Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Foc PDF
Curs Foc PDF
Capitolul 1 - INTRODUCERE
1.1 Legatura intre diversele Eurocoduri
Eurocodurile structurale sunt un set de standarde pentru determinarea actiunilor si pentru calculul
la stari limita ultime si de exploatare a constructiilor.
Eurocode 0 defineste regulile generale pentru proiectarea la stari limita (principiul de baza al
Eurocodurilor).
Eurocode 1 ofera valorile de calcul a actiunilor.
Urmeaza Eurocodurile referitoare la proiectarea structurilor realizate din diferite materiale:
Eurocode 2 pentru structuri din beton, Eurocode 3 pentru structuri metalice, Eurocode 4 pentru
structuri mixte otel-beton, Eurocode 5 pentru structuri din lemn, Eurocode 6 pentru zidarie si
Eurocode 9 pentru structuri din aluminiu.
Eurocode 7 este dedicat proiectarii fundatiilor, iar Eurocode 8 proiectarii antiseismice.
Fiecare dintre Eurocoduri este desemnat printr-un numar in clasificarea CEN (Comite
Europeen de Normalisation), incepand cu 1990 pentru Eurocode 0, pana la 1999 pentru Eurocode
9. Cu exceptia bazelor proiectarii, proiectarii fundatiilor si proiectarii antiseismice, fiecare
Eurocode este alcatuit din mai multe parti, incluzand partea 1-1 care acopera regulile generale
pentru proiectare la temperatura normala, respectiv partea 1-2 care acopera proiectarea in situatia
de incendiu (la actiunea temperaturilor inalte). Tabelul 1-1 ofera o lista a diverselor Eurocoduri, iar
Fig. 1-1 (Gulvanessian et al. 2002), sintetizeaza legatura intre aceste documente.
Tabel 1-1 : Lista Eurocodurilor
La temperaturi In situatia de
Eurocode
normale incendiu
0 : Bazele proiectarii EN 1990 -
1 : Actiuni EN 1991-1-1 EN 1991-1-2
2 : Structuri din beton EN 1992-1-1 EN 1992-1-2
3 : Structuri din otel EN 1993-1-1 EN 1993-1-2
4 : Structuri mixte otel-beton EN 1994-1-1 EN 1994-1-2
5 : Structuri din lemn EN 1995-1-1 EN 1995-1-2
6 : Structuri din zidarie EN 1996-1-1 EN 1996-1-2
7 : Proiectarea fundatiilor EN 1997 -
8 : Rezistenta la seism EN 1998 -
9 : Structuri din aluminiu EN 1999-1-1 EN 1999-1-2
I-1
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Structural safety,
EN 1990 serviceability and
durability
Geotechnical and
EN 1997 EN 1998 seismic design
Deoarece aceast curs se refera la structuri solicitate la actiunea focului, orice referinta la un
standard (Eurocode) fara alta mentiune suplimentara va presupune referirea la partea 1-2.
Eurocodurile de calcul la actiunea focului nu se refera (cu mici exceptii) la capacitatea de izolare
sau de integritate a elementelor de separare (criteriile E si I). Daca, spre exemplu, un perete de
compartimentare este alcatuit din panouri sandwich, nu este posibil sa se calculeze comportarea la
actiunea focului. Comportamentul unui astfel de element include mai multe fenomene complexe,
care nu pot fi prezise cu acuratete, cum sunt miscarile materialului izolant care creeaza straturi de
aer intre acesta si panourile metalice, deformatiile mari ale tablei metalice, influenta locala a
elementelor de prindere, etc. Acest tip de elemente trebuie sa fie testate experimental.
Eurocodurile trateaza capacitatea portanta a elementelor si structurilor, adica rezistenta mecanica
(criteriul R) oferind informatii care permit sa se calculeze daca si cat timp o structura este capabila
sa reziste la incarcarile existente in cazul actiunii focului.
Proiectarea este astfel efectuata la starea limita ultima.
Strict vorbind, nu exista mentionat in mod explicit in standarde nici un criteriu de
deformatie, cum ar fi, spre exemplu, o limita egala cu 1/30 din deschidere pentru o grinda simplu
rezemata, asa cum este data in diferitele standarde pentru incercari experimentale. O verificare la
starea limita a exploatarii normale trebuie efectuata, totusi, in urmatoarele doua cazuri:
1. Atunci cand mijloacele de protectie isi pot pierde eficienta in cazul in care exista deformatii
excesive ale elementului pe care il protejeaza.
2. Atunci cand elementele de compartimentare (spre exemplu pereti), care sprijina pe elemente
structurale sau sunt situate sub elemente structurale, pot suferi deformatii excesive in urma
deformarii acestor elemente.
Exista doua exceptii care permit sa nu fie luate in considerare criteriile de deformatie, cate una
pentru fiecare dintre cazurile mentionate mai sus:
1. Daca eficienta mijloacelor de protectie a fost evaluata utilizand procedurile de testare date in
EN 13381-1, EN13381-2, sau EN13381-4, dupa caz. Motivul este ca aceste proceduri de
I-2
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
testare implica cel putin un test pe un element incarcat si efectul eventualelor deformatii ale
elementului respectiv au fost luate in considerare in mod implicit.
2. Elementul de separare indeplineste criteriile de deformabilitate in conditiile expunerii la un foc
nominal. Motivul este ca un foc nominal reprezinta un caz arbitrar de expunere la foc, care
permite compararea diverselor sisteme constructive. Avand in vedere ca nu este o reprezentare
a situatiei care poate sa apara in cazul unui incendiu real, nu ar fi logic sa se incerce estimarea
deformatiilor elementelor structurale si sa se compare cu limitele impuse.
Informatiile necesare pentru a efectua proiectarea unei structuri alcatuite dintr-un anumit material
la actiunea focului, spre exemplu o structura metalica, sunt:
a) Bazele proiectarii, date in EN 1990.
b) Actiunile mecanice, adica fortele care actioneaza asupra structurii in situatia de incendiu, date
in principal in EN 1991-1-1. Anumite informatii sunt date si in EN 1991-1-2.
c) Actiunile termice, adica focul si fluxul termic indus in elemente, date in EN 1991-1-2.
d) Regulile pentru determinarea evolutiei temperaturilor in structura, date in standardul de
material, spre exemplu EN 1993-1-2 pentru o structura din otel.
e) Regulile pentru determinarea capacitatii portante a elementelor, date in standardul de material,
spre exemplu EN 1993-1-2 pentru o structura din otel (dar se face adesea referirea si la
standardul specific de material pentru calculul la temperaturi normale, spre exemplu EN 1993-
1-1 in cazul structurilor din otel).
Aceasta schema este valabila in general pentru toate materialele, cu anumite exceptii:
calculul capacitatii portante a elementelor din lemn, de exemplu, nu necesita determinarea
temperaturii in element si se poate omite pasul d). In mod analog, daca rezistenta la foc este
determinata prin metoda tabelara, pentru elemente din beton, pasul d) poate fi omis.
I-3
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Combinatie de incarcare
NU
Toate combinatiile au
fost considerate ?
DA
NU
Toate scenariile au
fost considerate ?
DA
OUT
I-4
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Efortul capabil si efortul produs de incarcari sunt ambele calculate pe baza valorilor
caracteristice ale datelor geometrice, date prin proiectare, pentru dimensiunile sectiunii
transversale, spre exemplu. Imperfectiunile geometrice, cum sunt imperfectiunile locale sinusoidale
sau inclinari globale initiale ale structurii, sunt date prin valorile de calcul.
Valorile de calcul ale proprietatilor de material, Xd,fi, sunt date pentru fiecare material in
standardul specific, spre exemplu in Eurocode 3 pentru structuri metalice. Aceste standarde ofera
deasemenea modul de calcul al efortului capabil, Rfi,d,t, in baza acestor proprietati de material.
Valorile de calcul ale incarcarilor in situatia de incendiu, Ffi,d se stabilesc in baza Eurocode 1.
I-5
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Efi,d = Gk + Pk +
i1
2,i Qki (2.5b)
I-6
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Acţiune 1 2
Opţiunea de a utiliza valoarea frecventa (relaţia 2.5a) sau valoarea cvasipermanenta (relaţia 2.5b)
pentru acţiunea variabila predominanta este funcţie de precizările din anexele naţionale ale
Eurocodurilor. În continuare se va utiliza preponderent relaţia 2.5a, deoarece conduce la combinaţii
mai complete şi este deci mai ilustrativa pentru exemple. În România, prin Anexa Naţionala SR
EN 1991-1-2:2004/NA:2006 (2006) s-a adoptat valoarea cvasipermanenta (relaţia 2.5b).
De fapt, relaţia 2.5a a fost singura menţionata în ENV 1991-1-2. Relaţia 2.5b a apărut în prEN
1991-1-2, iar în EN 1991-1-2 se recomanda utilizarea valorilor cvasipermanente pentru acţiunile
variabile. Motivaţia de a schimba de la valoarea frecventa la cea cvasipermanenta, atunci când
standardul ENV a fost schimbat în standard prEN a fost ca aceasta este soluţia utilizata pentru
seism, care este deasemenea o acţiune accidentala. Acest argument poate fi acceptat, cu excepţia
acţiunii vântului. Coeficientul pentru determinarea valorii cvasipermanente 2 pentru vânt este 0
ceea ce înseamnă ca daca se utilizează relaţia 2.5b, nu se va face nici o verificare cu forte orizontale
pentru o structura în situaţia de incendiu. În cazul unui cutremur, forţele orizontale din acţiunea
accidentala sunt prezente, cu o valoare semnificativa şi efectul vântului nu are, intr-adevăr, o
importanta deosebita.
De fapt, nu doar alegerea intre 1 sau 2 este un parametru care trebuie precizat în anexele
naţionale, dar şi valorile acestor factori. Fiecare tara poate adopta valori diferite de cele din Tabelul
2-1.
Valoarea de calcul a acţiunii accidentale nu apare în relaţia 2.5, deoarece în cazul unui incendiu,
acţiunea focului nu este în aceeaşi forma ca şi celelalte acţiuni. Acţiunea focului nu poate fi
cuantificata în unitati de forţa, care sa se adauge incarcarilor permanente sau variabile. Acţiunea
focului consta în efecte indirecte introduse în structura. Daca şi cum aceste efecte trebuie luate în
considerare, este precizat în Eurocodurile specifice de material.
I-7
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
2.2 Exemple
I-8
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Focul după seism face parte din preocupările de cercetare actuale, incendiile care survin unui
cutremur reprezentând o ameninţare majora în regiunile seismice. Funcţie de nivelul de degradare
al structurii după cutremur, rezistenta la foc a acesteia poate fi redusa semnificativ. Se pot menţiona
aici câteva referinţe ale unor cercetări de actualitate (Della Corte et al, 2003; Faggiano et al., 2007;
Zaharia et al., 2008, 2009).
O situaţie asemănătoare poate sa apară în urma unei acţiuni teroriste (explozie), sau ca rezultat a
coliziunii unui vehicul cu o clădire. Proiectarea structurii cu considerarea succesiva a acestor
acţiuni accidentale nu se poate face, în mod evident, fara costuri suplimentare. În aceasta carte se
va considera în continuare ca focul este singura acţiune accidentala.
I-9
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
verificarea unei astfel de cerinţe, aceasta se face cu scopul de a obţine un rezultat similar cu
rezultatul obţinut printr-un experiment, dar cu costuri mult reduse şi mult mai rapid. Obiectivul, în
acest caz, nu este de a obţine o reprezentare a comportării reale a structurii sub acţiunea focului si
de aceea, modelul de calcul trebuie sa reprezinte cat mai fidel cu putinţa condiţiile testului. În
consecinţa, nu va fi considerata nici o acţiune indirecta.
Daca cerinţa de rezistenta la foc se refera la structura în ansamblu, sau daca se refera la orice alt
model de foc în afara de cel standard, nu înseamnă în mod necesar ca acţiunile indirecte trebuiesc
luate în considerare în mod automat. Decizia ii revine în continuare proiectantului.
Problema acţiunilor indirecte va fi discutata din nou in acest curs, când se vor prezenta aspectele
legate de analiza substructurilor.
in care Ed este efortul de calcul obţinut dintr-o analiza la temperatura normala, pentru o
combinaţie fundamentala de acţiuni în conformitate cu EN1991-1-1.
fi factor de corecţie.
I-10
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
2. Formula simplificata poate conduce la rezultate care nu sunt corecte din punct de vedere static.
Pentru a demonstra aceasta, se poate considera un element pentru care încărcarea permanenta
introduce o forţa axiala, iar încărcarea variabila introduce un moment încovoietor. Orice
combinaţie de incarcari la temperatura normala va introduce un efect al acţiunilor de tipul:
Ed = (G Nk ; Q Mk) spre exemplu Ed = (1.35 Nk ; 1.50 Mk)
Efectul acţiunilor în situaţia de incendiu va avea, în conformitate cu relaţia 2.5, următoarea
expresie:
Efi,d = (Nk ; 1,1 Mk) spre exemplu Efi,d = (Nk ; 0.20 Mk)
Este evident ca orice multiplicare a Ed cu un scalar va conduce la un rezultat care este diferit de
Efi,d.
Spre exemplificare, sa consideram un cadru simplu ca în figura 2-1, solicitat la o încărcare
permanenta verticala de 2 kN/m pe grinda şi o încărcare din vânt de 2.5 kN/m pe stâlpi.
Valorile indicate în figura sunt valorile caracteristice. Valoarea incarcarii permanente a
stâlpilor se neglijează.
2 kN/m
2.5 kN/m
2.5 kN/m
10 m
20 m
I-11
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Se poate observa ca aplicarea formulei simplificate cere mai mult efort decât aplicarea formulei
de calcul exacte. Mai mult decât atât, aplicarea formulei simplificate conduce la o forţa axiala
de 52% din valoarea corecta, respectiv la un moment încovoietor supraestimat de aproape trei
ori !
Ca o simplificare suplimentara, în EN1993-1-2 se precizează ca pentru factorul de corecţie
poate fi utilizata o valoare arbitrara fi = 0.65, caz în care determinarea eforturilor în situaţia de
incendiu, obţinute din eforturile rezultate la temperatura normala, devine banala (si totusi, asa
cum s-a aratat in exemplul de mai sus, este gresita !).
I-12
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Modelele de foc, in conformitate cu EN1991-1-2 nu fac obiectul primei parţi a cursului, desfasurate
pe parcursul acestui semestru. In acest capitol se prezintă doar câteva noţiuni de baza si câteva
elemente necesare pentru calculul evoluţiei temperaturii pe secţiunea elementelor. Calculele
efectuate in aceasta parte a cursului se vor baza doar pe modelul de foc nominal ISO 834.
In cazul unui incendiu generalizat, acţiunea focului este reprezentata de cele mai multe ori printr-o
curba temperatura – timp, adică o relaţie care descrie evoluţia în timp a temperaturii care se
presupune ca se dezvolta în mediul în care este localizata structura. Următoarele relaţii, care
descriu curbele nominale de foc, sunt date în EN1991-1-2:
1. Curba standard (întâlnita şi cu denumirea de curba standard ISO 834, data în prEN13501-2).
g 20 345 log10 8 t 1 (3.1)
2. Curba hidrocarburilor
g 20 1080 1 0.325 e0.167 t 0.675 e 2.5 t (3.2)
Aceasta curba se utilizează pentru fata exterioara a pereţilor clădirii, expusa la foc dinspre
interiorul compartimentului sau dinspre un compartiment situat dedesubt sau adiacent peretelui
respectiv. Curba de foc exterior nu se utilizează pentru proiectarea elementelor exterioare din
otel, pentru care exista un model specific.
In aceste relaţii,
g este temperatura gazelor fierbinţi în compartiment (3.1 şi 3.2) sau în vecinătatea
elementului (3.3), în °C,
t este timpul, în minute.
I-13
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
1200
1000
800
Temperatura [°C]
600
Curba hidrocarburilor
400 Curba standard
Curba foc exterior
200
0
0 30 60 90 120
Timp [min]
Anexa F din EN1991-1-2 prezintă o metoda care calculează un timp echivalent de expunere la foc,
care aduce utilizatorul la curba temperatura – timp standard. Aceasta metoda se bazează pe trei
parametri: sarcina termica, suprafaţa şi tipul deschiderilor şi proprietatile termice ale pereţilor. Cu
ajutorul unei relaţii simple funcţie de aceşti parametri, se determina durata focului standard care ar
avea acelaşi efect pe structura. Aceasta metoda este considerata oarecum depasita, tinand cont de
faptul ca în prezent exista modele mai rafinate care permit reprezentarea influentei parametrilor
care influenteaza un foc real.
Un astfel de model este curba de foc parametric, data în Anexa A din EN1991-1-2. Aceasta anexa
prezintă toate relaţiile necesare pentru calculul curbei temperatura – timp, în baza valorilor
parametrilor care caracterizează un compartiment de foc. Modelul este valabil pentru
compartimente cu aria maxima de 500 m², inaltimea maxima de 4 metri, fara deschideri în
acoperiş.
Modelele O - Zona şi Doua – Zone au ca rezultat temperatura gazelor fierbinţi în întregul
compartiment în cazul primului model, sau temperaturile în cele doua straturi, superior şi inferior,
în cazul celui de al doilea model. Cantitatile fizice, cum ar fi proprietatile pereţilor şi ale
deschiderilor nu sunt concentrate intr-un parametru unic, ca în cazul modelului de foc parametric;
fiecare perete poate fi reprezentat cu proprietatile termice proprii şi fiecare deschidere poate fi
reprezentata individual. Evoluţia temperaturii nu este descrisa de o relaţie la fel ca în cazul
modelului de foc parametric, ci rezulta din integrarea în timp a ecuaţiilor de echilibru a masei şi
energiei pe zonele de temperatura considerate. Aplicarea unor astfel de modele impun utilizarea
unor programe de calcul specifice.
EN1991-1-2 permite utilizarea modelelor CFD (Computational Fluid Dynamics – modele de calcul
computerizat de dinamica fluidelor). Chiar daca prEN 1991-1-2 precizează în 3.3.2 (2) ca Anexa D
oferă o metoda pentru calculul acţiunilor termice în cazul modelelor CFD, aceasta anexa prezintă
doar principii generale care formează baza metodei. Aceste principii trebuie sa fie respectate atunci
când se realizează un program de calcul care permite aplicarea metodei pentru estimarea campului
de temperatura intr-un compartiment.
Nu se fac precizări asupra modului în care se poate deduce fluxul termic pe suprafaţa elementelor
structurale, din temperaturile calculate în compartiment de modelul CFD. De fapt, acest subiect
este inca cercetat şi este probabil prematur sa se ofere recomandări în cadrul standardului.
Eurocodurile deschid poarta pentru aplicarea modelelor CFD în calculul structural la acţiunea
focului, dar aceste modele nu fac inca parte din proiectarea obişnuita şi pot fi utilizate doar de către
utilizatori experimentaţi. Acesta este probabil motivul pentru care standardul prevede ca fiecare
tara sa poată specifica o procedura pentru calculul creşterii temperaturii pe elemente cu ajutorul
modelelor de foc avansate.
I-14
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
I-15
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
4.1.1 Principii
Pentru o distribuţie de temperatura uniforma pe secţiunea transversala, creşterea temperaturii intr-
un element din otel neprotejat, într-un interval de timp se determina cu relaţia:
Am V (4.1)
s , t ksh h net ,d t
ca a
in care:
s ,t creşterea temperaturii otelului în intervalul de timp t;
Relaţia 4.1 poate fi mai bine inteleasa daca se pune sub forma expresiei 4.2, care arata ca este doar
o forma de exprimare a principiului conservării energiei, intre cantitatea care pătrunde în secţiune
şi cantitatea care se utilizează pentru modificarea temperaturii:
h net , d ksh Am t s ,t ca a V (4.2)
In relaţia 4.1, raportul intre aria suprafeţei expuse la foc şi volumul elementului, Am/V, este
parametrul care caracterizează secţiunea transversala pentru analiza termica şi este denumit în
EN1993-1-2 “factor de secţiune”. Cu cat acest factor este mai mare, cu atât secţiunea metalica se
incalzeste mai rapid. Figura 4-1 arata cum se calculează acest parametru pentru diverse secţiuni
transversale.
De fapt, termenul “factor de secţiune” nu este foarte sugestiv, deoarece nu conţine informaţii
despre caracteristicile fizice pe care acest parametru le reprezintă. Acest parametru se mai
intalneste cu denumirea de “factor de masivitate” al secţiunii, denumire care indica, cel puţin, la ce
se refera acest parametru; problema este insa ca valoarea acestuia este mare pentru secţiuni zvelte
şi mica pentru secţiuni masive, ceea ce contrazice oarecum logica bunului simt. În continuare se va
utiliza noţiunea de “masivitate termica” pentru a desemna inversul factorului de secţiune. Aceasta
denumire indica fenomenul fizic la care se refera, cu avantajul suplimentar ca, în mod logic, acest
termen are valori mari pentru secţiuni masive.
Tabelul 4-1 arata cum acest factor este legat de grosimea unei table metalice, după cum aceasta
tabla se utilizează intr-o secţiune deschisa sau este perete intr-o secţiune cheson.
I-16
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Secţiuni deschise expuse la foc pe trei parţi: Ţevi profilate fara sudura expuse la foc pe toate
A m = suprafata expusa la foc fetele: daca t « b: Am / V ≈ 1 / t
V arie sectiune transversala
t
h
Talpa secţiune I expusa la foc pe trei fete: Secţiuni cheson sudate expuse al foc pe toate
Am / V = (b + 2tf ) / (btf ) 2(b + h)
daca t « b: Am / V ≈ 1 / tf fetele: A m =
V arie sectiune
daca t « b: Am / V ≈ 1 / t
tf b
h
Profil cornier expus la foc pe toate fetele: Secţiune I cu platbenzi sudate lateral, expuse la foc
2(b + h)
Am / V = 2/t pe toate fetele: A m =
V arie sectiune
h
t
Platbanda expusa la foc pe toate fetele: Platbanda expusa la foc pe trei fete:
Am / V = 2(b + t) / (bt) Am / V = (b + 2t) / (bt)
daca t « b: Am / V ≈ 2 / t daca t « b: Am / V ≈ 1 / t
b
b t
t
I-17
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Căldura specifica a otelului ca, prezenta în relaţia 4.1, este data funcţie de temperatura otelului în
Anexa I, iar h net , d se determină aşa cum s-a arătat în capitolele anterioare.
Factorul de corecţie pentru efectul de umbra, ksh, tine cont de faptul ca, cel puţin în cazul unei
încercări experimentale, secţiunea din otel este încălzita în principal prin radiaţia care isi are
originea în pereţii cuptorului şi în flăcările arzătoarelor. În acest caz, suprafaţa elementului nu poate
primi o cantitate de energie mai mare decât energia care trece prin cea mai mica “cutie” care
înconjoară secţiunea (Wickström, 2001). Aceasta se poate observa din Figura 4-2, care arata
diferenţa dintre perimetrul secţiunii (linia plina) şi perimetrul “cutiei” (linia punctata) pentru o
secţiune I sau pentru o corniera.
In mod riguros, având în vedere cele de mai sus, corecţia care tine cont de efectul de umbra ar
trebui aplicata doar unei parţi (radiaţie) din fluxul termic. Faptul ca factorul de corecţie se aplica
fluxului termic total, care conţine şi componenta din convecţie, se justifica prin faptul ca pentru
temperaturile care apar în mod obişnuit în cazul unui incendiu, radiaţia este dominanta în transferul
termic către secţiunea transversala. În consecinţa, ksh este unitar pentru secţiuni de forma convexa,
cum sunt spre exemplu secţiunile rectangulare sau circulare, în care “cutia” corespunde cu
perimetrul.
Am Am,b
Fig. 4-2 : Perimetrul secţiunii şi perimetrul “cutiei” (conturul convex care circumscrie secţiunea)
I-18
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Pentru cazul particular al secţiunilor I, sub acţiunea unui foc nominal, ksh este dat de relaţia:
Am V b Am ,b
(4.4)
k sh 0.9 0.9
Am V Am
Din punct de vedere practic, relaţia 4.5 este la fel de uşor de utilizat ca şi relaţia 4.1:
Am V (4.5)
s ,t h net , d t
ca a
in care Am V , care va fi numit în continuare factor efectiv de secţiune, se bazează fie pe Am, Am,b
sau 0.9 Am,b, funcţie de situaţie. Aceasta simplifica, spre exemplu, utilizarea nomogramelor de
calcul.
Se face aici precizarea ca, în EN1993-1-2, expresia Am V b este definita ca fiind “box value”
pentru factorul de secţiune. În traducerea în limba romana a standardului (SR EN1993-1-2, 2006) s-
a definit aceasta valoare ca fiind “valoarea de contur convex” a factorului de secţiune, definiţie
care, deşi este puţin mai complexa decât varianta engleza pentru a desemna un parametru, are cel
puţin meritul de a fi mai explicita.
Relaţia 4.5 (sau 4.1) nu oferă în mod direct temperatura otelului la un anumit timp şi pentru aceasta
trebuie integrata funcţie de timp. Pentru a asigura stabilitatea procesului de integrare, un astfel de
algoritm trebuie sa utilizeze paşi mici de timp, nu mai mult decât 5 secunde, în conformitate cu
prevederile standardului.
Pentru un model de foc, este convenabil sa se efectueze integrarea ecuaţiei 4.5 pentru diversele
valori ale factorului efectiv de secţiune Am* V şi sa se realizeze nomograme de calcul. Spre
exemplu, Tabelul I-1 şi figurile I-3 şi I-4 prezentate în Anexa I, au fost realizate pentru focul
standard ISO 834. În calcule s-a utilizat un pas de timp de o secunda.
Perturbările care se pot observa în curbele din figurile I-3 şi I-4, pentru temperaturi în jurul valorii
de 735°C sunt datorate valorii maxime a căldurii specifice a otelului pentru aceasta temperatura,
aşa cum se observa din figura I.2. Figurile I-3 şi I-4 arata ca, exceptând secţiunile foarte masive,
temperatura otelului este superioara valorii de 700°C după 30 minute. Temperaturile obţinute după
60 minute sunt atât de mari încât este practic imposibil ca o structura metalica neprotejata sa aibă o
rezistenta la foc de o ora sub foc standard.
Figura I-4 arata evoluţia temperaturii obţinute după un anumit timp funcţie de factorul de secţiune.
Exista opinia ca o metoda eficace pentru a obţine o rezistenta la foc sporita este sa se aleagă
secţiuni transversale cu un factor de secţiune redus, deoarece creşterea de temperatura este mai
lenta în secţiuni masive. Figura I-4 arata ca, pentru timpi de rezistenta la foc de 20 minute şi mai
mult, temperatura otelului scade foarte puţin daca factorul de secţiune nu se reduce sub valoarea de
200 m-1. O reducere semnificativa a temperaturii necesita o reducere a factorului de secţiune la
valori sub 100 m-1. Experienţa arata ca, în realitate, este întotdeauna mai eficient sa se considere o
secţiune cu proprietati mecanice sau sectionale sporite, spre exemplu o limita de curgere mai mare
sau un modul de rezistenta mai mare, decât sa se încerce sa se sporească masivitatea termica.
4.2.1 Principii
I-19
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Aceasta ecuaţie este derivata din formularea propusa de către Wickström (1985), care a rezolvat
relaţia de transfer termic cu derivate parţiale pentru stratul de protecţie. Factorul de corecţie a
apărut ca urmare a unor simplificări a soluţiei acestei ecuaţii, insa aproximarea soluţiei exacte este
valabila doar pentru valori reduse ale factorului , care nu trebuie sa depaseasca în mod normal
valoarea 1.5. Aceasta limitare nu a fost impusa în EN1993-1-2. O discuţie despre diversele ecuaţii
simplificate pentru determinarea creşterii temperaturii intr-o secţiune din otel protejata a fost făcuta
de Wang (2004).
Valoarea de calcul a fluxului termic net nu apare în relaţia 4.7, deoarece ipoteza care a stat la baza
determinării acestei ecuaţii este ca temperatura de la suprafaţa protecţiei este egala cu temperatura
gazelor fierbinţi. Se presupune ca creşterea temperaturii în secţiune este guvernata de diferenţa de
temperatura dintre suprafaţa protecţiei, adică intre temperatura gazelor fierbinţi şi secţiunea din otel
şi ca doar grosimea protecţiei oferă o rezistenta termica la conducţie (figura 4-3).
I-20
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Temperatura
Gaze
Otel Protectie fierbinti
V p
g,t
Ap
a,t
dp
Figura 4-4 arata cum se calculează factorul de secţiune pentru diverse tipuri de protecţie.
Relaţia 4.7 trebuie sa fie integrata în timp pentru a oferi creşterea temperaturii în secţiunea din otel,
în mod analog ecuaţiilor pentru secţiunile neprotejate. EN 1993-1-2 recomanda ca valoarea pasului
de timp t sa nu fie mai mare de 30 secunde.
Figura 4-4 arata ca factorul de secţiune pentru secţiuni protejate cu protecţie în carcasa se bazează
pe dimensiunile secţiunii h şi b, chiar daca protectia nu atinge secţiunea; în acest caz suprafaţa care
radiază energia spre secţiunea din otel este suprafaţa interioara a carcasei. Aceasta aproximare s-a
făcut pentru a evita introducerea distantei intre secţiune şi carcasa ca parametru nou în calcul şi
pentru a evita în consecinţa complicarea proiectării, în special atunci când se utilizează
nomograme.
Proprietatile termice ale materialului de protecţie care apare în relaţia 4.7 trebuie sa fie determinate
experimental în conformitate cu ENV 13381-4, 2002. În conformitate cu acest standard, trebuie
încercate sub foc ISO atât specimene neincarcate cat şi un număr limitat de specimene sub sarcina,
cu o varietate de factori de secţiune şi de grosimi de protecţie. Conductivitatea termica a
materialului de protecţie este calculata din temperaturile înregistrate în secţiunea din otel utilizând
relaţia 4.7. Densitatea şi căldura specifica trebuie specificate de către producător.
Este important de menţionat faptul ca proprietatile termice ale materialului de protecţie determinate
în conformitate cu ENV 13381-4 sunt direct aplicabile secţiunilor I. Anumite corecţii pot fi
necesare daca produsul se aplica pe alte tipuri de secţiuni. Pentru materiale de protecţie care
reactioneaza la foc cum sunt spre exemplu vopselele intumescente, pot fi necesare încercări
experimentale suplimentare, daca produsul trebuie aplicat pe ţevi circulare sau rectangulare.
I-21
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Factor de secţiune
Figura Descriere
Ap / V
Protecţie în carcasa
de grosime uniforma,
expusa la foc pe toate
1
fetele)
h h
2 (b + h )
─────────────
Aria secţiunii de otel
b c1 b c2
Protecţie în carcasa 2h + b
h
h de grosime uniforma,
expusa la foc pe trei ─────────────
1
fete ) Aria secţiunii de otel
c b c
b 1 2
1
) Dimensiunile c1 şi c2 se limitează la maxim h/4
I-22
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
p Ap ( g,t - a,t )
a,t= t (4.8)
d pV ca a
Toţi parametri din relaţia 4.8, care definesc secţiunea din otel şi protecţia la foc, se pot grupa intr-
un singur factor:
p Ap
kp (4.9)
dp V
Pentru un anumit model de foc, este convenabil sa se efectueze integrarea ecuaţiei 4.8 pentru
diverse valori ale factorului kp şi sa se realizeze nomograme de calcul. Spre exemplu, tabelul I-2 şi
figura I-5 prezentate în Anexa I, au fost realizate pentru focul standard ISO 834. În calcul s-a
utilizat integrarea cu un pas de timp de o secunda.
Trebuie menţionat faptul ca valorile sunt conservative, deoarece căldura specifica a materialului de
protecţie şi umiditatea acestuia au fost neglijate. Tabelul I-2 şi figura I-5 se bazează pe ipoteza ca
factorul kp definit de relaţia 4.9 nu depinde de temperatura.
Recomandările din aceasta secţiune se aplica pentru grinzi din otel care au un planşeu la partea
superioara şi sunt protejate de un ecran termic la partea inferioara (figura 4-5), sau la stâlpi din otel
situaţi intr-un gol protejat de ecrane termice pe doua feţe (figura 4-6). În ambele situaţii, ecranul
termic trebuie sa fie situat la o anumita distanta de elementele din otel. În toate situaţiile,
proprietatile şi performantele de protecţie la foc ale ecranelor termice considerate în calcule trebuie
determinate prin proceduri experimentale, în conformitate cu standardele ENV 13381-1 sau ENV
13381-2, după caz.
Standardul permite calculul temperaturii pe secţiunea din otel considerând temperatura gazelor
fierbinţi g,t ca fiind egala cu temperatura măsurata în timpul testelor în golul delimitat de ecranele
termice. Evoluţia temperaturii în secţiunea din otel se determina în conformitate cu una dintre
relaţiile descrise anterior în secţiunea 4.1, daca elementul din otel este neprotejat, respectiv în
secţiunea 4.2, daca elementul este protejat. În mod evident, evoluţia temperaturii în interiorul
golului nu urmează evoluţia unui foc nominal şi este imposibil sa se determine nomograme de
calcul pentru ecrane termice, în general. Aceste nomograme se pot determina, eventual, doar pentru
situaţii particulare.
In condiţiile în care un anumit ecran termic a fost testat experimental şi s-a dovedit ca indeplineste
toate cele trei criterii (R, E, I) pentru o anumita perioada de timp, nu mai este necesara nici o
I-23
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
verificare a elementelor din otel, deoarece creşterea temperaturii în gol nu poate fi mai mare decât
140°C, care este criteriul pentru izolare termica. Daca, pe de alta parte, ecranul termic a verificat
doar condiţia de rezistenta R (in cazul unui tavan fals, spre exemplu) elementul din otel trebuie
verificat, deoarece creşterea temperaturii în interiorul golului poate fi semnificativa.
Aceasta secţiune se refera la elementele din otel (stâlpi sau grinzi) care sunt situate în afara
învelitorii clădirii în care se produce incendiul. Aceste elemente pot fi influenţate de foc prin fluxul
termic emis prin radiaţie dinspre deschiderile clădirii (spre exemplu ferestre) şi prin flăcările
emanate prin deschideri.
Un element care nu este cuprins de flăcări este încălzit prin radiaţie de la deschiderile de pe acea
parte a compartimentului şi de la toate flăcările proiectate prin aceste deschideri.
Un element cuprins de flăcări este încălzit prin convecţie şi radiaţie de către flăcările care cuprind
elementul şi prin radiaţie de la deschiderea prin care flăcările respective se proiectează.
Daca este necesar, elementul din otel exterior poate fi protejat de transferul termic prin radiaţie prin
ecrane termice incombustibile, cu o rezistenta la foc cel puţin EI 30, în conformitate cu EN ISO
1350-2. În calcule se poate considera ca nu exista transfer termic prin radiaţie spre feţele
elementelor protejate prin ecranele termice.
Temperatura pe elementul din otel se determina dintr-o ecuaţie care exprima echilibrul termic
staţionar intre energia primita de element de la flăcări şi deschideri şi energia pierduta de element.
Aplicarea metodei necesita luarea în considerare a informaţiilor şi relaţiilor de calcul prezente
parţial în Anexa B a EN1991-1-2, pentru determinarea temperaturii maxime în compartiment,
mărimea şi temperatura flăcărilor dinspre deschideri şi parametrii de radiaţie şi convecţie, respectiv
în Anexa B a EN1993-1-2, pentru ecuaţiile de echilibru termic. În mod surprinzător, Anexa B a
EN1991-1-2 este informativa, în timp ce Anexa B din EN1993-1-2 este normativa.
I-24
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Prezentul capitol prezinta analiza mecanica a structurilor (elementelor) din otel in situatia de
incendiu, dar contine si principiile si elementele generale de calcul (sectiunile 5.1-3).
Este de menţionat ca aceleaşi variante exista şi în cazul analizei structurilor sub incarcari exteriore,
la temperaturi normale:
O structura poate fi reprezentata (discretizata) ca un singur obiect şi efectele acţiunilor
exterioare pentru acest obiect (eforturi, deplasări) se determina în mod obişnuit cu un program
de calcul.
Pentru o hala industriala realizata din cadre transversale, cu rigle/ pane longitudinale pentru
pereţi şi acoperiş, o procedura obişnuita de calcul ar putea fi următoarea:
o se calculează panele ca elemente individuale, în varianta în care acestea sunt simplu-
rezemate de cadrele transversale, sau ca substructura – grinda continua, daca se iau
masurile necesare ca acestea sa lucreze împreuna;
o se calculează cadrele transversale ca substructuri separate, adică fiecare cadru este
reprezentat individual, fara interacţiune 3D cu alte cadre transversale;
o se calculează elementele de contravântuire ca o substructura, spre exemplu ca o grinda cu
zăbrele.
I-25
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Problema este mai complexa în situaţia de incendiu, datorita acţiunilor indirecte, adică a variaţiei
forţelor axiale şi a momentelor încovoietoare ca urmare a împiedicării deplasărilor din dilatarea
elementelor.
Intr-o analiza structurala globala, toate acţiunile indirecte care apar intr-o structura în timpul
incendiului trebuie luate în considerare.
In cazul analizei unor parţi din structura, condiţiile de margine la frontiera substructurilor
(forte, rezemări) sunt evaluate la timpul t = 0, adică la începutul incendiului şi se considera ca
raman constante pe toata durata incendiului. Pe de alta parte, în cadrul substructurii pot apărea şi
acţiuni indirecte.
Proiectantul trebuie sa aibă în vedere ca dilatările termice vor fi prezente în structura şi ca are
responsabilitatea sa aleagă o discretizare a structurii în elemente si/ sau substructuri, astfel încât
ipotezele făcute pentru condiţiile de margine sa fie rezonabile şi sa corespunda unei bune
aproximări a situaţiei reale.
I-26
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Metoda tabelara
Metoda tabelara oferă direct rezistenta la foc funcţie de un set de parametrii simpli, spre exemplu
acoperirea cu beton a armaturilor intr-o secţiune din beton, nivelul de încărcare, sau dimensiunile
secţiunii. Un astfel de model este uşor de utilizat.
Aceasta metoda nu se bazează pe formulări teoretice, fiind bazata pe rezultatele unor încercări
experimentale sau pe rezultatele unor analize efectuate cu modele avansate de calcul. Denumirea
acestui model de calcul provine din faptul ca rezultatele sunt în mod obişnuit prezentate sub forma
tabelara. Trebuie subliniat ca anumite formule prezente în standard, chiar daca au un aspect de
ecuaţii analitice, nu reprezintă de fapt formulări teoretice ale vreunui fenomen şi aparţin tot
metodei tabelare, fiind de fapt formule empirice determinate pe baza de rezultate experimentale.
Principalele limitări ale acestui model sunt:
In momentul de fata, date tabelare exista doar pentru elemente simple.
Nu exista constrângeri de ordin teoretic pentru a stabili valori tabelare pentru structuri mai
complexe, spre exemplu cadre parter. Pe de alta parte, insa, efortul pe care îl necesita
determinarea acestor valori ar fi deosebit de important şi numărul de parametri necesari ar fi
atât de mare încât s-ar pierde tocmai simplicitatea acestei metode.
Pana în momentul actual, aceste valori au fost stabilite doar pentru curba de foc standard ISO.
De fapt ar fi imposibil, chiar pentru elemente simple, sa se determine valori tabelare care sa
cuprindă toate curbele posibile de foc natural, pentru simplul motiv ca numărul acestor curbe
de foc este infinit. Trebuie totuşi menţionat faptul ca s-au făcut deja studii pentru stabilirea de
valori tabelare pentru cazul particular al unor modele de foc parametric, în conformitate cu
recomandările Anexei A din EN1991-1-2. În acest caz este posibila stabilirea unor valori
tabelare, în care durata focului ISO care este de obicei prezenta în acest model de calcul sa fie
înlocuita de alţi factori, cum ar fi densitatea sarcinii termice şi factorul de deschidere care tine
seama de golurile compartimentului. Acest tip de tabele ar putea, spre exemplu, sa permită
verificarea rezistentei la foc pentru un anumit timp a unui element structurall, cu un factor de
secţiune şi un nivel de încărcare definit, cu condiţia ca densitatea de sarcina termica sa nu
depaseasca o anumita valoare.
Metoda tabelara este aplicata în mod curent în analiza elementelor din beton şi mixte otel-beton,
dar nu exista pentru elementele din otel, cel mai probabil fiindcă modelele simple de calcul, care
utilizează formule teoretice pot fi utilizate mai uşor în cazul structurilor din otel decât în celelalte
cazuri. În trecut a existat totuşi o nomograma de proiectare, publicata de către ECCS (1983) pentru
elemente din otel protejate şi neprotejate, în care rezistenta la foc standard era oferita funcţie de
factorul de secţiune, nivelul de încărcare şi parametrii protecţiei la foc.
I-27
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
5.2.2 Relaţii intre modelul de calcul şi partea din structura care este analizata
In mod frecvent se face o confuzie intre cele trei modele de calcul şi cele trei nivele de alegere a
structurii pentru analiza. Cu toate ca acestea reprezintă doua aspecte distincte ale analizei
structurale în situaţia de incendiu, exista totuşi o legătura intre acestea, cum se arata în tabelul 5-1.
Tabel 5-1 : Legătura intre modelele de calcul şi alegerea structurii pentru analiza
I-28
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
2. In domeniul incarcarii.
Se face verificarea ca la timpul cerut de rezistenta la foc treq efortul capabil al elementului Rd,fi
este superior efortului de calcul produs de incarcari în situaţia de incendiu, Ed,fi. Aceasta se
exprima prin relaţia 5.2 şi corespunde verificării 2 în figurile 5-1, 5-2.
Rd , fi Ed , fi t treq (5.2)
I-29
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
A 2 B Ed,fi
treq tf timp
foc
1
str
cr
3 B
A
treq tf timp
Fig. 5-1 Verificarea în domeniul incarcarii, a timpului şi a temperaturii pentru un model de foc
nominal
2
A B Ed,fi
timp
tf treq
1
cr
B 3
str
foc
A timp
tf treq
Fig. 5-2 Verificarea în domeniul incarcarii, a timpului şi a temperaturii pentru un model de foc cu
faza de răcire
I-30
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
3. In domeniul temperaturii.
Aceasta verificare este un caz particular al verificării în domeniul incarcarii, posibila doar daca
stabilitatea elementului depinde de o singura temperatura - cazul elementelor din otel cu o
distribuţie uniforma a temperaturii pe secţiunea transversala. Se face verificarea ca la timpul
cerut de rezistenta la foc treq temperatura pe secţiunea elementului θstr este mai mica decât
temperatura critica cr. Temperatura critica pentru un element structural din otel este
temperatura atinsa în secţiunea transversala pentru care efortul capabil diminuat corespunzător
pentru aceasta temperatura egalează efortul unitar de solicitare, rezultat din combinaţia de
incendiu. Aceasta se exprima prin relaţia 5.3 şi corespunde verificării 3 în figurile 5-1,2.
cr t treq (5.3)
Aceasta verificare poate fi efectuata in mod direct doar pentru elemente din otel pentru care nu
trebuie luate în considerare criterii de deformaţie sau fenomene de pierdere a stabilitatii (a se
vedea 5.7). La fel ca pentru verificările precedente, se poate intimpla ca pentru modelele de foc
cu faza de răcire, relaţia 5.3 sa fie satisfăcuta şi relaţia 5.1 nu.
In concluzie, în cazul unui model de foc cu faza de răcire, o verificare în domeniul incarcarii sau
temperaturii nu este suficienta, daca timpul cerut de rezistenta la foc este superior timpului
corespunzător efortului capabil minim atins de element în timpul incendiului, adică la momentul
atingerii temperaturilor maxime în element. Alternativ, este posibil sa se efectueze, în acest caz,
verificări succesive în domeniul incarcarii, pentru a determina timpul pentru care rezistenta
elementului egalează eforturile de calcul în situaţia de incendiu. Acest timp va fi, prin definiţie,
timpul corespunzător cedării elementului şi poate fi comparat cu timpul cerut de rezistenta la foc.
Pe de alta parte, pentru elementele din otel, este mai simplu sa se efectueze o singura verificare,
daca Rd,fi în relaţia 5.2 sau str în relaţia 5.3 sunt considerate la timpul corespunzător temperaturii
maxime în secţiune şi nu la timpul t = treq.
I-31
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
temperaturi înalte, alura diagramei se modifica. Comportarea este idealizata ca fiind elastic eliptic
perfect plastic şi include o porţiune descendenta pentru zona deformaţiilor mari, utila pentru cazul
în care se considera modelele avansate de calcul. Prima parte din curba tensiune-deformaţie este
prezentata schematic prin curba O-A-B din figura 5-3.
Relaţia tensiune deformaţie este deci caracterizata de 3 parametri:
Limita de proporţionalitate fp, ,
Limita de curgere efectiva fy, ,
Modulul de elasticitate în domeniul elastic liniar Ea, .
Nota: deformaţia pentru atingerea limitei de curgere efective, punctul B în figura, este fixata la
2%.
EN1993-1-2 oferă un tabel în care este data evoluţia acestor proprietati, normalizate funcţie
de proprietatile corespunzătoare la temperatura normala:
kp, = fp, / fy
ky, = fy, / fy
kE, = Ea, / E
Acest tabel este reprodus în Anexa II.
Tensiune
C D B fy,
fp, A
Ea,
O Deformatie
Fig 5-3 : Curba tensiune-deformaţie a otelului obişnuit la temperaturi înalte (prima porţiune)
Elementele din otel cu secţiuni masive sunt capabile sa atingă capacitatea plastica a secţiunii, în
condiţiile unor rotiri importante, fara voalări ale pereţilor secţiunii. Elementele din otel realizate din
secţiuni cu pereţi subţiri, pe de alta parte, pot suferi deformări locale importante, la nivele ale
tensiunilor sub limita de curgere.
In cadrul Eurocodurilor, secţiunile din otel sunt clasificate în 4 clase diferite, funcţie de
sensibilitatea la voalare a elementelor care alcătuiesc secţiunea.
1. Secţiunile de Clasa 1 sunt cele mai masive, putând atinge capacitatea plastica, iar aceasta
capacitate este mentinuta pentru deformaţii mari. Ductilitatea este în acest caz suficienta pentru
a permite o redistributie a momentelor încovoietoare pe elemente, prin formarea de articulaţii
plastice.
2. Secţiunile de Clasa 2 pot sa atingă capacitatea plastica, dar aceasta nu poate fi păstrata decât
pentru deformaţii limitate. Pentru aceasta clasa de secţiuni, nu este posibila redistribuirea
momentelor încovoietoare pe elemente.
I-32
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
3. Secţiunile de Clasa 3 ating limita de curgere, dar nu pot atinge capacitatea plastica.
4. In cazul secţiunilor de Clasa 4, se produce voalarea pereţilor secţiunii, la nivele ale tensiunilor
inferioare limitei de curgere.
La temperaturi normale, clasificarea secţiunilor depinde de cativa parametri:
Proprietatile geometrice ale secţiunilor, prin zvelteţea elementelor care formează secţiunea.
Solicitarea: daca, spre exemplu, întreaga inima a unui profil I este în compresiune sub forţa
axiala pura, în cazul încovoierii pure doar jumătate din secţiune este comprimata şi în
consecinţa sensibilitatea la voalare este redusa.
Proprietatile materialelor:
o Pentru un material cu un comportament idealizat elastic-perfect plastic, pentru acelaşi
modul de elasticitate, o limita de curgere ridicata implica deformaţii mai mari înainte ca
secţiunea sa isi atingă capacitatea plastica. Astfel, secţiunile cu o limita de curgere ridicata
sunt mai predispuse la voalare.
o In mod similar, pentru aceeaşi limita de curgere, un modul de elasticitate redus implica
deformaţii mai mari înainte ca secţiunea sa isi atingă capacitatea plastica. Secţiunile cu un
modul de elasticitate redus sunt mai predispuse la voalare.
Practic, parametrul care guvernează clasificarea secţiunii în raport cu proprietatile de material
este dat de următoarea formula:
E fy (5.4)
235 f y (5.5)
Tabel 5.2 Limite de zvelteţe pentru zonele comprimate ale secţiunii transversale
Inima Talpa
Clasa compresiune încovoiere compresiune
1 ≤33 ≤72 ≤9
2 ≤38 ≤83 ≤10
3 ≤42 ≤124 ≤14
La temperaturi ridicate, atat modulul de elasticitate cat şi limita de curgere sufera modificari.
Valorile la temperaturi normale sunt multiplicate cu kE,, respectiv cu ky,, pentru a obtine
valorile corespunzatoare la temperaturi ridicate. Presupunand ca materialul are un
comportament elastic-perfect plastic la temperaturi inalte, parametrul din relatia 5.4 se
corecteaza ca în relatia 5.6.
I-33
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
k E , E k E , E
E f y , (5.6)
k y , f y k y , fy
Coeficientii kE, şi ky,, care descriu evolutia modulului de elasticitate şi a limitei de curgere,
evolueaza diferit functie de temperatura. Relatia k E , k y , depinde deasemenea de
temperatura asa cum se arata în figura 5-4.
1.2
1.0
0.8
SQRT(kE/ky) [-]
0.6
0.4
0.2
0.0
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [°C]
I-34
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
lucrând la încovoiere pura, iar un element încărcat preponderent cu forte axiale va fi clasificat
ca lucrând la compresiune.
I-35
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Rfi,d,0 este efortul capabil al elementului în situaţia de incendiu, dar la timpul t = 0, adică la
temperatura de 20°C (temperatura normala).
Temperatura critica funcţie de gradul de utilizare este data de:
1
a ,cr 482 39.19 ln 1
0.9674 0
3.833
De fapt, o analiza în domeniul temperaturii cu relaţiile de mai sus este valida doar daca efortul
capabil în situaţia de incendiu Rfi,d,t este direct proporţional cu limita de curgere funcţie de
temperatura fy() :
Rd , fi ,t m f y
cu m constant.
Intr-adevăr, în acest caz, relaţia de calcul poate fi transformata după cum urmează:
Ed , fi Rd , fi ,t m f y
m k y , f y
Rd , fi ,0 k y ,
k y , E fi ,d Rd , fi ,0 0
Calculul efectuat în domeniul incarcarii sau al temperaturii va conduce la rezultate foarte apropiate.
Se poate ca în locul relaţiei temperaturii critice sa se utilizeze inversul funcţiei ky, atunci când se
lucrează în domeniul temperaturii, adică sa se interpoleze în tabelul 3.1/EN1993-1-2 (Tabel II-2/
Anexa II/ Curs) pentru a determina cr ca funcţie de 0 , chiar daca acest tabel oferă temperatura
funcţie de ky, .
Rezultate foarte apropiate sau egale vor fi obţinute doar daca efortul capabil în situaţia de incendiu
este strict proporţional cu limita de curgere. Daca evoluţia modulului de elasticitate joaca
deasemenea un rol în evoluţia efortului capabil în situaţia de incendiu, atunci relaţia temperaturii
critice nu mai poate fi aplicata în mod direct şi în acest caz temperatura critica poate fi determinata
doar prin verificări succesive în domeniul incarcarii. Acesta este cazul elementelor comprimate, a
elementelor solicitate la încovoiere şi compresiune, a grinzilor încovoiate pentru care exista
posibilitatea pierderii stabilitatii prin încovoiere – răsucire, respectiv a elementelor cu secţiune
transversala de clasa 4 (cu excepţia solicitării de întindere). Acesta este de fapt sensul
comentariului din 4.2.4 (2) din EN1993-1-2 “cu excepţia cazurilor în care trebuiesc considerate
criterii de deformaţie sau fenomene de stabilitate” ceea ce trebuie inteles “cu excepţia cazurilor în
care modulul de elasticitate joaca un rol în calculul rezistentei la foc”. În varianta romana a
EN1993-1-2 (SR EN 1993-1-2, 2006) deoarece expresia “fenomene de stabilitate” este ambigua,
s-a preferat traducerea sub forma “fenomene de pierdere a stabilitatii”. În acelasi context, în cadrul
Anexei Naţionale (SR EN 1993-1-2/NA, 2006) s-a adăugat următorul comentariu: “Formula (4.22)
nu poate fi aplicată în mod direct atunci când trebuie luate în considerare fenomene de pierdere a
stabilitatii, deoarece evoluţia modulului de elasticitate longitudinal la temperaturi înalte
influenteaza evoluţia efortului capabil corespunzător elementului de otel. Temperatura critică
pentru elementele pentru care se consideră fenomene de pierdere a stabilităţii poate fi determinată
doar printr-un calcul iterativ.”
I-36
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
N fi , , Rd
k y , N R ,d M ,1 M , fi (5.8)
in care:
ky, este factorul de reducere al limitei de curgere a otelului pentru o temperatura a, atinsa la
timpul t,
NRd este forţa capabila plastica a secţiunii, pentru calculul la temperatura normala, conform
EN1993-1-1,
M,0 este coeficientul parţial de siguranţa pentru efortul capabil al secţiunii transversale pentru
calculul la temperatura normala,
M,fi este coeficientul parţial de siguranţa pentru material, în situaţia de incendiu.
Nota: Valoarea recomandata pentru M,0 şi M,fi este 1.00, dar se pot defini valori diferite în Anexa
Nationala. Pentru România, în cadrul Anexei Nationale SR EN 1993-1-2 NA, s-au păstrat aceste
valori.
Pentru o mai bune intelegere, relatia 5.9 are o semnificaţie fizica mai evidenta.
N fi , , Rd A (k y , f y ) M , fi (5.9)
in care A este secţiunea transversala a elementului.
Trebuie reţinut faptul ca utilizarea relatiilor 5.8 sau 5.9 presupun ca elementul are o deformaţie de 2
% pentru a-si atinge efortul capabil plastic. La aceasta se adaugă o alungire termica relativa în jur
de 1 %, ceea ce înseamnă ca alungirea totala a elementului este de aproximativ 3 % în momentul
cedării.
EN1993-1-2 precizează ca slăbirea secţiunii datorita găurilor pentru nituri sau şuruburi nu este
necesară a fi considerată în calculul la acţiunea focului, în condiţiile în care există câte un nit sau
şurub în fiecare gaură, deoarece temperatura oţelului este mai scăzută în zona îmbinărilor, datorită
prezenţei materialului adiţional. S-a arătat ca aceasta ipoteza nu este în general conservativa
(Franssen, 2002), în special în cazul elementelor protejate pentru care o distribuţie aproape
uniforma de temperatura este mai realista, sau după o durata importanta de acţiune a focului
standard, pentru care temperatura gazelor fierbinţi atinge un nivel relativ constant, ceea ce conduce
deasemenea la apariţia unei situaţii de temperatura uniforma în structura. Pentru o distribuţie
uniforma de temperatura, nu mai exista efectul benefic al masivitatii termice sporite în zona
îmbinărilor, care ar putea compensa reducerea secţiunii.
in care indicele i se refera la o arie elementara a secţiunii, pentru care temperatura se considera
uniforma.
N fi ,t , Rd
A k y , max f y M , fi (5.11)
I-37
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Motivul pentru care pot fi considerate aceste valori reduse este ca rigiditatea stâlpului expus la foc
scade cu creşterea temperaturii, în timp ce partile adiacente ale acestuia din compartimentele de
incendiu superioare şi inferioare, raman la temperatura normala şi isi păstrează rigiditatea. În
consecinţa, partile adiacente devin relativ rigide la încovoiere în relaţie cu stâlpul considerat şi
oferă un grad de încastrare sporit. Astfel, condiţiile de rezemare ale porţiunii de stâlp expuse
focului, pe inaltimea unui etaj, devin similare cazurilor elementare: 0.5L (element dublu-încastrat)
sau 0.7L (element încastrat-articulat). Chiar daca nu este menţionat în mod explicit în EN1993-1-2,
se poate deduce de aici ca lungimea de flambaj a stâlpului de la nivelul parterului poate fi 0.5L sau
0.7L, funcţie de condiţiile de rezemare în fundaţie.
Curbele de flambaj ale secţiunilor laminate solicitate la acţiunea focului au fost studiate intr-un
proiect de cercetare al ECCS (Schleich et al. 1998), iar rezultatele au fost introduse în EN1993-1-2.
Rezultatele principale ale acestei cercetări pot fi găsite în Talamona et al. 1997 şi în Franssen et al.
1998. Formulele propuse au o forma similara celor la temperatura normala, cu diferenţa ca nu mai
exista curbe de flambaj diferite (funcţie de forma şi dimensiunile secţiunii transversale sau de axa
de flambaj).
Etapele de calcul pentru determinarea forţei axiale capabile la flambaj Nb,fi,t,Rd pentru un element
solicitat la compresiune cu o temperatura uniforma a sunt:
1. Se determina zvelteţea adimensionala, bazata pe proprietatile materialului la temperatura
normala, dar utilizând lungimea de flambaj în situaţia de incendiu.
I-38
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
l fl I A
(5.12)
E fy
in care I este momentul de inerţie al secţiunii transversale
A este aria secţiunii transversale.
2. Se determina zvelteţea adimensionala pentru temperatura a
k y , k E , (5.13)
Termenul suplimentar care apare în 5.13 este inversul termenului prezent în expresia 5.6 şi
prezentat în figura 5-4. Prin acest termen se tine cont de faptul ca zvelteţea adimensionala este
mai mare la temperaturi ridicate (pana la pragul de 870°C, peste care, din punct de vedere al
calculului practic, temperaturile nu sunt relevante), deoarece modulul de elasticitate descreşte
cu temperatura mai repede decât limita de curgere.
3. Se determina factorul de imperfecţiune
0.5 1 ² (5.15)
In mod obişnuit, acest proces trebuie efectuat de doua ori, pentru fiecare axa a sectiunii
transversale. De fapt, este suficient sa se efectueze prima etapa pentru ambele axe de flambaj şi
apoi sa se continue cu etapele 2-6 pentru zvelteţea adimensionala maxima.
Pentru o distribuţie neuniforma de temperatura, rezistenta la foc poate fi calculata în baza aceleiaşi
proceduri, dar considerând temperatura maxima de pe secţiunea transversala. Aceasta se permite
doar daca se utilizează o curba de foc nominal. S-a arătat (Anderberg, 2002) ca deplasările laterale
care pot sa apară ca urmare a distribuţiei neuniforme a temperaturii pot avea un efect negativ cu
pondere mai importanta decât efectul benefic creat de anumite parţi ale secţiunii care sunt mai reci,
în special în cazul elementelor cu zvelteţe mare. O atenţie deosebita trebuie acordata stâlpilor în
consola, fara rezemare laterala la vârf. Astfel, daca se considera o curba de foc natural, atunci şi
pentru analiza mecanica va trebui considerat un grad asemănător de sofisticare, prin utilizarea unui
model de calcul avansat. Necesitatea unui calcul avansat în aceste condiţii rezulta şi din articolul
2.4.2(4) din EN1993-1-2: “in analiza elementelor structurale se considera efectul deformaţiilor
termice care rezulta ca urmare a gradientelor termice pe secţiunea transversala”. Pe de alta parte,
daca se considera o curba de foc nominal, care are un caracter arbitrar, atunci se poate admite o
aproximare în cadrul analizei mecanice, prin utilizarea modelelor simplificate de calcul,
considerând temperatura maxima.
Chiar daca nu este menţionat în mod explicit în EN1993-1-2, trebuie recunoscut faptul ca o
distribuţie neuniforma de temperatura, dar simetrica pe secţiune (spre exemplu inima mai calda fata
I-39
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
de tălpile unui profil I) nu produce nici o deplasare laterala şi se poate admite în acest caz utilizarea
modelelor simplificate de calcul, chiar daca focul nu este reprezentat printr-o curba nominala.
Restricţia trebuie impusa acelor distribuţii nesimetrice de temperatura care produc intr-adevăr
deplasări laterale, spre exemplu cazul unui profil I la care tălpile au temperaturi diferite.
λθ 1.2 λ (5.18)
Aplicarea acestei formule conduce la o prima aproximare a temperaturii critice. Cu aceasta valoare
a temperaturii, întregul proces poate fi repetat o singura data, utilizând formula 5.13 în loc de 5.18.
în mod obişnuit, a doua valoare rezultata pentru temperatura critica diferă foarte puţin de prima
aproximare şi în consecinţa procesul iterativ nu trebuie continuat.
Cercetarea care a stat la baza procedurii de calcul simplificat s-a bazat în principal pe rezultate
obţinute pe profile I laminate. S-a considerat logic sa se extindă aceste rezultate şi pe profile I
sudate, având în vedere probabil faptul ca influenta tensiunilor reziduale care conduc la o
comportare diferita la temperatura normala este mai puţin pronunţata la temperaturi ridicate.
Pentru secţiuni cu o secţiune complet diferita, cum sunt spre exemplu cornierele sau profilele
circulare sau rectangulare, procedura reprezintă intr-adevăr o extrapolare a rezultatelor obţinute,
pentru secţiuni care nu au fost acoperite de programul de cercetare. Aceasta este insa singura
modalitate de calcul, cel puţin pana în momentul în care vor fi efectuate cercetări pentru aceste
tipuri de profile.
in care:
web este temperatura medie pe inima secţiunii transversale
k y , ,web este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului pentru temperatura web
VRD este forţa tăietoare capabila a secţiunii transversale pentru calculul la temperatura
normala, în conformitate cu EN1993-1-1.
Faptul ca în aceasta expresie se mentioneaza temperatura medie în inima secţiunii, nu înseamnă ca
ipoteza unei temperaturi uniforme pe sectiune nu este admisa. În cazul considerării unei distribuţii
neuniforme a temperaturii, se va lua în calcul în mod natural temperatura medie în inima secţiunii,
iar daca se considera o distribuţie uniforma a temperaturii, atunci temperatura luata în calcul este
chiar temperatura secţiunii.
Pentru verificarea unei grinzi solicitate la taiere, se utilizează expresia 5.20.
V fi , Ed V fi ,t , Rd (5.20)
Vfi,Ed - forţa tăietoare în secţiunea verificata obţinuta din analiza mecanica în situaţia de incendiu.
I-40
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Forţa tăietoare trebuie determinata deasemenea pentru a tine cont de influenta acesteia asupra
momentului capabil, aşa cum se arata în continuare.
M fi , , Rd k y , M ,0 M , fi M Rd (5.21)
M fi , , Rd
k y , f y M , fi W (5.22)
in care:
MRd este momentul capabil plastic sau elastic al secţiunii (funcţie de clasificarea secţiunii
transversale) pentru calculul la temperatura normala, tinand seama de efectele
forfecarii, daca este cazul, în conformitate cu EN 1993-1-1.
W este modulul de rezistenta plastic al secţiunii Wpl pentru secţiuni de clasa 1 sau 2, sau
modulul de rezistenta elastic al secţiunii Wel pentru secţiuni de clasa 3.
Nota: Expresia 5.21 şi comentariul ca MRd trebuie redus pentru a tine cont de efectele forfecarii în
conformitate cu EN1993-1-1 poate sa conducă la concluzia ca raportul VEd/Vpl,Rd trebuie
considerat la temperatura normala. Expresia 5.22 arata ca este mai potrivit ca acest raport sa se
calculeze la temperaturi ridicate Vfi,d /Vfi,t,Rd.
M fi ,t , Rd
k y , f y M , fi κW κ pl
(5.27)
1 2
M fi ,t , Rd
k y , ,max f y M , fi κW κ el
(5.28)
1 2
in care:
pentru relaţia 5.27, referitoare la secţiuni de clasa 1 sau 2, este temperatura uniforma la
timpul t, în secţiunile care nu sunt influenţate termic prin prezenta reazemelor,
,max pentru expresia 5.28, referitoare la secţiuni de clasa 3, este temperatura maxima pe
secţiune, atinsa la timpul t;
1 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma a otelului pe secţiunea
transversala,
2 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma a otelului pe lungimea grinzii.
Aceste relatii au fost determinate pentru cazurile simple în care nu exista o reducere a
momentului capabil datorita forfecarii, efect care trebuie luat în considerare, daca este cazul.
I-41
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Aceste relatii iau în considerare faptul ca temperatura în elementul de otel poate fi mai scăzuta
(cel puţin în faza de creştere a temperaturii, în cazul considerării unui foc natural) în zonele de
lângă reazeme, fata de zonele îndepărtate de reazeme (spre exemplu, la mijlocul unei grinzi
simplu rezemate). Acest fenomen apare datorita faptului ca materialul care constituie suportul
grinzii poate proteja local grinda de efectul incendiului şi poate deasemenea absorbi căldura
(spre exemplu, în cazul în care grinda reazemă pe un perete din zidărie sau beton). S-a
observat, intr-adevăr, ca după un incendiu real sau după un test, articulaţia plastica care a
condus la cedarea elementului s-a situat la distante semnificative fata de reazem.
Pe de alta parte, distribuţia reala de temperatura în zona rezemărilor nu poate fi determinata în
mod precis şi o metoda simplificata de calcul permite doar determinarea temperaturii în zonele
centrale ale grinzii. Deoarece analiza structurala este bazata pe aceasta distribuţie de
temperatura, s-a introdus factorul de adaptare 2. EN1993-1-2 precizează ca acest factor trebuie
considerat cu valoarea 0.85 în reazemele unei grinzi static nedeterminate, respectiv 1.00 în
celelalte cazuri. Raţiunea în baza căreia s-au considerat aceste valori este probabil ca, prin
grinda static determinata s-a presupus o grinda rezemata pe doua reazeme articulate, pentru
care, chiar daca temperatura este mai scăzuta în dreptul reazemelor, aceasta nu are efect asupra
rezistentei elementului, deoarece oricum în dreptul reazemelor momentul este nul. Intr-o grinda
continua, pe de alta parte, efectul unei temperaturi mai scăzute poate influenta rezistenta
elementului pe reazemele intermediare, unde momentul are valori semnificative. În mod
teoretic, insa, acelaşi efect exista în reazemul unei console, care este deasemenea static
determinata. Standardul insa nu admite considerarea efectului temperaturii mai scăzute în acest
caz, deoarece formarea unei articulaţii plastice conduce la cedare în cazul unei structuri static
determinate. Prin analogie, se recomanda ca efectul temperaturii mai scăzute în dreptul
reazemelor sa nu se considere în cazul consolelor unei grinzi continue, deoarece o articulaţie
plastica în aceasta zona ar conduce la cedarea consolei.
Relaţiile 5.27 şi 5.28 iau în considerare faptul ca temperaturile în secţiunile grinzilor care
sprijină un planşeu de beton sunt mai mici decât temperaturile determinate prin modelele
simplificate de calcul. Intr-adevăr, modelul simplificat permite luarea în considerare a faptului
ca partea superioara a grinzii nu este expusa la foc, printr-o modificare a masivitatii termice.
Ceea ce se neglijează în modelul simplificat este efectul de absorbţie a căldurii, adică faptul ca
o parte din căldura este transferata de la talpa superioara a secţiunii din otel la planşeul din
beton, ceea ce întârzie creşterea temperaturii pe secţiunea din otel. Pentru a considera în calcul
acest efect benefic, se propune o valoare a factorului de adaptare 1 de 0.70 pentru grinzi
neprotejate, respectiv de 0.85 pentru grinzi protejate expuse la foc pe trei fete, cu un planşeu pe
fata a patra.
Chiar daca EN1993-1-2 nu mentioneaza, pentru a fi în concordanta cu EN1994-1-2, o grinda
din otel pe care sprijină un planşeu trebuie considerata ca fiind încălzita pe trei fete doar daca
aria tălpii superioare care este acoperita de cofrajul din tabla al planşeului este de cel puţin 90%
din aria tălpii superioare. În caz contrar, secţiunea din otel trebuie considerata ca încălzita pe
patru fete şi valoarea factorului de adaptare 1 păstrata la 1.00.
Se atrage atenţia asupra unei anomalii care poate sa apară în calcule, atunci când se utilizează
coeficienţii 1 şi 2. Cat timp temperatura la mijlocul deschiderii nu depaseste 560°C, factorul
de reducere al limitei de curgere ky, este superior valorii de 0.595. O aplicare a expresiei 5.27
sau 5.28, în care 1 2 = 0.700.85 = 0.595, ar conduce la o rezistenta la încovoiere a secţiunii
pe reazem mai mare decât la temperatura normala! De aceea, Mfi,t,Rd ar trebui limitat la MRd . In
ultima erata a EN1993-1-2 s-a facut aceasta precizare.
Temperatura considerata pentru evaluarea efortului capabil plastic al secţiunii nu este aceeaşi
în 5.27 şi 5.28:
- pentru secţiuni de clasa 1 şi 2 (expresia 5.27) temperatura considerata este temperatura
uniforma calculata în partea centrala a grinzii, departe de efectul reazemelor;
I-42
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Tabelul 5-3 rezuma consideraţiile de mai sus şi prezintă parametrii care trebuiesc luaţi în
considerare pentru verificarea grinzii, funcţie de clasa secţiunii transversale şi de expunerea la
foc.
in care
Wy este modulul plastic de rezistenta al secţiunii Wpl,y pentru secţiuni de clasa 1 sau 2,
respectiv modulul elastic de rezistenta al secţiunii Wel,y pentru secţiuni de clasa 3,
ky,,com este factorul de reducere al limitei de curgere a otelului pentru temperatura maxima atinsa
la timpul t în talpa comprimata a secţiunii transversale.
LT,fi este coeficientul de flambaj prin încovoiere – răsucire, pentru calculul la acţiunea focului
1 (5.30)
LT , fi
LT , LT , ² LT , ²
in care
0.5 1 LT , LT ,
2
LT , (5.31)
I-43
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
LT , k y , k E , LT (5.33)
I-44
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
z N fi , Ed
kz 1 3 (5.40)
fy
z , fi A k y ,
M , fi
in care: z 2 M .z 5 z , 0, 44 M , z 0, 29 0,8 si z , 1,1 (5.41)
Forma relaţiilor propuse este similara formei relaţiilor de calcul pentru temperatura normala
din prENV1993-1-1 şi de aceea este diferita de forma relaţiilor din ultima versiune EN1993-1-
1. De fapt, cercetările efectuate în anii 90’ pentru determinarea curbelor de flambaj şi a
relaţiilor de interacţiune M-N pentru secţiunile din otel la acţiunea focului, au avut ca punct de
pornire standardul existent la acea data pentru calculul la temperatura normala, ENV1993-1-1
(1995) şi de aceea sunt similare cu acestea. Chiar daca membrii echipei care au realizat
EN1993-1-2 au ştiut ca în paralel, în cadrul EN1993-1-1, se lucrează la imbunatatirea relaţiilor
de calcul la temperatura normala, s-a decis păstrarea vechilor relaţii cu câteva modificări
privitoare la flambajul prin incovoiete – răsucire. Motivele principale au fost:
- relaţia din ENV1993-1-2 a fost calibrata şi validata la foc, în timp ce pentru noile relaţii
existente în EN1993-1-1 nu au fost făcute inca cercetări în acest sens;
- în cadrul EN1993-1-1 s-au păstrat doua propuneri diferite pentru relaţiile de interacţiune
şi a fost imposibil pentru echipa EN1993-1-2 sa decidă care dintre acestea ar trebui aleasa
în final.
Aşa cum s-a menţionat în 5.6.3, cercetările care au stat la baza determinării relaţiilor de calcul
s-au bazat în principal pe profile I laminate. În cazul în care secţiunea nu are o axa minima de
inerţie, flambajul prin încovoiere – răsucire nu este posibil şi se aplica doar ecuaţia 5.34.
I-45
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Coeficient de corecţie
Forma diagramei de moment
M
Momente de capăt
-1 1
Momente din incarcari pe grinda
M,Q = 1,3
MQ
MQ M,Q = 1,4
M1 M β M β M,ψ
MQ
( β M,Q β M,ψ )
ΔM
MQ
MQ
pentru diagrama de
|maxM| moment fara schimbare
M
de semn
ΔM
MQ pentru diagrama de
moment cu schimbare
|maxM|+|minM|
de semn
M
MQ
Fig. 5-5 Coeficientul de corecţie al momentului încovoietor
Elementele întinse cu secţiune de clasa 4 pot sa dezvolte efortul capabil plastic, deoarece în acest
caz nu exista posibilitatea voalării şi se dimensionează în conformitate cu 5.6.2.
Pentru elementele cu secţiune de clasa 4, solicitate la orice alt tip de acţiune, se poate considera ca
rezistenta elementului este asigurata la foc cat timp temperatura otelului în secţiune nu depaseste o
temperatura critica recomandata de 350°C. Valoarea acestei temperaturi poate fi modificata în
Anexa Naţionala (in România, ca dealtfel în majoritatea tarilor din Europa, în Anexa Naţionala, a
rămas aceasta valoare).
I-46
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Cu toate ca aceasta metoda de calcul este foarte simpla, este în acelaşi timp şi foarte restrictiva. De
fapt, secţiunile de clasa 4 se încălzesc rapid, având în vedere zvelteţea pereţilor care compun
aceasta clasa de secţiune. Exceptând situaţiile în care se utilizează o protecţie termica, temperatura
critica se obţine intr-un timp foarte scurt, care nu satisface timpii de rezistenta la foc impuşi în mod
uzual.
O prima posibilitate de a depasi aceasta problema ar fi sa se accepte o analiza elastica, în condiţiile
în care secţiunea este în întregime întinsa. Aceasta stare de tensiune ar putea fi obţinuta pentru
elemente solicitate la întindere excentrica, cu excentricitate mica (moment incovoietor redus).
Pentru toate celelalte situaţii, EN1993-1-2 permite o determinare mai precisa a rezistentei la foc,
data în Anexa E. De fapt, EN1993-1-2 precizează “pentru informaţii suplimentare a se vedea
Anexa E”, dar aceasta anexa oferă mai mult decât simple informaţii. Anexa E oferă un model
simplificat de calcul, bazat pe trei concepte (Ranby 1998):
1. Se utilizează relaţiile prezentate în 5.6.3 pentru elemente comprimate, în 5.6.4 pentru grinzi,
respectiv în 5.6.5 pentru elemente solicitate la încovoiere cu compresiune.
2. In toate aceste relaţii, aria secţiunii se inlocuieste cu aria eficace, iar modulul de rezistenta al
secţiunii se inlocuieste cu modulul de rezistenta eficace, pentru a lua în considerare efectul
voalării. Aceste caracteristici geometrice se calculează considerând proprietatile materialului la
20°C (temperatura normala), in conformitate cu EN1993-1-3.
Aceasta poate conduce la situaţii ciudate. Având în vedere ca clasificarea secţiunilor este mai
severa la foc decât la temperatura normala (a se vedea expresiile 5.6-7) poate rezulta ca o
secţiune este clasificata ca fiind de clasa 4 la foc, în timp ce la temperatura normala este
clasificata ca având clasa 3. În acest caz, secţiunea eficace va fi egala cu secţiunea bruta a
secţiunii, deoarece caracteristicile geometrice eficace se bazează pe proprietatile materialului la
temperatura normala.
3. In aceste relaţii, rezistenta de calcul a otelului trebuie considerata ca fiind limita de curgere
tehnica ce corespunde unei deformaţii de 0.2% (coloana 3/ Tabel II-2). Evoluţia acestei limite
de curgere este data funcţie de temperatura în Anexa E a EN1993-1-2 şi se poate observa ca
evoluţia acesteia cu temperatura este aproape aceeaşi cu evoluţia modulului de
elasticitate(Figura II-2).
I-47
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Justificarea oferita în mod obişnuit pentru aceasta abordare este ca datorita materialului adiţional
din îmbinări şi datorita efectului de umbra creat de elementele îmbinate, temperatura în îmbinare
este inferioara temperaturilor din elementele adiacente. O alta explicaţie este legata de geometria
compartimentului, care conduce la temperaturi inferioare în colturi, acolo unde sunt îmbinările în
mod obişnuit. Aceasta idee a temperaturilor inferioare în îmbinări este similara conceptului care
conduce la utilizarea factorului de adaptare k2 utilizat în zona reazemelor grinzilor static
nedeterminate (a se vedea 5.6.4.2.2). Dar daca aceasta abordare poate fi valabila în cazul
îmbinărilor rigla-stâlp pentru structurile în cadre, nu la fel stau lucrurile cu o îmbinare de
continuitate la talpa inferioara a unei grinzi cu zăbrele, spre exemplu.
Din acelaşi motiv, EN1993-1-2 precizează ca atunci când se verifica rezistenta unei îmbinări,
slăbirea secţiunii datorata găurilor pentru nituri sau şuruburi nu trebuie considerata în calcul, în
condiţiile în care exista cate un nit sau şurub în fiecare gaura. Simulări numerice simple au arătat ca
aceasta justificare nu este în general adevărata (Franssen & Brauwers 2002). De fapt, daca se
utilizează curba de temperatura standard, aşa cum se arata şi în figura I.4, peste un anumit nivel,
pentru a produce o diferenţa notabila de temperatura, este necesara o variaţie importanta la nivelul
factorului de secţiune. În special pentru durate lungi ale incendiului şi pentru elementele protejate
la foc, beneficiul adus de temperaturile oarecum mai scăzute în secţiunea din îmbinare, poate fi
anulat şi depasit de reducerea secţiunii. Se recomanda deci verificarea în secţiunea neta.
Nivelul de solicitare al îmbinării, menţionat în prima condiţie, nu este definit în EN1993-1-2 în
secţiunea referitoare la rezistenta îmbinărilor. Trebuie presupus ca se utilizează aceeaşi definiţie ca
cea menţionata în secţiunea despre verificarea în domeniul temperaturii (vezi 5.6.1).
Aceasta relaţie implica faptul ca, pentru a fi permisa evitarea unui calcul de rezistenta la foc a
îmbinării, trebuie calculata rezistenta la foc a îmbinării la timpul t=0 ! In consecinta, nu trebuie sa
surprindă ca, în mod simplificat, EN1993-1-2 specifica în nota 4.2.1 (7) ca pentru comparaţia dintre
nivelurile de solicitare ale îmbinării în relaţie cu elementele adiacente, se poate considera
temperatura normala. Aceasta inseamna ca pentru gradul de utilizare a îmbinări şi a elementelor
adiacente se va folosi relaţia următoare:
Ed Rd (6.1)
Aceasta metoda trebuie aplicata cu atenţie, mai ales în anumite situaţii particulare. Sa consideram,
spre exemplu, ca se porneşte de la o proiectare la temperatura normala, în care îmbinările şi
elementele adiacente sunt dimensionate corespunzător. Daca toate elementele satisfac cerinţele de
I-48
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
rezistenta la foc, inseamna, în conformitate cu cele de mai sus, ca şi îmbinările vor satisface
rezistenta la foc. Daca, din contra, timpul de rezistenta la foc a unui element, spre exemplu o
grinda, nu este suficient şi în loc de a aplica o protecţie la foc corespunzătoare, se prefera alegerea
unei secţiuni mai puternice, nu este de aşteptat ca rezistenta îmbinării sa crească în aceeaşi
proporţie. În consecinţa, daca elementele sunt supradimensionate din condiţii de rezistenta la foc,
atunci şi îmbinările trebuie supradimensionate în mod corespunzător. Noua valoare a gradului de
utilizare pentru elementele supradimensionate trebuie sa fie un parametru de referinţa, atunci când
se verifica rezistenta îmbinării.
Ca o alternativa la metoda prezentata, distribuţia de temperatura în componentele unei îmbinări
poate fi evaluata utilizând anexa D a EN1993-1-2, prezentata în continuare.
D
h
I-49
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
I-50
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Rezistenta de calcul a unei suduri cap la cap cu pătrundere completa la temperatura normala,
trebuie considerata egala cu rezistenta componentei celei mai slabe a îmbinării, cu respectarea
condiţiilor prevăzute în 4.7.1.(1) din EN1993-1-8.
In situaţia de incendiu, rezistenta de calcul a unei suduri cap la cap cu pătrundere completa se
calculează utilizând rezistenta de calcul la temperatura normala, corectata cu următorii factori de
reducere:
- pentru temperaturi pana la 700oC, se folosesc factorii de reducere pentru limita de curgere a
otelului în situaţia de incendiu;
- pentru temperaturi peste 700oC, se folosesc factorii de reducere kw, din tabelul 6.1.
I-51
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Bibliografie
Anderberg, Y (2002), Structural behaviour and design of partially fire-exposed slender steel
columns, Prc. 2nd Int. Workshop “Structures in Fire”, University of Canterbury, Cristchurch, P.
J. Moss ed., 319-336
Della Corte, G, Landolfo, R, Mammana, O (2003) Fire resistance of MR steel frames damaged by
earthquakes, Proceedings of the Fourth International Conference on the Behaviour of Steel
Structures in Seismic Areas, STESSA 2003, Naples, Italy
ECCS (1983), European Recommendations for the Fire Safety of Steel Structures, ECCS –
Technical Committee 3 – Fire Safey of Steel Structures, Elsevier, Amsterdam, pp 106.
EN 1993-1-2, Eurocode 3 : Design of steel structures - Part 1.2 : General rules -
Structural fire design, European Committee for Standardization, Brussels
EN 1991-1-2, Eurocode 1 – Actions on Structures. Part 1-2 : General Actions – Actions on
structures exposed to fire, European Committee for Standardization, Brussels
PrEN 1991-1-2 (1992), Eurocode 1 – Actions on Structures. Part 1-2 : General Actions –
Actions on structures exposed to fire, Final Draft Stage 49, European Committee for
Standardization, Brussels, 10 January 2002.
PrEN 1993-1-2 (1993), Eurocode 3 : Design of steel structures - Part 1.2 : General rules -
Structural fire design, European Committee for Standardization, Brussels, December 2003.
ENV 13381-1 (2002), Test methods for determining the contribution to the fire resistance of
structural members - Part 1: Horizontal protective membranes, European Committee for
Standardization, Brussels
ENV 13381-2 (2002), Test methods for determining the contribution to the fire resistance of
structural members - Part 2: Vertical protective membranes, European Committee for
Standardization, Brussels
ENV 13381-4 (2002), Test methods for determining the contribution to the fire resistance of
structural members - Part 4: Applied protection to steel structural elements, European Committee
for Standardization, Brussels
Franssen, J-M, Brauwers, L (2002) Numerical determination of 3D temperature fields in steel
joints, Proc. 2nd Int. Workshop ‘Structures in Fire’, University of Canterbury, Cristchurch, P.J.
Moss ed., 1-20
Faggiano, B, Esposto, M., Mazzolani, F M, Landolfo, R (2007) Fire analysis on steel portal frames
damaged after earthquake according to performance based design, Proceedings of COST C26
Workshop in Prague, Czech Republic
Franssen, J-M, Zaharia R, Kodur V, (2009) Designing steel structures for fire safety, A.A. Balkema
Publishers – Taylor & Francis, London, ISBN 978-0-415-54828-I
I-52
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Franssen, J-M, Zaharia R (2006) Design of steel structures subjected to fire – Background and
design guide to Eurocode 3, Les Editions de l’Univeriste de Liege, Liege, Belgium, ISBN 2-
930322-99-3, pp. 184
Franssen, J-M, Zaharia R, (2008) Calculul constructiilor metalice la actiunea focului, Editura
Orizonturi Universitare, Timisoara, ISBN 978-973-638-360-1
Franssen, J-M, Talamona, D, Kruppa, J, Cajot, L- b G (1998) Stability of steel columns in case of
fire: experimental evaluation, Journal of Constructional Engineering, ASCE, vol. 124, No. 2, 158-
163
Gulvanessian, H, Calgaro, J-A & Holicky, M (2002), Designer's Guide to EN 1990. Eurocode:
Basis of structural design, Thomas Telford Publishing, London
Schleich, J-B, Cajot, L-G, Kruppa, J, Talamona, D, Azpiazu, W, Unanua, J, Twilt, L, Fellinger, J,
Van Foeken, R-J, Franssen, J-M (1998) Buckling curves of hot rolled H sections submitted to
fire, CEC, EUR 18380 EN, pp. 333
Talamona, D, Kruppa, J, Franssen, J-M, Recho, N (1996) Factors influencing the behaviour of
steel columns exposed to fire, J Fire Protection Engng, 8(1), 31-43
Talamona, D, Franssen, J-M, Schleich, J-B, Kruppa, J (1997) Stability of steel columns in case of
fire : Numerical modelling, J. Struct. Engng, ASCE, Vol. 123, No. 6, 713-720
Wang, Z. (2004), Heat Transfer Analysis of Insulated Steel Members Exposed to Fire, Masters
thesis, School of Civil and Env. Engng, NTU, Singapore.
Wickström, U. (1985), Temperature analysis of heavily-insulated steel structures exposed
to fire, Fire Safety Journal, Vol. 5, 281-285.
Wickström, U. (2001), Calculation of heat transfer to structures exposed to fire – Shadow
effects, Ninth Interflam conf., Interscience Ltd, 451-460.
Zaharia, R, Pintea, D, Dubina, D (2008) Fire after earthquake, a natural fire approach, 5’th
European Conference on Steel and Composite Structures, Eurosteel 2008, Graz, Austria
Zaharia R., Pintea D., (2009) Fire after earthquake analysis of steel moment resisting frames,
International Journal of Steel Structures, Vol. 9, No. 4, 275-284
I-53
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
In aceasta secţiune sunt descrise proprietatile termice ale otelului obişnuit. Proprietatile termice ale
otelului inoxidabil sunt date in Anexa C a Eurocode 3.
60
50
Thermal conductivity [W/mK]
40
30
20
10
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Steel temperature [°C]
Chiar daca nu este menţionat explicit in Eurocode 3, conductivitatea termica a otelului este in
general presupusa reversibila in timpul fazei de răcire. Aceasta înseamnă ca, practic,
conductivitatea termica variază in conformitate cu ecuaţia I.1 atât in timpul încălzirii de la 20oC la
temperatura θa,max cat si in timpul răcirii pana 20°C.
I-54
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Căldura specifica a otelului obişnuit in J/kgK variază cu temperatura in conformitate cu ecuaţia I.2
(figura I-2).
ca 425 0.773a 1.69 103 a2 2.22 106 a3 pentru a 600C
13002
ca 666 pentru 600C a 735C
738 a (I.2)
17820
ca 545 pentru 735C a 900C
a 731
ca 650 pentru 900C a
5
Specific heat [kJ/kgK]
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Temperature [°C]
I-55
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Tabel I-1 : Temperatura in secţiuni din otel neprotejate expuse la foc ISO
-1
A*m/V [m ] 400 200 100 60 40 25
*
V/A m [mm] 2.5 5.0 10.0 16.7 25.0 40.0
Timp[min.] Temperatura secţiunii din otel [°C]
0 20 20 20 20 20 20
5 430 291 177 121 90 65
10 640 552 392 276 204 142
11 661 587 432 308 228 159
12 678 616 469 340 253 177
13 693 642 503 371 278 194
14 705 663 535 402 303 212
15 716 682 565 432 328 230
16 725 698 591 460 353 249
17 732 711 616 487 377 267
18 736 721 638 513 401 286
19 743 729 658 538 425 304
20 754 734 676 561 447 323
21 767 738 692 583 470 341
22 780 744 706 604 491 360
23 790 754 717 623 512 378
24 799 767 726 641 532 396
25 807 780 732 658 551 414
26 813 792 735 674 570 431
27 820 803 740 688 588 449
28 826 813 746 701 604 466
29 831 821 756 712 621 482
30 837 828 767 721 636 498
31 842 835 780 728 651 514
32 847 841 793 733 665 530
33 852 846 805 736 678 545
34 856 851 816 740 690 559
35 861 856 827 745 701 573
36 865 861 836 753 711 587
37 870 866 844 763 719 601
38 874 870 852 774 726 614
39 878 874 859 786 731 626
40 882 878 865 798 734 638
41 885 882 871 810 737 650
42 889 886 876 822 740 661
43 893 890 881 832 745 672
44 896 893 885 842 752 683
45 900 897 890 852 761 692
I-56
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
900
800
700
600
Temperatura otel [oC]
500
400
300
400 m-1 sau 2.5 mm
200 m-1 sau 5.0 mm
0
0 10 20 30 40 50 60
Timp [min.]
Fig. I-3 Temperatura in secţiunea din otel funcţie de timp, pentru diverşi factori de secţiune
I-57
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
900
800
700
600
Temperatura otel [C]
500
400
300
30 min.
25 min.
200
20 min.
15 min.
100 10 min.
5 min.
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400
* -1
Factor de sectiune A m / V [m ]
I-58
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
Tabel I-2 : Temperatura in secţiuni din otel protejate expuse la foc ISO
3
kp [W/m K] 200 400 600 800 1200 2000
Timp [min.] Temperatura secţiunii din otel [°C]
0 20 20 20 20 20 20
10 37 54 70 85 113 163
20 60 97 130 160 215 304
30 84 139 188 232 306 421
40 108 181 244 298 388 514
50 132 222 296 359 459 589
60 156 260 345 414 520 650
70 179 298 391 465 573 699
80 202 333 433 510 620 730
90 225 367 472 552 661 743
100 247 399 509 589 695 773
110 268 430 542 623 721 816
120 289 459 573 654 734 859
130 310 486 602 681 744 900
140 330 512 629 705 765 935
150 349 537 654 723 795 965
160 368 560 677 733 828 990
170 386 582 697 739 861 1013
180 404 603 714 751 892 1032
190 422 623 727 769 921 1049
200 439 642 734 792 948 1065
210 455 660 738 817 972 1078
220 471 677 747 843 993 1090
230 487 692 760 869 1013 1101
240 502 706 777 893 1031 1112
I-59
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
800
700
600
500
Temperatura [C]
400
2000
300
1200
800
200 600
400
200
100
0
0 30 60 90 120 150 180 210 240
Timp [min.]
Fig I-5 : Temperatura funcţie de timp pentru diverse valori ale factorului kp
I-60
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
f y,
f p,
E a, = tan
p, y, t, u,
Tabelul II.2 oferă factorii de reducere pentru caracteristica tensiune-deformaţie pentru otelul
obişnuit la temperaturi înalte. Pentru valori intermediare ale temperaturii se poate utiliza
interpolarea liniara. Se definesc următorii factori de reducere:
- limita de curgere efectiva, raportata la limita de curgere la 20 C: ky,= fy, / fy
- limita de proporţionalitate, raportata la limita de curgere la 20 C: kp, = fp, / fy
- limita de curgere de calcul, raportata la limita de curgere la 20 C:
kp0,2,= fp0,2, / fy
- modulul de elasticitate, raportat la modulul de elasticitate la 20 C:
kE, = Ea, / Ea
I-61
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
b y, -
p, < < y,
f p, - c + (b/a) a - y, -
2
2 0,5
a a 2 y, - 2 0,5
f y, - f p, 2
Tabel II-2 : Factori de reducere pentru curba tensiune-deformaţie a otelurilor carbon la temperaturi
înalte
Factor Factor reducere Factor Factor
reducere (funcţie de fy) reducere reducere
(funcţie de fy) pentru limita de (funcţie de fy) (funcţie de
Temperatura pentru limita proporţionalitate pentru limita Ea)
otel de curgere kp, = de curgere de pentru panta
a efectiva fp, / fy calcul domeniului
ky, = kp0,2, = fp0,2, elastic liniar
fy, / fy / fy kE, =
Ea, / Ea
I-62
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
0.8
0.6
Modul de elasticitate
0.4 kE, = Ea, / Ea
Limita de proportionalitate
kp, = fp, / fy
0.2
0
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [°C]
Factor de reducere
k 1.000
Modul de elasticitate
0.800 kE, = Ea, / Ea
0.600
0.200
0.000
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [°C]
Fig. II-2 Variaţia factorilor de reducere pentru curba tensiune –deformaţie a otelului carbon la
temperaturi înalte
I-63
Conf. dr. ing. Raul Zaharia –Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
16
14
12
10
8
6
4
2
0
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [°C]
I-64