ROMANIA

DIRECTIA HIDROGRAFICĂ MARITIMĂ

COCONSTANłA 900218,Str.FULGERULUI NR.1
Tel.+40 241 65 10 40 ; Fax.+40 241 51 30 65 email hidro@rdslink.ro

Programul Parteneriate în domeniile prioritare

Proiect de cercetare ştiinŃifică

INFLUENTA MODIFICARILOR GEO-CLIMATICE GLOBALE SI REGIONALE

ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE IN DOBROGEA
(GLOBE)

RAPORT DE ETAPĂ
Etapa III/2009-30-06

Identificarea unor factori de risc geoclimatici şi a consecinŃelor lor

potenŃiale asupra sistemelor socio-economice în Dobrogea
terestră şi maritimă
Activitatea III2
Factori de risc geoclimatic. ConsecinŃe potenŃiale asupra
sistemelor socio-economice în Dobrogea terestră şi maritimă

COORDONATOR PROIECT GeoEcoMar

Cdor. dr. Romeo Boşneagu dr. Dan Jipa
Seful DirecŃiei Hidrografice Maritime INCDM Grigore Antipa
Drd. Viorel Malciu
UMC
Dr. Brânduşa Chiotoroiu
UOC
Dr. Mariana Jugănaru
UBUC
Dr. Marian Marin
CCSFN
Dr. Georgică Slămnoiu
Prim Ovidiu
Ec.Adrian Marin

- Iunie 2009 -
 R A P O R T DE CERCETARE

Activitatea III2

Factori de risc geoclimatic. ConsecinŃe

potenŃiale asupra sistemelor socio-economice în
Dobrogea terestră şi maritimă

Cuprins

1. CUNOASTEREA FACTORILOR DETERMINANTI AI SCHIMBARILOR

CLIMATICE GLOBALE ACTUALE................................................................................ .6

2. FACTORII DETERMINANTI AI SPECIFICULUI CLIMATULUI SEMIARID

DOBROGEAN.................................................................................................................... 12

3. IDENTIFICAREA TENDINTELOR LOCALE IN VARIATIA UNOR PARAMETRII

CLIMATICI..........................................................................................................................13

4. TIPURI DE HAZARDE ŞI RISCURI CLIMATICE.......................................................26

5. ASEZAREA UMANA – SISTEMUL SOCIO-ECONOMIC DE REFERINTA IN

ORGANIZAREA, GESTIUNEA SI DEZVOLTAREA DURABILA A TERITORIULUI.
PARTICULARIZARE LA NIVELUL DOBROGEI...........................................................33

6. FONDUL DE DATE METEOROLOGICE…………………………………………….50

7. ELEMENTE METEOCLIMATICE SPECIFICE ÎN REGIUNEA LITORALUL

ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE......................................................................................51

8. TIPURILE DE HAZARDURI/RISCURI CLIMATICE DIN DOBROGEA………… 60

9. STUDIU DE CAZ
CondiŃiile climatice, factor major in determinarea specificului şi dinamicii proceselor
actuale din culoarul Carasu..................................................................................................91

CONCLUZII................................................................................................................... 116

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ……………………………………………………. … 118

ANEXE............................................................................................................................. 124

2
SCOPUL PROIECTULUI

Scopul proiectului este de imbunatatire a colaborarii dintre diferite entitati de

cercetare-dezvoltare si inovare, unitati ale administratiei publice si agenti economici privati
pentru solutionarea problemelor social–economice aparute in zona Dobrogei continentale si
maritime ca urmare a modificarilor geoclimatice globale si regionale.

OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI.

Proiectul îşi propune ca obiectiv general sǎ evidenŃieze impactul suferit de teritoriul

dobrogean în cursul evoluŃiei sale sale sub influenta modificarilor geo-climatice globale si
regionale. Se urmǎreste ca în final sǎ se ajungǎ la concluzii referitoare la dezvoltarea
durabilǎ a Dobrogei de astǎzi, sub presiunea schimbǎrilor globale/regionale.

ACTIVITĂłILE ETAPEI A III –A A PROIECTULUI

Etapa a III – a a proiectului cuprinde două activităŃi, după cum urmează:

Activitatea III1: Cunoaşterea factorilor determinanŃi ai schimbărilor geologice şi

identificarea tendinŃelor locale în variaŃia unor parametrii
Activitatea III2: Factori de risc geoclimatic. ConsecinŃe potenŃiale asupra sistemelor
socio-economice în Dobrogea terestră şi maritimă

Activitatea III2 a constat în lucru în echipă la care participat CO, P2, P3, P4, P5, P6
şi P8 finalizată printr-un raport de cercetare care prezintă principalii factori de risc
geoclimatic identificaŃi în Dobrogei, cât şi analiza primară a consecinŃelor acestora asupra
dezvoltării socio- economice în zonă.

OBIECTIVELE ETAPEI A III - A

Prezentul raport expune rezultatele cercetǎrilor efectuate în cadrul etapei a III-a -

activitatea III.2 din planul de realizare a proiectului. Aceasta îşi propune sa analizeze şi să
sintetizeze cunoştinŃele ştiinŃifice existente în prezent referitoare la factorii de rsc
geoclimatici identificabili în arealul terestru şi maritim dobrogean, cu desprinderea
concluziilor care să reliefeze potenŃialele consecinŃe asupra unor sisteme social-economice
dobrogene.

REZUMAT

Dezvoltarea durabilă a unei regiuni nu se mai poate face astăzi decât pe baza unor
planuri riguroase ce au la baza studii ştiintifice interdisciplinare ce oferă o predicŃie pe
termen lung a evoluŃiei factorilor de mediu favorabili sau nefavorabili în care este
proiectată dezvoltarea. Modificările geo-climatice generale, regionale şi locale, vizibile in
ultima perioadă pentru zona României şi in special pentru cea a Dobrogei şi litoralului
românesc al Mării Negre (întelegând prin litoral şi apele nationale, zona contigua si zona
economică exclusivă) au un caracter complex, sunt puŃin abordate şi studiate în

3
interdependentă, condiŃii geografice, geologice, clima etc. şi finalizate cu prognoze pe
termen mediu şi lung care să asigure dezvoltarea sigură şi durabilă a regiunii.

Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri climatice.
Fenomenul se explică prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenŃă sau de
transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar. Este domeniul
susceptibil în permanenŃă de invazii ale maselor de aer foarte reci şi uscate de origine
arctică sau polară, care atrag după sine întregul cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri
masive, viscole, îngheŃuri şi brume etc.), ca şi de invazii ale maselor de aer fierbinte
tropical dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de vară (încălziri
masive, secete prelungite, ariditate etc.).
În cazul interferenŃei acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de
spectaculoase în diferite sezoane din an prin modul de manifestare şi consecinŃe (ninsori
abundente, viscole violente etc.) Ele sunt cu atât mai periculoase cu cât se produc mai mult
în afara sezonului lor caracteristic, limitând perioada de vegetaŃie. EvoluŃia sezonieră şi
multianuală a acestor fenomene are un caracter neperiodic şi, de aceea, nu totdeauna pot fi
prevăzute şi preîntâmpinate.

Anterior prezentarii acestui document justificativ se mentioneaza o neconformitate cu

privire la extinderea activitatilor specifice fiecarei etape de cercetare, stabilite initial.
Masurile restrictive in finantarea actuala a proiectelor de cercetare aflate in derulare (ca o
repercursiune a crizei financiare recente) au dus la reorientarea si redimensionarea unor
faze-activitati de cercetare stiintifica (documentare/aprofundare, investigatii de teren,
achzitii de informatii in domeniile de cunoastere implicate etc.).
In acest caz, directorul de proiect si responsabilii de proiecte ale partenerilor au
redefinit gradul si modul de implicare a intregului personal de cercetare stiintifica pe
problemele cheie ale obiectivelor generale si faziale ale proiectului. De asemenea, s-a
acordat o atentie sporita adaptarii rezultatelor cercetarilor stiintifice curente in domeniile
relevante pentru obiectivele proiectului, ce apartin unor specilisti din colectivul de
cercetare, extins recent prin cooptarea contractuala individuala a unor specialisti de
notorietate in cercetarea stiintifica climatologica, de la Academia Romana.
In elaborarea fazei curente de cercetare a proiectului s-a tinut seama de obiectivul
major al acestuia “Identificarea unor factori de risc geoclimatic si a consecintelor lor
potentiale asupra sistemelor socio-economice in Dobrogea terestra si maritima”
abordandu-se urmatoarele aspecte:
- reluarea unor elemente de cunoastere a factorilor determinanti ai schimbarilor
climatice actuale, in ideea determinarii cat mai corecte a factorilor de risc geoclimatic, ce
au la baza comportamente atipice ale componentelor climatice;
- caracterizarea climatica generala a Dobrogei (factori genetici ai climei,
particularitatile elementelor climatice zonale, comportamente atipice etc.), identificarea
tendintelor locale in variatia principalilor parametrii climatici, sublinierea accentuarii
caracterului semiarid al climei;
- tipuri de hazarde climatice si bioclimatice, cu dezvoltarea unei baze teoretico-
metodologice de determinare, pentru care s-a folosit in egala masura o bogata literatura de
specialitate si un important volum de informatii statistice (date meteo, in mare masura de
data relative recenta);
- sistemele socio-economice din Dobrogea, evidentiindu-se influenta mutatiilor
climatice actuale asupra structurii si functionalitatii acestora. De pilda, climatul semiarid
dobrogean (temperaturi ridicate, precipitatii reduse, frecvente perioade de seceta si
4
uscaciune) a influentat din totdeauna tipul de agricultura, evoluand de la un tip predominant
extensiv, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea (pasunile de stepa favorizand cresterea
ovinelor, mult sustinuta de transhumanta mocanilor transilvaneni in zona) la cel de
agricultura socialista conventionala, cu caracter intensiv, in care irigatiile au combatut
ariditatea, imbunatatind randamentul la principalele culturi agricole.
Gradul de abordare stiintifica a acestor directii este variat, unele fiind intr-un stadiu
avansat (analiza sistemelor socio-economice continentale, variatiile locale ale parametrilor
climatici), altele intr-un stadiu mediu (hazardele climatice si bioclimatice), altele intr-un
stadium incipient (particularizarea incalzirii climatice la nivel local, argumentarea stiintifica
a strategiei nationale de combatere a incalzirii climatice globale). Urmeaza ca in faza
urmatoare sa se aprofundeze, sa se detalieze sau sa se particularizeze si mai clar
schimbarile majore climatice si impactul acestora la nivelul celor doua medii – uscat si
maritim.
Principalele rezultate si produse ale cercetarii obtinute in aceasta perioada de
cercetare faziala:
a) In planul cercetarii stiintifice fundamentale si aplicative:
- dezvoltarea bazei conceptuale si metodologice de analiza a schimbarilor geo-
climatice globale, prin extinderea si aprofundarea unor rezultate de cercetare proprie, cat si
prin insusirea celor mai noi rezultate in domeniu, pe plan national si international (vezi
bibliografia prezentata anul anterior), (de exemplu: riscurile si hazardele climatice si
bioclimatice). Se adauga elementele de interdisciplinaritate in analiza integrata si simultana
a fenomnelor; cauzalitatea mutatiilor se analizeaza in concordanta cu dimensiunea si
intensitatea schimbarilor climatice; influenta acestora asupra viabilitatii sistemelor socio-
economice locale este monitorizata prin aplicarea unor masuri de combatere a factorilor de
risc climatic si bioclimatic. Se evidentiaza hartile tematice de referinta: “Harta regionala a
fenomenelor climatice de risc din Romania”, “Harta repartitiei teritoriale a indicelui de
ariditate Emm. De Martonne in Dobrogea”; Diferentierile teritoriale ale potentialului
economic din Dobrogea”, etc.;
- dezvoltarea laturii aplicative a cercetarilor stiintifice de acest gen. Cercetarea
cauzala a schimbarilor climatice permite fundamentarea strategiei nationale de combatatere
sau de diminuare a efectelor acestora, care au un rol restrictiv in evolutia sistemelor socio-
economice;
- proiectul promoveaza rolul cercetarilor stiintifice interdisciplinare in analiza
schimbarilor climatice globale, precum si cea a influentelor acestora asupra dezvoltarii
curente si durabile a sistemelor socio-economice locale (activitati economice, functia
asezarilor umane);
- elementul de fond al schimbarilor climatice globale actuale l-ar reprezenta
incalzirea climei, ceea ce ar avea un impact major asupra raportului apa/uscat (prin topirea
unei parti insemnate din calota glaciara artica, nivelul apelor oceanului ar creste in
detrimentul suprafetei uscatului). Suprafata celor doua medii de viata modificandu-se
procentual, determina modificari in comportamentul componentelor de mediu aferente.
b) In plan institutional, proiectul creaza oportunitati de afirmare sau de
formare/dezvoltare a capacitatilor profesionale ale tuturor membrilor din colectivul de
cercetare al acestuia. Abordarea unei asemenea tematici ample de cercetare (impactul
asupra vietii a unor schimbari climatice la nivel planetar, greu de identificat si monitorizat
sub aspect cauzal, comportamental si al diminuarii efectelor) reprezinta o provocare pentru
cunoastere, in egala masura fiind antrenati atat cercetatorii consacrati, cat si cei care se afla
la inceputul specializarii (masteranzi, doctoranzi).

5
DESCRIEREA ŞTIINłIFICĂ SI TEHNICĂ

Activitatea III.2

Factori de risc geoclimatic. ConsecinŃe potenŃiale asupra sistemelor

socio-economice în Dobrogea terestră şi maritimă

1. CUNOASTEREA FACTORILOR DETERMINANTI AI SCHIMBARILOR

CLIMATICE GLOBALE ACTUALE

Faptul ca Pamantul este un corp cosmic si, in acelasi timp, o planeta vie sta la baza
necontenitelor si vastelor procese de transformare de pe suprafata sa.
Schimbarile climatice globale, la scari mari de timp geologic, se explica in mod
prioritar prin orbita, inclinarile si oscilatiile planetei Pamant in cursul miscarii sale de
revolutie in jurul Soarelui.
Dupa aria de provenienta si de manifestare a schimbarilor climatice (abateri mari ca
intensitate, arie de cuprindere si efecte in comportamentul current al componentelor
climatice), cauzele se grupeaza in doua categorii: cauze extraterestre si cauze terestre.

1.1. Cauzele extraterestre - cosmice se refera in principal la modificarea

parametrilor orbitei terestre si la variatia radiatiei solare.

1.1.1. Modificarea parametrilor orbitei terestre este ipoteza luata frecvent in consideratie
pentru stabilirea cauzelor alternantelor glaciar-interglaciar; variatia periodica a parametrilor
orbitali facilitand explicarea variatia radiatiei solare disponibile la diferite latitudini si in
anumite anotimpuri. Cei mai importanti parametrii geometrici care se modifica periodic
sunt: inclinarea planului ecuatorial al Pamantului fata de planul eclipticii, migrarea
periheliului si excentricitatea orbitei.
Orbita pe care o descrie Pamantul in miscarea sa de revolutie variaza in timp, de la
un cerc aproape perfect, la o elipsa foarte aplatizata si invers, durata unui ciclu complet
fiind de 90 000 – 100 000 ani.
Unghiul de inclinare al axei terestre (planul ecuatorial al Pamantului) fata de
planul eclipticii, care modifica distributia temperaturii si circulatia generala a atmosferei,
generand anotimpurile, executa o migratie biunivoca in circa 40 000 ani. Axa polilor face
un unghi constant de 66º33’ cu planul eclipticii. In cursul unui an, Soarele trece de doua ori
in planul ecuatorului: la 21 martie si 23 septembrie. In sase luni, din 21 martie pana la 23
septembrie, Soarele se afla la nord de planul ecuatorului, departarea sa maxima
inregistrandu-se la 21 iunie. In sase luni, de la 23 septembrie pana la 21 martie, Soarele se
afla la sud de planul ecuatorului, departarea sa maxima inregistrandu-se la 21 dedembrie.
Rotatia conica executata in spatiu de axa terestra (migrarea periheliului), sub
influenta fortelor de atractie ale Soarelui si Lunii, determina migrarea polilor geografici si
are, cu o periodicitate de aproape 26 000 ani.
Desi modificarea acestora a fost invocata pentru explicarea variatiilor climatice inca
de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Milancovie, in anul 1921 este primul care, luand in
considerare respectivele modificari, calculeaza variatia cantitatii de caldura primita de la
soare in timpul verii, pentru teritoriile cuprinse intre 5º si 65º latitudine nordica. Efectul

6
insumat al acestor modificari periodice a fost transpus in curba variatiei de temperatura, din
care rezulta existenta unei ciclicitati majore a schimbarilor climatice la intervale de 100
000, 40 000 si 25 000 de ani (N. Popescu, 2001). In 1937, Soergel coreleaza curba
temperaturilor cu ridicarea sau coborarea limitei zapezilor si extinderea maselor de gheata
din Europa de Nord, indicand in felul acesta succesiunea in timp a erelor glaciare si
interglaciare.
In ultimele decenii, “teoria astronomica” a fost reconsiderata, datorita
corespondentei dintre curba variatiei intensitatii radiatiei solare, rezultata din calculele
astronomice ale lui Milancovie si curba stadiilor paleoclimatice, obtinuta din variatia
raportului izotopilor 018/016.
Prognoza astronomilor cu privire la modificarile revolutiei terestre arata ca
urmatoarea perioada glaciara ar incepe peste 5 000 de ani si ar dura timp de 55 000 de ani,
in conditiile in care toti ceilalti factori care determina clima ar ramane constanti.

1.1.2. Variatiile intensitatii solare

Dupa unii cercetatori, variatiile intensitatii solare reprezinta una dintre cauzele
principale ale schimbarilor climatice globale. S-a constatat ca ciclul de 11,3 ani ai petelor
solare influenteaza inensitatea radiatiei globale incidente la suprafata terestra, facand-o sa
creasca cu 0,4% cand numarul petelor este maxim, fara insa ca temperatura aerului sa
inregistreze o crestere corespunzatoare. Ca urmare, in anii cand numarul petelor solare
creste, vremea pe Pamant este mai rece si mai umeda, iar in anii cand numarul petelor
solare scade, timpul este mai cald si mai uscat. Acest paradox s-ar explica astfel: o crestere
moderata a intensitatii radiatiei solare ar determina cresterea evaporatiei si umezelei
atmosferice, ceea ce ar conduce la o crestere a transferurilor de aer dinspre zonele
ecuatoriale catre cele polare. La randul lor, aceste transferuri, mult mai puternice in timpul
semestrului cald, ar determina crsterea nebulozitatii si precipitatiilor in regiunile polare,
impiedicand topirea ghetarilor (prin diminuarea intensitatii radiatiei globale) si favorizand
extinderea acestora (prin aportul mai mare de precipitatii solide).
Pamantul si atmosfera sunt captatatori ai energiei solare. Soarele este atat de departe
de pamant, incat razele solare sunt paralele cu acesta. Aceste raze sunt egale, transportand
aceasi cantitate de caldura, different de regiunea in care ne aflam (polara, temperate sau
ecuatoriala). Deasupra regiunilor polare, energia solara este transformata in caldura pe o
mare suprafata a pamantului si intr-un mare volum de atmosfera, pentru ca razele sunt
foarte oblice. In regiunea ecuatorului, aceeasi cantitate de energie cuprinde o suprafata de
pamant si un volum de atmosfera cu mult mai reduse, pentru ca razele solare sunt
perpendiculare pe sol. In regiunile temperate se inregistreaza o situatie intermediara, intre
frigurile polare si caldurile ecuatoriale. Cu cat razele solare sunt mai oblice, cu atat este mai
putin cald; cu cat sunt mai aproape de verticala, cu atat este mai cald. Maximum de
incalzire se inregistreaza pe spatiile unde razele solare sunt perpendiculare pe sol, la
amiaza.
Miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale dureaza 24 ore si defineste ziua,
in tmp ce miscarea de revolutie a acestuia in jurul Soarelui dureaza 365 zile si 6 ore si
defineste anul.
Rotatia conica executata in spatiu de axa terestra, sub influenta fortelor de atractie
ale soarelui si Lunii, determina migrarea polilor geografici si are, la randul ei, o durata de
26 000 ani.
Modificarile naturale ale unor parametrii astronomici, ai miscarii de revolutie,
diminueaza sau sporesc cantitatile totale si anotimpuale de energie solara radianta,
provocand drastice schimbari climatice, corespunzatoare perioadelor glaciare sau
7
interglaciare. In urma prognozarii modificarilor revolutiei terestre, rezulta ca urmatoarea
perioada glaciara va incepe peste 5000 de ani si va dura timp de 55 000 de ani, in ipoteaz in
care toti ceilalti factori care determina clima ar ramane constanti.
Din ratiuni astronomice, climatul se diferentieaza pe zone, ce corespund unor spatii
intre anumite paralele: cercurile polare si tropicele.
In zona intertropicala (spatial cuprins intre cele doua tropice), razele solare sunt
aproape de verticala, la amiaza, tot anul. Ele sunt perfect verticale de doua ori pe an. In
aceasta zona, durata zilei nu este niciodata foarte diferita de cea a noptii. La ecuator, zilele
si noptile sunt intotdeauna egale ca durata. Deci, in zona intertropicala exista o foarte mica
diferenta intre vara si iarna; practic, nu exista nicio diferenta la ecuator.
In zonele temperate (cuprinse intre tropice si cercurile polare), razele solare nu sunt
niciodata verticale. Deci, temperaturile sunt mai putin puternice decat in zona
intertropicala. Diferenta intre zi si noapte depinde foate mult de la un sezon la altul.
In zonele polare, razele solare sunt intotdeauna foatre oblice; deci, acesteasunt
zonele frigului. Diferentele intre zi si noapte sunt enorme. La poli, atat ziua, cat si noaptea
dureaza cate sase luni, diferentierile sezoniere fiind remarcabile.
Cei doi parametrii de care depinde incalzirea Terrei sunt:
- unghiul pe care-l fac razele solare in raport cu verticala (suprafata active – scoarta
terestra sau suprafata acvatica);
- durata respective a zilei si a noptii. In anotimpul verii, cand zilele sunt lungi si
noptile sunt scurte, incalzirea devine importanta. In timpul iernii, cand zilele sunt scurte si
noptile sunt lungi, racirea climei devine predominanta.

1.2. Procese si fenomene terestre naturale

1.2.1. Diferentierile teritoriale ale amplitudinii termice anuale

Amplitudinea termica anuala este diferenta intre media lunii celei mai calde si
media lunii celei mai reci.
Continentele se incalzesc si se racesc mai repde decat oceanele. Regiunile costiere
au ierni dulci si veri racoroase, in timp ce spatiile situate in interiorul continentelor au ierni
aspre si veri foarte calduroase. In acest sens se vorbeste adesea despre “continentalism”,
pentru a desemna spatiile cu amplitudine termica foarte puternica.
Spatiile unde amplitudinea termica anuala depaseste 20º sunt situate in afara lumii
intertropicale, desi exista continente masive in aceasta zona (America de Sud si Africa). In
mijlocul lor nu exista continentalism. Din ratiuni astronomice, contrastul intre iarna si vara
nu exista la ecuator; exagerarea lui 0 fiind 0, continentalismul termic nu face referire la
zona intertropicala.
In revansa si mereu din aceleasi ratiuni astronomice, contrastul dintre iarna si vara
este puternic in zona temperata. Daca marile mase continentale alterneaza cu mari
suprafete oceanice, atunci si in acest caz, exagerarea contrastului vara/iarna devine enorm.
Acest coportament termic se inregistreaza in zona temperate din emisfera nordica si numai
acolo. Expresiile: “climat oceanic” si “climat continental” nu se aplica in toate regiunile
apropriate sau din lungul oceanelor. Ele se aplica numai in zona temperata nordica.
In Canada si in Siberia orientala exista spatii unde diferenta vara/iarna depaseste
40º. In acelasi timp, in micile “continente”, precum Spania, Europa centrala sau Turcia
(toate situate in zona temperata) se inregistreaza o diferenta de peste 20º intre vara si iarna,
datorita influentei mai blande a marilor: Baltica, Mediterana, Caspica si Marea Neagra. Tot
in zona temperata nordica apar puternice diferente intre fatada orientala si occidentala a
continentelor. Se constata ca in Corea, China de Nord, Japonia si zona Quebec (Canada),
8
amplitudinea termica anuala depaseste 20º (deci un regim continental), desi aceste spatii
sunt foarte aproape de mare. La acelasi latitudini, dar pe fatadele occidentale ale
continentelor (coasta pacifica a Americii de Nord si Europa de Vest), amplitudinea termica
anuala este sub 20º.

1.2.2. Curentii oceanici

Curentii oceanici si curentii de aer stau la originea contrastelor termice prezentate
anterior. De pilda, deriva nord-atlantica explica amplitudinea termica mai slaba din Europa,
intre Portugalia si Capul Nord; pe fatadele maritime, apele mai calde ale oceanului
atenueaza rigorile iernii. Totodata, influenta curentilor reci Oya-Shivo si Labrador explica
severitatea iernilor din Japonia si Quebec (Canada). De asemenea, fluxurile maselor de aer
vestice predomina in zona temperata. Aerul oceanic avanseaza de la Atlantic catre
interiorul continentului si trecerea este foarte progresiva, de la climatul oceanic al Bretaniei
la climatul continental al Rusiei. Pe continentul american, trecerea este mai brutala, din
cauza lanturilor muntoase paralele cu tarmul. Marea deriva de Vest din emisfera sudica este
analizata in raport cu fluxul aerian de Vest, care sulfa mai regulat decat in spatial
continental, unde aproape ca este absenta la aceste latitudini.
Din cele prezentate rezulta ca, climatul depinde de o multitudine de factori
intrdependenti. Pozitia planetei in sistemul solar determina existenta marilor zone climatice.
Dar dispozitia continentelor, relieful, circulatia atmosferei si circulatia marina constituie
factorii care depind in totalitate unii de ceilalti.

1.2.3. Circuitul apei in atmosfera

Evaporatia (trecerea apei in stare gazoasa) reprezinta mecanismul de baza al
circuitului apei in atmosfera. Aceasta se face in functie de rezervele lichide ale planetei:
oceanele si marile principale. In subsidiar se mentioneaza: cusurile de apa, lacurile si
mlastinile. Se adauga evapotranspiratia plantelor.
Cantitatea de apa evaporata este cu atat mai mare cu cat: rezervorul lichid este mai
abundent; masa lichida este calda; cu cat masa vegetala este mai importanta, cu atat
evatranspiratia joaca un rol mai important; aerul este animat de o miscare rapida; aerul este
afectat de presiuni joase; aerul este cald.
Atmosfera se poate incarca de umiditate (apa in stare gazoasa), dar aceasta pana la o
anumita limita (limita este cu atat mai ridicata, cu cat temperatura aerului este mai mare).
In regiunile ecuatoriale, aerul este in general foarte umed, datorita urmatoarelor
conditii: rezervor lichid abundant, mare calda; masa vegetala importanta, presiuni joase
ecuatoriale; aer cald.
In regiunile polare, din considerente exact opuse, aerul este frecvent uscat. In
Atlanticul de Nord, aerul poate sa acumuleze mari cantitati de apa in urmatoarele conditii:
prezenta unui ocean; oceanul se incalzeste putin ca urmare a prezentei curentului Nord-
Atlantic; miscarea rapida a aerului in depresiunile atlantice; presiunile joase; aerul provenit
de la presiunile inalte subtropicale este un aer cald.
In urma evaporatiei apei, aerul inregistreaza doua stari de umiditate: umiditatea
absoluta (cantitatea de vapori de apa continuta de atmosfera intr-un loc anume si la un
moment dat), exprimata in g/mc. si umiditatea relativa (ca raport intre umiditatea absoluta
si maximum tolerat de temperatura).
Un rol important in transformarea starilor fizice ale apei (gazoasa, lichida sau
solida) il au miscarile atmosferei, atat pe verticala (ascendente – termice, de convergenta,
frontale), cat si pe orizontala. De exemplu, aerul umed este transportat de curentii aerieni
dincolo de spatiile unde au loc evaporatia si precipitatiile. Fluxul (curentul) de vest
9
transporta aerul umed din Atlanticul de Nord pe continent, precipitatiile atlantice cazand in
Franta, Germania, Polonia etc.
Acolo unde aerul este animat in permanenta de miscarea de subsidenta, climatul
este uscat, secetos. Intre regiunile secetoase se mentioneaza: deserturile, ca regiuni situate
sub influenta anticiclonilor subtropicali (Sahara, Arabia, Australia centrala etc.); spatiile
indepartate de oceane (Asia centrala, desertul Gobi); spatiile protejate de munti; spatiile din
apropierea unui curent marin rece (desertul costier al Perului).
Ca urmare, modificarile pe termen lung ale proceselor de schimb intre atmosfera si
oceane au contribuit semnificativ la schimbarile climatice inregistrate de-a lungul timpului.

1.2.4. Eruptiile vulcanice

Aceste fenomene determina aparitia la inaltimi foarte mari a norilor de praf si
arunca in aer picaturi de acid sulfuric, dioxid de carbon, vapori de apa etc. Toate acestea se
constituie intr-un ecran absorbant pentru radiatia solara, care ajunge diminuata la suprafata
terestra, astfel incat clima se raceste. Se afirma ca perioadele de racier a climei din trecut au
fost generate de intensificari sensibile ale eruptiilor vulcanice, care au proiectat in
stratosfera cantitati imense de praf. Stratul de cenusa descoperit in calotele glaciare din
regiunile polare constituie dovada unei intense activitati vulcanice in urma cu 30 000-17
000 de ani, cand Pamantul trecea printr-o epoca glaciara. De exemplu, eruptiei vulcanului
Tambora din insula Sumbava (Indonezia), care a avut loc in 1815, i-a urmat asa-numitul
“an fara vara” (1816), datorita calamitatilor provocate, care s-au extins in Europa si in
America. Prin analogie, tendinta de incalzire a climei din prima jumatate a secolului al
XIX-lea s-ar datora si vulcanilor, care erau neobisnuit de “linistiti”. Noi eruptii au inceput
in a doua jumatate a secolului.

1.3. Cauze antropice

Omul joaca un rol important in evolutia climatului, marcat in perioada actuala de
dezvoltarea industriala, defrisarea padurilor si explozia demografica, fenomene ce modifica
factorii de transmisie si de absorbtie ai aerului atmosferic. Climatul depinde de energia care
ne parvine pe calea razelor solare. O parte din aceasta energie radiatoare se reintoarce in
cosmos prin efectul albedou-lui, a carui intensitate depinde numai de natura locala a
supafetei terestre.
Marile defrisari si desteleniri au inlocuit padurea cu campul cultivat, modificand
albedo-ul si in consecinta climatul. Activitatile antropice pot contribui la schimbarea climei
nu numai prin instalarea efectului de sera, ci si prin modificarea albedoului. Unii autori
sustin ca incalzirea prin aparitia efectului de sera ar putea detrmina o crestere a
nebulozitatii, care ar duce implicit la o crestere a albedoului, insotita obligatoriu si de o
racire a climei. Acelasi efect il au si emisiile de particule sedimentabile si in suspensie in
atmosfera. Acestea rezulta in urma activitatilor precum: pasunatul intensiv, lucrarile
agricole mecanizate, incendierea padurilor si savanelor, dar mai ales in urma arderii
combustibililor fosili in centrele industriale, in motoare de tot felul, ca si pentru consumul
casnic.
Activitatile antropice au un rol deosebit in determinarea unor posibile schimbari
climatice, modificand factorii de transmisie si de absorbtie ai aerului atmosferic.
Modificarile de baza se produc la nivelul a doi parametrii caracteristici:
evapotranspiratia si structura gazoasa a atmosferei.
Evapotranspiratia este considerata ca o “garnitura a umiditatii atmosferei”,
realizata prin intermediul plantelor. Un exemplu concludent ni-l ofera regiunea muntoasa
Roraiama (Guiana venezueliana), unde se inregistreaza o umiditate foarte ridicata, care
10
provine atat din precipitatiile abundente, dar si din evapotranspiratia padurii dense.
Inlocuirea padurii cu un camp sau un oras, modifica conditiile evapotranspiratiei si in
consecinta climatul.
Dioxidul de carbon din atmosfera se afla intr-o continua crestere, datorita
activitatilor umane, in raport cu utilizarea combustibililor fosili (precum carbunele si
petrolul). Astfel s-a ajuns la diferite forme de poluare a atmosferei si hidrosferei.
Principalele surse de poluare a atmosferei:
a) Sursele stationare de combustie. Se au in vedere instalatiile in care se ard
combustibili, fie pentru incalzire, fie in legatura cu unele procese industriale.
Dezvoltarea deosebita a marilor aglomerari urbane a determinat o crestere a
“combustiei casnice”, reflectata in densitatea sporita a costurilor casnice emitatoare de
fum. Incalzirea cu carbune si petrol se extinsese la un moment dat (mai ales la jumatatea
secolului trecut), sporind densitatea particolelor de funingine emise deasupra unor localitati.
Miile de asemenea resurse nu sunt deloc neglijabile. In deceniul sapte al secolului trecut se
aprecia ca la Paris, combustia casnica polua aerul in proportie de 33% (in timp ce industria
numai 20%). O situatie asemanatoare se inregistra si in Depr. Petrosani, mai ales pe timp de
iarna.
“Combustia industriala” a crescut enorm, mai ales in unele orase din tarile
dezvoltate. Pe plan mondial sunt cunoscute marile aglomerari industriale ca: Ruhrul,
Londra, Los Angeles, New York, Parisul (in deceniul opt al secolului trecut avea 25 000 de
inteprinderi industriale). Intre industriile cele mai poluante se mentioneaza: industria
energiei electrice (termocentralele, mai ales dupa reorientarea acestora catre consumul de
carbune), industria chimica, rafinariile de petrol, metalurgia, fabricile de ciment. Centralele
termoelectrice emit, in principal: bioxid de sulf; oxizi de azot, dintre care, dupa unele
pareri, circa 60% reprezinta bioxidul de azot (oxizi care apar prin combinarea azotului cu
oxigenul din aer, la temperaturile ridicate ale proceselor de ardere); funingine si cenusa.
“Deseurile menajere din marile aglomerari urbane” reprezinta o alta sursa de
poluare a aerului; prin ardere, acestea emana imense cantitati de fum si gaze nocive. O
statistica mai veche, insa relevanta arata ca in fosta R.F.G., cantitatea acestora se ridica la
200,0 milioane mc anual, iar la Hamburg, prin arderea acestora se evacua anual 6 000 t acid
clorhidric, care afecta si starea imobilelor.
“Radioactivitatea” este o sursa de poluare de data mai recenta, dar cea mai
distrugatoare, in cazul cand, de nechibzuinta s-ar ajunge la o catastrofa nucleara. Exista trei
surse de emanatii poluante: exploziile atomice, apele folosite si evacuate de la uzinele
atomice si deseurile atomice. Desi se lucreaza cu multa responsabilitate in domeniu, in
natura procesele par a se complica uneori. Unele plante si organele unor animale acvatice
sau terestre au proprietatea de a concentra biologic o mare cantitate de anumite elemente,
care in natura sunt diseminate intr-un procent extrem de redus. Analizele facute in S.U.A.,
pe raul Columbia, au demonstrat ca un izotop al fosforului, care avea in apa concentratia 1,
a trecut in rate la o concentratie de 7 500, iar in ouale acestora la 200 000.
b) Sursele mobile
Acestea cuprind, in primul rand, transporturile rutiere, apoi aviatia, transporturile
feroviare, transporturile maritime si fluviale.
Transportul auto emana importante cantitati de oxid de carbon (CO), oxizi de azot si
hidrocarburi. Se apreciaza ca circa 80% din CO de provenienta tehnogena se datoreaza
emisiilor vehiculelor rutiere. In Japonia, de exemplu, 97% din CO prezent in atmosfera
aglomerarilor urbane provine de la transportul auto, in timp ce la Paris proportia este
apreciata la 20 pana la 50%. Traficul rutier intens din orase, gazele de esapament eliminate,
particularitatile circulatiei aerului in spatii construite, mai mult sau mai putin inchise, toate
11
acestea fac ca poluarea datorata transportului auto sa se accntueze si sa devina o problema
speciala. Pe langa poluantii amintiti, motoarele cu ardere interna mai elimina in atmosfera
si alte substante toxice, cum ar fi: plumb, hidrocarburi aromatice policiclice, 3,4-
benzopiren, care este o substanta puternic cancerigena s.a. Apar si produsi secundari
oxidanti, prin combinarea hidrocarburilor cu oxizi de azot, in prezenta radiatiei solare;
acesti compusi reprezinta componenta principala a celebrului smog fotochimic de la Los
Angeles.
Aviatia introduce in atmosfera o cantitate de poluanti comparabila cu cea evacuate
de transporturile auto (de amintit ca un avion supersonic de mare tonaj consuma circa 30 t
de petrol pe ora). Avioanele supersonice, zburand la inaltimea de 20 km, polueaza
atmosfera inalta (stratosfera). Compusii de azot evacuati contribuie la distrugerea stratului
de ozon din stratosfera inferioara, strat protector impotriva radiatiei solare ultraviolete.
Arderea combustibililor fosili introduce in atmosfera importante cantitati de carbon,
iar defrisarea diminueaza consumarea gazului respectiv in procesul de fotosinteza specific
vegetatiei. Astfel proportia dioxidului de carbon din atmosfera creste, determinand aparitia
“efectului de sera” al acesteia.
“Efectul de sera” este procesul de incalzire suplimentara a suprafetei terestre si
atmosferei, datorat faptului ca aceasta din urma e transparenta pentru radiatia solara de
unda scurta (vizibila) si, in mare masura, opaca pentru radiatia terestra de unda lunga
(infrarosie). Astfel spus, atmosfera lasa radiatia luminoasa a Soarelui sa ajunga pe
suprafata terestra, dar retine in mare parte radiatia calorica emisa de aceasta din urma,
nelasand-o sa se piarda in spatial cosmic. Cresterea efectului de sera al atmosferei rupe
echilibrul schimbarilor de caldura, aceasta acumulandu-se in cantitati din ce in ce mai
mari in atmosfera si generand schimbarea climei (S. Ciulache, Nicoleta Ionac, 2001,
p.156).
Asadar, oxidul de carbon impreuna cu vaporii de apa au cel mai mare efect de sera.
Li se adauga metanul, oxidul de azot, ozonul si unii poluanti atmosferici cum sunt
cloroflourocarborantii (CFC).
Se estimeaza ca pana in anul 2050, concentratia gazelor cu efect de sera (excluzand
vaporii de apa) se va dubla, ceea ce va determina cresterea cu 1,5-4,5º C a temperaturii
medii anuale la suprafata terestra.

2. FACTORII DETERMINANTI AI SPECIFICULUI CLIMATULUI SEMIARID

DOBROGEAN

Dintre toate unităŃile geografice ale României, Podişul Dobrogean se

individualizează cel mai bine din punct de vedere climatic, fiind regiunea cu cel mai mare
grad de continentalism. Acest fenomen îşi găseşte explicaŃia, în primul rând, în poziŃia şi
individualitatea sa geografică faŃă de unităŃile de relief limitrofe, peste care se suprapune
influenŃa principalilor centri barici de acŃiune atmosferică.
Ca poziŃie geografică, Podişul Dobrogei apare ca o peninsulă limitată de trei părŃi
de ape: Dunărea pe laturile de vest şi de nord şi Marea Neagră pe latura de est. Prin tăierea
canalului Dunăre-Marea Neagră, acesta este decupat în două mari diviziuni: Masivul
Dobrogei de Nord, cu altitudinea maximă de 467 m, care apare ca o insulă imensă,
îngropată periferic în depozite loessoide şi Podişul Dobrogei de Sud, cu altitudinea
maximă de 204 m, care se impune ca o peninsulă „decapitată”.
Ca urmare, „barierele acvatice” limitrofe, cu procesele lor topoclimatice specifice,
contribuie şi mai bine la individualizarea climatică a acestui podiş.

12
 FaŃă de principalii centri barici de acŃiune, Podişul Dobrogei se situează la
periferia acestora, pe teritoriul său interferându-se, mai ales, prelungirile anticiclonilor Est-
European şi Azoric sau ale Ciclonilor Mediteraneeni, cu caracter normal sau retrograd, şi
Pontici care se formează în bazinul vestic al Mării Negre şi evoluează spre vest şi nord-
vest.
În consecinŃă, din punct de vedere climatic, Podişul Dobrogei dispune de o climă
temperat-continentală cu mai multe influenŃe: excesive din nord-est, pontice din est si
submediteraneene din sud-vest, sud şi sud-est, ceea ce îl individualizează şi mai bine.
Vorbind despre Podişul Dobrogean nu putem face abstracŃie de litoral, care
reprezintă o zonă de tampon între Marea Neagră şi uscatul respectiv, peste care se
interferează toate cele trei influenŃe climatice exterioare, prin intermediul aerului în
advecŃie.
Nu putem neglija, de asemenea, nici influenŃele suprafeŃelor acvatice ale Mării
Negre de pe latura de est şi cele danubiene de la periferiile de vest şi de nord, care, prin
procesele de descendenŃă a aerului, conduc la instalarea unor „baraje termice”, cu
temperaturi mai moderate şi cu predominarea timpului senin, în timp ce, în interiorul
podişului, procesele convective şi radiative stimulează contraste termo-pluviotermice
frapante.
Pe de altă parte, şi între suprafeŃele acvatice limitrofe şi cele continentale, de podiş,
apar contraste climatice evidente, care se impun prin intensitatea proceselor de încălzire şi
de răcire de care depind dinamica locală a aerului, frecvenŃa nebulozităŃii diurne şi
nocturne, diminuarea precipitaŃiilor, apariŃia fenomenelor de uscăciune şi secetă sau
abundenŃa depunerilor de rouă, cu deosebire în împrejurimile surselor de apă.
Individualitatea climatică a Podişului Dobrogean este foarte bine pusă în evidenŃă şi
grafic, prin aliura izoliniilor care desemnează variaŃia teritorială a fiecărui component
climatic, acestea fiind paralele cu limitele periferice ale regiunii, îndeosebi, cu cele de est şi
de vest.
Totodată, în funcŃie de influenŃa regională dominantă (uscatul dobrogean, Marea
Neagră sau Dunărea) şi de sezon, se remarcă anumite tendinŃe de creştere sau de diminuare
a acestor influenŃe, reflectate în modul de evoluŃie teritorială (de la nord la sud, sau de la
vest la est) a fiecărui element climatic în parte, după cum rezultă din cele ce urmează.1

3. IDENTIFICAREA TENDINTELOR LOCALE IN VARIATIA UNOR

PARAMETRII CLIMATICI

3.1.Temperatura aerului

Pe teritoriul Podişului Dobrogei se realizează cele mai mari valori ale temperaturii
aerului din România, acestea fiind un prim aspect de individualitate climatică.

3.1.1. Temperatura medie anuală

RepartiŃia valorilor medii ale temperaturii aerului scoate în evidenŃă câteva concluzii
(fig. 1):

1
Pentru principalele componente climatice (temperatură, precipitaŃii, indicele de ariditate, fenomenele de
uscăciune şi secetă) analiza s-a efectuat pe perioada 1896-2000, iar pentru vânt, pe perioada 1961-2000.

13
• Podişul Dobrogean este individualizat pe laturile de vest, nord şi est, de izoterma de
11°C. Spre est, pe platforma continentală a Mării Negre, la Sulina-dig, la circa 6 km
depărtare în larg, aceasta estede 11.6°C, iar pe platforma Gloria, la circa 30 km în larg,
de 12.0°C, valoarea cea mai mare din România (Iliescu, 1991). ExplicaŃia constă în
adâncimea mică a apelor marine (sub 50 m), cu rol de rezervor termic, care ridică mult
temperatura aerului din timpul iernii.

• În ansamblul podişului, cel mai mare potenŃial termic se remarcă spre periferia estică a
regiunii, unde izoterma de 11°C se desfăşoară paralel cu linia de Ńărm, dar la o
altitudine de peste 150 m, astfel că, între aceasta şi Ńărm, valorile sunt mai mari.

• În lungul litoralului, cel mai mare potenŃial termic după valorile medii anuale se
observă în partea de nord, aspect impus de sensul de reducere a acestora de la nord la
sud: Sulina-dig 11.6°C, Platforma Gloria 12.0°C, Sfântu Gheorghe 11.4°C, ConstanŃa
11.3°C, Mangalia 11.2°C.

În interiorul uscatului dobrogean, temperaturile medii anuale se reduc de la sud,

unde sunt > 10.5°C (Adamclisi şi Medgidia 10.8°C, Basarabi 10.9°C) spre nord,
concomitent cu creşterea altitudinii şi a influenŃelor continentale (Corugea 9.7°C).

3.1.2. Temperaturile medii lunare

În cursul anului, specificul proceselor de încălzire şi răcire este dat de

temperaturile medii lunare, > 10°C (fig. 2). Astfel, în timp ce, primăvara, pe majoritatea
suprafeŃei Podişului Dobrogean, sub 100 m altitudine, unde procesele de încălzire sunt mai
timpurii, temperatura medie lunară > 10°C se realizează încă din luna aprilie, în zona
litorală, ca urmare a inerŃiei suprafeŃelor de apă, această valoare este < 10°C. Toamna în
schimb, în luna octombrie, când uscatul dobrogean se răceşte mai repede, pe suprafaŃa
acestuia, temperatura medie lunară la altitudini sub 100 m este de circa 12°C, în timp ce, pe
litoral, ca urmare a rolului de rezervor termic al Mării Negre, aceasta este cu circa 1.0°C
mai mare.
Un alt aspect de individulitate cliamtică îl reprezintă contrastul termic dintre iarnă
şi vară, exprimat de temperatura lunilor extreme, ianuarie şi iulie.

a) Temperatura medie a lunii ianuarie

Cea mai rece lună a anului este şi pentru Podişul Dobrogean, tot luna ianuarie (fig.
3). Această figură ne permite să tragem câteva concluzii:

• Întrucât influenŃa Mării Negre asupra uscatului dobrogean este mai mare decât cea a
Dunării, temperatura medie a lunii ianuarie are o tendinŃă de creştere de la vest spre est,
atât în sectorul nordic (Isaccea, -2.6°C, Tulcea, -1.5°C, Gorgova, -1.4°C şi Sulina-dig, -
0.2°C), cât şi în cel de sud (Cernavodă, -1.7°C, Medgidia, -1.5°C, Basarabi, -1.1°C şi
ConstanŃa -0.2°C).

• În consecinŃă, cel mai mare potenŃial termic de iarnă se observă spre litoral, sub
influenŃa Mării Negre, între izoterma de -1°C care delimitează altitudinile < 100 m
dinspre est, şi cea de 0°C care se extinde pe cea mai mare parte, peste apele teritoriale

14
 de pe platforma continentală, urmărind linia de Ńărm pe care o intersectează la sud de
ConstanŃa, delimitând astfel, sectorul sudic al litoralului cu temperaturi medii lunare
pozitive.

• Şi în lungul litoralului se pot face unele diferenŃieri privind potenŃialul termic de iarnă,
Analiza valorilor medii ale lunii ianuarie arată că, cel mai mare potenŃial termic de iarnă
de pe uscat este pe litoralul de sud (Agigea 0.0°C, Tuzla şi Mangalia 0.1°C), în timp ce,
cel mai mare potenŃial termic de iarnă de deasupra apelor costiere, se observă în
sectorul nordic (Platforma Gloria, 2.6°C), ca urmare a adâncimii mici a Mării Negre şi a
rolului ei de rezervor termic (Iliescu, 1993).

• În interiorul uscatului dobrogean, potenŃialul termic se reduce de la sud spre nord,

concomitent cu creşterea influenŃelor continentale şi a altitudinii (Adamclisi şi
Medgidia, -1.5°C, Mircea Vodă, -1.9°C şi Corugea, -3.1°C).

• Răcirile accidentale determinate de influenŃele continentale provoacă temperaturi

minime posibile sub -20°C. Deşi acestea au un caracter simultan, fiind generate de
influenŃele anticiclonilor europeni (răciri advective), uneori fiind cuplate cu cele locale
(răciri radiative), din cauza şirurilor diferite de date statistice, ele se distribuie diferit în
teritoriu. Totuşi, temperaturile minime absolute marchează o tendinŃă generală de
creştere de la vest spre est, mai ales în sectorul nordic, unde, la influenŃele moderatoare
ale Mării Negre, participă şi suprafeŃele acvatice din Delta Dunării, Insula Dranov şi
Complexul Razim-Sinoe (Tulcea, -27.2°C, Gorgova, -26.2°C, Sulina, -25.6°C şi Sfântu
Gheorghe -21.5°C), (fig. 4).

De asemenea, se observă şi o tendinŃă de creştere de la nord spre sud, concomitent

cu creşterea influenŃelor submediteraneene din timpul iernii (Tulcea, -27.2°C, Babadag,
-26.0°C, Mircea Vodă, -25.4°C şi Adamclisi, -23.2°C).

b) Temperatura medie a lunii iulie

La polul opus al lunii cele mai reci se află luna cea mai caldă, care şi pentru Podişul
Dobrogean este tot luna iulie. RepartiŃia valorilor medii ale temperaturii aerului din această
lună conduce la câteva concluzii (fig. 5):

• În luna iulie, Podişul Dobrogean este bine individualizat pe laturile de vest şi de est, de
izoterma de 22.5°C, care are un mers paralel cu Dunărea şi, respectiv, cu zona litorală,
cu altitudini < 100 m. InerŃia termică a suprafeŃelor acvatice determină caracterul
moderat al temperaturii aerului din această lună, comparativ cu restul teritoriilor
continentale sudice, din interiorul României.

• Valori asemănătoare se observă şi în interiorul Podişului Dobrogean, unde, aceasta

marchează o tendinŃă de reducere, de la sud (Adamclisi 22.2°C, Medgidia 22.4°C) şi
nord (Isaccea 22.8°C, Tulcea 22.7°C) spre centru, concomitent cu creşterea altitudinii
(Corugea, 21.4°C).

15
• Pe litoral se observă o tendinŃă generală de creştere a temperaturii medii a lunii iulie de
la sud (Mangalia, 21.7°C, ConstanŃa, 22.1°C) spre nord (Jurilovca 22.6°C, Gura
PortiŃei, 22.9°C, Sulina-dig, 23.0°C). În consecinŃă, cel mai mare potenŃial termic de
vară (> 23°) se remarcă pe litoralul de nord şi în zona apelor costiere ale Mării Negre.
Este însă, de remarcat faptul că, pe măsură ce creşte depărtarea de Ńărm, în largul Mării
Negre, procesele de încălzire a apei sunt întârziate cu circa o lună (la Platforma Gloria,
temperatura lunii iulie este de numai 21.9°C, iar cea a lunii august, de 22.4°C, aceasta
fiind valoarea lunară cea mai mare din zona litorală), (Iliescu, 1993).

• Contrastul termic apă-uscat evidenŃiază un alt aspect de individualitate climatică a

Podişului Dobrogean. Datorită proceselor intense de încălzire a uscatului şi inerŃiei
apelor mării, temperatura maximă absolută (fig. 5), ca expresie a încălzirilor masive
cu caracter accidental, determinate de influenŃele continentale, marchează o tendinŃă
generală de reducere de la vest spre est (fig. 6), atât în sectorul nordic (Tulcea, 39.7°C,
Gorgova, 38.2°C, Sulina, 37.5°C şi Sfântu Gheorghe 36.3°C), cât şi în cel sudic
(Cernavodă, 42.2°C, Medgidia, 39.5°C, ConstanŃa, 38.5°C).

Totodată se remarcă şi o reducere de la sud spre nord, pe măsură ce se reduce

influenŃa aerului fierbinte tropical (Basarabi, 41.0°C, Medgidia, 39.5°C, Mircea Vodă,
39.0°C şi Isaccea 38.8°C).

c) Amplitudinea medie anuală a temperaturii aerului

InfluenŃele exterioare care se exercită asupra Podişului Dobrogean, în corelaŃie cu
cele locale, consituie un alt element de individualitate climatică.
Spre deosebire de regiunile sud-estice ale Câmpiei Române unde gradul de
continentalism este destul de accentuat, ceea ce face ca amplitudinea medie anuală să atingă
valori de 25 - > 26°C, cele mai mari din Ńară, în Podişul Dobrogean acestea sunt cu > 2°C
mai reduse (fig. 7). Cauza o constituie caracteristicile proceselor de încălzire a apei şi
uscatului din timpul verii şi de răcire, din timpul iernii.

În consecinŃă se observă:

• tendinŃă generală de reducere a valorilor medii anuale ale amplitudinii de temperatură

de la vest spre est, atât în sectorul nordic (Tulcea, 24.2°C, Sulina-dig şi Sfântu
Gheorghe, 23.2°C), cât şi în cel sudic (Cernavodă, 23.9°C, Medgidia, 23.6°C şi
ConstanŃa, 22.3°C).

• tendinŃă de creştere de la sud spre nord, pe seama temperaturilor medii mai reduse din
luna ianuarie, ca expresie a influenŃelor anticiclonilor continentali şi a creşterii
altitudinii (Adamclisi, 23.7°C, Corugea, 24.5°C şi Mircea Vodă, 24.7°C).

• tendinŃă de creştere de la sud spre nord se remarcă şi în zona litorală tot pe seama
reducerii valorilor medii din luna ianuarie (care, pe litoralul de nord sunt > -1.0°C):
Mangalia, 21.6°C, Tuzla, 21.7°C, ConstanŃa-Palas, 22.6°C, Năvodari, 22.8°C, Sfântu
Gheorghe şi Sulina-dig, 23.2°C.

16
 3.2. PrecipitaŃiile atmosferice

Şi acestea reflectă un alt aspect de individualitate climatică, aspect pus în evidenŃă

de potenŃialul pluviometric cel mai redus din România (fig. 8). RepartiŃia cantităŃilor medii
anuale de precipitaŃii scoate în evidenŃă totalitatea factorilor genetici care determină
regimul lor anual şi multianual.

• PotenŃialul pluviometric este dimensionat de frecvenŃa mai mare a anticiclonilor

continentali care provoacă secete; influenŃa redusă a Anticiclonului Azoric care ajunge
în regiune deja secătuit în precipitaŃii; Ciclonii Mediteraneeni cu evoluŃie normală şi
retrogradă, Ciclonii Pontici care se dezvoltă în bazinul de vest al Mării Negre (ca şi
ciclogeneza de coastă marină) şi care evoluând deasupra uscatului dobrogean limitrof
pot determina ploi deosebit de abundente, uneori cu caracter cvasimusonic; barajul
termic al Mării Negre condiŃionat de procesele de evaporaŃie care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendenŃa aerului şi respectiv, destrămarea
sistemelor noroase şi absenŃa sau diminuarea precipitaŃiilor; convecŃia termică nocturnă
care se dezvoltă deasupra apelor marine în anotimpul cald, dar care generează
precipitaŃii convective în cantitate redusă; dispunerea în trepte a reliefului Podişului
Dobrogean, cu expunere periferică spre toate direcŃiile de advecŃie a aerului; convecŃia
termică diurnă care se dezvoltă în anotimpul cald pe suprafaŃa uscatului şi mai ales, pe
versanŃii cu expunere sudică ai Podişului Dobrogei de Nord, ceea ce provoacă ploi
torenŃiale, cu caracter de aversă, însoŃite de grindină, furtuni locale şi cantităŃi mari de
apă.

3.2.1. CantităŃile medii anuale de precipitaŃii

• Din figura 8 se constată o tendinŃă generală de reducere a cantităŃilor de precipitaŃii de

la vest spre est, atât în sectorul nordic (Isaccea 444.7 mm, Tulcea 438.4 mm, Gorgova
406.9 mm, Sulina-oraş 359.0 mm şi Sulina-dig 330.5 mm), cât şi în sectorul central
(Babadag 506.5 mm, Agighiol 390.0 mm, Jurilovca 386.6 mm, Gura PortiŃei 327.2 mm)
şi sudic (Cernavodă 462.8 mm, Medgidia 414.3 mm, ConstanŃa 382.6 mm).

• În interiorul Podişului Dobrogean, cantităŃile anuale de precipitaŃii se reduc de la sud

spre nord, pe măsură ce scad influenŃele Ciclonilor Mediteraneeni şi cresc cele ale
anticiclonilor continentali (Adamclisi 450.4 mm, Medgidia 414.3 mm, Corugea 389.1
mm). InfluenŃa altitudinilor mai mari din Podişul Dobrogei de Nord duce la o revigorare
a precipitaŃiilor cu circa 50 mm.

• În zona litorală, unde cantităŃile de precipitaŃii sunt cele mai mici din România, se
observă, de asemenea, o tendinŃă generală de reducere a acestora de la sud spre nord
(Mangalia 384.4 mm, ConstanŃa-Palas, ConstanŃa şi Năvodari 382.6 mm, Sulina-dig
330.5 mm. Această ultimă valoare, alături de cea de la Gura PortiŃei de 372.2 mm, sunt
cele mai mici din Ńară).

• CantităŃile reduse de precipitaŃii, cu deosebire cele din zona litorală, sub 400 mm, pun
în evidenŃă caracterul semiarid al acestui teritoriu, cel mai pronunŃat din România.

17
• În cursul anului, cantităŃile de precipitaŃii înregistrează un maxim principal în iunie, cu
valori mai ridicate pe uscatul dobrogean (40-50 mm), care se reduc treptat spre litoral
(35-40 mm) şi un maxim secundar, în zona litorală, spre sfârşitul toamnei şi începutul
iernii (30-40 mm), ca efect al activităŃii ciclonice de pe Marea Mediterană şi Marea
Neagră (fig. 9).

3.2.2. CantităŃile maxime de precipitaŃii în 24 ore

• Multitudinea factorilor genetici ai precipitaŃiilor scoate în evidenŃă şi contrastele

pluviometrice cele mai frapante din Ńară, aspect de individualitate climatică reflectat, pe
de o parte de cantităŃile anuale mici, iar pe de alta, de valorile lor maxime în 24 ore
(fig. 8).

• În Podişul Dobrogean, cele mai mari cantităŃi maxime în 24 ore pot depăşi 1/4 până la
1/2 din valoarea medie anuală, iar uneori, pot fi egale sau de două ori mai mari.
Asemenea ploi sunt generate de convecŃia termică care se dezvoltă, mai ales, pe
versanŃii sudici ai Podişului Dobrogei de Nord, sub influenŃa insolaŃiei. Ele sunt bogate
cantitativ şi „umflă” apele râurilor şi ale torenŃilor, provocând inundaŃii şi procese
intense de modelare; acŃionând prin eroziune regresivă acestea determină procese de
năruire a malurilor săpate în depozite loessoide din baza versanŃilor muntoşi, formând o
întreagă reŃea de ravene, denumite local „derele”, cu aspect de canion.

Altele sunt generate de activitatea ciclonică de pe Marea Neagră şi, mai ales, de
ciclogeneza de coastă a Mării Negre (Drăghici, 1988).
Dintre cele mai violente ploi torenŃiale care au determinat cantităŃi deosebit de
abundente în 24 ore cităm: ploaia din 29 VIII 1924, care a determinat la Sulina o cantitate
de 219.9 mm (în timp ce cantitatea medie anuală este de 330.5 mm, ceea ce înseamnă 2/3
din aceasta); ploaia din 30 VIII 1924 care a produs la Sarichioi, o cantitate de 243.0 mm;
ploaia din 17 VIII 1900, care a descărcat o cantitate de 320.0 mm la Negru Vodă, în sudul
podişului etc.

• Cea mai violentă ploaie care a căzut la 29 VIII 1924 în Delta Dunării, la C.A.Rosetti,
presupusă a fi generată de ciclogeneza de coastă marină, a produs 520.6 mm, iar
împreună cu cea din ziua de 30 VIII a aceluiaşi an, 690.6 mm, ceea ce înseamnă dublul
valorii medii multianuale de la Sulina, aceasta reprezentând vârful absolut al cantităŃilor
maxime de precipitaŃii în 24 ore, nu numai în Dobrogea, dar şi în întreaga Ńară.

3.3. Vântul

Şi acest component climatic reflectă un aspect de individualitate climatică a

Podişului Dobrogean din două puncte de vedere: pe de o parte, datorită contrastului termic
cel mai accentuat din Ńară, dintre uscatul dobrogean şi acvatoriul marin, care generează
vânturile locale, cu caracter de briză, iar pe de altă parte, datorită vitezei medii anuale, care
atinge cotele cel mai mari în zona litorală, comparabile cu cele din regiunile carpatice
înalte.

• FrecvenŃa medie anuală a vânturilor pe direcŃii (fig. 10) arată că în Podişul Dobrogei
aceasta este influenŃată de altitudinile reduse (sub 500 m), de prezenŃa Mării Negre şi a

18
 Culoarului Dunării, care dirijează curenŃii de aer. Astfel, în timp ce, pe latura de vest, la
Hârşova, vântul dominant este cel de nord (18.9%), pe latura de est, în sectorul nordic,
dominante sunt vânturile de nord (Sulina 18.5%, Jurilovca 27.9%) şi de sud (16.7% şi
respectiv 10.7%); în sectorul sudic al litoralului, vânturile dominante sunt cele din vest
(ConstanŃa 15.1%) şi nord-vest (Mangalia 16.7%). În interiorul podişului, la Corugea,
sunt cele din est (15.1%) şi de vest (14.4%), iar la Adamclisi sunt cele din nord (13.5%)
şi de vest (12.0%).

• Calmul atmosferic este mai mare în sud (Adamclisi 22.5% anual) şi mai redus în nord
(Corugea 10.9%), ca urmare a creşterii frecvenŃei vântului.

• În zona litorală se dezvoltă brizele, a căror influenŃă se resimte până la circa 30 km

depărtare de linia de Ńărm. În cursul a 24 ore, dependent de procesele de încălzire şi
răcire a apelor şi uscatului din timpul zilei şi respectiv al nopŃii, brizele se rotesc în
sensul acelor de ceasornic, descriind un cadran de 360°. Între orele 10 şi 20, acestea bat
dinspre mare spre uscat, între 22 şi 8, dinspre uscat spre mare, iar între 8 şi 10 dimineaŃa
şi 20-22 seara, când se produc fazele de echilibru termic, se pregăteşte schimbarea
sensului lor (Neacşa şi colab., 1969).

• Întregul Podiş Dobrogean dispune de un bogat potenŃial energetic eolian, pus în

valoare de viteza medie anuală. InfluenŃa mare pe care o exercită suprafaŃa de apă a
Mării Negre, lipsită de obstacolele, care acŃionează ca un lubrefiant, face ca cele mai
ridicate valori ale vitezei medii anuale (> 7 m/s) să se producă
pe latura de est, cu deosebire în extremitatea estică a Deltei Dunării care reprezintă
principalul promontoriu în calea curentului de nord-est ce se dezvoltă pe Marea Neagră,
răspunzător de orientarea grindurilor fluvio-maritime şi a coordonatelor litorale.

• Pe restul litoralului („adăpostit” de înaintarea deltei în mare), spre sud, viteza medie
anuală a vântului se reduce la 4-5 m/s, ca şi în Masivul Dobrogei de Nord, bine expus
vânturilor din toate direcŃiile. Restul teritoriului dobrogean beneficiază de viteze medii
anuale de 3.6-4.0 m/s, destul de ridicate, putând fi utilizate practic (Geografia
României, I, Geografia Fizică, 1983).

• Datorită activităŃii ciclonice care se dezvoltă pe Marea Neagră, mai ales în sectorul
apelor costiere, viteza vântului poate depăşi 7 m/s, generând valuri marine de 2-4 m
înălŃime care provoacă degradarea şi retragerea liniei de Ńărm, ca şi numeroase avarii
infrastructurii portuare (Chiotoroiu, 1999).

• Vara, din cauza uscăciunii atmosferice, se produc vânturi locale fierbinŃi, denumite
suhoveiuri, cu aspect de minicicloni, care „spulberă” pământul uscat generând furtuni
de praf (de unde derivă şi altă denumire de Vântul Negru) şi biciuind recoltele.

4. Fenomenele de uscăciune şi secetă

Cel mai impunător aspect de individualitate climatică a Podişului Dobrogean îl
reprezintă fenomenele de uscăciune şi secetă, care consituie pentru acest podiş, cele mai
severe riscuri climatice.

19
 Ele rezultă din corelaŃiile existente dintre temperaturile cele mai mari din Ńară care
se produc aici, cu cantităŃile de precipitaŃie cele mai reduse din Ńară, cu vânturile uscate şi
fierbinŃi, ca şi cu alŃi factori climatici, pedologici şi antropici specifici regiunii.

• o imagine importantă o oferă indicele de ariditate „Emm. De Martonne” (fig. 10),

calculat pe baza corelaŃiilor dintre temperatură şi precipitaŃii. Valorile medii anuale ale
acestuia se reduc treptat de la vest la est, pe măsură ce creşte influenŃa mării asupra
reducerii cantităŃilor medii anuale de precipitaŃii şi a creşterii temperaturii medii anuale,
fiind de 21-22 pe latura de vest şi 17-15 pe latura de est, unde gradul de uscăciune este
cel mai mare.

Problema fenomenelor de uscăciune şi secetă va fi detaliată în etapa următoarea de

cercetare

Concluzii
• Dintre toate unităŃile de relief din România, din punct de vedere climatic, Podişul
Dobrogean se individualizează cel mai bine.

• Individualitatea climatică a acestuia este dată de: poziŃia geografică (bine decupat de
apele limitrofe), influenŃele climatice exterioare (situat la periferia centrilor barici de
acŃiune, cu consecinŃe mai evidente determinate de Ciclonii Mediteraneeni şi Pontici, ca
şi de anticiclonii continentali, Est-European şi Azoric); particularităŃile fizice ale apei şi
uscatului, de unde rezultă contrastul termic apă-uscat şi barajul termic al Mării Negre
care condiŃionează procesele de încălzire şi răcire şi deci, sensul de variaŃie teritorială a
principalelor componente climatice nuanŃate teritorial prin izolinii care „marchează”
benzi de valoare egală, paralele cu Ńărmul.

• InfluenŃa predominantă a acvatoriului marin asupra climei Podişului Dobrogean,

conduce la numeroase aspecte de individualitate climatică precum creşterea de la vest
spre est a temperaturii medii anuale, a temperaturii medii din luna ianuarie, a
temperaturilor minime absolute, a duratei de insolaŃie şi a radiaŃiei solare, a vitezei
vântului, a duratei fenomenelor de uscăciune şi secetă etc.; reducerea de la vest la est a
temperaturilor maxime absolute, a amplitudinii mediei anuale, a cantităŃilor medii
anuale de precipitaŃii, a calmului atmosferic etc. Acestea toate dovedesc că influenŃa
Mării Negre nu se reduce numai asupra zonei litorale, ci ea se extinde peste tot în
Podişul Dobrogean şi foarte adesea, peste toată Ńara.

• Cel mai specific aspect de individualitate climatică a acestui podiş este reflectat de
gradul mare de continentalism, care reprezintă sinteza corelaŃiilor dintre toate
componentele climei, dar cu deosebire, dintre temperatură, precipitaŃii şi vânt. Acestea
determină caracterul semiarid al Podişului Dobroegan, cu deosebire spre latura de est,
cu lungi perioade de uscăciune şi secetă, unde cantităŃile de precipitaŃii medii anuale
scad mult sub 400 mm, ceea ce rivalizează cu regiunile mediteraneene din sudul
FranŃei, toate constituind riscuri climatice care vor fi detaliate într-un alt capitol.

20
21
22
23
24
25
4. TIPURI DE HAZARDE ŞI RISCURI CLIMATICE

Fenomenele naturale extreme cu caracter de hazard şi risc au existat întotdeauna pe

Terra şi bineînŃeles şi în România, asupra cărora s-au efectuat numeroase studii de
specialitate.
Referindu-ne doar la cele de origine climatică putem aminti două mari sinteze
asupra fenomenelor cu caracter excepŃional din Romania care au fost realizate de Topor
(1964) şi Cernavodeanu şi Binder (1993), intitulate simplu Anii ploioşi şi secetoşi şi
respectiv, Cavalerii apocalipsului. CalamităŃile naturale din trecutul României (până la
1800), în care se găsesc înserate cele mai cumplite ,,evenimente” care au bântuit Ńara.
Dacă acestea au doar un simplu caracter istoric, perioada modernă, de după
înfiinŃarea Institutului Meteorologic, consemnează numeroase studii în care s-au analizat
cauzele, modul lor de manifestare şi consecinŃele produse. Amintim câteva în context:
Secetele în România (Hepites 1906), Cauzele secetelor (Donciu 1962), Seceta din
1945 – 1946 (Ionescu Siseşti, 1946) – recordul secolului XX ca durată, intensitate şi
consecinŃe; Viscolul din februarie 1954 (Diaconescu, 1954), Viscolele în RPR (Bălescu,
Beşleagă, 1962) şi Iarna 1953 – 1954 (Bogdan 1969, 1980), alte două recorduri climatice
asociate ale secolului XX care s-au impus prin violenŃă, cantităŃi mari de zăpadă, troiene de
2 – 5 m înălŃime, înzăpeziri de durată şi valuri de frig polar; canicula din august 1951 când
s-a înregistrat recordul termic pozitiv al României (Clima RPR, I, 1962, Bogdan 1980);
Cauzele unor ploi catastrofale în România (Topor 1970) cu referire specială la inundaŃiile
din 1970, Excesul de umiditate din perioada 1969 – 1973 (Gâştescu şi colab.) care a
constituit recordul secolului prin durată, cantităŃile şi dezastrele produse; inundaŃiile
catastrofale din 1975 (Zăvoianu, Podani 1977), precum şi în Hazardele meteo-climatice din
zona temperată. Geneză şi vulnerabilitate, cu aplicaŃii la România (Bogdan, Marinică,
2007), toate acestea descrise pe larg în Riscurile climatice din România (Bogdan,
Niculescu, 1999), ca să nu mai vorbim de seceta anului 2000, considerată a doua mare
secetă după cea din 1945 – 1946 şi inundaŃiile mari care acoperă sectoare importante din
Ńară cu deosebire primăvara, când apa provenită din topirea zăpezilor în munŃi alături de
ploile din acest sezon, acoperă mii de hectare de teren arabil, aproape în fiecare an de după
2000. În ultimii ani (2005 şi 2006), pe primul loc s-au situat ploile abundente care au
provocat inundaŃii de proporŃii, cu caracter istoric, mai ales în Câmpia Banatului şi sudul
României.
Deosebirea între modul cum s-a pus şi se pune astăzi problema referitoare la aceste
fenomene extreme constă în faptul că în perioada anterioară, ele nu constituiau o
preocupare în sine, ci doar episodică, ocazionată de ,,evenimente” a căror frecvenŃă era
mult mai redusă; din acelaşi motiv nu au existat nici preocupări de categorisire, ierarhizare
şi clasificare într-un sistem global de evoluŃie mediu – societate.
Cu totul altfel se pune astăzi problema când frecvenŃa lor a crescut simŃitor, iar
arealele afectate sunt din ce în ce mai mari, provocând mari dezastre asupra mediului şi
societăŃii, soldate adesea cu pierderi de vieŃi omeneşti.
Aşadar, societatea contemporană parcurge astăzi o etapă nouă în care ritmul
producerii fenomenelor naturale extreme s-a exacerbat. A crescut foarte mult frecvenŃa şi
intensitatea lor, iar dezastrele pe care le provoacă sunt din ce în ce mai mari şi mai
complexe, căci la fel de complexe sunt şi cauzele care le generează. Cele climatice dau doar
impulsul pentru ca apoi, să se declanşeze în lanŃ (în cascadă), celelalte fenomene naturale

26
extreme care afectează toate componentele geosistemului terestru producând mari
dezechilibre de mediu.
Nivelul pe care l-a atins progresul tehnic şi civilizaŃia pe plan mondial în secolul
XX reclamă măsuri urgente pentru o nouă calitate a vieŃii în mileniul III şi o dezvoltare
durabilă a societăŃii. Dar pentru aceasta se impune o gestionare eficientă a resurselor de
mediu şi păstrarea obligatorie a unui echilibru corect care vizează natura şi societatea.
Aceasta înseamnă aplicarea unui management fundamentat ştiinŃific, atât pentru
exploatarea resurselor de mediu, cât şi pentru valorificarea lor şi reciclarea deşeurilor, astfel
încât să se poată elimina disfuncŃionalităŃile şi discontinuităŃile în evoluŃia geosistemelor.
FrecvenŃa fenomenelor naturale extreme a crescut foarte mult, mai ales în ultimele
decenii ale secolului XX, fapt ce a pus în alertă lumea întreagă. Drept consecinŃă,
comunitatea ştiinŃifică mondială, sprijinită de o serie de organisme internaŃionale de lucru
(Uniunea InternaŃională de Geografie, OrganizaŃia Meteorologică Mondială, OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite), ca şi de unele organisme statale şi-a propus studierea aprofundată a
acestora în vederea luării unor decizii de diminuare a efectelor lor dezastruoase.
În acest sens, au fost iniŃiate o serie de manifestări ştiinŃifice internaŃionale cu
participare largă care au dezbătut diferite aspecte legate de fenomenele naturale extreme
(inclusiv climatice), cu scopul de a lua măsurile corespunzătoare în vederea diminuării
efectelor lor dezastruoase; cea mai importantă a fost ConferinŃa de la Rio de Janeiro (în
cadrul IDNDR), considerată ConferinŃa Secolului pentru Mediu şi Dezvoltare.
Ceea ce a fost deosebit de important pentru această conferinŃă a fost participarea unor
şefi de state, sau reprezentanŃi ai unor organisme statale, care sunt în măsură să sprijine
financiar derularea programelor de cercetare, în raport cu nivelul de dezvoltare economico-
socială a fiecărei Ńări. Totodată, s-a creat posibilitatea unei cooperări ştiinŃifice
internaŃionale prin accesul la informaŃia ştiinŃifică şi la mijloacele moderne de supraveghere
şi monitorizare a fenomenelor naturale extreme pe toată suprafaŃa Terrei.
Cu această ocazie a fost lansată Agenda 21 care reprezintă Programul ONU de
acŃiuni pentru mediu şi dezvoltare durabilă în secolul XXI. Aceasta cuprinde o serie de
măsuri referitoare la monitorizarea fenomenelor naturale şi antropice extreme, protecŃia
mediului înconjurător, dezvoltarea durabilă, educaŃie ecologică şi creşterea calităŃii vieŃii.
Asemenea măsuri trebuie implementate de toate guvernele statale, iar pe plan local, de
organismele puterii de stat abilitate în acest domeniu pentru aplicarea unui monitoring de
supraveghere continuă a fenomenelor naturale extreme, inclusiv cele climatice, care sunt
cele mai periculoase prin consecinŃele pe care le induc asupra celorlalte componente de
mediu, precum şi asupra societăŃii. Subliniem impactul fenomenelor climatice, îndeosebi
asupra agriculturii, prin reducerea sau diminuarea producŃiei agricole care se repercutează
asupra alimentaŃiei populaŃiei, generând foamete şi stări se stres psihologic.
Astfel, în Iulie 2001, în DeclaraŃia de la Amsterdam privind Modificările Globale ale
Mediului, la care recunoscându-se unanim efectul modificărilor climatice, care afectează
geosistemul terestru, de care depinde însăşi calitatea vieŃii (produse alimentare, apă, aer,
sănătate, mediu curat etc.), se ajunge la concluzia că, deşi sistemul terestru are capacitatea
de autoreglare, în prezent, aceasta este depăşită de totalitatea activităŃilor antropice care
sunt similare cu efectul unor forŃe naturale majore încât evoluŃia sa, s-a îndepărtat foarte
mult de la variabilitatea lui naturală, din ultima jumătate de mileniu (Bălteanu, Şerban,
2003).
În declaraŃie se mai subliniază şi faptul că, tendinŃele actuale tot mai complexe de
modificare globală a mediului ca urmare a ,,artificializării” încălzirii climei, a impactului

27
antropic în general, conduce la o viziune nouă în ceea ce priveşte interrelaŃiile mediu –
societate. Aceasta impune o nouă orientare ştiinŃifică, sistemică de studiere interdisciplinară
a lor.
Tot din anul 2001 a fost demarat Programul Strategia InternaŃională pentru Reducerea
Dezastrelor (International Strategy for Disaster Reduction - ISDR) care continuă
preocupările înscrise în Programul IDNDR.
Prin acest program se solicită Ńărilor cooperante să elaboreze politici de mediu care să
urmărească, prin studii fundamentate, reducerea efectelor dezastrelor naturale, fapt ce se
încearcă şi prin proiectul de faŃă.
Conchidem apreciind că ceea ce este deosebit de important în momentul de faŃă este
faptul că s-au stabilit măsuri concrete de punere în aplicare a unor hotărâri şi măsuri de
monitorizare şi evaluare a stării mediului şi calităŃii vieŃii şi în România în consens cu cele
din Uniunea Europeană.
Ca urmare a programelor mondiale de cercetare şi a întâlnirilor specializate pe
problema fenomenelor climatice de risc, în România, după anul 2000, s-au extins foarte
mult asemenea preocupări, atât în institutele de cercetare (Institutul de Geografie al
Academiei Române, AdministraŃia NaŃională de Meteorologie), staŃiunile de cercetare
geografică (Pătârlagele, Orşova, Piatra NeamŃ, Valul lui Traian etc.), precum şi în toate
facultăŃile de profil din Ńară (Bucureşti; Cluj-Napoca, Iaşi, Oradea, Timişoara, Sibiu,
Craiova, Târgovişte, ConstanŃa, Suceava etc.) unde s-au organizat cursuri privind riscurile
naturale şi antropice în vederea pregătirii unor specialişti cu caracter interdisciplinar.
În consecinŃă a crescut interesul pentru astfel de studii, iar literatura de specialitate s-a
îmbogăŃit foarte mult. S-a ajuns, astfel, la o definire corectă a fenomenelor climatice cu
caracter de hazard şi risc, ceea ce a permis o clasificare a lor.
Trebuie precizat însă că în contextul definiŃiei dată hazardului din DicŃionarul IDNDR,
prin care acesta reprezintă un eveniment ameninŃător, sau o probabilitate de apariŃie într-o
regiune şi într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potenŃial distructiv mare pentru
om, societate şi mediu, hazardul climatic reprezintă un tip de hazard care vizează un
component de mediu, dar cu consecinŃe asupra tuturor celorlalte componente, inclusiv
asupra societăŃii umane.
Este absolut necesar să stabilim raportul dintre hazard şi risc climatic. Hazardul
reprezintă deci, cauza care declanşează fenomenele periculoase. El presupune
vulnerabilitatea teritoriilor susceptibile la astfel de fenomene, prin care se înŃelege gradul
de expunere a elementelor de risc (omul, bunurile materiale, construcŃiile, mediul
înconjurător) la tipul de fenomen climatic produs.
În DicŃionarului IDNDR, vulnerabilitatea reflectă nivelul pagubelor pe care poate să
le producă un anumit fenomen, care se exprimă pe o scară cuprinsă între zero şi unu; ultima
cifră reflectă distrugerea totală de bunuri şi pierderea totală de vieŃi omeneşti din arealul
afectat.
Aşa de exemplu, în cazul fenomenelor climatice extreme cu caracter de hazard,
vulnerabilitatea trebuie definită ca reprezentând expunerea unor teritorii, ecosisteme, sau a
unor comunităŃi sociale, relativ sensibile, fragile, la diferite fenomene probabile şi posibile
de ordin meteorologic sau climatic, faŃă de care omul nu este pregătit totdeauna în
suficientă măsură să ia atitudine, astfel încât se înregisrează pierderi materiale şi de vieŃi
omeneşti.
În acelaşi timp, vulnerabilitatea presupune ca în reacŃia de răspuns faŃă de riscul
indus de hazard, să se aibă în vedere o dezvoltare durabilă. Numai astfel se poate reduce
vulnerabilitatea faŃă de anumite fenomene extreme.

28
 De asemenea, DicŃionar IDNDR (1992) defineşte riscul ca reprezentând
potenŃialitatea hazardului (deci a cauzei) de a produce dezastre (consecinŃe).
Rezultă deci, că noŃiunea de risc incumbă automat şi pe cea de hazard şi de aceea,
această noŃiune de risc este cel mai mult utilizată în literatura de specialitate. Cu alte
cuvinte, riscul reprezintă potenŃialitatea hazardului de a produce pagube sau
potenŃialitatea unui fenomen natural extrem, în cazul de faŃă hazardul climatic, de a
produce pagube cuantificabile suportate de om, societate sau mediul înconjurător.
În consecinŃă riscul presupune două laturi şi anume: hazardul, respectiv, cauza
declanşării riscului şi consecinŃa sau riscul propriu zis, care la rândul său, poate deveni
hazard (cauză) pentru un nou risc.
Tocmai de aceea, noŃiunea de risc este mai uzitată (Bogdan, Niculescu, 1999),
întrucât fenomenele extreme care se dezvoltă în cascadă indică această ,,metamorfoză”, de
transformare a hazardului în risc şi a riscului în hazard.
Se observă astfel că hazardul se corelează direct cu riscul, deoarece nu poate fi
risc fără să nu fie hazardul – cauza care să-l determine, după cum nu poate fi hazard care să
nu provoace consecinŃe grave; în schimb pot fi cauze fără a fi neapărat hazarde (de ex. un
îngheŃ superficial şi un îngheŃ puternic).
Trebuie precizat, însă, că deosebirea dintre cele două noŃiuni constă în faptul că
hazardul pune accent pe cauză, iar riscul pe consecinŃele potenŃiale probabile. Ambele
însă, se află într-o deplină corelaŃie.
Hazardele/riscurile naturale afectează toate componentele de mediu; de aceea,
acestea se mai numesc şi hazarde/riscuri de component de mediu.
Dintre toate tipurile de risc de component de mediu, hazardele şi riscurile meteo-
climatice ocupă un loc aparte. Prin caracterul lor dinamic şi dezvoltarea lor în cascadă,
acestea declanşează alte tipuri de hazarde şi riscuri de mediu şi în primul rând,
hidrologice şi geomorfologice provocând evoluŃia rapidă a geosistemelor. FrecvenŃa
hazardelor meteo-climatice a crescut foarte mult în ultimul deceniu al secolului XX.
ConsecinŃele dezastruoase ale acestora sunt graduale, în funcŃie de tipul de hazard:
secetă permanentă sau secetă episodică; precipitaŃii abundente şi de durată, sau aversă
însoŃită de grindină, vijelie şi oraje; taifunurile şi tornadele din zonele tropicale, sau ciclonii
şi tornadele din zonele extratropicale etc.
Aşadar, în domeniul meteorologiei – climatologiei utilizarea noŃiunilor de hazard şi
risc capătă, prin varietatea intensităŃii lor, o nouă conotaŃie. În general, hazardele meteo-
climatice sunt mai puŃin violente decât hazardele geologice (cutremurele de pământ
devastatoare, vulcanii în activitate etc.) şi ca atare, au consecinŃe nuanŃate, uşor diminuate.
Totuşi, dacă comparăm secetele episodice din regiunile temperate cu cele
permanente din regiunile aride şi respectiv cu ploile musonice din regiunile tropicale şi
subtropicale, consecinŃele acestora din urmă sunt mult mai mari, putând fi asemănătoare
chiar cu hazardele geologice.
Deducem de aici că hazardele şi riscurile meteo-climatice (respectiv, toate
fenomenele climatice care induc riscuri), sunt purtătoare de pagube, dar nu în toate
cazurile, acestea sunt la fel de mari. Ele au consecinŃe graduale. Din acest punct de vedere,
un rol important îl are zona climatică în care se desfăşoară fenomenul şi sezonul din an
(Bogdan 1994).
În literatura de specialitate există numeroase clasificări ale hazardelor şi riscurilor
climatice după diferite criterii astfel: după modul de manifestare, după gradul de
vulnerabilitate, după viteze de declanşare şi aria ocupată, după durată, după numărul de
elemente climatice care generează starea de risc, după modul de manifestare, după zonele
climatice, după anotimp, după pagubele şi victimele produse etc.
29
 ExperienŃa în cercetarea hazardelor şi riscurilor climatice de circa două decenii m-a
condus la concluzia că cele mai variate şi mai numeroase hazarde şi riscuri climatice se
produc în zona temperată din care face parte şi România. Cauza constă în faptul că peste
această zonă se interferează, atât mase de aer rece polar sau arctic, cât şi mase de aer cald
tropical care aduc cu ele trena fenomenelor climatice de risc însoŃitoare (Bogdan,
Niculescu, 1984, Bogdan, Marinică, 2007).
Ele sunt cu atât mai periculoase cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor
caracteristic, limitând perioada de vegetaŃie (Topor, 1958). Tocmai de aceea o importanŃă
deosebită o reprezintă clasificarea hazardelor şi riscurilor climatice după sezon/anotimp
(op. cit.) (tabel nr.1).
După elementul climatic predominant în cazul fiecărui sezon, acestea pot fi clasificate
astfel:
1. Hazarde/riscuri climatice de iarnă, având ca trăsătură comună menŃinerea
temperaturilor negative, care le declanşează şi le întreŃin, din care fac parte:
• hazarde/riscuri termice de iarnă (inversiunile de temperatură, valurile de
frig, răcirile masive care generează temperaturi minime sub -20°C etc.);
• hazarde/riscuri glaciare (îngheŃ, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheaŃă,
ninsori abundente, strat de zăpadă gros şi troienit);
• hazarde/riscuri eoliene (viscol, crivăŃ, vânturi tari cu viteze > 11m/s).
În acest anotimp în Ńară sunt posibile şi riscuri pluvio-termice de vară cum sunt: unele
valuri de căldură şi ploile calde care generează inundaŃiile de iarnă, provocând topirea
rapidă a zăpezii.
2. Hazarde/riscuri termice de vară, având ca trăsătură comună temperaturile pozitive şi
procesele interne de insolaŃie, care le generează şi le întreŃin, din care fac parte:
• hazarde/riscuri termice de vară (valuri de căldură tropicală, încălziri masive
> 30°C, temperaturile maxime ≥ 35°C, ≥ 40°C, incendii naturale de pădure);
• hazarde/riscuri pluviale (ploi abundente şi de durată, ploi torenŃiale,
averse);
• hazarde/riscuri eoliene (suhovei, furtuni de praf, ca de ex. vântul Negru);
• hazarde/riscuri asociate (averse, grindină, vijelii, oraje, tornade), care se
dezvoltă simultan şi cu consecinŃe cumulate.
3. Hazarde/riscuri climatice din anotimpurile de tranziŃie (primăvara şi toamna), a
căror caracteristică o constituie alternanŃa temperaturilor negative cu cele pozitive.
Aceasta conduce la interferenŃa hazardelor/riscurilor climatice iarnă cu cele de vară,
fenomen posibil până ce se stabileşte sensul predominant al temperaturilor pozitive sau
negative. Dar, trebuie menŃionat că nu orice fenomen climatic poate fi considerat în
aceste anotimpuri un hazard sau un risc. De regulă, primăvara sunt mai puternice
hazardele/riscurile de iarnă care încă mai persistă, iar toamna, cele de vară. Sunt totuşi
situaŃii inverse: de încălziri foarte timpurii de primăvară şi de răciri foarte timpurii de
toamnă, deci, care se produc în extrasezon şi care afectează cel mai mult culturile
agricole. Ele apar de multe ori asociate. Cele mai specifice sunt:
• valurile de frig polar;
• cele mai timpurii (de toamnă) şi cele mai târzii (de primăvară) îngheŃuri,
brume, ninsori şi viscole care, prin temperaturile coborâte, pot provoca
îngheŃarea sucului celulelor şi distrugerea culturilor;
• valurile de căldură tropicale asociate cu vânturile uscate, care pot genera
secetă, epuizarea rezervei de apă din sol şi îngreunarea lucrărilor agricole;

30
 • valurile de căldură tropicale asociate cu ploile de primăvară, care provoacă
topirea stratului de zăpadă. În condiŃiile în care râurile sunt îngheŃate,
• aceastea nu pot prelua cantitatea de apă provenită din topirea zăpezii şi din
ploile produse în regiunile înalte, din amunte, încât se produc inundaŃii în
avale, adesea cu caracter catastrofal;
• ceaŃa advectivă, radiativă şi mixtă, care poate perturba transporturile de
toate tipurile.

4. Hazarde/riscuri climatice posibile tot anul, în care se încadrează:

• excesul de precipitaŃii, care generează excesul de umiditate şi inundaŃii;
• deficitul de precipitaŃii, care generează fenomene de uscăciune şi secetă,
care sunt cele mai complexe hazarduri/riscuri climatice posibile în orice
anotimp;
• vânturile cu viteze > 11m/s care pot genera, uneori, numeroase avarii
mediului şi societăŃii (doborâturi de arbori, ruperea cablurilor aeriene,
răsturnarea stâlpilor de transport a energiei electrice, a stâlpilor de telefon,
telegraf, descoperirea caselor etc.), precum şi tornade pe uscat şi trombe pe
suprafeŃele de apă şi valuri marine înalte de 3-5 m.

Din gama largă de hazarde/riscuri climatice, pentru Podişul Dobrogei, cele mai
specifice sunt: fenomenele de uscăciune şi secetă, ploile torenŃiale însoŃite de grindină,
suhoveiurile, ceaŃa etc. care, în anumite situaŃii pot îmbrăca un caracter de hazard climatic
cu consecinŃe severe. Se disting cele cu caracter de record climatic, reprezentând
fenomenul climatic extrem situat la limita superioară sau inferioară maximă posibilă de
variaŃie neperiodică a elementului climatic respectiv, asupra cărora vom face referire în
etapa următoare de cercetare.

31
 HAZARDE ŞI RISCURI METEO-CLIMATICE SEZONIERE

DE IARNĂ: DIN PERIOADELE DE TRANZIłIE: DE VARĂ:

CEAłĂ (ADVECTIVĂ, RADIATIVĂ, MIXTĂ)
INVERSIUNI DE TEMPERATURĂ VALURI DE CĂLDURĂ TROPICALĂ
CELE MAI TIMPURII ÎNGHEłURI
VALURI DE FRIG POLAR ŞI BRUME DE TOAMNĂ ÎNCĂLZIRI MASIVE (>30°C)

RĂCIRI MASIVE (< -30°C) CELE MAI TÂRZII ÎNGHEłURI CELE MAI RIDICATE TEMPERATURI
ŞI BRUME DE PRIMĂVARĂ MAXIME ABSOLUTE (>35, >40°C )
CELE MAI COBORÂTE
TEMPERATURI MINIME (< -30°C) CELE MAI TÂRZII NINSORI ŞI VISCOLE INCENDII NATURALE DE PĂDURE

ÎNGHEł, CHICIURĂ, BRUMĂ, PRECIPITAłII ABUNDENTE ÎNSOłITE SUHOVEIURI, FURTUNI DE PRAF

POLEI (DEOSEBIT DE INTENSE) DE INUNDAłII
AVERSE
NINSORI ABUNDENTE TOPIREA BRUSCĂ A ZĂPEZII
CARE POVOACĂ INUNDAłII POSIBILE TORNADE
STRAT DE ZĂPADĂ (TROIENIT)
ZILE CANICULARE GRINDINĂ, VIJELII, ORAJE
AVALANŞE DE ZĂPADĂ
ZILE DE GER VALURI DE FRIG, ÎNGHEł ŞI
VISCOLUL NINSORI PE MUNTE (> 1500 m alt.)

DEPUNERI DE GHEAłĂ
SPECIFICE INTREGULUI AN
INUNDAłII DE IARNĂ FENOMENE DE USCĂCIUNE ŞI SECETĂ
EXCES DE UMIDITATE
VÂNTURI TARI ≥ 11 m/s (care provoacă
avalanşe de zăpadă şi doborâturi de arbori)

Tabel nr. 1 Clasificarea hazardelor şi riscurilor climatice din zona temperată, inclusiv România (După Octavia Bogdan, 1994)

32
5. ASEZAREA UMANA – SISTEMUL SOCIO-ECONOMIC DE REFERINTA IN
ORGANIZAREA, GESTIUNEA SI DEZVOLTAREA DURABILA A
TERITORIULUI. PARTICULARIZARE LA NIVELUL DOBROGEI

5.1. Aspecte conceptuale

“Asezare umana” fiind cel mai complex sistem socio-spatial a facut de timpuriu
obiectul de studiu al geografiei umane, cat si al altor stiinte de proximitate, care
abordeaza, cu prioritate numai anumite aspecte ale acesteia. Asa se explica si varietatea
definitiilor conceptului respectiv, scotandu-se in evidenta, de fiecare data, specificul
domeniului de referinta (demografic, social, geografic).
Ca urmare, conceptul de “asezare umana” defineste:
-o structura spatiala a fenomenului de locuire, expresia sintetica a modului cum
populatia, de-a lungul timpului, si-a apropiat si insusit in scopul existentei sale resursele
naturale si conditiile de habitat in general;
- o aglomerare de populatie, care ocupa un spatiu bine definit, pe care il utilizeaza
in dublu scop: pentru locuit si pentru activitati productive;
- o forma complexa de organizare a spatiului, structurata pe unitatea functionala a
trei componente fundamentale: populatia (elementul de dinamica si de socializare a
spatiului); vatra (intravilanul) sau spatiul de locuit si al tuturor serviciilor sociale si
edilitare aferente; mosia (extravilanul) sau spatiul de productie.

5.2. Vulnerabilitatea activitatilor economice si a functiilor asezarilor umane la

schimbarile globale de mediu

Activitatile economice de baza si functiile asezarilor sunt componentele afectate

cel mai mult de schimbarile climatice. Intre acestea, se evidentiaza agricultura (cultura
plantelor si cresterea animalelor), care, in conditiile extinderii aridizarii climatice,
inregistreaza un continuu regres al productiilor totale si al randamentelor, ceea ce
pericliteaza siguranta alimentatiei populatiei.
Pentru Dobrogea, aceasta vulnerabiltate este mai variata. Agricultura, puternic
marcata de disfunctiile cauzate de reformele tranzitiei plan-piata postdecembriste,
continua sa reprezinte activitatea de baza pentru majoritatea asezarilor rurale. Se adauga
influentele perioadelor de seceta si de uscaciune asupra celorlate activitati socio-
economice: edilitare (alimentarea cu apa a populatiei), turistice (disconfort, stress-ul
climatic), transportul fluviatil (Dobrogea fiind inconjurata pe aproximativ1/2 din
perimetrul sau de apele fluviului Dunarea) etc.

5.2.1.Consideratii generale

Pentru a avea o imagine cat mai sugestiva a vulnerabilitatii activitatilor

economice la modificarile climatice actuale se face o scurta prezentare cantitativa a celor
doua medii sociale, care si-au insusit, de-a lungul timpului o identitate functionala cu
totul particulara.
 In ceea ce priveste populatia, provincia insuma, in anul 2002, un numar de 1019,7
mii locuitori, ceea ce reprezenta 34% din populatia totala a Regiunii Sud-est si 4,4% din
populatia totala a tarii. De mentionat ca jud.Constanta, cu 748, 7 mii loc. depasea media
totala de 540,0 mii loc./judet, in timp ce judetul Tulcea, cu 271,0 mii loc. se afla cu mult
sub medie. Aceleasi disproportii interjudetene se afla si la nivelul densitatii totale a
populatiei. La nivelul Dobrogei, acest indicator demografic are valoarea de 68,9
loc./kmp, fiind sub valoarea Regiunii Sud-est (de 82,9 loc./kmp) si cea a densitatii totale
la nivel national (de 95,7 loc./kmp). Totodata, densitatea totala a provinciei rezulta din
densitati totale judetene extrem de variate: 31,9 loc./kmp in jud.Tulcea si 105,9 loc./kmp
in jud. Constanta.
Reteaua de asezari umane, desi are o vechime si o continuitate de necontestat, are
o structura si repartitie teritoriala sub valorile medii nationale. In intreaga provincie se
afla 19 orase (14 in jud. Constanta si cinci in jud.Tulcea), 94 de comune (54 in
jud.Constanta si 43 in jud. Tulcea; media totala fiind de 64 comune/jud.) si 322 de sate
(189 in jud. Constanta si 133 in jud. Tulcea; media totala fiind de 311 sate/jud.).
Densitatea asezarilor prezinta variatii teritoriale asemanatoare cu cele ale densitatii
populatiei. Fata de densitatea totala la nivel national, care este de 5,6 asezari/100 kmp,
cea regionala este de 4,1 asezari/kmp, iar cea la nivel de provincie este de 2,2
asezari/kmp (cu 1,6 in jud. Tulcea si 2,8 in jud.Constanta).
Abordarile teoretice privind raportul dintre: profilul economic, activitatile
economice corespunzatoare si functia unei asezari umane au facut referinta, cu prioritate,
la orase. Acest tip de sisteme teritoriale umanizate, prin insasi geneza si modul lor de
functionare poseda activitati economice prioritar secundare si tertiare, considerate
generatoare de functii si ca fiind purtatoare de civilizatie si progres, in amplul process de
buna organizare si dezvoltare durabila a teritoriului.
Acelasi demers gnoseologic se aplica insa si activitatilor economice primare
(agricultura, silvicultura, piscicultura, apicultura, sericicultura), care definesc, cu
precadere, functionalitatea asezarilor rurale. Faptul ca activitatile primare au o puternica
determinare si dependenta spatiala, acestea generalizeaza si sintetizeaza mai greu in
“functii de baza” (care pe langa “necesar” creaza si un “surplus”). De aceea, adeseori si
in multe cazuri, “tipul functional agricol” este substituit de sintagmele: “asezari cu
potential agricol” sau “asezari cu profil gricol”.
Cu toate acestea “functia “ramane un apanaj de notorieteate al identitatii unei
asezari umane, ceea ce o generalizeaza fiind legatura sa cu spatiul, locul de aparitie si de
manifestare. In acest context, definitia functiei urbane “ca drept de a fi al unui oras, ca
expresie a unui anumit gen de activitati, a unui anumit profil economico-geografic al
orasului intr-o anumita etapa de dezvoltare” (Cucu V., 1970, p. 107) a fost extinsa si
utilizata in analiza oricarui gen de localitate.
Diferenta de continut intre cele doua apartenente ale functiei (urbana si rurala) se
pastreaza. In timp ce orasul continua sa-si exercite dublul rol in teritoriu, de satisfacere a
a cerintelor proprii si a unora din afara (prin intermediul “activitatilor exportatoare”),
satului ii revine tot mai mult rolul de a coordona valorificarea locala a resurselor in
scopul acoperirii cerintelor populatiei si al obtinerii de venituri necesare.
Practica evolutiei socetatii omenesti a demonstrat ca cea mai trainica legatura
dintre localitate si mediul inconjurator se realizeaza prin intermediul activitatilor
economice, fapt ce confera un caracter de generalitate functiei economico-productive si o

34
prioritate absoluta in abordarea sa ca factor hotarator in perspectiva vietii si in mentinerea
starii de sanatate a mediului (Cucu V., 1970).
Intre activitatile tertiare, transporturile si circulatia marfurilor se asociaza in mod
organic ocupatiilor secundare (uneori si celor primare), incadrandu-se unor forme
particulare ale procesului de productie. Restul activitatilor acestui sector (sociale,
culturale, comerciale, administrative) se substituie in mod frecvent, capacitatii de servire
a dotarilor corespunzatoare, stadiul lor de generalizare in functii find conditionat de
potentialul demografic si de puterea economica a localitatii.
Concluzionand la asemanarile si deosebirile dintre cele doua notiuni prezentate
rezulta ca functia (elementul de sinteza) descinde din imbinarea activitatilor (elemental
de analiza), ambele avand acelasi support material – mediul geografic.
In acelasi timp, ambele elemente au o relatie de cauzalitate si de
interdependenta cu factorii de mediu natural, astfel incat schimbarile climatice
actuale, prin aria larga de manifestare, intensitate si durata isi pun deja amprenta
asupra mobilitatii functionale, viabilitatii si tendintelor de dezvoltare ale asezarilor
omenesti.

5.2.2. Relatia dintre tipul functional de asezari umane, activitatile economice

generatoare si favorabilitatea cadrului natural

Impactul mutatiilor climatice globale actuale asupra vietii in general si a

asezarilor omenesti in special, ca sisteme socio-spatiale reprezentative in organizarea
teritoriului poate fi mai bine anticipat, identificat si cuantificat, daca se cunoaste aprioric
“raportul dintre tipul functional de asezari umane, activitatile economice generatoare si
favorabilitatea conditiilor naturale (inclusiv climatice) in individualizarea acestora”.
Aceste aspecte sunt analizate la nivelul celor doua medii sociale (rural si urban) din
Dobrogea. De precizat ca aceasta analiza se refera cu precadere la situatia anterioara
anului 1989. Mutatiile structurale si functionale provocate de reformele tranzitiei plan-
piata pun in dificultate o analiza actuala a raportului, un impediment principal ar fi lipsa
inca unor informatii statistice oficiale, care sa permita o evaluare corecta a potentialului
existent si a gradului si modului de valorificare a acestuia.

A. Mediul rural

La nivelul provinciei, populatia rurala reprezinta circa 40% din populatia totala,
cu diferentieri pe cele doua judete componente (27% din populatia totala in jud.
Constanta si 51,3% in jud. Tulcea), in conditiile in care numarul comunelor si satelor
releva o situatie contradictorie (de 54 cu 189 la 43 cu 133). In jud. Tulcea, aspectele
repartitiei teritoriale sunt puternic influentate de prezenta Deltei Dunarii si a Complexului
lagunar Razim-Sinoe ale caror conditii de habitat particulare conditioneaza si limiteaza
intr-un fel extinderea asezarilor.
Abordarea in spirit regional a relatiei: tip functional de asezari – activitati
generatoare (adica reliefand cadrul geografic ca suport factorial al fiecarui tip functional
de asezari) permite evidentierea diferentiata a favorabilitatii mediului geografic
dobrogean, la nivelul urmatoarelor zone:

35
a) Zone cu profil agro-silvic si agro-industrial (asociere cu industria extractive si
industria prelucratoare), din partea central-nordica continentala

Aceasta subunitate teritorial-functionala se caracterizeaza prin urmatoarele

particularitati fizico-geografice: relief cu o fragmentate orizontala si verticala evidenta,
cu un aspect, in cea mai mare parte, imbatranit, ruiniform, residual si cu o altitudine de
pana la 467 m; o structura geologica variata (granite anticarapelitice, cu filoane de porfire
si diabaze, gnaise, filite si cuartite siluriene, calcare, gresii, sisturi, conglomerate etc.); un
adevarat mosaic pedologic (soluri brune-luvice, soluri cenusii, regosoluri, cernoziomuri
levigate, cernoziomuri carbonatice, soluri castanii etc.), un climat semiarid mai atenuat
(precipitatii medii anuale frcvent peste 500 mm, temperature mai atenate); o vegetatie
alcatuita, in principal, din padure (cu specii de stejar, carpen, ulm, tei etc.), insotita la
periferie de silvostepa, iar la altitudini mai mici de stepa; o retea hidrografica permanenta
redusa, cu un regim hidrologic torential si intermittent; ape freatice a caror adancime
variaza intre 52 m in hidrostructurile calcaroase si 0,50-13 m in cele loessoide.
In concordanta cu specificul cadrului natural, reteaua de asezari in general si
activitatile economice in special au capatat trasaturi distincte.
Desi zona prezinta o retea hidrografica mai putin dezvoltata, singurele cursuri de
suprafata mai importante – Telita, Taita, Slava, Fantana Mare, Aiorman, Cerna, ce se
alimenteaza din izvoare provenite din hidrostructuri calcaroase au intrat de timpuriu in
viata asezarilor. Cu un nivel al apei fluctuant (intre 60 si 200 cm) si cu debite cuprinse
intre 0,019 si 2,37 mc/s (cele maxime inregistrandu-se in perioada februarie-iunie) aceste
cursuri de apa au influentat amplasarea unor localitati, sau au dvenit surse de alimentare
cu apa amenajarilor locale pentru irigatii sau canale de deversare a apelor reziduale.
Legat de structura geologica s-a conturat industria extractiva in zonele: Macin –
Isaccea (bazata pe exploatarea rocilor eruptive, in special granite si porfire), Somova –
Minerii (cu exploatari de baritina), Tulcea – Mahmudia – Murighiol (cu cariere de roci
sedimentare, indeosebi calcare siderurgice) si in alte centre isolate (Mina Altan Tepe –
pirita cuprifera).
Conditiile pedo-climatice au impus o structura proprie modului de folosinta a
terenurilor, cu predominanta fondului forestier in unele comune sau a unor suprafete
importante de vii, pasuni naturale, teren arabil. Astfel au fost favorizate activitatile de
silvicultura, cresterea animalelor sau de practicarea anumitor culturi.
Zona dispunea de un potential uman apreciabil; alaturi de satele de marime
demografica medie, care erau predominante, la care se adauga cele de marime
demografica mica (in Muntii Macinului si in Podisul Babadagului) si cateva sate mari (in
depresiunile interioare).
Activitatile economice mentionate permit includerea asezarilor urmatoarelor
tipuri functionale: agro-silvic, cerealier-animalier, agro-industrial si chiar industrial,
concentrand pentru desfasurarea lor cea mai mare parte din populatia activa.

b) Zone cu profil complex: agricol intensiv sau extensiv, agro-industrial (asociere cu

industria prelucratoare si industria extractiva) si de transport, care apartine aproape in
totalitate Podisului Dobrogei Centrale si de Sud.

36
 Interactiunea factorilor fizico-geografici a generat un peisaj natural, in general
omogen, cu o pondere insemnata a reliefului de podis (cu aspect mai valurit in
extremitatea nordica a Podisului Casimcei si in partea sud-vestica a Podisului Oltinei,
unde imbraca forma de dealuri), format pe o litologie relativ omogena (sisturi verzi si
sisturi cristaline in partea de nord, iar in rest formatiuni calcaroase jurasice si cretacice,
acoperite de cuvertura depozitelor loessoide, groase de circa 50 m).
Raspandirea mare a calcarelor a favorizat aparitia in timp a numeroase forme
carstice, expuse etajat, pe mai multe nivele de carstificare (din jurasic, baremian, eocen si
sarmatian), devenite fosile.
In peisajul podisului se evidentaiza interfluviile netede sau usor ondulate si reliful
carstic actual si anteloessian, alcatuit din forme endocarstice (depresiuni carstice
endoreice, polii nedrenate, doline, lapiezuri, vai cu aspect de chei etc.). Multe din aceste
forme au constituit locul favorabil in amplasarea vetrelor de sate.
Asocierea solurilor cernoziomice, care sunt cele mai extinse in zona, cu solurile
mai putin evoluate, care ocupa cea mai mare parte din zona a favorizat o structura a
fondului funcar dominat de prezenta terenurilor agricole cu peste 80%; restul aartinand
padurilor (4%) si altor folosinte (16%). Din totalul agricol, arabilul este majoritar (peste
90%), dupa care urmeaza pasunile naturale (care acum un secol si jumatate detineau 2/3),
terenurile viticole si pomicole (mai frecvente pe versantii vaii Carasu si in Podisul
Oltinei).
Pentru foarte multe comune, pasunile naturale si plantele de nutret constituie baza
furajera in cresterea animalelor, exprimata prin densitati mari de ovine (175-180
capete/100 ha agricol) si prin existenta complexelor zootehnice moderne, de cresterea si
ingrasarea porcinelor (Poarta Alba, Castelu, Cobadin, Chirnogi, Negru Voda, Peceneaga),
de ingrasarea tineretului taurin (Basarabi, Tortoman, Mereni, Osmancea), de cresterea
vacilor de lapte (Tipraisar, Tortoman, Silistea, Cumpana, Amzacea).
In aceasta zona, agricultura a avut un caracter sporit de intensivitate,
desfasurandu-se in mari unitati de productie (CAP-uri si IAS-uri), care dispuneau sau
beneficiau de o baza materiala moderna si corespunzatoare (mari suprafete amenajate
pentru irigat, grad ridicat de mecanizare a lucrarilor agricole, folosirea de soiuri de plante
si rase de animale productive, imbunatatrea fertilitatii solului prin chimizare).
Sub aspect hidrografic sunt caracteristice apele subterane, izvoarele si mai putin
apele de suprafata. Apele freatice sunt cantonate, in cea mai mare parte, la baza cuverturii
loessoide sau a depunerilor cuaternare, care acopera sisturile verzi; exista si ape freatice
cu circulatie activa neregulata, prin fisuri si goluri, in spatiile calcaroase. Dintre
hidrocarsturile prezente, trei au o importanta economica deosebita: hidrostructura
Caragea – Dermen (folosita pentru alimentarea cu apa a asezarilor dinspre litoral),
hidrostructura Crucea – Ghindaresti – Topalu – Baltagesti si hidrostructura Targusor –
Casimcea – Tasaul (cu aparitia de izvoare la Piatra, Fananele, Gura Dobrogei, al caror
debit depaseste uneori 15 l/s).
Desi au o pondere mai redusa, apele de suprafata reunesc cursuri intermitente
(Casimcea, Topolog, Pestera s.a.), lacuri (Negresti, Negru Voda, Plopeni), canalul de
navigatie fluviatila Dunare - Marea Neagra (la care se adauga ramificatia Poarta Alba -
Navodari), canale magistrale din sistemul de irigatii Carasu, captari de ape subterane (la
Cobadin, Plopeni, Amzacea, Topraisar, Albesti, Negru Voda). Ca elemente naturale sau

37
de creatie antropica au o deosebita importanta agro-piscicola, turistica, pentru transport,
pentru alimentarea cu apa potabila sau industriala etc.
Dintre toate retine atentia in mod deosebit canalul Dunarea – Marea Neagra, fiind
considerat o metamorfoza generala a vaii Carasu, de-a lungul careia a fost construit in cea
mai mare parte. Devenind o importanta cale de navigatie si transport fluviatil si un
obiectiv de atractie turistica si prin faptul ca furnizeaza apa necesara functionarii marelui
sistem de irigatii Carasu aceasta amenajare hidrotehnica urma sa aiba consecinte multiple
asupra asezarilor aferente (prin diversificarea profilului economic, imbunatatire
dotariloredilitare, cresterea stabilitatii populatiei etc.).
Activitatile industriale (ce apartin unor ramuri prelucratoare si mai putin
extractive) intregesc spectrul functional prin tipul de sate agro-industriale.
Din punct de vedere demografic se constata existenta unui potential uman
important, repartizat insa neuniform teritorial, datorita gradului diferit de dezvoltare
economica si de dotare social-culturala si comerciala a localitatilor, a posibilitatilor de
acces la caile de comunicatie modernizate. Astfel, Podisul Medgidiei (ce include si valea
Carasu cu cnalul Dunare – Marea Neagra) este o unitate mai intens populate (a doua ca
densitate si numar de loduitori, dupa litoral) si prezinta o stabilitate mai mare a fortei de
munca (datorita navetismului frecvent catre orasele din zona si retinerii pe plan local, prin
activitatile economice din comunele mai dezvoltate). Exista insa si sate foarte mici (sub
100 locuitori), ce se intalnesc, indeosebi, in partea de sud-vest.

c) Zone cu profil piscicol, piscicol-stuficol si agro-piscicol, localizata in

exclusivitate in Delta Dunarii si in campia lagunara a complexului lacustru Razelm.

Considerata o campie terminala in formare, Delta este alcatuita, din punct de

vedere morfohidrografic, din forme pozitive (martori din uscatul predeltaic, grinduri) si
negative (japse, mlastini, lacuri, retea hidrografica).
Unitatile de uscat cuprin campurile de loess Chilia (6100 ha) si Stipoc (2900 ha),
grindurile fluviale din varful deltei (Plauru – Patlageanca – Tudor Vladimirescu, cu o
latime cuprinsa intre 60 si 200 m) si grindurile fluvio-maritime (Letea cu 10500 ha,
Caraorman cu 7000 ha si Saraturile cu 7500 ha, cand apele au trei hidrograde).
Prezenta formelor negative este conditionata de reteaua hidrograica majora din
zona. Japsele, ca terenuri situate intre 4 si 0 hidrograde au rol numai in timpul apelor
mari. Mlastinile, ce ocupa zonele depresionare (intre 0 si 3 hidrograde) au o larga arie de
raspandire (250 000 ha). Lacurile provin din vechi limane si lagune, din foste vai
fluviatile, mai importante fiind: Tatanir (631 ha), Fortuna (906 ha), Matita (619 ha),
Merheiu Mare (1050 ha), Gorgova (1281 ha), Isacov (1046 ha), Rosu (1331 ha), Dranov
(2062 ha)etc.
Clima este de tip deltaic-dunarean, deosebita intrucatva de cea a stepelor vecine.
Deficitul precipitatiilor (400-450 mm annual in partea fluviatila si cca 350 mm spre
litoral) este compensat de umiditatea relativa ridicata (media anuala este de 80%), iar
temperature medie anuala este de 11 gr crescand usor spre litoral.
Solurile sunt in curs de formare, putin evoluate in sectorul fluvio-maritim si mai
conturate, ssub forma solurilor balane, halomorfe si chiar cernoziomuri, pe formele de
relief mai vechi (campul Chilia).

38
 In ceea ce priveste vegetatia, stuful este planta cea mai caracteristica pentru
mediul acvatic, iar pentru campurile maritime, padurile de sleau, la care se adauga
formatiile ierboase de stepa si chiar de mlastini. Lumea animala se caracterizeaza printr-
un numar mare de specii si de indivizi, atat pe uscat cat si in mediul acvatic, reprezentand
un mare interes economic, stiintific, muzeistic.
Morfohidrografia deltei imprima anumite trasaturi repartitiei teritoriale a
localitatilor si respective a populatiei, care era in continua scadere. In timp ce partea
estica, fluvio-maritima era mai populata (din noua asezari, doua – Sulina si Sfantu
Gheorghe aveau fiecare peste 1000 locuitori), parte vestica (delta fluviala), desi
regrupeaza mai multe localitati (16) aveau un nuamr mai mic de locuitori (majoritatea
satelor avand sub 500 locuitori fiecare si chiar sub 100). Asadar grindurile fluvio-
maritime dispun de un potential de habitat mai ridicat decat cele fluviale. Pe ansamblu,
densitatea totala a populatiei era sub 4 loc./kmp, in timp ce aceeasi densitate, raportata la
suprafata grindurilor se apropria de 50 loc./kmp.
Structura economica a populatiei reflecta, in buna parte, raportul dintre resursele
naturale si stadiul de valorificare a acestora. Ponderea insemnata a populatiei active
ocupate in economia piscicola, ca o activitate traditionala si de continuitate, precum si in
alte activitati specifice (agricultura, recoltarea stufului, transporturi) indica urmatoarele
tipuri functionale: piscicole, aagro-piscicole si piscicol-stuficole.

d) Zone cu profil cerealier-viticol-animalier, situate, cu precadere pe malul drept

al Dunarii

In acest caz, relieful cuprinde doua forme locale caracteristice: lunca si terasele
Dunarii. Referitor la terase, studiile geografice scot in evidenta existenta unei singure
trepte de abrazine pe malul Nordic dunarean, espectiv cea de 2-4 m. Celelalte nivele cu
altitudini superioare (pana la 25 m) sunt considerate ca trepte de modelare pe loess sau
trepte litologico-structurale, din care n-au mai rams decat niste “promontorii” incadrate
de lunca.
Seria treptelor de glacis si pedimente se continua si pe versantul vestic dunarean.
La nord de Harsova sunt mai evidente cele de 33-35 m si de 55-85 m, care apar sub
forma martorilor de eroziune, delimitati de vaile ce deverseaz in Dunare (Topolog,
Stupina etc.). Sectorul de la sud de Harsova apare ca un areal tipic deluros (dealurile
Rasovei, Seimenilor, Cernavodei), format pe depozite cretacice, sarmatiene si Pliocene,
in care raurile afluente si-au format vai de tip “canion” catre podis (Bugeac, Oltina,
Marleanu). Aceste vai au versanti abrupti si fundul plat, puternic aluvionat catre Dunare,
uneori fiind ocupat de lacuri limanice: Domneasca, Purcaret, Tibrinu, Cochivleni (partial
desecate) Marleanu, Oltina, Bugeac etc. Densitatea fragmentarii reliefului este de 2
km/kmp, iar energia reliefului atinge valori de 60 m.
Ca procese actuale, pe intreg versantul (in special in jurul cuvetelor limanice) se
produc surpari, alunecari si frecvente prabusiri (cele mai mari alunecari-surpari se produc
pe argilele sarmatiene si aptiene de la Seimenii Mari, Cernavoda si de la sud de Rasiva).
Cat priveste lunca, aceasta se inscrie peisajului ca o campie marginala, cu latimi
variabile (fiind mai lata in dreptul depresiunilor-golfuri din parte de nord si la confluenta
unor cursuri de apa cu Dunarea, de pe parte vestica), presarat cu balti si garle, in mare
parte desecate.

39
 Solurile se diferentiaza pe clel doua forme de relief; in lunca suntt prezente cele
aluvionare, iar pe pedimente sip e versantul propriu-zis – solurile balane, castanii de
padure, sibleacuri, si unele tipuri de cernoziomuri (provenite prin degradarea solurilor de
padure).
Clima se inscrie caracterului stepic dobrogean general, cu precipitatii medii
anuale de 400-450 mm, cu temperaturi medii anuale de 10-11 gr, cu peste 40 de zile
tropicale.
In utilizarea terenurilor se evidentiaza agrotehnica terasarilor; treptele superioare
ale versantilor, sub forma de umeri si interfluvii secundare sunt cultivate cu plantatii viti-
pomicole, forestiere sau cu pasuni (islazuri), folosinte ce se intind uneori pana la baza
versantului, iar lunca ofera conditii prielnice legumiculturii (indeosebi sectorul nordic),
culturii plantelor furajere, porumbului si pe alocuri padurilor de esente moi.
De asemenea, contactul dintre versant si lunca (uneori in proportie mai mare
versantul) a fost ales in amplasarea vetrelor de localitati.
Referitor la rolul Dunarii in conturarea retelei de asezari de pe malul sau drept se
evidentiaza cateva aspecte de favorabilitate:
- aparitia de timpuriu a unor cetati (inclusive davele) se datoreste prezentei
fluviului, ca importanta cale de transport si de legatura intre populatiile de pe cele doua
maluri si, totodata, un obstacol natural in calea invaziilor;
- lunca fertila si baltile bogate in peste au favorizat sedentarizarea populatiei;
- consolidarea drumului scitic dunarean in perioada romana a dus la dezvoltarea
unor asezari mai vechi si la aparitia altora noi;
- cele trei vaduri de trecere (de la Barbosi, Gura Ialomitei si Ostrov), dublate de
“punctele de escala” de pe uscat si de interectiile celor trei drumuri dacice de dincolo de
Dunare (‘al padurilor”, “al stepei” si “al Siretului”) cu cel dunarean au facilitate
transhumanta si patrunderea unei populatii romanesti din stanga Dunarii in secolele
XVIII – XIX, fenomene demografice deosebit de importante in revitalizarea multor
asezari din Dbrogea, care fusesera distruse in urma razboaielor ruso-turce;
- prin includerea in actiunea generala de modernizare a transportului fluviatil,
sectorul dunarean respectiv si-a insusit functionalitati multiple; pe langa functia de
transport pe care o sustine, servind si ca sursa de alimentare cu apa a canalului Dunarea –
Marea Neagra (implicit a sistemului de irigatii Carasu), a centralei electrice de la
Cernavoda etc.
Gradul de favorabilitate prezentat a contribuit la asigurarea permanentei si
continuitatii retelei de asezari, a caror populatie era destul de numeroasa, comparative cu
cea din restul provinciei.
Exploatarea unor resurse de subsol din apropierea zonei (calcare siderurgice la
Mahmudia, granite la Greci si Iacobdeal, calcare si dolomite), alaturi de celelalte
activitati amintite au dus la diferentierea economica a satelor in: cerealier-viticol-
animaliere, agro-industriale, agro-piscicole.

e) Zone cu profil agricol si de servicii, localizate in lungul litoralului maritim

romanesc.

Litoralul maritime reprezinta zona de interferenta spatiala dintre relieful uscatului

dobrogean si Marea Neagra. Dupa aspectul si frecventa elementelor geografice locale, de

40
la grindul Perisor si pana la Vama Veche, tarmul maritime prezinta doua sectoare bine
individualizate, la nord si la ssud de capul Midia.
Sectorul nordic corespunde Campiei litorale Razelm (avand sub 40 m inaltime) si
unor faleze, ce se remarca numai spre interior, la contactul cu podisul, formate atat pe
depozitele calcaroase cat si pe cele loessoide.
In completarea cadrului natural al acestui sector se mentioneaza prezenta unei
vegetatii spontane, alcatuite din pajisti stepice si unele tufarisuri, existenta mai multor
tipuri de soluri (soluri balane, regosoluri, lacovisti, solonceacuri freatic-umede si
soloneturi solonceacoide) si a unui climat cu caracter continental (precipitatii medii
anuale de 350-400 mm, temperatura medie anuala de peste 11 gC).
Acest sector prezinta un potential economic divers, inscriindu-se, prin structura
culturilor, ca o importanta zona agricola, iar prin unitatile lacustre care-l marginesc, ca o
zona piscicola in continua dezvoltare. Se adauga un important potential turistic,
insuficient valorificat (peisaje si rezervatii naturale, facand parte di RBDD, elemente de
patrimoniu cultural).
In privinta populatiei predomina satele mijlocii si mari (cu sub si peste 1000
locuitori), a caror tendinta de evolutie, la ultimele doua recensaminte din secolul XX
(1966-1977) a fost de usoara diminuare. Structura profesionala a acesteia este in deplina
concordanta cu activitatile economice caracteristice, in functie de care se definesc cele
doua tipuri functionale de asezari: agro-piscicole si agricole.
Litoralul maritim sud-dobrogean cuprinde “o prispa” marginala si faleze
verticale, inalte de 20-30 m, intrerupte de vaile care se deschid in mare, orientate
perpendicular pe linia tarmului. De cele mai multe ori aceste vai se termina in lacuri
limanice (Tasaul, Agigea, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) si mai rar in lacuri lagunare
(Siutghiol-Tabacariei); ambele categorii fiind separate de mare prin plaje cu nisipuri
aduse de valuri si curenti.
Celelalte elemente fizico-geografice prezinta, in general, trasaturi asemanatoare
cu cele din sectorul nordic, avand insa un plus de influenta pontica si submediteraniana,in
special climatica (rolul brizelor in cresterea umezelii relative a aerului, de pana la 80%;
continutul bogat al aerului in aerosoli; valoarea calorica atinge maximul pe tara, de cca.
128 000 cal./cmp/an etc.).
Interfernta peisajului marin cu cel lacustru si cu cel de podis ofera zonei resurse
sub raport balneoclimateric, turistic si, in general, economic, favorizand desfasurarea
urmatoarelor activitati economice:
- industria, axata pe prelucrarea unor materii prime din import (rafinarea
petrolului) sau a unor resurse proprii (materiale de constructii, celuloza si hartie, textile,
alimentara, ingrasaminte chimice), pe modernizarea si dezvoltarea transportului maritime
(constructii navale), pe dezvoltarea turismului etc.;
- transporturile (cele maritime in special, ca urmare a dezvoltarii noilor porturi:
Constanta – Sud, Midia, Mangalia) si comertul (indeosebi cel exterior);
- turismul balnear maritim (litoralul romanesc ocupand un loc important, atat ca
infrastructura cat si ca intensitate a fluxului turistic);
- agricultura, cu un ponuntat caracter periurban.
Desi aspectele economice prezentate apartineau aproape in totalitate oraselor (mai
putin agricultura si, intr-o oarecare masura, activitatile tertiare), desfasurarea acestora,

41
implicand si populatia rurala din zona a contribuit la aparitia tipului functional agricol si
de servicii, pentru unele sate.
Cele 30 de asezari rurale, incluse administrativ si functional concentrarii urbane a
litoralului sud-dobrogean (cu peste 90% populatie urbana, in anul 1981) prezentau
aspecte demografice total diferite de cele din zonele analizate anterior: numar mare si
foarte mare de locuitori, tendinte de evolutie numerica a populatiei crescatoare sau de
stagnare, deplasari de populatie definitive reduse, navetism accentuat etc.

5.3. Dimensiunea noilor structuri economice

Gradul de valorificare actuala a resurselor rconomice locale a fost influentat de

nivelul si amploarea reformelor structurale ale tranzitiei, puternic marcate de intarzierea
aparitiei noilor structuri economice private, eficiente, competitive si concurentiale,
precum si de nivelul distributiei si absorbtiei teritoriale a asistentei financiare externe
pentru investitii (instrumente financiare europene de preaderare, acorduri financiare FMI,
granturi sau imprumuturi avantajoase de la Banca Mondiala etc.).
Pentru identificarea diferentierilor teritoriale ale economiei dobrogene actuale s-a
folosit acelasi indicator de anliza - stuctura populatiei ocupate pe principalele activitati
economice. Pentru comentariu s-au luat in consideratie si alti indicatori pur-economici
(structura utilizarii terenurilor agricole si neagricole, structura terenurilor agricole dupa
noul regim juridic al proprietatii, structura noilor tipuri de exploatatii agricole, structura
septelului etc.; ) sau de alta natura (indicele de urbanizare a zonei, infrastructura majora
de acces modernizata etc.).
De precizat ca, indicatorul socio-economic de baza folosit ne ofera mai mult o
imagine de ansamblu a structurii potentialului economic si mai putin una a dezvoltarii si
specializarii economice recente, data fiind dinamica fara precedent a schimbarilor
mediului economic in general. Perturbatiile structurale si functionale ale economiei de
tranzitie creaza adesea o dificultate in evaluarea reala a potentialului economiei locale,
ceea ce ingreuneaza identificarea parghiilor proprii de relansare pe un anume tip de
economie.
In urma aplicarii legilor restructurarii si privatizarii fostului sistem economic
centralizat si etatizat, profilul economic se redimensioneaza si capata o noua forma
structurala, cele trei sectoare economice de baza inregistrand noi ponderi si o noua pozitie
in ierarhia marimilor relative, la indicatorii relevanti de analiza (tabelul nr.5.1, tabelul
nr.5.2, tabelul nr.5.3).

Tabelul.5.1 Structura populatiei active pe principalele sectoare economice (2004)

-% din populatia totala ocupata-
Specificatie Populatie ocupata total Sector primar Sector secundar Sector tertiar
Total tara 8238,6 mii 32 30 38
Regiunea SE 1021,9 mii 35 28 37
Constanta 276,4 mii 26 27 47
Tulcea 90,8 mii 36 26 38
Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2004, INC, Bucuresti

42
Tabelul.5.2 Structura populatiei active pe principalele sectoare economice si pe
medii sociale -% din total populatie activa/judet
Medii sociale Sectorul primar Sectorul secundar Sectorul tertiar

Jud. Tulcea
Total 36 26 38
Municipii si orase 7,7 47 45
Comune 48 23 29

Jud. Constanta
Total 26 27 47
Municipii si orase 4,4 43 52
Comune 51 21 28

Din analiza tabelului anterior reiese ca, in urma mutatiilor structurale ale tranzitiei
plan-piata de data recenta (un regim juridic al proprietatii in favoarea extinderii celei
private si aparitia de noi unitati economice, in noul sector privat), sectorul primar din
mediul rural continua sa detina o pondere importanta, reprezentand 48% in judetul Tulcea
si 51% in judetul Constanta. Sectorul secundar detine o pondere sub media judeteana
(23% fata de 40% in judetul Tulcea si 21% fata de 38% in judetul Constanta), in timp ce
sectorul tertiar, desi inregistreaza o sensibila crestere, continua sa ramana sub media
judeteana (29% fata de 32% in judetul Tulcea si 28% fata de 45% in judetul Constanta).

Tabelul 5.3 Structura populatiei active pe principalele activitati economice - % din

total populatie activa
Activitati economice
Total tara Regiunea S-E Judetul Constanta Judetul Tulcea

Populatia activa totala8238,6

(mii loc.) 1024,9 276,4 90,8

- agricultura 32 35 26 36

- industrie 25 22 18 22

-constructii 5 6 9 4

- comert 11 10 15 5

- hoteluri 1,7 1,6 3,0 1,1

- transporturi 4,9 6,1 10,8 4,2

Sursa: Anuarul statisic al Romaniei, INS, 2005, Bucuresti

Analiza structurii populatiei active in mai multe variante (pe principalele sectoare
economice, pe activitati economice caracteristice; la nivel national, regional, judetean sau
pe medii sociale) reuseste sa redea dimensiunea actuala si specificul sistemului economic
dobrogean, construite pe dinamica temporala si modificarile repartitiei teritoriale ale
sectoarelor si activitatilor economice proprii si de conjunctura.

43
 Astfel, structurile cumulative ale celor trei sectoare economice de baza definesc
urmatoarele tipuri de profil economic, comparativ cu cele din perioada anterioara (tabelul
5.4)

Tabelul 5.4 Diferentieri regionale ale profilului economic actual al Dobrogei

Nivelul de raportare Prfilul economic in perioada socialist-comunista

Profilul economic in perioada actuala

- national -industrial-agricol si de servicii - de servicii-industrial-agricol

- regional - - servicii-agricol-industrial

- jud. Constanta - industrial-de servicii-agricol - de servicii-industrial-agricol

Mediul urban - - de servicii-industrial-agricol

Mediul rural - - agricol-de servicii-industrial

- jud. Tulcea - agricol-industrial-si de servicii - de servicii-agricol-industrial

Mediul urban - - industrial-agricol-de servicii

Mediul rural - - agricol-de servicii-indusrial

Dupa aplicarea reformelor funciare si declinul structural al industriei, agricultura

a devenit, in multe cazuri, domeniul economic absorbant al fortei de munca (nediscutand
despre caracteristicile demografice, socio-profesionale si intensitatea gradului de ocupare
a acesteia). In cazul Dobrogei, aceasta activitate are o pozitie oscilatorie, judetul
Constanta aflandu-se sub media nationala, iar judetul Tulcea depasind aceasta medie.

Reducerea substantiala a ponderii sectorului secundar, la toate nivelele de

referinta, s-a regasit si in cresterea domeniului tertiar (in special al comertului; mai tarziu
in finante-banci, administratie etc.). Ponderea sectorului tertiar in cei doi ani de
comparatie (1990 si 2004) este relevanta. In judetul Constanta a crescut de la 40% la
47%, iar in judetul Tulcea de la 23% la 38%. De asemenea, serviciile caracteristice si
traditionale – comertul, activitatea hoteliera si transportul - , cu toate provocarile celor
aproape doua decenii de tranzitie plan-piata, continua sa ramana in topul ierarhiilor
economice (mai ales in cazul judetului Constanta), (tabelul nr.2, tabelul nr.6).

Profilul economic al celor doua medii sociale (urban si rural), determinat la nivel
judetean, prezinta un grad mare de generalizare (in special cel al mediului rural),
nexprimand diferentierile specifice din cadrul unor comunitati locale.

5.4. Diferentierile teritoriale ale potentialului economic din spatiul rural

dobrogean

Metodologia regionarii specificului potentialului economic din mediul rural

cuprinde mai multe etape:
- determinarea ponderii populatiei ocupate pe cele trei sectoare economice de
baza (primar, secundar si tertiar), la nivelul celor doua judete dobrogene, pe medii sociale

44
in cadrul fiecarui judet si la nivelul fiecareia din cele circa 100 de comune ale provinciei
(tabelul nr.);
- stabilirea unui numar de intervale de valori caracteristice fiecarui sector
economic major, in functie de valoarea, medie, valorile extreme, varietatea marimilor
relative (ponderea populatiei ocupate pe sector din total populatie ocupata a comunei) ale
intregii serii statistice si pragurile valorice ale acesteia;
- atribuirea de valoare semantica intervalelor valorice mai mari decat media:
«importante (i)», pentru cele imediat peste valoarea medie si «predominante (p)» pentru
cele cu mult peste valoarea medie;
- cumularea celor trei sectoare economice dupa valoarea semantica in vederea
determinarii tipurilor de structuri cumulative de potential economic, la nivel local.
Pentru a cuantifica diferentierile teritoriale actuale ale potentialului economic din
spatiul rural se preiau elementele de zonare din analiza structurii economice a populatiei
la nivelul celor peste 100 comunitati locale. Se reaminteste ca, in functie de ponderea
medie totala/judet a fiecarui sector economic, de valorile exteme si de variatia statistica
pe indicator, s-au identificat intervalele de valori coracteristice, care redau intensitatea
locala si zonarea fenomenului economic.
Cele trei clasificari ale comunelor, corespunzatoare ponderilor populatiei
ocupate a acestora in cele trei sectoare economice de baza, se coreleaza pe principiul
complementaritatii; intervalului superior mediei unui sector asociindu-i-se intervale
medii sau mai mici din celelalte sectoare.
Pentru a determina gradul de asociere a celor trei sectoare, in vederea stabilirii
structurii cantitative a potentialului economic local se aplica o metoda simpla de algebra
superioara – «combinatii de trei (numarul de sectoare) luate cate unu/cate doua/cate trei
(in functie de numarul de sectoare peste, egale sau sub media/comuna)».
Structurile cumulative de potential economic astfel determinate poarta denumiri
cu semantica sugestiva in privinta rangului fiecarui sector si al gradului de diversificare al
acestuia, la nivel de comuna. Astfel, in locul tipurilor functionale de comune vom avea
tipuri structurale de potential economic local (comunal). Delimitarea teritoriala a acestora
echivaleaza cu regionarea profilului elementului de baza in economia rurala locala.
Combinatiile si permutarile intervalelor de valori caracteristice celor trei
sectoare economice au permis identificarea a 14 tipuri de potential economic local,
grupate la randul lor in patru categorii, in functie de ponderea «predominanta (p)» sau
«importanta (i)» a fiecarui sector economic din cele trei, considerate de baza.
Structuri cumulative de potential economic – jud. Tulcea:
- predominant secundare (II) si tertiare (III): Baia, Carcaliu, Smardan, Somova,
Stejaru;
- predominant secundare (II) si important tertiare (III): Greci, Mahmudia;
- predominant secundare (II) si important primare (III): Jijila;
- predominant tertiare (III) si important primare (I) si secundare (II): Luncavita,
Cerna;
- predominant tertiare (III) si important secundare (II): Maliuc, Azaclau;
- predominant tertiare (III) si important primare (I): Chilia Veche, C.A. Rosetti,
Ceatalchioi, Pardina, Crisan, Cerna, Horia, Mihail Kogalniceanu;
- predominant tertiare (III): Sfantu Gheorghe, Grindu;

45
 - predominant primare (I): Dorobantu, Ostrov, Hamcearca, Nalbant, Valea
Nucarilor;
- predominant primare (I) si important tertiare (III): Pecenaga, Topolog,
Casimcea, Ceamulia de Jos, Daeni;
- important primar (I), secundar (II) si tertiar (III): Frecatei, Nufaru, Turcoaia,
Ciucurova, Beidaud;
- imortant primar (I) si secundar (II): Niculitel, Slava Cercheza, Sarichioi;
- important primar (I) si secundar (II): Pardina, Chilia Veche, Murighiol, Mihai
Bravu;
- important primar (I): Izvoarele, Jurilovca.
Structuri cumulative de potential economic – jud. Constanta:
- predominant secundare (II): Lumina;
- predominant secundare (II) si tertiare (III): Tuzla, Agigea, Cumpana;
- predominant secundare (II) si important tertiare (III): Castelu, Mircea Voda;
- predominant secundare (II) si important primare (I): Corbu;
- predominant secundare (II) si important primare (I) si secundar (II): Limanu ;
- predominant tertiare (III) si important secundare (II): Mihail Kogalniceanu,
Poarta Alba, Valu lui Traian;
- predominant tertiare (III) si important primare (I): Mihai Viteazu, Nicolae
Balcescu, ex-Baneasa, Ciocarlia;
- predominant tertiare (III) si important secundare (II) si primare (I): Unirea;
- important primare (I), secundare (II) si tertiare (III): Cobadin , Adamclisi;
- important primare (I) si secundare (II): Ciobanu, Amzacea;
- important primare (I) si tertiare (III): Targusor, Horia, Seimeni, Rasova, Ostrov;
- predominant primar (I): Saraiu, Vulturu, Istria, Crucea, Topalu, Tortomanu,
Pestera, aliman, Oltina, Dobromir, Dumbraveni, Independenta, Chirnogeni, Comana, Ion
Corvin, Deleni, Cerchezu, Mereni ;
- predominant primare (I) si secundare (II): Garliciu, Pantelimon, Cogealac,
Sacele, Silistea, Albesti, Pecineaga.
Reconsiderarea repartitiei teritoriale a structurilor cumulative de potential
economic predominant primar, secundar sau tertiar permite identificarea, la nivelul
spatiului rural dobrogean, a doua mari categorii de zone:
a) Zone cu predominanta sectoarelor economice neagricole:
- p-II: Lumina; Greci, Mahmudia;
- p-II; p-III: Tuzla, Agigea, Cumpana; Smardan, Carcaliu, Somova, Stejaru, Baia;
- p-II ; i-III: Castelu, Mircea Voda;
- p-II; i-I: Corbu; Jijila;
- p-II; i-I; i-III: Limanu;
- p-III; i-II: Mihail Kogalniceanu, Poarta Alba, Valu lui Traian; Azaclau, Maliuc;
- p-III; i-I: Mihai Viteazu, Nicolae Balcescu, ex-Baneasa, Ciocarlia; Ceatalchioi,
C. A. Rostti, Horia, Mihail Kogalniceanu (jud. TL);
- p-III; i-I; i-II: Unirea; Luncavita, Cerna;
- p-III: Grindu, Sfantu Gheorghe.
b) Zone cu predominanta sau importanta sactorului primar, asociat, in unele
cazuri, cu importanta celorlalte doua sectoare economice:

46
 - p-I: Saraiu, Vulturu, Istria, Crucea, Topalu, Tortomanu, Pestera, Aliman, Oltina,
Dobromir, Dumbraveni, Independenta, Chirnogeni, Comana, Ion Corvin, Deleni,
Cerchezu, Mereni; Hamcearca, Dorobantu, Ostrov, Valea Nucarilor, Nalbant;
- p-I; i-III: Garliciu, Pantelimon, Cogealac, Sacele, Silistea, Albesti, Pecineaga;
Peceneaga, Topolog, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Daeni;
- i-I: Amzacea; Izvoarele, Jurilovca;
- i-I; i-II: Ciobanu; Niculitel, Slava Cercheza, Sarichioi;
- i-I; i-III: Targusor, Horia, Seimeni, Rasova, Ostrov ;Pardina, Chilia Veche,
Murighiol, Mihai Bravu;
- i-I; i-II; i-III: Cobadin, Adamclisi; Frecatei, Nufaru, Ciucurova, Beidaud.
Cunoasterea stiintifica a specificului potentialului economic din comunitatile
locale ar putea avea o dubla importanta practica: sa permita fundamentarea unor aspecte
din strategia dezvoltarii locale si sa reprezinte un element de orientare in impulsionarea
investitiilor locale, directe sau contractuale, pentru diminuarea efectelor negative ale unor
comportamente ale factorilor naturali.

B. Mediul urban

Populatia urbana a Dobrogei reprezinta circa 67,2% din populatia totala,

inregistrand diferentieri pe cele doua judete de referinta: 81% in jud.Constanta (sau 73%
din populatia totala a acestuia), si 17% in jud. Tulcea (sau 47% din populatia totala a
acestuia).
Pozitia geografica. Amplasarea teritoriala a celor 19 orase dobrogene, date fiind
conditiile social-istorice de aparitie, formare si evolutie in timp, se impune a fi urmarita
prioritar sub doua aspecte: localizarea fata de elementele majore ale mediului geografic
(Dunarea, Marea Neagra) si pozitia fiecarui oras fata de microelementele naturale locale.
Legat de primul aspect, se poate spune ca intr-adevar, marea si fluviul au fost
factorii care au favorizat aparitia de timpuriu in aceasta regiune a asezarilor omenesti, in
general, si a celor urbane, in special, permitand acestora din urma exercitarea dublului rol
functional (satisfacerea cerintelor locale si producerea de bunuri pentru alte zone).
De aceea, coloniile grecesti din secolele VII-VI i.e.n. au avut sens numai in
conditiile de viata ale litoralului (zona de contact dintre mare si uscat; marea intretinea
schimburile comerciale, iar uscatul furniza produsele destinate acestui scop), fapt oglindit
in totalitate de evolutia lor functionala (de la “emporium” – mic centru de schimb – la
porturi-cetati). Este cazul celor patru orase porturi representative (Constanta si Mangalia,
Sulina - oras-port de litoral deltaic, la care se adauga, de data mai recenta, orasul
Navodari). In contextul valorificarii potentialului turistic al litoralului se explica aparitia
statiunilor balneo-climaterice: Eforie Nord, Eforie Sud si Techirghiol.
Mai tarziu, cele mai multe din cetatile si castrele romane (Aegyssus – Tulcea,
Noviodunum – Isaccea, Arrubium – Macin, Carsium – Harsova, Axiopolis – Cernavoda),
considerate a doua treapta in procesul de constituire a oraselor, au fost amplasate pe
malul drept al Dunarii, in ideea de a fi foarte aproape de sursa de apa, atat de
indispensabila vietii urbane si de necesara pentru functia ce o aveau de indeplinit
(comerciala si de aparare militara). O pozitie oarecum diferita, dar tot atat de orientata o
detineau cetatile Ulmetum si Tropaeum Traiani (Adamclisi). Fiind asezate la intretaierea
unor drumuri secundare, transversale, cu cel de-al treilea drum imperial roman

47
longitudinal, ce traversa Dobrogea axial, asigurau legatura cu celelalte doua drumuri
imperiale (dacic sau scitic, paralel cu Dunarea, si maritim) si transbordarea produselor
locale in vederea schimburilor.
In complexul conditiilor geografice enuntate asezarile urbane cunosc atat perioade
de relativa stabilitate economica, sociala si culturala cat si perioade de stagnare si chiar
de regres (corespunzatoare invaziilor pustiitoare ale populatiilor migrationiste si
indelungatei dominatii otomane). Numai asa se explica involutia vietii urbane in perioada
feudala, cand orasele decad, transformandu-se in asezari rurale (Constanta devine un mic
sat de pescari, iar Mangalia o asezare de circa 100 locuitori).
Cu totul alte seminificatii prezinta pozitia oraselor fata de conditiile naturale
locale; de o astfel de amplasare depind dimensiunile teritoriului urban in intreaga sa
morfostructura, aspecte de o mare importanta in aplicarea si realizarea sistematizarii si
modernizarii lor. De exemplu, incepand seria consemnarilor cu orasele dunarene, se
observa ca municipiul Tulcea s-a dezvoltat pe o platforma colinara, cu extindere in partea
centrala si sudica si pe o zona aluvionara, formatiune de data mai recenta, ce ocupa
partile de nord, nord-est si nord-vest; dispunerea cotelor de inaltime realizeaza un
amfiteatru natural, care favorizeaza inundatiile in timpul ploilor torentiale, fapt care a
necesitat lucrari de canalizare.
Pe acelasi aliniament de asezari nordic-dunarene se inscrie si orasul Isaccea al
carui teren de amplasare scade tot de la sud la nord (respectiv de la 390 m la 20-25 m),
partea inalta fiind materializata de rama nordica a Podisului Niculitelului, cu trei terase de
eroziune, iar partea joasa de lunca mlastinoasa a Dunarii.
Cadrul natural al orasului Macin cuprinde, de asemenea, mai multe trepte de relief
care se succed de la vest la est.
Fiind situat in apropierea unui vechi vad al fluviului si in fata gurii Ialomitei,
orasul Harsova se extinde teritorial pe o campie joasa, usor inclinata spre sud, catre
Dunare, si flancata spre NE si SE de Dealul Mare, Dealul Cetatii si Dealul Canaralelor.
Desi cea mai mare parte a terenului este de mica altitudine (cca 15 m), pericolul
inundatiilor nu este foarte mare.
Orasul Cernavoda este situat in apropierea confluentei vai Carasu cu Dunarea, pe
malul nordic al vaii afluente, ce coincide astazi cu Canalul Dunare-Marea Neagra.
Relieful este fragmentat, cu pante relativ mari (5-20%) si inaltimi de 10-100 m, exceptie
facand fasia de pamant mai joasa din lugul canalului si Dunarii.
In ceea ce priveste aliniamentul oraselor maritime, se constata ca in afara Sulinei
care ocupa o pozitie mai izolata, insa pe deplin justificata, la una din gurile Dunarii,
celelalte sunt concentrate pe litoralul de la sud de capul Midia.
Teritoriul orasului Sulina este o vasta zona mlastinoasa, sub nivelul marii,
inconjurata de campurile maritime letea, Caraorman si Saraturile, oar la E este inchisa
printr-un cordon litoral subtire, singurele fasii de uscat fiind una de-a lungul marii,
corespunzatoare cu plaja, si una in interior.
Gruparea celorlalte orase nu este intamplatoare (Navodari, Constanta, Eforie,
Mangalia), la formarea lor contribuind printre altele si cadrul natural cu acea structura
comuna tuturor, respectiv litoralul propriu-zis cu plaja si partea continentala, ce descreste
in inaltime de la vest la est.
Trasaturi distincte in legatura cu pozitia fata de elementele fizico-geografice
locale prezinta si orasele Babadag si Medgidia. Babadag este amplasat in estul Podisului

48
Babadagului, in plina zona de dealuri, cu altitudini ce variaza intre 20-250 m si cu pante
intre 3-20%, in timp ce Medgidia s-a dezvoltat in dreptul unui vad al vaii Carasu,
intinzandu-se mai mult pe malul sudic al acesteia.
Marimea demografica si teritoriala. Conform cu treptele de marime demografica
acceptate la nivel national, orasele se incadreaza urmatoarei ierahizari: orase mari
(Constanta cu 310 000 locuitori in anul 2002); orase mijlocii (Tulcea, Medgidia si
Mangalia) si orase mici (Navodari, Cernavoda, Techirghiol, Macin, Babadag, Harsova,
Eforie, Sulina).
Din punct de vedere al suprafetei acestora se constata ca cele mai mici sunt
statiunile Eforie Nord si Eforie Sud (orasul Eforie), dupa care urmeaza orasele vest-
dunarene (Cernavoda si Macin), trei orase de pe litoral (Navodari, Techirghiol, Mangalia)
si in interior Medgidia.
Densitatea populatiei urbane. Diferentierile extinderii teritoriale enuntate
influenteaza (alaturi de numarul de locuitori) repartitia teritoriala a populatiei urbane –
densitatea. Astfel, intre valorile extreme ale densitatii (Sulina sub 20 loc/kmp si
Constanta, Eforie peste 1500 loc/kmp) se interpun urmatoarele trei intervale de marimi:
sub 100 locuitori/kmp (Isaccea, Babadag, Harsova), intre 100-200 loc/kmp (Navodari si
Techirghiol) si intre 200-500 loc/kmp (Mangalia, Tulcea, Medgidia si Cernavoda).
Clasificarea functionala. Referitor la evolutia functionala s-a constatat ca, de-a
lungul timpului, orasele din Dobrogea au manifestat tendinte de progres , stagnare si
chiar regres. Cu toate fluctuatiile economice inregistrate, fenomenul urban si-a pastrat
continuitatea, in ultima vreme cunoscand o reala dezvoltare a activitatilor traditionale si
aparitia altora noi.
Se remarca cresteri cantitative si calitative ale populatiei active pe principalele
sectoare de activitate.
Constanta este un oras cu functii complexe, prin dezvoltarea proportionala a
transporturilor, circulatiei marfurilor, industriei si constructiilor. Functia industriala este
bine reprezentata: constructii de masini (Santierul Naval), industria textila, industria
celulozei si hartiei. Turismul este foarte bine reprezentat, atat in timpul sezonului estival,
cand Constanta devine centrul principal al turismului romanesc, cat si in restul anului, in
legatura cu bogatul patrimoniu cultural-muzeistic de care dispune.
Tulcea are functii mixte cu predominanta industriala, iar transporturile si
serviciile completeaza aceasta paleta functionala. Principalele ramuri industriale sunt:
industria metalurgica feroasa si neferoasa si industria alimentara. Alte ramuri industriale
sunt: industria constructiilor de masini, industria materialelor de constructii, industria
chimica. O alta functie importanta, pe langa cea industriala, este cea de transport. Tulcea
este un port fluvio-maritim ce dispune de instalatii moderne grupate in patru sectoare:
portul comercial, portul industrial, portul bazei de pescuit oceanic si santierul de reparatii
navale.
Cernavoda si Medgidia se inscriu in acelasi tip functional (mixt) insa cu
predominarea serviciilor. Functia industriala a orasului Medgidia se contureaza dupa
1949 cand se construieste fabrica de ciment. Ulterior s-a dezvoltat si alte ramuri
industriale precum constructia de masini, industria de prelucrare a lemunul, confectiile,
industria alimentara, etc. Functia agricola este reprezentata de productiile viti-pomicole,
culturi cerealiere si de activitati de crestere a animalelor.

49
 In ceea ce priveste orasul Cernavoda, acesta prezinta atat functie agricola cat si
functii portuare si de servicii.
Isaccea, Macin, Babadag si Harsova se mentin in categoria oraselor cu functii
predominant agricole. Principalele activitati sunt: cultura cerealelor, legumicultura,
viticultura, zootehnia, piscicuktura. Este dezvolatata de asemenea si industria precum cea
alimentara, industria de prelucrare a lemnului, exploatarea materialelor de constructie,
industria usoara, etc.
Alte mutatii in functionalitatea oraselor (reflectate in cele ale populatiei active) nu
sunt altceva decat consecintele firesti ale inceputurilor industrializarii socialiste, ale
cooperativizarii agriculturii, etc.
Schimbarile postdecembriste intervenite in structurile social-economice
dobrogene (schimbarea regimului juridic al proprietatii, crearea unui sistem economic
privat, prin restructurarea si privatizarea fostului sistem economic socialist) au creat un
puternic declin functional si reduceri importante in veniturile poplatiei. Astfel, dupa
aproape doua decenii de tranzitie plan-piata, continua sa existe o categorie insemnata de
populatie marginalizata si saraca. In acest context, migratia fortei de munca in strainatate
a devenit o caracterisitca si pentru spatiul dobrogean, desi dispune, asa cum s-a aratat, de
valoroase resurse economice si de o traditie indelungata in exploatarea acestora.

6. FONDUL DE DATE METEOROLOGICE

Pentru atingerea unuia din scopurile prezentului proiect de cercetare, acela de a

obŃine o imagine cât mai completă a influenŃelor climatice asupra dezvoltării durabile a
sistemelor socio-economice în Dobrogea, a fost necesară constituirea unui fond de date
meteorologice, pe o perioadă reprezentativă din punct de vedere climatologic, obŃinute de
la surse autorizate.
Datele de bază sunt cele observate şi măsurate de staŃiile meteorologice de pe
teritoriul Dobrogei. Astfel, am avut la dispoziŃie şirurile de date brute istorice, înregistrate
de staŃiile meteorologice dobrogene în perioada 1896-1960, publicate în buletinele lunare
ale Institutului Meteorologic, şi prelucrate de către structura meteorologică a DirecŃiei
Hidrografice Maritime.
O parte dintre staŃiile care au funcŃionat în acea perioadă au fost ulterior
desfiinŃate din lipsă de reprezentativitate sau alte motive, cum sunt cele de la Isaccea,
Mircea Vodă, Babadag sau Basarabi, fiind în schimb înfiinŃate altele.
În prezent pe teritoriul Dobrogei funcŃionează un număr de 15 staŃii
meteorologice, care, în funcŃie de condiŃiile geografice în care sunt amplasate, pot fi
împărŃite în patru tipuri. Cinci staŃii (Hârşova, Corugea, Cernavodă, Medgidia,
Adamclisi) sunt amplasate în diferitele subunităŃi ale Podişului Dobrogei, cinci staŃii
(Tulcea, Gorgova, Mahmudia, Sf. Gheorghe şi Jurilovca) sunt amplasate în deltă, patru
dintre ele (Sulina, Gura PortiŃei, ConstanŃa şi Mangalia) sunt staŃii tipice costiere, iar
staŃia meteo Gloria, amplasată în prezent pe Platforma Centrală, în zona economică
exclusivă a României la Marea Neagră, este o staŃie tipică de mare. Alte trei staŃii care au
funcŃionat temporar au fost şi ele desfiinŃate (Valu lui Traian, Horia, Chilia Veche).

50
 Având în vedere creşterea intensităŃii şi frecvenŃei fenomenelor meteorologice de
risc din ultimele decenii şi lipsa datelor meteorologice recente, care să permită estimarea
duratei, probabilităŃii şi a arealului de manifestare a acestora la nivel regional, precum şi
evidenŃierea schimbărilor climatice şi a tendinŃelor actuale în evoluŃia parametrilor
climatici, în cadrul prezentului proiect de cercetare au fost achiziŃionate de la
AdministraŃia NaŃională de Meteorologie date meteorologice oficiale pentru perioada
1998-2007.
Şirurile continue de date conŃin valori zilnice pentru staŃiile Tulcea, Sulina,
Corugea, Gura PortiŃei, Medgidia, Gloria şi ConstanŃa ale următoarelor elemente
meteorologice:
- temperatura aerului – medie, maximă şi minimă;
- temperatura la suprafaŃa solului - medie, maximă şi minimă;
- cantitatea zilnică de precipitaŃii;
- durata zilnică de strălucire a soarelui;
- presiunea atmosferică – media zilnică;
- direcŃia vântului – direcŃia vitezei maxime;
- viteza vântului – viteza medie, viteza maximă şi viteza la rafală;
- temperatura apei mării la suprafaŃă – media zilnică;
- gradul de agitaŃie a mării – valoare predominantă zilnică.
De asemenea, datele cuprind şi numărul lunar de zile cu fenomene, inclusiv cele
de risc, precum ceaŃă, chiciură, polei, viscol, grindină.
Pentru caracterizarea riscurilor climatice şi estimarea pagubelor provocate de
acestea au mai fost colectate date de la primăriile localităŃilor dobrogene.
Pentru explicarea condiŃiilor de geneză a unor riscuri vor fi utilizate hărŃile
sinoptice, urmărindu-se traiectoriile diferitelor centre barice şi analizându-se starea
vremii atât la suprafaŃa terestră, cât şi în altitudine.
Crearea în etapa următoare a unei baze informaŃionale de date, cu includerea
ultimelor decenii, şi prelucrarea datelor vor permite evidenŃierea tendinŃelor de
manifestare a factorilor meteorologici de risc studiaŃi, în legătură cu schimbările globale
şi regionale ale climei.

7. ELEMENTE METEOCLIMATICE SPECIFICE ÎN REGIUNEA LITORALUL

ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE

CirculaŃia vesticã reprezintã elementul preponderent în transformãrile atmosferice

care au loc deasupra continentului european şi în mod deosebit, deasupra regiunilor Ńãrii
noastre, deci şi a Dobrogei. Clima Dobrogei, ca şi clima litoralului este influenŃată de
prezenŃa mãrii, precum şi de o serie de centri de acŃiune atmosfericã.
Litoralul românesc al Mãrii Negre se individualizeazã din punct de vedere
climatic, în primul rând, prin influenŃa exercitatã de acvatoriul marin asupra regimului
circulaŃiei atmosferice. Datoritã absenŃei unor obstacole naturale, mişcarea maselor de aer
în zona stratului limitã atmosferic, beneficiazã de o energie cineticã superioarã şi de o
disipare a acesteia relativ redusã. El se aflã şi sub influenŃa Dunãrii şi a vânturilor din
sectorul nord-vestic, precum şi a curenŃilor dominanŃi de la nord şi sud.
Clima litoralului Mãrii Negre este similarã cu cea din vecinãtatea Mãrii
Mediterane, cu ierni calde şi veri suficient de sãrace în precipitaŃii, dar prezintã deosebiri

51
faŃã de condiŃiile climatice de pe alte zone litorale situate pe aceeaşi paralelã. Partea de
nord-vest a litoralului, zonã în care se încadreazã şi zona maritimã româneascã, se
caracterizeazã prin ierni friguroase şi veri fierbinŃi şi sãrace în precipitaŃii, iar partea de
sud-est, care este mult mai apropiatã de munŃi, are un climat de tip subtropical, cu
precipitaŃii abundente, ierni calde şi veri fierbinŃi. Aceasta este rezultatul interferenŃei
dintre climatul maritim şi cel de stepã. PrezenŃa apropiatã a stepei determinã o încãlzire
accentuatã a aerului, umiditate scãzutã şi ploi foarte rare. Temperaturie medii multianuale
a lunilor iulie şi august nu coboarã sub 25° C ceea ce demonstreazã cã, litoralul românesc
are un climat mai cald decât pe litoralul Mãrii Baltice, Mãrii Nordului şi Mãrii Mânecii.
De remarcat, variaŃia micã, de la zi la noapte, a temperaturilor, mai ales în sezoanele de
tranziŃie datorită faptului cã majoritatea staŃiunilor sunt situate între douã mari suprafeŃe
de apã, marea şi lacurile, care înmagazineazã ziua o mare cantitate de cãldurã solarã şi o
degajã lent în timpul nopŃii.
Analiza regimului vânturilor 1961 – 2000 la ConstanŃa arată următoarele
(fig.5.29 şi 5.30): dominanŃa vânturilor de vest (19%) şase luni (noiembrie – ianuarie şi
iulie – septembrie), frecvenŃa cea mai scăzută vânturile din est (7%); vânturile din nord
dominante în lunile februarie şi octombrie, vânturile din nord-est dominante în luna
martie; vânturile din sector nordic (nord-vest, nord, nord-est) au o frecvenŃă de 40% iar
cele din sector sudic 34%; vitezele medii anuale sunt 7,4 m/s pentru vânturi de nord, 6,7
m/s pentru vânturi de nord-est şi 4,7 m/s pentru vânturi de nord-vest; frecvenŃa vânturilor
este 22% în luna februarie vânturi din nord, 19,5% în luna mai vânturi din sud şi sud-est
15,9% în luna august vânturi din vest şi 22,6% în luna noiembrie vânturi din vest; viteza
medie multianuală este de 5 m/s cu un maxim de 5,7 m/s în luna februarie şi un minim de
4,1 în luna iunie, viteza maximă înregistrată de 40 m/s, calm (15,7%) în luna august faŃă
de 8,4% în lunile februarie şi decembrie.2 În fig.7.1 este prezentată frecvenŃa şi viteza
vântului la ConstanŃa pe direcŃii, iar în fig.5.30 frecvenŃa vântului pe direcŃii de acŃiune
anual şi în lunile februarie, mai, august şi noiembrie.

2
*** I.N.M.H. Bucureşti ObservaŃii hidrometeorologice 1961 – 2000

52
 Fig.7.1 FrecvenŃa şi viteza vântului pe
direcŃii la ConstanŃa (după Diaconeasa-
2002)

Declanşarea vânturilor puternice în

vestul Mãrii Negre este
determinatã de particularitãŃile
circulaŃiei generale ale atmosferei,
concretizate prin poziŃia şi
traiectoria centrilor barici, iar
durata şi intensitatea furtunii
depinde de rezerva de energie
potenŃialã, concretizatã prin contrastul termic al maselor de aer care vin în contact cu
suprafaŃa mãrii. Media numãrului de furtuni intense (cu o durată mai mare de 72 de ore)
care s-au înregistrat, pentru o perioadã de aproximativ 20 de ani, pe an, în largul mãrii, la
staŃia de pe platforma de foraj marin, „Gloria“ este de circa 24 şi au putut fi incluse în trei
tipuri, pentru fiecare tip constatându-se o direcŃie predominantã a vântului şi anume nord
şi nord-est (75,1%), nord-nord-vest şi sud3 faŃă de cele din est şi sud-est (5%); pe aceste
direcŃii se înregistrează şi cele mai mari durate medii (33 de ore pentru furtunile din
nord-est şi 31 de ore pentru cele din nord) precum şi durata maximă (138 de ore cu viteza
mai mare de 10 m/s pe timpul furtunii din 16 – 22 februarie 1979 când s-au produs
distrugeri considerabile în unele zone ale Ńărmului românesc al Mării Negre).

3
ibidem

53
 Fig.7.2 FrecvenŃa vântului pe direcŃii de
acŃiune anual şi în lunile februarie, mai,
august şi noiembrie (după Diaconeasa-
2002)

Cea mai intensă furtună este cea

din 1981 (viteza maximă 24 m/s,
medie 17,5 m/s, timp de 84 de ore
în perioada 8-11 ianuarie) (foto
anexa); cea mai lungă furtună
înregistrată în această perioadă este
cea din anul 1991, 6-10 decembrie
cu o viteză medie a vântului de
16,9 m/s şi cu o durată totală de
102 ore. Pentru durate mai mici de
timp valorile intensităŃii vânturilor
sunt mai mari (viteză maximă 28
m/s, viteză medie 19,8 m/s, durată
36 de ore).

Fig..7.3 DistribuŃia frecvenŃei, duratei şi vitezei medii Fig.7.4 frecvenŃa lunară a furtunilor la ConstanŃa
a furtunilor la ConstanŃa (după Diaconeasa-2002) cu diferite durate (după Diaconeasa-2002)

Litoralul românesc se caracterizeazã printr-o neomogenitate a presiunii

determinatã de proprietãŃile termofizice diferite ale uscatului şi apei, neomogenitate
exprimată prin faptul cã gradienŃii barici sunt orientaŃi în sezonul cald de la Ńãrm spre
mare, iar în sezonul rece invers. Sunt şi perturbaŃii circulatorii al cãror caracter este cu
totul local şi care se adaugã la circulaŃia generalã, vesticã, dar acestea nu genereazã, de
regulã furtuni puternice şi de lungã duratã. La generarea şi menŃinerea acestor perturbaŃii,
pe lângã defazajul în mersul anual al presiunii pe uscat şi pe mare,

54
 În frecvenŃa şi repartiŃia medie plurianualã a presiunii aerului se disting patru
centri de acŃiune atmosfericã şi anume: Anticiclonul Azoric, Ciclonul Islandez,
Anticiclonul Ruso-siberian şi ciclonii mediteraneeni. În afarã de aceştia, mai sunt unii
care au o frecvenŃã nu tocmai mare, dar care sunt importanŃi prin schimbãrile de vreme pe
care le produc deasupra Europei Mării Negre şi la litoralul românesc: Anticiclonul
Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Nord-African şi Ciclonul Arab.
Prin volumul său de apã, Marea Neagrã exercitã o acŃiune de atenuare a
amplitudinilor termice, resimŃitã atât vara, în zilele tropicale, dar şi iarna, în cele mai
geroase 8zile, când temperaturile de pe litoral sunt cele mai ridicate din Ńarã, de multe ori,
ele rãmân pozitive, când peste tot sunt negative. Se remarcã o puternicã umezire a
aerului, mai ales în anotimpurile de tranziŃie, precum şi un proces de dezvoltare a unei
circulaŃii locale a aerului, vânturile de brizã. Dar din cauza circulaŃiei generale
predominante dinspre vest şi nord, influenŃa mãrii nu se resimte decât pe o fâşie îngustã,
de-a lungul litoralului.
În aceastã zonã a Ńãrii se remarcã deci unele particularitãŃi ce fac ca acest
teritoriu sã se deosebescã de alte zone climatice, în primul rând datoritã influenŃei Mãrii
Negre, iar apoi datoritã aspectelor de amãnunt ale reliefului. Altfel spus, climatul
litoralului este cel mai cãlduros, dar şi cel mai secetos din România.
Întreaga zonã esticã este, de fapt, o zonã de tranziŃie între cele douã mari
suprafeŃe tipice: Dobrogea continentalã şi apele Mãrii Negre. În perimetrul acestei fâşii
litorale au loc alternaŃii în toate sensurile, dislocãri de aer continental şi aer maritim, polar
şi tropical, generatoare de modificãri ale proceselor autohtone de interacŃiune.
În general, climatul maritim este caracterizat prin veri a cãror cãldurã este
atenuatã de briza mãrii şi prin ierni blânde, marcate de vânturi puternice şi umede dinspre
mare. Aici se înregistreazã cel mai ridicat cuantum al radiaŃiilor din Ńarã: în medie, doar
62 zile/an sunt lipsite de soare. Temperatura medie anualã la ConstanŃa este de 11°C, iar
Mangalia este singura staŃie meteorologicã din Ńarã la care temperatura medie lunarã a
aerului rãmâne pozitivã în tot cursul anului. În ceea ce priveşte maximele absolute,
acestea au depãşit la ConstanŃa 36°C (10 iulie 1927), iar la Mangalia, 36°C (25 iulie şi 23
august 1933). Minimele absolute, din ultimele opt decenii, au fost înregistrate la
ConstanŃa, -25.0°C, 10 februarie 1929, -25.2°C la Mangalia, 25 ianuarie 1942 şi -39°C în
interiorul Dobrogei, ajungând chiar pânã la -42.2°C la Cernavodă. PrecipitaŃiile
atmosferice sunt cele mai reduse din Ńarã, iar stratul de zãpadã persistã cel mai scãzut
numãr de zile din întreaga Ńarã. De exemplu, încãlzirea de primãvarã şi primele îngheŃuri
de toamnã se produc cu 7-10 zile mai târziu decât în Bãrãgan.
Temperaturile medii anuale măsurate la cele patru staŃii ConstanŃa, Mangalia,
Sulina şi Tulcea se înscriu între 10,30 la ConstanŃa (1885, 1987) şi 12,90 la ConstanŃa
(1994) (anexa şi fig.5.); temperatura medie multianuală în perioada 1961 – 2000 este
de: 11,65°C la ConstanŃa, 11,48°C la Mangalia, de 11,44°C la Sulina, 11,09°C la Tulcea
şi de 11,41°C pe întreg litoralul românesc.

55
 Temperaturi medii 1961-2000

13,5
13
12,5
12
11,5
11
10,5
10
9,5
9
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
Constanta Mangalia Sulina Tulcea

Fig.7.5
Umezeala relativă a aerului pe litoralul românesc are un minim în sezonul cald şi
un maxim în cel rece, media anuală (anexa şi fig.7.6) variind între 72 şi 80%; media
multianuală este de: 80,6 % la ConstanŃa, 82,3% la Mangalia, de 83,8% la Sulina şi de
82,2% pe întreg litoralul românesc.
Umiditatea 1961 - 2000

90

88

86

84

82

80

78

76

74

72

70
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000

ConstanŃa Mangalia Sulina Tulcea

Fig.7.6
Nebulozitatea la litoralul românesc prezintă o amplitudine a mediilor anuale mai
mare la ConstanŃa şi Sulina decât la Mangalia, cuprinsă între maximul de 5,8 la
ConstanŃa (1968, 1970 şi 1974) şi 4,1 la Mangalia (1990) (anexa şi fig.7.7); media

56
multianuală a nebulozităŃii la litoralul românesc este de: 5,3°C la ConstanŃa, 5,0°C la
Mangalia, de 5,3°C la Sulina şi de 5,2°C pe întreg litoralul românesc.
Nebulozitatea 1961 - 2000

6,5

5,5
ConstanŃa
Mangalia
Sulina
Tulcea
5

4,5

4
61

63

65

67

69

71

73

75

77

79

81

83

85

87

89

91

93

95

97

99
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19
Fig. 7
Regimul precipitaŃiilor
Analiza regimului precipitaŃiilor (pentru perioada 1961-2000)4 la litoralul
românesc al Mării Negre pentru ConstanŃa, Mangalia, Sulina, Tulcea arată o repartiŃie a
valorilor medii anuale (anexa şi fig.8) cu un minim, 137,8 mm/an (Sulina 2000) şi un
maxim 640,9 mm/an (Tulcea 1999) ce se încadrează în limitele valorilor medii anuale
pentru partea de NV a Mării Negre. În anexă sunt prezentate graficele valorilor medii
anuale ale precipitaŃiilor pentru cele patru staŃii; media multianuală a precipitaŃiilor la
litoralul românesc este de: 406,48 mm/an la ConstanŃa, 407,13 mm/an la Mangalia, de
269,89 mm/an la Sulina şi de 361,17 mm/an pe întreg litoralul românesc.
PrecipitaŃii 1961 - 2000

800

700

600

500

ConstanŃa
Mangalia
400
Sulina
Tulcea

300

200

100

0
61

63

65

67

69

71

73

75

77

79

81

83

85

87

89

91

93

95

97

99
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

Fig.7.8

4
ibidem

57
 Numărul mediu anual de zile cu ninsoare şi de zile cu zăpadă la litoralul
românesc este de 33,1 zile la ConstanŃa, 21,6 zile la Mangalia, de 21,8 zile la Sulina şi de
25,5 zile pe întreg litoralul românesc, respectiv de 15,1 zile la ConstanŃa, 12,7 zile la
Mangalia, de 0,0 zile la Sulina şi de 9,2 zile pe întreg litoralul românesc (anexa şi
fig.7.9).

Zile cu zăpadă 1961 - 2000

70

60

50

40

30

20

10

0
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
ConstanŃa Mangalia Sulina Tulcea

Fig.7.9
Numărul mediu anual de zile cu polei la litoralul românesc este de 2,1 zile la
ConstanŃa, 1,3 zile la Mangalia, de 0,9 zile la Sulina şi de 1,4 zile pe întreg litoralul
românesc (anexa şi fig.7.10) şi are minime de 0 zile şi un maxim de 20 zile (Tulcea
1996).
Zile cu polei 1961 - 2000

22

17

12

2
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000

-3

ConstanŃa Mangalia Sulina Tulcea

Fig.7.10

58
 Numărul mediu anual al zilelor cu ceaŃă la litoralul românesc este de 51,9 zile la
ConstanŃa, 26,5 zile la Mangalia, de 33,6 zile la Sulina şi de 37,3 zile pe întreg litoralul
românesc, cu variaŃii cuprinse între 8 la Mangalia (1999) şi 84 la ConstanŃa (1978 şi
1980); numărul cel mai de zile cu ceaŃă se înregistrează la Mangalia iar cel mai mare la
ConstanŃa (anexa şi fig.7.11).
Zile cu ceaŃă 1961 - 2000

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
ConstanŃa Mangalia Sulina Tulcea

Fig.7.11

8. TIPURILE DE HAZARDURI/RISCURI CLIMATICE DIN DOBROGEA

Pe baza tipologiei realizate de Bogdan O. şi Niculescu E. (1999), în Dobrogea

continentală şi maritimă au fost identificate următoarele hazarduri şi riscuri climatice:
1. Hazarduri/riscuri climatice de iarnă, având ca trăsătură comună menŃinerea
temperaturilor negative, care includ:
a) hazarduri/riscuri termice de iarnă (inversiunile de temperatură, valurile de frig, răcirile
masive, temperaturile minime sub -20°C, -30°C etc.);
b) hazarduri/riscuri glaciare (îngheŃ, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheaŃă, ninsori
abundente, strat de zăpadă gros şi troienit);
c) hazarduri/riscuri eoliene (viscol, crivăŃ), vânturi tari cu viteze >11 m/s.
În acest sezon sunt posibile şi riscuri pluvio-termice caracteristice anotimpului de
vară, precum valuri de căldură şi ploile calde care generează inundaŃii de iarnă.

2. Hazarduri/riscuri termice de vară, având ca trăsătură comună temperaturile pozitive şi

procesele intense de insolaŃie, care includ:
a) hazarduri/riscuri termice de vară (valuri de căldură tropicală, încălziri masive >30°C,
temperaturile maxime >35°C, >40°C, incendii naturale de pădure);
b) hazarduri/riscuri pluviale (ploi abundente şi de durată, ploi torenŃiale, averse);

59
c) hazarduri/riscuri eoliene (suhovei, furtuni de praf – vântul Negru), vânturi tari cu
viteze >11 m/s;
c) hazarduri/riscuri asociate (averse, grindină, vijelii, oraje, tornade).

3. Hazarduri/riscurile climatice din anotimpurile de tranziŃie (primăvara şi toamna), a

căror caracteristică o constituie alternanŃa temperaturilor negative cu cele pozitive.
Aceasta conduce la interferenŃa hazardurilor/riscurilor climatice de iarnă cu cele de vară,
fenomen posibil până ce se stabileşte sensul predominant al temperaturilor pozitive sau
negative.
Nu orice fenomen climatic poate fi considerat în aceste anotimpuri un hazard sau
un risc. Ele apar de multe ori asociate. Cele mai specifice sunt:
a) valurile de frig polar;
b) cele mai timpurii (de toamnă) şi cele mai târzii (de primăvară) îngheŃuri, brume,
ninsori şi viscole, care, prin temperaturile coborâte, pot provoca îngheŃarea sucului
celulelor şi distrugerea celulelor;
c) valurile de căldură tropicale asociate cu vânturile uscate, care pot genera secetă,
epuizarea rezervei de apă din sol şi îngreunarea lucrărilor agricole;
d) valurile de căldură tropicale asociate cu ploile de primăvară, care provoacă topirea
stratului de zăpadă. În condiŃiile în care râurile sunt îngheŃate, acestea nu pot prelua
cantitatea de apă provenită din topirea zăpezii şi din ploile produse în regiunile înalte, din
amonte, încât se produc inundaŃii în avale, adesea cu caracter catastrofal.

4. Hazarduri/riscuri climatice posibile tot anul, în care se încadrează:

a) excesul de precipitaŃii, care generează excesul de umiditate şi inundaŃii;
b) deficitul de precipitaŃii, care generează fenomene de uscăciune şi secetă, care sunt cele
mai complexe hazarduri/riscuri climatice posibile în oricare anotimp;
c) vânturile tari (11-16 m/s) şi vânturile violente (>17 m/s), care pot determina numeroase
avarii mediului şi societăŃii (doborâturi de arbori, ruperea cablurilor aeriene, răsturnarea
stâlpilor de transport a energiei electrice, a stâlpilor de telefon, telegraf, descoperirea
caselor etc.).
d) ceaŃa advectivă, radiativă, advectiv-radiativă, de amestec, de evaporare, urbană sau
industrială şi frontală, care poate perturba transporturile de toate tipurile.

8.1 Fenomene climatice de risc din perioada rece a anului

În perioada rece a anului toate fenomenele climatice de risc au o caracteristică

comună şi anume temperaturile negative. În categoria acestora, pe teritoriul Dobrogei se
întâlnesc: viscolul; depunerile de gheaŃă; îngheŃurile, dezgheŃurile şi brumele; stratul de
zăpadă, valurile de frig.

Viscolul

Pe teritoriul României, cel mai mare număr mediu anual de zile cu viscol se
înregistrează în regiunile estice şi sudice, „aici se înregistrează cele mai ridicate valori
medii anuale, între 5 şi 7 zile“, din cauza efectului de canalizare determinat de obstacolul
orografic al CarpaŃilor de Curbură şi cel termic reprezentat de Marea Neagră. Cele mai

60
multe viscole se produc, de regulă, în luna ianuarie, dar cu totul întâmplător se pot
produce şi în noiembrie-decembrie sau februarie-martie (Ciulache, 1995). Viscolele
reprezintă, pentru latitudinile medii la care se află Dobrogea, fenomene atmosferice de
iarnă cu o mare spectaculozitate.
La producerea acestui hidrometeor de risc stau două elemente mai importante:
viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Ca fenomen climatic de risc, viscolul se
poate produce în plin sezon de iarnă, dar şi foarte de timpuriu toamna, sau foarte târziu
primăvara, când efectele lui sunt asociate cu îngheŃul, iar pagubele produse culturilor pot
fi şi mai mari.
Trebuie precizat că nu orice viscol poate fi considerat un fenomen climatic de risc,
deoarece viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută în timpul lui sau spulberată în
timpul căderii ninsorii din aer ori de pe sol variază foarte mult atât în timp, cât şi în
spaŃiu. Adesea, zăpada proaspăt căzută poate fi spulberată de vânturi cu viteze sub 10
m/s, fără a fi considerate riscuri climatice. Acestea sunt viscole moderate. Efectul
acestora îl constituie acumularea zăpezii pe la adăposturi şi dezvelirea culturilor, care, în
absenŃa stratului de zăpadă, sunt supuse îngheŃurilor din timpul iernii.
Viscolul intră în categoria riscurilor climatice, în primul rând, datorită vitezei
vântului (viteze de peste 11 m/s – viscole puternice, sau de peste 15 m/s – viscole
violente), dar şi datorită căderilor abundente de zăpadă, care pot forma strat de zăpadă de
25-50 cm grosime, sau troiene de 1-2 m înălŃime sau mai mari, perturbând activităŃile
economice (Lungu, 2008). Aşadar, viscolul, ca fenomen climatic de risc, trebuie să
îndeplinească mai multe condiŃii:
• vânturi cu viteze tari şi ninsori abundente în sezonul de iarnă;
• viscole foarte timpurii (toamna) şi respectiv foarte târzii (primăvara), în
extrasezon.
Viscolul reprezintă vântul puternic însoŃit de spulberarea zăpezii şi transportul
acesteia la înălŃime; este însoŃit de scăderea vizibilităŃii verticale şi orizontale. Fenomenul
este violent atunci când este imposibil de stabilit dacă este vorba doar de zăpadă
spulberată sau şi de ninsoare în acelaşi timp.

Număr mediu lunar de zile cu viscol şi transport de zăpadă (2001 - 2007)

Denumirea Luna Medie

StaŃiei Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anuală
Medgidia 1.4 1.3 0.3 3
Corugea 0.7 0.9 0.1 0.3 2
Tulcea 1.3 0.3 0.1 1.7
Sulina 0.9 1 0.1 2
G.Portitei 1.3 0.9 2.2

61
 Număr anual de zile cu viscol şi transport de zăpadă (2001 - 2007)

StaŃie An Medie
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Anuală
Medgidia 1 4 6 5 6 1 0 3.3
Corugea 1 4 5 0 4 0 2 2.3
Tulcea 0 2 2 4 1 2 0 1.6
Sulina 0 1 5 2 4 1 1 2.3
G.Portitei 0 2 4 5 4 0 0 2.1

Din datele analizate a reieşit că zona cea mai des afectată de viscol (ninsoare asociată
cu vânt puternic) este nordul Dobrogei, în special delta, iar în zona continentală
predomină transportul de zăpadă (spulberarea).
Numărul maxim de zile cu viscol dintr-o lună s-a înregistrat la Sulina, în februarie
2003 (4 zile).
Viscolul apare în mod evident în lunile de iarnă, dar cu o mai mare frecvenŃă în luna
ianuarie.

Bruma
Bruma reprezintă depunerea de gheaŃă pe obiectele de pe sol; cel mai frecvent se
formează înainte de răsăritul Soarelui. În intervalul 20 Martie – 15 Octombrie este
considerat un fenomen periculos.
Pentru acest studiu s-au luat în calcul următoarele date: numărul zilelor cu fenomene
meteorologice de la staŃiile: Medgidia, Corugea, Tulcea, Sulina şi Gura PortiŃei în
intervalul 01.01.2001 – 31.12.2007.

Număr mediu lunar de zile cu brumă (2001 - 2007)

StaŃie Luna Medie

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Anuală
Medgidia 7.1 6.0 5.7 2.9 1.9 5.3 7.7 36.6
Corugea 10.9 7.7 7.9 2.6 0.1 2.3 5.1 8.6 45.2
Tulcea 8.1 7.1 7.3 1.6 2.3 5.6 11.3 43.3
Sulina 0.3 1.4 1.0 2.7
G.Portitei 6.3 6.9 3.1 0.4 0.6 2.9 8.6 28.8

Număr anual de zile cu brumă (2001 - 2007)

StaŃie An Medie
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Anuală
Medgidia 47 35 38 40 27 41 30 36.9

62
 Corugea 61 52 59 25 52 42 49 48.6
Tulcea 50 38 42 44 51 45 35 43.4
Sulina 3 2 5 6 2 1 0 2.7
G.Portitei 27 22 38 30 31 31 22 28.7

Se observă că zona cea mai ferită de acŃiunea brumei este delta, în special Sulina, cu o
medie de sub 3 zile pe an, în Dobrogea continentală numărul mediu de zile cu brumă
fiind de peste 35 zile/an.
Numărul cel mai mare de zile cu brumă dintr-o singură lună este de 17 si s-a
înregistrat la Tulcea în Decembrie 2005.
În ceea ce priveşte lunile în care acest fenomen este deja considerat periculos pentru
culturi, se observă că, în intervalul studiat, bruma a apărut în luna aprilie, cu un maxim de
6 zile/luna (Medgidia şi Corugea) şi într-o singură zi, în septembrie, la Corugea, în 2004.

Poleiul

Poleiul reprezintă fenomenul meteorologic ce constă în depunerea unui strat

subŃire de gheaŃă densă, mată sau transparentă, ce apare la sol şi pe obiecte, mai ales pe
partea expusă vântului. Se produce cel mai frecvent la temperaturi cuprinse între -3 si
0°C.

Număr mediu lunar de zile cu polei (2001 - 2007)

Denumirea Luna Medie

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
StaŃiei Anuală
Medgidia 0.3 0.3 0.1 1.7 2.4
Corugea 0.1 0.1 2.3 2.5
Tulcea 1.1 0.3 0.1 0.7 2.2
Sulina
G.Portitei 0.3 0.3

Număr anual de zile cu polei (2001 - 2007)

Denumirea An Medie
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
staŃiei Anuală
Medgidia 3 3 6 0 0 1 4 2.4
Corugea 1 4 6 0 0 0 7 2.6
Tulcea 3 7 3 0 1 1 0 2.1
Sulina 0 0 0 0 0 0 0 0.0
G.Portitei 0 0 2 0 0 0 0 0.3

În ciuda faptului că este un fenomen caracteristic lunilor de iarnă, în martie 2006 la

Medgidia s-a semnalat o zi cu polei.

63
 Totuşi, numărul mediu anual de zile cu polei nu depăşeşte 3 zile/an, în Delta Dunării
fiind un fenomen aproape inexistent.
Numărul cel mai mare de zile cu polei într-o singură lună (7) a fost atins la Corugea,
în decembrie 2007.

Depunerile de gheaŃă

Depunerile de gheaŃă rezultă fie dintr-un singur fenomen meteorologic de iarnă

(brumă, chiciură, polei, măzăriche, lapoviŃă, zăpadă umedă), fie dintr-o combinaŃie de
depuneri formate succesiv, în diferite condiŃii de timp, specifice pentru fiecare, condiŃii
care le avantajează. AcŃiunea lor asupra mediului se exercită în două moduri:
• pe de o parte, prin temperaturile negative în care ele însele se menŃin şi pe
care le întreŃin asupra vegetaŃiei (provocând îngheŃarea sucului celular şi
distrugând Ńesuturile vegetale),
• fie prin acŃiunea mecanică exercitată asupra tuturor obiectelor din aer
(ramuri, mai ales cele tinere, corzile viŃei de vie, cablurile aeriene de toate
felurile etc.) care, sub influenŃa greutăŃii, provoacă ruperea acestora,
întrerupând transportul de energie electrică, telecomunicaŃiile, transportul
feroviar electric, funicularele, transportul de turişti cu telecabina şi
telescaunul etc., ca şi pe cel rutier.
În unele perioade ale anului, datorită producerii unor fenomene deosebite (chiciură,
polei, viscol) este afectat sistemul energetic naŃional printr-un număr foarte mare de
avarii şi incidente pe liniile electrice aeriene, de înaltă şi medie tensiune situate în partea
de sud-est a României, inclusiv în zona Dobrogei. Astfel, se impune necesitatea elaborării
unor studii privind depunerile de chiciură, polei şi luarea unor măsuri de combatere a
efectelor depunerilor de gheaŃă pe conductoarele liniilor electrice aeriene.
Ca fenomene climatice de risc, nu interesează orice fel de depunere, ci numai
depunerile masive caracterizate prin doi parametri de bază: greutate mare şi durată mare
(Lungu, 2008).

Răcirile masive

PoziŃia geografică a Dobrogei, într-o zonă de interferenŃă a principalilor centri

barici care se succed pe tot parcursul anului, a căror activitate constituie motorul care
pune în acŃiune întregul angrenaj al circulaŃiei atmosferice, face ca în evoluŃia temporară
şi spaŃială a elementelor şi fenomenelor climatice să apară abateri pregnante faŃă de
situaŃiile medii multianuale luate ca normale.
PoziŃia arealelor de maximă şi minimă presiune atmosferică, ca şi frecvenŃa şi
intensitatea proceselor de răcire facilitează pătrunderea pe teritoriul Dobrogei a unor
mase de aer geroase şi uscate, ce introduc mari abateri, perturbaŃii de la regimul lor
normal. Ele reprezintă variaŃii neperiodice ale climei, a căror intensitate se amplifică sau
se diminuează în raport direct cu caracteristicile structurii suprafeŃei subiacente. Toate
aceste abateri neperiodice, dat fiind producerea lor ocazională, se înscriu ca singularităŃi
climatice în cadrul teritoriului dobrogean.

64
CONCLUZII

Perioada care s-a avut în vedere la realizarea studiului pentru acŃiunea hazardelor în
sezonul rece în Dobrogea a fost de 7 ani (2001 - 2007) pentru discuŃiile legate de brumă,
polei şi viscol. StaŃiile vizate au fost: ConstanŃa, Medgidia, Corugea, Tulcea, Sulina, Gura
PortiŃei, Platforma Gloria.

Legat de fenomenele caracteristice sezonului rece putem spune că:

1. Cea mai ferită zonă de acŃiunea brumei este delta, cu o medie de sub 3 zile /an, în
timp ce în rest numărul mediu de zile cu brumă este de peste 35 zile/an. În
perioada în care este considerat periculos pentru culturi (20.03 – 15.10) bruma
este totuşi întâlnită, mai ales in luna aprilie (cu un maxim de 6 zile/lună).
2. Numărul mediu anual de zile cu polei nu depăşeşte 3 zile/an (numărul maxim de
zile cu polei înregistrate într-o singură lună a fost de 7 zile/luna la Corugea, în
decembrie 2007); în deltă este aproape inexistent.
3. Zona cea mai des afectată de viscol este nordul Dobrogei, în special delta. În zona
continentală predomină transportul de zăpadă. Viscolul apare cu o frecvenŃă mai
mare în luna ianuarie.
Indiferent de perioada din an în care se petrec, magnitudinea pagubelor în cazul unor
fenomene meteorologice periculoase depinde de mai mulŃi factori:
• naturali: condiŃiile meteorologice, poziŃionarea geografică, tipul solului;
• antropici: locul de amplasare a majorităŃii satelor din Dobrogea – în văi (ceea ce
conduce la un risc crescut de expunere la viituri); calitatea îndoielnică a
materialelor de construcŃii folosite etc.

8.2 Fenomenele climatice de risc din perioada caldă

Fenomenele climatice de risc care se produc în perioada caldă a anului pe teritoriul

Dobrogei au în comun temperaturile pozitive.
Gradul diferit de încălzire, fie de natură radiativă, fie prin pătrunderea de aer cald
tropical (continental sau maritim), constituie principala cauză a genezei şi diferenŃierii
teritoriale a riscurilor climatice din perioada caldă. Astfel, de intensitatea convecŃiei
termice depind producerea ploilor abundente şi torenŃiale, a furtunilor cu grindină etc.
Aportul de aer cald tropical pe seama advecŃiilor continentale determină încălzirile
masive, acestea, asociate cu convecŃia termică, pe fondul unui timp predominant
anticiclonic, generează secete episodice (de primăvară, vară, toamnă). Trebuie de
menŃionat faptul că sunt şi cazuri când, fenomenele de uscăciune şi secetă indiferent de
regimul termic de iarnă sau de vară. Astfel, în perioada caldă a anului, pe teritoriul
Dobrogei se întâlnesc următoarele fenomene climatice de risc: grindina, precipitaŃiile
torenŃiale, încălzirile masive la care se adaugă tornadele şi trombele marine (Lungu,
2008).

Grindina

Grindina reprezintă o formă de precipitaŃii solide alcătuite din granule transparente

sau opace de gheaŃă, de diferite forme (sferice sau colŃuroase), mărimi (cu diametre

65
variabile între 0,5 şi 50 mm) şi greutate (de la câteva grame, la peste 300 grame), care cad
în timpul averselor de ploaie, însoŃite de fenomene orajoase (tunete şi fulgere) şi vânt
tare, luând aspect de furtună (InstrucŃiuni pentru staŃii şi porturi meteorologice, 1963).
Dintre toŃi hidrometeorii solizi (ninsoare, lapoviŃă, măzăriche moale, măzăriche
tare, zăpadă grăunŃoasă, granule de gheaŃă, ace de gheaŃă, polei etc.), grindina este un risc
climatic care, deşi este rar întâlnit, poate produce în scurt timp calamităŃi naturale de mari
proporŃii, locale sau regionale, în funcŃie de traiectoria norului Cumulonimbus care a
generat-o.
Din cercetările de teren şi din literatura de specialitate rezultă că aproape toate
cazurile de grindină din Dobrogea au provocat pierderi importante, în special, agriculturii
(Lungu, 2008).
Având loc în perioada caldă a anului, grindina surprinde culturile agricole, viŃa de
vie şi pomii fructiferi în diferite stadii de dezvoltare, afectând ciclul biologic. Este
suficient un singur caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a plantei pentru ca
întreaga recoltă să fie compromisă. Grindina poate avea şi efecte minime, în condiŃiile în
care dimensiunile ei şi densitatea boabelor căzute sunt mai mici, durata mai redusă şi faza
de vegetaŃie mai înaintată. Având în vedere caracterul aleator al producerii ei, grindina
este considerată, incontestabil, un fenomen climatic de risc, caracteristic pentru teritoriul
Dobrogei (Lungu, 2008).

PrecipitaŃiile torenŃiale

Ploile torenŃiale cad în perioada caldă a anului ca urmare a intensificării activităŃii

Anticiclonului Azoric, precum şi a celei ciclonice oceanice şi mediteraneene. Acestea
generează cantităŃi mari de apă care cad într-un interval de timp foarte scurt, deci au
intensitate mare şi determină viituri foarte mari care pot avea urmări grave asupra
construcŃiilor şi aşezărilor omeneşti, precum şi procese de eroziune accelerată pe versanŃii
mai mult sau mai puŃin dezgoliŃi de vegetaŃia forestieră.
Procesele fundamentale care conduc la dezvoltarea formaŃiunilor noroase, capabile
să producă mari cantităŃi de precipitaŃii atmosferice, sunt, aşa cum se cunoaşte, convecŃia
şi schimbul turbulent din interiorul maselor de aer.
În Dobrogea precipitaŃiile din anotimpul de vară sunt de natură frontală şi se produc
de obicei ziua, având, frecvent, character de aversă.
Curba de corelaŃie dintre distanŃa faŃă de Marea Neagră a punctelor pluviometrice şi
cantităŃile maxime zilnice de precipitaŃii (24 ore), căzute în fiecare dintre lunile de vară,
are un aspect similar cu cel al cantităŃilor medii de precipitaŃii de pe teritoriul Dobrogei,
în perioada caldă a anului (lunile aprilie-octombrie) (Mihăilescu, 1997). CantităŃile
maxime de precipitaŃii (24 ore) scad treptat dinspre uscat, de la distanŃa de 30-35 km, cu
tendinŃa de a atinge cele mai mici valori pe litoralul Mării Negre. Coeficientul
semnificativ de corelaŃie dintre distanŃa faŃă de mare şi cantităŃile maxime zilnice de
precipitaŃii (24 ore) confirmă influenŃa lor evidentă asupra repartiŃiei precipitaŃiilor din
Dobrogea.
În perioada caldă a anului şi mai ales în lunile de vară, dispunerea longitudinală a
izohietelor, conform cu orientarea Ńărmului mării şi creşterea rapidă a valorii lor în
interiorul uscatului, cuprinde o suprafaŃă mai întinsă în Dobrogea de Sud, unde,
comparativ cu Dobrogea de Nord, există un relief mai fragmentat.

66
 În Dobrogea de Sud, frontul brizelor marine, care pătrunde în interiorul uscatului,
este slab perturbat de podişul stepic, datorită altitudinii mici şi fragmentării relativ reduse
a acestuia. O particularitate a distribuŃiei teritoriale a precipitaŃiilor maxime zilnice (24
ore) este aceea că, în lunile de vară, cantităŃile cele mai mari se înregistrează la distanŃa
de 30-35 km de Ńărmul Mării Negre, adică la distanŃa unde creşterea valorii izohietelor în
interiorul uscatului dispare sau este foarte redusă datorită atenuării influenŃei brizelor
marine (Lungu, 2008).
Pentru studiul evoluŃiei precipitaŃiilor s-au luat în calcul următoarele date:
cantitatea zilnică de precipitaŃii de la staŃiile: ConstanŃa, Medgidia, Corugea, Tulcea,
Sulina, Gura PortiŃei şi Platforma Gloria în intervalul 01.01.1998 – 31.12.2007
Trebuie precizat încă de la început că, la calculul cantităŃii zilnice de precipitaŃii s-au
luat în considerare atât precipitaŃiile lichide (ploi, burniŃe), cât şi cele mixte (lapoviŃa) şi
solide (ninsoarea).
Pentru a putea analiza aceste date, am calculate întâi cantităŃile lunare de precipitaŃii,
corespunzătoare celor 7 staŃii. În tabelele următoare (tabelul 1 – 7) sunt marcate cu
galben cantităŃile maxime anuale de precipitaŃii, iar cu roşu cantitatea lunară cea mai
mare înregistrată în intervalul analizat, precum şi cantitatea anuală maximă din această
perioadă.

Tabelul 1 - StaŃia 15480 (Constanta)

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec Total
1998 26.3 22.4 32.5 6.4 33.1 39.8 36.9 18.5 92.7 46.0 107.7 25.9 488.2
1999 13.7 20.4 36.5 51.1 31.3 62.1 9.7 100.4 71.6 59.1 19.7 55.5 531.1
2000 44.4 31.1 23.3 18.1 15.1 71.4 10.2 1.2 25.7 8.4 28.7 11.3 288.9
2001 5.5 58.5 53.1 48.6 30.1 30.9 2.7 29.6 71.4 2.8 47.3 19.9 400.4
2002 15.1 4.7 82.0 16.6 19.3 21.2 15.2 50.3 56.1 65.3 34.0 45.2 425.0
2003 53.0 14.9 16.9 25.4 5.2 9.1 32.9 0.2 80.1 63.7 25.5 23.3 350.2
2004 51.3 20.2 25.9 2.3 100.2 59.0 38.3 259.2 27.4 13.5 5.9 71.4 674.6
2005 55.2 51.3 24.9 33.6 22.2 36.9 84.4 7.1 149.8 64.4 93.9 26.2 649.9
2006 20.0 31.8 68.4 25.4 82.6 12.4 76.6 50.6 46.6 4.0 27.8 12.2 458.4
2007 28.1 16.4 35.2 21.2 19.2 21.4 4.0 84.4 54.8 53.4 107.8 47.8 493.7

Tabelul 2 – Statia 15408 (Corugea)

Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 27.6 7.8 26.8 7.5 28.5 56.0 43.5 17.6 86.8 43.0 54.3 10.7 410.1
1999 16.9 14.0 28.4 35.2 39.6 54.8 7.1 91.3 125.3 45.9 17.9 41.8 518.2
2000 28.6 23.6 19.5 28.4 4.4 43.1 47.1 4.0 31.4 1.5 34.2 5.3 271.1
2001 3.1 20.9 34.8 35.6 42.0 108.1 27.3 120.3 40.0 21.7 32.9 8.5 495.2
2002 4.6 4.4 58.7 23.2 100.9 14.9 59.4 78.9 27.4 76.9 43.7 13.4 506.4
2003 56.4 21.0 6.8 26.2 28.6 16.7 69.0 17.8 83.7 38.7 14.1 19.6 398.6
2004 57.1 27.8 23.1 2.2 105.7 123.8 69.3 129.0 53.3 28.5 43.7 56.9 720.4

67
2005 48.4 29.0 37.2 85.1 41.9 76.2 214.6 61.6 78.8 16.8 92.3 32.8 814.7
2006 31.5 9.2 36.7 70.7 91.5 19.3 42.5 56.0 33.8 0.8 10.5 6.1 408.6
2007 24.1 24.4 43.2 32.9 14.5 37.1 4.9 20.3 41.2 69.6 77.7 40.0 429.9

Tabelul 3 – Statia 15477 (Gloria)

Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 21.2 19.3 11.4 1.0 3.9 4.6 23.0 1.5 66.0 8.7 65.9 10.9 237.4
1999 9.3 16.1 29.2 24.5 13.6 63.5 4.7 67.8 15.3 17.9 6.4 24.2 292.5
2000 23.4 15.3 9.3 4.1 6.4 22.4 5.4 8.8 26.6 6.3 12.6 11.0 151.6
2001 7.8 14.7 12.8 18.9 7.0 44.2 0.0 2.2 10.0 4.2 26.9 25.0 173.7
2002 11.4 1.4 43.9 9.6 0.0 7.9 1.4 7.4 21.3 4.9 33.3 50.2 192.7
2003 37.0 48.2 8.4 5.8 0.7 7.4 19.4 1.8 46.6 29.1 29.6 15.5 249.5
2004 68.2 15.4 12.3 9.4 29.4 32.9 21.7 27.8 16.0 12.6 5.4 30.7 281.8
2005 62.1 70.4 30.9 17.4 7.5 31.4 17.2 12.7 110.9 25.1 85.2 53.5 524.3
2006 27.2 24.1 45.7 21.5 30.6 0.0 4.3 35.9 16.7 0.6 16.3 0.0 222.9
2007 18.8 25.4 26.0 16.7 4.4 4.5 2.7 11.0 20.6 16.3 62.8 55.8 265.0

Tabelul 4 – Statia 15428 (Gura Portitei)

Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 26.2 7.0 10.4 0.9 21.6 19.0 41.2 17.3 46.2 58.0 74.3 9.1 331.2
1999 9.9 14.4 16.8 22.4 25.7 26.9 1.5 82.3 17.9 47.6 14.9 46.4 326.7
2000 22.0 18.0 12.8 17.5 15.0 46.5 8.5 3.9 24.4 2.4 44.3 8.0 223.3
2001 5.8 25.9 19.6 24.1 38.0 39.9 1.4 9.3 25.6 7.7 26.3 7.4 231.0
2002 13.6 8.2 82.0 14.8 3.1 16.0 2.1 41.7 36.6 57.0 26.7 27.7 329.5
2003 47.8 19.9 7.7 23.0 10.4 11.6 42.8 18.9 56.3 36.8 29.8 20.4 325.4
2004 40.6 12.3 26.0 4.1 95.8 64.1 46.3 36.4 21.8 28.4 11.9 47.2 434.9
2005 31.3 37.8 22.9 34.2 23.4 39.4 21.4 27.2 177.0 13.9 93.1 43.2 564.8
2006 17.0 15.4 61.2 43.9 43.7 10.0 15.6 68.2 19.8 4.4 12.1 10.9 322.2
2007 18.4 12.1 40.8 18.2 7.2 18.0 2.4 56.8 35.1 37.7 88.8 39.8 374.5

68
 Tabelul 5 – Statia 15462 (Medgidia)
Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 24.2 15.6 18.0 13.1 33.3 88.5 43.8 8.1 123.0 41.1 52.5 15.8 477.0
1999 16.3 14.5 24.7 43.9 39.4 73.8 1.4 11.4 70.7 43.5 7.8 44.4 494.8
2000 18.6 16.8 25.4 12.9 28.2 28.6 8.9 5.2 37.9 2.7 30.1 7.4 222.7
2001 9.3 28.5 36.7 16.1 21.3 42.9 41.3 25.6 54.1 9.5 37.9 27.9 351.1
2002 10.6 2.9 53.7 22.1 22.3 40.8 129.5 41.5 73.5 83.8 35.1 34.0 549.8
2003 35.8 12.1 19.1 21.9 8.4 16.2 121.3 51.8 126.9 51.8 14.9 27.3 507.5
2004 43.4 24.9 24.3 2.0 105.2 123.0 37.9 154.5 37.6 11.6 12.1 45.0 612.5
2005 65.9 38.5 23.2 40.2 27.4 45.2 137.4 60.2 128.8 42.8 74.1 30.2 713.9
2006 16.6 14.6 46.8 34.2 85.0 12.9 89.7 34.0 83.7 4.2 16.7 5.6 444.0
2007 44.0 14.3 29.9 20.6 21.8 34.6 2.0 60.0 42.6 84.2 80.5 47.6 482.1

Tabelul 6 – Statia 15360 (Sulina)

Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 8.4 7.1 12.6 3.9 7.7 8.7 17.2 16.2 38.5 21.9 49.2 5.6 197.0
1999 6.1 18.2 9.9 26.1 9.7 15.9 1.4 29.9 23.9 9.6 18.2 34.0 202.9
2000 23.7 11.2 10.5 6.1 2.6 24.0 3.0 2.6 27.2 3.1 15.0 8.8 137.8
2001 1.7 9.2 14.2 13.3 18.7 24.9 5.3 0.0 17.4 9.7 17.0 3.6 135.0
2002 3.4 5.1 63.9 17.6 4.2 22.5 14.2 47.3 2.9 5.2 24.6 4.7 215.6
2003 30.1 16.3 1.3 3.4 1.0 4.8 13.5 3.7 7.3 14.7 10.7 2.7 109.5
2004 33.7 5.8 4.6 8.7 20.9 35.2 50.5 5.7 4.3 29.4 18.9 22.6 240.3
2005 19.4 22.8 40.4 5.4 19.7 31.8 2.3 50.9 26.5 9.2 44.0 10.5 283.1
2006 17.2 11.4 32.8 18.6 15.4 2.2 16.6 105.0 12.8 3.0 8.4 8.6 237.0
2007 6.8 4.3 19.5 11.2 0.4 13.4 3.0 3.0 26.4 34.6 28.7 18.6 169.9

Tabelul 7 – Statia 15335 (Tulcea)

Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total
1998 20.0 5.8 20.2 13.3 26.3 48.3 66.9 34.0 115.4 79.6 92.2 5.2 527.2
1999 17.9 13.2 47.3 37.2 39.3 114.8 38.3 168.6 59.2 41.1 13.5 0.0 590.4
2000 54.1 28.8 8.8 24.3 3.5 44.7 6.2 9.1 95.5 3.5 66.7 12.5 357.7
2001 3.9 23.7 37.3 21.6 42.8 88.5 14.9 17.2 54.0 29.4 55.1 31.5 419.9
2002 12.7 21.5 64.9 30.5 26.3 24.7 15.1 29.0 22.5 87.4 49.1 21.1 404.8
2003 51.6 37.7 9.8 29.6 7.0 10.4 97.5 15.8 40.0 40.2 17.8 40.1 397.5
2004 49.6 16.2 16.5 19.4 90.4 29.6 137.8 100.4 36.0 31.4 42.4 49.3 619.0
2005 58.4 43.7 57.4 70.1 53.0 56.2 87.2 37.4 51.0 10.3 91.2 36.0 651.9
2006 29.2 7.6 53.1 50.8 54.8 73.2 12.6 46.2 61.2 4.0 11.3 17.4 421.4
2007 26.9 19.7 37.8 20.4 12.0 36.6 1.6 47.8 55.4 81.8 74.1 94.2 508.3

69
 Se observă chiar de la început că anul cu cele mai mari cantităŃi totale de precipitaŃii a
fost 2005, acestea totalizând chiar şi peste 800 mm /an la Corugea. Anul cel mai secetos a
fost 2000, cantitatea maxima totală a precipitaŃiilor anuale fiind de 357.7 mm la Tulcea.

Tabelul 8 – CantităŃi medii anuale de precipitaŃii (1998 – 2007)

Denumirea Anual Medie

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
staŃiei multianuală
ConstanŃa 488.2 531.1 288.9 400.4 425.0 350.2 674.6 649.9 458.4 493.7 476.0
Corugea 410.1 518.2 271.1 495.2 506.4 398.6 720.4 814.7 408.6 429.9 497.3
Gloria 237.4 292.5 151.6 173.7 192.7 249.5 281.8 524.3 222.9 265.0 259.1
Medgidia 477.0 494.8 222.7 351.1 549.8 507.5 612.5 713.9 444.0 482.1 485.5
Sulina 197.0 202.9 137.8 135.0 215.6 109.5 240.3 283.1 237.0 169.9 192.8
Tulcea 527.2 590.4 357.7 419.9 404.8 397.5 619.0 651.9 421.4 508.3 489.8
G.PortiŃei 331.2 326.7 223.3 231.0 329.5 325.4 434.9 564.8 322.2 374.5 346.4

Din tabelul 8, faŃă de media multianulă a acestor 10 ani studiaŃi, valori peste medie la
toate staŃiile se observă în anii 1999, 2004 şi 2005, iar în anul 2000 valorile anuale se
reprezintă 50 – 75% din mediile multianuale.
De asemenea, putem observa că, exceptând Gloria, care se află pe o platformă marină
de foraj, zona cu cantităŃile cele mai mici de precipitaŃii este delta, în special Sulina.

Tabelul 9 – CantităŃi medii lunare de precipitaŃii (1998 – 2007)

Denumirea Luna
Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Statiei
Constanta 31.3 27.2 39.9 24.9 35.8 36.4 31.1 60.2 67.2 38.1 49.8 33.8
Corugea 29.8 18.2 31.5 34.7 49.8 55.0 58.5 59.7 60.2 34.3 42.1 23.5
Gloria 28.6 25.0 23.0 12.9 10.4 21.9 10.0 17.7 35.0 12.6 34.4 27.7
Medgidia 28.5 18.3 30.2 22.7 39.2 50.7 61.3 45.2 77.9 37.5 36.2 28.5
Sulina 15.1 11.1 21.0 11.4 10.0 18.3 12.7 26.4 18.7 14.0 23.5 12.0
Tulcea 32.4 21.8 35.3 31.7 35.5 52.7 47.8 50.6 59.0 40.9 51.3 30.7
Gura Portitei 23.3 17.1 30.0 20.3 28.4 29.1 18.3 36.2 46.1 29.4 42.2 26.0

Analizând cantitătile medii lunare din intervalul 1998 – 2007, putem afirma ca luna
cea mai ploioasă este septembrie, urmată îndeaproape de luna august. La polul opus, luna
cu cele mai puŃine precipitaŃii se poate considera februarie.
Cât despre cantităŃile extreme lunare de precipitaŃii (tabelul 10), aşa cum era de
aşteptat, acestea prezintă valori mai ridicate, chiar peste 100 mm lunar în sezonul cald
(mai-septembrie).

70
 Tabelul 10 – CantităŃi extreme lunare de precipitaŃii

StaŃie Valori extreme Luna

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
ConstanŃa min 5.5 4.7 16.9 2.3 5.2 9.1 2.7 0.2 25.7 2.8 5.9 11.3
Max 55.2 58.5 82.0 51.1 100.2 71.4 84.4 259.2 149.8 65.3 107.8 71.4
Corugea min 3.1 4.4 6.8 2.2 4.4 14.9 4.9 4.0 27.4 0.8 10.5 5.3
Max 57.1 29.0 58.7 85.1 105.7 123.8 214.6 129.0 125.3 76.9 92.3 56.9
Gloria min 7.8 1.4 8.4 1.0 0.0 0.0 0.0 1.5 10.0 0.6 5.4 0.0
Max 68.2 70.4 45.7 24.5 30.6 63.5 23.0 67.8 110.9 29.1 85.2 55.8
Gura min 5.8 7.0 7.7 0.9 3.1 10.0 1.4 3.9 17.9 2.4 11.9 7.4
Max 47.8 37.8 82.0 43.9 95.8 64.1 46.3 82.3 177.0 58.0 93.1 47.2
PortiŃei
Medgidia min 9.3 2.9 18.0 2.0 8.4 12.9 1.4 5.2 37.6 2.7 7.8 5.6
Max 65.9 38.5 53.7 43.9 105.2 123.0 137.4 154.5 128.8 84.2 80.5 47.6
Sulina min 1.7 4.3 1.3 3.4 0.4 2.2 1.4 0.0 2.9 3.0 8.4 2.7
Max 33.7 22.8 63.9 26.1 20.9 35.2 50.5 105.0 38.5 34.6 49.2 34.0
Tulcea min 3.9 5.8 8.8 13.3 3.5 10.4 1.6 9.1 22.5 3.5 11.3 0.0
Max 58.4 43.7 64.9 70.1 90.4 114.8 137.8 168.6 115.4 87.4 92.2 94.2

Tabelul 11 – CantităŃi extreme anuale de precipitaŃii

StaŃia Valori An
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
extreme
ConstanŃa min 6.4 9.7 1.2 2.7 4.7 0.2 2.3 7.1 4.0 4.0
Max 107.7 100.4 71.4 71.4 82.0 80.1 259.2 149.8 82.6 107.8
Corugea min 7.5 7.1 1.5 3.1 4.4 6.8 2.2 16.8 0.8 4.9
Max 86.8 125.3 47.1 120.3 100.9 87.3 129.0 214.6 91.5 77.7
Gloria min 1.0 4.7 4.1 0.0 0.0 0.7 5.4 7.5 0.0 2.7
Max 66.0 67.8 26.6 44.2 43.9 48.2 68.2 110.9 45.7 62.8
Gura min 0.9 1.5 2.4 1.4 2.1 7.7 4.1 13.9 4.4 2.4
Max 74.3 82.3 46.5 39.9 82.0 56.3 95.8 177.0 68.2 88.8
PortiŃei
Medgidia min 8.1 1.4 2.7 9.3 2.9 8.4 2.0 23.2 4.2 2.0
Max 123.0 73.8 37.9 54.1 129.5 126.9 154.5 137.4 89.7 84.2
Sulina min 3.9 1.4 2.6 0.0 2.9 1.0 4.3 2.3 2.2 0.4
Max 49.2 34.0 27.2 24.9 63.9 30.1 50.5 50.9 105.0 34.6
Tulcea min 5.2 0.0 3.5 3.9 12.7 7.0 16.2 10.3 4.0 1.6
Max 115.4 168.6 95.5 88.5 87.4 97.5 137.8 91.2 73.2 94.2

71
 Tabelul 12 – CantităŃi anuale extreme de precipitaŃii

StaŃia Maximă Minimă

Meteorologică mm (l/mp) Anul mm (l/mp) anul
ConstanŃa 674.6 2004 288.9 2000
Corugea 814.7 2005 271.1 2000
Gloria 524.3 2005 151.6 2000
Gura PortiŃei 564.8 2005 223.3 2000
Medgidia 713.9 2005 222.7 2000
Sulina 283.1 2005 109.5 2003
Tulcea 651.9 2005 357.7 2000

O astfel de reprezentare, cum este cea din tabelul 12, pune şi mai clar în evidenŃă
difenŃa dintre cel mai ploios an (2005) şi cel mai secetos (2000). Cantitatea anuală cea
mai mare de precipitaŃii înregistrată la una din staŃiile observate în perioada analizată este
de 814.7 l/mp la Corugea (în 2005). Exceptând Sulina, toate celelate staŃii au ca şi
cantităŃi anuale maxime, valori de peste 500 l/mp, adică peste media multianuală.
Cantitatea anuală minimă a fost înregistrată la Sulina (în 2003) – 109.5 l/mp. Toate
valorile anuale minime sunt sub media multianuală, în majoritatea cazurilor chiar cu
50%.

Tinând cont de perioadele în care au căzut cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii, şi pe
o zonă destul de întinsă şi, mai ales de consecinŃele pe care le-au avut, se poate vorbi de
câteva zile care au rămas ca date de referinŃă:

1. 28.08.2004
Recordul în ceea ce priveşte cantitatea lunară maximă înregistrată in intervalul
1998 – 2007 la staŃiile prezentate mai sus, îl deŃine ConstanŃa, cu 259, 2 mm/luna, în
august 2004, dintre care 201 mm s-au înregistrat într-o singură zi, 28.08.2004. Aceasta
este ziua în care în Mamaia, lângă hotelul Palm Beach a fost raportată o trombă, care în
deplasarea ei dinspre mare spre lacul Siutghiol, a distrus complet plaja amenajată din faŃa
hotelului, o parte din tereasa acestuia, pecum si mai mulŃi copaci întâlniŃi în cale.
Conform “Raportului privind situaŃia hidrometeorologică şi a calităŃii mediului în
intervalul 28.08.2004, ora 7.00 - 29.08.2004, ora 7.00” în judeŃul ConstanŃa:
• PrecipitaŃii abundente s-au semnalat la: Pantelimon - 312 l/mp, record de
precipitaŃii căzute în 24h; Agigea - 280,5 l/mp; Mamaia Sat – 200 l/mp;
ConstanŃa – 195 l/mp; Techirghiol – 169 l/mp/.
• Au fost afectate 13 localităŃi; 346 case;...; 50 ha teren agricol; 2 km cale
ferată.

2. 22.09.2005
Chiar dacă arealul acoperit de precipitaŃii însemnate cantitativ nu a fost mare, data de
22.09.2005 - cunoscută şi ca ziua în care s-a produs “catastrofa” de la Costineşti- rămâne
ca punct de reper în ceea ce priveşte intensitatea maximă pe care fenomenele au atins-o.

72
 CantităŃile cele mai mari de precipitaŃii în zona afectată au fost: BiruinŃa – 222 l/mp;
Techirghiol – 200.7 l/mp şi Eforie Sud – 161.5 l/mp. CantităŃile mari de apă căzute într-
un interval scurt de timp, au dus la formarea unei viituri care, datorită diferenŃei de cote,
s-a propagat către localităŃile Costineşti şi Schitu. Impactul pe care l-a avut această viitură
asupra Costineştiului a fost devastator: 6 persoane decedate, 23 de copii blocaŃi într-o
grădiniŃă pentru câteva ore, 37 case distruse complet, 44 case inundate sau avariate
parŃial, 800 m de drumuri şi 300 m de cale ferată distruşi de viitură, cca 4 ha de teren
distruse şi, nu în ultimul rând, simbolul Costineştiului – Obelixul – pus la pământ .

3. O altă zi în care s-au înregistrat pagube foarte mari datorită cantităŃilor mari de
apă căzute în interval scurt de timp a fost 03.07.2005 - 114 l/mp la Corugea; 121
l/mp în zona localităŃii Saraiu, unde au şi fost semnalate mai multe pagube: 13
case dărâmate,18 case avariate, cca 400 ha de terenuri agricole şi păşuni.

4. Un caz deosebit de cele prezentate anterior este ziua de 19.09.2006. CantităŃi nu

foarte mari de precipitaŃii: 67 l/mp într-o oră la BiruinŃa, 36 l/mp într-o oră la
Pecineaga, 28 l/mp în două ore la Techirghiol şi Nisipari; 18 l/mp într-o oră la 23
August au avut ca şi consecinŃe în zonele afectate următoarele: 13 case dărâmate,
56 case inundate sau parŃial avariate, 1km de drum judeŃean distrus de inundaŃii.
În această situaŃie alte cauze au dus la consecinŃe atât de însemnate: apariŃia
fenomenului de sel dobrogean în cazul ploilor torenŃiale, solul în aceasta zonă
fiind puŃin permeabil; calitatea îndoielnică a materialelor de construcŃii şi nu în
ultimul rând amplasarea majorităŃii satelor în văi, fapt care creşte riscul expunerii
la viituri.

CONCLUZII

Perioada care s-a avut în vedere la realizarea studiului pentru acŃiunea precipitaŃiilor
în Dobrogea a fost de 10 ani (1998 - 2007). StaŃiile vizate au fost: ConstanŃa, Medgidia,
Corugea, Tulcea, Sulina, Gura PortiŃei, Platforma Gloria.
Legat de regimul precipitaŃiilor, se pot face următoarele aprecieri:
1. Anul cu cele mai scăzute cantităŃi de precipitaŃii a fost 2000; anul cu cele mai mari
cantităŃi de precipitaŃii a fost 2005.
2. Cantitatea cea mai mare de precipitaŃii înregistrată într-un an la o staŃie a fost de
814,7 l/mp, la Corugea, în 2005; cantitatea cea mai mică de precipitaŃii înregistrată
într-un an la o staŃie a fost de 109.5 l/mp la Sulina, în 2003.
3. Zona cu cele mai mici cantităŃi de precipitaŃii este delta, spre deosebire de partea
sudică a litoralului, care face parte din zonele cu cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii
înregistrate şi totodată una din zonele cele mai afectate.
4. În ceea ce priveşte repartiŃia lunară a precipitaŃiilor: luna cea mai ploioasă este
septembrie, la polul opus aflându-se februarie.

Încălzirile masive

La polul opus al răcirilor masive generate de advecŃiile aerului polar se situează

încălzirile masive, generate de advecŃiile aerului tropical. Dobrogea, fiind situată în zona

73
climei temperate şi într-o arie continentală cu multiple influenŃe climatice, asupra ei se
deplasează, ca şi în primul caz, valuri de călduri tropicale care determină abateri pozitive
mari ale temperaturii aerului faŃă de normală, uneori cu valoare de unicat sau de record
climatic (Bogdan, 1992, 1994, Bogdan, Niculescu, 1992). Asemenea situaŃii extreme de
încălziri care au avut un impact negativ asupra mediului înconjurător.
Atunci cânt se remarcă o persistenŃă a arealelor de maximă presiune atmosferică, se
intensifică procesele locale de insolaŃie, care participă, alături de advecŃiile aerului
tropical, la creşterea gradului de
încălzire şi de uscăciune,
accentuând valoarea
singularităŃilor termice pozitive.
După temperaturile medii ale
lunilor cele mai calde (iulie şi
august), cele mai intense încălziri
sunt cele ≥ 25°C; după
temperaturile maxime absolute
(lunare, sau anuale), sunt cele care
au depăşit 30°C (zile tropicale), iar
după temperaturile minime
nocturne, cele de ≥ 20°C (nopŃi
tropicale) (Fig. 8.1).

În perioada 1965-2005, în
Fig. 8.1.– DistribuŃia numărului mediu/maxim de nopŃi
Dobrogea, au existat numeroase tropicale în Dobrogea
situaŃii în care temperaturile
maxime absolute au depăşit 30°C în lunile cele mai calde ale anului (iulie, august) şi
chiar din mai până în septembrie. Dar nu orice zi tropicală poate fi expresia unor încălziri
accentuate. Aceasta depinde de persistenŃa masei de aer anticiclonic care determină
frecvenŃa zilelor tropicale şi frecvenŃa proceselor de încălzire (Lungu, 2008).

8.3 Fenomene climatice de risc posibile în tot anul

Dintre riscurile climatice întâlnite pe teritoriul Dobrogei, mediul înconjurător este

afectat în toate anotimpurile de: oraje, ceaŃă, vânturi tari, secetă şi ariditate.
Orajele

Orajele sunt definite ca fiind electrometeori ce constau din descărcări electrice

repetate între două părŃi ale aceluiaşi nor, între doi nori sau între nori şi suprafaŃa terestră,
însoŃite de tunete (Ciulache, Ionac, 2003).
Datorită reliefului variat al teritoriului Dobrogei, activitatea orajoasă prezintă o
repartiŃie neuniformă, evidenŃiată prin numărul de zile cu oraje, însoŃite de tunete.
Tunetele şi fulgerele sunt associate norilor de convecŃie, fiind însoŃite, în general, de
precipitaŃii sub formă de ploaie, ninsoare sau grindină. Manifestarea luminoasă se
produce fie între doi nori, fie în interiorul aceluiaşi nor, determinând câmpuri magnetice
de 2.500-3.000 V în cazul fulgerului (Lungu, 2008).

74
CeaŃa

Aerul atmosferic este compus din aer uscat, reprezentat în primul rând prin azot şi
oxigen, precum şi din vapori de apă sub formă de gaz invizibil. Uneori se găseşte în
suspensie şi apa în stare lichidă sub formă de picături microscopice (micropicături).
Scăderea temperaturii aerului sub punctul de rouă determină condensarea şi/sau
sublimarea vaporilor de apă, dând naştere unor picături fine de apă, unor cristale de
gheaŃă sau unui amestec de picături şi cristale care dacă reduc vizibilitatea orizontală
între 1 şi 10 m formează aerul ceŃos, iar dacă aceasta scade sub 1 km, particulele
respective formează ceaŃa.
CeaŃa este un fenomen meteorologic care constă în aglomerarea la sol a unui număr
foarte mare de picături fine de apă şi cristale de gheaŃă (100-600 particule/cm) formate
prin condensarea sau sublimarea vaporilor de apă care reduc vizibilitatea sub 1 km. Dacă
vizibilitatea este redusă între 1 şi 10 km se numeşte aer ceŃos.
CeaŃa se formează prin condensarea vaporilor de apă, la temperaturi cuprinse între -5 şi 5
C, umezeală relativă peste 100% şi vânt slab (sub 4 m/s) sau la umiditate relativă de 80 -
100%, când există a numeroase nuclee de condensare sau prin sublimarea vaporilor de
apă la temperaturi de -30°C şi umezeală relativă mai mică de 80% (Măhăra, 2001).
FrecvenŃa cetii este mai mare noaptea, în special în primele ore după apusul Soarelui şi
înainte de răsăritul lui. Apare mai rar în orele de la amiază şi vara.

CeaŃa advectivă, radiativă, advectiv-radiativă, de amestec, de evaporare, frontală şi

urbană sau industrială

În literatura de specialitate factorii climatici de risc cei mai studiaŃi până în

momentul de faŃă sunt fenomenele de uscăciune şi secetă şi cele generate de
temperaturile extreme, iar mai puŃin abordate rămân fenomenele de ceaŃă, chiciură, polei,
viscol, grindină, deşi acestea aduc anual pagube materiale şi umane semnificative.
Unul dintre factorii climatici de risc posibili pe teritoriul Dobrogei în tot cursul
anului este şi ceaŃa, aceasta fiind în acelaşi timp şi unul dintre riscurile climatice cel mai
puŃin studiate.
Regulamentul tehnic al OMM (***, WMO – No. 49 Technical Regulations,
Volume I - General meteorological standards and recommended practices, Secretariat of
the World Meteorological Organization, Geneva, 1988) defineşte ceaŃa ca fiind
,,suspensie în atmosferă de picături de apă foarte mici, în general de dimensiuni
microscopice, care reduc vizibilitatea la suprafaŃa solului la mai puŃin de 1 km”.
Picăturile de ceaŃă au diametre de la 1 la 40 µ şi viteze de cădere de la mai puŃin
de 1 până la circa 5 cm s–1. Viteza de cădere a picăturilor de ceaŃă este atât de mică incât,
chiar şi la vânturi uşoare, picăturile se vor deplasa aproape orizontal.
CeaŃa se poate produce atât la temperaturi pozitive, cât şi la temperaturi negative
ale aerului, picăturile de apă în suspensie având dimensiuni cu atât mai mici cu cât
temperatura este mai scăzută; apare rareori însă atunci când diferenŃa între temperatura
aerului şi temperatura punctului de rouă este mai mare de 2°C.
Pentru formarea ceŃii aerul din apropierea suprafeŃei terestre trebuie să ajungă la
suprasaturaŃie, fie prin creşterea cantităŃii de vapori de apă, fie prin scăderea temperaturii
aerului, fie pe ambele căi (Ciulache St., Ionac N.,1995).

75
 Atunci când temperatura aerului este sub -8°C, umezeala relativă a aerului din
stratul inferior poate fi şi mai mică de 100%, întrucât în astfel de situaŃie intervine starea
de saturaŃie faŃă de gheaŃă. Astfel, ceaŃa se poate forma până la temperaturi ale aerului de
până la -40°C, în acest caz fiind alcătuită din microcristale de gheaŃă şi picături de apă în
stare de suprafuziune.
Scăderea temperaturii aerului sub punctul de rouă sau creşterea cantităŃii de
vapori determină condensarea şi/sau sublimarea vaporilor de apă, dând naştere unor
picături fine de apă, unor cristale de gheaŃă sau unui amestec de picături şi cristale, care
dacă reduc vizibilitatea orizontală între 1 şi 10 km formează aerul ceŃos, iar dacă o reduc
sub 1 km, particulele respective formează ceaŃa.
În sens invers, pentru dispariŃia ceŃii aerul din apropierea suprafeŃei terestre
trebuie să devină nesaturat. SubsaturaŃia se atinge, la rândul ei, fie prin scăderea cantităŃii
de vapori de apă, fie prin încălzirea aerului (datorată absorbŃiei radiaŃiilor calorice emise
de suprafaŃa terestră, advecŃiei de aer cald, amestecului de aer mai rece şi mai umed cu
aer mai cald şi mai uscat, comprimării adiabatice, eliberării căldurii latente de evaporare).
În zonele urbane şi puternic industrializate poate apărea un tip special de ceaŃă,
care ia naştere ca urmare a creşterii concentraŃiei nucleelor de condensare generate de
poluare. În aceste condiŃii, condensarea poate începe la valori ale umezelii relative mai
mici de 100%, ceea ce determină o stabilitate mai mare a ceŃii. Acest tip de ceaŃă este
denumită frecvent şi ,,smog”, termen rezultat din combinarea cuvintelor ,,smoke” şi
,,fog” (fum şi ceaŃă).
CeaŃa şi aerul ceŃos nu trebuie confundate cu pâcla, care este un fenomen
litometerologic, format prin spulberarea de pe sol a prafului, nisipului, prin erupŃii,
incendii, emisii industriale ale unor mari cantităŃi de particule uscate care plutesc în
atmosferă, reducând vizibilitatea în limite foarte largi, chiar şi sub 1 km, în funcŃie de
densitatea suspensiei. În cazul pâclei umezeala relativă este sub 100% (frecvent este
redusă sub 50%), iar aerul capătă o nuanŃă gălbuie-roşiatică.
În identificarea categoriilor şi tipurilor de ceaŃă din Dobrogea continentală şi
maritimă ce constituie risc climatic am pornit de la clasificarea ceŃurilor propusă de
meteorologul american Willet A. (Ciulache St., Ionac N., 1995), realizată mai ales prin
studiul observaŃiilor făcute în Europa. Am folosit această clasificare întrucât, deşi nu este
lipsită de unele neajunsuri, totuşi rămâne până în prezent cea mai larg folosită.
Astfel, după condiŃiile sinoptice generale ale formării ei, ceaŃa se împarte în două
mari categorii: ceaŃa din interiorul aceleiaşi mase de aer şi ceaŃa frontală.
La rândul său, ceaŃa formată în interiorul aceleiaşi mase de aer se subîmparte,
după cauzele fizice concrete ale producerii, în: ceaŃă formată prin creşterea cantităŃii de
vapori din aer, ceaŃă formată prin răcirea aerului şi ceaŃă formată prin sporirea
concentraŃiei nucleelor de condensare.
CeaŃa formată prin creşterea cantităŃii de vapori din aer apare în condiŃii de
stabilitate atmosferică, atunci când de pe suprafaŃa acvatică evaporantă mai caldă, o mare
cantitate de apă pătrunde sub formă de vapori, în aerul mai rece de deasupra, unde se
condensează. Se mai numeşte ceaŃă de evaporare, subdivizându-se după locul de formare
în ceaŃă de mare, de lac, de râu, de mlaştină.
În Dobrogea acest tip de ceaŃă apare atât în zona maritimă, cât şi în cea deltaică,
fluvială şi lacustră, fiind mai frecvent toamna şi iarna.

76
 În zona maritimă ceaŃa de evaporare se formează când o masă de aer rece şi umed
alunecă deasupra mării, a cărei temperatură a apei la suprafaŃă este sensibil mai mare.
Vaporii de apă rezultaŃi prin procesul de evaporare de pe suprafaŃa mării cresc umezeala
aerului până la nivelul de saturaŃie, care este repede atins ca urmare a umezelii iniŃiale şi
a temperaturii scăzute a acestuia. Acest tip de ceaŃă este însoŃit de vânt slab, generat de
deplasarea masei de aer deasupra mării.
CeaŃa formată prin răcirea aerului se subdivide, după cauzele răcirii, în mai multe
tipuri, dintre care în Dobrogea continentală şi maritimă se produc următoarele: ceaŃa de
radiaŃie, ceaŃa de advecŃie, ceaŃa advectiv-radiativă şi ceaŃa de amestec.
CeaŃa de radiaŃie este caracteristică Dobrogei continentale, producându-se din
cauza răcirii radiative a suprafeŃei terestre şi aerului de deasupra, în condiŃii de inversiune
termică, frecventă noaptea, îndeosebi pe timpul sezonului rece în regim anticiclonic,
caracterizat prin calm atmosferic sau vânt slab.
Se instalează de obicei la căderea serii, ca urmare a scăderii temperaturii aerului
până la temperatura punctului de rouă, şi se ridică la scurt timp după răsăritul soarelui.
Limita superioară a acesteia este limita stratului de inversiune, în funcŃie de grosime
putând fi ceaŃă radiativă joasă sau înaltă.
CeaŃa de advecŃie se formează ca urmare a deplasării maselor de aer cald şi umed
peste suprafaŃa continentală sau maritimă a Dobrogei având temperaturi mai scăzute. Este
mai frecventă iarna, când peste suprafaŃa răcită a mării, solului sau stratului de zăpadă
pătrunde aer cald şi umed din sectorul cald al ciclonilor.
CeaŃa advectiv-radiativă se produce sub acŃiunea conjugată a proceselor radiative
şi advective. Este mai frecventă iarna, atunci când aerul temperat marin se deplasează
peste partea continentală a Dobrogei, unde continuă să se răcească radiativ.
CeaŃa de amestec sau ceaŃa litorală este cauzată de suprasaturarea rezultată în
urma amestecului unor volume de aer cu temperaturi şi umezeli diferite, fiind
caracteristică zonei de litoral a Dobrogei.
CeaŃa formată prin sporirea concentraŃiei nucleelor de condensare nu se
datorează nici creşterii cantităŃii de vapori de apă, nici scăderii temperaturii, ci numărului
mare al nucleelor de condensare din aerul urban sau al regiunilor industriale. Acest tip de
ceaŃă mai poartă denumirea de ceaŃă urbană sau industrială şi poate apărea ocazional în
zona municipiilor ConstanŃa, Tulcea şi Medgidia, care nu au totuşi probleme majore de
poluare, dar îndeosebi în zona combinatului petrochimic de la Midia.
CeaŃa frontală este un tip de ceaŃă asociat fronturilor atmosferice, care ia naştere
în zonele de separaŃie dintre mase de aer cu însuşiri fizice diferite. Suprasaturarea se
produce atât din cauza amestecului şi răcirii adiabatice, cât şi evaporării precipitaŃiilor ce
însoŃesc fronturile. În zonele de amestec ale maselor de aer cald şi umed cu cele reci,
numite zone frontale, se produce, ca urmare a scăderii temperaturii şi a creşterii umezelii
relative, ceaŃa frontală.
După poziŃia faŃă de linia frontului se disting: ceaŃa prefrontală, generată de
frontul cald, ceaŃa postfrontală, generată de frontul rece, şi ceaŃa de trecere a frontului.
Primele două subtipuri sunt rezultatul precipitaŃiilor ce cad în aerul rece stabil şi îl
saturează prin evaporare. CeaŃa de trecere a frontului poate rezulta din amestecul maselor
de aer cald şi rece în zona frontală sau prin răcirea bruscă a aerului deasupra solului
umed.

77
 DistribuŃia spaŃio-temporală a ceŃii în Dobrogea
Prin prelucrarea de către DirecŃia Hidrografică Maritimă a datelor meteorologice
înregistrate la staŃiile Sulina, ConstanŃa şi Mangalia în perioada 1930-1960, numărul de
zile cu ceaŃă se prezInta astfel:

Tabelul 8.1. Numărul mediu de zile cu ceaŃă (1930-1960)

Luna/ Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
StaŃia anuală
Sulina 5 3 3 4 3 2 1 1 1 3 2 3 31
ConstanŃa 6 6 5 5 4 2 1 1 1 2 4 6 43
Mangalia 5 4 3 3 4 2 1 2 1 2 2 3 32

Prelucrarea preliminară a datelor înregistrate la staŃiile Sulina, Gura PortiŃei,

ConstanŃa, Gloria, Tulcea, Corugea şi Medgidia în perioada 1998-2007 a condus la
următoarele rezultate:

Tabelul 8.2. Numărul mediu de zile cu ceaŃă (1998-2007)

Luna/ Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
StaŃia anuală
Sulina 5 4 2 3 2 1 0 1 1 2 4 5 30
Gura
4 4 2 3 2 1 0 1 2 2 4 6 31
PortiŃei
ConstanŃa 7 3 3 4 3 2 2 1 2 2 4 5 38
Gloria 4 4 2 4 1 2 1 0 1 2 2 3 26
Tulcea 7 2 3 3 2 2 2 2 4 5 5 5 42
Corugea 7 6 3 4 2 2 1 2 3 4 6 10 50
Medgidia 6 4 3 4 3 2 2 3 3 4 6 8 48

Analiza preliminară a numărului mediu anual de zile cu ceaŃă pe teritoriul

Dobrogei conduce la concluzia că acesta creşte în general de la nord spre sud şi de la est
spre vest.. Astfel, numărul mediu anual de zile cu ceaŃă creşte în zona costieră de la 30-
31 în nord la 38 către ConstanŃa, scăzând apoi din nou către Mangalia, iar în zona
centrală de la 42 la Tulcea la 48-50 la Corugea şi Medgidia. De la est la vest, numărul
mediu anual de zile cu ceaŃă creşte de la 26 în zona maritimă la staŃia Gloria la 48-50 la
Corugea şi Medgidia.
Această repartiŃie spaŃială indică faptul că Dobrogea este afectată în primul rând
de ceŃurile radiative, advective şi advectiv-radiative.

78
 De asemenea, numărul mediu anual de zile cu ceaŃă are o tendinŃă de majorare în
raport cu altitudinea absolută, regiunile mai joase având condiŃii mai puŃin favorabile de
condensare şi sublimare a vaporilor de apă
În ceea ce priveşte distribuŃia temporală, pe baza şirului statistic actualizat de date
constatăm că cea mai mare probabilitate de producere a ceŃii îi revine perioadei reci, când
după răcirile masive are loc advecŃia maselor de aer cald mediteraneene deasupra
suprafeŃei subiacente deja răcită, producând creşterea umidităŃii relative a aerului până la
starea de suprasaturaŃie.
Cea mai mare probabilitate de producere a fenomenului de ceaŃă se observă în
lunile de iarnă, dar şi în a doua parte a toamnei şi prima parte a primăverii, iar cea mai
mică probabilitate de manifestare se înregistrează în lunile de vară, fapt explicat prin
deficitul semnificativ de saturaŃie.
Din punct de vedere al distribuŃiei sale în timpul unei zile, ceaŃa se produce mai
frecvent noaptea şi dimineaŃa, când temperatura este mai redusă şi umezeala relativă
ridicată. Către amiază, când temperatura creşte şi apar mişcările ascendente, ceaŃa se
disipează.
DependenŃa de impurităŃile aflate în atmosferă face ca ceaŃa urbană să înregistreze
şi o variaŃie săptămânală, care coincide cu regimul săptămânal al concentraŃiei nucleelor
de condensare. FrecvenŃa ceŃii urbane este maximă în zilele de lucru şi minimă în zilele
nelucrătoare de la sfârşitul săptămânii.
Analiza evolutivă a fenomenului indică o tendinŃa generală de scădere a
numărului de zile cu ceaŃă, mai uşoară în nordul Dobrogei şi mai accentuată către sud şi
est, la ConstanŃa şi Mangalia.
În etapa următoare, în urma prelucrării finale a şirului de date meteorologice, ne
propunem cartografierea fenomenului de ceaŃă şi evaluarea vulnerabilităŃii teritoriului
Dobrogei faŃă de ceaŃă, precum şi realizarea unor studii de caz.
Studierea fenomenului de ceaŃă în funcŃie de factorii fizico-geografici prezintă
interes deosebit atât în climatologia teoretică, dar mai ales în rezolvarea unor probleme cu
caracter practic. EvidenŃierea şi evaluarea fenomenului de ceaŃă în Dobrogea în funcŃie de
caracterul suprafeŃei subiacente va contribui la diminuarea efectelor nefaste ale acesteia,
mai ales în domeniul transporturilor, micşorând probabilitatea producerii accidentelor de
circulaŃie.

ConsecinŃele potenŃiale ale ceŃii asupra sistemelor socio-economice din

Dobrogea terestră şi maritimă

Chiar dacă aparent nu pare să constituie un risc climatic de pierderi potenŃiale

umane, materiale şi de mediu la fel de dezastruos precum altele, ceaŃa constituie un
fenomen atmosferic deosebit de periculos. Aceasta în ciuda faptului că ceaŃa este
previzibilă, se formează cu o viteză moderată şi nu declanşează energii de nici un fel.
Cu toate acestea, învăluind porŃiuni mai mari sau mai mici ale suprafeŃei terestre,
în care vizibilitatea orizontală scade uneori până la câŃiva metri, ea creează dificultăŃi
considerabile atât pentru navigaŃia aeriană, cât şi pentru transporturile navale, maritime şi
fluviale, rutiere şi feroviare. În astfel de condiŃii, numărul accidentelor de circulaŃie creşte
vertiginos, ceea ce atrage după sine sporirea corespunzătoare a pierderilor de vieŃi
omeneşti şi de bunuri materiale.

79
 În domeniul navigaŃiei maritime şi fluviale, reducerea vizibilităŃii ca urmare a
instalării ceŃii este cauza care contribuie în cea mai mare măsură la producerea
coliziunilor şi eşuării navelor, chiar dacă în prezent mijloacele electronice fac posibilă
navigaŃia fără vizibilitate, întrucât bancurile dense de ceaŃă pot altera semnalele radar.
Atunci când nava se deplasează sau staŃionează la ancoră pe timp de ceaŃă este necesară
adoptarea unor măsuri speciale de precauŃie.
De asemenea, pentru oraşe ceaŃa este fenomenul meteorologic cel mai dăunător.
Mai ales pe timp senin şi calm, cu umezeală foarte redusă, deasupra oraşelor şi zonelor
industriale stagnează o mare cantitate de impurităŃi solide în suspensie. Acestea dau
atmosferei urbane o culoare gălbuie, micşorând vizibilitatea orizontală uneori chiar sub 1
km.
Fenomenul este cunoscut sub numele de pâclă, fiind deosebită de ceaŃă prin
uscăciunea aerului şi a particulelor în suspensie, precum şi prin culoarea pe care o
imprimă atmosferei urbane, însă favorizează însă foarte mult producerea ceŃii. De regulă,
ceaŃa urbană este un amestec de picături de apă şi/sau cristale de gheaŃă cu particule
solide de diferite dimensiuni şi diverse gaze, din această cauză fiind denumită şi „smog”,
adică printr-un termen rezultat din combinarea cuvintelor „smoke” (fum) şi „fog” (ceaŃă).
CeaŃa urbană constituie un serios neajuns pentru circulaŃia vehiculelor, pentru
iluminatul electric, dar şi pentru sănătatea populaŃiei, favorizând agravarea afecŃiunilor
respiratorii precum bronşitele şi astmul bronşic.
De asemenea, ceaŃa şi depunerile acide constituie o sursă foarte importantă de
poluare a atmosferei, prin efectul mecanic (ceaŃa) şi chimic (depuneri acide), având un
impact negativ asupra mediului. Când ceaŃa este asociată cu diferite substanŃe poluante,
efectul acesteia asupra mediului creşte direct proporŃional cu concentraŃia poluantului şi
intensitatea şi durata parametrilor caracteristici ai acestui fenomen meteorologic,
amplificând sau diminuând conŃinutul de poluanŃi existenŃi în spaŃiul microclimatic din
mediul urban şi cel aflat sub influenŃa acestuia.
Asociat riscului la ceaŃă, în condiŃiile topoclimatice impuse de „insula de
căldură”, în ariile urbane şi industriale se manifestă şi riscul la depuneri acide. După anul
1989, prin reducerea activităŃii industriale s-au diminuat semnificativ ariile vulnerabile la
acest risc climatic asociat, menŃinându-se efectele anilor anteriori.
CeaŃa urbană sau industrială poate apărea ocazional în zona municipiilor
ConstanŃa, Tulcea şi Medgidia, dar îndeosebi în zona combinatului petrochimic de la
Midia.
Fiind situat într-o zonă puternic aerată şi ventilată, cel mai mare centru urban şi
industrial al Dobrogei, municipiul ConstanŃa, nu se confruntă cu probleme majore de
poluare a aerului. Emisiile de poluanŃi în aer sunt în general reduse şi provin ca urmare a
proceselor tehnologice şi industriale, de la autovehicule, ca efect al arderii
combustibililor lichizi, de la instalaŃiile individuale de alimentare cu căldură şi producere
de apă caldă etc.
Printre metodele de combatere a ceŃii se numără: încălzirea aerului din apropierea
suprafeŃei terestre; împrăştierea în ceaŃă a unor substanŃe higroscopice (pentru contopirea
picăturilor care o alcătuiesc); emiterea unor unde sonore (care favorizează contopirea şi
precipitarea picăturilor de apă din ceaŃă); însămânŃarea cu dioxid de carbon solid a
ceŃurilor cu picături suprarăcite sub – 4 ºC (pentru îngheŃarea şi precipitarea acestora) etc.

80
 Acestea nu sunt, până în prezent, nici ieftine şi nici foarte eficiente. O altă cale ar
fi reducerea emisiilor de impurităŃi, însă aceasta presupune încă numeroase dificultăŃi
economice.

Vânturile puternice

Printre fenomenele hidrometeorologice cu consecinŃe grave pentru societatea

umană şi mediul înconjurător se numără vânturile puternice, uraganele, viscolele,
secetele, inundaŃiile din zonele temperate şi aride, valurile de frig sau de căldură,
îngheŃurile însoŃite de brume produse în afara sezonului de iarnă ş.a. FrecvenŃa acestor
fenomene a crescut în ultimii 25 de ani iar numărul mare de decedaŃi şi sinistraŃi nu este
numai consecinŃa fenomenului fizic luat ca atare dar şi rezultatul urbanizării galopante şi
necontrolate a mediilor de risc.
Aceste fenomene naturale devastatoare au fost definite în literatura de specialitate
cu termenul generic de hazarde, riscuri sau catastrofe naturale. Riscul este definit ca
„posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a suporta o pagubă, un pericol posibil”,
Bogdan, 1992. Denumirea de fenomene climatice de risc este cea mai folosită în
literatura de specialitate din România (O. Bogdan, 1992) pentru că aceste fenomene fac
parte din regimul climatic al unei zone şi sunt oricând posibile, au consecinŃe mai
diminuate faŃă de cutremurele de pământ şi erupŃiile vulcanice.
Dintre fenomenele de risc climatic care se manifestă pe teritoriul Ńării noastre
(inclusiv în Dobrogea), vânturile puternice au avut efecte distrugătoare asupra culturilor
agricole, transporturilor, au provocat perturbaŃii în alimentarea populaŃiei, dezechilibre
asupra mediului.

Vânturile puternice ca factor de risc climatic

Vânturile puternice reprezintă un fenomen de risc atunci când intensificările

locale, cu viteze de peste 17 m/s smulg copaci, acoperişurile caselor şi determină
întreruperi ale alimentării cu energie electrică. În practica meteorologică, „viteza medie a
vânturilor peste 10 m/s este inclusă în categoria mesajelor de avertizare, proprii
fenomenelor meteorologice periculoase. Dacă viteza medie creşte şi devine mai mare de
15 m/s iar rafala maximă este mai mare de 16 m/s, se transmite mesajul de agravare a
fenomenului meteorologic periculos” (Lungu M., 2008).
Tornadele

Tornadele sunt perturbaŃii atmosferice violente, de dimensiuni reduse, cu un

caracter turbionar, sub aspectul unei coloane înguste care se roteşte foarte repede sau al
unei pâlnii întoarse care atinge nivelul solului.
Nu există absolut niciun fenomen natural atât de îngrozitor ca tornadele.
„Vârtejurile”, după cum mai sunt denumite, apar aproape fără niciun fel de avertisment,
la orice oră din zi sau din noapte. Tornadele variază în diametru, de la câteva zeci de
metri până la aproximativ 2 km, diametrul mediu fiind de aprox. 50 de metri, însă s-au
înregistrat şi tornade de dimensiuni mult mai mari. Majoritatea tornadelor din emisfera
nordică formează vânturi care se învârt invers acelor de ceasornic, în jurul unui centru de

81
presiune extrem de joasă, numite tornade anticiclonice, iar în emisfera sudică vânturile se
învârt în general în sensul acelor de ceasornic, numinduse tornade ciclonice. Viteza
vântului la nivelul solului este cuprinsă între 60 km/h şi 500 km/h, acestea din urmă fiind
devastatoare.
Pentru a considera un vârtej – un vânt în spirală, în formă de pâlnie – drept o
tornadă, acesta trebuie să fie în contact cu solul şi cu norul care produce furtuna. Când
această pâlnie vine în contact cu solul, se produce o zonă concentrată de distrugere. Aria
vârtejului nu are de obicei o lungime mai mare de 250 de metri, dar poate avea o lăŃime
de până la 2 km.
În Dobrogea, tornade s-au produs şi înainte de perioada avută în vedere (1990-
2005), dar nu erau aduse la cunoştinŃa publicului, mai ales înainte de 1989. Dintre
tornadele cele mai recente care au adus mari prejudicii economiei dobrogene, demne de
menŃionat sunt:
• 30 iulie 2002 din zona satului Rahmanu din Delta Dunării;
• 12 august 2002 în partea central-vestică (cunoscută în literatura de specialitate şi
sub numele de „tornada de la Făcăeni“), care va fi tratată în studiul de caz
următor;
• 7 mai 2005, atunci când au avut loc nu mai puŃin de 9 tornade în arealul: Hârşova
(sat Ciobanu), Olimp, Cernavodă, Nicolae Bălcescu, Topolog;
• 21 aprilie 2008 – Centrala (CNE) de la Cernavodă a fost deconectată marŃi seara
de la Sistemul Energetic NaŃional, din cauza unor furtuni violente din zona
Cernavodă ce au indus perturbaŃii în sistemul de evacuare a puterii electrice.
(Lungu, 2008).

Trombele marine

Trombele marine pot fi considerate un fenomen climatic de risc în Dobrogea. Sunt

vânturi violente ce pot avea consecinŃe dramatice asupra securităŃii persoanelor şi
bunurilor. Fenomenul se manifestă ca o coloană noroasă sau un con noros răsturnat, în
formă de pâlnie, care iese din baza unui nor Cumulonimbus şi care la contactul cu apa
mării provoacă spulberarea picăturilor de apă. Viteza de deplasare laterală este redusă,
coincizând cu viteza de deplasare a norului Cumulonimbus sub care se formează.
Diametrul coloanei noroase poate avea zeci de metri, dar poate ajunge până la sute de
metri. CirculaŃia convergentă din apropierea solului, la care se adaugă şi instabilitatea
termodinamică, explică ridicarea în altitudine a aerului turbionar, care poate fi însoŃită de
curenŃi puternici. Instabilitatea este dată de circulaŃia aerului cald şi umed din straturile
inferioare, asociat cu aerul rece şi uscat din altitudine. Rezultatul interacŃiunii dintre
circulaŃia convergentă din straturile inferioare şi divergenŃa din altitudine provoacă
aspirarea aerului şi a particulelor de nisip. După modul de manifestare, trombele fac parte
din categoria fenomenelor dăunătoare cu declanşare rapidă şi extindere locală. Acestea
sunt vânturi violente ce pot avea consecinŃe dramatice asupra securităŃii persoanelor şi
asupra bunurilor. Interesul pentru cunoaşterea condiŃiilor în care aceste fenomene se
produc, precum şi caracteristicile lor trebuie cercetate pentru a lua măsurile de protecŃie
necesare.
Tromba reprezintă un fenomen constituit dintr-un turbion de vânt, a cărui prezenŃă
se manifestă printr-o coloană noroasă sau un con noros răsturnat, cu formă de pâlnie, care

82
iese din baza unui nor Cumulonimbus printr-un „tufiş“ format din picături de apă ridicate
de la suprafaŃa mării şi, în cazul în care ajunge la uscat, din particule de praf, nisip sau
diferite resturi şi obiecte ridicate de pe sol.
Acest fenomen este considerat un hidrometeor, din cauza prezenŃei picăturilor de
apă din baza noroasă şi din suprafaŃa mării, sau a altor suprafeŃe de apă peste care trece.

Fig.8.2 Tornada de la Olimp din 3 iulie 2005

În categoria vânturilor puternice intră şi viscolul, un fenomen frecvent pe

teritoriul României, în special în estul şi sudul Ńării unde se înregistrează cel mai mare
număr mediu anual de zile cu viscol din Ńară, respectiv valori medii anuale de 5-7 zile.
FrecvenŃa maximă a viscolelor este în luna ianuarie, dar fenomenul se manifestă frecvent
pe toată durata sezonului rece.
Viscolul reprezintă spulberarea puternică a zăpezii de către vânt, care determină o
scăderea vizibilităŃii şi troienirea căilor de comunicaŃii. Conform regulilor de efectuare a
observaŃiilor pe platformele staŃiilor meteorologice, în registrele de observaŃii se
„semnalează viscol numai când din cauza zăpezii răscolite puternic de la sol, se poate
întâmpla să nu se vadă cerul şi nici să se poată distinge dacă zăpada cade din nori sau este
spulberată de către vânt” (www.meteoromania.ro). Ca fenomen climatic de risc, viscolul
se poate produce în plin sezon de iarnă, dar şi foarte de timpuriu toamna, sau foarte târziu
primăvara, când efectele lui sunt asociate cu îngheŃul iar pagubele produse culturilor pot
fi foarte mari.
Viscolul intră în categoria riscurilor climatice în primul rând datorită vitezei
vântului (viteze de peste 15 m/s – viscole violente) dar şi datorită căderilor abundente de
zăpadă care pot forma strat de zăpadă de 25-50 cm grosime sau troiene de 1-2 m înălŃime
sau mai mari, perturbând activităŃile economice.

83
 Analiza preliminară a frecvenŃei vântului pe direcŃii la staŃii meteorologice
din Dobrogea

Vânturile puternice se înregistrează în sezonul rece, din noiembrie până în martie.

Prelucrarea datelor achiziŃionate prin proiectul GLOBE pentru o perioadă de 10 ani
(1988-2007) arată că direcŃia dominantă a vânturilor este cea nordică la staŃiile costiere
(Gura PortiŃei şi Sulina în figura următoare). Se observă că pentru lunile în care frecvenŃa
situaŃiilor cu vânt puternic este maximă (ianuarie şi februarie), direcŃia dominantă a
vînturilor este cea nordică.

a)
Frecventa directiei vantului Gura Portitei - Ianuarie 1998-2007)

N
40
NV 30 NE
20
10
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Frecventa directiei vantului Sulina - IANUARIE 1998-2007

N
40
NV 30 NE
20
10
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

84
b)
Frecventa directiei vantului Gura Portitei - Februarie 1998-2007

N
40
NV NE
20

V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Frecventa directiei vantului Sulina - FEBRUARIE 1998-2007

N
40
NV 30 NE
20
10
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Fig.8.3 FrecvenŃa vântului pe direcŃii la staŃiile Gura PortiŃei şi Sulina (1998-2007);

a) ianuarie, b) februarie

Comparativ cu staŃiile costiere se observă că în interiorul Dobrogei apar unele

diferenŃe în lunile reci, în special în luna ianuarie când vântul are frecvenŃa maximă pe
direcŃia vest. În februarie şi martie, deşi predomină direcŃia nord, şi alte componente
(vestică în februarie) şi vestică şi ESE în martie înregistrează frecvenŃe ridicate (fig.).
Frecventa directiei vantului Corugea - Ianuarie 1998-2007

N
30

NV 20 NE

10

V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

85
 Frecventa directiei vantului Corugea - Februarie 1998-2007

N
25
20
NV NE
15
10
5
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Frecventa directiei vantului Corugea - Martie 1998-2007

N
25
20
NV NE
15
10
5
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Fig.8.4. FrecvenŃa vântului pe direcŃii la staŃia Corugea, ianuarie-martie 1998-2007

InfluenŃa vânturilor puternice asupra transportului maritim în partea de

vest a Mării Negre.

Caracteristicile vântului, folosite în literatura de specialitate pentru a defini

furtunile din Marea Neagră sunt viteza şi durata vântului: viteza vântului a fost stabilită la
minim 12 m/s, înregistrată timp de 10-12 ore consecutive (Chiotoroiu B., 1999).
Au fost considerate zile cu furtuni cele în care această valoare (adiŃional s-a
considerat şi înălŃimea de val) se înregistrează la cel puŃin una dintre staŃiile
meteorologice costiere româneşti. Analiza frecvenŃei zilelor cu furtuni în funcŃie de
anotimp arată că ea este maximă în sezonul rece, în special în intervalul noiembrie-
februarie.
DirecŃia dominantă a vânturilor puternice este N sau NNE iar vitezele maxime au
depăşit 35 m/s la Gloria.

86
 Frecventa directiei vantului Sulina - IANUARIE 1998-2007

N
40
NV 30 NE
20
10
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Frecventa directiei vantului Gloria - Ianuarie 2006

N
60
NV 40 NE

20
V 0 E Frecv. pe directii (%)

SV SE

Fig.8.5 FrecvenŃa vântului pe direcŃii la Sulina şi Gloria, ianuarie 1998-2007

Reprezentarea frecvenŃei vântului pe direcŃii, pe baza datelor achiziŃionate în

cadrul proiectului GLOBE, arată că direcŃiile nord predomină în lunile de iarnă (fig…..).
În timpul furtunii din 3-5 ianuarie 1995, care a provocat scufundarea a două nave
în rada exterioară a portului ConstanŃa, vântul a depăşit 25 m/s la Gloria.

Fig.8.6 VariaŃia vitezei vântului la Gloria, 3-5 ianuarie 1995 (Chiotoroiu, 1997)

87
 Vântul a atins viteze mari şi în timpul furtunii din decembrie 1991, atingând 40
m/s la Gloria, şi a suflat permanent din direcŃie nord (figura 5).

Fig.8.7 VariaŃia vitezei vântului la staŃiile ConstanŃa, Sulina şi Gloria în timpul furtunii
din 6-11 dec.1991 (Chiotoroiu B., 1991)

Pentru transportul maritim vânturile puternice reprezintă un factor de risc nu

numai prin intensitate, ci şi prin durată. Studiile publicate până în prezent arată că
furtunile cele mai lungi, cu durată mai mare de 4 zile, sunt cele produse de o circulaŃie
atmosferică denumită de cuplaj, între un anticiclon continental şi un câmp depresionar
extins deasupra Mării Mediterane, cu perturbaŃii care se deplasează spre Marea Neagră
(fig.8.8).

88
 Fig.8.8 Furtuna din 6-11 dec. 1991. Harta geopotenŃialului 500hPa şi situaŃia la sol
din 6-8 dec.1991 (Chiotoroiu, 1999)

Din studiile publicate reiese că acest tip de furtună este cel mai frecvent în bazinul
de vest al Mării Negre şi reprezintă aproximativ 50% dintre cazurile studiate pe o
perioadă de 20 de ani (Chiotoroiu, 1999). Intensificarea vântului într-un interval scurt de
timp este consecinŃa gradienŃilor termobarici mari, datoraŃi stabilităŃii anticiclonilor
continentali în timpul iernii în contrast cu aerul mai cald din Mediterana şi de deasupra
Mării Negre. CirculaŃia de altitudine în aceste situaŃii se caracterizează prin prezenŃa
talvegului depresionar, care se adânceşte şi coboară la latitudini sudice în lunile reci. În
zilele care preced apogeul furtunilor se observă deplasarea progresivă a talvegului spre
sud şi spre est şi poziŃionarea lui deasupra părŃilor vestice ale Mării Negre. În lunile reci
talvegul, care coboară mult spre sud izolează nuclee reci, în timp ce în lunile de tranziŃie
se menŃine la latitudini mai nordice, iar nucleele sunt mai puŃin conturate (figura 6).

89
 Prin studiul avariilor înregistrate de navele aflate în portul şi rada portului
ConstanŃa şi de instalaŃiile portuare în zilele cu furtuni, se poate estima riscul pe care
vânturile puternice (şi valurile de furtună) îl prezintă pentru navigaŃia din largul
coastelor româneşti. O astfel de corelaŃie, realizată pentru un interval de 10 ani, arată că
cel mai mare număr de avarii s-au produs în timpul situaŃiilor meteorologice descrise mai
sus, de cuplaj atmosferic (Chiotoroiu, 1999).

Seceta

Potrivit unei definiŃii clasice, seceta reprezintă o perioadă îndelungată din sezonul
cald al anului (primăvară, vară, toamnă), în condiŃii de temperatură ridicată a aerului, cu
precipitaŃii având valori cu mult sub valoarea normală pentru respectiva regiune. Însă
aceasta este o definiŃie puŃin precisă. În aceste condiŃii, rezervele de apă din râuri, lacuri
şi sol se micşorează mult, ceea ce creează premise nefavorabile dezvoltării normale a
plantelor şi aprovizionării cu apă a oamenilor.
CondiŃiile favorabile pentru manifestarea secetei sunt create atunci când un
anticiclon, îndeosebi de natură continentală, stagnează o perioadă însemnată deasupra
unei Ńări sau a unui anumit teritoriu, împiedicând ca acestea să fie traversate de
perturbaŃiile ploioase.
Seceta este un eveniment deosebit de dramatic pentru societatea dobrogeană. Dacă
perioada cu deficit în precipitaŃii durează, ea poate provoca un dezechilibru hidric
important, care se exprimă prin pierderi de recoltă sau restricŃii în consumul de apă, şi
creează o întreagă serie de probleme economice.
Termenul de secetă în accepŃiunea clasică este propriu perioadelor uscate şi calde,
durabile, cum ar fi de exemplu, un interval de 21 de zile, în care cade mai puŃin de 30%
din cantitatea obişnuită de precipitaŃii. Un deficit de umezeală, definit ca secetă într-o
regiune, poate să nu fie considerat secetă în altă regiune şi, de asemenea, poate fi mai
puŃin grav pentru un anumit sezon decât pentru altul.

Ariditatea

Ariditatea reprezintă un risc climatic permanent major pentru o teritoriul Dobrogei.

Resursele de apă şi calitatea acesteia sunt în continuă scădere, iar aceste aspecte
constituie un factor limitative sever, atât pentru Dobrogea, cât şi pe plan internaŃional,
îndeosebi o dată cu creşterea aridităŃii datorate încălzirii globale, prognozată de unele
scenarii climatice. Cunoaşterea aridităŃii este necesară şi pentru explicarea
caracteristicilor peisajului geografic şi pentru utilizarea raŃională a resurselor de apă.

90
9. STUDIU DE CAZ

CondiŃiile climatice, factor major in determinarea specificului şi dinamicii

proceselor actuale din culoarul Carasu

Situarea României în sud-estul părŃii centrale a continentului şi a Podişului

Dobrogei în extremitatea sud-estică a României, face ca majoritatea maselor de aer care
ajung în această parte a Ńării să capete caractere continentale. Ele se manifestă prin:
durata mare de strălucire a Soarelui (peste 2200 ore în medie anual), prin: amplitudinile
termice mari (amplitudinea anuală absolută la Cernavodă este de 66,80C, la Hârşova
63,10C, la Feteşti 68,60C, la Mărculeşti 67,50C), prin precipitaŃiile mai reduse decât în
alte părŃi ale Ńării (sub 500 mm în medie anual). Apropierea Mării Negre are o influenŃă
redusă asupra condiŃiilor climatice din zona vestică a Dobrogei si implicit a zonei
studiate, întrucât la latitudinile medii este caracteristică circulaŃia zonală (vest-est).

Factorii climatogeni regionali şi locali

Fragmentarea şi complexitatea reliefului sunt cauzele principale ale diferenŃierii

condiŃiilor de dezvoltare a proceselor şi fenomenelor atmosferice, precum şi a climei în
general, în cadrul circulaŃiei generale a atmosferei şi a fluxului radiaŃiei solare,
corespunzătoare poziŃiei geografice a văii Carasu.
Principalele particularităŃi ale reliefului, care alături de ceilalŃi factori au un rol
determinant în formarea climei, sunt: altitudinea locului, aspectul şi desfăşurarea
formelor de relief, valoarea şi orientarea pantelor.
Datorită amplitudinilor hipsometrice reduse, valea Carasu, nu resimte influenŃele
climatice impuse de altitudinea reliefului, astfel că, peisajul climatic vertical al regiunii
este neglijabil. Netezimea relativă a regiunii favorizează deplasarea rapidă a maselor de
aer şi dezvoltarea, aproape simultană a tuturor proceselor climatice. Aşa se explică
diferenŃele anuale mici, între estul şi vestul văii Carasu, privind valorile medii ale
temperaturii aerului, radiaŃiei solare, duratei de strălucire a Soarelui, nebulozităŃii,
umezelii relative etc.
Formele de relief şi orientarea pantelor imprimă modificări locale în regimul
climei, dar mai ales al topoclimei şi microclimei. Forma concavă a văii Carasu
favorizează procesul de acumulare şi reŃinere a aerului rece şi dens, ceea ce are loc în
general noaptea, fiind mai accentuat în partea rece a anului şi pe timp calm şi senin. În
asemenea condiŃii se creează stratificarea stabilă a aerului, cunoscută sub denumirea de
inversiune termică. Astfel, în valea Carasu, temperatura aerului este iarna mai coborâtă,
decât pe pante la înălŃimi mai mari, ceea ce nu concordă cu legea etajării verticale. Aceste
particularităŃi ale climei se resimt mai evident, dacă se analizează regimul îngheŃului şi al
temperaturilor minime. Pe fundul văii Carasu, în zilele senine de vară, solul şi aerul se
încălzesc excesiv, proces favorizat, de slaba circulaŃie a aerului în condiŃiile de adăpost.
Rezultă deci că pe fundul formelor concave ale reliefului, amplitudinea
oscilaŃiilor zilnice şi anuale ale temperaturii suprafeŃei solului şi aerului creşte apreciabil
în comparaŃie cu cele ale pantelor şi formelor convexe de teren.
Un rol important în repartiŃia căldurii pe suprafaŃa reliefului îl au orientarea şi
înclinarea suprafeŃelor, deoarece în funcŃie de acestea variază unghiul de incidenŃă al

91
razelor solare şi deci cantitatea de căldură. Pantele sudice în emisfera nordică sunt
favorizate în acest sens. Pe versanŃii sudici, încălzirea solului şi a aerului, precum şi
diferitele fenomene legate de aceste procese sunt mai accentuate decât pe versanŃii
nordici, unde expunerii nefavorabile faŃă de Soare i se adaugă şi înclinarea mai mare a
suprafeŃelor, care rămân umbrite timp îndelungat. Aşa cum am mai spus, acest lucru a
favorizat cultivarea viŃei de vie cu bune rezultate pe versantul mai însorit.
Prin dispunerea lor spaŃială în funcŃie de expunerea spre Soare, versanŃii preiau şi
transformă diferenŃiat radiaŃia solară, iar prin orientarea lor faŃă de circulaŃia generală a
atmosferei, în regiune, aceştia constituie bariere pe care masele de aer le depăşesc cu
greu.
Astfel, un prim şi important efect al reliefului este cel produs de gradul de
luminare şi umbrire diurnă.
Zonalitatea solurilor şi a vegetaŃiei reflectă de asemenea, în mare măsură, regimul
climei. Solurile din regiunea văii Carasu, arabile în cea mai mare parte, influenŃează
evoluŃia valorilor albedoului în limite destul de largi de-a lungul anului, în funcŃie de
umezirea şi uscarea acestora. Corelate cu apariŃia şi dezvoltarea vegetaŃiei solurile
reprezintă factori esenŃiali, care determină modificări sensibile ale puterii de absorbŃie şi
reflexie radiativă la nivelul suprafeŃei active.
Un alt factor important, care creează particularităŃi nu mai puŃin importante ale
regimului climatic este vegetaŃia, în special cea cultivată în cazul de faŃă.
După cum se ştie, stepa primară de odinioară a fost în cea mai mare parte
desŃelenită. Pădurea mult mai extinsă a fost defrişată în întregime pentru extinderea
culturilor. Mai există asociaŃii de pădure la Basarabi, unde speciile plantate alternează cu
cele naturale de silvostepă.
Rolul pădurii asupra climei câmpurilor vecine este deosebit de mare. Pădurea
exercită un rol protector iarna împotriva vânturilor puternice care spulberă zăpada de pe
câmp, iar vara împotriva vânturilor uscate care măresc evapotranspiraŃia. În acelaşi timp
ea are şi un rol de moderator termic. În împrejurimile, precum şi în interiorul pădurilor,
umezeala este mai mare datorită evapotranspiraŃiei mai mari şi a umbrei lăsate de
coronament. Ca urmare, contrastele termice se diminuează comparativ cu câmpurile
însorite. Măsurătorile efectuate în zonele forestiere au arătat că diferenŃele de temperatură
între pădure şi ogorul însorit sunt la orele 10 -11 de 5-6oC pe sol şi de 1-2oC în aer.
Varietatea plantelor cultivate, dezvoltarea stadială a plantelor şi rotaŃia sau
alternanŃa culturilor de la un an la altul face ca suprafaŃa activă să capete un caracter
foarte schimbător în timp, ceea ce influenŃează direct regimul meteorologic al stratului de
aer învecinat. De exemplu, pe un câmp cu mirişte, vara, convecŃia termică se dezvoltă
mai rapid, comparativ cu un ogor cultivat şi este diminuată pe un câmp irigat. De
asemenea vara, în perioada de maturitate, din cauza densităŃii mari a plantelor,
temperatura suprafeŃei active este cu circa 2oC mai mică, la culturile de păioase, şi cu cca.
4oC mai mică la cele de porumb, în comparaŃie cu o platformă de sol (dezgolită). Astfel
se creează particularităŃi episodice ale microclimei. La suprafaŃa superioară a învelişului
vegetal, radiaŃia solară, în funcŃie de desimea plantelor, este absorbită selectiv,
transformată în căldură, reflectată şi difuzată în mod specific şi numai o anumită parte
revine solului.
Culturile influenŃează umezeala aerului şi a a solului. La începutul primăverii,
rezerva de apă din sol pe toate terenurile este aproximativ aceeaşi. În perioada de

92
vegetaŃie, rezerva de apă se modifică în raport cu necesităŃile fiziologice ale plantelor
agricole. Păioasele consumă mai mult în prima parte a semestrului cald, prăşitoarele – în
cea de-a doua parte. Totodată diferenŃele sunt provocate şi datorită faptului, că plantele
agricole reŃin o parte din umezeală, pe frunze, iar prin evapotranspiraŃie consumă foarte
mult din rezerva de apă din sol. Ca urmare, deasupra culturilor, umezeala aerului este
diferită de cea din câmpul dezgolit.
łinând cont că valea Carasu se suprapune parŃial Canalului – Dunăre Marea
Negră, cu o suprafaŃă acvatică însemnată, se resimte influenŃa acesteia în regimul climatic
local. Datorită proprietăŃilor fizice ale apei, procesele de înmagazinare şi de cedare a
căldurii decurg, mai lent. Procesul continuu al evaporării, care se realizează cu un
consum mare de căldură, asigură, pe de o parte, umezirea permanentă a aerului, iar pe de
altă parte provoacă reducerea încălzirii aerului, în partea caldă a anului, mai ales ziua
(când deasupra apei se formează adesea inversiuni termice). Rugozitatea suprafeŃei
bazinului de apă este foarte mică în comparaŃie cu cea a uscatului şi de aceea vântul este
de obicei mai intens.
Totuşi influenŃa apei din cuprinsul văii Carasu se face simŃită doar la nivel de
microclimat şi topoclimat, iar adevărata importanŃă a bazinelor acvatice, în distribuŃia
elementelor climatice, îi revine Mării Negre. InfluenŃa acesteia se resimte doar pe o
distanŃă de cca. 35 km, unde se atenuează frontul brizelor marine, pe fondul circulaŃiei
predominante din vest şi nord care împiedică extinderea aerului maritim spre interiorul
uscatului.
Omul, prin activitatea sa, a acŃionat dintotdeauna asupra condiŃiilor climatice.
DesŃelenirea stepei primare, defrişarea pădurilor, crearea aşezărilor, construirea
drumurilor, industrializarea peisajului sau sistematizarea teritoriilor, toate au contribuit la
modificarea condiŃiilor locale ale climatului.
Cea mai importantă acŃiune conştientă a omului care are influenŃe evidente în
modificarea condiŃiilor climatice locale a fost introducerea irigaŃiilor. În acest sens este
bine cunoscut magistrala de aducŃiune a apei din Dunăre, Carasu. Introducerea acestei
reŃele de irigaŃie în zona văii Carasu a determinat creşterea umezelii aerului şi a solului şi
moderarea regimului termic din culturile respective. În condiŃii de culturi irigate, se
micşorează foarte mult diferenŃele de temperatură şi umezeală dintre câmpuri şi lunci;
uneori câmpurile irigate devin mai umede ca luncile.
Modificările aduse de om structurii suprafeŃei active sunt mult mai numeroase şi
ar putea fi privite din punct de vedere istoric, pe etape: etapa stepei primare, etapa
introducerii culturilor agricole şi etapa modernizării agriculturii asociată construirii
Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Alături de irigaŃii, mecanizarea agriculturii a contribuit la o mai bună repartiŃie a
umezelii în sol, la nivelarea unor microforme (crovuri, rigole), la estomparea unor
diferenŃe microclimatice.
Se poate concluziona că pentru clima văii Carasu, rolul suprafeŃei active este
subordonat factorului de circulaŃie local (brize) sau general.
Toate aceste particularităŃi ale suprafeŃei teritoriului acŃionează în mod diferenŃiat,
însă în acelaşi timp ca un tot unitar şi complex, denumit suprafaŃa subiacentă – activă.
Aceasta în interacŃiune cu ceilalŃi factori de bază, exteriori, cum sunt radiaŃia solară şi
circulaŃia generală a atmosferei, determină, în ansamblu, clima regiunii studiate – valea
Carasu.

93
Elemente şi fenomene climatice
Regimul termic

Pentru caracterizarea regimului termic din zona prelucrarea s-a făcut după o
metodologie unică, conform instrucŃiunilor de specialitate.
Întrucât staŃia meteorologică Feteşti s-a considerat ca fiind de bază, deoarece
are cea mai lungă perioadă de funcŃionare (1943-1987), s-a urmărit să se vadă în ce
măsură datele respective sunt reprezentative pentru amplasamentul centralei nucleare.
În acest scop s-au analizat şi temperaturile măsurate la staŃia meteorologică Medgidia
care este situată mai la est, într-un cadru fizico-geografic ceva mai diferit, în paralel
cu datele obŃinute de la staŃia veche Cernavodă care era situată aproximativ la
mijlocul distanŃei dintre celelalte două staŃii meteorologice şi cu un specific fizico-
geografic intermediar.
Din analiza şirurilor de date şi a valorilor medii multianuale rezultate în urma
prelucrării, s-a constatat că diferenŃele valorice ale temperaturii aerului la cele trei
staŃii meteorologice sunt foarte mici, şi pot fi deci considerate ca fiind reprezentative
pentru amplasamnetul centralei nucleare.
a. EvoluŃia anuală a temeperaturii aerulului.Mediile lunare şi anuale.Sub influenŃa
fluctuaŃiilor generale ale circulaŃiei atmosferice, valorile temperaturii aerului nu se
menŃin constante de la un an la altul, ci se abat neîncetat de la valoarea medie
multianuală. Caracteristicile generale ale mersului anual al temperaturii aerului
sunt puse în evidenŃă de variaŃia valorilor medii lunare multianuale.
Din analiza şirurilor de date exprimând temperatura medie anuală a aerului, s-a
constat că în teritoriul studiat aceasta prezintă o variabilitate destul de redusă de la
un an la altul. Astfel, valorile medii anuale la ConstanŃa au oscilat între 12.1oC , în
anul 1961 şi 12.6oC, în anul 2000, iar la Cernavodă între 10.0ºC, în anul 1987 şi
12.5ºC, în anul 1994. Între valorile menŃionate se situează media multianuală de
11.6oC la ConstanŃa, în timp ce la Cernavodă este de 11.3ºC. Valori ceva mai mici
s-au înregistrat la Valul lui Traian (10.6oC) şi Medgidia (10.9oC). Pentru întreaga
vale Carasu rezultă în urma analizelor o temperatură medie multianuală de
11.0oC, exprimată şi de izoterma de 11oC, dar şi din media valorilor rezultate din
tabelul de mai jos (tabel 9.1):

Tabelul 9.1
Mediile lunare şi anuale ale temperaturii aerului. Perioada 1961- 2000
StaŃia \ Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Constanta 0.5 1.7 4.7 10 15.5 20.2 22.3 22. 18.1 13.1 7.8 2.9 11.6
Valul lui
-0.4 0.8 4.2 9.7 15.4 19.5 21.5 20.7 16.7 11.4 6.2 1.8 10.6
Traian
Medgidia -0.6 0.8 4.6 10.4 16 20 21.8 21 17.1 11.7 6.2 1.6 10.8
Cernavoda -1 0.9 5.3 11 16.2 20 22.4 21.7 17.6 11.9 5.9 1 11.1

94
 Fig. 9.1 VariaŃia
anuală a valorilor medii
lunare ale temperaturii
25
aerului în valea Carasu.
20 Perioada 1961 -2000
15
Grd. C

10

0
II III IV V VI V II V III IX X XI X II
lu n a
C o n s ta n ta V a lu l lu i T r a ia n M e d g id ia Cern av o da

Valorile medii anuale ale temperaturii aerului reprezintă un parametru sintetic,

care exprimă potenŃialul termic global al zonei la care ne referim. De aceea, mult mai
expresive pentru cunoaşterea modului cum se manifestă valorile temperaturii aerului la
cele patru staŃii meteorologice sunt variaŃiile mediilor lunare (fig. 9.1).
În cursul anului se constată o creştere treptată a valorilor medii lunare din luna
ianuarie către iulie şi apoi descreşterea din iulie către decembrie în funcŃie de
modificările sezoniere a poziŃiei soarelui pe bolta cerească.
Dinamica în timpul anului a temperaturii aerului evidenŃiază creşteri mai
accentuate ale mediilor lunare între martie-aprilie şi aprilie mai (între 5-6oC), urmate de
creşteri ceva mai moderate, până în iulie. În august temperatura aerului înregistrează o
scădere foarte uşoară, faŃă de iulie, care în valori medii multianuale nu depăşeşte 1oC
(0.2oC la ConstanŃa, 0.8oC la Valul lui Traian şi Medgidia şi 0.7oC la Cernavodă), urmată
de scăderi ale temperaturii de 3-4oC în septembrie, faŃă de august (3.9oC la ConstanŃa,
4.0oC la Valul lui Traian, 3.9oC la Medgidia şi 4.1oC la Cernavodă). În următoarele luni
temperatura aerului scade de la o lună la alta cu 4-6oC (între septembrie şi octombrie
4.9oC, la ConstanŃa, 5.3oC, la Valul lui Traian, 5.4oC, la Medgidia şi 5.7oC la Cernavodă),
observându-se deci accentuarea influenŃelor termice moderatoare pe măsura apropierii de
Marea Neagră.
În luna ianuarie, ca efect al frecventelor invazii ale maselor de aer rece continental
(arctic sau polar) care se deplasează de pe teritoriul Rusiei (din aria anticiclonului
Siberian), deasupra Ńării noastre, temperatura aerului atinge valoarea medie cea mai
scăzută. În teritoriul studiat pentru această lună rezultă o temperatură medie multianuală
de –1oC la Cernavodă, de -0.6oC, la Medgidia, de -0.4oC la Valul lui Traian şi de 0.6oC la
ConstanŃa. Ianuarie este, de fapt, singura lună în care se înregistrează valori medii lunare
multianuale negative. Februarie este de asemenea o lună rece, media multianuală fiind la
Cernavodă de 0.9oC, de 0.8oC la Medgidia şi Valul lui Traian şi de 1.7oC la ConstanŃa.
În cursul lunii iulie, sub influenŃa intensificării la maxim a radiaŃiei solare şi a
creşterii duratei zilei, temperatura aerului atinge în medie valorile cele mai ridicate din
cursul anului şi anume: 22.4oC la Cernavodă, 21.8oC la Medgidia, 21.5oC la Valul lui
Traian şi 22.3oC la ConstanŃa (fig.9.2).

95
 Caracterul regimului temperaturii aerului este evidenŃiat şi de valorile
amplitudinii medii anuale, unul din parametri ce reflectă continentalismul climei,
exprimând contrastul de temperatură dintre luna cea mai caldă şi cea mai rece a anului.
La staŃiile analizate cea mai mare amplitudine medie a rezultat la Feteşti (24,90C),
remarcându-se o scădere pe măsura apropierii de marele bazin de apă al Mării Negre şi
anume 23,90C la Cernavodă şi 23,60C la Medgidia. Deci, rolul de moderator al climei pe
care îl are prezenŃa Mării Negre, deşi mai slab, se resimte şi în zona amplasamentului
studiat rezultând ierni ceva mai blânde decât în restul Ńării, iar încălzirile din miezul verii
sunt mai ponderate.

Temeperatura aerului, media lunara 1981-2000

30

25

I
20
II
III
15
IV
V
temp 10
VI
VII
5
VIII
IX
0
X
XI
-5
XII

-10
19811982198319841985198619871988198919901991199219931994199519961997199819992000

anii

Fig.9.2

În ansamblul văii Carasu, variaŃiile temperaturii medii multianuale oscilează în

limite restrânse, valorile cele mai ridicate, de peste 11oC fiind înregistrate la extremităŃile
văii (fâşia litorală şi cea dunăreană), în timp ce în subregiunea Medgidiei şi Valul lui
Traian, valorile sunt sub 11oC. VariaŃiile se înregistrează datorită unor situaŃii sinoptice
diferite sau deosebite, aportului termic, circulaŃiei atmosferice etc. Deşi cele două unităŃi
acvatice atenuează excesele termice, valorile aşa cum s-a constatat nu sunt foarte diferite.
Aceste aspecte se pot identifica în graficele de mai jos (fig.9.3).

1 1 .8

1 1 .6

1 1 .4

1 1 .2

11
Grd.C

1 0 .8

1 0 .6

1 0 .4

1 0 .2

10
C o n s ta n ta V a lu l lu i T r a ia n M e d g id ia Cernav oda

Fig.9.3 t e m p e r a t u r a m e d ie m u lt ia n u a la

96
 Caracterul regimului temperaturii aerului este evidenŃiat şi de valorile amplitudinii
medii anuale, unul din parametrii ce reflectă continentalismul climei, exprimând
contrastul de temperatură dintre luna cea mai caldă şi cea mai rece a anului. În perimetrul
văii Carasu, pe baza datelor analizate, a rezultat cea mai mare amplitudine termică
multianuală la Cernavodă (23.4oC), urmată de Medgidia (22.4oC), Valul lui Traian
(21.9oC) şi ConstanŃa (21.5oC), ceea ce înseamnă că amplitudinea temperaturii aerului, se
măreşte în interiorul uscatului pe măsura distanŃării faŃă de Marea Neagră (tabelul 3).

Tabelul 9.2 Valorile medii ale amplitudinii anuale (oC). Perioada 1961 - 2000
StaŃia meteorologică Media lunii iulie Media lunii ianuarie Amplitudinea
ConstanŃa 22.3 0.8 21.5
Valul lui Traian 21.5 -0.4 21.9
Medgidia 21.8 -0.6 22.4
Cernavodă 22.4 -1 23.4

După cum se observă în figura alăturată, valorile respective reflectă pe deplin

influenŃa moderatoare a Mării Negre, care se imprimă în imaginea climatică a regiunii
studiate prin accentuarea continentalismului, pe măsura depărtării de bazinul acesta
(fig.9.4).
23.5

23

22.5
Grd. C

22

21.5

21

20.5
Constanta Valul lui Medgidia Cernavoda
Traian

amplitudinea medie anuala a temperaturii aerului

Fig.9.4
b. Mediile lunare ale temperaturilor extreme zilnice. Pentru aprecierea
specificului climatic al unei regiuni geografice, valorile obŃinute în urma prelucrării
datelor zilnice nu sunt suficient de concludente.
Se ştie că aceeaşi medie zilnică poate proveni din valori apropiate la cele patru ore
de măsurători (1, 7, 13, 19) în cazul unui climat moderat, sau, în cazul unui climat cu
grad de continentalism mai accentuat, diferenŃa dintre temperaturile măsurate la amiază
(ora 13) şi cele de la miezul nopŃii (ora 1) să fie foarte mare.

97
 Din analiza mediilor multianuale din perioada 1961-20005 ale temperaturilor
extreme zilnice, media maximelor zilnice, are valori pozitive în toate lunile anului şi la
toate staŃiile meteorologice analizate. Cea mai scăzută maximă zilnică a temperaturii
aerului se înregistrează în prima lună din an şi anume: 6.9ºC, la Cernavodă, 6.7oC, la
ConstanŃa, 6.3oC, la Medgidia şi 7.2oC la Valul lui Traian, iar cea mai ridicată minimă în
iulie de: 18.6oC, la ConstanŃa, 16.8oC, la Valul lui Traian, 16.9oC, la Medgidia şi de
18.2oC la Cernavodă. Cea mai ridicată maximă zilnică se înregistrează de asemenea în
iulie (25.6oC, la ConstanŃa, 25.5oC, la Valul Traian, 26.3oC, la Medgidia şi 28.2oC la
Cernavodă), iar cea mai scăzută minimă în luna ianuarie (-5.8oC ,la ConstanŃa, -8.0oC, la
Valul lui Traian, -9.1oC, la Medgidia şi –8.2oC la Cernavodă.
Extremele medii rezultate în urma medierii tuturor valorilor de maximă,
respectiv de minimă, dintr-o lună completează tabloul regimului termic dintr-un anumit
loc geografic. Din analiza mediilor multianuale (1921-1980) ale temperaturilor maxime
mijlocii s-a constatat că acestea au valori pozitive în toate lunile anului. Cea mai scăzută
maximă mijlocie s-a înregistrat în prima lună din an şi anume 1,70C la Feteşti, 2,00C la
Cernavodă şi 2,30C la Medgidia. De la o lună la alta se remarcă o creştere a acestor
temperaturi pînă în iulie, când se ating cele mai ridicate valori şi anume 29,40C la Feteşti,
29,00C la Cernavodă şi 28,60C la Medgidia. În august, valorile se menŃin de asemenea
ridicate, diferenŃiindu-se cu mai puŃin de 10C faŃă de luna iulie. Răcirea se face remarcată
din septembrie, dar ea devine mai pronunŃată în ultimele trei luni ale anului când
diferenŃa de la o lună la alta se poate estima la 6-70C. În decembrie, temperatura maximă
mijlocie coboară pînă la valori apropiate de cele ale lunii februarie, oscilând între 40C şi
50C la cele trei staŃii la care ne referim în studiul de faŃă.
De la o luna la alta se remarcă prin urmare o creştere a temperaturilor extreme
până în iulie, când se ating cele mai ridicate valori, atât la mediile zilnice cele mai
coborâte cât şi la cele mai ridicate. În august, valorile se menŃin de asemenea ridicate,
diferenŃiindu-se cu numai 1-2ºC faŃă de luna iulie. Răcirea se face remarcată din
septembrie, dar ea devine mai pronunŃată în ultimele trei luni ale anului când diferenŃa de
la o luna la alta este de 5-6ºC. În decembrie, temperatura coboară până la valori apropiate
de cele ale lunii februarie, fiind o diferenŃă de sub 1ºC (tabel 9.3).

Tabelul 9.3
Valorile medii ale temperaturilor zilnice extreme (maxima şi minima). Perioada 1961- 2000
StaŃia Temp. \ luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Maxima 6.7 7.9 11.4 15.0 20.6 24.0 25.6 25.1 22.1 18.5 13.8 9.5 16.6
ConstanŃa
Minima -5.8 -4.3 -0.2 5.9 10.7 16.0 18.6 17.9 13.5 7.0 1.2 -3.3 6.4
Valul Maxima 7.2 7.8 12.5 16.2 20.8 24.4 25.5 24.5 21.8 18.1 14.2 9.5 16.8
Traian Minima -8.1 -5.8 -1.7 4.7 9.9 14.5 16.8 15.8 11 4.3 -1.1 -5.2 4.5
Maxima 6.7 8.2 13.1 16.7 21.3 25.0 26.4 25.3 22.8 18.8 13.8 9.1 17.2
Medgidia
Minima -8.5 -5.9 -1.9 4.6 8.9 14.4 17 15.8 11.4 4.0 -0.7 -5.7 4.4
Maxima 6.9 9.7 14.3 17.2 23.2 26 28.1 26.8 22.9 19.3 14.1 9 18.1
Cernavodă
Minima -8.2 -6.8 -1.5 4.8 9.1 14.8 18.4 16.5 11.6 3.9 -1.5 -8.1 4.4

Mediile lunare ale temperaturilor extreme zilnice cele mai coborâte înglobează
valori momentane cele mai scăzute care se produc zi de zi, nu numai la orele de
5
Pentru staŃiile meteorologice Valul lui Traian şi Cernavodă deoarece nu au fost observaŃii s-au folosit mai
puŃini ani

98
observaŃii ci şi în intervalul dintre orele respective. Media lunară a minimelor zilnice ale
temperaturilor aerului caracterizează mult mai concludent gradul de asprime al iernilor,
deoarece este foarte important de ştiut dacă o valoare foarte scăzută este accidentală sau
caracterizează răcirea care persistă timp mai îndelungat (fig.9.5).

Fig.9.5
30

25

20

15

10 c. Temperaturi extreme
Grd. C

5
absolute.VariaŃia locală
0
posibilă a temperaturii
Maxima Minima Maxima Minima Maxima Minima Maxima Minima aerului este redată de
-5 Constanta Valul Traian Medgidia Cernavoda
valorile extreme
-10
instantanee (maxime şi
-15 minime) atinse de
I F M A M I I A S O N D temperatura aerului în
cazuri unice, într-un
interval de 40 de ani.
La toate staŃiile meteorologice vizate, cele mai ridicate valori ale temperaturii
aerului s-au produs în lunile iulie şi august cu medii de peste 30oC, dar care, în unele
situaŃii de excepŃie au depăşit chiar 40o C (41.8oC la Cernavodă, în anul 2000). La
ConstanŃa, la capătul opus al văii Carasu, maxima absolută în cei 40 de ani s-a înregistrat
în luna iulie, anul 2000 de 36.2oC, la Valul lui Traian în iulie, 1988, de 38.4oC, iar la
Medgidia în iulie 1994, de 39.7oC. În lunile martie şi aprilie au fost situaŃii de excepŃie
când temperatura aerului a atins sau depăşit 30oC (31.4oC în aprilie, 1961, 32.4oC, în
aprilie, 1985 la Valul lui Traian, 31.9oC în aprilie 1985 şi 30.1oC, în aprilie1990, la
ConstanŃa, 33.1oC, în aprilie 1998 la Cernavodă. Numai în ianuarie maxima absolută a
temperaturii nu a atins 20oC, ea urcând până la cel mult 17,9oC, în anul 1979 la Medgidia,
17.6oC, în anul 1993, la Valul lui Traian, 16.4oC în anul 1983 şi 18.6oC în anul 2000 la
Cernavodă. Prin urmare valorile au crescut de la mare către interior şi datorită rolului
moderator al apei mării (fig.6).
De menŃionat că în decursul anilor aceste valori extreme s-au înregistrat în
situaŃiile cu invazii ale maselor de aer foarte cald tropical, condiŃiile locale favorizând
uneori accentuarea lor.
Temperatura minimă absolută a aerului a înregistrat valori negative începând din
luna septembrie până în luna aprilie, cele mai scăzute valori semnalându-se în anotimpul
de iarnă, îndeosebi în lunile ianuarie şi februarie, când invaziile maselor de aer arctic sunt
mai frecvente şi mai persistente, răcirea fiind accentuată deseori de prezenŃa stratului de
zăpadă şi de radiaŃia nocturnă intensă.
În februarie 1954 s-au semnalat cele mai mici valori ale temperaturii minime
absolute, şi anume, -280C la Feteşti, -24,60C la Cernavodă şi –23,00C la Medgidia.
Temperaturile minime absolute sub –100C s-au produs începând din luna noiembrie
pînă în martie. În arealul studiat, au fost situaŃii accidentale când în lunile de vară
temperatura minimă a scăzut sub 100C (3,40 în iunie, 7,60C în iulie şi 6,60C în august

99
 la Feteşti). De subliniat că amplitudinea absolută rezultată din valorile extreme
absolute ale temperaturii aerului este de peste 600C şi anume, 68,60C la Feteşti,
66,80C la Cernavodă şi 62,40C la Medgidia. MenŃionez că ecartul mare al acestor
valori termice posibile, care se datoresc advecŃiei maselor de aer foarte reci (arctice)
sau foarte calde (tropicale), rezultă în urma unor perturbaŃii ce nu prezintă regularitate
în apariŃii, ele având un caracter accidental.

Fig. 9.6 Temperatura absolută. Extreme anuale

I
40 II

35 III

30 IV

V
25
VI
20
VII
luna 15 X VIII
10 VII IX
5 IV X
temperatura
0 I XI
1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
XII

anul

Fig.9.7 Temperatura minima. Maxime absolute. Statia Constanta

0 I

-2 II
III
-4
IV
-6 V
VI
-8
VII
luna -10 VIII
-12 IX
X
X
-14 VII
temp XI
-16 IV XII

-18 I
1981 198219831984 1985198619871988 1989 199019911992 19931994199519961997 1998 19992000
anul

Valori mici ale temperaturii minime absolute a aerului s-au semnalat şi la 14

ianuarie 1972, de –17.2oC, la ConstanŃa, în ianuarie 1987, de -21.4oC, la Valul lui Traian,
în ianuarie 1987, de -20oC la Cernavodă şi în ianuarie 1972, de – 21.6oC la Medgidia.
De subliniat, că amplitudinea absolută a temperaturii aerului rezultată din valorile
extreme zilnice înregistrate în lunile caracteristice de vară şi iarnă (iulie respectiv
ianuarie) a fost de 60.8oC, la Cernavodă, 61oC, la Medgidia, 59.8oC, la Valul lui Traian şi
de 53.4oC, la ConstanŃa. Ca şi anterior valorile cresc de la ConstanŃa la Cernavodă.
MenŃionăm că ecartul mare al acestor valori termice realizate, care se datoresc
advecŃiei maselor de aer foarte reci (arctic) sau foarte calde (tropicale), rezultă în urma

100
 unor perturbaŃii climatice ce nu prezintă regularitate în apariŃii, ele având un caracter
episodic .
Pentru crearea unei imagini mai cuprinzătoare mult mai relevante sunt mediile
maximelor şi minimelor absolute calculate la cele patru staŃii meteorologice (tabel 9.5).

Tabel 9.5 Valorile medii lunare şi anuale ale temperaturilor extreme absolute (oC) (maxima şi minima).
Perioada 1961-2000
Temp. \
StaŃia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
luna
Maxima 12.3 14.3 19 22.3 26.5 30.3 30.6 30.8 27.9 24.4 19.7 15 22.7
ConstanŃa
Minima -10.3 -8.4 -4.2 2.0 6.9 11.7 14.1 13.0 8.7 2.4 -2.9 -7.6 2.1
Maxima 12.6 14.6 21.8 24.9 28.7 32.2 33.4 32.1 30.1 26.2 20.1 14.6 24.2
Valul Traian
Minima -12.9 -11.1 -6.6 -1.0 6.15 7.6 10.5 9.0 4.7 -1.8 -5.5 -9.5 -0.8
Maxima 12.3 16.3 22.0 26.1 29.4 32.7 34.0 34.5 30.2 26.9 20.9 14.5 24.9
Medgidia
Minima -12.3 -9.9 -5.9 -0.09 5.8 9.5 12.6 10.8 5.7 -0.4 -4.4 -4.4 0.5
Maxima 12.3 16.6 22.1 25.5 29.8 32.6 35.9 35.6 31.7 28.3 21.4 14.0 25.4
Cernavodă
Minima -11.8 -10.6 -5.3 0.8 4.6 9.9 13.3 11.6 6.9 -1.0 -4.6 -11 0.2

Din datele de mai sus se observă că la toate cele patru staŃii meteorologice în
primele trei luni ale anului (ianuarie, februarie, martie) sunt înregistrate valori ale
temperaturi medii multianuale absolute negative, în timp ce la Medgidia şi Valul lui
Traian se înregistrează temperaturii medii minime absolute negative chiar şi în luna
aprilie. Cu excepŃia ConstanŃei, la celelalte staŃii meteorologice (Cernavoda, Medgidia,
Valul lui Traian) (fig.9.8), în ultimele trei luni ale anului, valorile temperaturilor medii

Fig. 9.8. VariaŃia anuală a valorilor medii lunare a temperaturilor extreme absolute (maxima şi
minima) ale aerului din valea Carasu. Perioada 1961 – 2000

40
35
30
25
20
C 15
.
d
r 10
G
5
0
-5
-10
-15
Maxima Minima Maxima Minima Maxima Minima Maxima Minima

Constanta Valul Traian Medgidia Cernavoda

I F M A M I I A S O N D

multianuale ale minimelor absolute sunt de asemenea negative.

101
FrecvenŃa zilelor cu diferite caracteristici termice ale aerului
În cursul anului, temperatura aerului depăşeşte sau coboară sub anumite praguri,
în raport de care s-au stabilit zile cu îngheŃ, de iarna, de vara şi tropicale. Analiza
acestora creează o imagine mai completă asupra regimului temperaturii aerului în
teritoriul studiat.

a. Numărul zilelor cu îngheŃ (temperatura minimă ≤ oC)

În perioada rece a anului (noiembrie-martie), temperatura minimă a aerului scade
adesea sub 0°C. Anual se produc peste 80 de zile cu îngheŃ.
Primele zile în care temperatura minimă a aerului scade sub 0ºC se observă în
luna octombrie. În aceasta lună, pentru perioada analizată, zilele cu îngheŃ sunt în număr
de cca. 25 (în medie 88 zile la Cernavodă, 86 zile la Medgidia, 88 zile la Valul lui Traian,
şi 68 zile la ConstanŃa). FrecvenŃa zilelor cu îngheŃ creşte evident în luna noiembrie, când
în medie se produc 11 zile la Cernavodă, 10.7 zile la Medgidia, 8.9 zile la Valul lui
Traian şi 4.5 zile la ConstanŃa (tabel 9.6).

Tabelul 9.6 Numărul mediu şi anual de zile cu îngheŃ (t. min ≤ 0oC) din valea Carasu. Perioada 1961 -
2000
StaŃia \ Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
ConstanŃa 19.9 15 8.1 0.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.3 4.5 14.3 62.3
Valul Traian 23.4 19.2 13.5 1.9 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 8.9 19.5 88.4
Medgidia 24.8 17.2 10.6 1.1 0.05 0.0 0.0 0.0 0.0 2.1 10.7 20.0 86.6
Cernavodă 23.0 18.0 12.0 1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 11.0 21.0 88.0

25

20

15
Zile

În luna ianuarie se
10
înregistrează cea mai
mare durată de zilele
5
cu îngheŃ, în medie
23 de zile, la
0
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda Cernavodă, 24.8 zile,
Fig.9.9. VariaŃiaI anuală
F M a A numărului
M I I A mediu
S O lunar
N Dde zile cu îngheŃ
la Medgidia, 23.4
o
(t. min. ≤ 0 C în valea Carasu. Perioada 1961 – 2000 zile, la Valul lui
Traian şi 19.9 zile, la
ConstanŃa. Începând cu luna martie numărul zilelor cu îngheŃ (t. min. ≤ 0C) se reduce
mult, în medie cu un interval de 6-7 zile faŃă de luna precedentă (8-9 zile la ConstanŃa).
Luna aprilie marchează sfârşitul intervalului în care se pot produce îngheŃuri (acum apare
o zi în medie la Cernavodă, 1.1 zile, la Medgidia, 1.9 zile, la Valul lui Traian şi 0.2 zile la
ConstanŃa) (fig.9.9).

102
 Numărul redus al frecvenŃei zilelor cu îngheŃ de la litoral sunt puse pe seama
influenŃei Mării Negre, care rămâne mai caldă decât suprafaŃa terestră.

b .Numărul zilelor de iarnă (temperatura maximă ≤ 0ºC)

Zilele de iarna sunt, în cursul anului, mult mai reduse decât cele cu îngheŃ. În
valea Carasu se produc frecvent în perioada rece a anului (noiembrie-martie).
Anual există în medie sub 25 zile de iarna. Sunt cazuri în care intr-un singur an se
pot înregistra 54 de zile de iarnă, aşa cum a fost anul 1986, sau 44 zile de iarna în anul
1996. Numărul anual minim este de 8-10 de zile de iarna, caracteristic pentru anii 1994 –
1999 (tabel 9.7).
Primele temperaturi maxime zilnice egale sau mai mici de 0°C se observă în
oraşul Cernavoda în luna noiembrie, dar cu o frecventa foarte redusa. Începând cu luna
decembrie creşte numărul acestor cazuri, care depăşesc în medie 1–3 zile de iarnă lunar.
Numărul maxim înregistrat în luna noiembrie a fost de 10 zile de iarnă în anul 1993.
Tabelul 9.7 Numarul mediu lunar şi anual al zilelor de iarnă (t. max. ≤ 0oC)
StaŃia \ Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
ConstanŃa 6.9 3.8 0.8 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.3 2.9 14.7
Valul lui Traian 7.9 4.9 0.6 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.4 3.4 17.2
Medgidia 10.0 5.0 2.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.8 4.6 22.6
Cernavodă 9.0 4.0 1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 8.0 24.0

10
În luna ianuarie se
9
înregistrează maxima de
8
zile de iarnă (în medie: 9
7 zile, la Cernavodă, 10 zile,
6 la Medgidia, 9.7 zile, la
Valul lui Traian şi 6.9 zile,
Zile

4 la ConstanŃa). Din luna

3 martie, numărul de zilede
2 iarnă începe să scadă şi nu
1
depăşeşte 2 zile lunar la
0
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda
Cernavodă şi Medgidia, şi
0.5 –1 zile la Valul lui
I F M A M I I A S O N D
Traian şi ConstanŃa. Din
luna aprilie nu mai apar
Fig. 9.10. VariaŃia anuală a numărului mediu lunar de zile de deloc, excepŃie făcând
iarnă (t. max. ≤ 0oC) din valea Carasu. Perioada 1961 – 2000 Medgidia cu 0.1 zile
(fig.9.10).

c. Numărul zilelor de vara (temperatura maxima a aerului ≥ 25°C)

În cursul anului temperatura maxima zilnica a aerului depăşeşte 25°C la toate
staŃiile meteorologice, durata medie anuală a zilelor cu astfel de temperaturi fiind la
Cernavodă de 105.8 zile, apoi scăzând către ConstanŃa, unde se înregistrează 63.2 zile.
De-a lungul perioadei analizate s-au semnalat ani în care zilele de vară au depăşit chiar
100 de zile (în anul 2000 au fost 119 zile de vară la Cernavodă şi a depăşit, în mai mulŃi

103
ani 100 de zile, la Medgidia şi Valul lui Traian, ca de exemplu anii: 1963, 1975, 1994
s.a.).
Cele mai timpurii zile de vară se produc în luna martie, când se înregistrează în
medie 0.4 zile, la Cernavodă, 0.1, zile la Medgidia, 0.2 zile, la Valul lui Traian şi 0.1, zile
la ConstanŃa. În luna aprilie, numărul mediu al zilelor de vară ajunge la 2 zile, la
Cernavodă, în timp ce la extremitatea cealaltă a văii Carasu, la 0.2 zile pe lună la
ConstanŃa. Începând din luna mai, nu sunt ani în care să nu existe zile de vară. Din luna
iunie, odată cu intensificarea radiaŃiei solare, numărul zilelor de vară creste considerabil,
depăşind în medie 11.2 zile, la ConstanŃa, faŃă de dublul de 22 zile de la Cernavodă.
Cazurile cu temperaturi ale aerului egale sau mai mari de 25°C au cea mai mare frecvenŃă
în lunile iulie şi august, în medie de 21-22 de zile, la ConstanŃa, 23-25 zile la Valul lui
Traian şi Medgidia şi 26-29 de zile, la Cernavodă (tabel 9.8).

Tabelul 9.8 Numărul mediu lunar şi anual al zilelor de vară (t. max. ≥ 25oC) în valea Carasu.
Perioada 1961 - 2000
StaŃia \
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Luna
ConstanŃa 0.0 0.0 0.1 0.2 2.1 11.2 21.9 21.1 5.7 0.8 0.1 0.0 63.2
Valul
0.0 0.0 0.2 0.9 5.5 15.6 25.2 23.2 10.0 2.0 0.1 0.0 82.7
Traian
Medgidia 0.0 0.0 0.1 1.1 7.7 19.0 25.5 23.2 12.7 1.3 0.1 0.0 90.7
Cernavodă 0.0 0.0 0.4 2.0 12.0 22.0 29.0 26.0 11.0 3.0 0.4 0.0 105.8

35
După numărul zilelor
de vară, luna
30 septembrie se
25 încadrează între lunile
mai şi iunie, cu o
20
durată medie maximă
Zile

15 a acestora de 12.7
zile, la Medgidia şi o
10
durată medie minimă
5 de 5.7 zile la
0
ConstanŃa. În luna
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda septembrie au existat
totuşi, în unii ani, zile
I F M A M I I A S O N D
de vara mai
Fig. 9.11 VariaŃia anuală a numărului mediu de zile de vară (t. max. ≥ 25
numeroase: 18-30 de
o
C) din valea Carasu. Perioada 1961 – 2000. zile în anii1975, 1986,
1994, 2000. Din luna
octombrie numărul zilelor de vară scade simŃitor, oscilând în medie între 3.0 zile la
Cernavodă şi 0.8 zile la ConstanŃa. În luna noiembrie numărul mediu de zile de vară este
cuprins între 0.4 zile la Cernavodă şi 0.1 zile la ConstanŃa. În sezonul rece nu se
înregistrează zile cu temperaturi ale aerului egale sau mai mari de 25oC (fig.9.11).

104
d. Numărul zilelor tropicale (temperatura maximă aerului ≥ 30°C)
În cadrul fluctuaŃiilor sale periodice şi neperiodice, temperatura aerului a crescut
până la 30°C sau chiar mai mult. În mod convenŃional, zilele în care mercurul
termometrului de maximă atinge aceste valori au fost denumite zile tropicale.
În tabelul 10 s-a redat numărul mediu, lunar şi anual de zile tropicale. Urmărind
acest tabel, se constată că, începând din luna aprilie până în octombrie, considerată în
climatologie perioada caldă a anului, s-au semnalat zile cu temperaturi maxime ce au
egalat şi depăşit 30°C.

Tabelul 9.9 Numărul mediu lunar şi anual de zile tropicale (t. max. ≥ 30oC) din valea Carasu.
Perioada 1961 - 2000
StaŃia \ Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
ConstanŃa 0.0 0.0 0.0 0.1 0.2 0.8 2.1 2.0 0.3 0.1 0.0 0.0 5.5
Valul Traian 0.0 0.0 0.0 0.2 0.8 3.4 6.0 5.8 1.0 0.4 0.0 0.0 17.6
Medgidia 0.0 0.0 0.0 0.3 0.9 5.3 9.2 7.7 1.0 0.1 0.0 0.0 24.5
Cernavodă 0.0 0.0 0.0 0.1 1.0 8.0 15.0 16.0 4.0 0.6 0.0 0.0 44.7

18 În lunile iulie şi august zilele

16 tropicale sunt cele mai
14 frecvente datorită
12 predominării timpului senin
10 şi a regimului anticiclonic,
Zile

8 sud-estul Europei fiind

6 acoperit de aer tropical sau
4 continental. Numărul acestor
2 cazuri diferă de la un an la
0 altul, însă media multianuală
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda
este de 15,3 zile, în luna iulie
I F M A M I I A S O N D şi 15,7 zile, în luna august la
Fig.9.12 VariaŃia anuală a numărului mediu lunar de zile tropicale Cernavodă, în schimb la
(t. max. ≥ 30oC) din valea Carasu. Perioada 1961 – 2000 ConstanŃa scade considerabil,
ajungând la 2 –3 zile în lunile
iulie şi respectiv august (fig.9.12).
În ansamblul zilelor cu diferite caracteristici termice, în valea Carasu, se remarcă
o diferenŃiere a acestora în raport de influenŃa Mării Negre. Dacă frecvenŃa cea mai
redusă a duratei gerurilor (t. min. ≤ -10oC) şi a îngheŃurilor (t. min. ≤ 0oC) şi frecvenŃa
cea mai mare a zilelor cu temperaturi minime ridicate (temperaturi >10oC) se observă pe
latura estică (sectorul litoral), în schimb, în jumătatea vestică a văii Carasu, prin
accentuarea gradului de continentalism, se dublează pe de-o parte frecvenŃa îngheŃurilor,
iar pe de altă parte frecvenŃa încălzirilor pronunŃate (t. max. > 20oC) din intervalul diurn.

PrecipitaŃiile atmosferice

Particulele de apă lichidă ori solidă (cristalizată sau amorfă) care cad din nori (rar
şi din ceaŃă) atingând suprafaŃa terestră, poartă numele de precipitaŃii atmosferice. Ele

105
 constituie veriga prin care se încheie circuitul apei în natură şi unul din cele mai
importante elemente meteorologice.
Căderea particulelor lichide sau solide ce compun norii este foarte lentă datorită
dimensiunilor mici, particulele de apă fiind susŃinute în suspensie de cei mai slabi curenŃi
ascendenŃi. Căderea particulelor de apă cât şi a cristalelor de gheaŃă din nori este posibilă
atunci când greutatea lor depăşeşte forŃa curenŃilor ascendenŃi, iar viteza de cădere este
direct proporŃională cu mărimea masei picăturilor.
PrecipitaŃiile atmosferice se caracterizează printr-o mare variabilitate în timp şi
spaŃiu, în ceea ce priveşte intensitatea, frecvenŃa şi durata.
Teritoriul analizat poate fi caracterizat ca secetos, cu precipitaŃii insuficiente şi neuniform
repartizate vegetaŃiei native şi plantelor de cultură.
Cantitatea medie anuală de precipitaŃii este de 459 mm la Cernavodă, 431 mm la
Medgidia, 398 mm la Valul lui Traian şi la ConstanŃa (tabel 11).
La acest parametru climatic prezenŃa Mării Negre joacă un rol negativ (inversiuni
termice). AbundenŃa de apă din apropierea uscatului dobrogean contribuie la descendenŃa
aerului în lunile de vară şi deci la o reducere a procesului de formare a norilor
cumuliformi, din care ar putea eventual cădea precipitaŃii. Astfel, la staŃiile meteorologice
caracteristice văii Carasu se observă o diferenŃă 50 - 60 mm între cele situate în
apropierea mării şi cele din partea vestică a văii (fig.9.13).

Tabelul 9.10 CantităŃile medii lunare şi anuale de precipitaŃii (mm) căzute în valea Carasu.
Perioada 1961 - 2000
StaŃia / Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
Constanta 28.2 27.1 27.1 31.3 36.7 44.6 31.5 31.4 29.4 33.9 41.7 34.9 398.0
Valul lui Traian 22.8 23.7 25.1 30.4 41.7 45.4 39.3 35.1 31.4 30.6 39.0 33.5 398.0
Medgidia 24.4 28.3 24.2 31.8 49.5 54.8 49.5 43.4 32.4 28.2 33.1 31.3 431.0
Cernavodă 34.5 29.7 27.2 33.4 52.3 60.3 43.4 35.4 29.3 37.1 38.5 37.8 459.0

RepartiŃia sezonieră
70
precipitaŃiilor atmosferice arată
60 că în anotimpul de vară cad în
50 medie 138 mm, la Cernavodă,
40
147 mm, la Medgidia, 122 mm,
mm

la Valul lui Traian şi 105 mm, la

30
ConstanŃa iar în cel de iarnă 102
20 mm, la Cernavodă, 84 mm, la
10 Medgidia, 90.2 mm, la
0
ConstanŃa. Cantitatea mai redusă
I F M A M I I A S O N D de precipitaŃii din sezonul rece se
explică prin predominanŃa
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda
regimului anticiclonic şi a
Fig. 9.13 VariaŃia anuală a cantităŃilor medii lunare de maselor de aer continental.
precipitaŃii atmosferice căzute în valea Carasu. Perioada 1961 - În ceea ce priveşte repartiŃia
2000 precipitaŃiilor atmosferice la cele
patru ore de observaŃii
climatologice (1, 7, 13, 19) s-a constatat că în jurul orei 19 se înregistrează cea mai mare
cantitate de precipitaŃii. La ora 7 şi 13 precipitaŃiile sunt mai reduse, cea mai mare

106
cantitate înregistrându-se în lunile de vară. Orele 1 şi 19 se caracterizează prin precipitaŃii
mai abundente, deseori sub formă de averse.
Raportul de corelaŃie dintre cantităŃile de precipitaŃii şi distanŃa faŃă de Marea
Neagră se măreşte în perioada caldă a anului (lunile IV-X). CantităŃile de precipitaŃii
cresc treptat către cursul inferior al văii Carasu în raport de reducerea influenŃei brizelor
marine (Mihăilescu, 1997).
Variabilitatea mare a cantităŃii de precipitaŃii este oglindită şi în cantitatea de apă
căzută în 24 de ore, care sugerează şi intensitatea ploilor dintr-o regiune.
PrecipitaŃiile au un pronunŃat caracter torenŃial în proporŃie de 70 %, ceea ce face
ca plantele să nu valorifice decât parŃial apa rezultată din astfel de ploi.
În general, ploile care produc mari cantităŃi de apă în intervale relativ scurte de
timp au caracter mai mult sau mai puŃin local. Când acestea provin din sisteme noroase
frontale, capătă caracter torenŃial, se întind pe arii largi şi se menŃin pe durate mai mari,
iar când cad din nori convectivi din genul cumulonimbus, încep şi se termină brusc,
căpătând caracter de aversă.
În aceste două situaŃii pot să cadă în intervale de 24 de ore, mari cantităŃi de
precipitaŃii ce pot afecta arii mai mult sau mai puŃin extinse. Mediile lunare sunt
caracterizate printr-o maximă în perioada caldă şi o minimă în perioada rece a anului,
situaŃie valabilă la toate cele patru staŃii meteorologice luate în analiză (tabel 9.14).

Tabel 9.14 Valorile medii lunare şi anuale a cantităŃii maxime de precipitaŃii căzute în 24 h (mm) în
valea Carasu. Perioada 1961-2000
StaŃia \ Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
ConstanŃa 11.2 10.3 11.9 14 15.1 19.2 16.1 17.6 15.7 14.3 17.8 11.8 14.58
Valul Traian 9.3 9.5 11.6 15.3 14.4 18.8 20.3 20.6 16.4 13.4 15.1 10.4 14.59
Medgidia 9.6 11.4 8.7 14.8 13.9 19.2 21.3 21 14.5 14 12.4 9.6 14.2
Cernavodă 8.5 8.2 12.2 16.8 15.8 23.7 16.3 15.5 20.1 15.9 14.2 10.3 14.79

Pe baza datelor
25
rezultate din măsurători s-au
20 semnalat în medie cantităŃi
căzute în 24 h de 14.5 mm
15 la ConstanŃa şi Valul lui
mm

Traian şi de peste 14 mm, la

10
Cernavodă şi Medgidia. Cu
5 toate acestea sunt situaŃii
frecvente când cantitatea
0
I F M A M I I A S O N D
maximă de precipitaŃii
căzută în 24 de ore atinge
Constanta Valul lui Traian Medgidia Cernavoda valori mult mai mari decât
cele enumerate mai sus, ca de
Fig.9.14 VariaŃia anuală a cantităŃilor maxime în 24 h de
exemplu:
precipitaŃii atmosferice din valea Carasu. Perioada 1961 – 2000 84 mm în
septembrie 1974, la
Medgidia, 99.6 mm în iulie 1992, la Valul lui Traian, 77.8 mm în august 1987 la
ConstanŃa (fig.9.14).

107
InfluenŃa caracteristicilor termice şi de umiditate asupra dinamicii peisajului regiunii

Zilele cu caracteristici termice dar şi de umiditate deosebite şi influenta asupra

peisajului în general şi asupra proceselor actuale în mod special, se înscriu ca momente
de risc cu consecinŃe nedorite.
• Zilele cu îngheŃ. Zile în care intensitatea proceselor care se declanşează pe
suprafeŃe înclinate, este redusă iar peisajul în general este marcat de monotonie şi
schimbări atenuate. Acolo unde există pădure (ex. Basarabi, plantaŃiile de salcîm
în unele perimetre situate în lungul canalului) îngheŃul este limitat sau întîrşie din
cauza faptului că pădurea reprezintă un moderator termic în contrast cu
cernoziomurile care favorizează frecvenŃa şi intensitatea fenomenului. În ceea ce
priveşte primul îngheŃ acesta este situat între 21.X şi 1. XI (Octavia Bogdan,
Elena Nicolescu, 1999). Solul este încă protejat cel puŃin parŃial de vegetaŃia
ierboasă sau rămăşiŃe din fostele culturi. În aceste condiŃii se adaugă şi cantitatea
redusă de precipitaŃii, de cca. 60mm pentru intervalul apariŃiei primului îngheŃ sau
de cca. 103mm (XII, I, II) din cei 459 mm/an pentru lunile de iarnă. În general se
cunosc circa 145-150 zile cu îngheŃ. Dacă solul este neprotejat de covorul de
zăpadă, adîncimea îngheŃului creşte, orizonturile superioare ale solului devenind
susceptibile de fărîmiŃare şi spulberare de către vînt.
• Zilele cu zăpadă. În condiŃiile în care stratul de zăpadă se asociază cu îngheŃul şi
cu viscole, peisajul în general suferă, iar modelarea se realizează doar la nivelul
suprafeŃei topografice. Primăvara, la sfîrşitul sezonului rece, fenomenele şi
procesele actuale se pot accelera prin asocierea dezgheŃului cu topirea zăpezii.
Orizonturile superioare de sol vor suferi degradări la fel ca şi vegetaŃia, mai ales
la nivelul versanŃilor. În general stratul de zăpadă, pe litoral, are caracter episodic,
dar pot apărea furtuni (viscole) cu implicaŃii asupra regiunii litorale, dar şi spre
interior
• Zilele cu secetă (cu timp excesiv de secetos în Dobrogea) cînd fenomenele şi
procesele actuale legate mai ales de pluviodenudare sunt aproape inexistente, apar
cu o frecvenŃă de 45-50%, iar ca intervale august-octombrie şi decembrie-martie.
În aceste condiŃii este prezentă modelarea eoliană. Rămîne prin urmare un interval
de circa 5 luni cînd sunt prezente ploi torenŃiale (caracter torenŃial, 70% din
precipitaŃii), deci modelare prin şiroire, torenŃial-sufozională, declanşarea
proceselor de rostogolire etc. De aceea măsuri ca : corectarea versanŃilor,
îndiguiri, canalizări aşa cum s-au efectuat pe ambii versanŃi ai văii (perimetrele
Ştefan cel Mare, Faclia, Mircea Vodă, Medgidia, Remus Opreanu etc.) dar relativ
izolat rtebuiesc întreprinse cît mai des. De altfel « subdomeniul sud-estic şi estic »
(Octavia Bogdan, Elena Nicolescu, 1999) sunt incluse regiunilor cu cele mai
contrastante riscuri climatice (de cîmpie şi de zonă litorală) cu îngheŃuri, viscole,
înzăpeziri, averse, polei, secetă, inundaŃii etc.

108
Vântul

CirculaŃia în valea Carasu este determinată de prezenŃa principalilor centri de

acŃiune: Anticiclonul Siberian, Anticiclonul Azoric şi Depresiunea Mediteraneană, dar şi
de vecinătatea Mării Negre. Astfel, vara vântul suflă mai mult dinspre mare, iar iarna
dinspre uscat, în cazul ConstanŃei.
În regiunea Mării Negre influenŃa acesteia se manifestă prin imprimarea unei
circulaŃii dinspre vest spre est, de la iarnă la vară. De asemenea în variaŃia zilnică se
produce o rotire a vântului, în sensul acelor de ceasornic, dovedind trecerea de la briza
de zi, la cea de noapte.
Principalele caracteristici ale vântului sunt direcŃia şi viteza. DirecŃia din care
suflă este apreciată în raport cu punctele cardinale, astfel că diagrama frecvenŃei
direcŃiilor în locul de măsurare şi într-un anumit interval de timp, alcătuieşte o “roza a
vânturilor”.
FrecvenŃa direcŃiilor vântului. FrecvenŃa direcŃiilor vântului se exprimă, de
regulă în procente pentru fiecare din cele opt direcŃii principale şi pentru calm.
Mediile multianuale calculate pentru cele patru staŃii meteorologice din perimetrul
văii Carasu au indicat următoarele situaŃii: în ConstanŃa vântul dominant este cel cu
direcŃie vestică (16.7%), urmat de cel cu direcŃie nordică (14.2%), iar frecvenŃa cea mai
redusă aparŃine vântului cu direcŃia estică urmat de cel sud-vestic; la Valul lui Traian
predomină de asemenea vântul cu direcŃie vestică (11.8%) urmat de cel cu direcŃie nord-
vestică (11.2%), iar frecvenŃa cea mai mică o are vântul cu direcŃie sud-vestică (4.7%); la
Medgidia predomină direcŃia vestică a vântului (14.4%) şi apoi cea nord-vestică (11.5%),
cea mai redusă fiind cea sud-vestică (6.2%); la Cernavodă predomină vântul cu direcŃie
nordică (15.5%), urmează cel cu direcŃie vestică şi sud-estică, iar cel cu frecvenŃa
direcŃiei cea mai redusă este cel sud-vestic (5.3%) (tabel 13).

Tabel 9.15 FrecvenŃa (%) medie a directîilor vântului, la staŃiile meteorologice

ConstanŃa, Valul lui Traian, Medgidia şi Cernavodă. Perioada 1961 - 2000
StaŃia \ direcŃia N NE E SE S SV V NV Calm
ConstanŃa 14.2 11.9 6.0 9.8 11.8 7.0 16.7 10.6 12.2
Valul lui Traian 10.8 9.4 4.5 9.0 8.2 4.7 11.8 11.2 30.3
Medgidia 9.3 6.6 7.6 9.7 8.8 6.2 14.4 11.5 25.5
Cernavodă 15.5 5.4 9.8 10.6 6.7 5.3 12.9 7.1 26.3

Dintre cele patru staŃii meteorologice, frecvenŃa cea mai redusă a calmului revine
celei de la ConstanŃa (12.2%), fapt ce ne indică că pe litoral dinamica atmosferică este
mai intensă, iar frecvenŃa cea mai mare a acestora este la Valul lui Traian (30.3%). Între
aceste valori la Medgidia şi Cernavodă, calmul înregistrează în medie 25.5% respectiv
26.3% din totalul zilelor (fig. 9.15).
În linii mari se poate constata că, pe valea Carasu frecvenŃa direcŃiei vântului,
datorită absenŃei în proximitate a unor obstacole orografice majore, este dictată de
influenŃa circulaŃiei generale a atmosferei de orientare zonală pe de-o parte, şi de
influenŃa centrilor barici aflaŃi în nordul Europei, pe de altă parte. Acestea se
materializează prin direcŃiile predominant vestice şi nordice în perimetrul studiat.

109
 Constanta Valul lui Traian

N N
20 12
10
NV 15 NE NV 8
NE
10 6
4
5
2
V 0 E V 0 E

SV SE SV SE

S S

Medgidia Cernavoda

N N
15 20

NV 10 NE NE 15 NE
10
5
5

V 0 E V 0 E

SV SE SV SE

S S

Fig. 9.15 Roza frecvenŃei (%) direcŃiilor vântului la staŃiile meteorologice ConstanŃa, Valul Lui
Traian, Medgidia şi Cernavodă. Perioada 1961 – 2000

Vitezele cele mai mari ale vântului pe direcŃiile principale se înregistrează la staŃia
meteorologică ConstanŃa, situată la contactul celor două componente majore ale
suprafeŃei active (apa şi uscatul), care influenŃează pregnant parametrii climatici,
comparativ cu partea interioară a Dobrogei. Astfel, la ConstanŃa, viteza vântului atinge
valori de 6.8 – 6.5 m/s la direcŃiile nordică şi nord-estică şi viteze minime la direcŃiile
sud-vest şi sud (3.7 m/s). La celelalte staŃii meteorologice analizate, vitezele medii
multianuale, nu depăşesc 5-6 m/s, însă vitezele maxime se înregistrează tot la direcŃiile
nordică, nord-estică şi vestic (fig.9.15).

110
 Constanta Valul lui Traian

N
N
8
6
NV 6 NE 5
4 NV 4 NE
3
2
2
V 0 E 1
V 0 E

SV SE
SV SE
S

Fig. 9.15 Viteza medie (m/s) a vântului la staŃiile meteorologice ConstanŃa, Valul Traian, Medgidia ;i
Cernavodă. Perioada 1961 – 2000

Vânturi regionale
Pe lângă vânturile dominante, pe teritoriul văii Carasu se produc şi vânturi locale,
care iau naştere datorită perturbaŃiilor termice sau mecanice,realizate de suprafaŃa activă
în circulaŃia generală a atmosferei.
CrivăŃul este vântul caracteristic pentru partea de răsărit a Ńării. El suflă de la nord
şi nord-est, cu viteze ce depăşesc uneori 30 –35 m/s, determinând cele mai puternice
viscole din Ńara noastră şi începe să sufle, când prelungirea anticiclonului ruso-siberian se
extinde şi deasupra Ucrainei.
Deşi în perioada caldă frecvenŃa sa este mult mai redusă, crivăŃul este un vânt
păgubitor, cald şi uscat, care compromite culturile agricole. CrivăŃul determină geruri
mari, îngheŃuri intense, provocând troienirea şi spulberarea zăpezii, îngheŃul solului şi
eroziunea acestuia, ruperea cablurilor aeriene, înzăpezirea arterelor de circulaŃie.

Medgidia Cernavoda

N
N 6
6
NV NE NV 4 NE
4
2 2
V 0 E V 0 E

SV SE
SV SE
S
S

111
 Vântul Negru (Suhoveiul) bântuie de obicei în sudul Dobrogei, fiind uscat şi
fierbinte şi usucă semănăturile; uneori influenŃa sa se face simŃită şi în Bărăgan, localnicii
numindu-l “Traistă goală”.
Brizele sunt vânturi de mici proporŃii care-şi modifică direcŃia de două ori în 24
ore între suprafaŃa acvatică şi cea terestră. Noaptea vântul bate dinspre suprafaŃa terestră
spre cea acvatică, iar ziua invers. Cauza acestora este încălzirea diferită a apei şi uscatului
în timpul zilei şi nopŃii. Mai pot apărea brize şi între suprafeŃele acoperite de culturi şi
cele neacoperite, între cele împădurite şi cele despădurite, în general între două regiuni
vecine cu suprafeŃe active încălzite sau răcite în mod diferit. Prin acŃiunea lor zilnică,
brizele sunt vânturi cu caracter moderator, în special cele marine, determinând astfel şi în
bazinul superior al văii Carasu un topoclimat moderat cu influenŃe şi în spaŃiul
microclimatic.

Fenomene atmosferice deosebite cu implicaŃiil în dinamica peisajului

ParticularităŃile circulaŃiei generale a atmosferei de la un sezon la altul determină

producerea diverselor fenomene şi procese meteorologice (tabel 15).
Orajele (tunete şi fulgere) au loc ca urmare a dezvoltării norilor de convecŃie,
îndeosebi în sezonul cald. Mişcările violente pe verticală specifice procesului de formare
a norilor cumulonimbus, precum şi existenŃa unor spaŃii cu aer relativ uscat, facilitează
procesul de acumulare a electricităŃii statice până la potenŃiala care odată depăşite implică
descărcări electrice de mare intensitate între părŃile ale aceluiaşi nor, încărcate cu sarcini
electrice diferite, între nori diferiŃi, sau între nori şi obiecte de pe suprafaŃa terestră.
Descărcările electrice sunt însoŃite de efecte luminoase (fulgere) şi acustice (tunete), care,
împreună sunt cunoscute în meteorologie sub numele de oraje.
În cursul iernii umezeala mai ridicată a aerului nu favorizează acumulările de
electricitate statică, chiar dacă fronturile reci pot determina dezvoltarea norilor de
convecŃie dinamică, cu mare amploare verticală, astfel că numărul zilelor cu oraje este
foarte mic pe teritoriul Ńării noastre.
Cele mai numeroase zile cu oraje sunt înregistrate, în medie, în luna iunie.
Producerea maximei din această lună este legată de activitatea ciclonică intensă
desfăşurată la periferia anticiclonului Azoric.
În decursul perioadei de observaŃii analizate s-au înregistrat până la 4-7 zile cu
oraje în perioada caldă a anului, în iunie, cu diferenŃieri de la o staŃie meteorologică la
alta. Cele mai multe oraje s-au înregistrat la Cernavodă şi Medgidia (peste 6 zile, în luna
iunie) şi ceva mai puŃine la Valul lui Traian şi ConstanŃa (sub 6 zile în luna iunie).
Poleiul este un fenomen caracteristic sezonului rece. Durata medie anuală a
poleiului la Cernavodă este de 4.1 zile, 1.8 zile, la Medgidia, 2.9 zile, la ConstanŃa şi 2.4
zile, la Valul lui Traian. Ianuarie este una din lunile cu cea mai mare durată a poleiului
(2.4 zile, la Cenavodă, 1 zile, la Medgidia, 0.9 zile, la Valul lui Traian şi 1.3 zile la
ConstanŃa). În lunile martie şi noiembrie poleiul se produce destul de rar (0.0 - 0.2 zile).
Chiciura. Ca şi poleiul, chiciura intră în categoria fenomenelor
hidrometeorologice de iarnă. Anual se înregistrează în medie 4.7 zile cu chiciură, la
Cernavodă, 4.8 zile, la Medgidia, 3.8 zile, la Valul lui Traian şi 1.9 zile, la ConstanŃa.
Lunile cele mai afectate de chiciura sunt cele de iarna, şi destul de rar, acest fenomen
apare şi în lunile martie şi noiembrie. Ambele fenomene, poleiul şi chiciura au implicaŃii

112
negative în general asupra peisajului, cauzîndu-i stricăciuni (ruperea unr crengi, distrugeri
ale subarboretului tînăr, încetinirea sau blocarea unr procese fiziologice la plante
sensibile etc.)
Bruma. În teritoriul studiat durata media multianuală a acestui hidrometeor
înregistrează 39.2 zile, la Cernavodă, 34.8 zile, la Medgidia, 51.9 zile, la Valul lui Traian
şi 28.1 zile, la ConstanŃa. În cursul anului, cele mai frecvente brume se produc în lunile
noiembrie, decembrie şi februarie. Cele mai timpurii brume se produc în luna octombrie,
iar cele mai târzii, în luna mai, dar destul de rar.
CeaŃa constituie un proces meteorologic destul de frecvent în această regiune.

Tabelul 9.16 Număr mediu lunar şi anual de zile cu fenomene meteorologice deosebite din valea
Carasu. Perioada 1961 – 2000
StaŃia / luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
CeaŃă 1.5 1.1 1.6 1.4 0.4 0.2 0.2 0.1 0.2 0.5 1.3 1.2 9.6
Brumă 6.1 6.5 4.2 0.3 0.1 0.0 0.1 0.2 0.0 0.5 3.7 6.4 28.1
ConstanŃa Polei 1.3 0.7 0.2 0.0 0.1 0.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.2 0.4 2.9
Oraje 0.0 0.1 0.1 0.7 2.8 5.1 4.3 2.8 1.9 0.7 0.0 0.0 18.4
Chiciură 1.1 0.1 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 0.5 1.9
CeaŃă 6.3 4.5 5.0 4.1 2.8 1.2 1.1 1.5 2.6 3.4 6.5 7.1 46.0
Brumă 11.2 9.6 8.5 2.2 0.1 0.0 0.0 0.0 0.2 3.2 7.5 9.4 51.9
Valul Traian Polei 0.9 0.5 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.8 2.4
Oraje 0.0 0.1 0.1 0.8 3.2 5.4 4.5 3.5 1.1 0.8 0.1 0.0 19.5
Chiciură 0.9 0.3 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.5 2.0 3.8
CeaŃă 6.7 5.7 4.4 3.3 2.8 1.2 1.2 2.3 2.3 3.1 7.6 7.8 48.4
Brumă 6.6 7.0 5.5 0.8 0.3 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 4.6 8.0 34.8
Medgidia Polei 1.0 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.2 0.1 0.5 1.8
Oraje 0.0 0.1 0.1 1.1 4.2 7.3 5.1 2.5 1.0 0.5 0.3 0.1 22.2
Chiciură 1.7 0.9 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.6 1.6 4.8
CeaŃă 9.1 4.9 2.6 2.7 2.2 0.6 0.6 1.2 1.9 4.2 7.4 8.7 46.1
Brumă 6.0 8.0 6.0 1.0 0.2 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 7.0 9.0 39.2
Cernavodă Polei 2.4 0.6 0.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.3 0.6 4.1
Oraje 0.1 0.1 0.1 1.1 3.3 6.5 5.3 2.4 2.0 0.4 0.0 0.0 21.3
Chiciură 1.4 0.8 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.3 2.1 4.7

Durata medie anuală a ceŃii variază între 9.6 şi 48.4 zile (la ConstanŃa respectiv la
Medgidia). În cursul anului, ceaŃa are o frecvenŃă mare în lunile de iarnă. Primăvara
numărul zilelor cu ceaŃă începe să scadă, pentru ca, cea mai mică frecvenŃă să se
înregistreze vara. Toamna, numărul zilelor cu ceaŃă începe să crească din nou.
Alte fenomene meteorologice cu impact nefast în activităŃile umane sunt: vântul
tare, vijeliie, trombele, vârtejurile, transportul de praf seceta ş.a.
Vântul tare, este considerat atunci când, deplasarea orizontală a aerului are o
viteză cel puŃin egală cu 15 m/s. Intensificarea vântului este legată de apariŃia unor
gradienŃi barici mari îndeosebi în cadrul activităŃii frontale, când mase de aer cu
proprietăŃi diferite sunt puse în contact.
Relieful plan favorizează, prin rugozitatea lui redusă, intensificarea vântului
uneori până sau peste pragul de la care vântul este considerat ca fiind tare. În cursul
anului cele mai numeroase zile cu vânt tare sunt înregistrate în sezonul rece când
activitatea ciclonică este intensă.

113
 În intervalul iunie-octombrie când frecvent în zona Ńării noastre se instalează
anticiclonul Azoric, viteza vântului, şi în valea Carasu, depăşeşte mai rar pragul de 15
m/s.
Vijeliile reprezintă intensificări puternice, de scurtă durată ale vântului, asociate
îndeosebi cu trecerea unor fronturi reci. După trecerea unei vijelii se constată frecvent
scăderea pronunŃată a temperaturii aerului. În general, vijeliile sunt fenomene mai puŃin
frecvente.
Trombele sunt fenomene specifice zonelor calde, care împiedică antrenarea unor
importante mase de aer într-o dublă mişcare, una de rotaŃie şi alta de translaŃie, ambele
foarte rapide.
Gradientul baric creşte spre interiorul trombei, iar viteza vântului este atât de
mare, încât multe obiecte sunt absorbite şi purtate la distanŃe apreciabile. Sectorul central
al acestui fenomen se materializează, astfel, într-o trombă formată din nisip, praf şi alte
obiecte luate de pe suprafaŃa uscatului sau de pe ocean din masă de apă, având forma unei
pâlnii întoarsă.
Deasupra trombei se dezvoltă nori groşi de convecŃie din care cad averse.
În valea Carasu, situată în afara ariei de manifestare tipică a trombelor,
probabilitatea apariŃiei acestui fenomen este foarte redusă.
Ceva mai frecvent sunt semnalate vârtejurile, care reprezintă trombe la scară
mică ce preced uneori trecerea fronturilor reci.
Consemnarea unui număr redus cu astfel de fenomene se datorează şi faptului că
ele se extind pe suprafeŃe relativ restrânse, iar traiectoriile lor depind de foarte mulŃi
factori variabili, astfel încât rareori se repetă.
În anotimpul cald vârtejurile transportă cantităŃi însemnate de praf în timp ce iarna
este antrenată şi zăpada.
În şirul de fenomene deosebite care s-au succedat în proximitatea văii Carasu, prin
efectele importante pe care le-a produs se distinge uraganul de la 29-30 august 1924. În
aceste două zile, în diverse localităŃi cantitatea de precipitaŃii a atins valori excepŃionale,
iar în afara perimetrului studiat, la Casimcea, de exemplu, s-a înregistrat 660 mm în 24 de
ore, iar la Letea 691 mm, în 16 ore. Valorile respective nu au mai fost atinse la nici una
din staŃiile de pe teritoriul Ńării noastre de când s-au început măsurătorile pluviometrice şi
până în zilele noastre.
Transportul de praf. În urma acŃiunii de eroziune cauzate de vânt, de pe
suprafaŃa terestră este ridicată în atmosferă o cantitate de praf şi de nisip, care rămâne în
suspensie pe o durată dependentă de diametrul particulelor şi de viteza vântului. Practic
în permanenŃă deasupra uscatului se găseşte o cantitate de praf. Când această cantitate
este mare, fenomenul devine dăunător, prin depunerea prafului pe diferite suprafeŃe şi,
prin marea putere de pătrundere pe care o au particulele fine.
Zile cu transport de praf au fost semnalate aproape în fiecare an, dar cu o
frecvenŃă mai mare până în deceniul al şaptelea al secolului XX. ExplicaŃia ar consta,
pentru perioada respectivă, în existenŃa a unui regim anticiclonic în Câmpia Rusă de unde
au fost transportate, spre Ńara noastră, mari cantităŃi de praf pe la periferia sudică a
maximului barometric respectiv.
Prin cantitate, durată şi suprafaŃa mare afectată se distinge transportul de praf care
a fost semnalat în lunile august şi septembrie a anului, 1962 în toată valea Carasu.

114
 În cursul anului numărul mediu de zile fără precipitaŃii atmosferice din intervalul
secetos oscilează între 3 zile şi 22 de zile. Cele mai secetoase luni sunt august, septembrie
şi octombrie, în care acest fenomen durează între 16 şi 22 de zile.
Din prelucrarea datelor se constată că cei mai secetoşi ani au fost: 1961, 1969,
1975, 1982, 1983, 1984, 1986. Aceşti ani secetoşi se evidenŃiază foarte bine şi din
numărul maxim de zile consecutive fără precipitaŃii dintr-un interval secetos. În timpul
perioadelor secetoase solul se usucă şi crapă, vegetaŃia se ofileşte şi moare, izvoarele şi
râurile mici seacă, apa din fântâni dispare, soarele e mai puternic ca oricând, temperatura
nu coboară nici noaptea sub 20oC, urcând ziua la peste 35oC, iar pe sol depăşeşte 60oC.
În concluzie, seceta este un fenomen complex de factori climatici, hidrologici şi
pedologici care micşorează într-o regiune oarecare intensitatea circuitului apei pe o
perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp şi, care, are ca prim rezultat, scăderea debitului
apelor, stagnarea creşterii plantelor sau uscarea lor etc.

115
CONCLUZII
1. Fenomenele severe în Dobrogea, apar în principal în trei cazuri oarecum distincte:
a. pătrunderea unui front rece peste masa de aer cald existentă;
b. activitate ciclonică în Marea Neagră;
c. convecŃia profundă.

a. În cazul în care contrastul termic, între masa rece care urmează sa pătrundă peste
Dobrogea şi cea caldă deja existentă, este destul de mare, fenomenele severe care apar
sunt:
• vânturile puternice, cu aspect de vijelie;
• descărcări electrice frecvente;
• grindină.
Dacă această pătrundere de aer rece are loc în timpul zilei, atunci sunt şanse destul de
mari ca şi cantităŃile de precipitaŃii, care pot apărea, să fie însemnate cantitativ. Însă astfel
de fenomene au loc doar punctual, nu pe arii extinse aşa cum s-ar putea anticipa.
Datorită activităŃii ciclonice, chiar şi slabe, din Marea Neagră, Dobrogea poate fi ferită de
astfel de manifestări în câmpul precipitaŃiilor, deoarece în vestul ei, la Dunăre, se
creează un “blocaj”. Acesta conduce, în majoritatea cazurilor, la manifestări ale
pătrunderii frontului rece doar în câmpul vântului.
b) O depresiune activă în Marea Neagră înseamnă un aport foarte mare de umezeală în
Dobrogea. În funcŃie de modul de apariŃie, arealul afectat va fi oarecum diferit. Astfel, o
depresiune de origine mediteraneană, în deplasarea ei spre Europa estică şi centrală, va
afecta în principal zona de sud a Dobrogei. O ciclogeneză în Marea Neagră poate
conduce la fenomene severe mai ales pe jumătatea E-ica a Dobrogei. Fenomele severe
apar la contactul dintre o depresiune centrată pe bazinul vestic al Mării Negre şi un
anticiclon (est-european) extins până pe Dobrogea. Astfel, datorită alimentării
îndelungate cu umezeală pot apărea:
• precipitaŃii de lungă durată şi însemnate cantitativ, datorate apariŃiei unor fronturi
cvasistaŃionare;
• vânturi puternice (viscole în timpul sezonului rece), datorită gradientului baric
foarte stâns; acestea apar mai ales in cazul în care depresiunea capătă o mişcare
retrogradă;
c) ApariŃia fenomenelor convective se datoarează mai multor parametrii, cei mai
importanŃi fiind: instabilitatea, forcajul şi umezeala. Instabilitatea de după-amiază,
fenomen caracteristic sezonului cald, poate conduce la unele dintre cele mai severe
fenomene meteorologice:
• ploi intense într-un interval foarte scurt de timp (flash flood);
• grindină de diametru ≥ 2 cm;
• descărcări electrice frecvente;
• rafale de vânt de peste 25 m/s;
• tornade.
Această instabilitate se formează în zonele de convergenŃă: fronturi, linii de
convergenŃă a vântului, frontul de briză şi frontul de rafală.

116
2. Explozia demografică înregistrată în ultimele decenii a dus la degradarea accentuată a
mediului ambiant, determinând implicit şi declinul biodiversităŃii. Ca efect se constată
modificarea accelerată a utilizării terenurilor (ca urmare a defrişărilor masive, asanării
zonelor umede etc), agricultura şi industrializarea intensivă, poluarea cu nutrienŃi sau
diferite substanŃe xenobiotice, amenajări hidrotehnice (baraje, îndiguiri, amenajarea
râurilor pentru navigaŃie) şi indirect, încălzirea globală datorită creşterii emisiilor de gaze
cu efect de seră. Ca urmare a sporirii populaŃiei umane a crescut nevoia de apă pentru
consum casnic, agricol sau industrial, ceea ce a făcut ca rezervele de apă dulce sa fie
supuse unei degradări accelerate.
3. Poluarea chimică afectează grav biocenozele acvatice: deversarea apelor uzate fără un
tratament corespunzător, utilizarea unor tehnologii învechite, utilizarea îngraşămintelor şi
a pesticidelor în agricultură sunt considerate sursele majore de contaminare (ICPDR,
2005). La nivel mondial se utilizează anual cca 300 milioane tone compuşi chimici, din
care mare parte ajung în ecosistemele acvatice, uneori cu consecinŃe dramatice (ex.
accidentul ecologic de la Baia Mare, 2000). Programele actuale de monitoring sunt
orientate cu precădere către determinarea concentraŃiei poluanŃilor; pentru surprinderea
efectelor ecologice ale poluării asupra ecosistemelor acvatice au fost elaborate metode
noi, care sa permită evaluarea efectelor sub-letale: biomarkerii moleculari.
Deşi în concentraŃii reduse nutrienŃii (N, P) au un rol benefic în stimularea
producŃiei primare, în cantităŃi ridicate pot determina eutrofizarea ecosistemelor acvatice,
cu efecte negative asupra biodiversităŃii. Spre exemplu, cantităŃile ridicate de nutrienŃi
transportate de fluviul Dunărea în perioada anilor `70 au determinat eutrofizarea
accelerată a Deltei Dunării după 1980, antrenând o scădere drastică a biodiversităŃii de-a
lungul întregului lanŃ trofic (Brezeanu et al 1991, Vădineanu et al, 2001).
4. ConstrucŃiile hidrotehnice, care au avut ca efect fragmentarea habitatelor, pierderea
zonelor umede adiacente, deteriorarea deltelor şi estuarelor, reprezintă una din
principalele cauze ale declinului ihtiofaunei: conform World Conservation Union, 20 %
dintre speciile de peşti de apă dulce sunt în pericol de dispariŃie sau au dispărut deja
(Richter & Postel, 2004). Un exemplu dramatic în Bazinul Dunării este declinul
sturionilor: din cele 6 specii native, una este considerată dispărută (Acipenser sturio),
celelalte fiind clasificate ca vulnerabile sau periclitate (IUCN 2004, în Bloesch et al,
2006). Includerea Coridorului Verde al Dunării în Coridorul VII de transport pan-
european şi transformarea acestuia în cale de navigaŃie maritimă, va avea ca efect
accentuarea impactului negativ asupra biodiversităŃii.
4. Pe lângă aceste efecte directe asupra ecosistemelor acvatice, în ultimele decenii au
început să fie resimŃite efectele indirecte ale încălzirii globale: Topirea gheŃarilor şi a
calotelor glaciare, creşterea temperaturii şi a nivelului mărilor şi oceanelor, schimbarea
regimului precipitaŃiilor şi creşterea riscului producerii unor fenomene meteo extreme
(secete, inundaŃii), reducerea rezervelor de apă dulce, etc (IPCC 2008). Modificarea
regimului precipitaŃiilor a avut efecte negative asupra debitului Dunării, acesta fiind în
scădere după 1960 (Michaylova, 2004), fapt ce a afectat şi ecosistemele lacustre din
Delta Dunării (Wehrli et al, 2008).
5. Degradarea mediului şi scăderea biodiversităŃii nu înseamnă însă numai dispariŃia unor
specii ci şi pierderea unor bunuri şi servicii vitale existenŃei umane. Apa este un element
indispensabil vieŃii, iar ecosistemele acvatice au un rol esenŃial în purificarea apei,

117
circuitul nutrienŃilor, reglarea climatului şi compoziŃiei atmosferice, temperarea viiturilor
şi secetelor, turism şi recreere (Turner et al, 2007). De aceea este important sa fie găsite
soluŃii viabile pentru conservarea acestor ecosisteme şi pentru atenuarea impactului
negativ al dezvoltării umane.
6. Hidrodinamica zonei marine costiere reprezintă o problemă deosebit de complexă, a
cărei rezolvare nu poate fi făcută decât parŃial, dată fiind multitudinea de factori care duc
la apariŃia şi evoluŃia în spaŃiu şi timp a diferitelor procese. Studierea separată a
diferitelor tipuri de caracteristici ale regimului de val şi curent face posibilă înŃelegerea
fenomenelor şi, prin rezultatele obŃinute pentru fiecare tip în parte, pentru explicarea
efectelor, întregirea imaginii privind aspectul general al problemei transportului
sedimentar, şi respectiv a eroziunii costiere.
7. Având în vedere importanŃa cunoaşterii problematicii impactului schimbarilor climatic
asupra eroziunii plajelor si falezelor costiere, există o preocupare majoră în rândul multor
categorii de administratori/cercetători de a aprofunda teoretic şi de a prelucra volumul tot
mai mare de date obŃinute din observaŃii şi măsurători. S-au creat astfel, organisme
naŃionale şi internaŃionale care se ocupă de elaborarea şi implementarea unor programe
de monitoring hidro-geo-morfologic, care au ca scop proiectarea soluŃiilor de protecŃie a
şi control contra eroziunii. Metodele de calcul incluse acestora nu-şi propun să descifreze
caracteristicile regimului agitaŃie marine costiere decât într-o anumită măsură, dar ele,
împreună cu modelările numerice aferente, pot face posibilă înŃelegerea fenomenelor la
diferite scari de timp.

118
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Alpert P., B.U. Neeman, Y.Shay-El, 1990, Climatological analysis of Mediterranean

cyclones using ECMWF data, Tellus, 42 A, 65-77.
Atkinson B.-W., 1981, Meso-scale atmosphere circulation, Academic Press, London,
495 p., 193 fig.
Bâzâc Gh., 1983, InfluenŃa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei
României, Edit. Acad., Bucureşti.
Bell J.L., Sloan L.C., Snyder M.A., 2004, Changes in extreme climatic events: a future
climate scenario, Journal of Climatology, 17, (1), pp.81-87.
Beşleagă N., Grimani D., 1976, EvoluŃii ale ciclonilor mediteraneeni legate de undele
Rossby si câmpul accelobaric, Studii si cercetări de Meteorologie, p.I/1, IMH Bucureşti,
p.5-25.
Birol Kara A., Hurlburt H.E., Wallcraft A.J., Bourassa A.M., 2005, Black sea mixed
layer sensitivity to various wind and thermal forcing products on climatological time
scales, Journal of Climate, vol.18, pp. 5266-5293.
Bogdan O., 1992, Asupra noŃiunilor de hazarde, riscuri şi catastrofe
meteorologice/climatice, SC Geogr., XXXIX, p.99-105
Bogdan O., 1996, Regionalization of climate risk phenomena in Romania, Rev.Roum. de
Géographie, tome 40, p.41-50, Bucureşti
Bondar C., Udrea Gh., Blendea V., Trifescu M.,1992, EvoluŃia în timp a rezultantei
energetice eoliene anuale la ConstanŃa în anii 1941-1989, Studii de hidraulică XXXIII,
Minist. Mediului, ICIM, Bucureşti, p.95-110
Bordei-Ion E., 1983, Rolul lanŃului alpino-carpatic în evoluŃia ciclonilor mediteraneeni,
Edit. Acad. Bucureşti, 136 p.
Bordei-Ion E., Cordoneanu E., Banciu D.,1984, Ressemblance et differenciation entre le
grand anticyclone asiatique d'hiver et les grands anticyclones orientaux euroéeens qui
agissent sur l'évolution du temps en Roumanie, Meteorology and Hydrology, nr.1
Browning K.A., Clough S.A., Davitt C.S., Roberto N.M., Hewson T.D., Healey
P.G.W., 1995, Observations of the mesoscale sub-structure in the cold air of a
developing frontal cyclone, Quart. J. Roy. Meteor. Soc., 121, 1229-1254
Bucşă I., 1987, Clima Dobrogei, teză de doctorat, Univ. Bucureşti
Busuioc A., Alexe C., 1991, Objective analysis model for the space-time variation of the
wind vector applied to the case of the Romanian littoral, Meteorology and Hydrology,
INMH Bucureşti, vol. 21.2/1991, p. 37-44.
Busuioc A., 2001, Large-scale mechanisms influencing the winter Romanian climate
variability. Detecting and modelling regional climate change and associated impacts, M.
Brunet, D. Lopez eds., Springer-Verlag, pp. 333-343.
Cassano J.J., Uotila P., Lznch A., 2006, Changes in synoptic weather patterns in the
polar regions in the twentieth and twenty-first centuries. Part I: Arctic, International
Journal of Climatology, 26, pp. 1027-1049.
Chertic E., Ivanovici V., Mihalea M., Barbu A., 1992, Studiul dinamic al
caracteristicilor meteorologice pentru furtunile din bazinul vestic al Mării Negre în
scopul determinării câmpului vântului. PosibilităŃi de modelare şi prognoză, Studii de
hidraulică, XXXIII, Minist. Mediului, ICIM, Bucureşti, p.77-103

119
Chiotoroiu B., 1996, Caracteristici hidrometeorologice cu implicaŃii asupra
transportului maritim, cu referiri la litoralul românesc al Mării Negre, referat de
doctorat, 45 pag., 15 fig., Inst. de Geografie, Bucureşti
Chiotoroiu B. , 1997, La tempete du 3-5 janvier 1995 dans le bassin occidental de la
Mer Noire et ses consequences, MetMar/1997, Meteo France.
Chiotoroiu B., Ciuchea V., 1997, Factori hidrometeorologici cu influenŃă asupra
navigaŃiei costiere în bazinul vestic al Mării Negre, Buletinul ŞtiinŃific al Academiei
Navale ”Mircea cel Bătrân“/1997, ConstanŃa .
Chiotoroiu B., 1999, Les tempetes dans le bassin occidental de la mer Noire, Presses
Universitaires du Septentrion, Lille, France, 224 p.
Christensen J.H., Carter T., Giorgi F., 2002: PRUDENCE employs new methods to
assess European climate change, Eos, 83, pp.147.
Cordoneanu E., Geleyen J.F., 1998, Application to local circulation above the
Carpathian-Black sea area of a NWP-type mesoscale model, Contributions to
Atmospheric Physics, 2, pp. 191-212.
Cordoneanu E., Atmospheric meso-scale phenomena related to Black Sea proximity,
Proceedings of the International Workshop “Black sea Coastal-Air-Sea Interaction.
Phenomena and Related Impacts and Applications”, AdministraŃia NaŃională de
Meteorologie şi Office of Naval Research Global, SUA, 13-15 mai, ConstanŃa, CD, ISBN
0-03624-1.
Diaconu V., 1994, Caracteristicile regimului vânturilor şi valurilor în zona centrală a
litoralului românesc (manuscris nepublicat), citare cu permisiunea autorului.
Drăghici I., 1984, Mesoscale meteorology in the area between the Carpathians and the
Black sea, Meteorology and Hydrology nr.2, IMH Bucureşti
Drăghici I., 1985, The Carpathian low-level jet and the Black Sea coastal frontogenesis
and the pontic cyclogenesis, Meteorology and Hydrology nr. 1-2, IMH Bucureşti
Drăghici I., 1988, Dinamica atmosferei, Edit. Tehnică, Bucureşti, 475 p.
Flocas A.A., 1988, Frontal depressions over the Mediterranean sea and Central
Southern Europe, Mediterranée (textes réunis par A. Douguédroit), tome 66, no.4, p.43-
52
Frich P. et al., 2002, Observed coherent changes in climatic extremes during the second
half of the twentieth century, Clim. Res., 19, pp.193-212.
Geng Q.Z., Sugi M., 2003, Possible change of extratropical cyclone activity due to
enhanced greenhouse gases and sulfate aerosols-Study with a high resolution AGCM,
Journal of Climate, 16, pp. 2262-2274.
Lambert S.J., Fyfe J.C., 2006, Changes in winter cyclone frequencies and strengths
simulated in enhanced greenhouse warming experiments: results from the models
participating in the IPCC diagnostic exercise, Clim. Dyn., 26, pp. 713-728.
Lascaratos A., Gacic M., Oguz T., 1990, Climatic variability in the northern
Mediterranean and Black Sea, Rapp. Comm. Int. mer Medit., 32, p.186
Leckebusch G.C., Ulbrich U., 2004, On the relationship between cyclones and extreme
windstorm events over Europe under climate change, Global Planet Change, 44, pp. 181-
193.
Maheras P., 1976, Le climat de la mer Egée septentrionale, These Doct. Etat, Dijon, 773

120
Maheras P., 1988, Les types de temps synoptiques au-dessus de la Méditerranée
orientale, Méditeranée (textes reunis par A.Douguédroit), tome 66, no.4, p.35-42.
Mareş I., Mareş C., Chirovici M., 1993, EvidenŃierea unor salturi climatice la nivel
regional şi global, Studii şi cercetări de geofizică, 31, Edit. Academiei Române, pp.35-
41.
McCabe G.J., Clark M.P., Serreze M.C., 2001, Trends in Northern Hemisphere
surface cyclone frequency and intensity, Journal of Climate, 14, pp. 2763-2768.
MustăŃea A., 1987, Studiu de proces frontogenetic în cadrul unei perturbaŃii ciclonice
retrograde, Studii şi cercetări de Meteorologie, IMH Bucureşti, p. 23-36
Neacşa O., Călinescu N., Duma A., Rădulescu R., Susan V., Soare E., 1989, VariaŃia
vitezei vântului deasupra platformei continentale a Mării Negre în zona litoralului
românesc, Studii şi cercetări de Meteorologie, IMH Bucureşti, p.59-69.
Pryor S.C., Barthelmie R.J., Kjellstrom E., 2005a, Potential climate change impact on
wind energy resources in northern Europe: Analyses using a regional climate model,
Clim. Dyn., 25, pp. 815-835.
Rauthe M., Hense A., Paeth H., 2004, A model intercomparison study of climate
change-signals in extratropical circulation, International J. Clim., 24, pp. 643-662.
Rockel B., Woth K., 2007, Future changes in near surface wind speed extremes over
Europe from an ensemble of RCM simulations, Clim. Change, doi: 10.1007/s10584-006-
9227-y, citaŃi în WG1 Report (Climate Change 2007).
Saaroni H., Bitan A., Pinhas A., Baruch Z., 1996, Continental polar outbreaks into the
Levant and Eastern Mediterranean, International Journal of Climatology, vol.16, p.1175-
1191
Stăncescu I., Damian D., 1983, Câteva consideraŃii asupra aspectului vremii în Ńara
noastră determinat de aria de influenŃă a anticiclonului scandinav, Studii şi cercetări de
Meteorologie, INMH Bucureşti, p.39-51.
Tebaldi C., Hayhoe K., Arblaster J.M., Meehl G.A., 2006, Going to the extremes: an
intercomparison of model-simulated historical and future changes in extreme events,
Clim. Change, 79, pp. 185-211.
Terray L. Et al., 2004, Simulation of late twenty-first century changes in wintertime
atmospheric circulation over Europe due to anthropogenic causes, J. Clim., 17, 4630-
4635.
łâştea D., Sîrbu V., RaŃ T., 1974, Scurtă caracterizare a climei Dobrogei, cu privire
specială la zona de litoral, Studii şi cercetări de Meteorologie.
Van den Hurk B. et al., 2006, KNMI Climate change scenarios 2006 for the
Netherlands, KNMI WR-2006-01, KNMI, The Netherlands, 82 pp, citat în WG1 Report
(Climate Change 2007).
Vavrus S.J., Walsh J.E., Chapman W.L., Portis D., 2006, The behavior of extreme
cold air outbreaks under greenhouse warming, International J. Clim., 26, pp. 1133-1147.
Yin J.H., 2005, A consistent poleward shift of the storm tracks in simulations of the 21st
century climate, Geophys. Res. Lett., 32, L18701.
Zwiers F.W., Kharin V.V., 1998, Changes in the extremes of the climate simulated by
CCC GCM2 under CO2 doubling, J. Clim., 11, pp. 2200-2222.
Bogdan, Octavia, Alexandrescu, Mihaela (1989), Phénomènes de dessèchement et de
sécheresse dans la Dobrogea, RRGGG-Géogr., 33, p.53-58.
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia

121
Română, Inst. Geogr., Tipar Compania Sega InternaŃional, Bucureşti, 280 p.
Chiotoroiu, Brânduşa, Cristina (1999), Les tempêtes dans le bassin Occidental de la
Mer Noire, Presse Univ. Du Septentrion, Thèse à la carte, Lille, 224 p.
Drăghici, I. (1988), Frontul de coastă al Mării Negre în timpul verii, Studii şi Cercet.,
Meteor., Serie Nouă, 2, p.7-17.
Doneaud, A. (1958), Cercetări asupra ciclonilor europeni cu deplasare retrogradă,
Mem. şi Stud., CSA, 4, 2, 107 p.
Floarea, Bordanc (2008), Analiza regionala a spatiului rural dobrogean, Edit.
Universitara, Bucuresti
Floarea Bordanc, Elena Sima (2008), Influenta conditiilor de mediu natural asupra
dezvoltarii spatiului rural, Studii si cercetari economice, vol.62-63, Centrul de Informare
si Documentare Economica, INCE, Academia Romana, Bucuresti
Iliescu, Maria, Colette (1993), InfluenŃa suprafeŃei de apă asupra unor caracteristici
topoclimatice din zona platformei continentale a Mării Negre (cu privire specială asupra
temperaturii aerului), Memoriile Academiei, seria IV, XIV, 1/1999.
Neacşa, O., Popovici, C., Popa, G., Buzea, N. (1969), Resursele climato-terapeutice
ale litoralului românesc al Mării Negre, Lucr. Colocv. NaŃ. De Geogr. Turism., IGG,
ONT, Bucureşti, p.277-286.
łâştea, D., Sârbu, Valeria, Tereza, RaŃ (1969), Scurtă caracterizare a climei Dobrogei
cu privire specială la zona de litoral, Cul. Lucr. IMH/1967, Bucureşti.
∗∗∗ (1972-1979), Atlas R. S. România, Edit. Academiei, Bucureşti.
∗∗∗ (1983), Geografia României, I, Geografia Fizică, Edit. Academiei, Bucureşti, cap.
Clima, p.195-293.
***1972, Marea Neagră în zona litoralului românesc (monografie hidrologică), IMH
Bucureşti, coord. C.Bondar
***2006, Black Sea and Sea of Azov Pilot, Admiralty Sailing Directions, NP 24, UK
Hydrographic Office, p.51
Working Group I, IPCC, 2007, The Physical Science Basis. Climate Change,
www.ipcc.ch/ipccreports
*** ANM - Clima României – Editura Academiei Române, 2008
FrăŃilă M, Tomescu-Chivu M., Torică E., NiŃă M. - Studiu de caz - Precipitatiile din
Dobrogea din 19.09.2006 -analiza sinoptica si interpretare radar- Sesiunea ŞtiinŃifică
Anuală a ANM, 2006
NiŃă M., Tomescu-Chivu M. - “Catastrofă”pe litoral – 22 Septembrie 2005 - Sesiunea
ŞtiinŃifică Anuală a ANM, 2005
Tomescu-Chivu M., NiŃă M. – “Blocaj” la limita vestică a Dobrogei – Sesiunea
ŞtiinŃifică Anuală a ANM, 2005
*** - Raportul privind situaŃia hidrometeorologică şi a calităŃii mediului în intervalul
28.08.2004, ora 7.00 - 29.08.2004, ora 7.00
Bogdan, O., Mihai, E. (1972), CeaŃa. CondiŃii de formare şi tipuri genetice, BSSGR,
Serie nouă, I, (LXXI), p. 243-248, res.
Bogdan, O. (1978), Fenomene climatice de iarnă şi de vară, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.

122
Bogdan O., Niculescu E. (1995), Riscurile climatice din România, Academia Română,
Institutul de Geografie, Tipar Compania Sega International, Bucureşti, 280 p.
Ciulache St., Ionac N. (1995), Fenomene atmosferice de risc, Editura ŞtiinŃifică,
Bucuresti, 180 p.
*** (1896-1960), Buletinul lunar al observaŃiilor meteorologice, Institutul Meteorologic
Central.
*** (1988), WMO – No. 49, Technical Regulations, Volume I - General meteorological
standards and recommended practices, Secretariat of the World Meteorological
Organization, Geneva.
*** (2008), WMO-No. 8, Guide to Meteorological Instruments and Methods of
Observation, Seventh edition, Secretariat of the World Meteorological Organization,
Geneva.

123
ANEXA Temperaturile medii anuale la litoralul românesc al Mării Negre în
perioada 1961-2000 (prelucrare după baza de date INMH Bucureşti 2001)

Constanta Mangalia Sulina Tulcea

1961 12,1 11,9 12,1 11,4
1962 11,9 11,9 11,9 11,2
1963 11,4 11,2 11,4 10,6
1964 11,1 10,9 11,0 10,8
1965 10,9 10,6 10,9 10,2
1966 12,8 12,7 12,7 12,2
1967 11,6 11,4 11,8 11,1
1968 11,8 11,5 11,4 11,2
1969 11,0 10,7 10,8 10,3
1970 12,0 11,6 11,7 11,6
1971 11,6 11,3 11,4 11,2
1972 11,5 11,3 11,4 11,0
1973 11,0 11,0 10,7 10,3
1974 11,2 11,0 11,2 10,6
1975 12,3 12,1 12,3 12,0
1976 10,7 10,6 10,6 10,5
1977 11,6 11,5 11,4 11,2
1978 11,2 11,1 10,9 10,5
1979 12,1 12,0 11,8 11,4
1980 10,8 10,7 10,7 10,2
1981 12,0 12,1 11,8 11,4
1982 11,7 11,8 11,6 11,1
1983 11,9 12,0 11,7 11,5
1984 11,4 11,8 11,3 10,9
1985 10,3 10,6 9,8 9,6
1986 11,6 11,2 11,4 11,0
1987 10,3 10,0 10,1 9,7
1988 11,6 11,3 11,2 10,8
1989 12,2 11,9 12,0 12,0
1990 12,6 12,4 12,3 12,3
1991 11,3 11,1 11,2 10,8
1992 11,9 11,5 11,4 11,3

124
 1993 11,2 10,8 10,6 10,7
1994 12,9 12,8 12,4 12,4
1995 12,1 12,0 11,6 11,3
1996 11,2 10,8 11,0 10,6
1997 11,1 11,0 10,8 10,5
1998 12,1 12,0 11,8 11,5
1999 13,1 12,9 12,7 12,2
2000 12,7 12,3 12,6 12,3

ANEXA Valorile medii anuale ale umezelii relative ale aerului (%) la litoralul
românesc în perioada 1961-2000 (prelucrare după baza de date INMH Bucureşti
2001)
Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 80 88 83 79
1962 81 85 84 79
1963 78 83 82 78
1964 79 85 83 76
1965 80 84 81 79
1966 80 84 81 80
1967 79 84 80 76
1968 78 86 85 75
1969 79 85 85 76
1970 77 86 83 78
1971 81 81 83 76
1972 80 84 83 78
1973 79 79 86 80
1974 80 82 85 81
1975 80 80 84 77
1976 82 81 86 77
1977 84 82 87 81
1978 87 80 86 83
1979 85 81 86 81
1980 84 79 85 86
1981 82 79 84 82
1982 80 75 85 84
1983 76 81 78 82

125
 1984 84 88 85 82
1985 83 86 84 82
1986 81 82 85 83
1987 83 83 86 83
1988 83 84 84 81
1989 78 79 84 80
1990 80 77 81 76
1991 81 83 85 80
1992 77 82 84 73
1993 79 82 86 76
1994 78 81 85 77
1995 78 83 81 78
1996 81 83 85 80
1997 80 81 82 79
1998 82 83 83 79
1999 83 81 86 80
2000 83 79 82 77

ANEXA Nebulozitatea medie anuală la litoralul românesc în perioada 1961-2000

(prelucrare după baza de date INMH Bucureşti 2001)
Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 5,1 4,9 5,3 5,3
1962 5,2 4,9 5,3 5,2
1963 5,1 4,9 5 4,8
1964 5,6 5,2 5,4 5,4
1965 5,1 4,9 5,4 5,2
1966 5,4 5 5,5 5,6
1967 5,1 4,9 5,2 5,1
1968 5,8 5,6 5,5 5,5
1969 6 5,3 5,7 5,6
1970 5,8 4,9 5,4 5,5
1971 5,5 4,8 5 5,4
1972 5,8 5,6 5,3 5,8
1973 5,6 5,2 5 5
1974 5,8 5,3 5,3 5,4
1975 5,6 5,4 5,2 5,7
1976 5,5 5,8 5,5 5,8

126
 1977 5,1 5,2 5,4 5,3
1978 5,4 5,4 5,4 5,5
1979 5,7 5,5 5,5 5,8
1980 5,7 5,6 5,6 5,8
1981 5,2 5,2 5,2 5,4
1982 5 4,9 5 5
1983 4,6 4,4 4,3 4,8
1984 5,5 5,2 5,7 6
1985 5,3 4,8 5,3 5,4
1986 5,1 4,7 5,1 5,3
1987 5,5 5,1 5,6 5,6
1988 5,3 4,9 5,5 5,4
1989 4,9 4,3 4,9 5,1
1990 4,7 4,1 4,7 4,8
1991 5,7 5,3 5,8 5,8
1992 5 4,2 4,8 4,9
1993 5 4,5 5,1 5
1994 5,1 4,4 5 5,1
1995 5,3 4,7 5,5 5,6
1996 5,7 5,3 5,7 5,8
1997 5,5 5,1 5,6 5,6
1998 5,4 5 5,4 5,7
1999 5,2 4,6 5 5,6
2000 5 4,4 5 5,1

ANEXA PrecipitaŃii anuale la litoralul românesc în perioada 1961-2000 (prelucrare

după baza de date INMH Bucureşti 2001)
Anul
Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 299,2 332,4 231,6 389,6
1962 361 461,9 237,9 508,5
1963 440,9 314,2 309,3 501,7
1964 424,2 384,3 231,1 413,3
1965 426,1 354,4 283,4 524,9
1966 586,2 501,5 486,9 666,4
1967 415,1 374,2 277,8 328,3
1968 288,4 300,8 - 445,7
1969 548,6 476 306 567,3

127
 1970 407,4 337,8 292,2 392,8
1971 410,9 461,1 336,7 490,9
1972 483,8 480,4 406 501,9
1973 397,3 478 251,7 342
1974 379,1 345,3 228,1 466,3
1975 390,1 455,8 228 394,9
1976 285 336,4 337,7 423,3
1977 496,6 495,6 328 383,1
1978 411,4 396,7 378,3 457,3
1979 396,4 408,9 353,5 486,8
1980 433,9 464,7 337,3 625,2
1981 532,4 461,9 288,8 442,7
1982 301,9 327,5 237,8 285,9
1983 227 390,7 169,9 273,7
1984 424,9 516 216,4 476,1
1985 366,2 284,4 205,2 389,2
1986 308,8 368,2 252,4 363,4
1987 469,3 310,2 256,7 415,5
1988 425,6 490,7 339,9 627,7
1989 305,3 392,8 211,7 439,8
1990 246,6 249,5 181,8 353,5
1991 412,3 398,2 299,9 420,9
1992 253,8 321,6 200,3 436,6
1993 378,2 431,8 165,7 432,3
1994 324,1 325,1 178 298,1
1995 604,3 671,1 373,2 454,3
1996 443,3 386,5 243,8 522,5
1997 641,2 615 324,2 732
1998 488,8 471,3 197 527,2
1999 531,1 459,1 203,6 640,9
2000 292,5 253,3 137,8 357,7

ANEXA Numărul de zile cu ninsoare şi cu zăpadă la litoralul românesc în perioada

1961-2000 (prelucrare după baza de date INMH Bucureşti 2001)
Constanta Mangalia Sulina Tulcea Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 28 22 17 26 8 0 0 16

128
1962 34 21 25 28 6 6 0 30
1963 35 25 32 45 26 26 0 35
1964 30 18 12 36 10 8 0 12
1965 25 19 24 39 16 11 0 32
1966 30 11 12 40 12 9 0 25
1967 51 34 31 34 35 38 0 31
1968 38 23 28 41 18 16 0 30
1969 61 40 41 73 32 25 0 58
1970 34 18 28 37 7 7 0 20
1971 34 20 18 26 8 8 0 16
1972 32 24 26 32 4 21 0 27
1973 47 32 42 60 12 5 0 40
1974 31 21 20 29 12 3 0 8
1975 36 18 23 34 12 7 0 15
1976 41 25 31 35 9 5 0 12
1977 25 19 12 20 4 2 0 8
1978 34 23 22 30 6 1 0 13
1979 23 20 24 23 18 18 0 26
1980 31 26 24 32 23 37 0 32
1981 50 31 31 43 15 18 0 32
1982 20 17 18 24 7 8 0 31
1983 28 13 20 24 10 6 0 30
1984 48 24 25 44 10 5 0 20
1985 40 23 27 42 30 20 0 42
1986 40 25 23 40 19 17 0 27
1987 41 25 20 34 44 43 0 54
1988 34 17 16 41 7 4 0 17
1989 13 6 7 15 2 0 0 4
1990 14 7 7 15 0 0 0 5
1991 28 15 21 36 16 14 0 29
1992 27 20 12 22 8 8 0 16
1993 35 32 23 34 30 22 0 51
1994 8 8 7 10 3 5 0 7
1995 36 31 25 47 17 13 0 44
1996 46 38 38 63 41 36 0 63
1997 20 16 16 24 27 12 0 41
1998 44 25 22 46 17 9 0 30

129
 1999 22 17 15 33 11 9 0 18
2000 31 14 8 31 10 5 0 35

ANEXA Numărul mediu anual de zile cu polei la litoralul românesc în perioada

1961-2000 (prelucrare după baza de date INMH Bucureşti 2001)
Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 1 1 0 1
1962 0 1 0 7
1963 5 4 0 12
1964 5 1 0 5
1965 2 2 0 0
1966 1 1 3 8
1967 3 0 0 2
1968 3 1 0 6
1969 5 6 4 13
1970 2 0 1 2
1971 6 2 0 3
1972 2 1 0 1
1973 0 0 0 2
1974 2 0 0 0
1975 2 1 0 4
1976 5 0 0 0
1977 1 1 0 0
1978 4 2 1 0
1979 3 2 2 3
1980 0 1 0 0
1981 1 1 0 4
1982 0 0 0 0
1983 0 0 0 1
1984 0 0 0 0
1985 1 3 0 18
1986 2 0 0 6
1987 3 1 2 9
1988 3 1 0 8
1989 0 0 0 0
1990 0 0 0 1
1991 0 0 2 3

130
 1992 1 3 0 0
1993 3 2 0 5
1994 1 0 0 0
1995 2 0 0 11
1996 1 7 14 20
1997 9 2 0 7
1998 5 3 5 11
1999 0 0 3 0
2000 1 0 0 0

ANEXA Numărul mediu anual de zile cu ceaŃă pe litoralul românesc în perioada

1961-2000 (prelucrare după baza de date INMH Bucureşti 2001)
Constanta Mangalia Sulina Tulcea
1961 27 25 24 42
1962 66 33 43 55
1963 41 27 33 34
1964 49 26 34 43
1965 41 21 32 50
1966 50 31 44 45
1967 45 26 33 52
1968 44 30 41 48
1969 42 28 39 38
1970 55 27 31 33
1971 66 30 41 41
1972 47 24 29 51
1973 65 30 29 34
1974 80 43 42 40
1975 56 33 27 28
1976 79 34 46 32
1977 69 33 42 33
1978 84 32 50 40
1979 69 34 42 42
1980 84 50 48 35
1981 61 27 35 26
1982 52 32 34 31
1983 42 20 19 30

131
1984 53 19 34 41
1985 74 30 49 54
1986 75 27 36 50
1987 81 47 34 47
1988 46 21 31 35
1989 38 14 21 28
1990 45 27 34 48
1991 55 28 39 41
1992 17 10 17 28
1993 47 44 35 35
1994 37 21 24 45
1995 23 10 21 37
1996 34 24 27 36
1997 32 12 27 36
1998 34 12 19 37
1999 25 8 28 36
2000 47 10 29 37

132
ANEXA Aspecte privind distrugerile provocate de furtuna din ianuarie 1981 în
portul Tomis

133
 În fotografii se pot observa distrugerile provocate digului de larg al portului cât şi
navelor acostate la danele de nord-est.

134