Marți – zi de rugăciune la „Sf.

Anton – Curtea Veche”

Considerată a fi o adevărată oază de liniște și reculegere în tumultul din

centrul Capitalei, Biserica domnească Sf. Anton – Curtea Veche atrage zilnic
închinători și pelerini, datorită faimei acesteia. Ziua în care putem observa mai
pregnant acest afront de închinători este marțea, când încă de dimineață se formează
mai multe cozi de persoane doritoare să dea acatiste, după obiceiurile și preceptele
întâlnite numai aici și legate de evenimentele miraculoase despre care se spune că se
petrec la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie.
„Marţea oamenii dau acatiste, preoţii slujitori ţin două rânduri de slujbe,
dimineaţă şi după-amiaza, spovedesc, împărtăşesc şi se roagă pentru şi împreună cu
credincioşii.” – ne lămurește doamna Ileana Dima de la pangarul bisericii, despre ce
se petrece aici și de ce întâlnim atât de mulți credincioși, într -o simplă zi de lucru din
săptămână.
Lăcașul de cult a fost ctitorit de domnitorul Mircea Ciobanul în anul 1559, purtând hramul „Buna-Vestire”, pe locul
unei mai vechi biserici zidite de Mircea cel Bătrân; așadar este socotită cea mai veche biserică din București, servind drept
paraclis și loc de încoronare pentru domnitorii Țării Românești. Mai mult decât renumele de biserică domnească, lăcașul își
câștigă un altul, după o serie de evenimente petrecute în anul 1847, când în urma unui incendiu devastator, scapă neatinsă, dar
arde din temelii Biserica Pușcăriei din imediata apropiere. În aceasta se afla o icoană a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare –
părinte al pustiei egiptene din a doua jumătate a secolului al III-lea – ce a scăpat întreagă, găsită sub ruine. Astfel, pentru că
Sfântul Antonie a săvârșit această minune, icoana a fost adusă în biserica Bunei Vesti ri, așezată în partea dreaptă a catapet emei și
de atunci, sfântul a devenit protector al bisericii de la Curtea Veche, al doilea hram și motivul pentru care până astăzi,
credincioșii vin să se roage cu mai multă râvnă la acest lăcaș.

„Minunea care s-a întâmplat cu biserica noastră - ne-a spus părintele paroh
Gheorghe Zaharia - s-a petrecut şi în curtea închisorii, dar nu cu clădirea în sine, ci cu
icoana Sf. Antonie cel Mare, care nu a ars și a fost scoasă nevătămată din pârjol. Era
singura icoană, singurul obiect, singura bucată de lemn scoasă întreagă din foc, ca şi
când nu ar fi trecut nimic peste ea, doar ceva praf şi ceva funingine.”
Istoria ce a legat biserica domnească și icoana Sfântului Antonie este astăzi
continuată de noi minuni pe care Sfântul le săvârșește celor ce se roagă aici. În fiecare
marți, deoarece este ziua în care s-a născut și a adormit întru Domnul Sfântul Antonie,
spre cinstirea lui, cozile de credincioși nu se mai termină de dimineața până seara.
Aceștia intră cu un acatist și o lumânare, urmând această procesiune timp de 9 zile de
marți din săptămâni consecutive. Motivația acestora este să dea un pomelnic pentru a
li se produce o minune, a li se împlini o dorință, cerere pentru viața personală sau
izbăvirea de necazuri. În marțe a din a zecea săptămână, respectivii credincioși vin la

1
biserică aducând daruri: vin, pâine, ulei, făină și zahăr pentru sfințit, în semn de
mulțumire . Părintele Patriarh Teoctist o numea uneori şi „biserica rugătoare pentru
săraci”, pentru că aici îşi găsesc alinare şi ajutor mulţi dintre cei care au dificultăţi
financiare: bani de recuperat, datorii de plătit, solicitări de amănări la plăţi, de
ştergerea a unor debite ş.a.m.d.
Despre faptul că Sfântul Antonie cel Mare este făcător de minuni și că biserica
din Centrul Vechi stă la dispoziția tuturor celor în nevoi, s-a auzit aproape
pretutindeni. Astfel vin aici oameni din București, din țară și de peste hotare, nu doar
ca simpli turiști, ci pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu acolo unde puterile umane
sunt depășite. De câțiva ani de când stă în biserică, doamna Ileana a văzut sumedenie
de vindecări și întâmplări uimitoare: „un copil olog care a plecat pe picioarele lui
acasă, un bărbat care și-a recâștigat într-un proces de pomină banii investiți într-o
afacere, o demonizată cumplit care și-a revenit în simțiri doar după câteva slujbe ale
părintelui George, o tânără stearpă și fără noroc în dragoste, care acum are familie și
doi copii și vine mereu la slujbă să mulțumească Sfân tului pentru minunea facută”.
Evlavia populară legată de aducerea de acatiste și înălțarea de rugăciuni la
Biserica Sfântului Anton creează o atmosferă de liniște și reflecție în plin centru al
Capitalei. Totul, de la arhitectură și istorie, până la oameni i zilelor noastre cu
problemele lor binecunoscute de noi toți, este legat de fenomenul pur al religiozității,
chiar dacă pe alocuri acesta alunecă și în superstiție. Important este că oamenii mai
pot fi încă înduplecați și își doresc să împlinească binele, atât pentru ei înșiși, cât și
pentru semenii lor. „Trăim vremuri răsturnate, domnule”, cugetă doamna Ileana cu
amar. „Astăzi, un om bun îl mai găsesti doar cu racheta. Unii au zece case, iar alții
trăiesc în canal. Sărmanii, habar n-au că degeaba ai palate, daca sufletul tău e o
cocioabă. Iar dacă nu ne smerim noi, o face Dumnezeu în locul nostru...”
Fenomenul ce se produce la Biserica domnească din Centrul Vechi este o
dovadă a credinței vii ce poate percuta chiar și omul modern despre care se spune că
este mai îndepărtat de Dumnezeu decât înaintașii noștri. Cu ceva ani în urmă, fostul
paroh al bisericii, părintele Dinu Provian, declara în legătură cu faptele ce se petrec
aici și cu misiunea sa de preot: „Aceasta e minunea cea adevărată - întoarcerea la
credință, râvna tinerilor care în marea lor majoritate mărturisesc sincer că nu au pe
nimeni credincios în familie, că au intrat în casa Cuviosului Antonie dintr-o pornire
lăuntrică și de neexplicat, că așa au simțit ei că e bine să facă. Pentru ei și pentru tot
poporul amărât, ținem biserica deschisă ceas de ceas și zi de zi, fără vreo opreliște de

2
priveghi sau de sărbătoare. Nu știu de unde vine obiceiul zilei de marți și nici nu
cunosc semnificația sa mistică. Eu așa l -am găsit acum 30 de ani, când m-am mutat în
parohie de la Biserica Albă. Tot așa îl păstrez și-l las moștenire viitorului paroh.
Porunca e să se slujească și să se stea la spovadă neîntrerupt. La noi, la Sfântul Anton
– Curtea Veche, este marți î n fiecare zi.”
Credința că toate aceste obiceiuri și ritualuri închinate Sfântului Antonie ajută
pentru împlinirea dorințelor atâtor oameni cu atâtea probleme, nu poate fi de neglijat.
Cei ce se închină Sfântului nu o fac cu siguranță pentru că respectă mecanic anumite
tradiții, și nu pot fi învinuiți că au o evlavie deosebită față de unul din cei mai mari
asceți ai creștinismului. Eforturile considerabile pe care le depun pentru acest demers
sunt catalogate cu siguranță pentru mântuire, fiind fapte de credință și iubire în același
timp. Puterea rugăciunii, mai ales cea a sfinților, poate muta și munții. De aceea, unul
din părinții slujitori de la această biserică, părintele Ciprian Apetrei, consilier
patriarhal și director al postului de radio Trinitas, consideră pe bună dreptate: „vreau
să ajut pe cât mai mulți dintre credincioșii noștri să se mântuiască, pentru că preotul
nu se poate mântui decât prin mântuirea credincioșilor”.

Romeo Sandu
10.07.2013