În raport nemijlocit cu cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor, menționez că,

Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989 consacră faptul că în

toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotire
socială, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare
ale copilului trebuie să fie luate in considerare cu prioritate. Conform art. 18 din Convenţia
internaţională cu privire la drepturile copilului pnct. 1) Statele părți vor depune eforturi pentru
asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii parinți au responsabilități comune pentru
creșterea și dezvoltarea copilului. Părinții, sau, dupa caz, reprezentanții sai legali sunt principalii
responsabili de cresterea și dezvoltarea copilului. Aceștia trebuie să acționeze, în primul rand, în
interesul suprem al copilului.
În aceeaşi ordine de idei relev că, la daterminarea cuantumului pensiei de întreţinere a
copilului minor, instanţa de judecată porneşte de la interesul primordial al copilului, asigurarea
acestuia a unui nivel suficient de asigurare materială, în raport cu starea materială şi familială a
părţilor şi alte circumstanţe importante. Datele Biroului Naţional de Statistică privind minimul de
existenţă a copilului minor, nu constituie o normă legală imperativă de la care nu se permite
derogare ci urmează a fi apreciată e cu titlu de circumstanţă importantă de raportare, ca cuantum/
nivel minim de la care instanţa de judecată porneşte în stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere,
or, prin prisma prevederilor art. 18 din legea RM privind drepturile copilului, pnct. 18 din
Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului părinţii au obligaţia de a asigura
întreţinerea copiilor minori, întreţinere materializată nu numai prin asigurarea minimului de
existenţă a copilului minor ci a unui nivel de trai suficient dezvoltării fizice şi psihice a copilului
minor. Prin urmare, în lipsa unror circumstanţe excepţionale, care să fie susceptibile de a micşora
cuantumul întreţinerii necesar de a fi acordat copilului minor de către părinţi, părinţii vor fi obligaţi
la asigurarea unui nivel de trai sufucient copiilor minori, pornind de la minimul de existenţă
raportat la necesităţile efective şi interesul primordial al copilului.
Consider vădit neîntemeiată practica prin care părinții ar fi obligați exclusiv la asigurarea
unui nivel minim de existență a copilului minor, or, dezvoltarea psihologică, fizică și educațională
a copilului minor trebuie raportată la necesitățile efective ale copilului minor ci nu doar la un
minim de existență al acestuia. Astfel, cuantumul de 1500 de lei lunar în calitate de pensiei de
întreținere a copilului minor este unul rezonabil și corespunzător necesităților zilnice de întreținere,
dezvoltare și educație a copilului comun.
În acest sens menționez că, chiar și în cazul unei eventuale soluții de determinare a cuantumului
pensiei de întreținere a copilului minor comun în cotă parte din venituri, consider necesar ca soluția finală
să fie una emisă în modalitatea stabilită de art.76 din Codul familiei, și anume, concomitent, într-o sumă
bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art.75, soluție care ar exclude
situația în care din motivul reducerii ulterioare a veniturilor reclamantului, cuantumul pensiei de
întreținere a copilului minor ar coborî sub nivelul minimului de existență, fapt care ar contravene
interesului superior al copilului minor.