ROBERT SCHUMANN - Colocviu – 7 mai.

2019
„Kinderszenen” („Scene pentru copii”)
„Hasche Mann” ( De-a „Baba-Oarba”)-nr. 3

1. Robert Alexander Schumann ( n. 8 iunie 1810, Zwickau – d. 29 iulie 1856

Endenich (Bonn), Germania);
- a fost un compozitor, pianist, critic muzical, scriitor, unul dintre cei mai celebri
compozitori romantici;
- al cincilea copil al lui August Gottlieb Schumann (librar, editor și scriitor) și al Johannei
Christiane Schumann;
- încă de mic dovedește înclinații către literatură și muzică;
- la șapte ani începe să ia lecții de pian cu organistul Johann Kuntsch;
- la zece ani este înscris la liceul din Zwickau unde obține rezultate excelente;
- 1820-1825 – își dezvoltă pasiunea pentru literatură (editând chiar două culegeri de
versuri) în paralel cu cea pentru muzică;
- 1825 – încetează lecțiile de pian cu organistul Kuntsch ;
- 1826 – moare tatăl său și sora sa, fapt care provoacă primele manifestări depresive;
- începe să studieze Dreptul dar renunță și se dedică cu adevărat muzicii, studiind cu
Friederich Wieck, ocazie cu care o cunoaște pe viitoarea sa soție, Clara Wieck, căreia îi
va dedica o mare parte din compozițiile sale;
- 1840 – se căsătorește cu Clara Wieck- moment care provoacă o adevărată “explozie”
componistică;
- din creația sa fac parte numeroase compoziții pentru pian (1830-1840-“deceniul
miniaturilor pentru pian”), lieduri, simfonii, muzică de cameră, lucrări corale, orchestrale,
concerte, oratorii, operă sau poem simfonic;
- a fost romantic în conținut dar clasic în formă;
- cariera sa componistică se încheie în anul 1854 când boala sa se agravează și este internat
într-o clinică din Endenich, lângă Bonn;
- se stinge în aceeași clinică la 29 iulie 1856, la capul său fiind soția sa Clara și prietenii săi
Joseph Joachim și Johannes Brahms.

2. Miniatura instrumentală romantică

- miniatura instrumentală este o piesă muzicală de mici dimensiuni, cu formă monopartită,
bipartită sau tripartită care a apărut o dată cu folosirea tot mai intensă a instrumentelor
muzicale în practica interpretativă;
- este o piesă scurtă, concentrată pe o singură idee muzicală și de obicei cu o linie melodică
ușor de recunoscut, cu teme melodioase, variate, caracterizate prin fluenţă, în scopul de a
exprima necondiţionat stări şi sentimente.
- prin miniaturi, romantismul îmbogățește repertoriul pianistic în mod special, cei mai
reprezentativi compozitori romantici fiind și pianiști: Franz Schubert, Robert Schumann,
Frederic Chopin, Franz Liszt etc.
3. Miniaturile lui Schumann
- la Schumann, miniatura instrumentală este evidențiată în special în compozițiile pentru
pian, reprezentative fiind: Variații ale numelui "Abegg", Papillons (Fluturi), Carnaval,
Kinderszenen, Kreisleriana, Nachtstücke (Piese nocturne), Waldszenen (Scene din
pădure), Album für die Jugend (Albumul pentru tineret) etc.
- poezia muzicii sale se caracterizează prin imagini fantastice care exprimă adesea avânturile şi năzuinţele
sale frenetice printr-o muzică a introspecţiei;
- tema sa preferată este lumea sa lăuntrică;
- în miniaturile sale pianistice dezvăluie poezia şi verva sa tinerească, intimitatea şi
răzvrătirea, atâtea faţete ale sufletului său tumultuos;
- Kinderszenen ("Scene din copilărie"), scrise în 1838, este un set de 13 miniaturi pentru
pian, cu titlu imaginar, alese dintr-o colecție de treizeci de piese: 1) De pe alte meleaguri,
2) O poveste ciudată, 3) De-a baba oarba, 4) Copilul se roagă, 5) Fericire deplină, 6)
Mare eveniment, 7) Reverie, 8) La gura sobei, 9) Cavalerul de pe calul de lemn, 10) Cam
prea serios, 11) Sperietoarea, 12)Moș Ene pe la gene, 13)Poetul vorbește;
- în Kinderszenen sunt abordate elemente tipice ale poeziei romantice, cum ar fi:
 manifestarea interesului pentru lumi îndepărtate, necunoscute ( De pe alte meleaguri)
 interesul pentru neobișnuit, individual, capricios sau umor ( O poveste ciudată)
 îndepărtarea de lumea de zi cu zi, interiorizare ( Reverie )
 transpunerea în lumile fantastice ( Cavalerul de pe calul de lemn)
 melancolie ( Cam prea serios)
- ciclul Kinderszenen este o invitație adresată adulților de a evada din lumea reală în
lumea mirifică a copilăriei;

4. “Hasche Mann”- “ De-a Baba-Oarba” - semnificația titlului piesei:

- titlul piesei ne reamintește de cunoscutul joc al copilăriei “ De-a Baba-Oarba” în care un
copil legat la ochi trebuie să prindă unul din copiii care aleargă în jurul său;
-
5. Limbajul muzical:
- gen muzical – miniatură instrumentală pentru pian, formă tripartită A-B-A (AABABA -
cu repetiție), 20 măsuri (32 cu repetiție), tonalitate si minor, măsura de 2/4, ritm binar;
- A - o frază de patru măsuri în si minor, care se repetă identic;
- B – o frază cu 12 măsuri cu mai multe modulații ( în Sol Major apoi si minor, Do Major
urmat de dominanta care ne aduce înapoi în si minor);
- prin oscilarea între Do major și mi minor în măsurile 12-14 se creează un efect de
pedalare la mâna stângă;
- În măsura 16 există o scară cromatică în creștere, care creează un efect de disonanță.
- se repetă secțiunea B ;
- secțiunea A revine până la sfârșit, terminând pe o cadență perfectă a treptei V, apoi I a lui si
minor.
- dinamica este dată de accentele staccato și marcato, prezente aproape pe tot parcursul
piesei precum și de nuanța sfp utilizată ciclic (aprox. din două în două măsuri) și care ne
duc cu gândul la jocul “De-a Baba-Oarba” în care copilul legat la ochi încearcă, prin
zvâcniri ale brațelor, să-și prindă coechipierii care aleargă în jurul său;
- agogica nu este notată în partitură dar este subînțeleasă, dictată fiind de valorile de
șaisprezecimi ale notelor de la mâna dreaptă combinate cu cele de optimi de la mâna
stângă, prezente pe tot parcursul piesei, căreia îi imprimă un ritm galopant, și care ne
sugerează imaginea jocului respectiv, copilul legat la ochi fiind întruchipat de mâna
stângă, cu mișcări mai lente iar ceilalți copii, de mâna dreaptă, cu mișcări mai iuți;

Ciclul de miniaturi “Kinderszenen“ s-a impus ca una dintre lucrările muzicale

remarcabile ale epocii romantice, influențând mulți compozitori și apreciat în egală
măsură până în prezent.