Sunteți pe pagina 1din 117

PROTOCOALE

KINETOTERAPIE

1
Cuprins
Program de kinetoterapie post-accident cerebral vascular- AVC ………………………... 3
Programul kinetic în spondilita anchilozantă …………………………………………….. 8
Program kinetic în poliartrita reumatoidă ………………………………………………... 12
Program kinetic în periartrita scapulohumerală …………………………………….......... 15
Program kinetic în gonartroză ……………………………………………………………. 18
Program kinetic în coxartroză…………………………………………………………….. 21
Program kinetic în sindromul algofuncţional cervical……………………………………. 24
Program kinetic în sindromul algofuncţional lombosacrat……………………………….. 26
Programul Williams………………………………………………………………………. 28
Program kinetic în traumatologia umărului………………………………………………. 29
Program kinetic în traumatologia cotului………………………………………………… 32
Program kinetic în traumatologia mâinii…………………………………………………. 34
Program kinetic în traumatologia şoldului……………………………………………….. 37
Program kinetic în traumatologia genunchiului…………………………………………... 40
Program kinetic în traumatologia gleznei/piciorului…………………………………….... 43
Program de exerciţii pentru scolioza în „C”……………………………………………… 46
Program de exerciţii pentru scolioza în „S”………………………………………………. 48
Program kinetic pentru corectarea cifozelor……………………………………………… 50
Program kinetic pentru corectarea lordozelor…………………………………………….. 52
Program kinetic pentru corectarea genunchilor în valg…………………………………... 54
Program kinetic pentru corectarea genunchilor în var……………………………………. 55
Program kinetic pentru corectarea piciorului plat………………………………………… 56
Paralizia cerebrală infantilă………………………………………………………………. 57
Traumatismele vertebromedulare………………………………………………………… 62
Gimnastică respiratorie…………………………………………………………………… 63
Tehnici de întoarcere în pat, de ridicare şi deplasare…………………………………….. 64
Tehnici de transfer………………………………………………………………………... 65
Mobilizări pasive, active, active cu rezistenţă……………………………………………. 66
Protocol de recuperare in fractura de glezna …………………………………………….. 68
Protocol de recuperare ȋn epicondilita medialǎ.................................................................... 70
Protocol de recuperare in luxatia cotului…………………………………………………. 72
Protocol de recuperare in fractura de olecran…………………………………………….. 75
Protocol de recuperare in epicondilitata laterala …………………………………………. 77
Protocol de recuperare dupa tenorafia capului lung al bicepsului brachial………………. 79
Protocolul de recuperare ȋn “umǎrul ȋngheṭat” operat……………………………………. 83
Protocolul post-operator de recuperare a coafei rotatorilor………………………………. 85
Protocolul de recuperare - Latarjet dupa interventia Bankart……………………………. 88
Protocolul de recuperare dupa interventia Bankart………………………………………. 96
Protocol de recuperare post-operator pentru disjunctia acromio-claviculara…………….. 100
Protocol de recuperare dupa fractura de clavicula……………………………………….. 104
Protocolul de recuperare dupǎ artroscopia de umǎr……………………………………… 107
Protocol de recuperare dupa artroscopia de genunchi……………………………………. 109
Protocol de recuperare preoperator dupa ruptura ligamentului incrucisat anterior………. 111
Program de gimnastica pentru recuperare dupa artroplastie totala de sold………………. 116

2
Program de kinetoterapie post-
accident cerebral vascular- AVC

Hemiplegia- hemipareza
Definiţie: deficitul mobilităţii unei jumătăţi de corp, datorată unei leziuni unilaterale a căii
piramidale.

Obiectivele kinetoterapiei:
- prevenirea deformărilor şi a atitudinilor vicioase cauzate de modificările tonusului muscular;
- inhibarea schemelor anormale de mişcare şi postură;
- promovarea unor scheme complexe de mişcare;
- refacerea mobilităţii active, forţei şi coordonării pe partea afectată;
- dobândirea unui grad de independenţă funcţională în autoîngrijire.

Mijloace folosite:

Posturi
- Din decubit dorsal:
• Capul şi trunchiul uşor flectate spre partea sănătoasă elongând muşchii de pe partea afectată,
membrul superior sprijinit pe o pernă, braţul în abducţie şi rotaţie externă, cotul în extensie,
antebraţul în supinaţie, pumnul în extensie, policele în abducţie, un sul sub hemibazin,
membrul inferior afectat cu un sul sub zona poplitee, talpa în flexie de 90º, membrul inferior
sănătos în poziţie neutră.
- Din decubit lateral:
• Pe partea afectată cu capul pe o pernă, umărul în protracţie, cotul extins, antebraţul în
supinaţie, membrul inferior afectat uşor flectat, talpa în flexie de 90º, membrul inferior sănătos
puţin ridicat în flexie de 90º pe o pernă.
• Pe partea sănătoasă, o pernă mică sub cutia toracică, un sul sub membrul superior
afectat, cotul în extensie, genunchiul uşor flectat, şoldul în poziţie neutră susţinut de o pernă între
genunchi.
- Din aşezat:
• Trunchiul şi capul pe linia mediană, şoldurile şi genunchii flectate la 90º, membrul superior
afectat susţinut pe un suport în faţă, cu scapula rotată în sus şi în protracţie, cotul uşor flectat,
pumnul şi degetele în poziţie funcţională (se va pune o pernă în spatele umărului şi a
pelvisului, pentru a ajuta menţinerea lor în protracţie).

Mobilizări pasive
- Din decubit dorsal:
• Se mobilizează pasiv de către kinetoterapeut toate membrele şi segmentele, pe toate direcţiile
de mişcare. Kinetoterapeutul execută exerciţii pasive de întindere pe toate segmentele şi pe
toate direcţiile de mişcare.

3
Tehnici de facilitare neuropropriceptivă:
1.Mişcarea activă de relaxare-opunere (modificată)
• Din decubit lateral cu pelvisul uşor rotat în faţă, şoldul flectat: kinetoterapeutul aplică prize
pe pelvis şi coapsă, se execută izometrie contra rotării în faţă a pelvisului şi a flexiei coapsei,
apoi urmează contracţii izotone de la poziţia scurtată spre poziţia lungită şi înapoi spre
poziţia scurtată unde se aplică o contracţie izometrică.
2. Izometria alternantă
• Din decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi tălpile pe sol, kinetoterapeutul cu mâinile pe
genunchii pacientului; se execută contracţii izometrice scurte pe agonişti şi antagonişti
(pacientul încearcă să tragă genunchii la piept şi să-i întindă contra rezistenţei).
3. Inversarea lentă şi inversarea lentă cu opunere
• Din decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi tălpile pe sol; kinetoterapeutul aplică prize pe
creasta iliacă şi pe genunchi opunându-se rotării bazinului spre partea afectată şi blocând
încercarea de translatare a genunchilor pe partea sănătoasă .

Reeducarea senzorială
• Kinetoterapeutul execută o presiune/înţepătură pe tegument, iar pacientul priveşte (pentru
comparare se execută şi pe hemicorpul sănătos).
• Acelaşi exerciţiu, doar că pacientul are ochii închişi şi încearcă să localizeze stimulul.
• Mobilizarea pasivă a membrelor şi segmentelor în diferite direcţii, mai întâi cu ochii deschişi,
apoi cu ochii închişi, până când pacientul identifică sediul şi direcţia de mişcare (reeducarea
propriceptivă şi kinestezică).
• Kinetoterapeutul aplică pe tegumentul hemicorpului paretic temperaturi extreme (cald, rece).
• Reeducarea stereognoziei prin aplicare pe tegument a diferitelor obiecte variate ca volum,
formă, consistenţă, greutate, material; pacientul trebuie să descrie aceste obiecte ţinând ochii
închişi.

Exerciţii pentru recuperarea capacităţii de autoservire, de îmbrăcare, de asigurarea igienei


corporale
- Din aşezat:
• Cu membrele superioare sprijinite pe o masă, membrul superior afectat cu cotul în
extensie şi palma pe masă; se execută ducerea mâinii spre gură (kinetoterapeutul îl
ajută, se evită izbirea antebraţului de antebraţ).
• Cu sprijin pe antebraţe, palmele pe masă; se execută ducerea mâinii spre gură, cotul
membrului superior afectat rămâne în sprijin fix pe masă servind drept pivot pentru
mişcare.
• Pacientul execută o mişcare energică de frecare între police şi index (pentru ştergerea
ochelarilor).
• Cu membrele superioare încrucişate pe coapse; pacientul execută ridicarea
progresivă a membrelor superioare deasupra flancurilor, apoi de-a lungul braţului
opus până ajung în „V” deasupra capului. Pacientul îşi va atinge cu mâna spatele la
diferite înălţimi (să-şi bage cămaşa în pantalon, să-şi prindă cureaua etc.).
• Pacientul execută mişcări de rulare a tălpii pe sol.

4
- Din poziţia „pe genunchi”:
• Cu spijin pe un picior: pacientul se apleacă şi îşi duce mâinile spre piciorul de sprijin (se
încalţă, îşi leagă şireturile).
- Din ortostatism
• Membrul superior afectat depărtat de corp cu palma deschisă; pacientul duce palma pe
umărul opus, sub axilă, la ureche, la ceafă etc .

Exerciţii de stabilizare
- Din decubit dorsal:
• Kinetoterapeutul cu mâinile pe faţa anterioară a umerilor pacientului; execută o uşoară
presiune pe umărul drept, apoi pe cel stâng, apoi pe ambii, pacientul se opune.
• Kinetoterapeutul cu mâinile pe crestele iliace anterosuperioare ale pacientului; execută o
uşoară presiune pe partea dreaptă, apoi pe partea stângă, apoi pe ambele părţi, pacientul
se opune.
• Kinetoterapeutul cu o mână aşezată la nivel scapular iar cu cealaltă la nivel pelvian;
execută impulsuri dezechilibrante încrucişate iar pacientul rezistă.
- Din decubit lateral:
• Kinetoterapeutul cu o mână pe centura scapulară şi cu cealaltă pe centura pelviană;
execută dezechilibrări anteroposterioare iar pacientul rezistă.
- Din aşezat:
• Cu genunchii extinşi (pe pat) sau cu gambele atârnate la marginea patului: pacientul
execută mişcări de basculare a feselor spre înainte, spre înapoi în lateral, cu rotaţia trun-
chiului; kinetoterapeutul poate adăuga impulsuri dezechilibrante pacientul opunându-se.
- Din patrupedie:
• Pacientul execută ridicări alternative ale membrelor superioare şi inferioare.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului; imprimă acestuia impulsuri dezechilibrante.
• Pacientul merge în patrupedie; înapoi, înainte, în lateral.
- Din poziţia „pe genunchi”:
• Pacientul merge pe genunchi; înainte, înapoi, în lateral.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului; imprimă acestuia impulsuri dezechilibrante
înainte şi înapoi.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului; imprimă acestuia impulsuri dezechilibrante în
lateral cu o mişcare de răsucire a trunchiului, facilitând trecerea greutăţii pe un singur
picior.
• Kinetoterapeutul în faţa pacientului aplică rezistenţă pe umeri; pacientul învinge
rezistenţa.
• Cu sprijin pe un picior; pacientul se apleacă şi îşi duce mâinile spre piciorul de sprijin.
- Din ortostatism
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului cu mâinile pe bazinul acestuia; imprimă impulsuri
dezechilibrante în faţă, în spate, în lateral, pacientul se opune.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului cu mâinile pe umerii acestuia; imprimă impulsuri
dezechilibrante în faţă, în spate, în lateral, pacientul se opune.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului; imprimă impulsuri dezechilibrante progresive la
nivelul zonei poplitee.

5
Exerciţii active
- Din decubit dorsal
• Pacientul se prinde de un mâner atârnat deasupra lui şi se va ţine 6 secunde, se relaxează,
apoi reia exerciţiul; exerciţiul se realizează mai întâi cu ambele mâini, apoi cu câte un
membru superior.
• Pacientul ridică (cu ajutorul kinetoterapeutului) în flexie anterioară şi încearcă să întindă
mâna spre tavan ridicând astfel omoplatul de pe pat.
• Pe un pat lat şi dur, cu mâinile încrucişate pe torace sau abdomen, pacientul se
deplasează târându-se spre stânga, până la limita căderii, apoi revine în axul central al
patului (execută şi spre dreapta).
- Din decubit ventral
• Cu sprijin pe antebraţe, sub abdomen este plasată o pernă; pacientul ridică un membrul
superior în lateral rămânând în sprijin pe un singur antebraţ, apoi schimbă şi cu celălalt
membru superior.
- Din decubit lateral
• Pe partea afectată, pacientul execută o extensie a cotului cu sprijin pe antebraţ, iar cu
mâna dreaptă apucă un pahar sau un alt obiect plasat în apropiere.
- Din aşezat
• Cu gambele la marginea patului, pacientul execută transfer de greutate de pe un bazin pe
celălalt, kinetoterapeutul face presiuni pe crestele iliace pentru a facilita ridicarea (să ia
ceva din partea sănătoasă; se pune o hârtie sub hemibazinul afectat şi să se ridice pentru a
lua hârtia).
• Membrele superioare sunt întinse cu coatele pe o masă, mâinile împreunate; se execută
supinaţia antebraţului cu înclinarea trunchiului,
• Cu gambele la marginea patului, kinetoterapeutul aşezat lateral de pacient blochează
membrul inferior afectat plasând piciorul său pe sub gamba pacientului, pacientul este
răsucit spre partea sănătoasă cu palmele pe pat, kinetoterapeutul prinde deasupra cotului,
iar pacientul execută flexia coatelor (cu control), apoi face mişcarea doar cu cotul afectat.
• Cu gambele atârnate la marginea patului, membrele superioare în retropulsie şi rotaţie
externă, cu sprijin pe palme în spate; pacientul execută trecerea greutăţii corpului de pe
partea sănătoasă pe partea afectată.
• Cu gambele atârnate la marginea patului, membrul sănătos cu cotul flectat şi antebraţul în
supinaţie, mâna de partea afectat este plasată la nivelul axilei de partea sănătoasă:
pacientul execută extensia şi rotaţia trunchiului spre partea sănătoasă.
• Pe un scaun, pacientul prinde cu mâna sănătoasă mâna afectată astfel încât membrul
afectat să fie în rotaţie internă cu pumnul în extensie; execută ridicarea braţelor deasupra
capului şi rotaţia trunchiului spre stânga, apoi spre dreapta.
• Pe masa de kinetoterapie, tălpile pe sol, kinetoterapeutul de partea afectată; pacientul
execută flexii de trunchi, mâinile sunt împreunate şi alunecă pe membrul inferior afectat,
apoi atinge solul cu mâinile.
• Pe banca de gimnastică, pacientul cu mâna afectată plasată pe o minge mare execută
împingerea mingii spre kinetoterapeut şi apoi prindere ei (pacientul încearcă să ţină
palma deschidă).
• Cu antebraţul sprijinit pe masă, pumnul în afara suprafeţei de sprijin cu un pahar în mână;
pacientul încearcă să ridice paharul în sus (în sens radial), apoi îl lasă jos.
6
• Pacientul exersează pensele dintre police şi fiecare deget prin ridicarea unor obiecte de
mărimi diferite de pe masă (monezi, nasturi etc.).
• Pacientul aplaudă cu mâinile ridicate deasupra capului.
- Din ortostatism
• Kinetoterapeutul ajută pacientul să-şi menţină palma pe zidul din faţa lui sau din lateral,
apoi execută flexii şi extensii de cot menţinând palma pe zid.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor: pacientul execută rotaţia
trunchiului şi adducţia orizontală a braţului de aceiaşi parte
• În sprijin unipodal, pacientul execută balansări ale membrului inferior: flexii, extensii,
circumducţii.
• În sprijin unipodal, pacientul execută ridicarea şi coborârea pelvisului pe partea
membrului inferior suspendat.
• Uşor depărtat, pacientul execută o răsucire a centurii pelviene într-un sens concomitent
cu răsucirea centurii scapulare în sensul opus.
• Mers prin sală; kinetoterapeutul în spatele pacientului îl prinde de mâini astfel încât
membrele superioare ale pacientului sunt în rotaţie externă şi extensie.

7
Programe kinetice în afecţiunile reumatismale

Reumatismele inflamatorii

Programul kinetic în spondilita anchilozantă

Definiţie: Reumatism inflamator cronic al articulaţiilor sacroiliace, al coloanei vertebrale şi


ligamentelor acesteia, cu evoluţie progresivă către anchiloză.

Obiectivele kinetoterapiei:
- corectarea / menţinerea aliniamentului corect al corpului;
- refacerea / menţinerea supleţii articulare;
- refacerea / menţinerea tonusului muscular paravertebral;
- menţinerea amplitudinii mişcărilor respiratorii.

Mijloace folosite:

Exerciţii de postură
- Din decubit dorsal
• Pe un pat tare cu genunchii extinşi (se pune un sul sub coloana lombară), cu mâinile sub
ceafă; pacientul încearcă să atingă cu coatele patul şi să menţină; dacă nu reuşeşte se vor
pune săculeţi cu nisip pe coate.
• Cu o pernă sub coloana toracală, pe faţa anterioară a umerilor se plasează doi săculeţi cu
nisip, genunchii sunt perfect întinşi.
• Pe o băncuţă de gimnastică, membrele superioare în abducţie 90º şi pronaţie; se execută o
adducţie orizontală cu menţinerea posturii.
- Din decubit ventral
• Cu o pernă sub frunte şi una sub piept; se vor pune săculeţi cu nisip pe coloana vertebrală
dorsală şi pe bazin.
- Din ortostatism
• Cu spatele la 15 cm de perete; pacientul atinge uşor zidul mai întâi cu sacrul, apoi cu
omoplaţii, apoi cu occiputul; se desprinde şi reia exerciţiul.

Mobilizări analitice active


- Din decubit dorsal
• Genunchii flectaţi, tălpile pe sol, pacientul cu un baston în mâini sprijinit pe coapse;
execută ducerea bastonului peste cap şi revenire.
• Genunchii flectaţi, pacientul prinde un baston de capete, braţele sunt în flexie de 180º;
execută ducerea bastonului în lateral prin alunecare pe saltea.
• Genunchii extinşi, un sul sub zona lombară: membrele superioare în abducţie + flexie 90º
cu palmele pe sol; pacientul duce membrele superioare în faţă executând o bătaie din
palme, apoi revine cu palmele pe sol.

8
• Genunchii extinşi, braţele pe lângă corp; pacientul duce câte un membru inferior spre
piept o dată cu flexia genunchiului, apoi revine cu genunchiul perfect extins.
• Cu genunchii flectaţi la 90º la marginea patului; pacientul balansează membrele
inferioare şi bazinul spre stânga / dreapta.
• Genunchii flectaţi/extinşi, tălpile pe sol; pacientul execută târâre înapoi cu ajutorul
umerilor şi a tălpilor/membrelor inferioare.
- Din decubit ventral
• Membrele superioare sunt la spate cu degetele întrepătrunse; pacientul execută extensia
trunchiului, capului şi a gâtului.
• Membrele superioare la spate prind un baston de capete; pacientul ridică bastonul de pe
fese concomitent cu extensia trunchiului.
• Membrele superioare întinse pe lângă cap cu palmele pe sol prind un baston de capete;
pacientul ridică bastonul concomitent cu extensia trunchiului, capului şi a gâtului, apoi
revine.
• Cu sprijin pe antebraţe, palmele pe sol; se execută răsuciri ale trunchiului concomitent cu
ridicarea unui membru superior în abducţie la 90º.
- Din patrupedie
• Privirea înainte; pacientul execută ridicarea alternativă a membrelor inferioare cu arcuiri
finale.
• Membrele superioare alunecă în faţă astfel încât nasul pacientului să ia contact cu solul;
se execută lordozări şi cifozări ale coloanei.
• Pacientul execută ridicarea unui membru superior o dată cu membru inferior opus.
• Pacientul duce un membru superior spre zenit o dată cu răsucirea trunchiului şi capului
după mână.
- Din aşezat
• Pe un scaun/călare pe o bancă de gimnastică, cu mâinile la ceafă, coatele trase înapoi;
pacientul execută răsuciri spre drea- pta/ stânga ale trunchiului.
• Pe un scaun, cu un baston apucat de capete şi plasat pe umeri; pacientul execută înclinări
laterale de trunchi.
• Pe un scaun cu un baston în mâini pe genunchi; se execută flexia capului concomitent cu
ducerea bastonului în sus peste cap şi extensia capului cu ducerea bastonului înapoi pe
genunchi.
• Pe o băncuţă de gimnastică, cu un baston în mâini ridicat la nivelul umerilor; pacientul
execută rotaţia capului spre dreapta concomitent cu ducerea bastonului spre stânga.
- Din ortostatism (ideal în faţa oglinzii)
• Cu o minge medicinală în mâini; pacientul ţine mingea pe umărul drept, o ridică deasupra
capului apoi o duce pe umărul stâng.
• Cu o minge medicinală în mâini; pacientul ţine mingea sus deasupra capului şi execută
înclinări laterale de trunchi.
• Cu un baston la spate prins de capete; pacientul execută depărtarea bastonului de spate o
dată cu ducerea unui genunchi la piept.
• Cu un baston în faţă prins de capete; pacientul execută ducerea bastonului înainte (flexia
braţelor) concomitent cu extensia unui membru inferior.
• Lateral de spalier, mâna de partea spalierului prinde şipca din dreptul umerilor; pacientul
execută balansări ale membrului inferior.

9
• Cu faţa la spalier, picioarele depărtate, trunchiul la 90º, mâinile prind şipcă din dreptul
umerilor: pacientul execută întinderea paravertebralilor.
• Cu spatele la spalier, mâinile prind o şipcă; pacientul execută flexii ale trunchiului cu
arcuiri finale.
• Mers cu un baston ţinut sub axile, coatele flectate.

Gimnastică respiratorie

Respiraţia de tip toracal

- Din decubit dorsal


• Genunchii flecaţi, braţele pe lângă corp, kinetoterapeutul la capul pacientului cu palmele
pe regiunea subclaviculară, în timpul expirului se execută cu podul palmei presiuni
orientate de sus în jos şi oblic înainte.
• Mâinile la ceafă, kinetoterapeutul introduce mâinile sub antebraţele pacientului şi le
plasează pe toracele acestuia: în timpul inspirului forţat, kinetoterapeutul, prin ridicarea
antebraţelor şi apăsarea uşoară a palmelor pe torace determină proiectarea în sus şi
înainte a capului şi umerilor pacientului.
- Din decubit ventral
• Mâinile cu degetele încleştate sub bărbie, kinetoterapeutul aflat la capul pacientului apucă
de coate; inspir cu ridicarea coatelor (diametrele toracice se măresc atât prin tracţiunea
exercitată asupra coloanei vertebrale, cât şi prin lărgirea spaţiilor intercostale).
- Din decubit lateral
• Kinetoterapeutul plasat în spatele pacientului cu o mână pe baza hemitoracelui iar cu
cealaltă execută o mişcare de abducţie a braţului cu uşoară tracţiune orientată în sus în
faza finală a inspirului.
- Din aşezat
• Pe un scaun, cu mâinile plasate pe părţile inferioare ale coastelor; pe expir, pacientul va
apăsa palmele ca şi cum ar dori să le apropie iar pe inspir, se relaxează mâinile.
• Pe scaun, cu membrele superioare în abducţie la 90º; pe expir, se apropie braţele întinse
înainte astfel încât palmele să ia contact la nivelul plexului, pe inspir, se depărtează la
maximum braţele apropiind omoplaţii între ei.
• Pe un scaun, cu un baston sprijinit pe genunchi; pacientul execută un inspir profund o
dată cu ridicare bastonului şi extinderea genunchilor, apoi revenire pe expir.

10
Respiraţia de tip abdominal

- Din decubit dorsal


• Genunchii flectaţi, braţele pe lângă corp, pacientul execută un inspir profund concomitent
cu bombarea abdomenului, apoi un expir profund cu presiunea mâinilor pe abdomen.
• Genunchii flectaţi cu o minge medicinală (1-5 kg) ţinută în mâini; pacientul face o
inspiraţie profundă cu bombarea abdomenului concomitent cu ducerea mingii în sus, apoi
o expiraţie prelungită cu aşezarea mingii pe abdomen.
- Din aşezat
• Pe marginea unui scaun sau a unei banchete, mâinile pe genunchi: pacientul execută pe
inspir ducerea unui picior înapoi concomitent cu bombarea abdomenului, apoi revine cu
piciorul la loc pe expir şi retragerea abdomenului.
• Pe un scaun cu spatele sprijinit, bărbia în piept; întinderea picioarelor cu bombarea
abdomenului pe inspir, apoi pe expir, tragerea genunchilor la piept şi cuprinderea lor cu
mâinile, cu retragerea abdomenului.

11
Programe kinetice în afecţiunile reumatismale

Reumatismele inflamatorii

Program kinetic în poliartrita reumatoidă

Definiţie: Boală inflamatorie cronică recurentă, caracterizată de o inflamaţie cronică infiltrativ


proliferativă a sinovialei articulare şi de manifestări articulare şi musculare, precum şi de noduli
subcutanaţi.
Cel mai frecvent sunt afectate articulaţiile mici ale mâinii şi piciorului, însă această boală poate
afecta orice altă articulaţie diartrodială.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii şi a inflamaţiei;
- prevenirea/ corectarea deformaţiilor şi anchilozelor;
- menţinerea/creşterea mobilităţii articulare;
- menţinerea/creşterea forţei şi rezistenţei musculare.

Mijloace folosite:

Posturarea segmentelor afectate (pe atele/orteze)


• Pumnul în uşoară extensie (10º-25º), metacarpofalangienele în uşoară flexie şi înclinare
radială, interfalangienele proximale în uşoară flexie iar cele distale libere, policele în
uşoară opoziţie;
• Cotul în flexie de 80º, cu uşoară supinaţie;
• Umărul în uşoară abducţie asociată cu o uşoară flexie (pernă sub axilă);
• Şoldul în uşoară extensie (pernă sub fesieri);
• Genunchiul în extensie;
• Glezna cu piciorul în flexie dorsală de 90º.

Exerciţii pentru ameliorarea deviaţiei cubitale


- Din aşezat
• Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută mişcarea de înclinare radială,
întâi singur, apoi împotriva rezistenţei opuse de kinetoterapeut.
• Antebraţul sprijinit pe o masă cu partea cubitală pe masă; pacientul execută mişcarea de
înclinare radială, întâi singur, apoi împotriva rezistenţei opuse de kinetoterapeut.
• Antebraţul şi mâna cu vârful degetelor sprijinite pe o masă; pacientul execută percuţii
repetate pe planul mesei, degetele se menţin în semiflexie.

12
Exerciţii pentru degetul „în gât de lebădă”
- Din aşezat
• Antebraţul sprijinit pe o masă în supinaţie; pacientul execută activ/activ cu rezistenţă
flexia falangei II (întâi cu fiecare deget în parte, apoi cu toate odată).
• Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută deplasarea mâinii prin
mişcări de flexie – extensie ale degetelor.
• Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută extensia fiecărui deget în
parte, apoi toate degetele simultan.
• Antebraţul sprijinit pe o masă; pacientul împinge o bilă prin extensia articulaţiei
interfalangene distale.

Exerciţii pentru deformaţia „în butonieră” a degetelor


- Din aşezat
• Kinetoterapeutul imobilizează articulaţiile interfalangiene proximale; pacientul execută
flexii – extensii active ale interfalangienelor distale.
• Palmele sprijinite pe o masă cu ultima falangă în afara mesei, kinetoterapeutul
imobilizează articulaţiile interfalangiene proximale; pacientul execută flexia din
interfalangienele distale activ, apoi învinge rezistenţa opusă de kinetoterapeut.
• Antebraţul sprijinit pe o masă; pacientul sortează obiecte mici (mărgele) de diferite
mărimi.

Exerciţii pentru deformaţia policelui în „Z”


- Din aşezat
• Antebraţul sprijinit pe o masă, degetele în semiflexie, policele în opoziţie faţă de index cu
un burete între ele; pacientul execută presiuni asupra buretelui.
• Antebraţul sprijinit pe o masă, degetele în semiflexie cu sprijin pe vârfuri; pacientul
execută mişcări de abducţii – adducţii cu policele în rectitudine.
• Antebraţul sprijinit pe o masă; pacientul apucă şi mută obiecte foarte mici (bile) cu
policele şi celelalte degete pe rând folosind vârful degetelor.

Exerciţii ale articulaţiei piciorului


- Din aşezat
• Tălpile pe sol uşor depărtate; pacientul execută rularea tălpilor pe sol (vârf-călcâi).
• Tălpile pe sol; pacientul execută extensia din articulaţiile metatarsofalangiene, gamba
rămânând nemişcată.
• Tălpile pe sol; pacientul execută extensia din articulaţiile metatarsofalangiană a halucelui,
celelalte degete rămân fixate pe sol.
• Gambele atârnă la marginea patului; pacientul execută extensia genunchiului, apoi
circumducţii din articulaţia piciorului (stânga-dreapta).
- Din ortostatism
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută ridicări pe
vârfuri.

13
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul plasează un picior
pe prima şipcă şi se ridică pe vârfuri, apoi schimbă piciorul.
• Mers prin sală (vârf – călcâi; în zig-zag etc.)

14
Reumatismul abarticular

Program kinetic în periartrita scapulohumerală

Definiţie: Sindrom clinic caracterizat prin durere şi redoare (mişcările umărului fiind limitate),
determinate de leziuni degenerative şi/sau inflamatorii la nivelul structurilor periarticulare ale
umărului.
Din punct de vedere clinic periartrita scapulo-humrerală are 4 forme: umărul dureros simplu,
umărul hiperalgic, umărul blocat şi umărul pseudoparalitic.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii şi a redorii articulare;
- deblocarea articulaţiei scapulohumerale;
- recuperarea mobilităţii controlate şi a forţei musculare;
- recâştigarea funcţionalităţii globale a membrului superior în totalitate.

Mijloace folosite:

Posturarea membrului superior afectat pe toate direcţiile de mişcare


• În flexie: pacientul în poziţia decubit dorsal cu braţul sus în prelungirea trunchiului,
genunchii flectaţi, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3 inferioare a braţului; cotul
este extins; se menţine 15 minute.
• În extensie: pacientul în poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu membrul superior afectat
în afara planului de sprijin, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3 inferioare a
braţului.
• În abducţie: pacientul este în poziţia aşezat pe un scaun cu spătar astfel încât spătarul
scaunului să fie sub axilă; între spătarul scaunului şi axilă se dispune o pernă astfel încât
braţul să fie fixat în abducţie.
• În rotaţie externă: pacientul în decubit dorsal pe o banchetă cu mâinile sub cap, încearcă
coborârea coatelor pe planul patului.
• În rotaţie internă: pacientul din poziţia aşezat pe un scaun încearcă ducerea antebraţelor
în regiunea lombară.

Mişcări de alunecare în articulaţia scapulohumerală


• Pacientul în decubit controlateral, kinetoterapeutul va pune o priză pe capul humerusului,
iar cealaltă dedesubt în axilă; se execută o mişcare de apăsare în jos pe capul
humerusului.
• Poziţia pacientului este în decubit dorsal, kinetoterapeutul face o priză pe capul humeral
iar cealaltă priză deasupra cotu-lui; glisarea este realizată de hemibazinul
kinetoterapeutului.

15
Mişcări de tracţiune cu decoaptarea suprafeţelor articulare
- Din decubit dorsal
• Cu braţul şi cotul flectate la 90°, kinetoterapeutul face o priză pe antebraţ iar cu umărul
va sprijini cotul pacientului, executând astfel o tracţiune în articulaţia glenohumerală.
• Kinetoterapeutul de partea afectată, coapsa sa vine în contact cu axila pacientului; cu
mâna dreaptă apucă de la nivelul feţei posterointerne a cotului pacientului, duce membrul
superior în abducţie şi rotaţie internă iar mâna dreaptă este plasată cu eminenţa
hipotenară pe capul humeral: execută o uşoară tracţiune a membrului superior ducându-l
în adducţie.
- Din decubit lateral
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului susţine cu antebraţul său drept antebraţul
pacientului, mâna sa dreaptă este plasată pe faţa anterioară a umărului; se execută uşoare
mobilizări cu tracţiuni finale ale umărului.
• Pacientul cu antebraţul pe zona lombară, kinetoterapeutul în faţa pacientului prinde cu
mâna sa dreaptă faţa posterosu-perioară a umărului iar cu mâna stângă spina
omoplatului: execută tracţiuni şi mobilizări scapulotoracice
• Pacientul cu membrul superior în abducţie, kinetoterapeutul în faţa pacientului plasează
antebraţul stâng în plica cotului pacientului şi îşi prinde antebraţul drept, mâna sa dreaptă
prinde omoplatul la nivelul inserţiei trapezului mijlociu: execută o uşoară
- Din aşezat
• Pacientul cu membrul superior în abducţie la 45º şi cotul flectat, kinetoterapeutul în
spatele pacientului prinde cu mâna dreaptă la nivelul cotului iar cu mâna stânga face o
uşoară presiune pe faţa anterioară a umărului ducând braţul în abducţie la 90º.

Exerciţii active ale umărului


- Din decubit dorsal
• Cu genunchii flectaţi, membrul superior afectat este pe o placă alunecoasă cu o patină cu
rotile în mână; se execută abducţii şi adducţii.
• Cu genunchii flectaţi, membrele superioare prind un baston de capete; se execută ducerea
bastonului în sus cu ridicarea uşoară a capului de pe sol, apoi revenire la poziţia iniţială.
- Din decubit lateral
• Pe partea sănătoasă, membrul afectat cu braţul lipit de corp şi cu cotul flectat, o greutate
în mână; pacientul execută rotaţii interne şi externe ale braţului.
• Pe partea sănătoasă, membrul afectat prinde un cordon elastic; se execută abducţii şi
adducţii ale braţului.
- Din poziţia aşezat
• Pe un scaun, pacientul face rotări ample ale umărului suferind, cotul este în extensie.
• Cu un baston la spate; execută ridicări şi coborâri ale bastonului.
• Pe băncuţa de gimnastică, membrul superior afectat cu palma pe băncuţă (sub palmă o
batistă); se execută alunecarea, cu control, a membrului superior.
- Din ortostatism (de preferat în faţa unei oglinzi)
• Trunchiul uşor aplecat, membrul sănătos se sprijină de un scaun, membrul afectat ţine o
măciucă; se execută pendulări ale braţului (tip Codman).
• Membrele superioare în abducţie de 90º cu câte o măciucă în mână; exercită circumducţii
ale braţelor.
16
• Cu un bastonul apucat de capete şi ţinut la nivelul coapselor; execută ducerea bastonului
în sus peste cap concomitent cu flexia capului, apoi revenire.
• Cu un bastonul apucat de capete şi ţinut la nivelul umerilor; execută abducţii şi adducţii
orizontale.
• Cu o minge medicinală în mâini; execută ducerea mingii pe cap, apoi pe umărul drept,
apoi pe umărul stâng.
• Cu un cordon elastic în mâini, coatele sunt flectate; execută extensia alternativă a
coatelor.
• Cu un cordon elastic în mâini, coatele sunt extinse; execută abducţii simultane ale
braţelor.

17
Reumatismele degenerative

Program kinetic în gonartroză

Definiţie: Reumatism degenerativ localizat la nivelul articulaţiei genunchiului.

Obiectivele kinetoterapiei:

- combaterea durerii şi a inflamaţiei;


- evitarea deformărilor şi a posturilor vicioase;
- menţinerea / refacerea forţei musculare;
- menţinerea / refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare;
- recuperarea mersului.

Mijloace folosite:

Posturarea genunchiului afectat


- Din decubit dorsal
• Cu membrul inferior afectat sprijinit (la 40º) pe un rulou; se menţine genunchiul în
extensie prin propria greutate.
• Cu membrul inferior afectat sprijinit pe un rulou, pe genunchi se pune un săculeţ cu nisip
favorizând extensia genunchiului.
- Din decubit ventral
• Cu picioarele înafara planului patului, pe 1/3 inferioară a gambei se pune un săculeţ cu
nisip; se menţine genunchiul în extensie.
• Cu gambele în afara planului patului, pe 1/3 inferioară a gambei un săculeţ cu nisip; se
menţine genunchiul în extensie.
- Din aşezat
• Pe un scaun cu picior sprijinit pe un scaun plasat în faţă, pe genunchi un săculeţ cu nisip;
se menţine genunchiul în extensie.

Mobilizări pasive şi autopasive


- Din decubit dorsal
• Kinetoterapeutul face mobilizări ale rotulei (transversal şi longitudinal).
• Kinetoterapeutul face mobilizări pasive ale genunchiului, se insistă pe rotaţia internă care
este mult limitată; cu articulaţia coxofemurală în abducţie şi genunchiul în flexie 90º:
kinetoterapeutul fixează glezna pacientului între torace şi braţ şi susţine extremitatea
superioară a gambei cu ambele mâini sub linia articulară, imprimă o mişcare de translaţie
orizontală externă a gambei (se reduce progresiv unghiul de flexie a gambei pe coapsă).
• Pacientul prinde cu o bandă elastică planta piciorului şi face mobilizări autopasive ale
genunchiului.

18
Antrenament izometric pe diferite grupe musculare
- Din decubit dorsal
• Cu un sac de nisip sub genunchi; pacientul ridică gamba şi menţine câteva secunde.
• Genunchii sunt în flexie şi lipiţi puternic unul de celălalt, tălpile pe sol; pacientul
contractă muşchii ca şi cum ar vrea să extindă genunchii.
• Kinetoterapeutul, cu o mână pe cvadricepsul pacientul iar cu cealaltă sub călcâi; pacientul
încearcă să ridice membrele inferioare de pe sol cu genunchiul în extensie.
• Pe o banchetă, cu gambele atârnate în afară, călcâiele se sprijină pe picioarele banchetei
astfel încât să blocheze mişcarea de flexie peste 90º a genunchilor; pacientul contractă
muşchii ischiogambieri ca şi cum ar vrea să flecteze genunchii.
• Pe o banchetă cu picioare în afară: pacientul încearcă să execute flexia plantară/flexia
dorsală contra unei rezistenţe.
- Din decubit ventral
• Cu un săculeţ de nisip pe spaţiul popliteu, pacientul face ridicări pe vârfuri şi menţine
câteva secunde.
• În 1/3 inferioară a gambelor se fixează un capăt al unei benzi elastice: pacientul execută
flexia genunchiului; se lucrează simultan sau alternativ.
• Sub gleznă se pune un sac de nisip astfel încât genunchiul să fie în uşoară flexie;
kinetoterapeutul aplică o rezistenţă în spaţiul popliteu iar pacientul încearcă să extindă
genunchiul contra rezistenţei.
• Gleznele sunt fixate la spalier; pacientul încearcă să execute flexia genunchilor
contractând muşchii ischiogambieri.
- Din aşezat
• Pe o banchetă cu genunchii extinşi în afară: pacientul menţine această poziţie contra
rezistenţei sau i se pun săculeţi de nisip pe gleznă.
• Pe sol cu genunchii extinşi; pacientul execută o contracţie izometrică a ischiogambierilor,
apăsând cu călcâiele pe sol.
• Pe o banchetă cu un membru inferior având genunchiul extins pe planul acesteia, iar
celălalt membru inferior în afara planului de sprijin, cu planta sprijinită pe un scaun;
pacientul încearcă să facă flexie plantară contractând musculatura posterioară a gambei.
• Cu faţa la o scară fixă, vârfurile picioarelor sunt fixate la nivelul primei şipci; pacientul
încearcă să execute flexia dorsală contractând musculatura anterioară a gambei.

Exerciţii active ale genunchiului


- Din decubit dorsal
• Pacientul execută pedalarea membrelor inferioare (înainte/ înapoi).
• Pacientul ridică membrul inferior cu articulaţia coxofemurală şi genunchiul în flexie şi
coboară membrele inferioare în extensie.
• Cu un rulou în spaţiu popliteu, un săculeţ de nisip pe articulaţia metatarsiană; execută
flexii dorsale şi plantare.-
• Cu o minge medicinală prinsă între picioare: pacientul execută flexia-extensia
genunchilor (cu control).

19
• Cu gambele la marginea patului, un cordon elastic prins de gleznă: execută flexii –
extensii de genunchi.
- Din decubit ventral
• Cu un săculeţ de nisip pe spaţiul popliteu, pacientul execută ridicări pe vârfuri
• Cu săculeţi de nisip fixaţi la nivelul gleznei; execută flexii ale genunchiului, simultan şi
alternativ.
• Cu picioarele în afara suprafeţei de sprijin; pacientul execută flexia plantară; se poate
aplica rezistenţă.
- Din decubit lateral
• Membrele inferioare în abducţie, se execută flexii-extensii ale şoldului.
• Se execută rotaţii ale piciorului şi ale gambei cu genunchii în diverse unghiuri de flexie.
- Din aşezat
• Pe o banchetă, cu gambele atârnate la margine: se execută extensia genunchiului
(simultan/alternativ) împotriva gravitaţiei, apoi cu un sac de nisip plasat pe faţa dorsală a
piciorului.
- Din ortostatism
• Pe un picior cu faţa la spalier, celălalt picior sprijinit pe o şipcă, astfel încât genunchiul să
fie în flexie de aproximativ 90º, mâinile prind şipca din dreptul umerilor; pacientul
execută extensia genunchiului flectat cu ridicarea în atârnat.
• În sprijin pe membrul inferior sănătos, membrul inferior afectat cu genunchiul în extensie
face o uşoară flexie din articulaţia coxofemurală concomitent cu extensia gleznei.
• Cu faţa la spalier; pacientul execută ridicări pe vârfuri, simultan/alternativ/pe un picior.
• Pe o planşetă balansoare (un suport oscilant care poate permite mişcare într-un plan sau
în toate planurile), pacientul încearcă să-şi păstreze echilibrul.

20
Program kinetic în coxartroză

Definiţie: Reumatism degenerativ localizat la nivelul articulaţiei şoldului.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii;
- evitarea instalării atitudinilor vicioase;
- menţinerea / refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare;
- menţinerea / refacerea forţei musculare şi a echilibrului;
- reeducarea mersului.

Mijloace folosite:

Posturarea articulaţiei şoldului


- Din decubit dorsal
• Pe 1/3 inferioară a coapsei se fixează săculeţi cu nisip pentru evitarea flexumului.
• Pe o banchetă cu gambele atârnate în afara planului de sprijin, pe 1/3 inferioară a gambei
se fixează săculeţi de nisip.
- Din decubit ventral
• Cu genunchii flectaţi la 90º; pacientul lasă să cadă gambele spre exterior relaxând
musculatură, menţine câteva secunde.
• Se fixează o greutate pe zona lombosacrată.
• Cu sprijin anterior pe braţe, coatele sunt în extensie iar mâinile pe sol: se menţine această
postură.

Tracţiuni în articulaţia şoldului


- Din decubit dorsal
• Kinetoterapeutul lateral pe partea afectată, mâna stângă pe 1/3 superioară a coapsei iar
mâna dreaptă trece pe sub gamba pacientului şi se prinde de antebraţul său drept; execută
o uşoară tracţiune verticală a genunchiului asociată cu mişcări de circumducţii ale
şoldului.
• Pacientul se prinde cu mâinile de marginea patului, kinetoterapeutul, la picioarele
pacientului, prinde extremitatea distală a gambei; execută o flexie de 30º a coapsei, apoi o
tracţiune a gambei.
- Din decubit ventral
• Kinetoterapeutul lateral de partea opusă membrului afectat, o mână pe faţa posterioară a
coapsei iar cealaltă pe faţa anterioară a coapsei; execută o uşoară tracţiune însoţită de
extensia coapsei.
- Din decubit lateral
• Pe partea afectată, cu o mână sub cap iar cealaltă sprijinită pe torace, kinetoterapeutul, în
spatele pacientului, va stabiliza bazinul acestuia prin contactul cu coapsele sale, mâna şi
antebraţul stâng susţine gamba iar mâna dreaptă este plasată în regiunea inghinală;
execută o adducţie a membrului inferior cu o uşoară tracţiune .

21
Mobilizări pasive şi autopasive
- Din decubit dorsal
• Kinetoterapeutul execută mobilizarea pasivă a articulaţiei coxofemurale pe toate direcţiile
de mişcare (flexii, extensii, abducţii, adducţii, rotaţii interne/externe, circumducţii).
• Cu genunchiul flectat şi cu sketinguri prinse de gleznă; se execută abducţii – adducţii
alunecând pe o placă.

Exerciţii active în articulaţia coxofemurală


- Din decubit dorsal
• Gambele atârnând la marginea patului, coapsa este fixată pentru a nu se deplasa în flexie
şi abducţie sau adducţie; se face rotaţia externă a şoldului prin ducerea gambei înăuntru
peste cealaltă gambă; rezistenţa se aplică pe faţa internă a gleznei iar contrarezistenţa pe
faţa externă a genunchiului.
• Tălpile pe sol, braţele pe lângă corp; pacientul ridică bazinul de pe sol.
• Se execută ridicarea alternativă a genunchilor la piept, apoi flexia articulaţiei
coxofemurale.
• Gambele atârnă la marginea patului; se execută rotaţii externe alternativ a articulaţiilor
coxo-femurale, apoi se pun saci de nisip pe gleznă.
• Pe o placă alunecoasă pacientul execută flexii de genunchi şi şold (atunci când forţa este
sub 3).
• Membrele inferioare cu genunchii extinşi sunt uşor ridicate de pe sol; se execută
încrucişarea membrelor inferioare.
• Mâinile prind o bară şi ridică trunchiul, bazinul este împins în sus, călcâiele nu părăsesc
solul.
- Decubit lateral
• Membrele inferioare în extensie şi rotaţie externă, se execută abducţia membrelor
inferioare împotriva gravitaţiei, apoi cu un sac de nisip pe gambă; la sfârşitul mişcării se
menţine câteva secunde
• Se execută abducţii-adducţii ale membrului inferior.
• Cu genunchiul flectat; se execută abducţii-adducţii.
• Membrul inferior în abducţie; execută circumducţii.
• Se execută flexia coapsei concomitent cu flexia genunchiului, apoi extensia coapsei
concomitent cu extensia genunchiului.
- Din decubit ventral
• Genunchiul flectat la 90º, kinetoterapeutul opune o rezistenţă pe 1/3 inferioară a coapsei,
pacientul execută extensia coapsei.
• Membrele inferioare în afara patului; se execută flexii şi extensii din şold.
- Din patrupedie
• Pacientul ridică alternativ membrele inferioare cu articulaţia coxofemurală în rotaţie
externă şi abducţie (gambele sunt paralele cu solul).
• Se execută extensia alternativă a articulaţiilor coxo-femurale.
• Se flectează coapsele prin lăsarea trunchiului în faţă spre sol sau prin sprijinul feselor pe
călcâie şi aplecarea trunchiului.

22
- Din ortostatism
• Uşor depărtat, cu faţa la spalier; se execută extensia alternativă a membrelor inferioare, se
menţine poziţia.
• Cu faţa la spalier; pacientul face abducţii-adducţii ale membrelor inferioare, pe gleznă se
pot pune greutăţi.
• Se execută fandări laterale concomitent cu abducţia membrelor superioare.
• Vârful picioarelor se apropie iar călcâiele se depărtează; apoi se face mişcarea invers.
• Cu spatele la spalier; se execută ducerea simultană/alternativă a genunchilor la piept.

23
Program kinetic în sindromul algofuncţional cervical

Definiţie: Boală artrozică localizată la nivelul coloanei vertebrale cervicale, caracterizată de


durere ce determină limitare de mobilitate şi discomfort.

Obiectivele kinetoterapiei:
- reducerea durerii şi a contracturilor musculare;
- refacerea mobilităţii articulare;
- refacerea tonusului muscular.

Mijloace folosite:
Mobilizări pasive combinate cu tracţiuni
- Din decubit dorsal
• Capul în afara patului, kinetoterapeutul prinde cu ambele mâini de-o parte şi alta a
capului (mâna dreaptă are policele pe mastoidă iar degetul mic sub menton); execută o
uşoară tracţiune + rotaţie spre stânga ‚ înclinaţie spre stânga; apoi spre dreapta.
• Kinetoterapeutul plasează mâna stângă sub menton iar cea dreaptă pe partea posterioară,
indexul său fiind la nivelul apofizei transversale a atlasului; execută o uşoară tracţiune +
rotaţie spre stânga; apoi spre dreapta.
- Din aşezat
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului prinde cu ambele mâini de-o parte şi de alta a
capului (policele în faţa urechii); execută o uşoară tracţiune + extensie a capului.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului, mâna dreaptă pe umărul pacientului iar stângă pe
partea laterală a capului; execută extensia coloanei cervicale concomitent cu o înclinare
laterală dreaptă şi înclinare spre stânga
Mobilizări active cu rezistenţă
- Din decubit dorsal
• Cu gambele încrucişate, picioarele deslipite de pe planul patului; kinetoterapeutul aplică
rezistenţă pe faţa anterointernă a coapsei stângi şi pe faţa antero-externă a coapsei drepte,
pacientul încearcă să învingă rezistenţa contractând musculatura flexoare cervicală; se
execută şi cu cealaltă parte.
• Cu gambele încrucişate, picioarele deslipite de pe planul patului; kinetoterapeutul aplică
rezistenţă pe faţa anterointernă a gambei stângi şi faţa antero-externă a gambei drepte,
pacientul încearcă să învingă rezistenţa contractând musculatura extensoare cervicală; se
execută şi cu cealaltă parte.
- Din decubit ventral
• Capul pe pat; pacientul execută extensia coloanei cervicale învingând rezistenţa pusă de
kinetoterapeut pe regiunea occipitală.
• Capul în afara patului în flexie, kinetoterapeutul plasează o mână pe fruntea pacientului
iar cealaltă mână pe regiunea occipitală; pacientul execută extensia coloanei cervicale
învingând rezistenţa.
- Din aşezat
• Pe un scaun cu spătar, cu mâinile la spate peste spătar, kinetoterapeutul plasează mâna sa
stângă pe umărul pacientului iar mâna dreaptă pe regiunea occipitală; pacientul execută
extensia coloanei cervicale învingând rezistenţa.

24
• Pe un scaun, kinetoterapeutul plasează mâinile pe regiunea parietotemporală; pacientul
execută răsuciri ale capului şi a gâtului învingând rezistenţa.
Exerciţii active ale coloanei vertebrale cervical
- Din decubit dorsal
• Membrele superioare întinse lateral cu palmele sprijinite pe sol; pacientul execută
extensia capului şi a gâtului presând continuu solul cu mâinile.
• Cu un baston în mâini sprijinit de coapse; pacientul execută ducerea bastonului în sus
peste cap concomitent cu flexia capului şi a gâtului.
• Se plasează o minge medicinală sub gât; pacientul execută extensia capului şi a gâtului.
- Din decubit ventral
• Mâinile sub bărbie; execută extensia capului ajutându-se de mâini.
• Capul în afara planului de sprijin; pacientul execută flexia capului şi a gâtului, apoi
revenire la poziţia iniţială.
• Capul în afara planului de sprijin: pacientul execută extensia capului şi a gâtului, apoi
revenire la poziţia iniţială
• Capul în flexie în afara planului de sprijin; pacientul execută extensia capului şi a gâtului
concomitent cu rotaţia spre stânga/dreapta a capului şi a gâtului.
- Din patrupedie
• Pacientul execută extensia capului şi a gâtului concomitent cu extensia şi arcuirea unui
membru inferior.
• Pacientul execută flexia capului concomitent cu flexia şoldului atingând genunchiul cu
fruntea.
• Pacientul execută conducerea unei mingi medicinale cu capul.
- Din ortostatism (de preferat în oglindă)
• Cu un baston ridicat deasupra capului; execută ducerea bastonului în faţă la linia umerilor
concomitent cu extensia capului şi a gâtului.
• Cu un baston ridicat deasupra capului; execută ducerea bastonului pe umeri concomitent
cu flexia capului şi a gâtului.
• Cu un baston la spate; pacientul execută depărtarea bastonului de corp concomitent cu
flexia capului şi a gâtului.
• Cu un baston la spate; pacientul execută ducerea bastonului în lateral concomitent cu
înclinarea capului de partea opusă.
• Cu un baston ţinut sub coate; pacientul execută extensia trunchiului concomitent cu
extensia capului şi a gâtului.
• Cu faţa la spalier, prinde şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută extensia capului
şi a gâtului concomitent cu lăsarea trunchiului pe spate.
• Cu spatele la spalier, prinde şipca de la nivelul feselor; pacientul execută extensia capului
şi a gâtului concomitent cu lăsarea trunchiului în faţă.
• Cu picioarele depărtate; pacientul execută o fandare înainte concomitent cu ducerea
braţelor înainte în sus şi extensia capului şi a gâtului.
• Cu picioarele depărtate; pacientul execută o fandare laterală concomitent cu ducerea unui
braţ în abducţie şi cu înclinare laterală a capului, apoi execută şi pe partea opusă.

25
Program kinetic în sindromul algofuncţional lombosacrat

Definiţie: Suferinţa ţesuturilor moi lombare şi/sau a structurilor vertebrale, afectate printr-un
proces degenerativ, caracterizată de durere lombară inferioară.
Programul de recuperarea în sindromul algofuncţional lombosacrat este structurat în funcţie de
starea clinică a pacientului, astfel că se disting 4 perioadecaracteristice acestui sindrom:
• perioada acută
• perioada subacută
• perioada cronică
• perioada de remisiune completă.

Pentru pacienţii din perioada cronică şi de remisiune completă se descriu programele kinetice
doar din aceste două perioade.

Obiectivele kinetoterapiei:
- asuplizare coloanei vertebrale lombare;
- tonifierea musculaturii slabe (muşchii abdominali şi extensori lombari);
- controlul posturii corecte a coloanei vertebrale lombare şi a bazinului;
- creşterea / menţinerea forţei musculare.

Mijloace folosite:
Posturi antalgice
- Din decubit dorsal
• Cu o pernă sub cap şi umeri, un rulou sub genunchi astfel încât aceştia să fie flectaţi iar
tălpile pe sol.
• Cu genunchii şi coapsele flectate, gambele sprijinindu-se pe un rulou.
- Din decubit ventral
• Cu o pernă mai mare şi mai dură sub abdomen astfel încât coloana lombară să se
cifozeze.
- Din decubit lateral
• Cu coapsele şi genunchii flectaţi astfel încât coloana lombară să se cifozeze.
- Din ortostatism
• Cu spatele la perete iar zona lombară presată de perete.
Posturi corective şi mişcări cotidiene delordozante
• În decubit dorsal cu genunchii flectaţi, perniţe sub umeri.
• În decubit lateral cu coapsele şi genunchii în flexie.
• În poziţia aşezat, linia genunchilor trebuie să fie deasupra liniei şoldurilor cu 10º, spatele
lipit de spătarul scaunului.
• Ridicarea greutăţilor de jos prin flexia genunchilor şi a coapselor sau prin poziţia de
„cumpănă” cu aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flectează, celălalt picior
rămânând întins înapoi.
• Aplecarea în faţă (la masă sau chiuvetă) prin flectarea şoldurilor.

26
Exerciţii active pentru abdomen şi membrele inferioare
- Din decubit dorsal
• Membrele superioare pe lângă corp, abdomenul este încordat, lomba atinge solul;
pacientul execută flexii şi extensii ale gleznelor.
• Membrele inferioare întinse cu genunchii lipiţi, palmele pe abdomen; pacientul execută
flexia genunchilor cu apăsarea tălpilor pe sol, călcâiele vor atinge fesele, abdomenul este
încordat.
• Aceeaşi poziţie ca la exerciţiul de mai sus doar că, concomitent cu flexia genunchilor,
pacientul execută şi flexia capului.
• Genunchii extinşi, braţele pe lângă corp; pacientul ridică alternativ câte un genunchi la
piept concomitent cu flexia capului; apoi ridică genunchii simultan, abdomenul încordat,
lomba atinge solul.
• Cu palmele sub ceafă, genunchii flectaţi, tălpile pe sol; pacientul contractă abdomenul şi
împinge lomba spre sol concomitent cu bascularea bazinului (se ridică doar fesele, fără a
desprinde lomba de pe sol).
• Genunchii flectaţi la 90º şi lipiţi unul de celălalt, membrele superioare în abducţie 90º cu
palma pe sol; pacientul execută ducerea genunchilor în lateral spre pat; spre finalul
mişcării kinetoterapeutul opune rezistenţă.
• Pe o saltea pacientul flectează un membru inferior şi îl duce în adducţie peste membrul
inferior opus, plasează mână pegenunchi exercitând o presiune, în timp ce membrul
superior opus este în abducţie de 90º şi alunecă pe saltea.
• Cu membrele inferioare întinse şi sprijinite pe perete, kinetoterapeutul plasat la capul
pacientului cu mâinile pe tălpi; se execută flexia alternativă/simultană a coapselor pe
trunchi iar pe extensie se opune rezistenţă.
• Cu membrele inferioare întinse şi sprijinite pe perete; execută abducţii şi adducţii cu
încrucişarea membrelor inferioare.
• Pe o saltea, cu membrele inferioare sprijinite pe o băncuţă de gimnastică; pacientul
execută flexia alternativă a membrelor inferioare .
- Din decubit ventral
- Cu sprijin pe antebraţe şi pe vârfuri; pacientul extinde un membru inferior
Din decubit lateral
- Coapsele sunt uşor flectate, kinetoterapeutul în spatele pacientului cu o mână împinge înainte
uşor umărul, iar cu cealaltă trage înapoi de pelvis, pacientul se opune.
- Genunchii flectaţi, kinetoterapeutul în spatele pacientului, cu o mână stabilizează bazinul, iar cu
cealaltă opune rezistenţă pe faţa anterioară a genunchiului; pacientul execută flexia coapsei.
- Cu sprijin pe antebraţ, celălalt membru superior cu mână pe şold; pacientul ridică bazinul de pe
sol.

27
Programul Williams
Faza I
- Din decubit dorsal
• Mâinile pe lângă corp, genunchii întinşi; pacientul execută flexia – extensia genunchilor.
• Cu genunchii întinşi; pacientul trage cu mâinile un genunchi la piept concomitent cu
flexia capului, încearcă să atingă cu fruntea genunchiul; se realizează mai întâi alternativ,
apoi simultan.
• Cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, membrele superioare sunt întinse în sus pe lângă cap;
pacientul contractă abdomenul şi saltă sacrul atingând solul cu zona lombară.
- Din aşezat
• Pe un scaun, genunchii sunt depărtaţi; pacientul execută flexia trunchiului atingând solul
cu mâinile.
Faza II
- Din decubit dorsal
• Cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol; pacientul execută ducerea genunchilor spre
dreapta/stânga.
• Cu genunchii întinşi, călcâiul drept aşezat pe genunchiul opus; pacientul execută a
abducţie amplă a şoldului drept încercând să atingă patul cu genunchiul; apoi se
inversează.
• Cu genunchii întinşi; pacientul ridică alternativ câte un membru inferior cât poate de
mult, genunchii trebuie să fie perfect întinşi.
- Din ortostatism
• Cu mâinile sprijinite pe spalierul unui scaun, spatele drept; pacientul execută
genoflexiuni, călcâiele rămânând pe sol.
- Din poziţia „cavaler servant”
• Corpul este aplecat pe coapsa ridicată la 90º, mâinile se sprijină pe sol; pacientul întinde
genunchiul de sprijin executând o balansare.
- Din atârnat
• Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind o şipcă cu palmele înainte; pacientul
execută ridicarea genunchilor la piept; rotarea spre stânga/dreapta a genunchilor flectaţi;
basculare spre stânga/dreapta a membrelor inferioare perfect întinse; semisuspendare cu
sprijin şi pe picioare la sol se face basculare înainte-înapoi şi în lateral a bazinului.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind o şipcă cu palmele orientate spre zid; pacientul execută
redresarea bazinului; pendularea bazinului şi a membrelor inferioare spre stânga/dreapta;
cu picioarele pe o şipcă face cifozări lombare.
Faza III
- Din decubit dorsal
• Cu articulaţia coxofemurală şi genunchii la 90º; se execută bicicleta.
• Cu tălpile pe sol, un cordon elastic în mâini; pacientul se ridică de pe sol concomitent cu
tragerea în lateral a cordonului.
- Din patrupedie
• Pacientul trage puternic peretele abdominal şi menţine 6 secunde, apoi revine.
- Din ortostatism
• Cu spatele la spalier, lomba şi sacrul lipite de perete, tălpile la 25-30 cm de acesta; se
apropie treptat călcâiele de perete, menţinând contactul lombei pe perete.

28
Programe kinetice în afecţiunileortopedico-traumatice

Program kinetic în traumatologia umărului

Din punct de vedere lezional umărul suferă: contuzii, luxaţii, fracturi, plăgi, arsuri.

Obiective:
- combaterea durerii şi a inflamaţiei;
- combaterea redorii articulare;
- refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare;
- refacerea supleţii şi a forţei musculare;
- recuperarea gestuală a articulaţiei umărului.

Mijloace folosite:
‫٭‬Posturarea umărului
• În flexie: pacientul în poziţia decubit dorsal cu braţul sus în prelungirea trunchiului,
genunchii flectaţi, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3 inferioare a braţului; cotul
este extins; se menţine 15 minute.
• În extensie: pacientul în poziţia decubit dorsal pe o banchetă cu membrul superior afectat
în afara planului de sprijin, un săculeţ cu nisip este dispus la nivelul 1/3 inferioare a
braţului.
• În abducţie: pacientul este în poziţia aşezat pe un scaun cu spătar încât spătarul scaunului
să fie sub axilă; între spătarul scaunului şi axilă se dispune o pernă încât braţul să fie fixat
în abducţie.
• În rotaţie externă: pacientul în decubit dorsal pe o banchetă cu mâinile sub cap, încearcă
coborârea coatelor pe planul patului.
• În rotaţie internă: pacientul din poziţia aşezat pe un scaun încearcă ducerea antebraţelor
în regiunea lombară.

‫٭‬Mobilizarea activă cu eliminarea gravitaţiei (mişcările umărului sunt indolore iar


contracturile musculare sunt suprimate):
- Din decubit dorsal
• Membrul superior afectat este pe un plan alunecos; pacientul execută abducţii cu rotaţii
externe;
• Pacientul ţine în mână o patină cu rotile; execută abducţii-adducţii.
- Din decubit lateral
• Cu o planşetă între braţ şi corp; se execută anteducţii şi retroducţii ale membrului
superior afectat.
- Din ortostatism (mişcări de tip Codman)
• Cu trunchiul aplecat la 90º, braţul sănătos este sprijinit de o masă sau un scaun, braţul
afectat atârnă liber; pacientul execută mişcări de pendulare anteducţie-retroducţie şi
circulare a membrului superior.

29
‫٭‬Manevre de întindere capsule- ligamentară
• Kinetoterapeutul aduce pasiv braţul la nivelul limită al mişcării (abducţie, adducţie,
retropulsie şi altele); la acest nivel se execută o forţare progresivă încercând depăşirea
acestui prag, forţarea nu se face liniar, ci concomitent cu o mişcare de circumducţie de
mică amplitudine. Când se ajunge la limita de suportabilitate a bolnavului, brusc se
relaxează aducându-se braţul cu câteva grade doar sub limita iniţială.
• Din decubit lateral, cu membrul superior în abducţie, kinetoterapeutul în faţa pacientului
plasează antebraţul stâng în plica cotului pacientului şi îşi prinde antebraţul drept, mâna
sa dreaptă prinde omoplatul la nivelul inserţiei trapezului mijlociu; execută o uşoară
tracţiune.
• Pacientul aşezat pe un scaun, kinetoterapeutul în lateral pe partea afectată, plasează
antebraţul său sub axila pacientului, împingând în sus iar cu mâna opusă plasată la nivelul
cotului execută o adducţie forţată a braţului.

‫٭‬Antrenamentul izometric al umărului (nu şi în cazul fracturilor incomplet consolidate)


- Din decubit dorsal
• Genunchii flectaţi, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe faţa internă a
cotului; pacientul execută ridicarea / coborârea coatelor.
• Membrele superioare întinse pe lângă cap prind o bară; pacientul ridică bară la 30º de sol,
menţine câteva secunde, relaxează.
- Din decubit lateral
• Membrul superior afectat cu cotul flectat şi cu o ganteră în mână; pacientul execută rotaţii
interne şi externe ale umărului prin apropierea şi depărtarea ganterei de corp, în poziţia
funcţională se menţine câteva secunde.
• Membrul superior afectat cu o ganteră în mână; execută abducţia braţului la 180º şi
menţine câteva secunde, apoi face adducţie.
- Din aşezat
• Membrul afectat pe masă ţinând o greutate în mână; ridică mâna puţin deasupra mesei şi
menţine câteva secunde, relaxează.
• Lateral de masă, membrul afectat cu o greutate în mână; pacientul ridică mâna puţin
deasupra mesei şi menţine câteva secunde, relaxează.
- Din ortostatism
• Cu spatele la perete, membrul superior afectat cu cotul în extensie, pacientul împinge cu
palma în perete, menţine câteva secunde, apoi relaxează.
• Cu faţa spre perete, membrul afectat este cu cotul în flexie; pacientul împinge în perete şi
menţine câteva secunde, relaxează.

‫٭‬Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă


- Izometria alternantă
• Pacientul aşezat, kinetoterapeutul homolateral realizează priza în 1/3 distală a braţului cu
o mână pe faţa posterioară iar cealaltă pe faţa anterioară; se execută contracţii izometrice
scurte, alternative, pe agonişti şi antagonişti, fără pauze (se realizează pe rând toate
punctele arcului de mişcare; apoi şi pe celelalte sensuri de mişcare).
- Hold-relax
• Se începe pe musculatura puternică (de exemplu pe extensori), kinetoterapeutul opune
rezistenţă deasupra cotului, pacientul se opune rezistenţei câteva secunde, apoi relaxează

30
(comandă: ţine-relaxează); se repetă de câteva ori, apoi pacientul execută flexia umărului
(musculatura slabă).
- Inversarea lentă cu opunere
• Se începe pe musculatura slabă (de exemplu flexorii), kinetoterapeutul face priză în 1/3
distală a antebraţului, pacientul execută flexia braţului iar la finalul mişcării
kinetoterapeutul opune rezistenţă; apoi se schimbă priza şi se face pe sensul opus.

Exerciţii active şi active cu rezistenţă


- Din decubit dorsal
• Genunchii flectaţi, mâinile la ceafă; pacientul execută ridicarea/ coborârea coatelor.
• Genunchii flectaţi, cu un baston prins de capete; pacientul execută flexia braţelor.
• Membrele superioare în flexie 90º prind un cordon elastic; execută adducţia-abducţia
braţelor.
• Membrele superioare în flexie şi abducţie de 90º cu 2 gantere în mâini, coatele întinse;
execută adducţii – abducţii orizontale.
- Din aşezat
• Pe un scaun, cu spatele lipit de spetează, în mâini un baston/o bară ţinut deasupra capului,
coatele extinse; se execută ducerea bastonului/barei pe umeri.
• Pe un scaun, spatele lipit de spetează, în mâini câte o ganteră; execută flexia braţelor la
90º cu uşoară adducţie; simultan / alternativ.
• Pe un scaun, cu o bandă elastică în mâini la nivelul coapselor; pacientul execută flexia
braţelor la 90º, apoi abducţia orizontală a braţelor prin întinderea cordonului elastic, apoi
revenire.
• Pe un scaun, cu o bandă elastică ţinută în mâini deasupra capului (braţele în abducţie de
180º); pacientul execută adducţia braţelor prin întinderea cordonului elastic.
- Din ortostatism
• Cu mâinile pe şolduri, picioarele uşor depărate; pacientul execută ridicarea şi coborârea
umerilor.
• Cu mâinile pe umeri; pacientul execută apropierea coatelor şi depărtarea lor.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută flotări.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; se execută genoflexiuni.
• Cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de la nivel lombar; pacientul execută
semigenoflexiuni. Pacientul execută circumducţii ale braţului la roata cu mâner din
diverse poziţii (cu faţa la roată sau din lateral).
• Cu faţa la roata cu mâner, mâinile prind roata de-o parte şi de altă şi execută o mişcare de
rotaţie internă -rotaţie externă a braţului.
• Cu o bandă elastică (terra band) prinsă la spate; pacientul execută mişcări de „ştergerea
spatelui”.
• Cu bandă elastică prinsă sub planta unui picior; pacientul execută abducţii şi adducţii ale
membrelor superioare.

31
Program kinetic în traumatologia cotului

Traumatismele cotului pot determina următoarele leziuni: contuzii, plăgi, arsuri, entorse, luxaţii,
fracturi, leziuni de nervi şi vase. Acestea pot lăsa o gamă diversificată de sechele posttraumatice,
sechele care urmează programe diferite de recuperare, dar care respectă obiectivele majore
pentru recuperare.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii şi a redorii articulare;
- refacerea mobilităţii articulare;
- refacerea forţei musculare.

Mijloacele folosite:
Poziţionarea membrului superior afectat
• Cu braţul în uşoară abducţie, antebraţul în supinaţie; se plasează un săculeţ de nisip în 1/3
proximală a antebraţului.
• Cu cotul fixat pe o orteză statică, în poziţie de flexie, apoi de extensie.
Exerciţii de reeducare globală a cotului
- Din aşezat
• Pacientul apucă un obiect de pe masă, aşezat la diverse distanţe şi îl mută în diverse
locuri de pe masă, astfel încât braţul său să facă cât mai multe mişcări.
• Pacientul apucă un obiect de pe masă şi îl dă kinetotera-peutului, astfel încât membrul
său să facă toate mişcările.
• Pe saltea, genunchii extinşi, cu o minge medicinală în mâini la nivelul coapsei, coatele
sunt extinse; pacientul ridică mingea cu coatele extinse iar deasupra capului flectează
coatele ducând mingea la ceafă.
• Kinetoterapeutul aruncă o minge către pacient, acesta trebuie să o prindă şi să o arunce
înapoi kinetoterapeutului.
Mobilizările active (baza recuperării cotului) şi active cu rezistenţă
- Din decubit dorsal
• Cu membru superior pe o placă alunecoasă, în mână o patină cu rotile; execută abducţii –
adducţii (simultan şi alternativ).
• Cu membru superior pe o placă alunecoasă, în mână o patină cu rotile; execută flexii –
extensii de cot (simultan şi alternativ).
• Cu un baston în mâini; pacientul execută flexia braţelor, apoi când ajunge în dreptul
capului, execută flexia coatelor.
• Cu un baston în mâini, apucat de capete, membrele superioare fiind în flexie; execută
flexia şi extensia coatelor.
- Din decubit ventral
• Cu membru superior pe o placă alunecoasă, în mână o patină cu rotile; execută abducţii –
adducţii (simultan şi alternativ).
• Cu membru superior pe o placă alunecoasă, în mână o patină cu rotile; execută flexii –
extensii de cot (simultan şi alternativ).

32
- Din aşezat
• Cu antebraţul pe o masă, în mână o patină cu rotile; execută mişcări din cot.
• Cu antebraţul în supinaţie pe o masă, sub cot o perniţă; kinetotera-peutul pune mâinile în
1/3 distală a antebraţului (de-o parte şi de alta); pacientul execută flexia cotului învingând
rezistenţa.
• Cu antebraţul pe o masă în supinaţie, în mână o ganteră; execută flexia cotului.
• Cu antebraţul pe o masă în supinaţie/pronaţie, în mână o ganteră; execută flexia /extensia
pumnului.
• Cu antebraţul fixat pe un dispozitiv cu discuri gradate; pacientul execută supinaţii-
pronaţii.
• Cu antebraţul pe masă, mână în afara mesei, în mână ţine un baston mic la capătul căruia
este prinsă o greutate; pacientul execută supinaţii-pronaţii.
• Pe un scaun, mâinile împreunate la piept; pacientul execută ducerea mâinilor în faţă astfel
încât faţa dorsală a mâinilor să fie orientată către piept.
• Pe scaun cu o ganteră în mână, braţul lipit de corp: execută flexia cotului cu supinaţia
antebraţului.
• Pe un scaun cu o ganteră în mână, trunchiul uşor aplecat astfel încât cotul să se sprijine de
partea internă a genunchiului, antebraţul în supinaţie; execută flexia şi extensia cotului.
• Pe un scaun, spatele lipit de spetează, membrul superior afectat în flexie 180º şi o ganteră
în mână, cealaltă mână susţine cotul opus; pacientul execută flexii-extensii de cot.
- Din patrupedie
• Cu mâinile orientate spre interior; pacientul execută flotări.
• Cu mâinile orientate înainte; pacientul execută flexia unui cot şi se sprijină pe antebraţ,
celălalt membru superior este dus în faţă.
• Cu mâinile orientate înainte; pacientul execută ridicări pe vârfuri.
- Din ortostatism
• În faţa unei uşi deschise, membrele superioare în abducţie 90º se sprijină de tocul uşii;
pacientul face un pas înainte astfel încât să obţină o întindere a membrelor superioare.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului prinde mâinile acestuia astfel încât membrele
superioare ale pacientului sunt în abducţie şi extensie; pacientul încearcă să aducă braţele
în faţă.
• Cu o minge în mâini, coatele flectate; pacientul apasă în minge încercând să-şi apropie
mâinile.
• Cu un baston apucat de mijloc; execută pronaţii şi supinaţii.
• Cu un baston apucat de capete, o mână la nivel lombar, cealaltă la nivel occipital; execută
ridicarea şi coborârea bastonului.
• Cu un elastic ţinut de capete, o mână la nivelul urechii, cealaltă la nivelul şoldului opus;
execută mişcări de „ştergere a spatelui”, apoi schimbă mâinile .
• Cu faţa la spalier, prinde şipca din dreptul umerilor; execută flotări.
• Cu faţa la spalier urcat pe prima şipcă, mâinile prind şipca din dreptul umerilor; execută
flexii-extensii de cot (pe extensii se lasă mult pe spate).
• Cu faţa la spalier, prinde şipca din dreptul umerilor; execută genoflexiuni.
• Cu faţa la spalier, prinde un cordon elastic cu mâinile încrucişate; execută flexii-extensii
de cot prin mişcări în „ferăstrău”.

33
Program kinetic în traumatologia mâinii

Traumatismele de la nivelul mâini determină leziuni variate: plăgi, entorse, luxaţii, fracturi,s-a
produs, sechele posttraumatice pot antrena tulburări funcţionale majore prin instalarea posturilor
vicioase, redorilor articulare cu limitarea amplitudinii de mişcare.

Obiectivele kinetoterapiei:
- prevenirea / corectarea redorilor şi anchilozelor;
- menţinerea / câştigarea mobilităţii şi stabilităţii articulare;
- menţinerea / câştigarea forţei şi rezistenţei musculare;
- menţinerea, dezvoltarea şi perfecţionarea îndemânării.

Mijloace folosite:

Posturarea segmentului afectat


• Cu membrul superior într-o eşarfă astfel încât braţul să fie lipit de torace, cotul în flexie,
antebraţul în unghi ascuţit cu antebraţul iar mâna este într-o poziţie ridicată.
- Din aşezat
• pacientul îşi plasează mâinile sub şezută, coatele menţinute în extensie.
• Cu antebraţul pe o masă; pacientul îşi plasează palma pe un rulou.
• Poziţionarea mâinii pe o atelă astfel încât pumnul să fie în extensie uşoară şi înclinare
cubitală.

Mobilizări pasive, întinderi şi tracţiuni în articulaţia pumnului


- Din aşezat
• Cu antebraţul sprijinit pe o masă, kinetoterapeutul execută mişcări pasive ale pumnului
pe toate direcţiile de mişcare (înainte de a începe mobilizarea pasivă a pumnului se
execută o uşoară tracţiune pentru câştigarea spaţiului intraarticular).
• Kinetoterapeutul cu o mână prinde extremitatea distală a antebraţului iar cu cealaltă
prinde mâna pacientului astfel încât policele său să fie pe faţa dorsală a mâinii; execută o
uşoară tracţiune în axul longitudinal al antebraţului.
• Cu membrele superioare în flexie 90º, mâinile încleştate astfel încât faţa dorsală să fie
orientată spre piept; pacientul ridică mâinile deasupra capului.
• Antebraţele pe o masă, palmă în palmă; pacientul execută ridicarea coatelor de pe masă.
- Din patrupedie
• Membrele superioare în rotaţie externă, palmele privesc înapoi; pacientul se aşează cu
fesele pe călcâie şi menţine câteva secunde .
• Cu palmele orientate spre înainte; pacientul execută o uşoară depla-sare spre înainte a
trunchiului şi menţine câteva secunde.

34
Tehnici de facilitare neoroproprioceptivă
Izometria alternantă
• Kinetoterapeutul cu o mână pe faţa palmară şi cealaltă pe faţă dorsală a palmei; se
execută contracţii izometrice scurte, alternative, pe agonişti şi antagonişti, fără pauze (se
realizează pe rând toate punctele arcului de mişcare).
Stabilizarea ritmică
• Kinetoterapeutul cu o mână pe faţa palmară şi cealaltă pe faţă dorsală a palmei; pacientul
execută mişcarea activ pe direcţia musculaturii slabe, la capătul mişcării kinetoterapeutul
opune rezistenţă în ambele sensuri de mişcare („trage-împinge”).
„Hold-relax”
• Se începe pe musculatura puternică, kinetoterapeutul cu mână în faţa mişcării opune
rezistenţă, pacientul încearcă să învingă rezistenţa prin contracţia musculaturii puternice,
apoi relaxează, (comanda: rezistă-relaxează), se repetă de câteva ori, apoi execută
mişcarea opusă cu musculatura slabă.

Exerciţii active şi active cu rezistenţă


- Din aşezat
• Antebraţele, în pronaţie, se sprijină pe coapse, mâinile prind o bară; pacientul execută
extensia – flexia pumnului.
• Antebraţele, în supinaţie, se sprijină pe coapse, mâinile prind o bară: pacientul execută
flexia – extensia pumnului
• Antebraţul sprijinit, în supinaţie, pe o masă, mâna în afara mesei cu o greutate în mână;
execută flexia – extensia pumnului.
• Antebraţul sprijinit, în pronaţie, pe o masă, mâna în afara mesei cu o greutate în mână;
execută extensia – flexia pumnului.
• Antebraţul sprijinit pe o masă, mâna în afara mesei cu policele orientat în sus, o greutate
în mână: execută înclinare radială – înclinare cubitală
• Antebraţul sprijinit pe o masă în supinaţie, mâna în afara mesei cu pumnul în extensie şi
uşoară înclinare cubitală, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe capătul metacarpianului II;
pacientul execută flexia pumnului.
• Antebraţul sprijinit pe o masă în supinaţie, mâna în afara mesei cu pumnul în extensie şi
uşoară înclinare radială, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe capătul metacarpianului V;
pacientul execută flexia pumnului.
• Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie, mâna în afara mesei cu pumnul în flexie,
kinetoterapeutul opune rezistenţă pe faţa dorsală a metacarpienelor II şi III; pacientul
execută extensia pumnului.
• Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie, mâna în afara mesei cu pumnul în flexie,
kinetoterapeutul opune rezistenţă pe faţa dorsală a metacarpanului V; pacientul execută
extensia pumnului.
• Antebraţul în pronaţie, palma pe masă, kinetoterapeutul opune rezistenţă la capătul
metacarpanului II; pacientul execută abducţia radială a pumnului.
• Antebraţul în pronaţie, palma pe masă, kinetoterapeutul opune rezistenţă la capătul
metacarpanului V; pacientul execută abducţia cubitală a pumnului.
• Cu o minge în mâini; pacientul apasă cu degetele în minge.

35
Din ortostatism
• Membrele superioare în flexie 90º cu un baston în mâini apucat de la mijloc; pacientul îşi
mută mâinile pe baston ajungând la capăt, şi înapoi.
• Membrele superioare în flexie 90º cu un baston mai gros în mâini; pacientul execută
flexii-extensii alternative ale pumnului (mişcări de „stoarcere”).
• Cu un baston la spate; execută flexii-extensii ale pumnului.
• Cu un cordon elastic prins pe sub picioare; pacientul execută abducţia braţelor
concomitent cu flexia pumnului.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută flotări.
• Cu o minge în mâini; aruncă mingea la un perete şi o prinde.

36
Program kinetic în traumatologia şoldului

Incidenţă traumatismelor la nivelul articulaţiei şoldului este relativ redusă. Cele mai frecvente
traumatisme sunt însă fracturile (mai ales la vârstnici) şi o nouă categorie de „leziuni traumatice”
cum ar fi şoldul operat.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii;
- refacerea stabilităţii şi mobilităţii articulare;
- refacerea tonusului muscular;
- reluarea mersului.

Mijloace folosite:

Posturarea membrului inferior afectat


- Din decubit dorsal
• Cu o pernă între coapse.
• Cu pernă sub bazin, membrul inferior afectat întins pe pat, celălalt cu genunchiul flectat.
- Din decubit ventral
• Cu o pernă sub abdomen, o pernă sub genunchi şi un săculeţ de nisip pe zona lombară.
• Membrul inferior afectat cu genunchiul flectat la 90º, se lasă gam-ba să cadă prin
greutatea ei în afară, se menţine maxim 2 minute.
- Din decubit heterolateral
• Membrul inferior afectat cu şoldul flectat, piciorul se sprijină pe pat cu marginea internă,
călcâiul uşor ridicat.

Manipulări osteoarticulare în articulaţia şoldului


- Din decubit dorsal
• Membrul afectat cu genunchiul flectat, kinetoterapeutul pe partea afectată cu o mână
stabilizează bazinul iar cu cealaltă prinde de genunchi lipindu-şi toracele de gambă;
kinetoterapeutul execută o flexie a şoldului, apoi face abducţia şi rotaţia externă.
- Din decubit ventral
• Membrul inferior afectat cu genunchiul flectat, kinetotera-peutul de partea opusă plasează
o mână pe marele trohanter iar cu cealaltă mână apucă de glezna pacientului; kineto-
terapeutul execută o rotaţie internă a şoldului concomitent cu o presiune spre pat a
marelui trohanter
• Membrul inferior afectat cu şoldul şi genunchiul în extensie, kinetoterapeutul pe partea
opusă susţine coapsa cu o mână plasată pe faţa anterioară a coapsei iar cu cealaltă plasată
pe faţa posterioară a coapsei astfel încât palma să vină în contact cu zona poplitee;
kinetoterapeutul execută extensia şoldului .
- Din aşezat
• Membrul inferior afectat cu glezna sprijinită pe genunchiul opus, kinetoterapeutul, în faţa
pacietului, plasează o mână în regiunea inghinală iar cealaltă mână pe faţa internă a
genunchiului; pacientul execută o rotaţie uşoară a trunchiului spre partea sănă-toasă,

37
kinetoterapeutul execută o presiune în regiunea inghinală concomitent cu apăsarea pe faţa
internă a genunchiului

Mobilizări pasive, active şi active cu rezistenţă


- Din decubit dorsal
• Kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulaţia şoldului, genun-chiul fiind flectat (se face
pe toate sensurile de mişcare).
• Kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulaţia şoldului, genun-chiul fiind extins (se face
pe toate sensurile de mişcare).
• Cu membrul afectat pe o placă alunecoasă; pacientul execută adducţii-abducţii ale
şoldului.
• Membrul inferior sănătos cu genunchiul flectat; pacientul execută flexia şoldului, la
început flectând genunchiul, apoi cu genunchiul extins.
• Membrele inferioare întinse pe sol; pacientul execută ducerea alternativă a genunchilor la
piept, apoi flexia alternativă a şoldului cu genunchii extinşi.
- Din decubit ventral
• Cu mâinile sub bărbie; pacientul execută extensia şoldului cu genunchiul flectat/extins;
rezistenţa se aplică pe partea internă a şoldului.
• Cu mâinile sub bărbie; pacientul execută abducţii ale şoldului (întâi liber, apoi cu
rezistenţă).
• Cu membrele inferioare în afara patului; pacientul execută flexii-extensii ale şoldului.
- Din decubit heterolateral
• Kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulaţia şoldului, genun- chiul fiind flectat (se face
pe toate sensurile de mişcare).
• Kinetoterapeutul mobilizează pasiv articulaţia şoldului, genunchiul fiind extins (se face
pe toate sensurile de mişcare).
• Cu genunchiul flectat/extins; execută adducţii-abducţii ale şoldului.
• Cu genunchiul flectat/extins; execută flexii-extensii ale şoldului.
- Din partupedie
• Pacientul execută extensia alternativă a membrelor inferioare.
• Pacientul execută abducţia membrelor cu genunchii flectaţi.
- Din aşezat
• Cu gambele atârnate la marginea patului; pacientul execută rotaţia externă a şoldului
ducând gamba înăutru.
• Cu gambele atârnate la marginea patului; pacientul execută rotaţia internă a şoldului
ducând gamba în afară.
- Din ortostatism
• Cu mâinile sprijinite pe speteaza unui scaun; pacientul execută genoflexiuni.
• Cu săculeţi de nisip prinşi de gleznă; pacientul execută ducerea genunchilor la piept.
• Cu săculeţi de nisip prinşi de gleznă; pacientul execută abducţii – adducţii ale membrelor
inferioare.
• Cu mâinile pe flancuri; execută fandări laterale.
• Cu gantere în mâini; execută fandări anterioare.
• Vârfurile picioarelor se apropie iar călcâiele se depărtează, apoi mişcarea inversă.
• Cu faţă spre oglindă; execută atingerea cotului de genunchiul opus.

38
Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă
„Hold – relax”
• Pacientul în decubit heterolateral (de exemplu extensia este limitată), kinetoterapeutul
opune o rezistenţă în 1/3 distală a coapsei, pacientul încearcă să flecteze coapsa
învingând rezistenţa, apoi relaxează (comanda: rezistă-relaxează), se repetă de câteva ori;
apoi execută extensia şoldului.
Stabilizare ritmică
• Pacientul în decubit dorsal (de exemplu flexia este limitată) execută activ flexia şoldului,
la capătul mişcării învinge rezistenţa opusă pe faţa anterioară şi posterioară a coapsei în
1/3 distală (comanda: trage-împinge).
Izometria alternantă
• Pacientul în decubit heterolateral, kinetoterapeutul opune rezistenţă în 1/3 distală a
coapsei pe partea internă şi externă; pacientul execută contracţii izometrice scurte,
alternative pe agonişti şi antagonişti fără pauze.

Reguli de igienă ortopedică a şoldului

- evitarea ortostatismului prelungit;


- evitarea mersului prelungit / pe teren accidentat;
- evitarea poziţiilor fixe, prelungite în poziţia stând pe scaun sau fotoliu;
- corectarea inegalităţii membrului inferior;
- repaus postural de cel puţin 2 ori pe zi cu articulaţia coxofemurală întinsă;
- deplasarea pe bicicletă.

39
Program kinetic în traumatologia genunchiului

Datorită rolului său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior, dar şi prin faptul că
are o slabă acoperire cu ţesuturi moi, articulaţia genunchiului este predispusă la toate tipurile de
traumatisme.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii şi a inflamaţiei;
- refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare;
- refacerea musculaturii deficitare.

Mijloacele folosite:

Posturarea genunchiului
• Pacientul în decubit dorsal / ventral / aşezat / cu genunchiul în flexie de 25º - 35º, susţinut
de o pernă (pe măsură ce durerea şi inflamaţia scad în intensitate, se reduce progresiv
unghiul de flexie, până la posturarea genunchiului în extensie completă).
• Posturarea genunchiului în montaje de scripeţi, orteze statice seriate sau orteze dinamice.
• Pacientul aşezat pe un scaun cu picior sprijinit pe alt scaun plasat în faţă, pe genunchi un
săculeţ cu nisip; se menţine genunchiul în extensie.

Mobilizări pasive
- Din decubit dorsal
• Membrul inferior afectat cu genunchiul în extensie, kinetoterapeutul face mobilizări ale
rotulei (transversal şi longitudinal).
• Kinetoterapeutul lateral, de partea afectată, execută flexii combinate ale genunchiului şi
şoldului.
• Cu articulaţia coxofemurală în abducţie şi genunchiul în flexie 90º; kinetoterapeutul
fixează glezna pacientului între torace şi braţ şi susţine extremitatea superioară a gambei
cu ambele mâini sub linia articulară, imprimă o mişcare de translaţie orizontală externă a
gambei (se reduce progresiv unghiul de flexie a gambei pe coapsă).
• Cu coapsa şi genunchiul flectate la 90º, kinetoterapeutul susţine cu o mână coapsa iar cu
cealaltă mână glezna; execută mişcări de rotaţie internă-externă a genunchiului.
- Din decubit ventral
• Kinetoterapeutul cu o mână fixează coapsă iar cu cealaltă mobilizează pasiv genunchiul.
• Cu o perniţă sub genunchi, kinetoterapeutul cu o mână fixează coapsa iar cu cealaltă
mobilizează gamba în extensie.

40
Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă
Inversarea agonistă
• (exemplu: muşchii flexori ai genunchiului sunt slabi), pacientul în decubit ventral,
kinetoterapeutul homolateral de pacient realizează contrapriza în 1/3 distală pe partea
posterioară a coapsei şi priza în 1/3 distală pe partea posterioară a gambei; se execută
contracţii concentrice pe toată amplitudinea (comanda: „flectează genunchiul”), apoi se
introduce contracţia excentrică prin împingerea gambei în jos.
„Hold – relax”
• (exemplu: extensia genunchiului este limitată), pacientul în decubit ventral,
kinetoterapeutul realizează contrapriza în 1/3 distală pe partea posterioară a coapsei şi
priza în 1/3 distală pepartea posterioară a gambei: pacientul execută flexia genunchiului
(comanda: „rezistă-relaxează” × 3), apoi pacientul extinde genunchiul.
Antrenament izometric pe diferite grupe musculare
- Din decubit dorsal
• Cu un sac de nisip sub genunchi; pacientul ridică gamba şi menţine câteva secunde.
• Genunchii sunt în flexie şi lipiţi puternic unul de celălalt, tălpile pe sol; pacientul
contractă muşchii ca şi cum ar vrea să extindă genunchii.
• Kinetoterapeutul cu o mână pe cvadricepsul pacientul iar cu cealaltă sub călcâi; pacientul
încearcă să ridice membrele inferioare de pe sol cu genunchiul în extensie.
• Pe o banchetă, cu gambele atârnate în afara patului, călcâiele se sprijină pe picioarele
banchetei astfel încât să blocheze mişcarea de flexie peste 90º a genunchilor; pacientul
contractă ischiogambierii ca şi cum ar vrea să flecteze genunchii.
• Pe o banchetă cu picioare în afară; pacientul încearcă să execute flexia plantară/flexia
dorsală contra unei rezistenţe.
- Din decubit ventral
• Cu un săculeţ de nisip pe spaţiul popliteu, pacientul face ridicări pe vârfuri şi menţine
câteva
• În 1/3 inferioară a gambelor se fixează un capăt al unei benzi elastice, pacientul execută
flexia genunchiului; se lucrează simultan sau alternativ.
• Sub gleznă se pune un sac de nisip astfel încât genunchiul să fie în uşoară flexie;
kinetoterapeutul aplică o rezistenţă în spaţiul popliteu iar pacientul încearcă să extindă
genunchiul contra rezistenţei.
• Gleznele sunt fixate la spalier; pacientul încearcă să execute flexia genunchilor
contractând muşchii ischiogambieri.
• Cu mâinile sub bărbie, picioarele ridicate pe o minge medicinală; pacientul ridică
genunchii de pe sol contractând cvadricepsul, menţine câteva secunde
- Din aşezat
• Pe o banchetă cu genunchii extinşi în afară; pacientul menţine această poziţie contra
rezistenţei sau i se pun săculeţi de nisip pe gleznă
• Pe sol cu genunchii extinşi; pacientul execută o contracţie izometrică a ischiogambierilor
apăsând cu călcâiele pe sol.
• Pe o banchetă cu un membru inferior având genunchiul extins pe planul acesteia, iar
celălalt membru inferior în afara planului de sprijin cu planta sprijinită pe un scaun;
pacientul încearcă să facă flexie plantară contractând musculatura posterioară a gambei.

41
• Cu faţa la o scară fixă, vârfurile picioarelor sunt fixate la nivelul primei şipci; pacientul
încearcă să execute flexia dorsală contractând musculatura anterioară a gambei.

Exerciţii active ale genunchiului


- Din aşezat
• Pe un scaun, braţele pe lângă corp; pacientul execută o săritură cu ridicarea braţelor cât
mai sus.
• Cu o minge medicinală prinsă între picioare; pacientul execută flexia-extensia
genunchilor (cu control)
- Din ortostatism
• Pe o planşetă de echilibru; pacientul execută dezechilibrări controlate.
• În sprijin unipodal pe membrul inferior afectat; pacientul încearcă să atingă cu piciorul de
partea sănătoasă mâna kinetoterapeutului care schimbă mereu poziţia şi înălţimea.
• În sprijin unipodal pe membrul inferior afectat semi-flectat, membrul inferior opus în
flexie de 90º; kinetoterapeutul în spatele pacientului îi imprimă dezechilibrări în toate
sensurile.
• Cu două gantere în mâini; pacientul execută fandări anterioare.
• Cu un baston în mâini ridicat la nivelul umerilor, genunchii sunt lipiţi între ei; pacientul
execută ducerea bastonului spre dreapta concomitent cu flexia uşoară a genunchilor şi
ducerea lor spre stânga.
• Cu sprijin pe piciorul sănătos, celălalt picior pe o bandă elastică prinsă în mâini; pacientul
execută flexii – extensii ale genunchiului
• Pacientul execută sărituri pe loc; bipodal/unipodal, cu schimbarea orientării piciorului,
înainte-înapoi, pe planuri situate la diferite niveluri.

Reguli de igienă a genunchiului

- evitarea surplusului ponderal;


- evitarea poziţiilor de flexie accentuată;
- evitarea menţinerii prelungite în aceiaşi poziţie;
- evitarea ortostatismului şi mersului prelungit;
- evitarea poziţiilor „pe genunchi”, „ghemuit”;
- evitarea urcatului şi coborâtului scărilor;
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- evitarea şchiopătării prin control mental;
- corectarea piciorului plat prin susţinătoare plantare;
- mers cu sprijin în baston, cadru etc.

42
Program kinetic în traumatologia gleznei/piciorului

Traumatismele piciorului şi ale gleznei sunt foarte variate: plăgi, entorse, contuzii, luxaţii,
fracturi. În funcţie de tipul de leziune, dar şi de structurile anatomice interesate programele
kinetice au un rol deosebit de important în recuperarea piciorului posttraumatic.

Obiectivele kinetoterapiei:
- combaterea durerii;
- refacerea supleţii şi a mobilităţii articulare;
- refacerea musculaturii deficitare şi a echilibrului muscular.

Mijloace folosite:

Tehnici de manipulare osteoarticulară


- Din decubit dorsal
• Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în faţa piciorului pacientului prinde piciorul în
brăţară de sub maleole; kineto-terapeutul execută o uşoară tracţiune şi ducerea piciorului
în flexie dorsală şi eversie.
• Piciorul pe pat, kinetoterapeutul lateral cu o mână prinde de gleznă iar cu cealaltă de
călcâi astfel încât planta să se sprijine pe antebraţul său; kinetoterapeutul execută o
uşoară presiune la nivelul gleznei concomitent cu flexia dorsală a piciorului.
• Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul lateral cu o mână prinde de călcâi astfel încât
faţa plantată să se sprijine pe antebraţ iar cu cealaltă pe faţa dorsală a piciorului;
kinetoterapeutul execută o uşoară tracţiune ducând piciorul succesiv şi continuu în
inversie, flexie dorsală, eversie, flexie plantară.
• Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în faţa piciorului prinde cu o mână de călcâi
astfel încât policele să fie sub maleola externă iar cealaltă mână prinde faţa dorsală:
kinetoterapeutul execută ducerea călcâiului în eversie, apoi din această poziţie execută
inversia metatarsienelor.

Mobilizări pasive
- Din decubit dorsal
• Kinetoterapeutul aşezat pe un scaun în faţa piciorului; execută mobilizări pasive începând
cu degetele până la nivelul gleznei pe toate axele şi direcţiile de mişcare (flexii, extensii,
abducţii, adducţii, circumducţii, rotaţii în ax); mobilizările pasive sunt însoţite de
tracţiuni, tensiuni, scuturări.

Exerciţii de întindere
- Din aşezat
• Cu piciorul afectat în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului
cu o bandă elastică (terra band); trage de banda elastică astfel încât să facă flexie dorsală,
menţine 20-30 de secunde.

43
• Cu piciorul afectat pe pat, genunchiul în flexie, pacientul prinde planta piciorului cu o
bandă elastică; trage de banda elastică astfel încât să facă flexie dorsală (călcâiul rămâne
în contact cu patul), menţine 20-30 de secunde.
• Pe o banchetă, piciorul afectat cu genunchiul extins; pacientul execută aplecarea
trunchiului concomitent cu tragerea spre sine a antepicorului.
• Aşezat cu fesele pe călcâie; pacientul execută extensia trunchiului, astfel încât să atingă
cu palmele solul.
- Din ortostatism
• Cu mâinile sprijinite de pat, piciorul sănătos în faţă, cel afectat în spate; pacientul execută
flexia genunchiului din faţă cu ducerea bazinului înainte, astfel încât să întindă muşchii
gastrocnemieni (talpa rămâne în contact cu solul).
• Cu mâinile sprijinite de pat, piciorul sănătos în faţă cu genunchiul flectat, cel afectat în
spate cu genunchiul extins; pacientul execută flexia genunchiului din spate, astfel încât să
întindă muşchiul solear (talpa rămâne în contact cu solul).

Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă


Stabilizarea ritmică
• Pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului, flectat la nivelul de limitare,
kinetoterapeutul lateral cu o mână stabilizează glezna la nivel distal iar cu cealaltă prinde
piciorul la nivel metatarsian; kinetoterapeutul îi dă comanda „ţine şi nu mă lăsa să-ţi mişc
piciorul”, apoi împinge spre flexie dorsală şi plantară, alternând rapid cele două direcţii;
relaxare.
Contracţia izometrică în zona scurtată
• Pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului, kinetoterapeutul lateral cu o mână
stabilizează glezna la nivel distal iar cu cealaltă prinde piciorul la nivel metatarsian la
nivelul de scurtare a musculaturii execută contracţii izometrice repetate, cu pauze între
repetări („flexie dorsală – relaxare; flexie plantară – relaxare”).

Exerciţii active şi active cu rezistenţă


- Din decubit dorsal
• Cu membrul inferior întins pe pat, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe coapsă deasupra
genunchiului şi pe faţa dorsală a picorului; pacientul execută o triplă flexie învingând
rezistenţa.
• Coapsa şi genunchiul flectate 90º, glezna în flexie dorsală, kinetoterapeutul plasează o
mână pe tendonul ahilian şi călcâi iar cealaltă sub degete; pacientul încearcă să-şi ducă
călcâiul spre fese, kinetoterapeutul se opune.
• Coapsa şi genunchiul la flectate 90º, glezna în flexie dorsală, kinetoterapeutul lateral cu o
mână stabilizează coapsă plasând mâna în 1/3 distală pe lateral iar cu cealaltă opune
rezistenţă pe faţa dorsală a piciorului; pacientul execută extensia şoldului şi a
genunchiului concomitent cu flexia plantară.
- Din aşezat
• Cu genunchii extinşi, piciorul în afara patului; execută (activ, apoi cu rezistenţă din
partea kinetoterapeutului) mişcările în toate direcţiile şi sensurile de mişcare.
• Cu genunchii extinşi, piciorul în afara patului, cu un elastic ataşat la nivel metatarsian;
pacientul execută flexii dorsale şi plantare.
• Talpa pe sol; pacientul execută apăsări pe sol cu călcâiul, apoi cu vârful degetelor.

44
- Din ortostatism
• Cu faţa la spalier; pacientul se deplasează prin aproprierea vârfurilor, apoi a călcâielor.
• Cu faţa la scara fixă; pacientul execută ridicări pe vârfuri.
• Cu faţa la spalier, picioarele ridicate pe prima şipcă; pacientul execută ridicări pe vârfuri
(încearcă să atingă solul cu călcâiele).
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută flotări
(distanţa dintre picioare şi spalier se măreşte treptat, călcâiele nu se desprind de sol).
• Cu faţa la spalier, antepiciorul pe un săculeţ de nisip, călcâiul pe sol; pacientul ridică
piciorul sănătos cât mai sus posibil pe o şipcă a spalierului.
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului; îi imprimă dezechilibrări spre înainte – înapoi.
• Pacientul este pe o planşetă balansoare şi execută mişcări înainte-înapoi, în lateral.
• Mers pe vârfuri, pe călcâie, pe marginea internă / externă a piciorului.
• Mers pe planuri înclinate (în plan sagital şi în plan frontal).

45
Programe kinetice pentru corectarea deficienţelor fizice

Deficienţele coloanei vertebrale

Program kinetic pentru corectarea scoliozelor

Definiţie: deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan frontal, însoţite de deformaţii ale
toracelui, abdomenului şi ale zonelor paravertebrale.

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea musculaturii abdominale şi paravertebrale;
- creşterea flexibilităţii coloanei vertebrale;
- crearea unui reflex corect de postură.

Program de exerciţii pentru scolioza în „C”

- Din decubit dorsal


• Cu mâinile la ceafă; pacientul execută foarfecarea membrelor inferioare până la 45º.
• Cu braţul de pe partea concavităţii ridicat pe lângă cap, braţul de pe partea convexităţii
lăsat pe lângă corp; pacientul ridică membrele inferioare la 45º, apoi flectează genunchii
şi îi duce spre partea convexităţii, revenire.
• Cu picioarele prinse de ultima şipcă a spalierului, braţul de partea concavităţii ridicat pe
lângă ureche (flexie şi abducţie de 180º), braţul de partea convexităţii în abducţie de 90º;
pacientul execută arcuiri puternice spre spate.
- Decubit ventral
• Cu picioarele prinse de ultima şipcă a spalierului, braţele pe lângă corp; pacientul execută
extensia trunchiului concomitent cu ridicarea braţului de partea concavităţii şi ducerea
mâinii de partea convexităţii la ureche, menţine 6 secunde
• Pe o masă, cu trunchiul în afara suprafeţei de sprijin, braţul de partea concavităţii este
întins pe lângă ureche, braţul de partea convexităţii întins pe lângă corp; pacientul
execută extensii ale trunchiului cu inspir, revenire pe expir.
• Tehnica Cotrel: cu membrele inferioare întinse, braţele întinse pe lângă urechi; pacientul
întinde întregul corp, apoi treptat se extind braţele, corpul se lordozează, membrele
inferioare se extind din şolduri.

46
• Pe o masă, pacientul se prinde cu mâinile de marginile laterale ale mesei, toracele este
blocat; kinetoterapeutul prinde ambele membre inferioare ale pacientului ducându-le spre
stânga (pentru scolioza lombară stângă) sau spre dreapta (pentru scolioză dreaptă).
- Din decubit lateral
• Pe partea concavităţii, cu capul sprijinit pe o pernă, genunchii flectaţi, braţul de partea
homolaterală în abducţie de 90º, cotul flectat astfel încât mâna pacientului să fie în
regiunea occipitală, kinetoterapeutul poziţionat în spatele pacientului prinde cu o mână de
1/3 inferioară a braţului iar cu cealaltă mână stabilizează bazinul; kinetoterapeutul
execută ridicarea uşoară a braţului în sus iar pacientul se opune.
• Pe partea concavităţii, capul sprijinit pe o pernă, braţul de partea homolaterală în flexie de
90º; pacientul execută abducţia orizontală a braţului iar kinetoterapeutul poziţionat în
spatele pacientului opune rezistenţă la nivelul cotului.
• Pe partea concavităţii; kinetoterapeutul apasă simultan pe umărul şi bazinul pacientului
iar acesta încearcă să ridice bazinul (se realizează o contracţie izometrică de 5-10
secunde).
- Din patrupedie
• Pacientul ridică simultan membrul superior şi cel inferior de partea convexităţii.
• Pacientul execută extensii ale membrului inferior de partea convexităţii .
• Mers cu păşirea membrului superior de partea concavităţii şi membrului inferior de partea
convexităţii, se revine cu membrele paralele, apoi se reia păşirea.
• Cu faţa la spalier, pacientul urcă, cu mâinile, din şipcă în şipcă până la nivelul umerilor,
apoi face arcuiri ale trunchiului.
- Din ortostatism
• Depărtat, braţele în abducţie de 90º; pacientul execută ducerea braţului de partea
concavităţii la piciorul opus pe expir, revenire cu inspir.
• Lateral de perete, mână de partea concavităţii sprijinită de perete, cealaltă mână pe lângă
corp; pacientul execută înclinarea (flexia) laterală a trunchiului până la atingerea
trunchiului de perete.
• Lateral de spalier, de partea concavităţii, mâinile prind şipca de deasupra capului;
pacientul execută flexia laterală a trunchiului.
• Depărtat, cu mâinile în şolduri: pacientul execută flexia laterală a trunchiului cu abducţia
membrului superior de partea concavităţii.
• Mers cu mingea medicinală ţinută deasupra capului.

47
Program de exerciţii pentru scolioza în „S”

Din decubit lateral


- Cu capul pe o pernă, genunchii flectaţi, braţul de partea homolaterală sprijinit pe torace, cotul
flectat; kinetoterapeutul prinde cotul pacientului între index şi police; pacientul încearcă să
apropie cotul de creasta iliacă învingând rezistenţa opusă de kinetoterapeut.
- Mâna de deasupra prinde o şipcă, sub hemitorace o minge; pacientul execută abducţii ale
membrului inferior
- Mâna de deasupra întinsă pe lângă cap; pacientul execută ducerea în cerc a membrului inferior
spre înapoi.
- Cu o pernă mai tare sub zona lombară (partea convexă), membrul inferior de deasupra în
abducţie sprijinit pe un suport, membrul superior de deasupra cu o ganteră în mână: pacientul
execută abducţii-adducţii ale braţului
Decubit ventral
- Cu capul întors spre partea concavă, braţul de partea concavităţii este în abducţie de 70º şi cu
cotul flectat, braţul de partea convexiţăţii întins pe lângă corp în rotaţie internă; kinetoterapeutul
de partea concavă sprijină braţul, cu o mână plasată pe partea internă în 1/3 superioară iar cu
cealaltă mână pe creasta iliacă; kinetoterapeutul execută abducţia braţului concomitentă cu o
uşoară tracţiune a acestuia, se cere pacientului să contracte musculatura transversă de partea
concavă, trăgând coloana spre omoplat; partea convexă trebuie să rămână relaxată.
- Cu un braţ întins pe lângă cap iar celălalt la spate; pacientul execută ridicarea simultană a
braţului întins şi extensia membrului inferior de aceiaşi parte.
- Târâre cu ajutorul mâinii şi piciorului de aceiaşi parte
Din patrupedie
- Mers cu păşirea concomitentă a membrelor de aceiaşi parte; membrul superior de partea
concavităţii cu membrul inferior de partea convexităţii.
- Mers târât cu păşirea mâinii spre dreapta şi a genunchilor spre stânga (pentru scolioza dorsală
dreapta); invers pentru scolioza dorsală stânga.
Din poziţia „pe genunchi”
- Genunchii depărtaţi, o mână pe umăr, cealaltă pe şold; pacientul execută flexia trunchiului pe
expir.
- Genunchii depărtaţi, o mână pe umăr, cealaltă pe şold; pacientul execută flexia laterală a
trunchiului pe partea cu mâna pe şold şi cu ducerea mâinii de pe umăr în abducţie.
- Genunchii depărtaţi, cu două gantere mici în mâini, picioarele sprijinite de ultima şipcă a
spalierului; pacientul execută flexia trunchiului la orizontală concomitent cu flexia braţelor la
90º.
Din ortostatism
- Cu gantere în mâini; pacientul execută abducţii ale unui membru superior.
- Cu mâinile prinse la spate în dreptul omoplatului; pacientul execută abducţia membrului
inferior de partea cu braţul de deasupra (braţul de partea concavităţii
- Cu mâinile pe şolduri; pacientul execută flexia trunchiului concomitent cu abducţia la 90º a
braţului (de partea concavităţii).
- Membrele inferioare depărtate, trunchiul în flexie de 45º; pacientul execută mişcări de
circumducţii ale braţelor care sunt în flexie, apoi în extensie.

48
- Cu faţa la spalier, trunchiul aplecat la 90º, o mână prinde şipca de la nivelul umerilor, în
cealaltă mână cu o ganteră; pacientul execută flexii-extensii ale braţului de partea concavităţii.
- Cu faţa în oglindă; pacientul ridică braţul şi piciorul de aceiaşi parte.
- Mers cu o mână pe cap şi una pe şold, la fiecare pas duce trunchiul în extensie.

49
Program kinetic pentru corectarea cifozelor

Definiţie: deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital, având convexitatea
curburii orientată posterior.

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea, în condiţii de scurtare, a musculaturii paravertebrale;
- tonifierea, în condiţii de alungire, a musculaturii abdominale şi toracice;
- reeducarea reflexului corect de postură.

Program de exerciţii:
- Din decubit dorsal
• Cu genunchii flectaţi, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul cu mâinile pe coatele pacientului;
execută uşoare presiuni la nivelul coatelor iar pacientul extinde gambele.
• Cu genunchii extinşi, mâinile la ceafă, pacientul execută forfecări ale membrelor
inferioare.
• Cu genunchii semiflectaţi, braţele în abducţie de 90º, palmele pe sol; pacientul inspiră o
dată cu proiectarea toracelui înainte, expiră cu „sugerea” abdomenului.
• Pe o minge medicinală, braţele sunt în flexie de 180º pe sol; pacientul execută rularea
mingei pe sol.
• Cu genunchii şi coapsele flectate pe abdomen, braţele în flexie de 180º; pacientul execută
târârea cu ajutorul umerilor.
• Cu genunchii flectaţi, sub regiunea cifotică se plasează o perniţă; pacientul respiră
controlat.

- Din decubit ventral


• Cu picioarele sprijinite pe o minge medicinală, mâinile sub bărbie; pacientul inspiră şi
expiră liber.
• Cu mâinile apucă gleznele, pacientul execută extensii maxime ale trunchiului şi
picioarelor şi face câteva mişcări de legănare.
• Cu picioarele prinse de prima şipcă a spalierului, braţele pe lângă corp; pacientul execută
extensii ale trunchiului concomitent cu extensia braţelor.
• Pe o masă, cu mâinile prinde de marginea mesei iar membrele inferioare atârnate la
marginea mesei; pacientul execută extensii ale membrelor inferioare.
• Pe o masă, cu trunchiul în afara suprafeţei de sprijin, picioarele sunt susţinute de
kinetoterapeut; pacientul execută extensia trunchiului concomitent cu ducerea braţelor în
lateral.
• Pe banca de gimnastică, cu câte o ganteră în fiecare mână, braţele sunt în flexie şi
abducţie de 90º; pacientul execută abducţii orizontale.
- Din poziţia „pe genunchi”

50
• Uşor depărtat, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridică bastonul deasupra
capului cu inspir, apoi îl coboară pe umeri cu expir.
• Uşor depărtat, cu un baston pe umeri; pacientul execută înclinări laterale ale trunchiului.
• Uşor depărtat, cu mâinile apucat de glezne; pacientul execută extensia amplă a capului şi
trunchiului pe inspir, revenire pe expir.
• Cu braţele pe lângă corp; pacientul execută extensie amplă a capului şi trunchiului, astfel
încât să se prindă cu mâinile de gleznă, pe inspir, revenire pe expir.
• Aşezat pe călcâie, cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de deasupra capului; pacientul
execută extensia trunchiului, privirea înainte.
- Din aşezat
• Cu genunchii flectaţi şi gambele încrucişate, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul, poziţionat
în spatele pacientului, îşi plasează mâinile pe sub braţele acestuia astfel încât să fie pe
omoplaţi: kinetoterapeutul execută uşoare presiuni în regiunea dorsală.
• Pe banca de gimnastică, mâinile la ceafă, kinetoterapeutul este poziţionat în spatele
pacientului cu mâinile pe partea posterioară a coatelor; pacientul execută mişcare de
adducţie a omoplatului (ducerea înapoi a coatelor) iar kinetoterapeutul se opune.
• Pe sol cu genunchii extinşi, cu un baston la spate ţinut la nivelul coatelor (flectate);
pacientul execută târâre prin mutarea alternativă a membrelor inferioare.
• Pe un scaun cu faţa la spalier, picioarele sunt sprijinite de prima şipcă, kinetoterapeutul
este poziţionat în spatele pacientului cu o minge medicinală în mâini; pacientul execută
extensia trunchiului concomitent cu flexia braţelor şi preia mingea care este aşezată la
nivele din ce în ce mai joase.
• Pe o saltea, genunchii extinşi, membrele superioare în extensie şi rotaţie externă;
pacientul ridică bazinul de pe sol .
- Din ortostatism
• Cu spatele lipit de perete, braţele sunt întinse sus şi lipite de perete; pacientul execută
ridicări pe vârfuri, menţinând contactul cu peretele.
• Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută extensia
trunchiului concomitent cu extensia unui membru inferior.
• Cu spatele la spalier, la o distanţă de un pas; pacientul execută extensia trunchiului până
ce mâinile ating spalierul, coatele sunt extinse.
• Cu spatele la spalier, la o distanţă de un pas, cu o minge medicinală ţinută în mâini;
pacientul execută extensia trunchiului concomitent cu flexia braţelor, până atinge mingea
de spalier.
• Cu spatele la spalier, călcâiele sunt lipite de spalier, mâinile prind o şipcă de deasupra
capului; pacientul execută ducerea bazinului înainte concomitent cu extensia trunchiului .
• Cu spatele la spalier, cu un picior sprijinit pe şipca a treia; pacientul execută ducerea
braţelor deasupra capului concomitent cu extensia trunchiului.
• Lateral de spalier, de partea convexităţii, pacientul apucă cu braţul de partea spalierului
şipca de la nivelul bazinului, braţul opus prinde o şipcă de deasupra capului; se execută
flexia laterală a trunchiului spre spalier cu ducerea bazinului în partea opusă.
• Cu un baston în mâini plasat la nivelul coapselor; pacientul execută ridicări pe vârfuri
concomitent cu ducerea bastonului pe omoplaţi şi a coloanei vertebrale în extensie.
• Cu un baston în mâini plasat la nivelul coapselor; pacientul execută o fandare înainte
concomitent cu ducerea bastonului deasupra capului şi a coloanei vertebrale în extensie.

51
• Uşor depărat, cu o minge medicinală în mâini; pacientul aruncă mingea înapoi, pe
deasupra capului, unui partener/ kinetoterapeut.
• Mers pe vârfuri cu un baston prins la spate peste omoplaţi, coatele sunt flectate.
- Din atârnat
• Cu faţa la spalier; pacientul execută extensia membrelor inferioare.
• Cu faţa la spalier, genunchii flectaţi; pacientul urcă şi coboară pe spalier cu ajutorul
braţelor.
• Cu spatele la spalier, picioarele sprijinite de şipcă; pacientul execută proiectarea bazinului
înainte.
• Cu spatele la spalier, o minge medicinală plasată sub regiunea cifotică; pacientul execută
flexii şi extensii ale genunchilor.

Program kinetic pentru corectarea lordozelor

Definiţie: deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea anterior,
care constau fie din exagerarea curburilor fiziologice lombare, fie din apariţia unei curburi în altă
regiune.

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea (scurtarea) musculaturii abdominale;
- decontracturarea musculaturii lombosacrate;
- reeducarea reflexului corect de postură.

Program de exerciţii:
- Din decubit dorsal
• Cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, braţele pe lângă corp; pacientul atinge călcâiul stâng
cu mâna stânga, apoi şi pe partea dreaptă; capul se ridică uşor de pe sol.
• Cu un picior peste celălalt şi genunchii uşor flectaţi, braţele în abducţie la 90º, palmele pe
sol; pacientul duce genunchii la piept ridicând uşor bazinul de pe sol.
• Cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, mâinile cu degetele întrepătrunse sub ceafă; pacientul
ridică un membru inferior cu genunchiul extins şi face câteva mişcări de balansare; capul
şi bustul sunt ridicate.
• Cu membrele inferioare adduse (încrucuşate) şi flectate la 90º, genunchii uşor flectaţi,
braţele în abducţie la 90º, palmele pe sol; pacientul ridică bazinul pe verticală.
• Cu genunchii uşor flectaţi, tălpile pe sol, braţele în abducţie la 90º; pacientul duce
genunchii la piept.
- Din patrupedie
• Cu un baston aşezat pe spate; pacientul execută tragerea abdomenului.
• Cu un baston aşezat pe spate; pacientul execută abducţia (ridicarea în lateral) unui
membru inferior concomitent cu ridicarea membrului superior opus.
• Cu un baston aşezat pe spate; pacientul execută extensia unui membru inferior
concomitent cu flexia membrului superior opus.
52
• Cu câte o ganteră în mâini; pacientul execută răsucirea trunchiului concomitent cu
adducţia orizontală a membrului superior.
• Cu membrele inferioare pe mingea Bobath/băncuţă; pacientul execută tragerea
abdomenului concomitent cu extensia unui membru superior.
- Din aşezat
• Pe mingea Bobath; pacientul îşi trage abdomenul concomitent cu ridicarea uşoară a unui
membru inferior şi flexia membrelor superioare .
• Pe mingea Bobath; pacientul îşi trage abdomentul concomitent cu mişcări din membrele
superioare (flexii, extensii, abducţii, adducţii).
• Pe un scaun, braţele pe lângă corp; pacientul execută flexia trunchiului pe coapse
concomitent cu extensia braţelor.
• Pe un scaun, tălpile pe sol, braţele ridicate (flexie şi abducţie de 180º); pacientul ridică
membrele inferioare punând tălpile pe scaun iar cu membrele superioare duce genunchii
la piept.
• Pe un scaun, picioarele pe sol, coloana vertebrală lombară în poziţie neutră, abdomenul
„supt”, în mâini 2 gantere, coatelesunt flectate; pacientul execută flexia alternativă a
umerilor până la 80º, ritm alert.
• Poziţia este la fel ca la exerciţiul de mai sus; pacientul execută extensia – flexia coatelor.
• Pe un scaun, braţele pe lângă corp; pacientul ridică câte un mem-bru inferior cu
genunchiul extins concomitent cu extensia braţului.
- Din ortostatism
• În faţa oglinzii, cu un baston în mâini; pacientul trece pe rând câte un picior peste baston.
• În faţa oglinzii; pacientul inspiră, o dată cu tragerea abdomenului şi luarea poziţiei
corecte.
• Cu faţa la spalier, picioarele depărtate, prinde şipca la nivelul umerilor; pacientul execută
flexii ale trunchiului cu arcuire.
• Cu faţa la spalier, un picior sprijinit pe şipca de la nivelul bazinului; pacientul execută
trecerea greutăţii pe piciorul sprijinit cu flexia genunchiului şi prinderea şipcii de la
nivelul umerilor.
• Cu un baston în mâini (braţele în flexie de 180º); pacientul execută ducerea unui
genunchi la piept concomitent cu ducerea bastonului pe genunchi.
• Cu spatele la perete cu o minge Bobath între spate şi perete; pacientul flectează genunchii
între 30º – 90º
• Mers pe călcâie, cu trunchiul uşor flectat, braţele în flexie şi abducţie de 90º.
• Mers cu mâinile la ceafă şi ridicarea alternativă a genunchilor la piept.
• Mers fandat cu mâinile pe şolduri; pacientul execută flexia trunchiului la fiecare pas.
• Din atârnat (cu spatele la spalier)
• Pacientul duce genunchii la piept, kinetoterapeutul presează pe genunchi.
• Cu genunchii flectaţi la piept; pacientul execută ducerea genunchilor spre dreapta/stânga
• Cu genunchii flectaţi, o minge se plasează pe coapse; pacientul duce genunchii la piept.
• Cu genunchii flectaţi, o minge se plasează pe coapse; pacientul execută deplasare laterală
cu ajutorul mâinilor.

53
Deficienţele membrelor inferioare

Program kinetic pentru corectarea genunchilor în valg

Definiţie: deformaţii sau deviaţii ale genunchilor în plan sagital. → genunchii în X

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea, în condiţii de scurtare a muşchilor laterali interni ai coapselor şi gambelor.
- tonifierea, în condiţii de alungire a muşchilor externi ai coapselor şi gambelor.
- formarea unui reflex de atitudine corect al genunchiului.

Program de exerciţii

- Din decubit dorsal


• Membrele inferioare sunt întinse pe saltea, braţele pe lângă corp; pacientul inspiră şi
expiră calm.
• Membrele inferioare sunt întinse pe saltea, braţele pe lângă corp; pacientul execută flexia
membrelor inferioare din articulaţia coxofemurală, genunchii sunt extinşi, apoi abducţii şi
adducţii ale membrelor inferioare (încrucişarea acestora).
- Decubit ventral
• Mâinile sub bărbie; pacientul execută flexia genunchilor, apoi alunecă cu genunchii în
lateral, astfel încât plantele să fie lipite, execută extensia genunchilor, apoi flexia cu
lipirea plantelor.
- Din aşezat
• Genunchii flectaţi, gambele încrucişate („poziţia mahomedană”), mâinile la ceafă;
pacientul execută extensia genunchilor şi abducţia membrelor inferioare concomitent cu
extensia coatelor pe inspir, revenire pe expir.
• Genunchii flectaţi, plantele lipite, mâinile pe partea internă a genunchilor; pacientul
încearcă să apropie genunchii împotriva rezistenţei.
• Genunchii flectaţi, gambele încrucişate, mâinile pe şold; pacientul execută târâre cu
mutarea feselor din aproape în aproape.
- Din ortostatism
• În faţa unei oglinzi; pacientul se ridică pe vârfuri şi îşi corectează poziţia genunchilor.
• Cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul bazinului; pacientul execută flexia
genunchiului şi a coapsei de o parte, concomitent cu abducţia şi rotaţia externă a
membrului inferior de aceiaşi parte; membrul inferior opus se ridică pe vârfuri.
• Membrele inferioare sunt în abducţie (depărtate), în mâini pacientul ţine o minge
medicinală; execută flexia trunchiului şi aruncarea mingii printre genunchi, înapoi.
• Membrele inferioare în rotaţie externă, călcâiele apropiate, vârfurile depărtate, pacientul
ţine în mâini un baston la nivelul coapselor; execută flexia genunchilor concomitent cu
ridicarea bastonului deasupra capului.
• Membrele inferioare în rotaţie externă, mâinile pe lângă corp; pacientul execută sărituri
concomitent cu ridicarea braţelor, aterizează pe vârfuri, dar tot cu membrele inferioare în
rotaţie externă.

54
• Mers pe partea externă a picioarelor, mâinile pe cap.
• Mers peste o băncuţă de gimnastică încrucişând picioarele la fiecare pas.
• Mers lateral cu încrucişarea picioarelor.
- Din atârnat
• Cu faţa la spalier, pacientul execută balansarea laterală dreapta-stânga a picioarelor
întinse şi apropiate.
• Cu spatele la spalier, membrele inferioare sunt în flexie de 90º din articulaţia
coxofemurală, genunchii extinşi; pacientul execută ducerea simetrică a picioarelor în cerc
spre dreaptă, apoi spre stânga.

Program kinetic pentru corectarea genunchilor în var

Definiţie: deformaţii sau deviaţii ale genunchilor în plan sagital. → genunchii în paranteză

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea, în condiţii de scurtare a muş-chilor laterali externi ai coapselor şi gambelor;
- tonifierea, în condiţii de alungire a muşchilor interni ai coapselor şi gambelor;
- formarea unui reflex de atitudine corect al genunchiului.

Program de exerciţii
- Din decubit dorsal
• Cu faţa la spalier, mâinile prind de ultima şipcă; pacientul execută flexia genunchilor
concomitent cu ducerea bazinului spre stânga/dreapta.
• Genunchii menţinuţi apropiaţi, cu o minge între glezne; pacientul execută flexii – extensii
ale genunchilor menţinând mingea între glezne.
• Genunchii şi coapsele în flexie, mâinile pe sol; pacientul execută ducerea în cerc a
genunchilor spre dreapta şi spre stânga, simetric.
- Din decubit ventral
• Mâinile sub bărbie; pacientul execută flexii – extensii ale genunchilor în ritmul
respiraţiei.
• Trunchiul în extensie, mâinile prind gleznele; pacientul execută balansări ale trunchiului
înainte – înapoi.

- Din decubit lateral


• Pacientul execută flexii – extensii ale genunchilor.
• Pacientul execută flexia laterală a trunchiului concomitent cu abducţia membrului inferior
de partea homolaterală.
- Din poziţia „pe genunchi”
• Pacientul execută ducerea unui picior în lateral cu sprijin pe partea internă concomitent
cu ridicarea braţelor şi flexia laterală a trunchiului spre piciorul din lateral.
- Din ortostatism
• Cu faţa la spalier, genunchii flectaţi, mâinile prind şipca de la nivelul genunchilor;
pacientul execută extensia genunchilor şi ridicarea bazinului; trunchiul rămâne flectat.
55
• Membrele inferioare depărate, mâinile pe şolduri; pacientul execută rotaţii ale trunchiului
spre dreapta, apoi spre stânga, în ritmul respiraţiei
• Membrele inferioare depărtate, braţele în abducţie de 90º; pacientul execută o fandare în
lateral, piciorul fandat are vârful piciorului orientat în afară.
• În faţa unei oglinzi; pacientul execută ridicări pe vârfuri – călcâi încercând să redreseze
poziţia genunchilor.
• Mers fandat concomitent cu rotaţia trunchiului spre dreapta – stânga.
• Mers cu flexia unui genunchi la piept, mâinile pe cap.
• Alergare uşoară cu flexia genunchilor şi atingerea feselor cu călcâiele.

Program kinetic pentru corectarea piciorului plat

Definiţie: tulburare statică la nivelul piciorului caracterizată de prăbuşirea bolţii plantare.

Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii plantare;
- refacerea supleţii piciorului;
- combaterea contracturilor musculare la nivelul piciorului.

Program de exerciţii (se execută cu piciorul gol)


- Din decubit dorsal
• Cu faţa la un perete, genunchii flectaţi, vârfurile picioarelor sprijinite pe perete; pacientul
execută desenarea unor cercuri doar cu vârfurile picioarelor.
• Cu faţa la un perete, genunchii semiflectaţi, tălpile sunt sprijinite pe perete; pacientul
execută rularea tălpii pe perete (vârf – călcâi).
• Cu tălpile lipite între ele; pacientul execută flexia şi extensia genunchilor, menţinând
tălpile apropiate.
• Pacientul alunecă cu planta unui picior pe tibia piciorului opus.
• Cu faţa la spalier, genunchii extinşi, picioarele sprijinite pe o şipcă; pacientul execută
alunecarea în lateral a picioarelor pe şipcă.

- Din aşezat
• Pe saltea, membrele superioare în extensie şi rotaţie externă, palmele pe sol, cu o minge
medicinală plasată între tălpi; pacientul execută flexia şi extensia genunchilor menţinând
mingea între tălpi.
• Pe un scaun; pacientul apucă cu degetele de la picioare diverse obiecte de pe sol
(pietricele, creioane, mingiuţe etc.) şi le aruncă cât mai departe.
• Pe un scaun; pacientul apucă cu degetele obiecte situate în faţa piciorului opus şi le
aşează în diverse locuri.
• Pe un scaun, tălpile pe sol; pacientul execută rularea unui baston sau a unei sticle sub
tălpi.
• Pe un scaun, cu un prosop ud sub tălpi; kinetoterapeutul încearcă să ia prosopul iar
pacientul se opune.

56
• Pe un scaun, braţele pe lângă corp, genunchii flectaţi, plantele lipite între ele; pacientul
execută abducţia braţelor concomitent cu extensia genunchilor
• Pe un scaun, cu tălpile pe sol, sub tălpi un cearşaf; pacientul strânge cearşaful prin flexia
degetelor.
• Pe un scaun, cu tălpile pe o minge medicinală; pacientul execută rularea tălpii pe minge.
• Cu gambele la marginea patului, membrele superioare în extensie şi rotaţie externă,
palmele pe pat; pacientul execută rostogolirea unei mingi de la un picior la celălalt.
• Cu tălpile pe sol; pacientul execută flexia degetelor concomitent cu adducţia şi inversia
piciorului.
- Din poziţia „pe genunchi”
• Genunchii uşor depărtaţi, antepiciorul orientat spre interior, braţele pe lângă corp;
pacientul execută abducţia braţelor concomitent cu aşezarea feselor pe călcâie, pe inspir;
revenire pe expir.
• Aşezat pe călcâie, cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de deasupra capului; pacientul
execută extensia trunchiului concomitent cu apropierea vârfurilor picioarelor.
- Din ortostatism
• În faţa unei oglinzi; pacientul execută flexia coapsei şi a genunchiului cu vârful piciorului
perfect întins concomitent cu ridicarea pe vârfuri a piciorului de sprijin
• Cu spatele la spalier, o minge medicinală plasată între bazinul pacientului şi spalier,
mâinile prind şipca de deasupra capului; pacientul execută ridicări alternative pe vârfuri.
• Cu vârfurile orientate spre interior; pacientul execută ridicare pe vârfuri şi rotarea spre
exterior a genunchilor fără să mişte halucele de pe sol.
• Cu sprijin pe călcâie; pacientul execută flexia puternică a degetelor şi menţinerea câteva
secunde.
• Cu faţa la spalier, picioarele pe prima şipcă, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor;
pacientul execută ridicări pe vârfuri, la revenire va atinge solul cu călcâiele.
• Pacientul execută ridicări pe vârfuri iar kinetoterapeutul imprimă acestuia impulsuri
dezechilibrante, pacientul îşi menţine echilibru.
• Mers pe marginea externă a picioarelor cu degetele puternic flectate, de-a lungul unei
linii trasate pe sol.
• Mers cu piciorul gol pe nisip, pe pietre de râu.
• Mers pe vârfuri peste 5-6 obstacole.
• Pedalare pe bicicleta ergometrică.

Program kinetic în afecţiunile neurologice

Paralizia cerebrală infantilă

Definiţie: (după Karel Bobath) este o tulburare a mişcării şi posturii datorită afectării sau lezării
creierului imatur al sugarului.
O parte mică a creierului care controlează mişcarea este lezată precoce, pre-, peri-, şi postnatal,
muşchii primesc sau nu comenzi greşite, prea puţine sau prea multe de la partea afectată a
creierului, astfel copilul devine hipoton sau spastic.

57
Obiectivele kinetoterapiei:
- corectarea posturilor vicioase şi formarea deprinderii de a se relaxa în poziţii comode
- combaterea şi prevenirea retracturilor şi contracturilor,
- combaterea hipertoniei/hipotonii musculare,
- reeducarea buco-facială,
- ameliorarea motricităţii generale.

Mijloace folosite:
‫٭‬Relaxarea musculaturii contracturate
• prin extensia extremităţilor: kinetoterapeutul suflă asupra feţei copilului iar acesta va
întinde braţele şi picioarele + o uşoară extensie a trunchiului;
• legănarea cu capul în jos a copilului: kinetoterapeutul apucă copilul de glezne,
membrele inferioare fiind încrucişate;
• poziţia fetală: (copilul este în decubit dorsal pe o saltea moale) kinetoterapeutul îl apucă
cu o mână de gambe (membrele inferioare fiind încrucişate) şi duce genunchiul şi şoldul
în flexie; membrele superioare sunt încrucişate pe piept iar cu cealaltă mână susţine
copilul (capul copilului fiind pe braţ şi antebraţul kinetoterapeutului, iar acesta cu mâna
cuprinde braţul copilului); în această poziţie kinetoterapeutul execută câteva legănări.
‫٭‬Reflexul pentru sărituri
- Din ortostatism
• Kinetoterapeutul este poziţionat în spatele copilului şi menţine poziţia ortostatică prin
presiune pe genunchi cu o mână, iar cealaltă mână susţine copilul de la nivelul toracelui;
kinetoterapeutul ia mâna de pe torace şi lasă copilul să cadă în faţă până atinge cu
palmele solul sau imprimă un impuls la nivelul şoldurilor proiectând copilul înainte;
ridicarea se face activ sau ajutat.

- Din decubit ventral


• Mâna dreaptă a kinetoterapeutului este plasată pe piept sub axile, iar mâna stângă prinde
bazinul pe partea opusă, copilul este ridicat la o oarecare înălţime de saltea/pat şi este
proiectat în faţă în picaj, copilul ducând mâinile în faţă pentru a se apăra de cădere.
‫٭‬Rostogolirea
- Din decubit dorsal
• Capul este întors spre direcţia în care se va face rostogolirea, membrul superior de partea
în care se face rostogolirea este în flexie de 180º pe lângă capul copilului, celălalt
membru superior este în flexie şi abducţie la 90º, membrul inferior de partea rostogolirii
este în extensie, celălalt membru inferior în flexie: kinetoterapeutul apucă copilul de
glezne ducându-l în decubit ventral.
‫٭‬Postura păpuşii
- Din decubit ventral

58
• Pe mingea Bobath; copilul este pus în decubit ventral pe minge, palmele sunt pe sol,
kinetoterapeutul îl ţine de glezne şi îl trage spre el, copilul ţine trunchiul în uşoară
extensie punând mâinile pe minge.
• Pe saltea cu sprijin pe antebraţe, palmele şi degetele sunt extinse; copilul trebuie să-şi
menţină capul ridicat (membrele inferioare trebuie să fie în uşoară extensie din şolduri,
dacă nu este posibil atunci se face o uşoară rotaţie externă în articulaţia coxofemurală cu
flexia genunchilor).
‫٭‬Târărea
- Din decubit ventral
• Pe un plan înclinat, capul fiind orientat spre partea mai înclinată a băncuţei,
kinetoterapeutul lateral de acesta plasează o mână pe spatele copilului, iar cealaltă mână
îl ajută eventual la flectarea membrelor inferioare de la nivelul plantelor; membrele
superioare ale copilului prin marginile băncuţei trăgându-se înainte; copilul va privi în
permanenţă înainte.
• Pe o saltea, membrul inferior şi cel superior de aceiaşi parte se flectează, în timp cealaltă
parte este cu membrele extinse, kinetoterapeutul ajută copilul să flecteze membrul
inferior prin gâdilat în talpă sau printr-un uşor tapotament.
‫٭‬Mobilizări pasive şi active
- Din decubit dorsal
• Cu membrele inferioare ridicate pe un obiect stabil la început (o canapea/băncuţă), apoi
instabil (minge), se execută;
- ridicarea feselor de pe sol cu menţinerea poziţiei câteva secunde,
- deplasări laterale ale bazinului,
- rotaţii ale bazinului,
- ridicarea a câte un membru inferior şi menţinerea poziţiei.
• Cu tălpile pe sol, ridicarea feselor de pe sol.
• Tălpile pe un plan din ce în ce mai înalt, ridicarea feselor de pe sol.
- Din aşezat
• Pe scaun, cu membrele superioare încrucişate (rotaţie internă şi adducţie),
kinetoterapeutul poziţionat în spatele copilului, îl apucă pe acesta de la nivelul coatelor
spre 1/3 superioară a antebraţelor, braţele kinetoterapeutului sprijină capul copilului, şi
execută flexia, rotaţia externă, abducţia membrelor superioare cu coatele în flexie, copilul
duce capul în extensie.
• Pe scaun, kinetoterapeutul în spatele copilului apucă membrul superior (rotaţie internă şi
adducţie) de la nivelul coatelor şi execută cercuri mici, mişcări de flexie cu rotaţie
internă/rotaţie externă, abducţie cu rotaţie internă/rotaţie externă, adducţie cu rotaţie
externă/rotaţie internă.
- Din patrupedie (la început kinetoterapeutul va susţine copilul de sub torace)
• Kinetoterapeutul execută o rotaţie spre dreapta a trunchiului favorizând flectarea
membrului inferior drept şi ducerea acestuia în faţă (apoi se execută şi pe partea stângă).
• Copilul ridică alternativ membrele superioare şi îşi aşează palma pe o minge sau pe prima
şipcă a spalierului.
• Copilul ridică simultan membrul inferior stâng şi cel superior drept (apoi invers).
• Kinetoterapeutul aplică copilului dezechilibrări.
• Mersul în patrupedie (dacă copilul nu poate, se va face la început susţinut),
înainte/înapoi/în lateral.
59
• Copilul îşi sprijină mâinile de antebraţul kinetoterapeutului, iar acesta îşi ridică antebraţul
până copilul ajunge în poziţia pe genunchi; cu cealaltă mână kinetoterapeutul va orienta
din spate bazinul copilului.
- Din poziţia „pe genunchi”
• Cu faţa la spalier, prinde şipca de la nivelul umerilor, kinetoterapeutul în spatele
copilului; copilul merge în lateral.
• Kinetoterapeutul asistă copilul din spate: se execută împin-gerea unei mingi Bobath de
către copil.
• Aşezat pe coapsa kinetoterapeutului; copilul se ridică şi proiectează bazinul înainte.
• Călare pe un semicilindru; copilul îşi mută greutatea de pe un genunchi pe celălalt,
kinetoterapeutul îl ajută.
• Mers cu împingerea unei minge sau a unui cărucior cu rotile.
• Cu faţa la spalier, prinde şipca de la nivelul umerilor; flectează un membru inferior
realizând poziţia „cavaler servant”.
• Cu faţa la spalier, prinde şipca de la nivelul umerilor: execută abducţia membrul inferior.
- Din poziţia „cavaler sevant”
• Kinetoterapeutul cu coapsa pe gamba copilului, o mână stabi-lizează bazinul, iar cealaltă
prinde piciorul de pe sol execută întinderea ischiogambierilor prin extinderea
genunchiului şi ducerea gambei pe coapsa sa.
- Din ortostatism
• Aşezare şi ridicare pe un scăunel.
• Ridică alternativ câte un picior pe prima şipcă.
• Ridicări pe vârfuri.
• Cu picioarele pe o planşetă de echilibru: iniţierea echilibrării multidirecţionale pe
planşeta semicirculară.
• Variante de mers:
- mers ajutat de membrele superioare: înainte, înapoi, în lateral (la spalier sau lângă
un perete),
- mers între bare paralele,
- mers ajutat de la nivelul şoldului cu o chingă,
- mers cu ajutorul cârjelor canadiene sau cu alte aparate şi dispozitive de mers,
- mers cu împingerea unei mingi Bobath,
-mers pe plan ascendent şi descendent,
-mers cu urcat şi coborât scări.

‫٭‬Reeducarea bucofacială
• Se ung buzele cu zahăr sau caramel pentru a obliga copilul să scoată şi să ridice/coboare
limba.
• Se plasează o acadea în diferite parţi ale buzelor pentru a obliga copilul să ducă limba
spre bomboană.

‫٭‬Masajul facial
• Kinetoterapeutul îi aplică manevre de masaj la nivelul musculaturii faciale:

60
• neteziri uşoare, cu ritm şi intensitate redusă (la nivelul buzelor netezirile se fac cu degetul
arătător în sensul acelor de ceasornic);
• tapotament efectuat uşor;
• uşoare ciupiri ale buzelor efectuate cu indexul şi policele;
• periajul feţei, cu ajutorul unei pensule moi;
• vibraţii cu mâinile sau cu un aparat de vibromasaj.

‫٭‬Poziţii reflex-inhibitorii. Manevre de decontracturare


• Extensia + rotaţia capului de partea membrului superior afectat (se obţine relaxarea
tonusului flexorilor membrului superior);
• Poziţia fetală: decubit dorsal cu membrele inferioare flectate din articulaţia coxofemurală
şi genunchi, membrele superioare sunt încrucişate pe piept (se elimină spasticitatea
membrelor inferioare);
• Rotaţia internă a braţelor inhibă extensorii, rotaţia externă a braţelor inhibă flexorii;
• Abducţia orizontală/retroducţia în diagonală inhibă flexorii gâtului, braţelor şi a mâinii;
• Ridicarea braţelor deasupra capului ajută extensia şoldului şi a trunchiului;
• Ridicarea centurii scapulare şi alungirea flexorilor laterali ai trunchiului; se obţine de
acea parte scăderea spasticităţii membrului superior hemiplegic;
• Flexia dorsală a halucelui inhibă spasticitatea şi facilitează flexia membrelor inferioare;
• Flexia şi abducţia şoldului se facilitează reciproc;
• Flexia capului + abducţia şi rotaţia externă a braţelor inhibă adducţia coapselor în
ortostatism;
• Flexia totală a cotului + retroducţia braţului antrenează decontracturarea musculaturii
umărului;
• Rotaţia internă a umărului + pronaţie + flexie palmară + înclinare cubitală antrenează
decontracturarea automată a membrelor superioare.

61
Traumatismele vertebromedulare

Paraplegia
Definiţie: Diminuarea sau pierderea funcţiei motorii şi/sau senzitive în segmentele toracic,
lombar sau sacrat (nu şi cervical) al măduvei spinării, secundar leziunii elementelor rahidiene.
Tetraplegia
Definiţie: Diminuarea sau pierderea funcţională motorie şi/sau senzitivă în segmente cervicale
ale măduvei spinării datorate leziunii elementelor neurale înăuntrul canalului rahidian.
Tetraplegia constă în diminuarea funcţiei membrelor superioare, membrelor inferioare,
trunchiului şi a organelor pelvine.

Obiectivele kinetoterapiei:
- prevenirea deformărilor şi a atitudinilor vicioase,
- menţinerea / creşterea mobilităţii articulare,
- câştigarea controlului posturii şi a echilibrului,
- creşterea forţei şi rezistenţei muşchilor total/parţial inervaţi,
- reeducarea ortostatismului şi a activităţii de transfer,
- reeducarea mersului / prehensiunii.

Mijloace folosite:

Posturări
- Din decubit dorsal
• membrele inferioare cu genunchii în extensie, picioarele în flexie dorsală, coapsele în
uşoară abducţie cu o pernă între ele (la tetraplegici se folosesc orteze statice pentru a ţine
pumnul în extensie medie şi degetele în flexie);
• la tetraplegici se posturează umărul în abducţie de 80º, rotaţie externă, extensie completă
a cotului, antebraţul în pronaţie, orteză care să menţină pumnul în extensie şi policele în
opoziţie.
- Din decubit ventral
• Cu saci de nisip pe marginea externă a membrelor inferioare, cu braţul în abducţie peste
90º, cotul în flexie, antebraţul în pronaţie, în mână ţine un sul.
- Din ortostatism (verticalizare)
• Pacientul este instalat pe o masă de verticalizare, cu sistem de fixare la nivelul picioarelor
(cu talpa pe un suport), genunchilor şi a pieptului; gradul de verticalizare va creşte
progresiv.

62
Gimnastică respiratorie

- Din decubit dorsal


• Braţele pe lângă corp, kinetoterapeutul la capul pacientului cu palmele pe regiunea
subclaviculară, în timpul expirului se execută cu podul palmei presiuni orientate de sus în
jos şi oblic înainte.
• Braţele pe lângă corp: pacientul execută un inspir profund o dată cu bombarea
abdomenului, apoi un expir profund cu presiunea mâinilor pe abdomen.
• Cu o minge medicinală (1-5 kg) ţinută în mâini; pacientul face o inspiraţie profundă cu
bombarea abdomenului o dată cu ducerea mingii în sus, apoi o expiraţie prelungită cu
aşezarea mingii pe abdomen.
- Din aşezat
• Cu antebraţele sprijinite pe coapse, trunchiul uşor flectat, kinetoterapeutul este poziţionat
în spatele pacientului cu antebraţele sprijinite pe umerii acestuia iar palmele plasate pe
partea superioară a toracelui; pacientul execută un expir prelungit, timp în care
kinetoterapeutul exercită o presiune pe umeri cu antebraţele şi pe torace cu palmele; apoi
urmează o scurtă apnee, timp în care pacientul contractă musculatura abdominală (fără a
executa o retragere sau o bombare a abdomenului); apoi pacientul execută un inspir,
kinetoterapeutul reducând treptat presiunea.

Metode pentru facilitarea rostogolirii

• Flexia capului şi a gâtului cu rotaţie ajută trecerea din decubit dorsal în decubit ventral.
• Extensia capului şi a gâtului cu rotaţie ajută trecerea din decubit ventral în decubit dorsal.
• Încrucişarea bilaterală a membrelor superioare produce o mişcare pendulară atunci când
trece din decubit dorsal în decubit ventral.
• Încrucişarea gleznelor facilitează rostogolirea.

63
Tehnici de întoarcere în pat, de ridicare şi deplasare

Întoarcerea din decubit dorsal în decubit lateral


• Pacientul este în decubit dorsal cu braţele încrucişate pe trunchi, genunchiul stâng flectat,
capul întors spre partea dreaptă; kinetoterapeutul – lateral pe partea dreaptă – plasează o
mână pe bazin iar cealaltă pe umăr (partea stângă); execută tracţiunea simultană a
umărului şi bazinului ducând pacientul în decubit lateral.

Întoarcerea din decubit dorsal în decubit ventral


• Pacientul este în decubit dorsal cu braţul stâng pe piept şi cu mâna dreaptă sub ceafă
(cotul să fie ridicat de pe pat), piciorul stâng aşezat peste cel drept; kinetoterapeutul –
lateral pe partea dreaptă – plasează o mână pe bazin, iar cealaltă pe umăr (partea stângă);
se aduce pacientul în decubit lateral, apoi se plasează braţul stâng pe pat iar pe cel drept
în prelungirea corpului; se continuă întoarcerea până în decubit ventral, capul se răsuceşte
spre kinetoterapeut.
Ridicarea şi deplasarea cu tracţiune
• Pacientul în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, braţele îl cuprind pe
kinetoterapeut plasând un braţ pe sub axilă iar celălalt pe umăr astfel încât să-şi încleşteze
degete la nivel cervical; kinetoterapeutul este lateral cu palmele pe pat şi picioarele
fandate; la comanda kinetoterapeutului, pacientul va împinge în picioare simultan cu
tragerea de braţe iar kinetoterapeutul îşi va îndrepta trunchiul ridicând şi deplasând
pacientul spre înainte.
Ridicarea şi deplasarea cu ajutor simplu
• Pacientul în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, braţele încrucişate pe
piept, capul ridicat de pe planul patului; kinetoterapeutul lateral plasează o mână pe bazin
(de partea sa), iar cu cealaltă pe sub ceafă cuprinde umărul opus; la comandă, pacientul
va împinge în picioare iar kinetotera-peutul îl va ridica şi deplasa spre înainte.
Ridicare în aşezat la marginea patului
• Pacientul în decubit lateral, la marginea patului, genunchii flectaţi uşor în afara patului,
mâna de deasupra pe umărul kinetoterapeutului iar cealaltă cu palma pe pat;
kinetoterapeutul lateral în faţa pacientului cu o mână pe omoplat şi antebraţul sprijinind
umărul iar cu cealaltă pe coapsă; la comandă pacientul duce picioarele în afara patului
prin împingerea în mâna plasată pe pat, timp în care kinetoterapeutul va trage de trunchi
în sus iar de picioare spre înainte şi în jos astfel încât să aşeze pacientul la marginea
patului.

64
Tehnici de transfer

Transferul pasiv de pe pat în fotolui rulant


(fotoliu rulant plasat în unghi drept faţă de pat, cu roţile blocate)
• Pacientul în poziţia aşezat cu genunchii extinşi, pe pat, cu picioarele uşor depărtate,
braţele încrucişate în dreptul abdomenului; kinetoterapeutul în spatele pacientului apucă
pe sub axile de antebraţe: la comandă ridică pacientul de pe pat şi îl aşează în fotoliu
rulant, picioarele pacientului rămân pe pat iar kinetoterapeutul le va plasa pe
sprijinitoarele de jos ale scaunului.

Transferul activo-pasiv de pe pat în fotolui rulant


(fotoliu rulant este plasat paralel cu patul, cu roţile blocate)
• Pacientul în poziţia aşezat cu genunchii extinşi, cât mai aproape de marginea patului, se
prinde cu mâinile de sprijinitoarele externe ale fotoliului rulant, kinetoterapeutul în spate
susţine fotoliul rulant; la comandă pacientul ridică singur trunchiul de pe pat
transferându-l în fotoliu rulant; apoi kinetoterapeutul va ridica picioarele pacientului şi le
va plasa pe sprijinitoarele de jos ale scaunului.

Transferul pasiv din fotolui rulant pe pat


(fotoliu rulant plasat în unghi drept faţă de pat, cu roţile blocate)
• Kinetoterapeutul aşează picioarele pacientului pe pat, apoi se duce în spatele acestuia,
pacientul încrucişează braţele la nivelul abdomenului iar kinetoterapeutul pe sub axile îl
prinde de antebraţe: la comandă îl ridică pe pat.

65
Mobilizări pasive, active, active cu rezistenţă

Din decubit dorsal


• Se mobilizează pasiv de către kinetoterapeut toate membrele şi segmentele, pe toate
direcţiile de mişcare.
• Kinetoterapeutul execută exerciţii pasive de întindere pe toate segmentele şi pe toate
direcţiile de mişcare.
• Cu un baston sau cu un cordon elastic; pacientul execută mişcări ale membrelor
superioare.
• Cu sprijin pe coate; pacientul îşi transferă greutatea de pe un cot pe celălalt.
• Cu sprijin pe coate; pacientul îşi ridică fesele de pe pat şi menţine câteva secunde,
relaxează, apoi reia exerciţiul.
• Kinetoterapeutul stă în genunchi peste pacient, cu genunchii de o parte şi de alta a
şoldurilor pacientului: kinetoterapeutul prinde antebraţele supinate ale pacientului la
nivelul pumnului, pacientul trage pentru a se ridica în şezând şi apoi se lasă pe saltea
(pentru tetraplegici).
• Genunchii flectaţi (susţinuţi de către kinetoterapeut), mâinile pe coapse; pacientul ridică
capul şi omoplaţii de pe pat alunecând cu mâinile pe coapse.
• Genunchii flectaţi (susţinuţi de către kinetoterapeut), braţele pe lângă corp, mâinile pe
pat; pacientul alunecă cu trunchiul (flexie laterală) pe pat, ducând mâinile spre călcâie.

Din decubit ventral


• Cu sprijin pe coate; pacientul îşi trece greutatea de pe un antebraţ pe celălalt; la început
antebraţul liber rămâne pe pat, apoi îl ridică.
• Cu sprijin pe coate; pacientul se târăşte pe coate spre înainte-înapoi iar kinetoterapeutul
opune rezistenţă la nivelul picioarelor.
• Cu sprijin pe mâini; pacientul îşi trece greutatea de pe o mână pe cealaltă.
• Cu sprijini pe mâini; pacientul face flotări.
• Exerciţiul de târâre; pacientul se lasă pe o parte, flectând cotul în timp ce membrul
superior opus este dus înainte trăgând hemicorpul şi hemibazinul.

Din aşezat
• Cu genunchii extinşi, mâinile se sprijină pe 2 cărţi; pacientul îşi ridică bazinul şi face
mişcări antero-posterioare ale pelvisului, de lateralitate şi de rotaţie.
• Cu genunchii extinşi; pacientul execută flexia trunchiului încercând să ajungă cu degetele
mâinilor la degetele picioarelor (pentru tetraplegici: mâna sănătoasă prinde mâna
afectată).
• Cu gambele atârnate la marginea patului; pacientul execută balansări anteroposterioare
ale trunchiului, kinetoterapeutul opune rezistenţă.
• Cu gambele atârnate la marginea patului; pacientul aruncă cu minge pe un perete sau
mingea este aruncată de către kinetoterapeut.

66
• Pe un scaun cu faţa la spalier; pacientul execută ridicări şi aşezări pe scaun cu ajutorul
mâinilor care prind o şipcă.
• Pe un scaun între bare paralele; pacientul se ridică şi se aşează pe scaun cu sprijin de
barele paralele.
• Pe un scaun în faţa unei oglinzi; pacientul execută la comanda kinetoterapeutului mişcări
ale membrelor superioare, la început cu ochii deschişi, apoi cu ochii închişi.
• Cu spatele sprijinit de spătarul scaunului, antebraţele lipite de torace, cu două gantere în
mâini; pacientul execută flexii-extensii ale coatelor.
• Cu spatele sprijinit de spătarul scaunului, cu două gantere în mâini; pacientul execută
flexii ale braţelor.
• (pentru tetraplegici) Pacientul mută pe masă obiecte de diferite mărimi şi grosimi.
• (pentru tetraplegici) Cu antebraţul sprijinit pe masă, palma cu degetele răsfirate; execută
presarea fiecărui deget pe masă.

Din patrupedie (la paraplegici)


• Pacientul ridică alternativ câte un membru superior, transferând greutatea pe cealaltă
jumătate a corpului.
• Kinetoterapeutul stă în spatele pacientului cu prize pe şoldurile pacientului; pacientul
încearcă să-şi treacă greutatea pe hemicorpul opus iar kinetoterapeutul opune rezistenţă.
• Pacientul execută mişcări de balansare înainte-înapoi, în lateral şi în diagonală
(amplitudinea mişcărilor va creşte progresiv).
• Kinetoterapeutul în spatele pacientului imprimă impulsuri dezechilibrate în sens
anteroposterior şi lateral.
• Pacientul execută mersul din această poziţie; înainte, înapoi, în lateral.

Din poziţia „pe genunchi” (pentru paraplegici)


• Cu faţa la spalier, cu şezuta pe călcâie; iar cu mâinile prinde o şipcă; execută ridicare în
poziţia pe genunchi urcând cu mâinile pe spalier.
• Kinetoterapeutul stă pe călcâie în faţa pacientului, acesta cu mâinile pe umerii
kinetoterapeutului care ghidează manual pelvisul pacientului.

Din ortostatism
- Cu faţa la spalier, sprijin de o şipcă; pacientul execută genoflexiuni.
- Între bare paralele; pacientul cu sprijin pe mâini ridică alternativ câte o mână de pe bară.
- Între bare paralele; pacientul execută mişcări de flexii laterale, de torsiuni ale trunchiului
(sprijinul se face din ce în ce mai slab).
- Variante de mers (între bare paralele, cu cârje etc).

67
ORTOPEDIE – PROGRAME DE RECUPERARE

Protocol de recuperare ȋn fractura de gleznǎ

Principii generale:

• Pacientul se va mobiliza ȋn cȃrje, fara a calca pe membrul operat, pentru 4-6


saptamani post-operator
• Pacientul va avea piciorul imobilizat intr-o atela gambiero-podala pentru 6 saptamani,
poate chiar mai mult, in functie de evolutia radiologica
• Se evita mersul inutil sau statul prelungit in picioare in primele 2-3 saptamani, pentru
a preveni edemul local si durerea
• Gheata 15 minute de 3-5 ori pe zi pentru monitorizarea durerii si a inflamatiei
• Piciorul deasupra nivelului inimii, pe cat posibil, pentru a preveni edemul local si
inflamatia
• Fara exercitii de mobilizare a gleznei pentru 4 saptamani post-operator - exercitiile
izometrice ale gleznei, in interiorul atelei, zilnic
• Fara exercitii de impact in primele 3 luni post-operator

Protocol de recuperare:
Faza I: Saptamanile 1 - 4

• Exercitii izometrice ale gleznei, sub imobilizare, imediat post-operator; 5 contractii de


5 secunde, de 5 ori pe zi.
• Fara exercitii de mobilizare a gleznei in primele 4 saptamani.
• Exercitii de mers cu carje

Exercitii

• Miscari active ale degetelor


• Miscari de ridicare a membrului inferior cu genunchiul in extensie
• Exercitii ale muschilor cvadriceps/gluteali
• Mers pe bicicleta (folosind doar de piciorul sanatos)

Faza II: Saptamanile 4 - 6

• Control radiologic la 4 saptamani pentru a monitoriza vindecarea


• In functie de controlul radiologic, este permisa incarcarea partial progresiva, cu
ajutorul carjelor, piciorul fiind in continuare imobilizat in atela gambiero-podala
• Incep exercitii usoare de mobilizare a gleznei si exercitii izotonice ale gleznei fara/cu
incarcare partiala
• Tratamente ale tesuturilor moi pentru controlul tumefactiei locale, pentru mobilitate si
pentru vindecarea acestora

68
Faza III: Saptamanile 6 - 8

• Control radiologic la 6 saptamani


• In functie de controlul radiologic,creste sau nu gradul de incarcare, renuntand si la o
carja
• Se renunta la imobilizare, trecand la o orteza de glezna
• Exercitii de mers pentru a normaliza modelul de miscare
• Obiectiv: atingerea amplitudinii complete a miscarilor
• Incep exercitii de tonifiere musculara si de echilibru

Faza IV: Saptamanile 8 - 12

• Cresterea intensitatii exercitiile si activitatilor functionale, cu incarcarea completa a


membrului operat.
• Se evita activitatile de impact pana la saptamana 12.
• Pacientul poate renunta la orteza de glezna daca prezinta control dinamic si o
stabilitate satisfacatoare a gleznei
• Scopul este reprezentat de atingerea amplitudinii complete a miscarilor la 12
saptamani post-operator

Faza V: Dupa saptamana 12

• Incep exercitiile specifice sportului practicat anterior leziunii


• Creste intensitatea exercitiilor de tonifiere mm, de echilibru, de coordonare pentru
revenirea graduala la activitatile sportive anterioare

69
Protocol de recuperare ȋn epicondilita medialǎ

(cotul jucatorului de golf)

Epicondilita mediala este o leziune de suprasolicitare cauzata de un grip prea puternic a crosei de
golf sau a rachetei sau de miscari repetitive ale pumnului. Patologia este cauzata de
suprasolicitarea flexorilor pumnului care se ataseaza la nivelul inferior al humerusului, la nivelul
ariei cotului.

Cauze
• Slabiciune musculara
• Suprasolicitare
• Echipament neadecvat
• Tehnica de joc improprie

Tratament:
Repaus.
- oprirea temporara a factorilor de agravare a simptomatologiei
- perioada de repaus este foarte importanta pentru a acorda leziunii un timp de vindecare.
- a se evita ridicatul sau caratul de diverse obiecte.

Gheata.
- aplicare de gheata la nivelul cotului de 3 ori pe zi, timp de 20-30 minute sau pentru 20 minute
la sfarsitul unei activitati care solicita bratul.
- protejarea pielii prin aplicarea unui prosop intre punga de gheata si piele.

Stretching. Stretching-ul previne redoarea, contribuind la cresterea flexibilitatii muschilor si


tesutului cicatriceal.

Kinetoterapie. Exercitii de tonifiere a muschilor antebratului; pot incepe imediat ce durerea a


disparut. Tonifierea musculara va proteja tendonul lezat si va preveni reaparitia leziunii.

Orteza. O orteza de contra-forta reprezinta o banda elastica ce se poarta la 1 sau 2 cm sub


nivelul cotului. Acest tip de orteza ofera compresiune la nivelul muschilor antebratului,
micsorand astfel forta transmisa tendoanelor. La inceput, orteza trebuie purtata in permanenta,
dar pe masura ce durerea scade in intensitate, aceasta va fi necesara doar in timpul activitatilor
care genereaza stress pe membrul lezat.

Chirurgie. Interventia chirurgicala este rar necesare dar este cateodata utila pentru a corecta
tendinite recurente sau cronice.

70
Protocol de recuperare

Exercitii de stretching si tonifiere a musculaturii care se ataseaza pe tendonul lezat vor ajuta in
procesul de vindecare. Streching-ul si exercitiile trebuie evitate daca provoaca durere.
Urmatoarele exercitii pot fi executate la fiecare 2 zile pana cand simptomele diminueaza. Sa vor
executa exercitii de incalzire a musculaturii inainte de a juca tenis, golf sau alte sporturi care
implica activitati de apucare.

Flexia pumnului cu rezistenta


Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior, se orienteaza
palma in sus si se indoaie pumnul si mana in sus cat de mult se poate. Se repeta miscarea de 10-
20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.

Extensia pumnului cu rezistenta


Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior, se orienteaza
palma in jos si se indoaie pumnul si mana in sus cat de mult se poate. Se repeta miscarea de 10-
20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.

Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta


Cu o gantera in mana si cu antebratul pe coapsa, se executa miscari usoare de pronatie/supinatie
a antebratului; doar antebratul se misca, cotul ramane fix. Se repeta de 10-20 de ori, de 2 ori pe
zi.

Stretching-ul flexorilor pumnului


Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in sus. Se prinde mana la nivelul
degetelor si si se intinde pumnul inapoi, pana cand se simte intinderea la nivelul antebratului. Se
pastreaza aceasta pozitie pentru 15 secunde, se repeta de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.

Stretching-ul extensorilor pumnului


Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in jos. Se apasa pe palma pana cand se
simte un stretch la nivelul muschilor antebratului. Se pastreaza aceasta pozitie pentru 15 secunde,
se repeta de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.

71
Protocol de recuperare ȋn luxaṭia cotului

Consideratii anatomice:

Luxatiile cotului sunt rare. Luxatiile posterioare sunt cele mai frecvente; acestea se produc in
90% dintre luxatiile de la acest nivel. Luxatiile anterioare, divergente si subluxatiile capului
radial completeaza restul de 10%.

Cauze:
Luxatiile posterioare sunt, de departe, cele mai frecvente si se produc prin caderea in maini cu
cotul in extensie. Acest tip de luxatie a cotului se produce prin hiperextensia cotului, cand
trohleea aluneca peste procesul coronoid. Luxatiile anterioare se produc prin lovirea cotului in
flexie. Astfel, se produce o fractura a olecranului, dislocand astfel ulna. Mult mai rara este o
luxatie divergenta, care se asociaza cu o forta de energie mare, in care ulna si radiusul se luxeaza
in directii opuse.

Subluxatiile capului radial se produc la copii in momentul in care sunt ridicati de brate.
Luxatiile cotului sunt mult mai frecvente in randul barbatilor. 90% dintre acestea sunt posterioare
si rezulta prin caredea pe maini cu cotul in extensie. Luxatiile anterioare se produc prin lovirea
directa a cotului flectat cand se produce si fractura olecranului. Subluxatiile capului radial se
produc cand bratul este tras (Membrul este in general in pronatie, flectat si in abductie).

Diagnostic:
• Tumefactia cotului si deformare locala
• Mecanismul de producer
• Durere severa si reflexul de aparare
• Limitarea miscarii
• Luxatiile posterioare au un olecran proeminent
• Investigatia radiologica va confirma diagnosticul

Tratamentul conservator vs operator:

Reducerea chirurgicala se tenteaza la pacientii cu luxatii instabile (luxatiile care necesita


imobilizarea intr-o atela peste 45 de grade pentru mentinerea reducerii). Evaluarea motorie a
nervilor ulnar si median se face prin testarea opozabilitatii degetelui mare (nervul median), si
prin testarea fortei de abductie/adductie a degetelor (nervul ulnar).
Sensibilitatea nervului median se evalueaza prin palparea primelor 4 degete pe fata palmara.
Sensibilitatea nervului ulnar se evalueaza prin testarea jumatatii degetului 4 si a degetului 5. Este

72
foarte important sa evaluam si pacientul din punct de vedere vascular deoarece exista
posibilitatea lezarii arterei brahiale.

Recuperarea post-operatorie:
NB: nu exista, in prezent, un program de recuperare special pentru luxatiile de cot. Urmatorul
program de recuperare a fost conceput din numeroase surse de literatura de specialitate. Fiecare
program trebuie adaptat in functie de varsta, toleranta la durere si complicatiile reducerii. In
majoritatea articolelor, prognosticul este excelent daca pacientul prezinta anvergura completa a
miscarilor cotului la 3 saptamani.

Faza 1: Saptamanile 1 - 4

• Controlul durerii si a tumefactiei


• Mobilizarea precoce a cotului
• Protejarea tesuturilor moi
• Minimizarea atrofiei musculare

Interventie:

• Evaluarea compromiterii neurovasculare


• Pozitie procliva si aplicatii locale reci
• Miscari pasive, usoare de miscare a cotului pentru obtinerea extensiei complete
• Exerctii de conditionare musculara si cardiovasculara
• Exercitii de tonifiere musculara

Faza 2: Saptamanile 5 - 8
Scopuri:

• Controlul oricaror semne reziduale de tumefactie sau durere


• Atingerea amplitudinii complete a miscarii cotului
• Minimizarea atrofiei musculare

Interventie:

• Mobilizarea articulatiei cotului, mobilizarea tesuturilor moi sau stretching pasiv


• Exercitii izometrice, exercitii active de miscare a articulatiei cotului, progresand la
exercitii cu rezistenta progresiva folosind gantere sau rezistenta manuala
• Incorporarea de exercitii specifice sportului practicat anterior
• Evaluarea eventualelor tulburari neurovasculare
• Continuarea programului de conditionare cardiovasculara si musculara

73
Faza 3: Saptamanile 9 - 16
Scopuri:

• Atingerea mobilitatii complete a cotului si redobandirea fortei musculare


• Revenirea la activitatile practicate dinaintea episodului traumatic

Interventie:

• Se mentin indicatiile de la faza II


• Continua progresia programului de conditionare cardiovasculara si musculara
• Incep exercitiile specifice sportului practicat/serviciului

74
Protocol de recuperare ȋn fractura de olecran

Fracturile de olecran sunt printre cele mai frecvente patologii de la nivelul cotului. Pacientii cu
fractura de olecran sunt incapabili de a realiza extensia cotului.
Aceste tipuri de fracturi sunt clasate drept unele dintre cele mai simple leziuni intra-articulare,
tratamentul chirurgical si procesul de recuperare fiind relativ simple. Fracturile intra-articulare
reprezinta majoritatea fracturilor olecraniene sunt sunt, in general, asociate cu efuziuni articulare
si hematoame locale. Fracturile extra-articulare includ fracturile-avulsie si sunt cel mai frecvent
intalnite la populatia in varsta.

Cauze:
Cel mai frecvent mecanism de producere al acestor fracturi este caderea directa pe cot sau
caderea in maini, cu cotul in hiperextensie, olecranul fiind astfel impins cu forta in humerusul
distal.
A doua cauza de producere a fracturilor de olecran este reprezentata de contractia muschiului
triceps. Tendonul muschiului triceps se afla in relatie intima cu periostul care acopera olecranul,
contractia acestui muschi provocand o avulsie a olecranului. Acesta este motivul pentru care unii
sportivi, printre care gimnastii, care genereaza multe contractii izometrice ale bratului prezinta
un risc ridicat de a dezvolta aceste patologii.

Tratament:
Managementul acestor fracturi depind de gradul de deplasare, de cominutie si de stabilitatea
cotului. Conform clasificarii Mayo, care incorporeaza aceste 3 variabile, exista 3 tipuri de
fracturi, fiecare cu 2 subtipuri:

• Fracturile fara deplasare (tip I) trebuie tratate prin imobilizare simpla si tratament
simptomatic (antialgic/antiinflamator). Tipul I de fracturi sunt clasificate in non-
cominutive si minim-cominutive. Pacientul este imobilizat intr-o atela de cot pentru 2
saptamani, dupa care incep miscari active ale cotului, fara rezistenta. Tipul II si III includ
fracturile cu deplasare, tipul II neprezentand leziuni la nivelul ligamentelor colaterale,
respectiv tipul III care prezinta intreruperea relatiei dintre antebrat si humerus.

• Tipul II si III sunt si ele subdivizate in fracturi cominutive si non-


cominutive. Diferenta cheie intre aceste fracturi este reprezentata de faptul ca fracturile
tip III sunt instabile, instabilitatea cotului fiind data de faptul ca in fracturile tip III exista
o leziune a ligamentului colateral medial. Astfel, cea mai viabila modalitate de tratament
a acestor fracturi este cea chirurgicala, prin hobanaj sau fixarea cu placute si suruburi.

75
Protocol de recuperare post-operator:
Ingrijirea post-operatorie este deosebit de importanta pentru vindecarea completa. Scopul
functional al kinetoterapeutului este redobandirea mobilitatii complete a cotului astfel incat
pacientul sa-si desfasoare fara probleme activitatile zilnice, fara probleme, ca dinaintea
traumatismului. Exista insa riscul sa existe o pierdere permanenta a extensiei cotului. Procesul de
recuperare si vindecarea osoasa vor dura aproximativ 12 saptamani.

Saptamana 1:

Vindecarea osoasa se afla in faza inflamatorie. Pacientul este imobilizat intr-o atela gipsata, in
flexie de 60 de grade.

Se verifica timpul de reumplere capilara, sensibilitatea, miscarile active si pasive ale degetelor si
tumefactia excesiva. Degetele si mana pot fi edematiate din cauza fracturii. Dupa 3-4 zile, incep
exercitii izometrice ale pumnului. Tot acum se incep miscari usoare de flexie a cotului si miscari
active de mobilizare a pumnului, fara atela. Pot incepe miscari active de mobilizare a cotului,
mainii si degetelor, cu atela, in functie de toleranta algica.

Saptamana 2:

Vindecarea osoasa este acum in faza reparatorie. In majoritatea cazurilor, kinetoterapeutul


incepe miscari izometrice ale bicepsului si exercitii izotonice ale degetelor. La sfarsitul
saptamanii, se suprima imobilizarea gipsata.

Saptamanile 4 - 6:

Fractura este acum partial stabila. Sunt continuate miscarile active de mobilizare a umarului,
cotului si pumnului, sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului.. Exercitiile izometrice ale
cotului si pumnului, in flexie si extensie, sunt acum permise. Pacientul poate sa-si foloseasca
membrul operat pentru ingrijirea proprie.

Saptamanile 8 - 12:

Daca fractura este considerata vindecata din punct de vedere clinic si radiologic, pacientul poate
sa inceapa sa utilizeze progresiv greutati pentru exercitii ale flexorilor si extensorilor cotului.
Kinetoterapeutul continua mobilizarea activa a cotului pana la anvergura completa a miscarii, in
toate planurile. Pot exista anumite restrictii ale extensiei cotului, cauzate de osificari heterotope,
in acest caz fiind recomandata reinterventia chirurgicala pentru excizia depunerii osoase
excesive.

76
Protocol de recuperare in epicondilita laterala

(cotul jucǎtorului de tenis)

Multi jucatori de tenis dezvolta dureri la nivelul epicondilului lateral al cotului. Aceasta forma de
tendinita se numeste epicondilita laterala sau “cotul tenismenului”.

Epicondilita laterala este o leziune de suprasolicitare a tendoanelor extensorilor pumnului, care


se insereaza la nivelul cotului. Gesturile de apucare repetitive pot provoca leziuni de tesut la
nivelul joctiunii muschi-tendon, provocand astfel inflamatia tendonului. Astfel, vor aparea dureri
la nivelul cotului, in partea laterala a acestuia.

Cauze

• Hipotonie musculara
• Suprasolicitare
• Miscari de apucare in timpul flexiei/extensiei pumnului
• Echipament neadecvat
• Rachete/unelte care sunt mult prea grele sau neechilibrate
• Tehnica de joc improprie

Tratament
Repaus. - oprirea temporara a factorilor de agravare a simptomatologiei. O perioada de repaus
este foarte importanta pentru a acorda leziunii un timp de vindecare. De evitat ridicatul si caratul
de greutati.

Gheata. Aplicatie la nivelul cotului de 3 ori pe zi, timp de 20-30 minute sau pentru 20 minute la
sfarsicul unei activitati care solicita bratul; protejarea tegumentului prin aplicarea unui prosop
intre punga de gheata si piele.
Stretching. Streching-ul va preveni redoarea, contribuind la flexibilitatea muschilor si
diminuarea tesutului cicatriceal.

Kinetoterapie. Exercitiile de tonifiere a muschilor antebratului pot incepe imediat ce durerea a


disparut. Intarirea musculara va proteja tendonul lezat si va preveni reaparitia leziunii.

Medicatie. Frecvent, medicatia antiinflamatorie poate ajuta in reducerea durerii. Orteza. O


orteza de contra-forta reprezinta o banda elastica ce se poarta la 1 sau 2 cm sub nivelul cotului.
Acest tip de orteza ofera compresiune la nivelul muschilor antebratului, micsorand astfel forta pe

77
care muschii o transmit tendoanelor. La inceput, orteza trebuie purtata in permanenta, dar pe
masura ce durerea scade in intensitate, aceasta va fi necesara doar in timpul activitatilor care
genereaza stress pe membrul lezat.

Tratament chirurgical. Interventia chirurgicala este rar necesara dar este cateodata utila pentru
a corecta tendinite recurente sau cronice.

Protocol de recuperare:
Exercitii de stretching si de tonifiere a musculaturii care se ataseaza pe tendonul lezat vor ajuta in
procesul de vindecare. Stretching-ul si exercitiile trebuie evitate daca provoaca durere.
Urmatoarele exercitii pot fi executate la fiecare 2 zile pana cand simptomele dispar. Se va
continua practicarea exercitiilor ca o forma de incalzire inainte de a juca tenis, golf sau alte
sporturi care implica activitati de apucare.

Extensia pumnului cu rezistenta


Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior, se orienteaza
palma in jos si se indoaie pumnul si mana in sus cat de mult se poate. Se repeta miscarea de 10-
20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere
mici.

Flexia pumnului cu rezistenta


Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior, se orienteaza
palma in sus si se indoaie pumnul si mana in sus cat de mult se poate. Se repeta miscarea de 10-
20 de ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.

Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta


Cu o gantera in mana si cu antebratul pe coapsa, se executa miscari usoare de pronatie/supinatie
a antebratului. Important este ca doar antebratul sa vse miste iar cotul sa ramana fix. Se repeta
de 10-20 de ori, de 2 ori pe zi.

Streching-ul flexorilor pumnului


Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in sus. Se prinde mana la nivelul
degetelor si se intinde pumnul inapoi, pana cand se simte un stretch la nivelul antebratului. Se
pastreaza aceasta pozitie pentru 15 secunde, se repeta de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.

Streching-ul extensorilor pumnului


Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in jos. Se apasa pe palma pana cand se
simte un stretch la nivelul muschilor antebratului. Se pastreaza aceasta pozitie pentru 15 secunde,
se repeat de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.

78
Protocol de recuperare dupa tenorafia capului lung al bicepsului brachial

Muschiul biceps brahial traverseaza atat articulatia umarului, cat si cea a cotului si este
responsabil de flexia cotului si de supinatia antebratului. Ruptura efectiva a fibrelor musculare
este extrem de rar intalnita si neobisnuita.

Abilitatea fibrelor musculare de a genera tensiune si contractii dupa o ruptura netratata este de
aproximativ 50% si de 66% dupa reconstructie (ruptura completa are un prognostic rezervat).

Cauze:
Mai mult de 50% dintre rupturile muschiului biceps brahial au loc la nivelul tendonului proximal
(capul lung). Aceasta ruptura apare la ridicarea unei greutati mai mari sau egale cu 68 kg
(greutatea ridicata necesara ruperii tendonului este aproximativa, tinandu-se cont si de rezistenta
acestuia). Ruptura este mai mult sau mai putin transversa si este localizata sau la nivelul portiunii
intrararticulare, sau in partea proximala a santului intertubercular. Majoritatea rupturilor au loc la
nivelul jonctiunii musculo-tendinoase sau la fixarea pe scapula.

Tratamentul chirurgical:
La nivelul santului bicipital se face o gaura de 1,5 cm lungime, pe unde se trece capatul proximal
al tendonului, pentru ca apoi sa se sutureze tot de acesta. Postoperator, pacientul este imobilizat
in esarfa pentru cateva zile, reluarea miscarilor active facandu-se cat mai repede. Pentru sportivi,
timpul de recuperare este de 12 saptamani.

Ruptura sau avulsia tendonului distal al bicepsului brahial


Ruptura distala apare de obicei la barbatii de varsta mijlocie, la ridicarea unei greutati mari, cu
cotul aflat in flexie la 90 grade, sau cand bicepsul se contracta la o rezistenta neasteptata.
Simptome: durere, inflamatie, echimoza in fosa antecubitala (plica cotului), iar la mijlocul
bratului se observa aparitia unei formatiuni tumorale (muschiul migrat).

Ruptura totala este usor de identificat chiar si fara a efectua teste clinice. Un test clinic este cel
asemanator testului Thompson pentru tendonul ahilean (pacientul aflat in sezut, cu cotul in flexie
intre 60 si 80 de grade, examinatorul fixeaza mainile pe bicepsul brahial, respectiv una pe
jonctiunea musculotendinoasa si cealalta in jurul centurii musculare; prin contractie, muschiul
ascensioneaza). Lipsa supinatiei antebratului este un semn clar de ruptura a tendonului sau a
muschiului. Pentru a elucida diagnosticul pacientul este supus unui examen RMN.

Tratamentul chirurgical este tratamentul de electie si consta in reatasarea tendonului pe


tuberozitatea radiala cu ajutorul ancorelor. Postoperator, cotul se imobilizeaza in flexie la 110

79
grade, antebratul in supinatie moderata, 3 saptamani, dupa care se incep miscarile active
(recuperarea). Mobilizarea totala este posibila la 6-8 saptamani, refacerea totala, undeva la 12
saptamani.

Protocol de recuperare

Faza 1: Saptamanile 1 - 3

In prima saptamana post-operatorie, pacientul va avea membrul operat imobilizat intr-o atela de
cot, pe care o va purta in permanenta. Dupa prima saptamana, pacientul va purta o atela de cot
sau o orteza de cot, blocata la 90 de grade. Orteza poate fi inlaturata sau deblocata pentru a
permite efectuarea primelor exercitii de recuperare.

Scopuri clinice

• Cresterea amplitudinii miscarilor cotului de la 30 de grade de extensie la 130 de grade


de flexie
• Ameliorarea tumefactiei cotului si favorizarea vindecarii tesuturilor moi
• Obtinerea unei miscari de prono/supinatie complete

Exercitii

• Pacientul ar trebui sa efectueze miscari pasive de la 30 de grade de extensie la 130 de


grade de flexie de 5 - 6 ori pe zi, in sesiuni care sa cuprinda 25 de repetari
• Aplicatie de gheata dupa sesiunea de exercitii
• Permanent se efectueaza miscari active in artic umarului

Faza 2: Saptamanile 3 - 6

Scopuri clinice

• Redobandirea amplitudinii de miscare completa ale articulatiei cotului la 6 saptamani


• Intarirea miscarii de apucare la 4 - 6 saptamani

Exercitii
Saptamana 3:

• Extensia activa va fi limitata la 20 de grade. Flexia pasiva poate fi completa, in limita


tolerantei. Orteza va fi purtata in permanenta, mai putin in timpul exercitiilor

80
• Flexia/extensia activa a pumnului
• Miscari active ale mainii in pozitie neutra
• Miscari active de prono/supinatie

Saptamana 4:

• Extensia activa va fi limitata la 10 grade


• Se continua exercitiile din saptamana 3
• Se foloseste de 3 ori pe zi o minge pentru a va creste forta miscarii de apucare
• Exercitii la spalier cu bratul membrul operat sustinut de cel sanatos
• Exercitii la scripete cu limitarea extensiei la 10 grade.

Saptamana 5:

• Este permisa extensia activa completa


• Orteza este, in continuare, folosita, fiind purtata timp de 6 saptamani
• Exercitii de stabilizare a centurii scapulare cu mana in supinatie, fara greutati
• Miscari cu mingea in sensul si invers acelor de ceasornic

Saptamana 6:

• La finalul celor 6 saptamani, se renunta la imobilizarea in orteza


• Pot fi incepute exercitiile de extensie pasiva a cotului
• Incep exercitiile de tonifiere cu greutati de 1kg pentru flexia/extensia/ rotatia
antebratului si flexia/extensia pumnului
• Incep exercitiile de tonifiere a mm umarului cu Theraband
• Exercitii de stabilizare a centurii scapulare cu mana in supinatie, cu greutati de 1kg
• Exercitii de aruncare a mingii
• Gheata dupa fiecare sesiune de exercitii de intarire

Follow-up clinic

Pacientii sunt, ca regula, vazuti la o saptamana post-operator, apoi la 5-6 saptamani post-
operator. Vizita finala are loc la 12 saptamani.

Faza III: 6 saptamani - 6 luni

Scopuri clinice
Programul de tonifiere este crescut gradat astfel incat pacientul sa isi poata folosi membrul
operat la capacitate maxima la sfarsitul celor 6 luni de recuperare, indiferent de munca sau

81
sportul practicat.
Exercitii

• Exercitii pentru redobandirea anvergurii miscarii in cazul in care aceasta este limitata
• Exercitii de tonifierea musculaturii pumnului, antebratului si a umarului, in functie de
necesitatile sportului practicat/serviciului

Follow-up clinic

Pacientul este vazut de fiecare data cand este necesar petru monitorizarea si supravegherea
programului de recuperare.
Reconstructia cu grefa
Programul este intarziat atunci cand se foloseste o grefa pentru reconstructia tendonului.
Pacientul este imobilizat intr-o atela de cot cu cotul la 90 de grade si antebratul in pozitie neutra
pentru aproximativ 7 zile.

La 7 zile post-operator

• Se suprima imobilizarea gipsata si se inlocuieste cu o orteza de cot blocata la 90 de


grade
• Este permisa flexia pasiva pana la 90-150 de grade. Flexia completa este permisa dar
este dependenta de durere
• Exercitiile pasive sunt efectuate de 2 ori pe zi, in 25 de repetetii
• Extensia pasiva este permisa pana la 30 de grade, dupa o saptamana post-operator

Saptamanile 3 - 6

• Incep miscarile pasive de miscare


• Se evita extensia completa pana la 6 saptamani de la interventia chirurgicala

Saptamanile 6 - 12

• Sunt permise miscarile activitatilor de zi cu zi

3 - 6 luni

• Membrul operat poate fi utilizat la activitatile curente, in functie de toleranta la durere.

82
Protocolul de recuperare ȋn “umǎrul ȋngheṭat” operat

Umǎrul ȋngheṭat (cunoscut si sub denumirea de capsulitǎ retractilǎ) apare mai ales in decada
a 5-a si a 6-a de viata, cu predominanta la sexul feminin. Reprezinta o afectiune care produce
limitarea miscarii in articulatia umarului prin contractia si cicatrizarea postraumatica a capsulei
articulare. Este o entitate patologica separata, inca putin inteleasa la ora actuala, iar cauza poate
fi multifactoriala.

Cauzele potentiale sau factorii de risc sunt diverse patologii: traumatismul direct asupra
umarului, sindroamele cervicale, procesele autoimune, tumora Pancoast-Tobias, bolile tiroidiene,
boala Parkinson, traumatismele craniene, infarctul de miocard, diabetul zaharat, mai ales tipul 1
etc. Este vorba de o ingrosare si retracturare a capsulei articulare, absenta relativa a lichidului
sinovial si modificari cronice inflamatorii.

Un mod mai precis de a defini acest lucru, este sa se faca referire la adevarata capsulita adeziva
(care afecteaza capsula articulara), ca o capsulita adeziva primara. Dupa cum sugereaza si
numele, capsulita adeziva afecteaza ligamentele care inconjoara umarul, dar mai ales capsula
articulara. In capsulita adeziva secundara (sau umar inghetat) ar putea exista unele schimbari in
capsula articulara, dar rigiditatea umerilor este cauzata de un factor extern articulatiei. Unele
dintre conditiile asociate capsulitei adezive secundare, includ rupturi ale rotatorilor, tendinita
bicepsului, si artrita. In oricare stare, partile in mod normal libere ale capsulei articulare, se
ataseaza una de alta. Acest lucru limiteaza serios capacitatea umarului de a se misca, si cauzeaza
rigidizarea umarului.
Umarul inghetat apare ca o entitate care genereaza dureri majore, exacerbate la cea mai mica
miscare. Este o afectiune invalidanta pentru pacient.
Tratamentul chirurgical nu este de prima intentie si este rezervat pacientilor la care tratamentul
conservator nu a adus nicio ameliorare a simptomatologiei. Acesta consta in procedee de
distensie articulara sub control artroscopic sau nu, mobilizare sub anestezie sau interventii
artroscopice mai elaborate de sinovectomie sau chiar artroliza. Se poate practica si o
capsulotomie limitata, tot pe cale artroscopica, atunci cand situatia o impune. Manipularea sub
anestezie poate da rezultate foarte bune, dar ar trebui evitata la pacientii cu osteopenie sau
fracturi recent vindecate.

83
Protocol de recuperare

Saptamanile 0 - 2

• Sling-ul este permis numai pentru confort, in primele 5-7 zile, scotand mana de 5-7 ori
pe zi pentru exercitii de miscare a cotului (flexie/extensie)
• Educatie posturala si exercitii posturale
• Exercitii de strangere a mainii
• Se aplica gheata la fiecare doua ore timp de 15 - 20 de minute in primele 5 - 7 zile,
dupa aceea de 3 ori pe zi.
• MPC (miscarea pasiva continua) 4 - 6 ore pe zi timp de 1 - 4 saptamani.
• Mobilizarea tesuturilor moi cencentrandu-ne asupra musculaturii periscapulare, a
coloanei vertebrale cervicale si a coafei rotatorilor.
• Mobilizare scapulara.
• Miscari de mobilitate activa si pasiva cu scopul obtinerii unei anverguri complete a
miscarilor cat de repede,
• Programul de cardio poate include bicicleta medicinala, banda de alergare, ergometru.

Saptamanile 2 - 4

• Anvergura pasiva completa a miscarii ar trebui obtinuta in maximum 2-4 saptamani


• Mobilizarea articulatiei scapulare si glenohumerale la indicatia medicului curant
• Inceperea reantrenarii si intaririi coafei rotatorilor, cu restabilirea unei biomecanici
corecte.
• Integrarea umarului implicat prin activitati bilaterale ale membrelor superioare si
antrenamente pentru recapatarea anvergurii complete a miscarilor (miscari complete
ale corpului care utilizeaza atat extremitatile superioare cat si cele inferioare).
• Continuarea programului cardiovascular si a celui de baza.
• Aplicarea continua de gheata de 3 ori pe zi.

Saptamanile 4 - 8

• Progresia programului de tonifiere musculara conditionat de o biomecanica perfecta


• Dezvoltarea unui program independent pentru acasa si unul pentru sala de gimnastica.
• Se poate reveni la activitatea de inot dupa 6 saptamani

Saptamanile 8 - 10

• Progresia catre activitatea normala in activitatile curente si la locul de munca


• Program de intretinere pentru tot parcursul vietii, incluzand exercitii zilnice de
miscare a umarului, exercitii ale coafei rotatorilor si exercitii cardio

NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se
va baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata petot parcursul procesului de
tratament.
84
Protocolul post-operator de recuperare a coafei rotatorilor

Leziunile de la nivelul umarului sunt dificil de tratat datorita faptului ca solicitarea umarului este
permanenta, cu fiecare miscare a bratului, situatie ce presupune accentuarea durerii si posibila
agravare a leziunii deja existente. Un al doilea motiv ar fi ca articulatia umarului este mai putin
stabila decat majoritatea celorlalte articulatii din organism, particularitate de biomecanica
necesara pentru realizarea multitudinii de miscari la acest nivel. Cu alte cuvinte, umarul sacrifica
stabilitatea in favoarea mobilitatii, fiind frecvent predispus la accidentari.

Majoritatea articulatiilor sunt stabilizate de catre ligamente. Stabilitatatea umarului este conferita
de coafa rotatorilor, de capsula si ligamentele periarticulare si de ceilalti muschi din vecinatatea
articulatiei.

Coafa rotatorilor este alcatuita din patru muschi ce inconjoara articulatia umarului asemanator
unei mansete: subscapular, supraspinos, infraspinos si ms. rotund mic. Supraspinosul initiaza
miscarea de ridicare a bratului (de abductie). Infraspinosul si rotundul mic realizeaza rotatia
externa a bratului. Acesti patru muschi actioneaza ca o unitate, mai degraba decat fiecare in mod
individual, pentru a mentine stabilitatea dinamica a umarului. In acelasi timp, ei permit ridicarea
bratului.

Leziunile coafei rotatorilor si optiunile de tratament


Coafa rotatorilor se poate rupe printr-un traumatism acut, precum ridicarea de greutati sau
caderea pe umar sau cot. Imediat, pacientul descrie scaderea fortei la nivelul umarului si dureri la
mobilizarea acestuia. O ruptura a coafei rotatorilor secundar unui traumatism acut se trateaza cel
mai bine chirurgical. Coafa rotatorie se poate rupe si in urma modificarilor secundare. Acest tip
de leziune poate fi reparata, de asemenea, chirurgical insa exista si cazuri in care nu se indica
sutura acesteia. Cu toate acestea, daca leziunea provoaca dureri severe si dizabilitati functionale,
chirurgia reprezinta cea mai buna modalitate de tratament pentru ameliorarea durerii si pentru
imbunatatirea functionalitatii umarului. Daca o leziune a coafei rotatorilor nu este reparata,
umarul va dezvolta in timp modificari degenerative, leziunea devenind odata cu trecerea timpului
ireparabila.

85
Protocol de recuperare

Considerente generale:

• Mobilizarea activa a articulatiei gleno-humerale pentru prevenirea aderentelor


capsulare este esentiala.
• Aceasta mobilizare timpurie se face într-o maniera ce nu implica complet
musculatora: supraspinos - se evita adductia peste linia mediana si rotatia externa.
• NU se ridica bratul afectat peste 70 de grade în orice plan în primele 4 saptamani post-
operator.
• NU se ridica obiecte de peste 5 kilograme cu bratul afectat în primele 6 saptamani.
• Se evita miscarile de apucare si rotire externa / interna în primele 6 saptamani.
• Se aplica gheata de 3-5 ori (15 minute la fiecare aplicare) pe zi pentru a controla
inflamatia si tumefactia
• Un sling de umar cu perna de abductie este utilizat timp de 4 saptamani dupa operatie.
Purtarea sling-ului în timpul somnului este optionala, în functie de confort.
• Se mentine o postura corecta a umarului în orice moment si în special în timpul
utilizarii sling-ului.

Saptamanile 0 - 2
Obiective:

• Reducerea durerii si edemului.


• Miscarea pasiva a umarului flexie / adductie de 0-60 de grade.
• Miscarea activa a cotului flexie / extensie.
• Utilizarea sling-ului timp de 4 saptamani.

Manual:

• Mobilizarea tesuturilor, masaj pentru controlul edemului


• Mobilizarea pasiva a articulatiei umarului

Exercitii (de 3 ori pe zi)

• Exercitii de tip pendulum,


• Stoarcerea mingii,
• Antrenarea muschilor triceps si biceps cu Theraband,
• Flexie pasiva cu scripetele si adductie (plan scapular) 0-60 grade,
• Abductia izometrica a umarului, adductia, extensia si flexia cu bratul pe langa corp
• Stretching al gatului pentru confort.

* Este important sa se inlature sling-ul frecvent pentru a îndoi si a îndrepta cotul de fiecare data
timp de 10-15 repetari, pentru a minimiza edemul membrului operat

86
Saptamânile 2 - 4
Obiective:

• Reducerea durerii si edemului.


• Mobilizarea pasiva a umarului flexie / adductie 0-70 grade, rotatie externa la 30 grade.
• Purtarea sling-ului timp de 4 saptamani.

Manual: Tratamentul musculaturii gatului si umarului pentru confort.


Continuarea exercitiilor efectuate in primele 2 saptamani.

Saptamanile 4 - 8
Obiective:

• Atingerea amplitudinii (prin miscare pasiva) completa în toate planurile - flexie,


abductie, rotatie externa si rotatie interna
• Atingerea amplitudinii active complete de miscare pâna în saptamana 12.
• Nicio ridicare peste nivelul capului.

Manual: Continuarea mobilizarii tesuturilor moi, mobilizari blande pentru a creste anvergura
miscarilor.
Exercitii: miscari active de rotatie interna si externa, chiar si impotriva unei mici rezistente (75%
din anvergura miscarii, atata vreme cat starea pacientului o permite), fara a ridica umarul.

Saptamânile 12 si mai târziu:


Obiective:

• cresterea andurantei / rezistentei.


• Atingerea anvergurii complete a miscarii
• Revenirea la antrenamentul sportive anterior leziunii, cu prudenta.

• Inceperea unui program mai agresiv al coafei rotatorilor, la toleranta.


• Inceperea progresiva de exercitii cu rezistenta, marind greutatea in functie de
toleranta
• Antrenarea amplitudinii complete a miscarii umarului in toate planurile
• Cresterea fortei si pregatirea pentru revenirea treptata la activitatile curente si sport.
• Întoarcerea la sporturile specifice depinde de rezultatele la testarea functionala
specifica sportului vizat.

NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se
va baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament

87
Protocolul de recuperare - Latarjet dupa interventia Bankart

Recuperarea dupa refacerea instabilitatii de umar prin procedeul Latarjet nu este usoara. Este
foarte important ca pacientul sa inteleaga ca uneori procesul de recuperare este foarte dificil si
poate dura foarte mult timp. Pacientul trebuie sa fie foarte compliant la tratament, rabdator si
increzator in reusita tratamentului. Trebuie sa efectueza zilnic exercitii de recuperare pentru a-si
putea recapata forta musculara si gradele normale de mobilitate. Perioada de recuperare completa
nu poate fi anticipata si variaza destul de mult. In mod normal dureaza intre 4 si 6 luni, dar
uneori se poate prelungi pana la 12 luni. Munca de birou poate fi reluata dupa 1 saptamana de la
operatie, iar munca fizica este permisa dupa 6 luni. Perioada de recuperare depinde de succesul
interventiei chirurgicale, implanturile folosite si de modul in care pacientul face recuperare.
La sfarsitul interventiei chirurgicale, pacientul este trasferat din blocul operator in sectia de
terapie intensiva unde ramane cateva ore. Membrul operat este imobilizat intr-un sling (bandaj
special), pe care pacientul il va purta in mod continuu 14 zile, cu exceptia momentelor in care se
spala, se imbraca si face exercitii. Este recomandat ca pacientul sa doarma cu imobilizarea si sa o
foloseasca si dupa 2 saptamani daca merge prin aglomeratie. Scopul folosirii acestei imobilizari
este de proteja sutura sau reinsertia capsulei articulare. Dupa o astfel de interventie in perioada
imediat urmatoare pacientul va primi tratament antialgic, chiar daca in literatura sunt descrise
dureri suportabile.

Crioterapia este folosita postoperator pentru a scadea durerea, edemul local, spasmele musculare
si pentru a micsora raspunsul inflamator. Gheata se foloseste in reprize de cate 20-30 de minute
in primele 4-5 zile postoperator.

Dupa 2-3 zile de spitalizare pacientul este externat, urmand sa mearga la control medica din 3 in
3 zile pana la 14 zile cand se scot firele. Pacientul va continua acasa sa ia medicatia prescrisa de
medical curant: antibiotic, antiinflamatorii, antialgice. Va continua si cu crioterapia.

Protocol de recuperare

88
Faza I:

Faza imediat post-operatorie (primele 5-7 zile dupa operatie, premergator inceperii terapiei
fizicale).
Obiective:

1. Protejarea pastilei osoase si alocarea timpului pentru fixare (de obicei dureaza intre 6-8
saptamani)
2. Asigurarea vindecarii ranii
3. Reducerea durerii si inflamatiei
4. Prevenirea rigiditatii si redobandirea mobilitatii

Activitati:

• Orteza: - se poarta permanent, mai putin in timpul recuperarii. Se indeparteaza orteza


de 4-5 ori pe zi pentru efectuarea exercitiilor de pendulare. ! se doarme cu orteza.
Este, de obicei, mai confortabil sa se doarma intr-un fotoliu cu spatar rabatabil sau pe
mai multe perne.
• Folosirea bratului afectat: Nu se face abductia cotului si umarului fata de nivelul
corpului. Este permisa flexia si extensia cotului. Se continua miscarea articulatiei
cotului si a mainii pentru a facilita circulatia si mobilitatea. De asemenea:
o Fara ridicarea obiectelor
o Fara extensii excesive ale umerilor
o Fara intinderi excesive cu miscari bruste
o Fara sprijinirea greutatii corpului in maini
• Se aplica regula gheata cel putin 20 de minute per aplicare, de 4-5 ori pe zi.
• Recuperarea incepe la 5-7 zile post-operator

Exercitii:
Program: 7 zile/saptamana, de 4-5 ori pe zi

Exercitii de pendulare 1-2 seturi 20 - 30 repetari

Rotatie externa cu bratul in suspinatie 1-2 seturi 10 - 15 repetari

Rotatie pasiva a bratului in suspinatie 1-2 seturi 5 -10 repetari

Retractie scapulara 1-2 seturi 5 - 10 repetari

Ridicare a umerilor 1-2 seturi 10 - 15 repetari

Exercitii de pendulare

89
Se indeparteaza orteza, pacientul se aplecat din talie si lasa bratul sa atarne in jos. Folosindu-si
corpul se initiaza miscarea; se leagana bratul cu blandete catre inainte si inapoi, intr-o miscare
circulara.

Ridicarea pasiva catre fata in supinatie


Din decubit dorsal se tine bratul afectat, din zona cotului, cu mana opusa. Cu ajutorul mainii
opuse, se ridica bratul operat, mimand miscarea de ridicare a bratului deasupra capului. Se
aseaza apoi incet bratul inapoi pe pat.

Rotatia externa in supinatie


Din decubit dorsal, se tine cotul bratului operat intr-un unghi de 90 de grade. Folosind un baston
sau un bat mai lung cu ajutorul mainii opuse, se impinge in mana bratului operat astfel incat
bratul operat sa se roteasca in exterior.
Incordarea omoplatilor
In picioare, se incordeaza omoplatii catre inainte si inapoi.

Faza II: Faza post-operatorie intermediara (5-7 zile post-operator - 2 saptamani)


Obiective:

• Protejarea operatiei
• Asigurarea vindecarii ranii
• Preventia rigidizarii umarului
• Controlul durerii si edemului.

Trebuie sa efectuati programul de acasa de cel putin 3-4 ori pe zi, in fiecare zi.

*** Terapia fizica nu ar trebui sa fie dureroasa. Nu se forteaza miscarile dureroase***

Activitati:

1. Orteza: se poarta orteza permanent timp de 4 saptamani; se indeparteaza orteza de 4-5


ori pe zi pentru efectuarea exercitiilor de pendulare. Primele 4 saptamani se va dormi
purtand orteza.
2. Folosirea bratulului operat: se poate folosi mana bratului operat pentru miscari inaintea
planului corpului dar NU se ridica bratul spre nivelul capului. Se evita miscarea bratelor
in spatele capului. Este permisa indoirea cotului dar nu este permisa ridicarea obiectelor
peste 1 kg sau angajarea in activitati care includ fortarea antebratului, cum ar fi utilizarea
unei surubelnite. Folosirea unui computer sau scrisul sunt permise atata timp cat nu sunt
dureroase.

90
3. Efectuarea dusului: . Pentru spalarea sub bratul operat, pacientul se va apleca din talie si
isi va lasa bratul sa cada pasiv pe langa corp. Aceasta pozitie este aceeasi ca cea folosita
pentru efectuarea exercitului de pendulare.
4. Se continua aplicarea ghetii in mod regulat.
5. Prima vizita medicala se va efectua dupa primele 2 saptamani post-operatorii.

Exercitii: (concentrarea va fi pe intinderi si miscari pasive)

• Rotatie externa in supinatie (rotatie externa limitata la 0 grade)


• Elevatie frontala in supinatie
• Exercitiu de strangere a mingii (se strange mingea in palme timp de 5-7 secunde)
• Retractie scapulara

Faza III: faza de initiere a miscarii (saptamanile 2-5)

Obiective:

• Protejarea operatiei
• Asigurarea vindecarii plagii
• Preventia rigidizarii umarului

Activitati:

1. Continua purtarea ortezei. Acasa, se poate indeparta cand doreste pacientul, daca cu
grija sa fie protejat umarul. Se utilizeaza orteza de fiecare data cand se iese din casa. Pe
timpul noptii se poarta timp de 3-4 saptamani.
2. Folosirea bratului operat: Este permisa utilizarea mainii bratului operat atat timp cat nu
se efectueaza miscari de rotatie externa sau sa indepartati bratul de corp. Se indoaie
bratul de la cot si se folosesc degetele sau mana pentru a atinge fata. Cotul se tine in fata.

6. Efectuarea dusului: . Pentru spalarea sub bratul operat, pacientul se va apleca din talie si
isi va lasa bratul sa cada pasiv pe langa corp. Aceasta pozitie este aceeasi ca cea folosita
pentru efectuarea exercitului de pendulare. Nu scufundati incizia sub apa.

3. Se continua aplicarea ghetii regulat.


4. Daca nu mai exista durere si se pot misca bratele in fata dumneavoastra, se poate
conduce din nou.

Exercitii:
Streching/mobilizare pasiva

• Exercitii pendulum
• Rotatie externa in supinatie (limitata la 30 de grade)
• Ridicare pasiva cu mana in supinatie
• Rotatie interna catre spate (dupa 3 saptamani post-operatorii)

91
Izometrie:

• din pozitie neutra, se efectueaza miscari de rotatie interna si externa


• din decubit ventral, se efectueaza miscari de vaslire
• din decubit ventral se efectueaza extensii, nu se trece de nivelul soldului.
• Din decubit lateral, se efectueaza miscari de rotatie externa
• Sub monitorizarea kinetoterapeutului, se efectueaza exercitii de stabilizare ritmica si
exercitii de proprioceptie.

Faza IV: faza miscarii active (5-8 saptamani dupa operatie)


Obiective:

• Protejarea operatiei
• Redobandirea anvergurii complete a miscarii
• Inceperea exercitiilor de tonifiere

Activitati:
1. Orteza nu mai este necesara
2. Se poate acum folosi bratul. Se evita situatiile in care bratul este impins la spate.
3. Se continua ridicarea obiectelor grele sau munca manuala.
4. Nu se ridica obiecte peste nivelul capului si catre spatele capului. Cu alte cuvinte, se
pastreaza obiectele in fata dumneavoastra, cat sa le puteti vedea.
5. Se continua aplicarea ghetii regulat.
6. La 6 saptamani post-operatorii, se efectueaza o vizita medicala.
Exercitii:
Streching/mobilizare pasiva

• Exercitii de pendulare
• Rotatii externe in supinatie (limitate la 45 de grade)
• Rotatii externe stand in pozitie verticala (limitate la 45 de grade)
• Ridicari pasive ale bratului in supinatie
• Ridicari frontale ale bratului stand pe un scaun
• Rotatii interne catre spatele corpului

Intarire/Theraband:

• Rotatii externe
• Rotatii interne
• Intins pe podea, cu fata in jos, efectuati miscari de vaslire
• Abductii orizontale in T stand intins pe podea, cu fata in jos
• Extensii stand in pozitie orizontala, privind catre in jos
• Stand in pozitie verticala, miscari de abductie
• Rotatii externe stand pe o parte
• Cu ajutorul kinetoterapeutului se efectueaza exercitii proprioceptive si ritmice de
stabilizare.

92
Faza V: faza de tonifiere (8-12 saptamani dupa operatie)
Obiective:

• Protejarea operatiei
• Redobandirea completa a anvergurii miscarii
• Continuarea tonifierii

Activitati:

1. Se poate folosi acum bratul intr-o maniera normal, in toate pozitile, incluzand rotatia
externa si catre spatele corpului. Se continua evitarea ridicarii greutatilor sau munca
manuala.
2. Nu se ridica greutati deasupra capului si in spatele corpului

Exercitii:
Stretching/mobilizare pasiva

• Exercitii de pendulare
• Rotatii externe in pozitie verticala/ sprijinit pe o usa / pe un perete
• Intinderi ducand mainile in spatele capului (incepand cu saptamana 9)
• Rotatii interne ducand mainile la spate
• Intinderea bratelor in supinatie incrucisand corpul (se ridica cotul la 90 de grade,
indreptandu-l apoi spre umarul opus)
• Rotatii interne pe o parte

Intindere/Theraband:

• Rotatii externe
• Rotatii interne
• In pozitie verticala,se mimeaza miscarea unei lovituri cu pumnul
• Ridicarea umerilor
• Imbratisari dinamice
• Miscari de "W" pe perete
• Stand pe un scaun, efectuati miscari de vaslire

Intarire/Dinamic:

• Rotatii externe stand pe o parte


• Abductii in "T" in pozitie orizontala, cu fata in jos
• Abductii in "Y" cu fata in jos
• Miscari de vaslire, intins pe spate
• Extensii, intins pe spate
• Abductii in pozitie verticala, miscari pline
• Cu ajutorul kinetoterapeutului- exercitii proprioceptive si stabilizari ritmice

93
Faza VI: Faza de tonifiere avansata (saptamanile 12 si dupa)
Obiective:

• Protejarea operatiei
• Redobandirea completa a anvergurii miscarii
• Continuarea tonifierii
• Intoarcerea gradata la activitate completa

Activitati:

1. Se foloseste bratul pentru activitatile zilnice. Nu se impun restrictii asupra anvergurii


miscarii, cu exceptia celor discutate cu medicul curant.
2. Antrenamentul cu greutati se poate rezuma gradat, cu precautie asupra urmatoarelor
exercitii: presa, presa inclinata, exercitii la bara, tragerea greutatilor in spatele gatului si
alte exercitii in care mainile sunt duse in spate
3. Practirea sporturilor anterioare leziunii, este recomandat sa se astepte 6 luni dupa
operatie.

Exercitii:
Streching/mobilizare pasiva

• Continuarea fazei V de exercitii


• Rotatie externa in abductie la 90 de grade

Intarire/Theraband:

• Continuare- faza V de exercitii


• Rotatii externe in abductie in "U" la 90 de grade inclinat
• Exercitii de biceps cu greutati
• Pronatie/supinatie impotriva rezistentei
• Flexia/extensia pumnului impotriva rezistentei

Progres:
Este permisa inceperea antrenamentului pliometric cu acordul medicului curant.
Este permisa inceperea antrenamentului cu greutati dar urmatoarele exercitii trebuiesc evitate:

• Tragerea greutatilor in spatele gatului


• Presa pentru umeri
• Ridicari laterale ale deltoidului, stand in pozitie verticala
• Presa pentru triceps

Daca scopul este intoarcerea la un nivel avansat de antrenament cu greutati, trebuie sa se asigure
bratului operat 3-6 luni de prudenta si o progresie gradata pentru revenirea la forma de top.

94
Se evita in general, cresterea cu mai mult de 10-15 % a greutatii, la fiecare 10-14 zile.
Antrenamentul cu greutati este benefic pentru intarirea musculaturii si protejarea articulatilor de
leziuni. Efectuat necorespunzator, folosind greutati prea mari sau o tehnica eronata, poate cauza
injurii severe.

In saptamana 16 este permisa practicarea urmatoarelor sporturi: inot, tenis, golf, aruncari

NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se va
baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament.

95
Protocolul de recuperare dupa interventia Bankart

Recuperarea dupa refacerea instabilitatii de umar prin procedeul Bankart nu este usoara. Este
foarte important ca pacientul sa inteleaga ca uneori procesul de recuperare este foarte dificil si
poate dura foarte mult timp. Pacientul trebuie sa fie foarte compliant la tratament, rabdator si
increzator in reusita tratamentului. Trebuie sa efectueze zilnic exercitii de recuperare pentru a
putea recapata forta musculara si gradele normale de mobilitate. Perioada de recuperare
completa nu poate fi anticipata si variaza destul de mult. In mod normal dureaza intre 4 si 6
luni, dar uneori se poate prelungi pana la 12 luni. Munca de birou poate fi reluata dupa 1
saptamana de la operatie, iar munca fizica este permisa dupa 6 luni. Perioada de recuperare
depinde de succesul interventiei chirurgicale, implanturile folosite si de modul in care
pacientul face recuperare.
La sfarsitul interventiei chirurgicale, pacientul este trasferat din blocul operator in sectia de
terapie intensiva unde ramane cateva ore. Membrul pelvin operat este imobilizat intr-un sling
(bandaj special), pe care pacientul il va purta in mod continuu 14 zile, cu exceptia momentelor in
care se spala, se imbraca si face exercitii. Este recomandat ca pacientul sa doarma cu
imobilizarea si sa o foloseasca si dupa 2 saptamani daca merge prin aglomeratie. Scopul folosirii
acestei imobilizari este de proteja sutura sau reinsertia capsulei articulare. Dupa o astfel de
interventie in perioada imediat urmatoare pacientul va primi analgezice (medicamente pentru
durere), chiar daca in literatura sunt descrise dureri suportabile.
Crioterapia este folosita postoperator pentru a scadea durerea, edemul local, spasmele musculare
si pentru a micsora raspunsul inflamator. Gheata se foloseste in reprize de cate 20-30 de minute
in primele 4-5 zile postoperator.
Dupa 2-3 zile de spitalizare pacientul este externat, urmand sa merga la control la medical curant
din 3 in 3 zile pana la 14 zile cand se scot firele. Pacientul va continua acasa sa ia medicatia
prescrisa de medical curant: antibiotice si medicamente impotriva durerii. Va continua si cu
crioterapia.

Considerente generale privind recuperarea

• Post-operator se va imobiliza membrul superior operat intr-un sling sau o orteza de


umar
• Umatoarele miscari ale membrului vor fi restrictionate timp de 4 saptamani:
o extensia (in spate) dincolo de planul corpului
o rotatia externa (rotatia membrului catre exterior) peste 0° (drept in fata);
reparatiile extinse pot necesita mai multe restrictii
o in cazul reparatiilor posterioare, se evita orice rotatie interna
• Se evita intinderile puternice pasive spre rotatie externa/extensie timp de 3 luni dupa o
reparatie anterioara si rotatia interna dupa o reparatie posterioara
• O pozitie corecta este vitala in timpul procesului de recuperare pentru ca asigura o
vindecare corespunzatoare si scade riscul dezvoltarii unei mecanici slabe

96
• Conditionare aeroba pe intreg parcusul procesului de recuperare
• Toate exercitiile active trebuie atent monitorizate pentru a minimiza substitutia sau
compensatia.

Saptamana 1
Se va aplica gheata pe umar la fiecare 2 ore pentru 15-20 minute in timpul zilei pentru 2
saptamani

Manual:

• Masaj tip effleurage (o forma de masaj care implica miscari circulare si netede
realizate cu podul palmei)
• mobilizarea tesutului moale din jurul musculaturii
• miscari scapulare usoare

Exercitii:
Programul de acasa consta in:

• flexia/extensia cotului
• intarirea musculaturii pumnului si a antebratului
• stretching cervical
• educatie posturala

Este importanta inlaturarea frecventa a slingului pentru a indoi si indrepta cotul timp de 10-15
repetitii pentru a minimiza tumefactia de la nivelul membrului operat

Scopuri:

• Reducerea durerii si a edemului.


• Initierea anvergurii pasive a miscarii cu restrictii (Bankart anterior – fara rotatie
externa; Bankart posterior – fara rotatie interna)
• Anvergura pasiva a miscarilor < 50 grade flexie/abductie
• Anvergura completa a miscarii cotului.

Saptamanile 2-4
Manual:

• Effleurage
• mobilizarea tesutului moale din jurul musculaturii
• miscari scapulare usoare
• controlul durerii (crioterapie, masaj si stimulare electrica).

97
Scopuri:

• Reducerea durerii si edemului.


• Anvergura pasiva a miscarii < 90 grade flexie/abductie

Saptamanile 4-6
Vizita medicala la 4 saptamani si inlaturarea slingului daca medicul o recomanda.

Manual:

• Mobilizarea tesutului si a musculaturii din jurul plagii

Exercitii:

• Flexii active si pasive asistate pana la planul scapular


• Flexia activa a bratului impotriva gravitatiei pana la planul scapular (in limita
tolerabilitatii)
o Fara rezistenta pana cand nu se pot efectua 30 de repetari cu mecanica
perfecta.
• Exercitii izotonice ale pumnului, antebratului si scapulei
• Exercitii de tragere in jos a membrului operat cu Theraband din fata si din planul
scapular
• Flexia cotului
• Exercitii izometrice submaximale (pana la limita dictata de durere);
• Exercitii active de elevare si retragere a scapulei
• Permis caratul unor greutati usoare
• Exercitii la ergometru fara rezistenta sau cu rezistenta minima
• Se incep antrenamentele proprioceptive (scrisul alfabet, abilitati motorii fine, exercitii
specifice serviciului/activitatii sportive practicate).

Scopuri:

• Inlaturarea slingului; durere minima in repaus.


• Initierea anvergurii active a miscarii de flexie si de abductie.

Saptamanile 6-8
Manual:

• Continuarea mobilizarii tesutului moale si imbunatatirea anvergurii miscarilor.

98
Exercitii:

• Se continua progresia anvergurii miscarilor in limita tolerabilitatii (dintat anterior,


trapez superior si inferior); se adauga exercitii excentrice.
• Se poate incepe o intindere usoara spre rotatie externa.
• Se poate incepe mobilizarea usoara a articulatiei glenohumerale.
• Se pot adauga exercitii usoare de rotatie interna de la 0 grade catre corp.
• Progresia antrenamentului proprioceptiv (aplecat pe coate, pozitie cvadrupla / "in
maini si genunchi" pentru stabilizare ritmica)
• Exercitii la ergometru cu cresterea rezistentei

Scopuri:

• Anvergura miscarilor mai mare de 80% din normal, initierea miscarii de ducere a
mainii in spatele capului, exercitii de spate in limita tolerabilitatii
• Se poate face jogging, ciclism, exercitii de ridicare ale bratului impotriva rezistentei in
piscina

Saptamanile 8-12

• Se pune accentul pe recastigarea fortei si a rezistentei.


• Exercitii active de anvergura a miscarii, incluzand aici rotatia interna si externa,
abductia bratului, presa
• Alergare, ciclism rutier sau montan; nicio activitate cu miscari fortate, balistice ale
bratului

3-6 luni:

• Vizita medicala la 12 saptamani.


• Extensie agresiva; inceperea exercitiilor cu rezistenta intensa.
• Adaugarea exercitiilor usoare de aruncare cu atentia centrata pe mecanica
corespunzatoare.

6 luni:

• Se intensifica programul de aruncare/programul specific sportului.

NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se va
baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament.

99
Protocol de recuperare post-operator pentru disjunctia acromio-claviculara

Articulatia acromioclaviculara este implicata frecvent in traumatismele ce afecteaza umarul.


Majoritatea traumelor la acest nivel sunt legate de o cadere pe umar sau de o actiune repetitiva in
care este implicat umarul (de exemplu, la atleti). Aceste afectiuni se intalnesc cel mai des dupa a
doua decada de viata, cu incidenta mai crescuta la barbati, in special hocheisti si rugbisti.
Mecanismul producerii- cadere pe umar cu bratul in adductie (bratul pe langa corp).
Tratament:

Descrierea tratamentului este facuta in functie de tipul disjunctiei acromio-claviculare:

Tip I

• Tratament ortopedic. De obicei, simptomele dispar dupa 7-10 zile de repaus; gheata
local, in primele 12-24 de ore; imobilizare cu esarfa. Se intrerup activitatile sportive si
ridicarea greutatilor pentru o perioada mai indelungata ( pana la disparitia
simptomelor si a durerii palpatorii).
• Tratament chirurgical. Se indica atunci cand se dezvolta o artrita simptomatica la 6
luni dupa tipul I de disjunctie acromioclaviculara. Practic, esecul tratamentului
conservator 3-6 luni recomanda o interventie chirurgicala, care consta in rezectia
ultimilor 5 mm din extremitatea distala a claviculei.

Tip II

• Tratament ortopedic, comun cu tipul I de disjunctie, 14 zile de imobilizare in bandaj


Dessault, dupa 7 zile de la imobilizare, daca simptomele se atenueaza, se indica
miscari usoare ale bratului, pentru activitati necesare zilnice. Activitatile grele,
ridicarile, sporturile de contact, nu sunt recomandate timp de 6 saptamani.
• Tratament chirurgical, are indicatii ca si in cazul tipului I de disjunctie.

Tip III

• Tratament ortopedic/chirurgical in functie de gradul de activitate al pacientului. In


cazul tratamentului ortopedic, perioada de imobilizare este de 14-21 zile, reluarea
activitatilor obisnuite, dupa 21 zile (la atenuarea simptomelor). La 4 saptamani
mobilitatea este la 80% fata de umarul sanatos. Recuperarea totala se obtine in 3 luni.
• Tratamentul chirurgical consta in fixarea claviculei in pozitie normala cu ancore sau
prin plastie musculara. Recuperarea dupa o interventie chirurgicala este de 1 luna,
pana la recapatarea completa a mobilitatii si 6 luni pana la practicarea activitatilor
sportive.

100
Tipurile IV, V si VI au intotdeauna indicatie chirurgicala.

Faza 1: Faza de protectie (0-6 saptamani)


Scopuri:

• Se asigura protejarea operatiei


• Se previne redoarea umarului

Metode auxiliare

• Se foloseste la nevoie medicatie antialgica, antiinflamatorie


• Orteza de umar trebuie purtata timp de 6 saptamani

Exercitii:

• Miscari ale cotului, pumnului si mainii: flexia si extensia activa a cotului, pumnului si
a degetelor este incurajata. Sunt permise exercitiile de apucare.
• Mobilizarea umarului: se incep miscari pasive in artic umarului, dar nu mai mari de 90
de grade. Sub limita de 90 de grade, se pot incepe si miscari active ale umarului.

Metode de precautie:

• Nu se va folosi bratul operat pentru a impinge sau ridica obiecte.


• Nu se va ridica bratul mai sus de nivelul umarului
• Sunt permise miscarile de la masa/birou: scris, servit masa, utilizarea calculatorului

Faza 2: Faza de miscare (7-12 saptamani)


Scopuri:

• Se incep miscari active, complete ale umarului

Metode auxiliare:

• Se indeparteaza orteza de umar


• La nevoie - medicatie antialgica, A.I.N.S.

Exercitii:

• Se continua exercitiile din timpul primei faze


• Mobilizarea umarului: se incep miscarile pasive si active de ridicare a bratului peste
nivelul umarului
• Exercitii izometrice ale umarului: pot fi initiate exercitii izometrice de flexie, extensie,
abductie, rotatie interna si externa ale umarului
• Intarirea izotonica a umarului cu ajutorul Theraband: se prindeti banda de o clanta sau
un carlig astfel incat sa se poata intinde banda pana cand se simte rezistenta. Pentru

101
inceput se foloseste o banda cu rezistenta scazuta. Se fac 5 repetitii de 3 ori pe zi.
Gradual se mareste numarul pana cand vla 20 de repetitii pe zi; apoi se schimba banda
cu una cu o rezistenta mai mare, se incepe cu 5 repetitii pe zi, crescand apoi numarul
pana la 20 de repetitii. Exercitiile de intarire trebuie sa include flexia, extensia,
abductia si rotatia interna/externa a umarului.

Metode de precautie:

• Fara activitati sportive


• Fara ridicari de greutati
• Se evita traumatismele locale la nivelul umarului

Faza 3: Faza de tonifiere (13-18 saptamani)


Scopuri:

• Intarirea umarului
• Mentinerea unei anverguri complete, nedureroase a miscarilor de la nivelul umarului
• tonifierea deltoidului, coafei rotatorilor si musculaturii stabilizatoare a scapulei

Exercitii:

• Se continua toate exercitiile din prima si cea de-a doua faza, descrise mai sus.
Adaugati urmatoarele exercitii sub indrumarea directa a unui kinetoterapeut
profesionist:
• Intarirea isotonica a umarului cu greutati/gantere: Avansati la folosirea de gantere
usoare (nu mai grele de 1,5 kg) dupa ce ati terminat faza Theraband.
• Stretching agresiv: Strechingul propriu poate fi util inainte de a incepe exercitiile de
intarire. Faceti stretching in adductie (capsula posterioara), rotatie externa si interna
(cu ajutorul unui prosop sau a unei curele dusa la spate) pentru a maximiza mobilitatea
umarului.

Metode de precautie:

• Fara ridicarea de greutati mari


• Fara activitati sportive
• Se evita traumatismele locale la nivelul umarului

Faza IV: Faza de tonifiere avansata (19-26 saptamani)


Scopuri:

• Imbunatatirea functionala (daca este necesara)


• Pregatirea pentru activitatile sportive
• Pregatirea pentru munca intensa

102
Exercitii:

• Se continua exercitiile de la faza 3


• Se incep exercitii specifice sportului practicat

Metode de precautie:

• Fara ridicari de greutati deasupra capului


• Fara sporturi de contact

Fara V: faza de mentenanta (+ 27 saptamani)


Scopuri:

• Revenirea la locul de munca fara restrictii


• Revenirea la activitatile sportive fara restrictii
• Mentinerea functionalitatii optime

Exercitii:

• Se continua exercitiile de tip izotonic pt umar, de 3 ori pe saptamana


• Se continua exercitiile specifice sportului practicat

103
Protocol de recuperare dupa fractura de clavicula

Fractura de clavicula reprezinta o patologie sportiva frecventa care apare, in general, in urma
unui impact la nivelul umarului sau unei caderi pe bratul intins. Aceste fracturi pot fi incomplete
sau complete si deseori necesita o rezolvare chirurgicala, urmata de o perioada de imobilizare.

Fiecare fractura este unica si, de aceea, este foarte important sa se lucreze impreuna cu medicul
si kinetoterapeutul pentru a se concepe un program de recuperare specific leziunii, nivelului de
pregatire sportive si stilului de viata.

In general, toate programele de recuperare sunt concepute pentru a-i permite pacientului sa-si
recapete, mai intai, anvergura completa a miscarilor, insistandu-se apoi pe redobandirea fortei.

Principii generale

1. Fara ridicari de brat: nu se ridica membrul operat la mai mult de 70 de grade in orice
directie in primele 4 saptamani post-operatorii
2. Fara ridicari de obiecte: nu se ridica obiecte mai grele de 2 kg, 6 saptamani de la
momentul operatiei
3. Aplicatii locale reci: gheata la nivelul plagii operatorii si a bratului pentru cel putin 15
minute de cel putin 3 ori pe zi pentru a diminua durerea si sindromul inflamator.
4. Imobilizare: se mentine membrul operat intr-o imobilizare speciala timp de 3-4 saptamani
post-operator pentru a sustine, fara efort, clavicula
5. Atentie la mecanica corpului: chiar daca membrul superior este imobilizat este foarte
important sa se mentina o aliniere musculara si osoasa corecta pentru a evita astfel
eventualele probleme ce pot aparea odata cu adoptarea de pozitii vicioase. Nu se vor
mentine umerii ridicati sau coborati sub imobilizare.

Saptamana 1

• Exercitii de pendulare: in acest exercitiu pacientul se va apleca inainte, de la nivelul


bazinului si se va lasa bratul operat sa atarne liber pe langa corp. Se vor face mici miscari
concentrice cu membrul operat cu bratul in miscare libera, atat in sensul acelor de ceasornic, cat
si in sens invers.
• Exercitii de intarire a fortei: se va strange o minge mica (minge anti-stress/minge de
squash) cu miscari usoare si de aceeasi intensitate de mai multe ori pe zi.
• Exercitii izometrice: in timpul exercitiilor izometrice bolnavul va contracta musculatura
fara a se misca membrul superior, insa. Exista mai multe exercitii izometrice care se poti efectua,
incluzand aici:

104
- Exercitii izometrice ale muschiului triceps: muschiul triceps este direct raspunzator de
extensia cotului

• Se intinde bratul pe o masa cu cotul flectat la 90 de grade

• Se strange pumnul si se apasa masa cu intreg antebratul, pornind de la pumn inspre cot

• Bratul nu se va misca, dar se va contracta muschiul triceps

- Exercitii izometrice ale coafei rotatorii: la nivelul muschilor ce compun coafa rotatorie se
produc deseori rupturi incomplete sau complete, odata cu fracturile de clavicula. Exercitiile
izometrice de rotatie interna si externa sunt recomandate pentru redobandirea fortei musculare la
acest nivel.

- Exercitii izometrice de rotatie interna si externa: bolnavul se va pozitiona la nivelul unui toc
de usa. Cotul va fi intr-o pozitie de 90 de grade de flexie, cu bratul pe langa corp. Pentru rotatie
interna, se pune palma pe tocul usii cu degetul mare in sus. Pentru rotatie interna, se va pune
dosul palmei pe tocul usii, degetul mare fiind pozitionat tot in sus. Se apasati cu palma si se
mentine pozitia timp de 5 secunde.

- Exercitii izometrice ale umarului: tot in programul de recuperare, pot fi recomandate exercitii
izometrice ale umarului care includ abductia, adductia, extensia si flexia acestuia, cu bratul pe
langa corp.

In timpul primei saptamani, kinetoterapeutul se va preocupa si de posibilele leziuni de parti moi,


incluzand aici intinderi sau rupturi musculare.
Se pot efectua si exercitii de cardio precum mers, urcat de scari sau mers pe bicicleta medicinala
in programul de recuperare.

Saptamanile 2-4
Kinetoterapeutul se va preocupa in continuare de leziunile de parti moi, fiind in acelasi timp
foarte atent la eventualele pozitii vicioase.Pentru imbunatatirea anvergurii miscarilor, se vor
incepe exercitii de “mers pe perete” sau exercitii cu scripetele. Miscarea de “mers pe perete” se
face prin ascensionarea cat mai sus a mainii pe perete fara a resimti vreun discomfort
semnificativ la nivelul umarului. In fiecare zi, trebuie sa se progreseze din ce in ce mai mult.
Tot in aceasta perioada se vor incepe exercitiile de redobandire a anvergurii complete a miscarii
cotului prin exercitii usoare de pivotare si flexie/extensie la nivelul pumnului si cotului.

Saptamanile 4-8
Se va creste gradul de amplitudine de miscare al umarului si vor incepe exercitiile de tonifiere.
Exercitiile coafei rotatorilor vor continua, de data aceasta insa adaugand benzi de rezistenta sau

105
mici greutati.
Ghidul bolnavului de intensitate si amplitudine in efectuarea miscarilor in acest moment trebuie
sa fie gradul de durere, fiind singurul simptom care poate sugera gradul de efort care poate fi
depus. Cu toate acestea, trebuie sa se evite miscarile excesive de ridicare si rotatie ale bratului.

Saptamanile 8-12
In timpul acestei faze, se va lucra la redobandirea completa a anvergurii miscarilor in toate
planurile. Totodata, se vor continua exercitiile de redobandire a fortei musculare, evitand insa
ridicarile de obiecte grele. Bolnavul se va concentra pe rezistenta musculara prin executarea
exercitiilor cu greutati mai usoare, dar facand mai multe repetitii.

Saptamanile 12-16
Se va incepe un program mai agresiv de redobandire a fortei musculare. Cu toate acestea, se va
intrerupe orice activitate daca apare durere sau instabilitate odata cu aceste miscari. La sfarsitul
acestei perioade, testele functionale ar trebui sa releve ca partea operata este la fel de puternica si
flexibila ca cea sanatoasa, permitand pacientului astfel sa se intoarca fara probleme la activitatile
curente pe care le desfasura inainte de accidentare, incluzand aici, desigur, si activitati sportive.

106
Protocolul de recuperare dupǎ artroscopia de umǎr

Considerente generale:

• Utilizarea unui sling timp de 1-2 saptamani post operator


• Menṭinerea unei posturi corecte la efectuarea tuturor exercitiilor.
• Conditionare aerobica în timpul procesului de reabilitare.
• Controale medicale post-operatorii: Ziua 1, 4 saptamani, 3 luni, 6 luni si 1 an.
• Toate exercitiile active trebuie monitorizate cu atentie pentru a minimiza miscarile de
substitutie sau compensare.

Saptamana 1
Manual

• Mobilizarea tesuturilor moi, masaj pentru scaderea edemului


• Exercitii de mobilizare in toate planurile, in limita durerii

Exercitii

• Flexia si extensia cotului, întarirea articulatiei pumnului si a antebratului.


• Stretching cervical, mobilizarea centurii scapulare
• Este foarte important inlaturarea frecventa a slingului pentru a efectua flexie/extensie
de cot, 10-15 repetari de fiecare data pentru a reduce tumefactia bratului operat
• Exercitii fizice cardiovasculare (bicicleta medicinala, bicicleta eliptica, stairmaster)

Scopuri

• Reducerea edemului si a durerii.


• Anvergura pasiva de miscarilor, adductie pana la 90 de grade, rotatie externa pana la
30 de grade.

Saptamanile 2 - 4
Obiective:

• Reducerea durerii si edemului.


• Anvergura pasiva a miscarilor, adductie pana la 120 de grade, rotatie externa pana la
60 de grade.
• Anvergura activa a miscarilor, adductie si abductie de 90 de grade cu mecanica buna.

107
Manual:

• Se continua tratamentul tesuturilor moi, anvergura pasiva a miscarilor, mobilizarea


scapulei, mobilizari usoare ale articulatiilor in limita durerii.
• Controlul durerii (crioterapie, masaj, electroterapie)

Exercitii:

• Exercitii izometrice în toate planurile.


• Se initiaza miscarile active in toate planurile in limita de toleranta a durerii
• Exercitii de intarire a centurii scapulare cu ajutorul Theraband.
• Conditionarea generala cat este tolerabila (include exercitii de flexie si extindere a
trunchiului).

Saptamanile 4 - 6:
Obiective:

• Redobandirea anvergurii complete a miscarilor (atat pasive, cat si active)

Manual

• Se continua mobilizarea tesuturilor moi si articulatiilor

Exercitii

• Progresia antrenamentelor de tonifiere- exercitii cu greutati, exercitii cu Theraband si


exercitii la aparate.

Saptamanile 6 - 8
Manual:

• Se continua mobilizarea tesuturilor moi si a articulatiilor

Exercitii:

• Se continua tonifierea coafei rotatorilor in toate planurile de miscare


• Se initiaza activitati usoare de tipul aruncare.

Saptamanile 8+

• Se initiaza antrenamentul sportiv specific, cat este tolerat fara sa apara durerea.
• Se continua tonifierea, exercitiile de anduranta si de conditionare fizica.

108
Protocol de recuperare dupa artroscopia de genunchi

Faza I – Prima saptamana post-artroscopie

Obiective:
– Controlarea durerii si a tumefactiei
– Mentinerea mobilitatii genunchiului
– Activarea muschilor cvadriceps

Ghiduri si activitati:
1. Se poate incarca cu toata greutatea si merge pe piciorul operat. In unele cazuri, vor fi folosite
carje pertru perioada imediat urmatoare chirurgiei daca mersul este inconfortabil.
2. Se inlatura bandajul atunci cand se ajunge acasa si se aplica gheata direct pe genunchi. Se
schimba bandajele ori de cate ori este nevoie.
3. se mobilizeaza cu blandete genunchiul (flexie si extensie) pe cat de mult se poate pentru a
preveni redoarea. Nu se aseaza perna sub genunchi pentru confort. Acest lucru poate conduce la
redoarea de genunchi.
4. Se aplica gheata pentru a reduce durerea si tumefactie 20 minute gheata, 20 minute fara, pe
perioada primei zile post-operatorii. Apoi se aplica gheata de cate ori exacerbeaza durerea si
tumefactia pentru 15-20 minute pe parcusul urmatoarelor zile post-artroscopie. Se pune un
prosop intre tegument si gheata pentru a preveni degeraturile.
5. Se poate face dus si uda inciziile portalurilor. Cu toate acestea, nu se imbiba in cada sau
Jacuzii pana cand firele nu sunt inlaturate.
6. Se pot purta ciorapi elastici sub genunchi pentru a preveni aparitia dedemului gambier. De
asemenea, se fac cel putin 10 exercitii de mobilizare a gleznei pentru a preveni edemul si
tromboflebita.

Programul de exercitii:
• Exercitii ale muschiului cvadriceps – se facpentru a mentine tonusul muscular la nivelul
coapsei si pentru a intari genunchiul
Din decubit dorsal cu genunchiul in extensie maxima. Se contracta si se mentine contractia
muschilor anteriori ai coapsei (cvadriceps), genunchiul devenind aplatizat si drept. Daca acestea
sunt executate corect, rotula va glisa proximal spre muschii coapsei. Se pastreaza contractia
pentru 5 secunde. Se executa cel putin 20 de repetitii de cate 3 sau 4 ori pe zi.
• Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul. Din decubit dorsal cu un prosop
rulat sub calcai sau stand pe un scaun cu calcaiul pe un taburet. Genunchiul se relaxeaza in
extensie. Daca genunchiul nu se va intinde complet, se poate pune o greutate (900 g pana la 2,25
kg) pe coapsa, exact deasupra rotulei. Se va mentine aceasta pozitie pentru 5 minute, de 3 ori pe
zi.
In timp ce se mentine aceasta pozitie de extensie, se lucreaza exercitiile de cvadriceps.

109
• Alunecarile de calcai – pentru a va recastiga flexia genunchiului. DDin decubit dorsal, se
aluneca calcaiul pentru a indoi genunchiul. Se continua flexia genunchiului pana cand se simte o
“intindere” in regiunea anterioara a genunchiului. Se pastreaza flexia pentru 5 secunde si apoi se
intinde genunchiul. In timp ce se mentine aceasta pozitie de extensie, se lucreaza exercitiile
de cvadriceps. Se repeta de 20 de ori, de 3 ori pe zi.
Alunecarile de calcai din sezut – pentru a recastiga flexia genunchiului
Din asezat pe un scaun, se trage calcaiul inapoi ca si cum s-ar incerca sa se puna piciorul sub
scaun. Se pastreaza pentru 5 secunde si se revine la pozitia de extensie. Se poate sa se ajute
bolnavul de piciorul opus, daca se simte nevoia. Se repeta acest exercitiu de 20 de ori, de cate 3
ori pe zi.
Flexia plantara si dorsiflexia piciorului – se mobilizeaza piciorul in sus si in jos pentru a
stimula circulatia in picior. Se executa cel putin 10 astfel de miscari la fiecare ora.

110
Protocol de recuperare preoperator dupa ruptura ligamentului incrucisat anterior

Faza I – Primele 6 saptamani dupa leziunea L.I.A

Initial, genunchiul trebuie sa fie protejat – se utilizeaza orteza si/sau carjele si se evita incarcarea
completa (“full weight bearing”). Se aplica gheata si o fasa elastica pentru a controla inflamatia.
Se mentine o pozitie procliva a membrului pelvin si se vor folosi ciorapi elastici daca membrul
inferior este edematiat. Pe masura ce durerea cedeaza si procesul inflamator descreste, se va
incerca sa se recastige gradual mobilitatea genunchiului. Se va evita pivotarea sau rasucirea
genunchiului pentru ca s-ar putea sa fie instabil si sa “cedeze”.
Nu se pozitioneaza o perna sub genunchi pentru “confort”. Aceasta miscare poate conduce la
redoarea genunchiului.
Atunci cand se merge, incarcarea se face conform instructiunilor. Se vor folositi carjele pentru a
ajuta mersul. Se poate renunta gradual la o carja, tinuta pe partea opusa ligamentului lezat. Se va
avansa la nici o carja sau la orteza atunci cand se poate merge fara a schiopata sau cand durerea a
incetat permanent.
Se aplica gheata daca se resimte durere sau genunchiul este inflamat. Se pozitioneaza un prosop
intre piele si gheata pentru a preveni lezarea pielii (gheata aplicata direct pe piele poate provoca
degeraturi). Gheata se aplica timp de 20 de minute, de 3 ori pe zi.
La aproximativ 3 saptamani post-leziune, durerea este de obicei diminuata iar procesul
inflamator a regresat. In stadiul acesta se poate incepe extensia genunchiului pentru a-i redobandi
mobilitatea.
Bicicleta medicinala, inotul (doar flutter kick) si urmatoarele seturi de exercitii sunt
recomandate:
Exercitii pentru muschiului cvadriceps – pentru a mentine tonusul muscular la nivelul coapsei
si pentru a intari genunchiul.
Din decubit dorsal cu genunchiul in extensie maxima. Se va contracta si mentine contractia
muschilor anteriori ai coapsei (cvadriceps), genunchiul devenind aplatizat si drept. Daca acestea
sunt executate corect, rotula va glisa proximal spre muschii coapsei.
Se pastreaza contractia pentru 5 secunde. Se executa cel putin 20 de repetitii de cate 3 sau 4 ori
pe zi pana cand se poate intinde genunchiul la acelasi nivel cu partea fara leziunea LIA.
Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul
Din decubit dorsal, cu un prosop rulat sub calcai sau stand pe un scaun cu calcaiul pe un taburet,
se lasa genunchiul sa se relaxeze in extensie.
Daca genunchiul nu se va intinde complet, se poate pune o greutate (500 g pana la 2 kg) pe
coapsa, exact deasupra rotulei si sa se mentina aceasta pozitie pentru 5 minute, de 3 ori pe zi.
! In timp ce se mentine aceasta pozitie de extensie, se vor lucra exercitiile de cvadriceps.
Alunecari de calcai – pentru a recastiga flexia genunchiului

111
In timp ce se sta intins pe spate, se va aluneca calcaiul pentru a indoi genunchiul. Se continua
indoirea genunchiului pana cand se simte o “intindere” in regiunea anterioara a genunchiului. Se
pastreaza flexia pentru 5 secunde si apoi se intinde genunchiul. Cat timp genunchiul este intins,
se pot combina exercitiile si sa se repete cele pt cvadriceps. Se continua aceste exercitii pana
cand se poate indoi genunchiul asemeni partii fara leziune de LIA (unoperated side). De
asemenea, pe masura ce se recastiga flexia, se va putea folosi un prosop pentru a progresa cu
flexia genunchiului. Se repeta de 20 de ori, de 3 ori pe zi.
Ridicari cu genunchiul in extensie

! In acest tip de exercitii, conteaza in primul rand contractia muschiului si nu abilitatea de


a ridica piciorul.
Comenzi:

1. Contractati cvadricepsul cand puteti de tare.


2. Contractati muschiul si mai tare!
3. Ridicati calcaiul la 10-15 cm.
4. Contractati cvadricepsul din nou.
5. Coborati membrul si calcaiul inapoi la podea. Mentineti muschiul cvadriceps pe cat puteti
de incordat.
6. Contractati muschiul din nou.
7. Relaxati-va si repetati.

Daca genunchiul se indoaie in timp ce se ridica membrul, nu se continua cu aceste exercitii. Se


vor incerca din nou exercitiile de cvadriceps pana cand se va reusi sa se ridice membrul fara a
indoi genunchiul.
Se poate avansa la urmatorul program de exercitii pentru a recastiga mobilitatea si forta. Daca
exercitiile pot fi executate cu usurinta dupa prima saptamana, atunci poate fi folosita o greutate
de glezna pentru a creste rezistenta exercitiilor si pentru a intari forta. Se incepe cu 500 mg si se
creste progresiv cu cate 500 mg pe saptamana pana cand se ajuge la 2,5 kg.
Exercitiile se efectueaza in fiecare zi in timpul primei saptamani, apoi la fiecare 2 zile atunci
cand se utilizeaza greutatile de glezna. Se evita folosirea stepper-urilor, genuflexiunilor sau
oricarui exercitiu ce provoaca cracmente sau durere la nivelul rotulei.
Bicicleta medicinala:
Se foloseste o bicicleta medicinala pentru a mobiliza genunchiul si pentru a mari flexia acestuia.
Daca nu se pot executa pedalari complete, atunci se pastreaza piciorul operat pe pedala si se
pedaleaza inainte si inapoi pana cand genunchiul se va indoi suficient cat sa permita un ciclu
complet. Majoritatea persoanelor reusesc un ciclu complet mai intai in sens invers, urmat apoi de
sensul inainte. Se poate folosi bicicleta, fara rezistenta, pentru 10 - 20 minute pe zi. Se regleaza
inaltimea seii bicicletei astfel incat atunci cand se sta pe bicicleta, genunchiul sa fie in extensie
completa atunci cand pedala este in pozitia cea mai de jos. Pedalarea se va face cu ajutorul
antepiciorului (varfului piciorului), si nu a calcaiului.

112
Ondulari de hamstring din picioare
Bolnavul se va pozitiona cu fata la perete, folosindu-se de acesta pentru echilibru si suport. In
timp ce se sta cu sprijin pe membrul fara leziune LIA, se indoaie genunchiul si se ridica
genunchiul spre zona fesiera. Se pastreaza aceasta pozitie flexata pentru o secunda. Se coboara
usor membrul inapoi pe podea. Se pastreaza soldurile aliniate. Se repeta de 20 de ori.
Ridicari pe varfuri
Se sta cu fata la o masa, avand mainile pe aceasta pentru echilibru si suport. Genunchii vor fi in
extensie maxima. Se contracta cvadricepsul si se mentine genunchiul in extensie maxima. Se va
ridica pe varfuri, mentinand in acelasi timp genunchii in extensie maxima. Se mentine aceasta
pozitie pentru o secunda, apoi se revine la pozitia de start. Se repeta de 20 de ori.
Abductia soldului
Pacientul se intinde pe partea sanatoasa. Genunchii vor fi in extensie maxima. Se ridica membrul
operat pana la 45 de grade. Se mentine aceasta pozitie pentru o secunda, apoi se revine usor. Se
repeta de 20 de ori.
Alunecari pe perete
Se sta in pozitie de drepti cu spatele si fundul atingand peretele. Se plaseaza picioarele la 30 cm
distanta unul de celalalt si la 6 cm distanta de perete. Se indoaie genunchiul si se aluneca de-a
lungul peretelui pana cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Se pastreaza aceasta pozitie
pentru 5 secunde si apoi se revine la cea de start. Se executa 3 seturi a cate 10-15 repetari.

Faza II – 6 saptamani post-leziunea LIA

La 6 saptamani post-leziune, ar trebui sa fie recastigatǎ mobilitatea genunchiului aproape


complept. Cu toate acestea, genunchiul poate fi instabil si sa cedeze la miscarile rapide de
pivotare. Medicul ortoped va decide daca este nevoie de ligamentoplastie sau continuarea
exercitiilor, eventual executate cu ajutorul unei orteze de genunchi.

Activitati:
Daca medicul considera ca genunchiul este instabil si va ceda la miscarile de pivotare, atunci
acesta va recomanda interventia chirurgicala. Se vor evita sariturile si activitatile ce implica
pivotari. Se vor lucra urmatoarele exercitii pentru a se recastiga forta si mobilitatea.
Daca medicul considera ca exista o sansa buna ca genunchiul sa fie stabil fara operatie, atunci
acesta va recomanda continuarea exercitiile cu ajutorul unei fase elastice, in acelasi timp
avansand cu nivelul de activitate. Daca genunchiul nu are nicio problema, atunci se poate avansa
cu exercitiile pe masura tolerantei. Daca genunchiul va ceda sau daca pacientul il simte instabil,
atunci exista doua optiuni: a) stabilizarea chirurgicala a genunchiului sau b) diminuarea
activitatilor si evitarea miscarilor de pivotare.
Se continua utilizarea ghetii dupa fiecare sesiune de exercitii.

113
Se poate folosi o bicicleta medicinala pentru a intari musculatura coapsei dar si pentru a creste
flexia genunchiului. Daca nu se poate pedala inca de-a lungul intregii curse a bicicletei, atunci,
cu piciorul lezat pe pedala, se pedaleaza inainte si inapoi pana cand genunchiul se va indoi
suficient cat sa permita un ciclu complet. Se poate utiliza bicicleta cu rezistenta minima pentru
maximum 10 minute pe zi. Inaltimea seii bicicletei se va ridica astfel incat atunci cand se sta pe
bicicleta, genunchiul sa fie in extensie completa atunci cand pedala este in pozitia cea mai de jos.
Pedalarea se va face cu ajutorul antepiciorului (varfului piciorului), si nu a calcaiului.
Ghemuiri pe scaun
In aceste exercitii, se coboara fundul spre scaun pana cand pacientul se aseaza pe acesta. Nu se
sta pe scaun, pac se va ridica imediat si va reveni usor la pozitie de start. Se pastreaza capul
aliniat drept cu coloana vertebrala si se indoaie bazinul in timp ce se coboara. Dupa prima
saptamana, se pot tine gantere in mana in timp ce se executa miscarile de ridicare, asezare pe
scaun. Se incepe cu 1,5 – 2,5 kg in fiecare mana. Se pot adauga 1-2 kg pe saptamana pana cand
se ajunge la 10 kg. se executa 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Alunecari pe perete
Se sta drept cu spatele si fundul atingand peretele. Se plaseaza picioarele la 30 cm distanta unul
de celalalt si la 6 cm distanta de perete. Se indoaie genunchiul si se aluneca de-a lungul peretelui
pana cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Se pastreaza aceasta pozitie pentru 5 secunde si
apoi se revine la cea de start. Se executa 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Exercitii de step-up
Pentru acest exercitiu, se aseaza un taburet mic, o carte sau o bucata de lemn pe podea, la
aproximativ 60 cm de un perete. Se aseaz piciorul lezat pe taburet. Se mentine echilibrul prin
sprijin pe perete. Apoi pacientul se va ridica usor pe taburet si va permite genunchiului sa se
intinda usor. Se coboara usor piciorul opus pe podea, pacientul incercand sa nu se odihneasca, in
schimb, revenind imediat la pozitia “stepped up”. Se incepe acest exercitiu cu 5 repetari a cate 3
seturi in prima saptamana. Se poate adauga o repetare la fiecare sesiune, pana cand se va ajunge
la 15 repetari, daca nu se resimte durere la nivelul genunchiului sau la locul de insertie al
tendonului rotulian.
Ridicari pe varfuri cu un singur picior
Se continua ridicarile pe varfuri din prima faza, insa acum se va incerca sa se ridice doar pe
piciorul lezat. Se mentine aceasta pozitie, in acelasi timp mentinandu-se echilibrul cu ajutorul
zidului sau a unui scaun. Se executa 3 seturi a cate 15 repetari.
Strech-ing de hamstring
Membrul inferior seflecteaza din sold, pastrand genunchiul in extensie completa, pana cand se
simte o intindere usoara la nivelul portiunii posterioare a coapsei si a genunchiului. Se mentine
pozitia de strech-ing pentru 15-20 secunda si se repeta de 3-5 ori.
Stretch-ing de cvadriceps
Se executa o miscare de apropiere a calcaiului de fund. Atunci cand se simte o intindere la
nivelul portiunii anterioare a coapsei si a genunchiului, se mentine pozitia pentru 15-20 secunda,
timp de 3-5 repetari.

114
Stretch-ing de gamba
Se mentine calcaiul drept pe podea, genunchiul fiind in extensie mxima. Pacientul se va apleca
inainte la nivelul coapselor, mainile sustinand greutatea. Atunci cand se simte o intindere usoara
la nivelul portiunii posterioare a gambei si a genunchiului; se mentine aceasta pozitie pentru 15-
20 secunde, timp de 3-5 repetari.

Exercitii aditionale

Urmatoarele exercitii pot fi adaugate in programul de recuperarea ȋncepȃnd cu saptamana


8 post-leziune:

• Presa de picioare
Pentru greutatea de inceput, se foloseste greutatea care se simte suficient de usoara astfel incat sa
se execute 20 de repetari. Se foloseste aceasta greutate pentru o saptamana, putand apoi se va
creste gradual. Greutatea va fi marita cu 2,25 kg la fiecare 7-10 zile, atata vreme cat se pot
executa 20 de repetari x 3 seturi.
La acest exercitiu, se evita cracmentele de genunchi sau sa se extinda rapid in timp ce se ajunge
la pozitia de intindere completa. Nu se vor incepe exercitiile cu genunchii flectati excesiv. Nu se
indoai genunchii atat de mult astfel incat gamba si soldul sa intre in contact.

• Fandari hamstring cu rezistenta


La fel ca si la presa de picioare, se incepe cu o greutate rezonabila cu care se vor executa
exercitiile de-a lungul primei saptamani. Se poate creste greutatea cu 2,25-5 kg la fiecare 10 zile,
atata vreme cat se pot lucra 3 seturi a cate 20 de repetari. Daca nu exista acces la un aparat de
fandari hamstring, se pot sa continua cu fandarile hamstring din picioare, atasandu-se greutati la
nivelul gleznelor. Se va incepe cu 1,5-2,25 kg si se vor adauga 0,5 kg la fiecare saptamana pana
cand se va ajunge la 3 seturi a cate 15 repetari cu greutati de 4,5 kg.

Exercitii suplimentare:

• Aparat de abductie/adductie a coapselor


• Scaun Roman
• Aparat pentru ridicari de gamba

115
Program de gimnastica pentru recuperare dupa artroplastie totala de sold.

! Program ce se repeta de 2-3 ori zilnic

Contractii:

1. Izometrice: incordarea muschilor coapsei


- incordare si mentinere pana se numra la 6
- relaxare si numarare pana la 8
- 15 repetari
3. Cu genunchii bine intinsi pe cearceaf, miscai de glezna (pedalari) de 20 ori
4. Ridicarea piciorului operat de la planul patului cu genunchiul intins – 10 repetari-
eventual cu ajutor.
5. Indoire si intindere de genunchi max pana la 90 grd- de 20 ori

Dupa 3 saptamani:
1. Culcat pe partea neoperata cu perna intre picioare si ridicarea piciorului operat intins
(eventual cu ajutor) de 10 ori.
2. Culcat pe burta: indoire si intindere a ambilor genunchi de 10-20 ori.
3. Balans cu picioarele la marginea patului, lent de 10-20 ori.

Contraindicatii:

- Este interzisa pozitia picior peste picior


-Interzisa rasucirea labei piciorului operat catre exterior
- Interzis sa se doarma pe partea operata pana la 2- 3 luni
- Interzis sa se culce bolnavul pe partea neoperata fara perna intre genunchi
- Interzisa intoarcerea brusca pe calcaiul piciorului operat in timpul mersului
- Interzis caratul greutatilor (galeata, bagaj)
- Interzis asezarea in fotoliu prea moale sau prea jos

Indicatii:
- Cand se sta culcat pe spate, picioarele trebuie sa fie usor departate
- Cand sta in sezand la marginea patului genunchii sa fie usor departati
- Cand sta la masa piciorul operat trebuie sa stea intins (valabil si pt statul pe
WC)
- Se poate culca pe burta dar numai cu perna intre picioare la manevra de
intoarcere.

Mersul se face cu cadrul sau carje dupa lectia invatata in spital

116
Dupa o luna de vla operatie se trece la mersul cu baston care se poarta in
partea opusa piciorului operat
Folosirea scarilor cu baston sau carje:
- Coborare scari: - baston- picior operat- picior sanatos
- Urcare scari: - picior sanatos- picior operat baston

117