Transformata Laplace

Spatiul functiilor original

Se numeste functie original o functie
: ( ) f sau R R C
care satisface urmatoarele
conditii:
(i)
( ) 0 f t
pentru 0 t < ;
(ii)
( ) f t
este derivabila pe portiuni;
(iii) exista doua numere
0 0
, M s
+
R
astfel incat
0
0
( )
s t
f t M e
pentru orice t real (
0
s
se
numeste indicele de crestere al functiei
( ) f t
).
Verificand conditiile din definitia de mai sus se poate demonstra usor ca multimea
functiilor original formeaza un spatiu liniar. Mai mult, cum si produsul a doua functii
original este tot o functie original rezulta ca pe spatiul functiilor original este definita o
structura de algebra.
In continuare vom nota aceasta algebra cu
0
F
.
Spatiul functiilor original este suficient de bogat - asa cum se poate observa
construind numeroase exemple - incluzand majoritatea combinatiilor posibile dintre
reprezentanti ai principalelor clase de functii elementare.
Operatorul liniar L . Exitenta si olomorfia transformatei Laplace
Daca notam cu { }
: g g C C F
spatiul functiilor complexe de variabila
complexa, putem introduce operatorul lui Laplace:
0
: L F F
definit prin
[ ]
0
( ) ( ) ( ) ,
pt
f t p f t e dt p

C L
(daca
0
( )
pt
f t e dt

converge)
se numeste operatorul lui Laplace iar [ ] ( ) ( ) f t p L
transformata Laplace a functiei
0
f F
sau sau functie imagine (imaginea functiei original f prin operatorul L ).
Se mai foloseste si notatia
( ) F p
pentru transformata Laplace.
Este evident ca prima intrebare care se pune este in ce conditii integrala improprie
care defineste transformata Laplace converge. Raspunsul la aceasta problema este dat de
teorema de existenta si olomorfie a transformatei Laplace care se enunta astfel:
Daca f este o functie original cu indicele de crestere
0
s
, atunci trasformata sa
Laplace [ ]
0
( ) ( ) ( ) ( )
pt
F p f t p f t e dt

L
exista si este olomorfa in semiplanul
0
( ) Re p s >
iar derivata sa
( ) F p
are expresia
0
( ) ( ) ( )
pt
F p t f t e dt

.
Fiind data functia original, transformata ei Laplace se poate determina in
semiplanul
0
( ) Re p s >
utilizand definitia de exemplu, dar in majoritatea situatiilor
calculul se poate simplifica folosind proprietatile transformatei Laplace, mai precis
liniaritatea operatorului si regulile de calcul, care vor fi prezentate in continuare.
Se observa usor liniaritatea operatorului L . Intr-adevar, daca
1 2 0
, f f F
, atunci
1 2 0
f f + F
si [ ] [ ] [ ]
1 1 2
f f f f + + L L L
.
Proprietati (reguli de calcul cu transformata Laplace)
Fie
f
0
F
, avand indicele de crestere
0
s
si fie [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L
.
Principalele proprietati ale transformatei Laplace vor fi date in continuare sub
forma unor teoreme ale caror nume sugereaza foarte bine regula de calcul stabilita.
- Teorema asemanarii
Oricare ar fi 0 > , functia
0
( ) f t F
si
[ ]
1
( ) ( )
p
f t p F

_

,
L
.
- Teorema intarzierii
Oricare ar fi R functia
0
( ) f t F
si
[ ] ( ) ( ) ( )
p
f t p e F p

L
.
- Teorema deplasarii
Oricare ar fi
qC
functia
0
( )
qt
e f t F si
( ) ( ) ( )
qt
e f t p F p q 1
]
L
.
- Teorema de derivare a originalului
Daca f admite derivate de ordinul n inclusiv n ,si daca
( )
0
k
f F ,
0,1,..., k n

atunci
( ) 1 2 ( 1)
( ) ( ) ( ) (0) (0) ... (0)
n n n n n
f t p p F p p f p f f

1 1 + + +
] ]
L
, unde
( )
(0), 0,1,..., 1
k
f k n reprezinta limitele la dreapta in origine ale functiilor
( ) k
f .
- Teorema de derivare a imaginii
Oricare ar fi n ,
0
( )
n
t f t F si
( )
( )
( ) ( ) ( )
n
n
t f t p F p
1

]
L
.
- Teorema de integrare a originalului
Aplicatia
0
( )
t
t f d

este o functie original si

0
1
( ) ( ) ( )
t
f d p F p
p

1

1
]

L
.
- Teorema de integrare a imaginii
Daca
( )
p
F q dq

converge, atunci
( )
( ) ( )
p
f t
p F q dq
t

1
]

L
.
- Teorema produsului de convolutie
Daca
0
, f g F
si daca [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L
, [ ] ( ) ( ) ( ) G p g t p L
, atunci
0
f g F
si
[ ] ( )( ) ( ) ( ) ( ) f g t p F p G p L
, unde
f g
este produsul de convolutie al
functiilor f si g.
Inversarea transformatei Laplace
Fiind data o functie original f, imaginea sa [ ] ( ) ( ) f t p L
este complet determinata.
Se pune, in mod natural, problema inversa: se poate determina o functie original f daca se
cunoaste transformata sa Laplace? Raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ iar
principalul rezultat teoretic, in acest sens, este teorema Mellin-Fourier cu urmatorul
enunt:
Fie f o functie orginal cu indicele de crestere
0
s
si fie [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L

transformata sa Laplace. Atunci, in fiecare punct de continuitate a functiei f are loc
egalitatea:
0
1
( ) ( ) ,
2
a i
pt
a i
f t F p e dp a s
i
+

>

(formula Mellin-Fourier).
In fiecare punct c de discontinuitate valoarea functiei din membrul drept de mai sus este
egala cu [ ]
1
( 0) ( 0)
2
f c f c + + .
In aplicatii sunt utile alte doua teoreme de inversare a transformatei Laplace, in
cazul in care functia imagine are o forma particulara, numite si teoreme de dezvoltare.
- Teorema (1) de dezvoltare
Daca
( ) F p
este o functie rationala
( )
( )
( )
A p
F p
B p

in care gradul polinomului de la

numarator este mai mic decat gradul polinomului de la numitor si daca
( ) B p
are numai
radacini simple, fie acestea
, 1, 2,...,
k
p k n
, atunci
( ) F p
este imaginea functiei
1
( )
( )
( )
k
n
p t k
k
k
A p
f t e
B p

.
- Teorema (2) de dezvoltare
Daca
( ) F p
este in exteriorul unui cerc cu centrul in origine si de raza R si daca
dezvoltarea sa in seri Laurent in jurul punctului de la infinit este
1
( ) ,
n
n
n
a
F p p R
p

>

, atunci
( ) F p
este imaginea functiei
1
1
( )
( 1)!
n n
n
a
f t t
n

.
Tehnica de folosire a transformatei Laplace in aplicatii
Transformata Laplace poate fi un instrument util in rezolvarea urmatoarelor clase
de probleme: probleme Cauchy pentru ecuatii diferentiale, probleme Cauchy atasate
sistemelor de ecuatii diferentiale, ecuatii integrale, calculul unor anumite tipuri
particulare de integrale improprii reale.
In general se procedeaza in felul urmator: se aplica operatorul L obiectului
matematic respectiv folosind liniaritatea sa si regulile de calcul cu transformata Laplace.
Se obtine asa numita ecuatie operationala (sistem operational in cazul sistemelor de
ecuatii diferentiale) adica o ecuatie (un sistem) avand ca necunoscuta functia (functiile)
imagine. In final, solutia se obtine utilizand una dintre teoreme de dezvoltare (inversare).
In cazul integralelor improprii reale tehnica folosita in general este introducerea unui
parametru real care va deveni argument al functiei original si in raport cu care se va
aplica transformata Laplace permutand operatorul L cu integrala respectiva.