TRANSFORMREA LAPLACE SI APLICATII

Introducere

In ramura matematica, transformrea Laplace, este un operator liniar asupra

unei functii f(t), numita functie original, de argument real t. Acest operator
transforma functia originalul intr-o alta functie F(s) de argument complex s,
numita functie imagine. Aceasta transformare este bijectiva in majoritatea
cazurilor practice; perechile corespunzatoare de functii f(t) si F(s) sunt grupate in
tabele de transformare Laplace. Transformarea Laplace are o proprietate foarte
utila, si anume aceea ca multe relatii si operatii ce se efectueaza in mod curent
asupra originalului f(t) corespund unor relatii si operatii mai simplu de efectuat
asupra imaginii F(s).

Transformarea Laplace are multe aplicatii importante in matematica, fizica,

optica, inginerie electrica, automatica, prelucrarea semnalelor si teoria
probabilitatilor. In matematica, este folosita la rezolvarea ecuatiilor diferentiale si
integrale. In fizica, este folosita la analiza sistemelorliniare invariante in timp cum
ar fi circuite electrice, oscilatori armonici, dispozitive optice si sisteme mecanice.
In aceste aplicatii, transformarea Laplace este adesea interpretata ca o
transformare din domeniul timp, in care intrarile si iesirile sunt functii de timp, in
domeniul frecventa, unde aceleasi intrari si iesiri sunt functii de frecventa
unghiulara complexa, sau radiani pe unitatea de timp. Data fiind o descriere
matematica sau functionala simpla a unei intrari sau a unei iesiri a unui sistem,
transformarea Laplace ofera o descriere functionala alternativa care adesea
simplifica procesul analizei comportamentului acelui sistem, sau pe cel de
sintetizare a unui sistem pe baza unui set de specificatii.
1
 Transformarea Laplace este numita astfel in onoarea matematicianului si
astronomului Pierre-Simon Laplace, care a utilizat aceasta transformare in
lucrarea sa despre teoria probabilitatilor.

Transformarea Laplace a unei functii f(t), definita pentru toate numerele

reale t ≥ 0, este o functie F(s), definita prin expresia:

Limita inferioara 0− este o notatie prescurtata care inseamna

Parametrul s este in general complex:

Aceasta transformare integrala are un numar de proprietati care o fac utila

in analiza liniara a sistemelor dinamice. Cel mai semnificativ avantaj este acela ca
derivarea si integrarea devin, respectiv, inmultire cu s si impartire la s (similar
cu modul in care logaritmii transforma o operare de inmultire a numerelor in
adunare a logaritmilor lor). Aceasta transforma ecuatiile
integrale si diferentiale in ecuatii polinomiale, care sunt mult mai usor de rezolvat.
Odata rezolvate ecuatiile, se foloseste transformarea Laplace inversa pentru a
aduce rezultatele inapoi in domeniul timp.

Domeniu de convergenta
Daca ƒ este o functie local integrabila, atunci transformarea Laplace F(s) a
lui ƒ converge daca limita

exista.
Transformarea Laplace converge absolut daca integrala

2
exista (ca integrala Lebesgue). Transformarea Laplace este inteleasa de regula in
primul sens, cel al convergentei simple.
Multimea valorilor pentru care F(s) este absolut convergenta este fie de
forma {s|Re{s} > a}, fie de forma {s|Re{s} ≥ a}, unde a este o constanta reala
extinsa, -∞ ≤ a ≤ ∞. Constanta a este cunoscuta ca abscisa de absolut
convergenta, si depinde de cresterea lui ƒ(t). Analog, transformata bilaterala
converge absolut pe o fasie de forma {s|a < Re{s} < b}, incluzand posibil si liniile
Re{s} = a sau Re{s} = b. Submultimea valorilor lui s pentru care transformarea
Laplace este absolut convergenta se numeste domeniu de absolut convergenta.
In cazul bilateral, el se numeste uneori fasia de absolut convergenta.
Transformarea Laplace este analitica in domeniul de absolut convergenta.
Similar, mulțimea valorilor pentru care F(s) converge se numeste domeniu de
convergenta. Daca transformata Laplace este convergenta la s = s0, atunci ea este
convergenta pentru orice s cu Re{s} > Re{s0}. Deci, domeniul de convergenta este
un semiplan de forma {s|Re{s} > a}, incluzand, eventual, unele puncte de pe linia
Re{s} = a. In regiunea de convergenta Re{s} > Re{s0}, transformata Laplace a lui ƒ se
poate exprima prin integrare prin parti, integrala fiind

Adica, in regiunea de convergenta F(s) poate fi exprimata efectiv ca

transformarea Laplace absolut convergenta a altei functii. In particular, ea este
analitica.
Exista mai multe teoreme, de forma teoremelor Paley-Wiener, legate de
relatia dintre proprietatile lui ƒ si proprietatile transformatei Laplace in regiunea
de convergenta.

3
 Capitolul I.
Proprietati de baza ale transformatei Laplace

Transformarea Laplace este un instrument performant care este folosit atat

in matematica pura cat si aplicata. De aceea este important sa intelegem
importanta utilitatii ei si teoria ei de baza.

Consideram o functie (reala sau complexa) definita pe [0,∞]. Transformarea

Laplace a functiei f(t) este definita ca fiind functia f de variabile complexe z, data
de:
∞
𝑓̃(𝑧) = ∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 (1)

𝑓̃ va fi definita pe acele numere z ∈ ℂ , pentru care integrala converge. Alte notatii

comune pentru f sunt L(f) sau F.

Din motive tehnice ar fi potrivit sa se impuna o usoara restrictie pentru

functiile, pe care le luam in considerare. Vom avea f:[0,∞)→ ℂ, (sau ℝ), de ordin
exponential. Adica exista constantele A>0, B ∈ ℝ, astfel incat :

|f(t)|≤A𝑒 𝑡𝐵 (2)

pentru orice t≥0. Cu alte cuvinte, f nu trebuie sa creasca prea rapid. De exemplu,
orice polinom satisface conditia (2). Toate functiile luate in considerare in restul
capitolului vor fi presupuse ca fiind de ordin exponential. De asemenea se va
presupune ca pe orice interval finit [o,a], f este marginita si integrabila.

1.1 Abscisa de convergenta

Primul rezultat important in acest capitol se refera la natura multimii in care f˜(z)
este definita si analitica.

4
 Fig. Semiplanul de convergenta al transformatelor Laplace

1.1.1 Terorema de convergenta a transformarii Laplace

Fie f:[0,∞)→ℂ (sau ℝ) de ordin exponential si fie
∞
𝑓̃(z)=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡

Daca exista un numar unic σ, - ∞≤ σ < ∞, astfel incat :

∞
∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 este : (3)

 convergenta, daca Re z > σ

 divergenta, daca Re z < σ

Mai mult, 𝑓̃ este analitica pe multimea A={z|Re z > σ} si are loc relatia

5
 𝑑 ∞
𝑓̃(𝑧) = − ∫0 𝑡𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 (4)
𝑑𝑧

pentru Re z > σ. Numarul σ este numit abscisa de convergenta si daca

definim numarul 𝜌 pri :

𝜌=inf {B∈ℝ | ∃ A>0 a.i. |f(t)|≤A 𝑒 𝐵·𝑡 }, atunci σ ≤ 𝜌. (5)

Multimea {z | Re z > σ } este numita semiplanul de convergenta. (Daca σ =-

∞, atunci multimea de convergenta este tot ℂ ). In general, este dificil de spus
daca 𝑓̃(z) converge pe linia vertical Re z = σ.

Daca este vreun pericol de confuzie putem scrie σ (f) pentru σ sau 𝜌 (f)
pentru 𝜌. O metoda convenabila pentru a calcula σ (f) este descrisa in exemplul
(1) si (2).

Aplicatia 𝑓 → 𝑓̃ este un derivat liniar, adica (af+bg)˜ = a𝑓̃+b𝑔̃ pentru Re z >

max [σ (f), σ (g)]. De asemenea, aplicatia este injectiva; adica 𝑓̃ = 𝑔̃ rezulta f = g, o
functie ф(z) este transformarea Laplace a cel mult unei functii.

Mai precis:

1.1.2. Teorema de unicitate pentru transformarile Laplace

Presupunem ca f si h sunt continue si ca 𝑓̃(z)=ℎ̃(z), pentru Re z > 𝑦0 , pentru
un 𝑦0 . Atunci f(t)=h(t), oricare ar fi t∈[0,∞).

Aceasta teorema nu este atat de simpla precum pare. In aceasta lucrare,

nu sunt suficiente rezultate pentru a da o demonstratie corespunzatoare.
Folosind idei de teoria integrarii, putem extinde rezultatul teoremei de unicitate
la functii discontinue, dar ar trebui sa modificam ce inseamna “egalitatea
functiilor”. De exemplu, daca f(t) se modifica intr-o singura valoare t, atunci 𝑓̃ nu
se modifica.

6
 Unicitatea teoremei ne permite sa oferim un raspuns semnificativ la
problema urmatoare. Fie g(z), sa gasim f(t) astfel incat 𝑓̃ = 𝑔, deoarece este clar
ca poate exista cel mult o functie f continua. Numim f inversa transformarii
Laplace a lui g; metodele pentru gasirea lui f, cand g este dat, sunt date in
sectiunea urmatoare.

1.2. Transformarile Laplce ale derivatelor

Principala utilizare a transformatei Laplace este aceea ca ne permite sa
transformam probleme diferentiale in probleme algebrice, care dupa ce sunt
rezolvate, ne dau raspunsuri la problemele originale prin utilizarea inversei
transformarii Laplace. Procedura se bazeaza pe urmatoarea teorema.

1.2.1. Propozitie. Fie f(t) continuu pe [0,∞) si de clasa 𝐶 1, pe portiuni,

adica aceasta este derivabila cu derivate continue pe portiuni. Atunci pentru Re z
> 𝜌 (definit ca in teorema de convergenta 1.1.1)
𝑑𝑓
( )˜ (z)= z 𝑓̃(z)-f(0) (6)
𝑑𝑡

Demonstratie. Prin definitie :

𝑑𝑓 ∞ 𝒅𝒇
( )˜ (z)= ∫𝟎 𝒆−𝒛𝒕 (t)dt.
𝑑𝑡 𝒅𝒕

Integrand prin parti, obtinem:

𝑡 ∞
lim (𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(t)|00 ) + ∫0 𝑧𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡. Deoarece exista A > 0 si B > 0, astfel incat
𝑡0→∞
|𝑒 f(𝑡0 )| < A, daca 𝑡0 > B, pentru B < Re z, obtinem |𝑒 −𝑧𝑡0 𝑓(𝑡0 )|=|𝑒 −(𝑧𝑩)𝒕𝟎 |
−𝐵𝑡

|𝑒 −𝐵𝑡0 f(𝑡0 )| ≤ 𝑒 −(𝑅𝑒 𝑧−𝐵) 𝑡0 A, care tinde la 0, cand 𝑡0 → ∞ . Prin urmare,

obtinem –f(0)+z𝑓̃(z).

Observam am demonstrat ca (df/dt)˜(z) exista pentru Re z > 𝜌, desi abscisa

sa de convergenta ar putea fi mai mica decat 𝜌.
𝑑𝑓
Daca aplicam ecuatia ( )˜ (z)= z f˜(z)-f(0) 𝑑 2 f/𝑑𝑡 2 , obtinem
𝑑𝑡

7
 𝑑2𝑓 𝑑𝑓
( )˜ (z)=𝑧 2 f˜(z) - zf(0) - (0).
𝑑𝑡 2 𝑑𝑡

𝑑𝑓̃(𝑧)
Ecuatia (4) din teorema de convergenta 1.1.1 este formula 𝑔̃(z)= , unde g(t) = -
𝑑𝑧
tf(t).

𝑡
Propozitie. Fie g(t)=∫0 𝑓(𝜏)d𝜏. Atunci pentru Re z > max [0, 𝜌(𝑓)],
𝑓̃ (𝑧)
𝑔̃(z)=
𝑧

1.3 Teorema de convolutie

Tabelul 1. de la sfarsitul lucrarii prezinta cateva formule care se folosesc
pentru calculul lui 𝑓̃ (z). In continuare, vom demonstra trei dintre formulele date
in tabelul 1.

Prima teorema de translatare

Fixam a∈C si fie g(t)= 𝑒 𝑎𝑡 f(t). Atunci pentru Re z > σ(f) – Re a, vom avea

𝑔̃(z)=𝑓̃(z+a)

Demonstratie. Prin definitie:

∞ ∞
𝑔̃(z)=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑒 −𝑎𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡=∫0 𝑒 −(𝑧+𝑎)𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑓̃(𝑧 + 𝑎), este adevarata daca Re
(z+a) > σ.

1.3.2 A doua teorema de translatare

0 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡 < 0
𝐻(𝑡) = {
1 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡 ≥ 0

De asemenea, fie a ≥ 0 si 𝑔(𝑡) = 𝑓(𝑡 − 𝑎)𝐻(𝑡 − 𝑎); adica

8
 0 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡 < 𝑎
𝑔(𝑡) = {
f(t − a) 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡 ≥ 𝑎

Vezi figura de mai jos. Atunci pentru Re z > σ, avem: 𝑔̃(z)=𝑒 −𝑎𝑧 𝑓̃(z).

Demonstratie. Prin definitie si deoarece ca g=0 pentru 0 ≤ t ≤ a,

∞ ∞
𝑔̃(z)=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑔(𝑡)𝑑𝑡 = ∫𝑎 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡 − 𝑎)𝑑𝑡

Notam 𝜏 = t-a, obtinem

∞
𝑔̃(𝑧) = ∫0 𝑒 −𝑧(𝜏+𝑎) 𝑓(𝜏)𝑑𝜏 = 𝑒 −𝑧𝑎 𝑓̃(𝑧)

Din ecuatia 𝑔̃(z)=𝑒 −𝑎𝑧 𝑓̃(𝑧) putem deduce ca, daca a ≥ 0 si g(t) = f(t)H(t-a), atunci
𝑔̃(z)=𝑒 −𝑎𝑧 𝐹̃ (𝑧), unde F(t) = f(t+a), t ≥ 0 (vezi figura demai jos).

9
F este obtinuta din f prin translatie.

Convolutia functiilor f(t) si g(t) este definita prin

∞
(f*g)(t)=∫0 𝑓(𝑡 − 𝜏) 𝑔(𝜏)𝑑𝜏, pentru t ≥ 0 ,

unde f(t)=0, daca t < 0. (deci integral este numai de la 0 la t).

Convolutia este legata numai de transformarea Laplace in felul urmator:

1.3.3. Teorema de convolutie

f*g = g*f si (f*g)˜(z)=𝑓̃(z) · 𝑔̃(z), cand Re z > max [𝜌(f), 𝜌(g)].
∞
Pe scurt, ecuatia (f*g)(t)=∫0 𝑓(𝑡 − 𝜏) 𝑔(𝜏)𝑑𝜏, pentru t ≥ 0 , unde f(t)=0,
daca t < 0, afirma ca transformarea Laplace a unei convolutii a doua functii
este produsul transformatelor Laplace. Aceasta
corespunzatoare proprietate face convolutia, o operaţiune importanta pentru noi.

Demonstratie.
∞ ∞
(f*g)˜(z)=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 [∫0 𝑓( 𝑡 − 𝜏) · 𝑔(𝜏)𝑑𝜏]𝑑𝑡

10
 ∞ ∞
=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑒 −𝑧(𝑡−𝜏) ∫0 𝑓( 𝑡 − 𝜏)𝑔(𝜏)𝑑𝜏 𝑑𝑡

Pentru Re z > max [𝜌(f), 𝜌(g)] inetgralele pentru 𝑓̃(z) si 𝑔̃(z) converg absolut, astfel
putem schimba ordinea de integrare si obtinem:
∞ ∞
−𝑧𝑡
∫ 𝑒 [∫ 𝑒 −𝑧(𝑡−𝜏) 𝑓(𝑡 − 𝜏)𝑑𝑡] 𝑔(𝜏)𝑑(𝜏)
0 0

Notam s= 𝑡 − 𝜏 deoarece f(s)=0 daca s<0, obtinem:

∞
∫0 𝑒 −𝑧𝑡 f˜(z) 𝑔(𝜏)𝑑 𝜏=𝑓̃ (z)·𝑔̃(z)

Prin schimbarea variabelelor, nu este greu sa demonstram ca f*g=g*f, ceea ce

rezolvam si demonstram ceea ce am facut, daca f si g sunt continue. Avem
(f*g)˜=𝑓̃ ·𝑔̃ = (g*f)˜. Astfel (f*g-g*f)˜ = 0, deci din teorema de unicitate :

f*g-g*f=0.

1.4. Demonstratii tehnice ale teoremelor

∞
Lema. Presupunem ca 𝑓̃(z)= ∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 converge pentru z = 𝑧0 .
Presupuem ca 0 ≤ 𝜃 < π/2 si definim multimea

𝑆𝜃 ={z ||arg(z-𝑧0 )| ≤ 𝜃} (vezi figura de mai jos)

Atunci 𝑓̃ converge uniform pe 𝑆𝜃 .

11
Sector de convergenta uniforma

𝑥 ∞
Demonstratie. Fie h(x) =∫0 𝑒 −𝑧0𝑡 f(t)dt-∫0 𝑒 −𝑧0𝑡 f(t)dt, astfel incat h→0,
x→ ∞. Trebuie sa demonstram ca pentru orice ε > 0, exista 𝑡0 , astfel incat 𝑡1 , 𝑡2 ≥
𝑡0 implica
𝑡
|∫𝑡 2 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡| < 𝜀
1

𝑥
pentru orice z ∈ 𝑆𝜃 . Rezulta ca ∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 converge uniform pe 𝑆𝜃 , cand x→
∞, conform criteriul lui Cauchy. Vom utiliza functia h(x) dupa cum urmeaza.
Scriem
𝑡2 𝑡2
∫ 𝑒 −𝑧𝑡
𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑒 −(𝑧−𝑧0)𝑡 [𝑒 −𝑧0𝑡 𝑓(𝑡)]𝑑𝑡
𝑡1 𝑡1

Daca integram prin parti, obtinem

𝑡2
−(𝑧−𝑧0 )𝑡2 −(𝑧−𝑧0 )𝑡1
𝑒 ℎ(𝑡2 ) − 𝑒 ℎ(𝑡1 ) + (𝑧 − 𝑧0 ) ∫ 𝑒 −(𝑧−𝑧0)𝑡 ℎ(𝑡)𝑑𝑡
𝑡1

𝜀
Fie ε>0, alegem pe 𝑡0 a.i. |h(t)|<ε/3 si |h(t)|<ε΄= , daca t ≥ 𝑡0 . Atunci
6(𝑠𝑒𝑐𝜃)
pentru 𝑡2 > 𝑡0 ,
12
 𝜀
|𝑒 −(𝑧−𝑧0)𝑡2 ℎ(𝑡2 )| ≤ |ℎ(𝑡2 )| <
3
deoarece |𝑒 −(𝑧−𝑧0)𝑡2 |=𝑒 −(𝑅𝑒 𝑧−𝑅𝑒 𝑧0)𝑡2 ≤ 1 deoarece Re z > Re 𝑧0 . Similar pentru
𝑡1 > 𝑡0 .
𝜀
|𝑒 −(𝑧−𝑧0)𝑡1 ℎ(𝑡1 )| < 3

Trebuie sa estimam ultimul termen:

𝑡 𝑡
|(z-𝑧0 )∫𝑡 2 𝑒 −(𝑧−𝑧0 )𝑡 ℎ(𝑡)𝑑𝑡| ≤ |𝑧 − 𝑧0 |𝜀΄ ∫𝑡 2 𝑒 −(𝑥−𝑥0)𝑡 𝑑𝑡
1 1

unde x = Re z si 𝑥0 = Re 𝑧0 . Daca z=𝑧0 , acest termen este 0. Daca z ≠ 𝑧0 , x ≠ 𝑥0 ,

obtinem
|𝑧−𝑧0 | |𝑧−𝑧0 | 𝜀
ε΄ (𝑒 −(𝑥−𝑥0 )𝑡1 − 𝑒 −(𝑥−𝑥0 )𝑡2 ) < 2 ε΄ ≤ 2 ε΄ secθ = (vezi figura de mai jos)
𝑥−𝑥0 𝑥−𝑥0 3

Observam ca restrictia 0≤ 𝜃 < 𝜋/2 este necesara pentru secθ = 1/cos θ, sa fie
finita.

13
Figura Geometria domeniului 𝑆𝜃 .

Combinand inegalitatile precedente, obtinem

𝑡
|∫𝑡 2 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡| < 𝜀
1

Daca 𝑡1 , 𝑡2 ≥ 𝑡0 , pentru orice z∈ 𝑆𝜃 , ceea ce demonstreaza lema.

14
 Demonstratia teoremei de convergenta 1.1.1.
∞
Fie σ = inf {x ∈ R|∫0 𝑒 −𝑥𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 converge}, unde inf este marginea
inferioara. Conform lemei 𝑓̃(𝑧0 ) converge, atunci, mai precis 𝑓̃(z) converge daca
Re z > Re 𝑧0 deoarece z se afla in 𝑆𝜃 pentru 𝑧0 .

Fie Re z > σ. Din definitia lui σ exista un 𝑥0 < Re z astfel incat

∞
∫ 𝑒 −𝑥0𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 converge. Prin urmare 𝑓̃(z) converge conform lemei de mai sus.
0
Reciproc, presupunem Re z < σ si Re z < x < σ. Daca 𝑓̃(z) converge, converge si
𝑓̃(x), si prin urmare putem spune ca σ ≤ x ceea ce este o contradictie. Astfel 𝑓̃(z)
nu converge daca Re z < σ. In continuare, folosind teorema convergentei analitice
𝑛
demonstram ca 𝑓̃ este analitica pe {z| Re z > σ}. Fie g(z) = ∫ 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡. De
0
asemenea 𝑔𝑛 (𝑧) → 𝑓̃, uniform pe discuri inchise din {z| Re z > σ}. Dar fiecare disc
se afla intr-un 𝑆𝜃 relativ la un 𝑧0 cu Re 𝑧𝑛 > σ.

𝜋
Fig. Fiecare disc se afla in 𝑆𝜃 pentru un θ, 0 ≤ .
2

15
Astfel conform teoremei convergentei analitice, 𝑓̃ este analitica pe {z| Re z > σ} si
∞
(𝑓̃)΄(z)=-∫ 𝑡𝑒 −𝑧𝑡 f(t)dt
0

Integrala este convergenta pentru Re z > σ. Ramane sa demonstram ca σ ≤

ρ. Pentru aceasta este necesar sa demonstram ca σ ≤ B, daca |f(t)|≤ A𝑒 𝐵𝑡 .
Aceasta rezulta, din demonstratia de mai sus, daca 𝑓̃(z) converge pe Re z > B. Intr-
adevar, vom demonstra absolut convergenta. Observam ca |𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡) =
|𝑒 −(𝑧−𝐵)𝑡 𝑒 −𝐵𝑡 𝑓(𝑡)| ≤ 𝑒 −(𝑅𝑒 𝑧−𝐵)𝑡 𝐴.

Pentru a demonstra ca 𝑓̃=ℎ̃, rezulta f=h pentru functiile continue f si h, este

suficient sa consideram f-h, in teorema de unicitate pentru transformarile
Laplace.

1.4.2. Propozitie. Presupunem ca f este continua si 𝑓̃(z)=0 cand Re z > 𝑦0 ,

pentru un 𝑦0 . Atunci f(t) = 0, pentru orice t ∈ [0,∞).

Pentru a demonstra aceasta proprietate vom folosi urmatoarea lema.

𝑡
1.4.3 Lema. Fie f continua pe [0,1] si presupunem ca ∫0 𝑡 𝑛 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 0,
petru n = 0, 1, 2 ………….. Atunci f=0.
1
Din aceasta lema rezulta ca ∫0 𝑃(𝑡)𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 0 pentru orice polinom P.

Demonstratie. Demonstratia depinde de teorema de aproximatie

Weierstrass, care afirma ca orice funcţie continua este limita uniforma de
1
polinoame. Din aceasta teorema obtinem ∫0 𝑔(𝑡)𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 0, pentru orice g
continua. Rezultatul se obtine luand g = f si aplicand faptul ca daca integrala unei
functii continue, pozitive este zero, atunci functia este zero.

16
 Demonstratie. (demonstratie la propozitie).
Presupunem ca
∞
𝑓̃(z)=∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 0

cand Re z > σ. Fix 𝑥0 > 𝑦0 real si notam s=𝑒 −𝑡 . Prin schimbarea variabelelor pentru
a exprima integrale in functie de s, obtinem, in z = 𝑥0 + n, pentru n = 0, 1, 2………….
∞ ∞
∫0 𝑒 −𝑛𝑡 𝑒 −𝑥0𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = ∫0 𝑠 𝑛 ℎ(𝑠)𝑑𝑠 = 0, n=0, 1, 2 ……………….

Unde h(s)=𝑒 −𝑥0𝑡+𝑡 𝑓(𝑡). Astfel din lema de mai sus, h, si prin urmare f, sunt 0.

1.5. Cateva proprietati de baza ale transformatei Laplace

∞
Definitie: 𝑓̃(z) = ∫0 𝑒 −𝑧𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
𝑑
1. 𝑔̃(z)= - 𝑓̃(z), unde g(t)=tf(t)
2. (af+bg) = a 𝑓̃+b𝑔̃
𝑑𝑓
3. ( )˜(z) = z𝑓̃(z) – f(0).
𝑑𝑡
1 𝑡
4. 𝑔̃ (z) = 𝑓̃((z), unde g(t) = ∫0 𝑓 (𝜏)𝑑 𝜏
𝑧
5. 𝑔̃ (z) = 𝑓̃( (z+a) , unde g(t) = 𝑒 −𝑎𝑡 𝑓(𝑡)
6. 𝑔̃ (z) = 𝑒 −𝑎𝑧 𝑓̃(z), unde a > 0 si g(t) = 0, daca t < a; g(t) = f(t-a), daca t ≥ a
7. 𝑔̃ (z) = 𝑒 −𝑎𝑧 𝐹̃ (z), unde a ≥ 0, F(t) = f(t+a), si g(t) = 0, daca 0 ≤ t <a; g(t) =
f(t), daca t ≥ a
∞
8. (f*g)˜(z) = 𝑓̃(z)· 𝑔̃z), unde (f*g)(t)=∫0 𝑓(𝑡 − 𝜏)𝑔(𝜏)𝑑𝜏
1
9. Daca f(t) = 𝑒 −𝑎𝑡 , atunci 𝑓̃(z) = si σ(f) = - Re a
𝑧+𝑎
𝑧
10.Pentru f(t) = cos at, 𝑓̃(z) = si σ(f) = |lim σ|
𝑧 2 +𝑎2
𝑎
11.Daca f(t) = sin at, 𝑓̃(z) = si σ(f) = |lim σ|
𝑧 2 +𝑎2
Γ (a+1)
12.Daca f(t) = 𝑡 𝑎 , a > -1, 𝑓̃(z) = σ+1 si σ(f) = 0
𝑧
1
13.Daca f(t) = 1, 𝑓̃(z) = si σ(f) = 0
𝑧

17
 Capitolul2.
Formula de inversiune complexa

Este important sa putem calcula f(t) atunci cand 𝑓̃(z) este cunoscut. O
formula generala pentru un astfel de calcul, se numeste “formula de inversiune
complexa”, care va fi stabilita in aceasta sectiune. De asemenea, folosind formule
de mai sus, putem obtine cateva tehnici alternative.

2.1 Formula de inversiune complexa

Demonstratia formulei de inversiuni se bazeaza pe multe
dintre principalele rezultate dezvoltate in primele patru capitole ale acestei carti.
Ar trebui sa fie considerate ca fiind unul din rezultatele cheie al transformarii lui
Laplace.

2.1.1.Teorema de inversiune complexa

Presupunem ca F(z) este analitica pe C, cu exceptia unui numar finit de
singularitati izolate si F este analitic pe semiplanul {z|Re z > σ}. Presupunem de
asemenea, ca exista constante pozitive M, R si β astfel incat |F(z)| ≤ M/ |𝑧|𝛽 ,
cand |z| ≥ R; de exemplu: daca F(z)=P(z)/Q(z) pentru polinoamele P si Q cu deg(Q)
≥ 1 + deg(P). Pentru t ≥ 0, fie f(t)
=∑{𝑟𝑒𝑧𝑖𝑑𝑢𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑒 𝑧𝑡 𝐹(𝑧) 𝑖𝑛 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐶}
(1)

Atunci 𝑓̃(z) = F(z) pentru Re z > σ.

Demonstratie.
18
 Fie α > σ si consideram un dreptunghi Γ , cu laturile de-a lungul Re z = ± 𝑥1 ,
Im z= 𝑦2 , Im z = -𝑦1 selectat suficient de mare astfel incat
toate singularitatile lui F sa fie in interiorul lui Γ si |z| > R peste tot pe Γ. Γ
descompunem intr-o suma de doua drumuri dreptunghiulare γ si 𝛾̃ printr-o linie
verticala prin Re z = α. Demonstratia formulei de inversiune complexa (1) ar
putea la fel de bine sa fie efectuata folosind un cerc in loc de dreptunghi Γ. In fapt,
in ultimul paragraf al demonstratiei, Γ este deformat la un astfel de cerc.

Deoarece toate singularitatile lui F se afla in interiorul lui 𝛾, avem:

∫ 𝑒 𝑧𝑡 𝐹(𝑧)𝑑𝑧 = 2𝜋𝑖 ∑{𝑟𝑒𝑧𝑖𝑑𝑢𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑒 𝑧𝑡 𝐹(𝑧)} = 2𝜋𝑖𝑓(𝑡)

𝑦

astfel incat
𝑟 𝑟
2πif˜(z)= lim ∫0 𝑒 −𝑧𝑡 [∫𝑦 𝑒 𝜏𝑡 𝐹(𝜏)𝑑𝜏]𝑑𝑡 = lim ∫𝛾 ∫0 𝑒 (𝜏−𝑧)𝑡 𝐹(𝜏)
𝑟→∞ 𝑟→∞

Γ=γ+𝛾̃

19
 Putem schimba ordinea de integrare, deoarece ambele integrale sunt
definite pe intervale finite. Prin urmare

Cu z fix in semiplanului Re z > α, termenul 𝑒 (𝜁−𝑧)𝑟 tinde la 0 si integrandul

converge uniform la –F(ζ)/( ζ-z) pe γ. Obtinem

cu conditia ca Γ sa fie destul de mare astfel incat z se afla in interiorul lui 𝛾̃. In cele
din urma

alegand Γ suficient de mare astfel incat se afla in afara cercului |ζ|= p > R cu toate
singularitatile lui F(ζ)/( ζ-z) in interiorul acestui cerc, iar deci deformand Γ la cerc.
Aceasta ultima expresie tinde la 0 cand ρ la ∞. Astfel, luand Γ sa tinda la ∞
obtinem :

𝑓̃(z)=F(z). Cu alegerea corecta α, acest lucru poate fi facut pentru orice z in

semiplanul Re z > σ.

2.2. Corolar.
In conditiile teoremei de inversiune complexa

Daca F(z) este analitica pe Re z > σ si are o singularitate pe dreapta Re z =

σ, atunci
20
 i) abscisa de convergenta a lui f este σ
ii)

pentru orice constanta α > σ . Prima integrala este luata de-a lungul dreptei
verticale Re z = σ si converge ca o improprie integrala Riemann; a doua integrala
este folosita ca notatie alternative pentru prima.

Demonstratie.
i) Formula de inversiune complexa arata ca σ(f) ≤ σ deoarece 𝑓̃(z)
converge pemtru Re z > σ. Daca σ(f) este mai mic decat σ, atunci 𝑓̃(z) ar
fi analitic pe Re z > σ(f), conform teoremei de convergenta. Dar F are o
singura singularitate in punctul 𝑧0 de pe dreapta Re z = σ si deci exista
un numar de puncte 𝑧1 , 𝑧2 ……… care converge la 𝑧0 cu F(𝑧𝑛 ) → ∞.
Intrucat 𝑓̃(z)=F(z) pentru Re z > σ si din moment ce ambele sunt analitice
intr-o vecinatate punctuala, conform principiului de prelungire anaitica.
Acest lucru ar insemna ca 𝑓̃(𝑧𝑛 ) → ∞. Dar este imposibil, deoarece 𝑓̃(z)
este analitica pe Re z > σ. Astfel σ(f) > σ nu este posibile. Deci σ(f) = 0.
ii) Din formula de inversiune complexa
2𝜋𝑖𝑓(𝑡) = ∫𝑦 𝑒 𝑧𝑡 𝐹(𝑧)𝑑𝑧
Aceasta integrala converge la integral din ecuatia (2), 𝑥1 , 𝑦1 si 𝑦2 → ∞.
Deoarece , 𝑦1 si 𝑦2 merg independent la ∞, rezulta cand convergenta
integralei improprii.

21
 2.2 Teorema de dezvoltare Heaviside
Acum vom aplica formula de inversiune complexa in cazul F(z) = P(z)/Q(z)
unde P si Q sunt polinoame. Dam un simplu caz.

2.2.1. Teorema de expansiune Heaviside.

Fie P(z) si O(z) polinoame cu deg Q ≥ P+1. Presupunem ca zerourile lui Q
sunt situate in punctele 𝑧1 …..𝑧𝑚 si sunt simple zerouri. Atunci transformarea
Laplace inversa a lui F(z) = P(z)/Q(z) este data prin

f(t) = ∑𝑛 𝑒 𝑧1𝑡 𝑃(𝑧𝑡 ) (3)

𝑡=1 𝑄΄(𝑧1 )

In plus σ(f) = max { Re 𝑧𝑖 |i = 1, 2, …..,m}

Demonstratie. Deoarece deg Q ≥ P+1, conditiile de la formula de

inversiune complexa sunt indeplinite. Astfel f(t) = ∑ { 𝑟𝑒𝑧𝑖𝑑𝑢𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 lui 𝑒 𝑧𝑡
P(z)/Q(z)}. Dar poli sunt simpli si demonstram formula 4, din tabel, avem

Res (𝑒 𝑧𝑡 P(z) , 𝑧𝑖 ) = 𝑒 𝑧1𝑡 𝑃(𝑧𝑡 )

Q(z) 𝑄΄(𝑧𝑡 )

Formula lui σ(f) este o consecinta a Corolarului de mai sus.

22
 Capitolul III

Aplicaţii

1. Sa se arate ca

sin 2 u 
0 u 2 du  2
Rezolvare. Fie functia

sin 2 xu
I ( x)   du
0 u2

careia sa-i calculam transformata Laplace.

  sin 2 xu   1
LI ( x)   L  2
du    2  L sin 2 xu du   
0 u  0u
 
1 1 1 
  2 L1  cos 2 xudu   2   2
1 1 p
du 
2 
20u 2 0 u  p p  4u 
2u 

2 du 1 
 
p 0 4u  p
2 2

p 2
arctan 
p 0 2p2
.

Deci

  sin 2 xu
L I( x )   şi I( x )  x   du
2
2p 2 2 0 u

Trecand la limita pentru x 1 obtinem


sin 2 xu 
 u 2
du 
2
.
0

23
 2. Integrati ecuatia diferentiala, liniara, cu coeficienti constanti si
neomogena
y9x)  2y(x)  y(x)  2y(x)  5 sin 2x

cu conditiile initiale y(0)  1, y(0)  1, y(0)  1.

Rezolvare. Teorema derivarii originalului conduce la

L y( x )   p 3  Y(p)  p 2  y(0)  py(0)  y(0)  p 3Y(p)  p 2  p  1
L y( x )   p 2  Y(p)  py(0)  y(0)  p 2  Y(p)  p  1
L y( x )   pY(p)  y(0)  pY(p)  1
L y( x )   Y(p)

si L 5 sin 2x   1
p 4
2

Se obtine ecuatia operationala

p 3

 2p 2  p  2 Y ( p)  p 2  p  2 
10
p 4
2
,

din care
1 1 5 1 1 p 2 
Y ( p)       
3 p  1 12 p  2 4  p  4 p  4 
2 2

Functia original corespunzatoare, solutie a ecuatiei, are forma

1 x 5 2x 1
y( x )   e  e  sin 2x
3 12 4

3. Integrati ecuatia diferentiala, liniara, cu coeficienti constanti si

neomogena
3x x
y( x)  4 y( x )  sin sin
2 2

si
y(0)  1, y(0)  0

Rezolvare. Ecuatia se mai poate scrie

24
 y( x )  4 y( x )  
1
cos 2x  cos x .
2

1 p p 
Ecuatia operationala are forma (p 2  4)Y(p)  p     , din care

2  p  4 p  1 
2 2

1 p 5 p 1 p
Y ( p)      
6 p2 1 6 p2  4 2 p2  4 2  
Utilizand teorema derivarii imaginii se obtine
 2 
L x sin 2x     4p
 p2  4 
  p 4
2 2
 
iar
1 5 1
y( x )  cos x  cos 2x  x sin 2x.
6 6 8

L(af ( x )  bg( x ))( p)   (af ( x )  bg( x )e  px dx  a
0
 
  f ( x )e  px
dx  b  g( x )e  px
dx  aL(F( x ))( p)  bL(g( x ))( p).
0 0

4. Fie ecuatia : x   5x   6x  e t cu x(0)  1, x(0)  1.

1 t 7
Aratati ca x(t )  e  5e 2 t  e 3t
2 2

1
Solutie: x   p 2 X(p)  px(0)  x (0)  p 2 X(p)  p  1; e t 
p 1

Ecuaţia operaţională este: p 2  5p  6X(p)  p  6  p 1 1

Descompunand in fractii simple obtinem:
5 7 1
X ( p)    
p  2 2(p  3) 2(p  1)

De unde: x(t )  1 e t  7 e3t  5e 2t .

2 2

25
5. x   4x   4x  sin t cu x(0)  1, x(0)  2.

Rezolvare: p 2  4p  4X(p)  p  2  1
1 p2

21 1 3 4p
X ( p)    
25 (p  2) 5(p  2) 2 25 (p 2  1) 25 (p 2  1)

21 2 t 1 2 t 3 4
x(t)  e  te  sin t  cos t
25 5 25 25

6. x  2x  2x  t, x(0)  -2, x(0)  0.

1 1 5 p 1 4
Rezolvare: X ( p)     
2p 2p 2 2 p  12  1 p  12  1

1 t 5 t
x(t )    e cos t  4e t sin t
2 2 2

7. x  2x  e t 2 cos2t  sin 2t , x(0) 0

2(p  1) 2
Rezolvare: (p  2)X(p)  
(p  1) 2  4 (p  1) 2  4

2
X ( p)  şi x(t )  e t sin 2t
p  12  1

8. x  3y  3x  3z, y  x - t, z  -z, x(0)  x(0)  0

y(0)  0, y(0)  -1, z(0)  1, z(0)  0.

Rezolvare: p 2 X  3Y  X  Z, p 2 Y  X - Y -1, p 2 Z  -Z  p de unde:

3(p  1) 3(p - 1) p
X , Y , Z
(p 2  4)p 2 p 2 (p 2  1)(p 2  4) p2 1

26
 Capitolul IV

Biografie

Pierre-Simon Laplace s-a nascut la Beaumont-en-Auge (Normandia), pe 23

martie1749. Era fiul unui mic fermier, Pierre Laplace, mama sa numindu-se Marie-
Anne Sochon. Pierre Laplace se ocupa, de asemenea, cu comercializarea cidrului și
ajunsese „sindic” al oraselului Beaumont-en-Auge.
Dupa ce a urmat cursurile primare ale scolii din localitatea sa natala, Pierre-
Simon Laplace a fost trimis sa-si continue studiile la o manastire benedictina, tatal
sau intenționand sa-l faca sa intre in clerul catolic. In acest scop, la varsta de
saisprezece ani, a fost trimis la Universitatea din Caen, pentru a studia teologia.
Dupa ce a absolvit cursurile Universitatii din Caen, Laplace a avut sansa sa il
cunoasca personal pe D'Alembert, care l-a incurajat sa persevereze in studierea
matematicilor si i-a dat o scrisoare de recommandare, gratie careia a obtinut un
post de profesor de matematica la Scoala Militara din Paris (infiintata in 1750 de
catre regele Ludovic al XV-lea), post care ii permitea sa-si continue studiile
personale in timpul liber.
Increzator in capacitatile sale, Laplace se dedica cercetarii si timp de
saptesprezece ani, intre 1771 si 1787, realizeaza cea mai mare parte din
contributiile sale in astronomie. Publica, de asemenea, numeroase articole si
memorii stiintifice referitoare la calculul integral, ecuatii diferentiale si ecuatii cu
derivate partiale.
Printre altii, Laplace l-a impresionat foarte mult pe Marchizul de Condorcet.
Dupa ce acesta a devenit secretarul permanent al Academiei Franceze de Stiinte,
Laplace a fost ales membru asociat al acestei academii, la varsta de 24 de ani (31
martie 1773). In 1785 a devenit membru titular al Academiei Franceze de Stiinte,
la catedra de mecanica.

27
 Laplace s-a casatorit cu Marie-Charlotte de Courty de Romanges; cuplul a
avut doi copii: o fata, Sophie, si un baiat, Charles-Émile (nascut in1789). Multe
documente originale legate de viața lui Laplace s-au pierdut, astfel incat golurile
biografice au fost uneori completate de mituri. Unele documente au ars in
incendiul care a cuprins castelul unuia dintre urmasii sai, iar altele au cazut prada
flacarilor in timpul bombardarii orasului Caen de catre “Aliați” in timpul celui de-al
doilea razboi mondial.
Spre deosebire de prietenul sau Antoine Lavoisier, Laplace nu a avut de
suferit din cauza Revolutiei franceze. In timpul acesteia, el a contribuit la
introducerea sistemului metric si la organizarea prestigioaselor institutii de
invatamant „École polytechnique” si „École normale supérieure”.
In 1795 a fost ales ca membru al nou-creatului Institut Francez (l'Institut de
France), la catedra de matematica, institut al carui presedinte devine in 1812.
In 1816 Laplace a fost ales membru titular al Academiei Franceze. In 1821, odata
cu fondarea „Societatii Geografice” (Société de Géographie), devine si primul
presedinte al acesteia. Laplace a fost, de asemenea, membru al principalelor
academii stiintifice din Europa acelor timpuri.
In 1806, Napoleon l-a investit cu titlul de conte al Primului Imperiu Francez.
Dupa restaurația Bourbonilor a devenit marchiz (din 1817).
Pierre-Simon Laplace a murit pe 5 martie 1827, in locuința sa de la Arcueil,
din apropierea Parisului, cu doar cateva zile inainte de a implini varsta de 78 de
ani.

Contributii in matematica.
Printre contributiile aduse de Laplace la dezvoltarea matematicilor pure si
aplicate se pot enumera:

 Teoria generala a determinantilor

 Demonstratia teoremei care afirma ca orice ecuatie algebrica de grad par are
cel putin un factor patratic real;
 Soluția ecuatiei cu derivate partiale liniare de gradul doi;
 A fost primul matematician care a luat in considerare problemele dificile
implicate in ecuatiile cu diferente finite mixte; a demonstrat ca solutia unei
28
 ecuatii in diferente finite de gradul I sau de gradul II poate fi obtinuta sub
forma unei fractii continue.
De numele lui Laplace este strans legata notiunea de operator Laplace,
sau laplacian. Acesta este un operator diferential de ordinul al doilea, eliptic,
in spatiul euclidian n-dimensional, definit ca divergenta gradientului. Are
numeroase aplicatii, de exemplu in fizica, unde este utilizat la modelarea
propagarii undelor si propagarii caldurii, stand la baza ecuației Helmholtz. Este
esential in electrostatica si in mecanica fluidelor, prin prezenta sa in ecuatia
Laplace si in ecuatia Poisson. In matematica, functiile al caror laplacian este nul se
numesc functii armonice.
Daca f este o funcție cu valori reale derivabila de doua ori, atunci laplacianul
lui f este suma tuturor derivatelor partiale nemixte de ordinul doi in coordonate
carteziene xi:

O alta contributie insemnata a lui Laplace, in analiza functionala,

este transformata Laplace. Aceasta, , este un operator liniar asupra unei
functii f(t), numita functie original, de argument real t (t ≥ 0). Acest operator
transforma originalul intr-o alta functie F(s) de argument complex s,
numita functie imagine. Transformata Laplace are o proprietate extrem de utila, si
anume aceea ca multe relatii si operatii ce se efectueaza in mod curent asupra
originalului f(t) corespund unor relatii si operatii mai simplu de efectuat asupra
imaginii F(s). Transformata Laplace are numeroase aplicatii importante in
matematica, fizica, optica, inginerie electrica, automatica, prelucrarea semnalelor
si teoria probabilitatilor. In matematica, este folosita la rezolvarea ecuatiilor
diferentiale si integrale. In fizica, este folosita la analiza sistemelor liniare
invariante in timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive
optice si sistemele mecanice.
Transformata Laplace a unei functii f(t), definita pentru toate numerele
reale t ≥ 0, este o functie F(s), definita prin expresia:

Limita inferioara 0− este o notatie prescurtata care inseamna

29
 Parametrul s este in general numar complex:

Aceasta transformare integrala are un numar de proprietati care o fac utila

in analiza liniara a sistemelor dinamice. Cel mai semnificativ avantaj este acela
ca derivarea si integrarea devin, respectiv, inmultire cu s si impartire la s (similar
cu modul in care logaritmii transforma o operare de inmultire a numerelor in
adunare a logaritmilor lor). Aceasta transforma ecuatiile
integrale si diferentiale in ecuatii polinomiale, care sunt mult mai usor de rezolvat.
Odata rezolvate ecuatiile, se foloseste transformata Laplace inversa pentru a
aduce rezultatele inapoi in domeniul timp.
In 1812, Laplace a publicat celebra sa lucrare Théorie analytique des
probabilités („Teoria analitica a probabilitatilor”), in care a pus in valoare
numeroase rezultate fundamentale din domeniul teoriei probabilitatilor si
al statisticii matematice. Mai exact, el a prezentat o analiza precisa din punct de
vedere matematic a ideii potrivit careia probabilitatea este raportul dintre
numarul evenimentelor favorabile si al celor posibile, si a aplicat-o la problemele
fizice concrete. Tot el a introdus si noțiunea de corelatie, care va fi tratata in
extenso in lucrarile lui Francis Galton. Desi Christiaan Huygens fusese primul
savant care abordase acest subiect, in secolul al XVII-lea, iar alti matematicieni au
contribuit la ințelegerea frecventei evenimentelor, teoria clasica a
probabilitatilor a fost desavarsita de Laplace.

30
 Bibliografie

1. L. V. Ahlfors, Complex Analysis, McGraw-Hill Book Company, (1996)

2. P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoiescu, Analiza matematica (Functii
complexe), Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, (1982)
3. P. Kessler, Analiza matematica (Functii complexe), Repr. Univ., Craiova
(1985)
4. P. Kessler, M. Rosiu, Culegere de probleme si exercitii de analiza complexa,
Editura Universitaria, Craiova (1985)
5. J.E. Marsden, M.J. Hoffman, Basic Complex Analysis, W.H. Freeman and
Company, New York , (1987)
6. R. Narasimhan, Complex Analysis in One Variable, Birkhauser Verlag,
Boston-Basel-Stuttgart, (1987)
7. S. Stoilow, Teoria functiilor de o variablia complexa, vol. I-II, Editura
Academiei, Bucuresti, (1954-1958)

31