Prezent: Indică desfăşurarea acţiunii în momentul vorbirii Imperfect: Indică o acţiune trecută care se desfăşoară în acelaşi timp cu o altă acţiune trecută indicând durata. Exemplu: A SCRIE Eu scriam Noi scriam Tu scriai Voi scriaţi El/Ea scria Ei/ Ele scriau Perfect compus: Indică o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se recunoaşte după formele specifice verbului „a avea”. În vorbirea şi literatura populară se întâlnesc formele inverse ale timpului perfect compus. Exemplu: A LUCRA Eu am lucrat Noi am lucrat Tu ai lucrat Voi aţi lucrat El/Ea a lucrat Ei/ Ele au lucrat Perfect simplu: Indică o acţiune trecută şi terminată în trecut. Exemplu: A ŞTERGE Eu ştersei Noi şterserăm Tu şterseşi Voi şterserăţi El/Ea şterse Ei/ Ele şterseră Mai mult ca perfect: Indică o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute şi terminate. Exemplu: A ANALIZA Eu analizasem Noi analizaserăm Tu analizaseşi Voi analizaserăţi El/Ea analizase Ei/ Ele analizaseră Viitor: Indică o acţiune care se desfăşoară după momentul vorbirii. Are forme populare: eu am să scriu ; eu o să scriu Exemplu: A SCRIE Eu voi scrie Noi vom scrie Tu vei scrie Voi veţi scrie El/Ea va scrie Ei/ Ele vor scrie Conjunctiv : Arată o acţiune posibilă, realizabilă. Se recunoaşte după cuvântul „să” din componenţa sa. – are două timpuri: Prezent – să + verbul de conjugat Perfect – să + fi + verbul de conjugat Exemplu : A PLECA Eu să (fi) plec(at) Noi să (fi) plec(at) Tu să (fi) plec(at) Voi să (fi) plec(at) El/Ea să (fi) plec(at)Ei/Ele să (fi) plec(at) Condiţional-optativ: Arată acţiuni dorite, a căror realizare depinde de o condiţie. – are două timpuri: Prezent: aş, ai, ar, am, aţi + verbul de conjugat Perfect : aş, ai, ar, am, aţi + fi + verbul de conjugat Exemplu : A MERGE Eu aş (fi) mers-ge Noi am (fi) mers-ge Tu ai (fi) mers-ge Voi aţi (fi) mers-ge El/Ea ar (fi) mers-ge Ei/El ar (fi) mers-ge Imperativ : Exprimă un îndemn, o poruncă,… Are două personae: a II-a singular şi plural Se recunoaşte după „!” (semnul exclamării).
Modurile nepredicative sau nepersonale sunt:
Infinitiv Supin Participiu Gerunziu
Infinitiv: Este forma la care se află verbul în dicţionar.
Exemplu: a scrie, a învăţa, a citi Supin: Se construieşte astfel: de; la; de la. Exemple: de lecturat, la lecturat, de la lecturat, de desenat, la desenat, de la desenat Participiu: Ajută la formarea altor timpuri. Se recunoaşte după terminaţiile „-s” sau „-t” Exemple: privit, admirat, scris, omis Gerunziu: Se recunoaşte după terminaţiile „-ând” sau „-ind”. Exemple: privind, gândind, muncind, preferând, frecând, astupând