Portofoliu Tudor

Instituția Publică Liceul Teoretic „Constantin Negruzzi”
PORTOFOLIU
la disciplina:
Limba și Literatura
română
Efectuat de Dumneanu Tudor,

clasa a 7-a ”A”
2019
0
Cuprins
1. „Balaurul care n-a mai ajuns în poveste” de Vasile Romanciuc
a) Fișa bibliografică lui Vasile Romanciuc________________________ 2
b) Analiza operei literare „Balaurul care n-a mai ajuns în poveste”_____ 3
c) Caracteristica personajului principal___________________________ 3
d) Figurile de stil____________________________________________ 4
2. „Lauda zăpezii” de George Călinescu
a) Fișa bibliografică lui George Călinescu________________________ 5
b) Analiza operei literare „Lauda zăpezii”__________________________ 6
3. „Crăiasa din povești” de Mihai Eminescu
a) Fișa bibliografică lui Mihai Eminescu _________________________ 8
b) Analiza operei literare „Crăiasa din povești”____________________ 9
4. „Acceleratul” de George Topârceanu
a) Fișa bibliografică lui George Topârceanu_______________________ 11
b) Analiza operei literare „Acceleratul” __________________________ 12
5. „Pașa Hassan” de George Coșbuc
a) Fișa bibliografică lui George Coșbuc__________________________ 14
b) Analiza operei literare „Pașa Hassan”__________________________ 15
6. „Alexandru refuzând apa” de Ștefan Augustin Doinaș
a) Fișa bibliografică lui George Coșbuc__________________________ 17
b) Analiza operei literare „Alexandru refuzând apa”________________ 18
1
1. FIȘA BIBLIOGRAFICĂ
Vasile Romanciuc
 Locul în literatura română: poet român, traducător
 Data și locul nașterii: 17 decembrie 1947 în satul Bădragii Noi, Edineț (fostul județ
Hotin), Basarabia
 Viața:
Mediul familial: părinții săi fiind Alexei Romanciuc și Olga Romanciuc (n. Pirijoc)
Studii: Este absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității de Stat din
Moldova (1972).
Activități în plan social: A fost redactor la Radio Moldova, consilier la Uniunea Scriitorilor din
Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh, Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut
Internațional”.Debut editorial cu placheta Genealogie(1974). Urmează volumele de
versuri: Citirea proverbelor,Note de provincial, Un timp fără nume, Îndoiala de sine, Marele
pustiu invizibil, Recitirea proverbelor, Olimpul de plastic, Lasă un semn, Cuvântul ne adaugă
vedere ș.a. A publicat mai multe cărți de versuri pentru copii.
Vasile Romanciuc este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1976), membru
al Uniunii Scriitorilor din România (1994), membru al PEN-Centrului Internațional (1996).
Întâlniri de suflet cu conaționalii noștri din diaspora – Atena, Lisabona, Faro, Padova.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1996), Premiul Național al
Republicii Moldova (2000), Premiul Nichita Stănescu (2001), Diploma de Onoare a Consiliului
Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret – IBBY (Basel, Elveția, 2002), Premiul Otilia
Cazimir al Salonului de Carte Românească(Iași, 2007), Marele Premiu Ion Creangă al Salonului
Internațional de Carte pentru Copii(Chișinău, 2010). Distincții: Medalia "Mihai Eminescu",
Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, Ordinul „Meritul Cultural” – în grad de Ofițer,
categoria A „Literatură” (România).
 Opera:
Volume de versuri:  Olimpul de plastic (Chișinău, 2007)
 Genealogie (Chișinău, 1974)  Recitirea proverbelor (Chișinău, 2007)
 Citirea proverbelor (Chișinău, 1979)  Purtătorul de cuvânt al tăcerii (Chișinău,
 Din tată-n fiu (Chișinău, 1984) 2011)
 Ce am pe suflet (Chișinău,1988),  Veșminte de gală pentru marii pitici (Iași,
 Note de provincial (Chișinău,1991) 2011)
 Un timp fără nume (Chișinău, 1996)  Lasă un semn (Târgoviște, 2012)
 Îndoiala de sine (Chișinău, 1997)  Cuvântul ne adaugă vedere (sonete,
 Marele pustiu invizibil (Timișoara, 2001) Chișinău, 2012)
 Aprecieri critice:
„Vasile Romanciuc cultivă cu aceeași dezinvoltură toate tipurile de vers – clasic, liber, alb;
orice formă ar avea, versul său este sincer, muzical, încărcat de profunzimi etice și
sentimentale... Pe o linie care îl apropie de Grigore Vieru, el pledează pentru simplitatea și
profunzimea limbajului afectiv, pentru rafinamentul expresiei și grația imagistică. Poetul nu s-a
orientat niciodată spre mode contrafăcute, pe el nu-l interesează în nici un fel spectacolul
limbajului în formele lui exclusiviste, bătăliile moderniste. El este mereu egal cu sine, înțelegând
poezia ca pe un mod de existență și de acțiune socială, ca pe un apel și ca pe un enunț.
Tradiționalismul poeziei sale se manifestă mai mult în spirit decât în literă, fiind unul de
substanță, al „beatitudinilor esențiale”; viziunea lirică și modalitățile de expresie sunt, însă, ale
unui spirit eminamente modern. ...Acesta este (sau ar putea fi) Vasile Romanciuc, omul și poetul
delicat și discret, sensibil ca o mimoză și tare ca oțelul de Damasc, care, în funcție de stări și
situații, știe să preschimbe mierea în trotil, să poarte când flori și când fulgere la butonieră.”
Arcadie SUCEVEANU (Mimoza și oțelul de Damasc, în vol. Emisferele de Magdeburg,
Chișinău, 2005)
Analiza operei literare:
(basmul)
2
Am început lectura:
Am terminat lectura:
7. Titlul operei: „Balaurul care n-a mai ajuns în poveste”
Autorul: Vasile Romanciuc
Cine sunt personajele? Balaurul cu șapte capete, împăratul
Când are loc acțiunea?(timpul)
Unde are loc acțiunea?(locul)
Tema operei: Basmul ne povestește despre un balaur cu șapte capete, menirea cărui era să devină un
personaj din poveste. Însă balaurul a ales să „ajungă de poveste” și a început să învețe carte, s-a proclamat
împărat, a îmbrăcat perucele pe toate șapte capuri și acestea au început să se mănânce între ele. Astfel
povața din finalul poeziei ne spune că " toate întâmplările se prefac în cuvinte " .
Citate preferate:
„Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...!”
„Ceea ce ştie pocitania este
Că un împărat plus un balaur fac o poveste...”
„Era convins că-mpăratul e-mpărat
Doar pentru că are perucă pe cap.”
Impresii personale:
Basmul „Balaurul care n-a mai ajuns în poveste” mi-a lăsat impresii de plăcere, deoarece a
realizat într-o formă hazlie o lecție de viață că fiecare ființă are locul și destinul său.
Caracteristica personajului principal
Tipul caracterizării. Citatul Interpretare(numirea
Mijlocul de caracterizare trăsăturilor fizice și morale)
Directă „un balaur cu şapte capete” Trăsătură fizică că are 7
capete
Directă „Nu ştie nici el, căpcăunul - Autorul ne sugerează că
Din şapte capete n-are minte nici balaurul este un monstru cu
unul.” intellect scăzut.
Directă „Cum vă spuneam, era o fire Autorul caracterizează pe
năucă - balaur drept o ființă
Şi-a pus pe fiecare cap câte o dezorientată și naivă.
perucă,
Apoi s-a proclamat
Împărat.”
Indirectă – fapte, gesturi, - -
atitudine
Indirectă – dialogul/felul în „Mâhnit, balaurul şi-a zis: "Nu Prin acest monolog balaurul
care vorbești mă mai duc la-mpăratul, este reprezentat ca o fire
Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau izbucnitoare și nerăbdătoare.
Indirectă – relația cu alte bacalaureatul...
personaje Cu şapte capete proaste mi-e Din motiv că una din capetele
peste
a început să de comportă
Puteri să ajung în poveste, pot să
ajung de poveste..." foarte grosolan și încrezut fără
motiv poate fi descris drept un
„Într-o zi, ce-i veni unuia din personaj cu calități rele.
capetele sale înalte -
A zis că e mai deştept decât
celelalte...„
Indirectă – mediul în care - -
trăiești
Indirectă – nume statul social -
3
Titlul: „Balaurul care n-a mai
ajuns în poveste” de Vasile
Romaniuc
Eul liric: Număr de

„Cum vă spunea” Figuri de stil: strofe:
„Vreţi să ştiţi ce-a fost 1. ”monstrul şaptecăpos” -

mai departe?”m” epitet
2. ”capete proaste”-eptet
3. ”Balaurul s-a dus să-
nveţe carte”-
personificare
4. „fire năucă” - epitet
Imagini artistice:
Mesajul și ideea:
Mesajul poeiei este ca

balaurul nu a mai ajuns in
poveste, acolo unde ii era
locul, pentru ca a vrut sa
invete carte si s-a proclamat
imparat. Capetele lui au
inceput a se manca intre ele
pana nu a mai ramas nimic
din balaur.
4
George Călinescu
 Locul în literatura română: scriitor
 Data și locul nașterii: 14 iunie 1899, București, Regatul României
 Viața:
Mediul familial: părinții săi fiind Maria Vișan, casatorit cu Alice Vera
Studii: După parcurgerea primelor două clase primare la Iași, la Colegiul Carol I, a celorlalte
două la București, la Școala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la București, își
încheie studiile medii la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și pe cele universitare
la Facultatea de Litere și Filozofie din București, la care intră în 1919. Își ia licența în Litere
în 1923. Teza de licență purta titlul Umanismul lui Carducci.
Activități în plan social: A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și
la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății
de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet
Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la
Universitatea din Iași și un an mai târziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de
Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele
în Facultatea de Filologie. Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada
interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine
director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele.
Va coordona revista Institutului, Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1952-1965). Va
fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961.[5] Din epocă datează
mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului,
literatura spaniolă etc.
 Opera:
Volume de versuri:  Principii de estetică (1939)
 Poezii (1937)  Impresii asupra literaturii
 Lauda lucrurilor (1963) spaniole (1946)
 Lauda zăpezii (1965)  Sensul clasicismului (1946)
 Cartea nunții (1933)  Studii și conferințe (1956)
 Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții  Scriitori străini (1967)
Otiliei)  Ulysse (1967)
 Trei nuvele (1949)
 Bietul Ioanide (1953)
 Scrinul negru (1965)
„El citează textele clasicilor degustându-le ca pe niște licori de preț, glosează pe marginea lor, se
slujește de maniera lor, cu o desfătare estetică secundară” (N. Balotă).
5
(poezie)
8. Titlul operei: „Lauda zăpezii”
Autorul: George Călinescu
Cine sunt personajele? Iarna, eul liric
Când are loc acțiunea?(timpul) Iarna
Unde are loc acțiunea?(locul) Natura
Tema operei:
Ideile principale sunt ca zapada este un fenomen sfant care trebuie iubit și nu ocolit. Tema ei este iarna
care vine cu toate minunatiile ei.
Citate preferate:
„ Si cind voioasa, rinduri-rinduri vii,
Esti nevinovata ca un cor de copii.”
„ Singuratatea noastra innegrita de nori
O faci dintr-o data gradina cu flori.”
Impresii personale:
Autorul George Calinescu doreste sa ne aduca la iveala pozitivul zapezii și nu sombrul ei, pentru ca el ne
spune ca iarna este divina și blândă, nu rece, udă și alunecoasa. Aceasta poezie iti trezeste diverse
emotii:de bucurie, admiratie. Citind aceasta poezie eu ma calmez.

Directă „Din troienele tale imaculate” Trăsătură fizică că este
imaculată
Directă „Caci ai gind cinstit ca mireasma Poetul spune că iarna și
de munte.” zăpada au intenții cinstite.
Indirectă – fapte, gesturi, „Singuratatea noastra innegrita Prin acest citat poetul ne
atitudine de nori spune ca zăpada înviorește cu
O faci dintr-o data gradina cu apariția ei și ne adună pe toți
flori. ” la jocuri în zăpadp sau la
sărbători de iarnă.
Indirectă „Pe fete le-ncununi cu flori de Caracterizare indirect că
lamiita.” zăpada înfrumusețează co
fulgi capurile fetelor.
Indirectă – dialogul/felul în - -
care vorbești
Indirectă – relația cu alte

personaje
trăiești
Indirectă – nume statul social -
6
Titlul: „Lauda zăpezii” de
George Călinescu
Număr de
Eul liric:
Figuri de stil: strofe:
„Ma-nchin tie,
zapada, cu cintec ”esti precum crinul cu carnea
de slava” suava” - comparatie
„Slava tie, nea de ” Vintul taie marmuri pentru

peste creste palate”-personificare
carunte” ” Singuratatea noastra
innegrita de nori”-metafora
„Esti spumoasa ca laptele ce

da in foc” - comparatie
Imagini artistice:
Mesajul și ideea:
„Din troienele tale
imaculate” - vizuală Ideea poeziei este de a
accentua importanța și
aspectele positive ale zăpezii,
întrucât adeseori aceasta este
asociată cu o vreme rea și
rece. Poetul întruchipat în eul
liric aduce stimă și onoare
pentru iarna și frumusețea ei.
7
Mihai Eminescu
 Locul în literatura română: poet, prozator și jurnalist român
 Data și locul nașterii: 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova
 Viața:
Mediul familial: Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe
Eminovici și al Ralucăi.[
Studii: Între 1869 și 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de
Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societății
studențești (printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc
la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se
împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea
la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale
„bolii".
Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția
să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la
examene.
Activități în plan social: Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876,
nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până
atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului
conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului
de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca
redactor la Curierul de Iași, publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La
inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la
cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.
Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe
o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au
constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese.
Eminescu a exprimat opinii antisemite în publicistica sa, asemenea altor poeți naționaliști
europeni ai vremii sale. A fost revendicat mai târziu de Mișcarea Legionară. În privirea opiniilor
sale, Raportul Elie Wiesel consemna că „[o]piniile sale despre evrei erau complexe și nu atât de
excesive cum s-a afirmat uneori”.[65]
 Opera:
 Luceafărul (1873)  Povestea codrului
 Sărmanul Dionis (1872)  Povestea teiului
 Floare albastră (1872)  Singurătate
 Scrisoarea I  Atât de fragedă
 Epigonii (1872)  Revedere
 Făt-Frumos din lacrimă (1872)  Despărțire
 Călin (file din poveste) (1873)  Departe sunt de tine (1878)
 Lacul  Mai am un singur dor” (1880)
 Dorința  Scrisoarea II
 Melancolie  Scrisoarea III
 Crăiasa din povești (1875)  Scrisoarea IV (1881)
A iubit nemarginit valorile vietii, a cautat in ele granitul absolutului si, negasindu-l, din
amaraciune fata de faza istorica in care i-a fost dat sa traiasca, si din durere, sfasiere si revolta
fata de marginirea fiintei omenesti, a tagaduit ... Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene.
D. Caracostea
8
(poezie)
Titlul operei: „Crăiasa din povești”
1.
Autorul: Mihai Eminescu
Cine sunt personajele? Fata, natura
Când are loc acțiunea?(timpul) Noaptea
Unde are loc acțiunea?(locul) Pădure, lac
Tema operei: Crăiasa din poveşti are profunde vibraţii folclorice, poezia valorificând poveştile populare
cu personajele lor fabuloase şi mitologice. Titlul trimite la un personaj de basm, crăiasa fiind aici o
metaforă pentru iubirea armonizată perfect cu natura mirifică, impresionant de frumoasă, care este
personificată, deoarece i se atribuie însuşiri omeneşti de simţire şi sensibilitate.
Citate preferate:
„ Ea se uită… Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.”
Impresii personale:
Poezia mi- lăsat impresii de magie și armonie, deoarece este descrisă naturași dragostea într-un mod
foarte frumos, cu multe figuri de stil.
Directă „ Păru-i galben” Trăsătură fizică
Directă „ Iar în ochii ei albaştri Trăsătură fizi – culoarea
Toate basmele s-adună..” ochilor.
Indirectă – fapte, gesturi, „Ea le scoate peste ape, Acest gest al personajului
atitudine Le întinde pe câmpie;” semnifică că este o fire
liniștită și blândă față de
„Stă copila lin plecată, natură.
Trandafiri aruncă roşii”
Este o fată melancolică.
trăiești
Indirectă – nume statul social - -
9
Titlul„Crăiasa din povești” de
Mihai Eminescu

„Neguri albe, strălucite” – epitet
„Naşte luna argintie” –

personificare
„Cum aleargă apa-n cercuri” –

personificare
„Iar în ochii ei albaştri

Toate basmele s-adună.” -
metaforă
Imagini artistice:
Mesajul și ideea:
„Neguri albe,
strălucite” - vizula Ideea se manifestă la un
personaj de basm, crăiasa
„Lângă lac, pe care fiind aici o metaforă
norii” - vizuală pentru iubirea armonizată
perfect cu natura mirifică,
impresionant de frumoasă,
care este personificată,
deoarece i se atribuie
însuşiri omeneşti de
simţire şi sensibilitate.
10
George Topârceanu
 Locul în literatura română: poet, prozator, memorialist și publicist român
 Data și locul nașterii: 20 martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași
 Viața:
Mediul familial: fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la
azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului.
Studii: Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului,
la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul
Matei Basarab până în clasa a IV-a[3], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar
la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemiană. În paralel, se
înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina
studiile.[4].
Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit
cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public [5].
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista
umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista
noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a
lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca
o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin
care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă
corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața
românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",[6]).
Activități în plan social: Eugen Lovinescu, pornind de la premiza că umorul nu poate genera „marea
poezie”, a redus Baladele și Parodiile la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al
unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era
alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent
cel mai activ de la începutul secolului XX[10], dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu
și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu.
Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor
parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească.
Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiții mai
vechi ale lirismului românesc, situându-se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu
Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a versificației.
 Opera:
 Balade vesele și triste, București (1916).
 Parodii originale, București (1916).
 Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
 Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
 În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
 Migdale amare, București (1928).
 Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
 Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
 Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).
”După Coşbuc şi înainte de Arghezi, Topîrceanu este şi un minunat autor de versuri, deopotrivă
instructive şi amuzante, pentru copii. Indiferent dacă au aspect de fabulă (de obicei, paradoxală)
ori de simplă fantezie pe teme naturale, poezii precum ‘Balada unui greier mic’, ‘La Paşti’, ‘Un
duel’ şi altele nu pot lipsi din manualele pentru clasele primare. Câteodată, mai rar, baladele lui
Topârceanu trezesc emoţii până şi adulţilor, hîrşiţi în ale poeziei, mai bine zis le readuc în minte
11
emoţii încercate pe când deprindeau abecedarul literar. Este la Topîrceanu un umor artistic de o
atât de bună calitate, încât ne place să ne punem din nou în pielea adolescenţilor care eram pe când
ne lăsau literalmente cu gura căscată comparaţiile poetului, invenţia nesecată de imagini (…),
sentimentalismul picurat cu pipeta, agilităţile ritmice sau noutatea rimelor”, scrie criticul literar
Nicolae Manolescu în ”Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”.

(poezie)
Titlul operei: „Acceleratul”
2.
Autorul: George Topârceanu
Cine sunt personajele? Fata, natura
Când are loc acțiunea?(timpul) Noaptea, amurg, apus
Unde are loc acțiunea?(locul) Pădure, luncă, maluri, văi, dealuri
Tema operei: Tema poeziei " Acceleratul " o constituie trecerea unui tren , mesajul textului fiind
impactul pe care il are trecerea acestuia prin padure in lumea viețuitoarelor, transformarea naturii ca
urmare a zgomotului produs.
Citate preferate:
„ Se desprinde larg un zvon
Depărtat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape”
Impresii personale:
Poezia mi-a plăcut foarte mult, deoarece are un mesaj puternic pentru omenire, descrie foarte colorat și
ingenios înrejurimea folosind cuvinte simple, dar profunde.
Directă „ Păru-i galben” Trăsătură fizică
Directă „ Iar în ochii ei albaştri Trăsătură fizi – culoarea
Toate basmele s-adună..” ochilor.
Indirectă – fapte, gesturi, „ Înserarea mută trece Trenul este cu o atitudine trist
atitudine Furişată prin pădure.” și întunecată, vrea să apare pe
neașteptate.
„ Şi deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon”
Indirectă – mediul în care ”Scuipă foc, înghite drum, Acceleratul este descris
trăiești Şi-ntr-un valvârtej de fum înfricoșător ca să facă o
Taie-n lung pădurea toată… impresie grea și să accentueze
” prezența lui.
12
Titlul: „Acceleratul” de George
Topârceanu

„ vârfuri sure” – epitet

„ A căzut amurgul rece” –
personificare
„ Scuipă foc, înghite drum” –
personificare
„ Dus pe aripi de furtună”-
metaforă
Imagini artistice:
„ Spre apus abia s-

Mesajul și ideea:
arată
Printre crengi, Prin intermediul
întunecată poeziei,,Accelratul de
George Topirceanu``
” - vizuala
reflecta un fenomen
„ Fulger negru…
obisnuit pentru oameni
trăsnet lung” - trecera acceleratului
auditiv deoarece oamenii cunosc
acest sunet deoarece
acceleratul a fost creat de
om,in schimb animalele
nu cunosc acest sunet atat
de zgomotos care rasuna
astfel in cat le sperie
foarte tare.
Citește mai multe pe

Brainly.ro -
https://brainly.ro/tema/316
9459#readmore
13
George Coșbuc
 Locul în literatura română: poet român
 Data și locul nașterii: 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud
 Viața:
Mediul familial: S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi
ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii
satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa.
Studii: Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre
care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi
încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de
sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează
cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu,
directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883
devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele
societăţii traduceri din Rückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În
mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la
Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj.
Activități în plan social: Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: "Cea dintâi poezie
am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era,
insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile
ardeleneşti". La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea
revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1
ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea
doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.
În ziarul Lumina, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc,
afirmând printre altele: "Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a
rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în
ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii ... A
răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a
biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul
lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc."
 Opera:
Iarna pe uliţă Concertul primăverii
Noapte de vară Furtuna primăverii
Primăvara Paşa Hassan
Vestitorii primăverii Legenda trandafirilor
Toamna Povestea gâştelor
Lupta vieţii Vara
Cântec Vântul
Cântec II Copilă, tu crede poeţii ce scriu
Cântec III Vulturul
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să
depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu.
Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al
naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită
germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene
primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața
țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din
cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
14
(poezie)
Titlul operei: „Pașa Hassan”
3.
Autorul: George Coșbuc
Cine sunt personajele? Oastea română, Mihai Viteazul, turcii
Când are loc acțiunea?(timpul) Toamna
Unde are loc acțiunea?(locul) Pădure, luncă, câmpul
Tema operei: Tema poeziei "Pașa Hassan" o constituie curajul poporului român si a lui Mihai
Viteazul de a se lupta cu turcii. Un conducator care nu cunoaste frica de moarte isi va conduce oastea spre
victorie.
Citate preferate:
„ Căci vodă o împarte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.”
Impresii personale:
Poezia mi-a trezit emoții de mândrie și respect vață de oastea ce lupta până la sfârșit, mi-a plăcut deoarece
este o poezie a naturii, iubirii, ale marilor evenimente din viaţa satului, poezia năzuinţelor ţărănimii,
poezia trecutului eroic şi poezia închinată Războiului pentru Independenţă din 1877.
Indirectă – fapte, gesturi, „ Procedeul de a prezenta personajul Portretul domnitorului român nu este
atitudine prin prisma adversarului este evident înfăţişat direct, ci se conturează din
din prima strofa: „Pe vodă-l zăreşte impresiile pe care le produc faptele
călare trecând / Prin şiruri cu sale asupra conducătorului turc, Paşa
fulgeru-n mână / [...] / Şi-n urmă-i Hassan. Chiar şi mişcarea armatei
se-ndeasă, cu vuiet curgând, / române, conduse de Mihai Viteazul
Oştirea română”. este prezentată prin ochii paşei.
15
Titlul: „Pașa Hassan” de George
Coșbuc

Hiperbolele „o-mparte cărare

făcând”, „se-ndeasă cu vuiet
curgând”, sugerează neobişnuitul
întâmplării, iar metafora „cu fulgeru-
n mână”, asociată cu epitetul
„turcimea-nvrăjbită” relevă
comportamentul impresionant al
românilor. Se remarcă aliteraţiile cu
z, r, v - „tropote”, „roibii”, „rup”,
„turcime”, „-nvrăjbită”, „zoreşte”,
„azvârle”, „zbucium” - ca şi prezenţa
în rimă â verbelor la modul gerunziu,
care sugerează şi ele ritmul trepidant
al încleştării şi, implicit, vitejia
românilor.
Imagini artistice:
Imaginile vizuale şi de
mişcare se succed într- Mesajul și ideea:
o repeziciune
Romanii condusi de
uimitoare, iar vuietul -
imagine auditivă - pe Mihai Viteazul si
care-l face „oştirea imbarbatati de eroicul
română” creează sau exemplu lupta
impresia de sfârşit de organizat, ca un singur
lume. trup si un singur suflet
fiind animati de un
fierbinte patriotism.
Dragostea de tara ii
indeamna sa
savarseasca minuni de
vitejie.
16
Ștefan Augustin Doinaș
 Locul în literatura română: poet, eseist, traducător, deținut politic, academician,
și politician român
 Data și locul nașterii: 26 aprilie 1922, Cherechiu, județul Arad
 Viața:
Mediul familial: Ștefan Augustin Doinaș (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa) s-a născut. "într-o casă
de oameni înstăriți" (este expresia folosită chiar de poet, într-o convorbire din 1998 cu publicistul Emil
Șimăndan).[1]
Împrejurarea, norocoasă în perioada dinainte de război, se va dovedi nefastă după instaurarea
comunismului ("Pe vremea represiunii comuniste părinții mei au fost declarați chiaburi. În fond, erau
proprietarii a 16 ha de pământ!").[1]
Studii: Viitorul poet urmează școala primară în satul natal ("în satul meu se făcea o școală extrem de
serioasă..."), iar apoi Liceul Moise Nicoară la Arad (care "avea un extraordinar director, pe Ascaniu
Crișan, profesor de matematici").[1]
Profesorul de română care îl cucerește pe tânărul venit de la țară este Alecu Constantinescu (tatăl
dramaturgului Paul Everac).
Încă din liceu, Ștefan Augustin Doinaș citește poezie ( Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai
Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc, dar și Tudor Arghezi, Ion Barbu, Stephane Mallarmé, Paul
Valéry) și critică de poezie ("mențiunile critice ale lui Perpessicius... ... alături de el, adevăratul meu
dascăl de poezie a fost Vladimir Streinu").
În toamna anului 1941, absolventul de liceu pleacă la Sibiu - unde se refugiase Universitatea clujeană,
după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicție maghiară - și se înscrie la Medicină, dar încă din primul
an frecventează și cursurile de la Litere și Filosofie.
Activități în plan social: A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu
volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza
instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe
poet.
Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea mareelor,
cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de
dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa).
Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală.
A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica
baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de
seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în
ziarul Viața în 1942.
 Opera:
 Cartea mareelor, Buc., EPL, 1965
 Omul cu compasul, Buc., EPL, 1966
 Seminția lui Laokoon, Buc., Tin., 1966
 Ipostaze, Buc., Tin., 1967
 Alter ego, Buc., CR, 1970
 Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, Buc., CR, 1972
 Papirus, Buc., CR, 1974
 Anotimpul discret, Buc., Em., 1975
 Hesperia, Buc., CR, 1979, Poeme, Buc., CR, 1983
 Vânătoare cu șoim, Buc., CR, 1985
 Interiorul unui poem, Buc., CR, 1990
 Arie și ecou, 1991
 Lamentații, 1993Alexandru refuzînd apa
17
"Cu Doinas, o extrem de subtila formula poetica, absenta pana la el din lirica noastra, isi capata
incetatenirea. Sonuri neauzite inainte in limba noastra pornesc sa rasune dintr-o data cu un timbru
fascinant. Nu e putin sa infaptuiesti asa ceva Cand e vorba de o pleiada intreaga poetica, lucrurile devin
mai simple. in astfel de cazuri, lucreaza si legea numerelor mari. Un stil poetic poate astfel cristaliza prin
contributia mai multor talente, nu neaparat foarte puternice. Ca o singura voce sa realizeze o atare
experienta e nevoie de daruri putin comune. Identificarea stilistica, in cazul lui Doinas si pentru motivele
aratate, da o masura a originalitatii, adica ne permite sa cantarim cu mai multa exactitate vigoarea
talentului."
Ov. S. Crohmalniceanu
(balada)
Titlul operei: „Alexandru refuzând apa”
4.
Autorul: Ștefan Augustin Doinaș
Cine sunt personajele? Alexandru Macedon, soldații
Când are loc acțiunea?(timpul) Ziua, vara
Unde are loc acțiunea?(locul) Desert, văi
Tema operei: Personajul principal Alexandru se dovedeste a fi un adevarat erou si conducator doar
facand sacrificiul suprem. Tocmai de asta el intruchipeaza ipostaza omului de geniu, fiind capabil sa
renunte la apa de care avea foarte mare nevoie, atat el cat si soldatii.
Citate preferate:
„ Vazduhul topit clocotea ca o lava,
sorbit de vantoase cu suflu de jar.
Sub coifuri fluide, respinse de slava,
soldatii boleau de-un amarnic pojar”
Impresii personale:
Balada a lăsat emoții bune după citire astfel că este inspirata dintr-un text al antichitatii grecesti, Vietile
paralele al lui Plutarh și se se concentreaza pe imaginea mitica a lui Alexandru Macedon, fiinf reprezentat
drept un viteaz și un geniu.
Indirectă – fapte, gesturi, „Sub cerul persan, Alexandru Portretul lui Alexandru
atitudine cel Mare Macedon este si el construit cu
umbla prin pustiu, pe sub subtilitate. Prima scena a
stresini de stanci". poemului il prezinta pe acesta
deposedat de orice insusire
exemplara, suferind din cauza
caldurii sufocante.
Indirectă – nume statul social „Si toti il priveau cu tristete si In tabloul care urmeaza,
plini perspectiva este cedata de
de-un chin urias bantuit de vocea narativa lui Alexandru
lumini". cel Mare, acesta privind
dezolat lumea devastata,
mutilata de arsita.
18
Titlul: „Alexandru reguzând
apa” de Ștefan Augustin Doinaș

„Stresini de stanci”-metafora
„priviri aprinse”-epitet
„umplu cu licoare”-hiperbola
„liniste vasta”-epitet
„vazduhul topit clocotea ca o

lava”-comparatie
„hamuri de flacari”-metafora
Imagini artistice:
„ Un soare imens,
fioros policandru”- Mesajul și ideea:
vizual
Expozitiunea il prezinta pe
„ Sub cerul persan”-
Alexandru care se afla in
vizual
mijlocul desertului.
„soldati aduceau de-a
Aparitia neasteptata a unor
Calare” – auditiv
soldati cu burdufuri de apa
„Vazduhul topit
constituie intriga, cea care
clocotea ca o lava” –
declanseaza intreaga
vizual si auditiv
actiune. Alexandru a fost
cu adevarat un om de
respectat foarte important
in istoria omenirii. Tocmai
de asta Stefan Augustin
Doinas s-a gandit sa-l
reprezinte pe el intr-o
ipostaza mai speciala, si
anume in cea de geniu.
19
20

Portofoliu Tudor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Portofoliu Tudor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instituția Publică Liceul Teoretic „Constantin Negruzzi”

Efectuat de Dumneanu Tudor,

Eul liric: Număr de

„Vreţi să ştiţi ce-a fost 1. ”monstrul şaptecăpos” -

Mesajul poeiei este ca

Caracteristica personajului principal

Indirectă – relația cu alte

„Slava tie, nea de ” Vintul taie marmuri pentru

„Esti spumoasa ca laptele ce

Eul liric: Număr de

„Neguri albe, strălucite” – epitet

„Naşte luna argintie” –

„Cum aleargă apa-n cercuri” –

„Iar în ochii ei albaştri

Analiza operei literare:

Eul liric: Număr de

„ vârfuri sure” – epitet

„ Spre apus abia s-

Citește mai multe pe

Indirectă – nume statul social - -

Eul liric: Număr de

Hiperbolele „o-mparte cărare

Eul liric: Număr de

„vazduhul topit clocotea ca o

S-ar putea să vă placă și