22.

Calculul necesarului de căldură

Cladirile au destinatii, forme si caracteristici constructive diferite, iar pentru satbilirea caracteristicilor
tehnice ale echipamentelor de incalzire este necesar sa se calculeze necesarul de caldura care
exprima cantitatea de energie termica cedata de fiecare incapere in mediul inconjurator
Metoda de calcul al necesarului de caldura pentru incalzire este reglementat prin ST 73733 AS 1907 si
se aplica tuturoro tipurilor de cladiri civile si industriale cu cateva exceptii :
-incaperi amplasate subteran ;
-constructile sau incaperile incalzite rar, pe perioade scurte de timp ;
-constructii cu instalatii de incalzire prin radiatie.
Necesarul de caldura pentru incalzire a unei incaperi

in care :
-QT este fluxul termic cedat prin transmisie,
-QI sarcina termica pentru incalzirea aerului rece patruns in interior de la temperatura exterioara pana la
cea interioara
- suma adaosurilor afectate fluxului termic cedat prin transmisie
Fluxul termic cedat prin transmisie
QT =Qe+Qs [W]
in care
-Qe pierderi de caldura prin elemente de constructii in contact cu aerul pe ambele fete

[W]
in care :
-CM coieficient de corectie al fluxului termic
pentru cladiri industriale CM=1
-m coieficientul de masivitate termica al elementelor de constructii exterioare conform STAS 6472
;
D-indice de inertie termica
pentru elementele de constructie lipsite de inertie termica , cu D 1 (usi , ferestre) m=1.2
pentru elementele de constructie interioare (pereti si plansee interioare ) =1
-S aria suprafetei fiecarui element de constructie
-ti, te-temperaturile conventionale de calcul ; ti depinde de destinatia incaperii si(sau) procesul tehnologic
si te depinde de locatia cladirii(zona climatica)

23. Calcului debitului agentului termic.

A. Consumatori urbani
Racordarea acestora este directa cu amestec cu hidroelevatoare, pe partea de incalzire, si prepararea
apei calde in doua trepte serie.
Gt=Ginc+Gacc
In care Gt este debitul total de agent termic;
Ginc este debitul de agent termic necesar pentru incalzire;
Gacc este debitul de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru incalzire:

in care termenii au semnificatiile de mai sus, iar c reprezinta caldura specifica a apei, c=4.186 kJ/kg K.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum:
 unde: este sarcina termica necesara prepararii apei calde in treapta a II-a de preparare:

in care tac este temperatura apei cale de consum t ac = 60 C;

tint este temperatura apei calde la iesirea din treapta I si intrarea in treapta a II-a:
tint= -6=56-6=50 C
tar=10 C este temperatura apei reci.
B. Consumatori industriali
Schema de racordare a consumatorilor industriali este directa simpla, iar prepararea apei calde de
consum intr-o treapta in paralel cu instalatia de incalzire, cu acumulare.
Determinarea debitului de agent termic necesar pentru incalzire:

Determinarea debitului de agent termic necesar pentru prepararea apei calde de consum:

in care T3 este temperatura agentului termic la iesirea din schimbatorul de caldura pentru prepararea
apei calde de consum; T3=35 C.

24.Reţele termice aeriene

Amplasarea aeriană (supraterană) a conducetlor termice se execută pe stâlpi din beton armat sau metalici.
Construcţiile metalice sunt agreate la realzarea platformelor (estacadelor), la realizarea podurilor
(podeţelor), cumulând şi alte funcţiuni (circulaţia pietonală, a vehiculelor etc.).Înălţimea stâlpilor trebuie
să asigure gabaritul de trecere liberă în zonele de supratraversare a drumurilor, a căilor ferate etc. Dacă
nu există restricţii din acest punct de vedere, conductele pot fi amplasate aproape de sol, pe construcţii
joase rezultate dintr-o fundaţie din beton simplu şi un cuzinet din betona rmat sau simplu deasupra
acestei fundaţii.În general, se preferă stâlpii prefabricaţi din beton armat, datorită durabilităţii lor în timp
şi a investiţiei mai reduse. Forma stâlpilor (fig. 5.6) este de T sau dublu T de cadru (cu una sau mai multe
rigle, console etc.).
Izolaţia conductelor aeriene se protejează contra intemperiilor prin înfăşurări cu materiale bitumate şi
prevederea unor mantale metalice din tablă zincată. Pentru deservirea conductelor amplasate aerian se
prevăd, în anumite puncte, scări de acces şi platforme permanente.
Aceleaşi principii de pozare aeriană se pot aplica şi în cazul utilizării conductelor preizolate (cu
spumă de poliuretan şi manta metalică de protecţie).

25.Reţele termice subterane

Este utilizată pe traseele din zonele urbane unde este necesară coordonarea traseului reţelelor termice cu
traseul celorlalte reţele subterane. Amplasarea subterană se realizează în canale circulabile,
semicirculabile şi necirculabile.
1 Canale circulabile
Montarea conductelor în canale circulabile asigură accesul permanent şi uşor al personalului de
întreţinere, în schimb, prezintă din punct de vedere economic investiţii mari. Ele se justifică numai în
cazul unui număr mai mare de conducte, cu trasee paralele, în incinta marilor întreprinderi industriale şi
la limita centralelor de termoficare. Pereţii canalelor circulabile se execută din beton armat, din blorui
de beton sau din zidărie de cărămidă, soluţia constructivă fiind dictată de condiţiile locale şi de
considerente economice. Înălţimea acestor canale subterane circulabile este de minimum 1,8...2 m;
spaţiul de acces are o lăţime de cel puţin 0,8...1 m. Este necesară asigurarea unui iluminat artificial
la tensiuni neperisuloase de 24 (36 V), precum şi de o ventilare naturală sau mecanică pentru ca
temperatura să nu depăşească 400C.
Reazemele în canale se execută din perne (blocuri) din beton simplu, din grinzi din oţel încastrate în
console în pereţi sau sprijinite pe stâlpi. Reazemele pot fi glisante sau rulante.
În zonele urbane sau industriale sistematizete se prevăd galerii edilitare în care se pot amplasa
toate categoriile de conducte, ce excepţia celor de gaz.
2 Canale semicirculabile
Sunt utilizate în cazurile în care săpăturile pentru repararea conductelor sunt, din anumite motive,
excluse sau de evitat (este cazul subtraverăsării străzilor, căilor ferate etc.). Ele se execută cu o înălţime
de 1,2...1,6 m cu un spaţiu liber în lărgime de 0,5...0,6 m , din beton armat monolit sau din elemente
prefabricate. Conductele se montează pe suporturi prinse pe radier sau pe pereţii canalului.
3. Canale necirculabile
Se execută din cărămidă sau beton armat, cu secţiuni dreptunghiulare, ovale sau cilindrice.În soluţia
curentă, se folosesc elemente prefabricate ceea ce asigură o execuţie rapidă a lucrărilor.
Se urmăreşte, în general, ca montarea conductelor să se realizeze cât mai la suprafaţă (pentru micşorarea
volumului săpăturilor), deasupra nivelului apelor freatice. În caz contrar este necesară executarea
lucrărilor de drenare pentru apele infiltrate din pânza de apă freatică, ploi sau defecţiuni ale reţelei.
Amplasarea canalelor necirculabile sub nivelul apelor freatice fără ca nivelul acestora să fie coborât prin
drenare, este posibilă numai în situaţia când ele sunt executate cu izolaţie hidrofugă exterioară.
Realizarea reţelelor de reţele termice subterane, în special, cu conducte preizolate, necesită următoarele
operaţiuni:
-executarea elementelor componente ale reţelei în cadrul firmelor producătoare specializate, inclusiv
transportul şi depozitarea acestora în condiţii specifice;
- transportul şi pozarea elementelor de conducte în şanţurile deschise prin săpătură conform traseelor
prevăzute prin proiectare;
- sprijinirea conductelor pe suporturi provizorii (bucăţi de lemn sau spumă rigidă de plzuretan etc.)
amplasate la distanţe de 3...4 m, pe fundul şanţurilor;
-executarea îmbinărilor prin sudură între conducte, realizarea trecerilor prin pereţi, executarea
ramificaţiilor, coturilor etc.;
- efectuarea probelor de presiune;
- executarea izolării conductelor în zonele de îmbinare între elementele componente (conducte rectilinii,
coturi, ramificaţii etc.)
- acoperirea conductelor cu nisip compactat (10... 15 cm); se completează deasupra cu pământ de
umplutură, compactând straturile succesiv, până la nivelul solului. Adâncimea de pozare a acestor
conducte se situează în jurul valorilor de 0,6...1,5 m, în funcţie de cotele terenului şi de panta ce trebuie
prevăzută în vederea efectuării golirii reţelei.

4. Pavilioanele și camerele RT subterane. Vanele, compensatoare cu presgarnitură, conducte de

aerisire, armatura de drenaj și altă armatură a RT subterane care necesită deservire, se amplasează, de
obicei în camere. Pe RT magistrale cu diametrul mai mare de 500 mm, în camere se amplasează vane
cu acționare electrică sau hidraulică, ce au gabarite mai mari. Pentru crearea unor condiții mai favorabile
pentru deservirea armaturii de gabarite mai mari, camerele se amplasează în afara părții carosabile a
drumurilor și deasupra lor se fac construcții terestre în formă de pavilioane.În fig. 9.12 este prezentat un
pavilion, în care este amplasată vana cu acționare electrică pe RT tritubulare cu diametre de 700 mm.

26. Suporturi fixe.

După modul de transmitere a sarcinilor, suporturile se clasifică însuspensii şi reazeme. Construcţia
punctelor fixe diferă în funcţie de locul demontaj. Dacă secţiunea transversală a conductei nu este
modificată sau dacăcompensarea se face cu compensatoare articulate, atunci forţele de presiuneinterioară
 se echilibrează, suportul fix fiind descărcat. Un suport fix senumeşte nedescărcat, dacă pe porţiunea de
conductă solidarizată de acesta nuexistă coturi sau compensatoare.
Temperatura pereţilor conductelor unei reţele de termoficare variazăîn timp, conducând la variaţii de
lungime ale conductelor cu atât maiimportante cu cât lungimea acestora este mai mare, producând
solicitărimecanice considerabile. Eliminarea acestor solicitări se face prin
compensarea dilatărilor:
 "prin compensare naturală datorită schimbării repetate a direcţiei
conductelor;
 "prin intercalarea compensatoarelor de dilatare.
Compensatoarele naturale pot fi:
!"în formă de U;
!"în formă de liră;
!"axiale cu presetupă.

Compensatoarele de tip U şi liră sunt simple din punct de vedereconstructiv, sigure în exploatare şi nu
necesită o întreţinere permanentă, fiindperfecte atunci când traseul permite utilizarea acestora.
Compensatoarele axiale cu presetupă se montează pe porţiunilerectilinii ale conductelor de sub străzi,
unde spaţiul nu permite utilizareacompensatoarelor de tip U.
Principalul dezavantaj al acestui tip de compensator îl constituie faptul că necesită o întreţinere
permanentă în scopul menţinerii etanşeităţii.În cazurile, în care dilatările traseului de conducte nu pot
sau nu esteeconomic de a fi compensate natural (prin realizarea unor schimbări dedirecţie), se folosesc
dispozitive speciale de preluare a dilatărilor numitecompensatoare de dilatare.
Compensatoarele de dilatare se folosesc, în special, în cazulconductelor drepte, de lungimi şi diametre
mari sau în cazul unor trasee deconducte plane sau spaţiale, când este necesar ca acestea să fie montate
întrunspaţiu redus, spaţiu care nu permite realizarea unui traseu
autocompensator.
Compensatoarele de dilatare pot fi cu presgarnitură şi lenticulare.
Compensatoarele cu presgarnitură funcţionează pe principiul ţevii telescopice (fig.3.22). Se montează
pa trasee rectilinii reluând deplasările axiale ale conductei şi se instalează pe conductele reţelelor termice
de abur şide apă cu presiunea de maximum 2,5 MPa, temperatura apei de până la 2000C şi a aburului de
până la 3000C.
După tipul constructiv compensatoarele cu presgarnitură pot preluadeplasările axiale unilateral, având
capacitatea de compensare de la 200 la 600 mm sau bilateral, având o capacitate dublă faţă de
compensatoarele unilaterale.
Compensatoarele unilaterale (fig.3.22, a) se montează lângă unul din suporturile fixe, iar cele
bilaterale (fig.3.22, b) la jumătatea distanţei dintresuporturile fixe, între ghidaje.
Compensatoarele cu presgarnitură au gabarite mici, dar prezintă dezavantajul unei flexibilităţi reduse
în exploatare a garniturilor, în funcţionare apărând scurgeri de agent termic.
27) Suporturi mobile +
Suporturi în general sunt parți foarte importante a unei RT. Ele preiau toate miscările de la RT și o
transmit catre pamîntului. La construcția a RT se folosesc 2 tipuri de suporturi ( fixe și mobile).
Suporturi mobile pergep greutatea conductei și asigură deplasarea ei la dilatari termice.Ea asigură
libertatea de deplasare a conductelor. Este necesar ca între 2 suporturi fixe să-și existe un suport mobil.
Suporturile mobile se construiesc sub forma de
a) Suspensii mobile
b) Reazeme cu role
c) Reazeme mobile cu role
d) Reazeme mobile cu alunecare
La pozarea conductelor fara canale de obicei nu se utilizeaza suporturi fixe. La alegerea suporturilor
fixe trebuie sa luam in consideratie cum ele lucreaza in realitate. Cu marirea diamentrelor conductelor,
brusc creste forta de frecare, si la diamentre mari poate ajunge pina la sute de kN. Aceasta la rindul sau
necesita suporturi mai rezistente. Pentru descarcarea suporturilor se recomanda la diamentre de 400-
500 mm sa utilizam suporturi mobile cu reazeme la toate tipurile de amplasari supra teramne si in
canale. În cazul în care nu poate fi utilizare suporturi mobile, se utilizeaza suporturi suspendate ( dar si
ele au dezavantaje semnificative).
Suporturile de obicei se confectioneaza din beton armat.
28) Calculul hiraulic al retelei termice +
Calculul hidraulic este unul din elementele de bază ale proiectării și exploatării RT. Calculul hidraulic
include: 1) Determinarea diametrelor conductelor; 2) Determinarea presiunii și căderii de presiune în
diferite puncte ale RT; 3) Unirea tuturor punctelor sistemului în cazul regimurilor statice și dinamice
cu scopul asigurării presiunilor admisibile și căderilor de presiune necesare în RT și instalațiile
consumatoare. Rezultatele calculului trebuie să ofere date: 1) Pentru determinarea investițiilor,
consumului de metal (conducte) și volumului lucrărilor de construcție a RT; 2) Despre caracteristicile
instalate ale pompelor de recirculare și de rețea, numărul lor și locul de instalare a acestora; 3) Pentru
determinarea funcționării surselor de căldură, RT și instalațiilor consumatoare conectate la RT; 4)
Pentru alegerea metodelor de autoreglare la PTG, PTL și la branșamentele consumatorilor; 5)
Determinarea regimurilor de exploatare a sistemului de alimentare cu căldură. Pentru calculul hidraulic
trebuie să fie date schema și profilul RT, indicată amplasarea surselor de căldură și a consumatorilor și
sarcinile de calcul. La calculul hidraulic al conductelor RT, de obicei, ca date inițiale sunt date debitul
agentului de transport și căderea sumară de presiune pe porțiunea dată. Este necesar de determinat
diametrul conductei. Calculul constă din două etape: de calcul prealabil și de verificare.
Ecuatiile de baza sunt urmatoarele:
Ecuația lui Bernoulli pentru regimul staționar al mișcării unui fluid incompresibil prin conductă, care
exprimă bilanțul energetic raportat la unitatea de masă al acestui fluid fără a lua în considerație
𝑤12 𝑤22
entalpia lui, poate fi exprimată în formă de: 𝑧1 ∗ 𝑔 + + p1/ q = 𝑧2 ∗ 𝑔 + + p2/ q.
2 2

Cu ajutorul calculului hydraulic se pot stabili: 1) Pierderile de presiune lineare si locale

2) Distributia presiunei si debitului intron system de conducte
3) Lungimea de transport posibil
4) Regimurile de functionare a sistemului

29) Compensarea dilatarilor termice +

Temperatura pereţilor conductelor unei reţele de termoficare variază în timp, conducând la variaţii de
lungime ale conductelor cu atât mai importante cu cât lungimea acestora este mai mare, producând
solicitări mecanice considerabile. Eliminarea acestor solicitări se face prin compensarea dilatărilor:
!"prin compensare naturală datorită schimbării repetate a direcţiei conductelor; !"prin intercalarea
compensatoarelor de dilatare. Compensatoarele naturale pot fi: în formă de U; în formă de liră; axiale
cu presetupă.
Compensatoarele de tip U şi liră sunt simple din punct de vedere constructiv, sigure în exploatare şi nu
necesită o întreţinere permanentă, fiind perfecte atunci când traseul permite utilizarea acestora.
Compensatoarele axiale cu presetupă se montează pe porţiunile rectilinii ale conductelor de sub străzi,
unde spaţiul nu permite utilizarea compensatoarelor de tip U. Principalul dezavantaj al acestui tip de
compensator îl constituie faptul că necesită o întreţinere permanentă în scopul menţinerii etanşeităţii.
În cazurile, în care dilatările traseului de conducte nu pot sau nu este economic de a fi compensate
natural (prin realizarea unor schimbări de direcţie), se folosesc dispozitive speciale de preluare a
dilatărilor numite compensatoare de dilatare. Compensatoarele de dilatare se folosesc, în special, în
cazul conductelor drepte, de lungimi şi diametre mari sau în cazul unor trasee de conducte plane sau
spaţiale, când este necesar ca acestea să fie montate întrun spaţiu redus, spaţiu care nu permite
realizarea unui traseu autocompensator. Compensatoarele de dilatare pot fi cu presgarnitură şi
lenticulare. Compensatoarele cu presgarnitură funcţionează pe principiul ţevii telescopice (fig.3.22). Se
montează pa trasee rectilinii reluând deplasările axiale ale conductei şi se instalează pe conductele
reţelelor termice de abur şi de apă cu presiunea de maximum 2,5 MPa, temperatura apei de până la
2000 C şi a aburului de până la 3000 C. După tipul constructiv compensatoarele cu presgarnitură pot
prelua deplasările axiale unilateral, având capacitatea de compensare de la 200 la 600 mm sau
bilateral, având o capacitate dublă faţă de compensatoarele unilaterale. Compensatoarele unilaterale
(fig.3.22, a) se montează lângă unul din suporturile fixe, iar cele bilaterale (fig.3.22, b) la jumătatea
distanţei dintre suporturile fixe, între ghidaje. Compensatoarele cu presgarnitură au gabarite mici, dar
prezintă dezavantajul unei flexibilităţi reduse în exploatare a garniturilor, în funcţionare apărând
scurgeri de agent termic. Mai exista si compensatoarele lenticulare axiale, articulate,laterale
,unghiulare.
30) Izolatie termica +
Locul important in sistemul de retele termice ocupa izolatia lor. De la calitatea izolatiei depinde nu
numai pierderi de energie termica dar si durata de viata a conductei. În cazul calitășii bune a izolației
aceasta poate servi ca si stratul protectant a conductelor de coroziunea. La aceste se refer poliuretanul
si derivate de la el.
Cerintile principale catre izolatia termica a conductelor este:
a) Un coefficient de conductivitatea termica scazut in starea uscata si in starea umeda
b) Un coefficient mic de absorbtie a umiditatii
c) Rezistenta mare la current electric
d) pH > 8,5
e) Rezistenta mecanica inalta
Cerintele cattre material termoizolante exterioare se difera de materiale termoizolante in interiorul
centralelor, cazangeriior sau incaperilor industriale.
Alegerea materialului izolant si dimensiunii acestuia depinde de calculele tehnico-economice. In afara
de cea ca termoizolatie reduce pierderi de energia aceasta reduce complexitatea mentenatei acestora,
cu asta si se reduce caderea de temperature pe tronson cea ce este efficient.
Foarte important este ca conductele trebuie sa fie uscate, deoarece la cresterea umiditatii creste si
conductivitatea termica. In starea uscata vata minerala are conductivitatea termica 0,045 W\ m*k, dar
in starea umeda (20%) 0,14.
31)Profilul longitudinal al retelei termice
Conform traseului RT se construiește profilul longitudinal pe care se prezintă cotele existente și
planificate ale solului, nivelul apelor freatice, comunicările subterane existente și planificate și alte
construcții ce se intersectează cu RT, cu indicarea cotelor verticale a acestor construcții.
Profilurile de rețea sunt descrise ca măturate de-a lungul axelor căilor de rețea.
Notă. În partea de profil, este permis să se dea o scară de mărci.
În rețele profilele indică:
- suprafața pământului (proiectare - linie subțire solidă, pe scară completă - punctată);
- nivelul apei subterane - o linie subțire punctată;
- drumuri intersectate, căi ferate și linii de tramvai, șanțuri, precum și alte comunicații și structuri
subterane și înalte, care afectează amplasarea rețelelor proiectate, indicând dimensiunile generale,
cotații și, dacă este necesar, coordonatele sau referințele;
- canale, tuneluri, camere, nișe ale îmbinărilor de expansiune în formă de U, fluturași, suporturi de sine
stătătoare, arbori de ventilație, pavilioane și alte structuri și structuri de rețea - contururi simplificate de
contur ale dimensiunilor interne și externe - o linie subțire solidă;
- conducte de așezare fără canale - prin contururile contururilor dimensiunilor externe printr-o linie
subțire solidă care indică axele conductelor;
- suporturi nemișcate - imagine grafică condiționată.
Conductele în canale, tuneluri, camere și nișe nu prezintă.
Pe profilurile de amplasare a rețelelor de la sol, conductele fiecărui nivel sunt reprezentate de o linie
principală solidă.
32)Selectarea elementelor retelelor termice +
Elementele componente ale retelelor de termoficare sunt: țevile , fitingurile, armăturile, elementele de
asamblare, suporturile, compensatoarele de dilatare, aparatura de măsura și control, de reglare și
automatizare.
Țevile constituie elementele componente principale ale RT și servesc la confectionarea tronsoanelor
portiunilor rectilinii ale traseului conductei.
Fitingurile, denumite şi elemente fasonate, sunt folosite în scopul modificării secţiunii de curgere a
fluidului prin conductă, a schimbării direcţiei traseului acesteia, precum şi a realizării ramificaţiilor
necesare. Armăturile servesc pentru separarea diferitelor porţiuni de reţea, la modificarea debitului şi
parametrilor agentului termic, la asigurarea integrităţii şi funcţionabilităţii instalaţiei în cazul creşterii
presiunii, la evacuarea condensatului etc. Elementele de asamblare asigură racordarea elementelor şi a
tronsoanelor de conductă între ele, precum şi racordarea capetelor conductei la utilajele tehnologice.
Suporturile servesc la rigidizarea conductei în anumite puncte ale reţelei faţă de construcţiile portante.
Ele au rolul de a prelua forţele de frecare în reazemele mobile şi forţele de deformare a
compensatoarelor datorate greutăţii elementului de conductă. Compensatoarele de dilatare preiau
dilatările termice ale conductelor la variaţia temperaturii pereţilor acestora. Aparatura de măsură,
control, reglare şi automatizare este destinată măsurării şi interpretării mărimilor caracteristice de
transport ale fluidului, reglării şi menţinerii în regim automat a valorilor acestora
33. Regimurile retelelor termice
Se disting 2 tipuri de regimuri cel termic si cel hidraulic
34. Regimul termic
Graficul de temperatură determină modul de funcționare a rețelelor termice (de încălzire), asigurând
controlul central al alimentării cu căldură. Conform graficului de temperatură, se determina
temperatura apei de alimentare și retur în rețelele de încălzire, precum și în intrarea la consumator, în
funcție de temperatura exterioară In functie de regimul termic se aleg conductele si instalatii auxiliare
respective.
35. Regimul hidraulic
Regimul hidraulic al rețelei termice este regim care determină presiunea în conductele termice în
timpul mișcării agentului termic (hidrodinamic) și la starea de repaus a agentului termic (hidrostatică).
Apa cu densitate ridicată exercită o presiune hidrostatică semnificativă pe conducte și echipamente,
prin urmare, atunci când se calculează rețele de încălzire, astfel trebuie calculat și comparat cu valori
admisibile. Dacă este necesar, se schimba regimul hidraulic sau se utilizeaza conducte și echipamente
mai durabile.

36. Puncte termice

Punctelor termice reprezinta instalatia care se utilizeaza pentru stabilirea și menținerea parametrilor
agentului termic (presiune, temperatură și debit) la nivelul necesar pentru funcționarea sigură și
eficientă a instalațiilor consumatoare alimentate de la punctul termic.
Un punct de căldură (TP) este un ansamblu de dispozitive(INSTALATII) amplasate într-o
incapere(subsolul cladirii) separată, in care se amplaseaza elemente ale centralelor termice care
asigură conectarea acestor instalații la rețeaua termica, controlul regimului de consum de energie
termica, conversia, reglarea parametrilor purtătorului de căldură și distribuirea purtătorului de căldură
în funcție de tipul consumatorilor.
Schemele și echipamenteleor care alcatuiesc punctele termice depind de tipul agentului termic și
caracteristica instalațiilor consumatoare.
În cazul rețelelor termice cu apă, echipamentul de bază a punctelor termice include: pompe centrifuge
și elevatoare, schimbătoare de căldură apă-apă, acumulatoare de apă fierbinte, echipament pentru
reglarea și controlul parametrilor apei de rețea, echipament de protecție contra coroziunii și formării
depunerilor în instalațiile locale de preparare a apei calde menajere.
Punctele termice pot fi locale (individuale)– pentru fiecare clădire în parte, sau de grup (central) –
pentru un grup de clădiri. Punctele termice pe larg sunt răspândite la întreprinderi și cartierele
rezidențiale.

37 Racordarea consumatorilor la reteaua de termoficare

5.2.1 La cererea făcută de orice utilizator potenţial sau existent, care îşi desfăşoară activitatea în zona
deservită de SACET, cu privire la realizarea unui nou racord/branşament termic sau modificarea unui
racord/branşament termic existent la reţelele termice, Operatorul de transport şi/sau distribuţie a
energiei termice realizează următoarele operaţiuni principale:
a) Analizează cererea de racordare şi documentaţia tehnică anexată;
b) Emite Avizul tehnic de racordare, dacă rezultatele analizei sunt corespunzătoare;
c) Propune solicitantului o ofertă pentru execuţia lucrărilor de racordare sau, în cazul în care
acestea sunt executate de un terţ, impune condiţiile privind autorizarea (tehnică) necesară
personalului de execuţie, accesul şi desfăşurarea lucrărilor de realizare/modificare a
racordului/branşamentului.

5.2.2 Cererea de racordare impune specificarea cel puţin a următoarelor informaţii:

a) Numele, adresa şi telefonul/faxul/e-mail ale solicitantului;
b) Obiectul solicitării de racordare (instalaţii de producere, instalaţii de distribuţie, instalaţii de
utilizare etc, inclusiv amplasamentul);
c) Angajamentul solicitantului de a respecta Codul;
d) Lista documentaţiilor anexate cererii de racordare.

5.2.3 Documentaţia tehnică aferentă cererii de racordare va cuprinde, după caz, următoarele:
a) Avizul de amplasament;
b) Acordul/autorizaţia de mediu, în condiţiile legislaţiei specifice;
c) Studiul de soluţie pentru racordarea la reţelele termice;
d) Date specifice instalaţiilor utilizatorilor, stabilite de Operatorul de transport şi/sau distribuţie
la prezentarea cererii de racordare, care vor conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) Punctul de delimitare a instalaţiilor;
ii) Tipul agentului termic;
iii) Puterea termică în regimurile caracteristice de funcţionare a reţelelor termice;
iv) Valorile nominale sau, după caz, modul de variaţie a debitului, presiunii şi temperaturii
agentului termic, în funcţie de tipul de reglaj şi regimurile caracteristice de funcţionare
a reţelelor termice, precum şi abaterile maxime admise;
v) Indicii chimici de calitate a agentului termic (valori nominale şi abateri maxime
admise);
vi) Cerinţele de siguranţă în alimentare;
vii) Acordul privind disponibilitatea de livrare a energiei termice, emis de oricare dintre
producătorii racordaţi la SACET.
e) Pentru toate categoriile de instalaţii valoarea pagubelor pe care solicitantul racordării le
solicită în cazul întreruperii funcţionării datorită indisponibilităţilor din reţelele termice.

42) UTILAJUL PUNCTELOR TERMICE

În sistemul centralizat de alimentare cu căldură, punctele termice au un rol foarte important atât pentru
RT (distribuția agentului termic), cât și pentru sistemele interne ale consumatorului (reglarea
temperaturii și consumului).
Punctele termice reprezintă nodurile de conectare a consumatorilor de căldură la RT și sunt destinate
pentru prepararea agentului de transport, reglarea parametrilor lui înainte de livrarea lui în sistemele
locale, la fel și monitorizarea consumului de căldură. De activitatea coordonată a multiplelor puncte
termice depinde buna funcționare și indicatorii tehnico-economici a întregului sistem centralizat de
alimentare cu căldură.
Elevatoare. Pentru conectarea sistemelor, cu temperatura de calcul mai mică decât cea în conducta tur
a RT, conform schemei dependente se instalează elevatoare. Ele sunt simple și sigure în exploatare și
asigură un coeficient constant de amestec la modificare regimurilor termice și hidraulice a RT
magistrale.
Preîncălzitoarele de suprafață se instalează în punctele termice atât pentru alimentarea cu ACM, cât și
pentru sistemele de alimentare cu căldură.
Pompele în punctele termice se aplică în locul elevatoarelor pentru ridicarea presiunii în conducta tur
sau micșorarea presiunii în conducta retur, la fel pentru circularea apei în sistemele de alimentare cu
ACM sau ridicarea presiunii apei din sistemul de alimentare cu apă potabilă ce se utilizează pentru
alimentarea cu ACM și pentru pomparea condensatului.
Colectoarele de nămol (camere de sedimentare) sunt confecționate din țevi de oțel cu diametre de
2,5-3 ori mai mari decât diametrul racordului de intrare. Diferența mare dintre secțiuni conduce la
micșorarea bruscă a vitezei apei și căderea din ea substanțelor în suspensie.

41) RACORDAREA LA RETELE DE ABUR

Sisteme de alimentare cu căldură pot fi sisteme cu returnarea condensatului și fără returnarea
condensatului la sursă.
În practică pe larg se utilizează sisteme monotubulare de alimentare cu energie termică sub formă de
abur cu returnarea condensatului (fig. 3.13.). Aburul din priza turbinei nimerește în RT cu abur I și se
transportă prin ele până la consumatori. Condensatul de la ei se returnează prin conducta de condensat
II. Pentru cazul opririi turbinei sau insuficienței de abur pentru acoperirea sarcinii din prizele reglabile
ale turbinei este prevăzută alimentarea cu abur prin instalația de reducere a presiunii
 Figura 3.13. Sistem monotubular de alimentare cu energie termică sub formă de abur cu
returnarea condensatului.
Schemele de conectare: a) sistem de încălzire dependent; b) sistem de încălzire independent; c)
sistem de alimentare cu ACM; d) sisteme tehnologice; e) sisteme tehnologice cu termocompresie
locală;
I – conductă de abur; II – conductă de condensat;
1 – turbină cu abur; 9 – instalație tehnologică;
2 – supapă de aer; 10 – vas de expansiune;
3 – robinet de apă; 11 – supapă de reglare;
4 – corp de încălzire; 12 – acumulator de apă fierbinte;
5 – supapă reversibilă; 13 – reglator de temperatură a apei;
6 – separator de condensat; 16 – pompă;
7 – oală de condensat; 31 – instalație de răcire și reducere a
8 – termocompresor; presiunii.

Colectarea condensatului și returnarea lui la sursă au o importanță majoră nu doar pentru siguranța
funcționării instalațiilor de cazane a CET, dar și pentru economia de căldură și eficiența schemei
tehnologice. Returnarea condensatului este extrem de importantă pentru CET ce funcționează cu
parametri supracritici ai aburului viu . O importanță deosebită în sistemul de colectare și returnare a
condensatului o au separatoarele de condensat, care se instalează, de regulă, după toate schimbătoarele
de căldură prin suprafață, la fel și pe conductele de abur saturat în punctele de acumulare posibilă a
condensatului. În cazurile, în care presiunea aburului în RT este mai mică decât cea necesară unor
consumatori, ea poate fi ridicată artificial la consumator cu ajutorul compresorului. În cazurile în care
consumatorii industriali din regiune necesită abur de presiuni diferite, iar CET poate asigura necesitatea
de abur de presiune joasă din prizele turbinei, iar necesitatea de abur de presiune înaltă nemijlocit din
cazane, se aplică sisteme bitubulare și multitubulare de RT. Sistemul bitubular se mai aplică și în cazul
în care există consumuri diferite de abur în perioade diferite ale anului, de exemplu vara și iarna. Aburul
destins de presiune mică din turbină este îndreptat în una din conductele RT. În figura 3.16 este prezentat
sistemul de alimentare cu energie termică sub formă de abur fără returnarea condensatului.
Toți consumatorii se conectează, de regulă, nemijlocit la RT fără schimbătoare de căldură intermediare.
Condensatul aburului este utilizat pentru prepararea ACM
40) Scheme combinate de racordare ale sistemelor de incalzire si instalatiilor de
alimentare cu apa calda menajera
39) Racordarea instalatiilor de alimentare cu ACM
Instalațiile de cazane cu abur pot fi utilizate pentru livrarea energiei termice atât sub formă de abur, cât
și sub formă de apă fierbinte. Preîncălzirea apei de rețea are loc în schimbătoarele de căldură abur-apă.
În cazul utilizării combustibililor solizi și preîncălzitoarelor abur-apă, sistemul este mai ușor de manevrat
și are un nivel mai mare de siguranță în comparație cu instalațiile de cazane de apă fierbinte.
Prin conducta I se transportă apă fierbinte pentru sistemele de încălzire și ventilare a consumatorilor, iar
prin conducta II – în instalațiile de prepararea a ACM și aparate tehnologice. Pe conducta III apa este
returnată de la consumator la sursă.
În sistemele tritubulare de alimentare cu energie termică are loc reglarea centralizată a două tipuri de
sarcină termică distincte. Temperatura apei în conducta tur I se modifică conform sarcinii sezoniere, iar
în conducta II – se menține constantă. Deoarece la fiecare conductă tur se conectează consumatori
conform sarcinii termice practic omogeni, rolul sistemului de reglare locală se simplifică considerabil.
În aceste cazuri reglarea locală poate fi efectuată prin reglarea doar a debitului.
În cazul sistemului închis de alimentare cu energie termică, apa rece utilizată pentru prepararea ACM,
nu are contact direct cu apa de rețea, deoarece preîncălzirea ei are loc la punctele termice de grup sau la
intrările consumatorilor. Izolarea hidraulică a apei reci, ce nimerește în sistemul de preparare a ACM,
de apa de rețea, este un avantaj al sistemelor închise. Datorită acestui fapt este menținută stabilă calitatea
ACM din instalațiile consumatorului. Este extrem de simplu controlul sanitar al sistemului de alimentare
cu ACM. La fel e simplu controlul ermetizării sistemului de alimentare a căldurii, care are loc conform
volumului apei de adaos.
Principalele dezavantaje ale sistemelor închise:
- Depunerea crustei în preîncălzitoarele și conductele a sistemului local de alimentare cu ACM la
utilizarea apei reci, care posedă o duritate mărită (>7 mg echiv/l);
- Coroziunea instalațiilor locale de alimentare cu ACM din cauza apei reci nedegazate;
- Complexitatea echipamentului și reglării sistemului local de alimentare cu ACM.
Pentru a elimina efectul negativ al consumului apei de rețea în perioadele când temperatura în conducta
tur al RT este minimă (60-65 oC), se poate de utilizat schema cu preîncălzitor pentru ACM (figura 3.10,
м). Această schemă permite permanent de a prelua apa de rețea din conducta retur al sistemului de
încălzire, iar preîncălzirea apei de rețea ce este îndreptată în sistemul ACM, să se efectueze în
preîncălzitor din contul apei de rețea din conducta tur al RT.
În regimul corespunzător de temperaturi în conducta tur a RT, când are loc micșorarea consumului apei
de rețea pentru încălzire aceasta se compensează prin majorarea temperaturii acestei ape în așa fel, ca la
orice temperatură exterioară cantitatea medie zilnică de căldură pentru încălzire să fie egală cu pierderile
de căldură din clădire, iar consumul apei de rețea în conducta tur a RT să fie egală cu consumul de calcul.
38)Racordarea sistemelor de incalzire
43. DIMENSIONAREA PUNCTELOR TERMICE
Punctele termice se dimensionează conform regulilir si normativilor gasite in SNIP 2.04.07-86 „тепловые
сети”. Regulile se utilizate la proiectarea punctelor termice nou construite și reconstruite destinate conectării
la rețelele de încălzire , ventilație, aer condiționat, alimentare cu apă caldă și instalații tehnologice de încălzire
ale întreprinderilor industriale și agricole, rezidențiale și publice. În cazurile în care se pot accepta mai multe
soluții tehnice diferite, ar trebui efectuat un calcul economic ținând cont de nivelul prețurilor, durabilitatea și
fiabilitatea proiectării, factorii sociali și de mediu, precum și cerințele clienților. 1.2 Regulile se aplică punctelor
de căldură cu parametri agentului termic: apă caldă cu o presiune de lucru de până la 2,5 MPa și o temperatură
de până la 200 ° C, abur cu o presiune de lucru în presiunea nominală de Ru până la 6,3 MPa și o temperatură
de până la 440 ° C.
In punctele termice se prevede amplasarea echipamentelor precum armaturi, dispozitive de monitorizare,
control și automatizare, care vor verifica:
conversia agentului termic si parametrii acestuia; controlul parametrilor agentului termic; reglarea debitului
ag. term. și distribuția acestuia în funcție de sistemele de consum de căldură; oprirea sistemelor de consum de
căldură; protecția sistemelor locale împotriva creșterii bruste a parametrilor agentului termic; controlul
nivelului agentului termic in system.
Sunt doua tipuri de puncta termice puncta termice centrale si puncta termice individuale
Punctele termice sunt proiectate cu instalarea utilajului precum:
În cazul rețelelor termice cu abur, echipamentul de bază a punctelor termice include: colectoare de condensat,
echipament pentru reglarea și controlul parametrilor aburului, schimbătoare de căldură pentru utilizarea
aburului primar și aburul secundar, oale de condensat și pompe de condensat.
În cazul rețelelor termice cu apă, echipamentul de bază a punctelor termice include: pompe centrifuge și
elevatoare, schimbătoare de căldură apă-apă, acumulatoare de apă fierbinte, echipament pentru reglarea și
controlul parametrilor apei de rețea, echipament de protecție contra coroziunii și formării depunerilor în
instalațiile locale de preparare a apei calde menajere.
Punctele termice se înzestrează cu echipament de control și evidență a consumului de căldură și a agentului
termic, precum și cu dispozitive automatizate pentru reglarea parametrilor agentului termic livrat
consumatorului.
Punctele temice deasemenea trebuie sa respecte niste cerinte precum: cerintele reducerii nivelului de zgomot
si a vibratiilor de la functionarea echipamentelor de pompare, la proiectarea PT in zonele seismice, pe zonele
subminate, si in zonele cu inmuere cu subzidență de tip II, este necesar să se respecte cerințele prevăzute în
SNIP 2.02.01-83, SNIP 1-7-81

44. expluatarea
De regulă, unitățile de încălzire moderne sunt echipate cu sisteme de control și monitorizare automată și, prin
urmare, întreținerea lor este minimizată și nu implică prezența constantă a unui specialist la instalație. Cu toate
acestea, pentru funcționarea normală, pentru a evita accidentele și răspunsul la timp la defecțiunile
echipamentului, funcționarea unei stații de încălzire trebuie să includă o expluatare corectă ce întruneste în sine
un sir de optiuni sau măsuri:
inspecția externă a echipamentelor de către un specialist;
curățarea de murdărie, praf, măsuri profilactice;
spălare și curățare cu reactivi speciali;
verificarea stării utilajului, sistemelor de control;
preluarea citirilor de contor;
menținerea documentației, întocmirea rapoartelor de lucru și transferul acestora către furnizorul de energie
termică;
pregătirea echipamentelor pentru sezonul de încălzire;
ajustarea funcționării dispozitivelor.
În plus, echipamentele necesită în mod constant o îngrijire mică, dar foarte importantă: actualizarea
lubrifianților, strângerea armaturilor de închidere. În funcție de frecvența lucrărilor de întreținere a liniilor de
încălzire centrală se împarte zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial și așa mai departe. În fiecare caz, lista
lucrărilor efectuate va fi diferită.
45. Automatizarea și controlul funcționării instalațiilor energetice
Mijloacele de automatizare și control trebuie să asigure funcționarea unităților de încălzire fără personal de
întreținere permanentă (personalul de preempțiune nu depășește 50% din timpul de lucru). 8.2 Automatizarea
sistemelor si instalatiilor energetice de alimentare cu căldură trebuie să asigure: menținerea temperaturii setate
a apei; reglarea furnizării căldurii (fluxului de căldură) către sistemul de încălzire, în funcție de modificările
parametrilor aerului exterior, pentru a menține o temperatură a aerului predeterminată în încăperile încălzite; -
coordonarea regimului hidraulic al instalaţiilor de încălzire (circuitele secundare ale punctelor termice) cu
caracteristica de pompare debit – presiune; în acest sens se impune echilibrarea reţelei de distribuţie şi a
coloanelor; - coordonarea regimului hidraulic al punctelor termice şi al reţelei de apă fierbinte cu
caracteristicile funcţionale ale pompelor de circulaţie; în acest sens se impune echilibrarea reţelei şi prevederea
de regulatoare de debit în punctele termice; - menţinerea temperaturii apei calde de consum într-un domeniu
restrâns, teoretic constant; această cerinţă, datorită variaţiei consumului de apă caldă şi a temperaturii agentului
primar, constituie o sursă de perturbaţii; - livrarea agentului termic primar în reţea şi la punctele termice, la un
nivel de temperatură cât mai apropiat de graficul teoretic de reglare, astfel încât buclele de reglare să opereze
eficient în obţinerea parametrilor controlaţi (temperatură interioară în încăperi, temperatura apei calde de
consum).
Pentru realizarea funcţiei de reglare se poate utiliza: - reglarea în buclă închisă, în care mărimea reglată este
măsurată, valoarea ei este comparată cu valoarea prescrisă şi se acţionează asupra puterii termice, pentru ca
valoarea mărimii reglate să se apropie de valoarea prescrisă, în limite strânse (ex. controlul temperaturii de
preparare a ACC); - reglarea în buclă deschisă, în care mărimea reglată este comparată cu valoarea prescrisă,
în corelare cu variaţia perturbaţiilor care influenţează nevoile de căldură, fără controlul mărimii care reflectă
calitatea serviciului (ex. realizarea corespondenţei dintre temperatura apei calde din conducta de tur şi
temperatura exterioară a aerului).
Acţiunea de reglare este concepută să răspundă la trei operaţiuni funcţionale: măsurarea, compararea şi
comandarea. Dintre soluţiile utilizate în tehnica reglării, în funcţie de modul în care se corectează mărimea
reglată, se disting următoarele: - reglarea “tot sau nimic”, în care se controlează temperatura apei la ieşirea din
cazan, prin anclanşarea şi declanşarea arderii; modul “totul sau nimic” este recomandat la reglarea temperaturii
interioare din clădirile cu inerţie termică mare. Prin efectul inerţiei termice a încăperilor şi al aporturilor de
căldură, duratele de funcţionare şi de întrerupere a emiţătorului de energie termică se pot schimba; acest mod
de acţionare poate fi folosit şi la prepararea apei calde de consum în instalaţii prevăzute cu acumulare; - reglarea
tripoziţională (flotantă), în care poziţiile “deschis”, “de echilibru” şi “închis” a elementului de execuţie (ex.
robinet de reglare) se obţin prin comanda de deschidere sau închidere la anumite valori negative sau pozitive
ale abaterii mărimii reglate faţă de valoarea de consemn; modul tripoziţional se poate utiliza la reglarea
temperaturii interioare din încăperi, prin modificarea puterii termice emise (debitul de fluid); - reglarea
progresivă, în care regulatorul poate fi: proporţional (P), integrativ (I), proporţional-integrativ (PI) sau
proporţional–integrativ-derivativ (PID).
Principiile de reglare sunt aproximativ identice cu cele folosite cu mai mulţi ani în urmă, în prezent remarcându-
se implementarea într-un gabarit tot mai redus a unui număr ridicat de funcţii de automatizare şi o evoluţie
importantă în ceea ce priveşte dialogul cu operatorul uman.

46. Reparatia
Întreținerea
Întreținerea unității de încălzire trebuie să fie efectuată la intervale regulate. Scopul său este prevenirea
defecțiunilor și eliminarea defecțiunilor minore în funcționarea echipamentelor, fără a opri funcționarea curentă
a sistemului. Principalele lucrări de întreținere și reparații includ:
inspecția conductelor de rețea;
înlocuirea lubrifianților;
curatarea pieselor;
monitorizarea funcționării mecanismelor, echipamentelor, dispozitivelor.
Performanța regulată a reparației curente vă permite să mențineți echipamentul în stare de funcționare și să vă
pregătiți pentru reparația preventivă programată a punctului de căldură.

Repararea preventivă programată a unei unități de încălzire

Întreținerea preventivă se realizează pentru prevenirea accidentelor la instalație, precum și pentru prelungirea
duratei de viață a echipamentelor tehnice. Lucrările necesare pentru efectuarea întreținerii preventive includ:
curățare și reglare, la repararea echipamentelor;
repararea parțială a izolării conductelor și a armăturilor;
audit și reparații minore ale pompelor;
eliminarea scurgerilor de lichide;
crearea de elemente de fixare și terminale pentru combinarea pieselor;
înlocuirea garniturilor, garniturilor, garniturilor de ulei etc.
Când efectuați reparații preventive programate, durata de viață a echipamentului crește, iar efectuarea
inspecțiilor programate vă permite să luați în considerare gradul de uzură a mecanismelor și echipamentelor
pentru planificarea și calcularea reparațiilor majore.

Modernizarea unei unități de încălzire.

În timpul revizuirii, se efectuează o serie de lucrări:
inspecția instalației pentru rezolvarea problemelor;
înlocuirea parțială a conductelor cu instalarea de echipamente noi, izolație termică, impermeabilizare;
înlocuirea sau repararea completă (sau parțială) a echipamentelor, aparatelor, instrumentelor etc .;
curățarea suprafeței interne a echipamentelor și a pieselor de la scară și produse de coroziune;
verificare hidraulică și pornire a sistemului.
Astfel, revizuirea include: testarea mecanismelor și dispozitivelor; demontarea echipamentelor vechi și
instalarea de echipamente noi; verificarea și punerea în funcțiune a sistemului actualizat.
Modernizarea punctelor de încălzire
Pe măsură ce echipamentul punctului de căldură se uzează, productivitatea muncii scade și consumul de energie
al instalației crește. Efectuarea modernizării stației de încălzire va ajuta la rezolvarea problemei utilizării
raționale a energiei termice, prin dotarea sistemului de încălzire a stației de încălzire cu echipamente moderne,
economice. Reequiparea sistemului de încălzire a unei unități de încălzire include lucrări la:demontarea și
instalarea echipamentelor și rețelelor termice; instalarea de mecanisme, echipamente, dispozitive de dozare;
instalarea automatizării și expedierii punctelor de căldură; verificarea și pornirea sistemului de încălzire.