ARMAGHEDON DE PUŞCĂRIE1

Sute de documente secrete - printre care şi un... plan de apărare2 a

Penitenciarului Pelendava din Craiova - par să fi dispărut misterios din arhiva
puşcăriei, fiind ori furate, ori trimise „din greşeală“ la distrugere.
Ziariştii din presa craioveană, dar si corespondenţii locali ai presei centrale au fost asaltaţi cu dezvăluiri
fulminante despre ilegalităţi care s-ar petrece la Penitenciarul Pelendava din Craiova. Ţinta acestui adevărat
Armaghedon de puşcărie este clară: directorul penitenciarului.
Anonimul de (la) serviciu
Ascunzându-se în spatele unor adrese de e-mail care pot fi făcute de oricine în cinci minute, expeditorul
anonim şi-a lansat dezvăluirile sub titlul „Cel mai mare incident de securitate din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, muşamalizat la nivel înalt“.
„Prin Decizia nr. 88 din 6.05.2010, directorul Penitenciarului Pelendava înfiinţează Comisia de selecţionare a
documentelor neoperative din fondul arhivistic al unităţii. Membrii comisiei nu au fost instruiţi conform
prevederilor legale în acest caz, de către directorul unităţii, şeful ierarhic şi coordonatorul direct al activităţii din
arhiva unităţii. Pe lângă faptul că aceştia nu au fost instruiţi nici măcar nu aveau voie să intre în arhiva instituţiei,
deoarece nu erau autorizaţi ORNISS pentru accesul la documente secrete de stat“.
Potrivit Armaghedonului, documentele secrete ar fi fost manevrate - şi chiar furate - de către... deţinuţi:
„În luna iulie, directorul ordonă ca arhiva instituţiei să se mute într-o nouă locaţie, transportul documentelor, atât
secrete, cât şi nesecrete să fie făcut cu ... deţinuţii (aproximativ 20). Se presupune că unul dintre aceştia, mai iute
de mână, a sustras Planul de pază şi apărare al Penitenciarului Pelendava“.
După două luni, la Pelendava s-ar fi înfiinţat o nouă comisie, de inventariere a documentelor clasificate.
„Noua comisie descoperă dispariţia din arhivă a Planului de pază şi apărare al penitenciarului, clasificat «Secret
de stat». Aceasta mai descoperă însă şi o proastă organizare din partea directorului a activităţii compartimentului
aflat în subordonare directă, constatând lipsa a cel puţin 300 de documente secrete. Se spune că o parte din
acestea, deşi aveau termene de păstrare de câteva zeci de ani, au fost arse de respectiva comisie“, se arată în
dezvăluirile anonime.
Planul de pază, în mâinile deţinuţilor?
Autorul dezvăluirilor - mai mult ca sigur angajat al penitenciarului - trece în revistă şi relaţiile deosebit
de strânse pe care le avea directorul penitenciarului cu un anumit ofiţer al SRI Dolj acesta, chipurile, l-ar fi ajutat
pe directorul penitenciarului să muşamalizeze dispariţia documentelor. Informaţiile oferite presei sunt atât de
detaliate, încât includ până şi numărul actului de identitate al SRI-stului, pe care însă noi nu-l vom reproduce.
„Pe cei doi îi leagă o veche prietenie, întreţinută prin desele vizite ale ofiţerului SRI la Penitenciarul Pelendava -
1.10.2009, 7.10.2009, 30.12.2009, 1.04.2010 - acesta plecând de fiecare dată cu portbagajele pline“.
Autorul dezvăluirilor a revenit - tot prin e-mail - cu noi amănunte despre „incidentul de securitate“ de la
Penitenciarul Pelendava: „Documentele dispărute de la Penitenciarul Pelendava sunt în număr mult mai mare. S-
a constatat până în prezent dispariţia a 290 de documente clasificate «Secret de serviciu» şi a 16 documente
clasificate «secret de stat». Perioada verificată a fost însă 1999-2002. Se pare că mai lipsesc aproximativ 600 de

1
http://www.gds.ro/Actualitate/2010-11-09/Armaghedon+de+puscarie
2
Menţionez faptul că Planul de pază şi apărare e document clasificat secret de stat – nivel secret
documente secrete din perioada 2002-2009“. Anonimul a ţinut să menţioneze despre „16 deţinuţi aflaţi în
Penitenciarul Pelendava, din cei 22 care au mutat arhiva secretă a instituţiei“, că „au fost ameninţaţi cu
repercusiuni dacă declară adevărul“, dar şi că un fost cadru de conducere al penitenciarului, suspectat pentru o
fraudă, ar fi acceptat să susţină că a distrus cel mai important document lipsă - Planul de pază şi apărare al
Penitenciarului Pelendava, din perioada 1999-2005 - „în schimbul exonerării de răspunderea administrativă“.
Vocea care tace
Purtătorul de cuvânt al instituţiei a recunoscut că, într-adevăr, o comisie constituită „în a doua parte a
anului“ a procedat la selecţionarea şi trimiterea la distrugere a unor documente, menţionând însă că „e vorba de
documente neoperative, ce conţin informaţii care nu mai prezintă interes“ şi că „astfel de activităţi de selectare şi
distrugere au loc în mod regulat“, iar „distrugerea documentelor selectate s-a făcut de către o firmă specializată
din Bucureşti“.
Acesta a negat vehement acuzaţia privind folosirea deţinuţilor la manipularea documentelor din arhivă,
declarând că „sub nici o formă persoanele private de libertate nu aveau ce căuta cu aceste documente“ şi că
„manipularea documentelor s-a făcut cu personalul unităţii“. Nu a putut spune însă dacă aceia care au manipulat
respectivele documente aveau sau nu drept de acces la ele, drept dat doar printr-un certificat emis de Oficiul
Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS).
În rest, purtătorul de cuvânt a evitat răspunsul la toate întrebările incomode. N-a vrut să spună nici
măcar câţi membri a avut comisia de selecţionare a documentelor în vederea distrugerii, nici dacă mai există sau
nu Planul de pază şi apărare al Penitenciarului Pelendava, din perioada 1999-2005, menţionat în dezvăluirile
„Armaghedonului“. Altfel spus, „vocea“ penitenciarului a ştiut să tacă.

CAZUL 2

Un subofiţer din Ministerul Apărării riscă închisoarea pe viaţă după ce a furnizat

informaţii clasificate unui spion bulgar. Floricel Achim (41 de ani), subofiţer în cadrul
Ministerului Apărării, a fost arestat preventiv pentru trădare prin transmitere de
secrete militare către state din afara NATO.3
Este pentru prima dată după Revoluţia din 1989 când, în România, se probează un
„caz de vânzare” a informaţiilor militare.

Conform anchetatorilor, beneficiarul direct al informaţiilor date de Achim era

cetăţeanul bulgar Zikolov Marinov, acuzat de spionaj.

Informaţii pentru state din afara NATO

3
http://adevarul.ro/news/eveniment/spionul-floricel-achim--traia-lux-1_50aca3477c42d5a66387592f/index.html
 Procurorii susţin că Floricel Achim şi Zikolov Marinov ar fi dezvoltat un sistem în
baza căruia subofiţerul a procurat, din cadrul unei unităţi a Ministerului Apărării, documente
cu caracter militar, inclusiv din categoria celor clasificate, a căror răspândire neautorizată este
de natură să pună în pericol securitatea naţională şi apărarea ţării, pe care ulterior le-a predat
bulgarului.

Secretele militare româneşti ajungeau la state din afara Alianţei Nord Atlantice
(NATO). „După prelucrarea datelor prin intermediul unui sistem de legătură complex,
Zikolov Marinov le transmitea unor reprezentanţi ai unui stat nealiat”, au arătat anchetatorii.
Pentru informaţiile obţinute, Marinov primea diverse sume de bani, recompensându-l în mod
periodic şi pe Floricel Achim.

Dosarul s-a constituit pe baza sesizării procurorilor de către SRI. Subofiţerul MApN a
fost filat mai mulţi ani, fiindu-i livrate informaţii controlate chiar de la nivelul serviciului de
informaţii al Ministerului Apărării.

Subofiţerul Floricel Achim este acuzat de trădare prin transmitere de secrete. Dacă va
fi găsit vinovat, Achim riscă o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă sau între 15 şi 25 de ani de
detenţie, pentru transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor
acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat.

Informaţii pe bani

Subofiţerul Floricel Achim primea, periodic, diverse sume de bani de la cetăţeanul

bulgar Zikolov Marinov pentru informaţiile secrete livrate. Dosarul s-a constituit pe baza
sesizării procurorilor de către SRI. Subofiţerul MApN a fost filat mai mulţi ani, fiindu-i
livrate informaţii controlate chiar de la nivelul serviciului de informaţii al Ministerului
Apărării.

Scandalul de spionaj al bulgarului Stamen Stantchev

Cel mai mare scandal de trădare şi spionaj a izbucnit, în România, în anul 2007, când
consultantul bulgar Stamen Stantchev a fost acuzat că ar fi „cumpărat” informaţii din
domeniul energetic de la foştii miniştri ai Economiei şi Comunicaţiilor, Codruţ Sereş şi,
respectiv, Zsolt Nagy.
 Procurorii DIICOT susţin că Stamen Stantchev, consultant internaţional de origine
bulgară, a pus la punct o reţea formată din funcţionari români şi consultanţi internaţionali prin
care obţinea informaţii economice secrete, pe care le furniza unor companii străine ce doreau
să participe la privatizarea unor companii din subordinea Ministerului Economiei şi
Ministerului Comunicaţiilor.

Conform procurorilor, activitatea reţelei conduse de Stamen Stantchev, acuzat de

spionaj, ar fi afectat grav securitatea României, perturbând mediul de afaceri şi obiective
strategice economice naţionale.

Foştii miniştri Sereş şi Nagy sunt acuzaţi de trădare, iar procurorii DNA fac cercetări
şi cu privire la fapte de corupţie săvârşite de cei doi. Stamen Stantchev a fost arestat câteva
luni în acest caz, iar apoi măsura a fost înlocuită cu interdicţia de a părăsi ţara. Stamen
Stantchev a obţinut însă revocarea interdicţiei şi a plecat în Franţa.

Directorul SRI, George Maior, a precizat, la rândul său, în cadrul unei declaraţii de
presă, după şedinţa Comisiei parlamentare pentru controlul SRI, la care a participat împreună
cu alte cinci persoane din conducerea instituţiei, că, în sine, cazul Floricel Achim reprezintă
o acţiune clasică de spionaj.4

"Cazul în esenţă este o acţiune clasică de spionaj, documentată de SRI, în care un

agent al unui serviciu de informaţii a desfăşurat activităţi de culegere de informaţii pe
teritoriul României, recrutând un cetăţean român cu acces la date şi informaţii cu caracter
clasificat, care l-a implicat în culegerea şi transmiterea de informaţii", a spus Maior.

El a precizat că acest caz este lucrat la nivelul Parchetului General şi DIICOT şi

reprezintă un segment dintr-o operaţiune mult mai complexă realizată de Direcţia Generală de
Contraspionaj a SRI.

"SRI a documentat informativ modalităţile concrete prin care documente cu caracter

militar aparţinând Ministerul Apărării Naţionale au fost sustrase ilegal, fiind ulterior transmise
reprezentanţilor unui alt stat nealiat. Pentru activităţile desfăşurate şi în funcţie de importanţa
datelor obţinute şi furnizate, cei doi erau recompensaţi cu diverse sume în valută", a adăugat
Maior.

4
http://www.mediafax.ro/social/maior-cazul-floricel-achim-reprezinta-o-actiune-clasica-de-spionaj-4018332
 El a arătat că, pentru a nu periclita investigaţia judiciară aflată în desfăşurare, SRI nu
poate oferi informaţii suplimentare legate de acest caz.

Serviciul Român de Informaţii a precizat că va asigura, conform competenţelor

legale, sprijin specializat procurorilor DIICOT în derularea anchetei privind cazul de spionaj
de la Ministerul Apărării Naţionale.5

Urmare a măsurilor complexe întreprinse în caz, SRI a documentat informativ

modalităţile concrete prin care documente cu caracter militar aparţinând Ministerului
Apărării Naţionale au fost sustrase ilegal, fiind ulterior transmise reprezentanţilor unui alt stat
nealiat, se arată în comunicatul citat.

Serviciul menţionează că în cadrul operaţiunii, ofiţerii SRI au stabilit cu certitudine

faptul că transferul documentelor s-a realizat de către cetăţeanul străin Zikolov Marinov care
acţiona pe teritoriul României ca agent de informaţii al unui serviciu special străin.

"Acesta l-a recrutat şi angrenat pe cetăţeanul român Achim Floricel, subofiţer MApN
cu acces la date şi informaţii cu caracter clasificat, în culegerea şi transmiterea de informaţii.
După prelucrarea datelor, acestea erau transmise printr-un sistem de legătură complex,
specific serviciilor speciale, către cadre de informaţii străine", se arată în comunicat, care
subliniază că "pentru activităţile desfăşurate şi în funcţie de importanţa documentelor
furnizate cei doi erau recompensaţi cu diverse sume în valută".

Subofiţerul de armată Floricel Achim, acuzat de trădare, îi trage după el şi pe

foştii superiori. Cinci ofiţeri şi un subofiţer din Batalionul 45 Comunicaţii şi Informatică
au fost puşi oficial sub învinuire.

Cu toţii vor fi cercetaţi pentru neglijenţă gravă în manipularea şi controlul

informaţiilor militare. Asta după ce specialiştii în securitate ai MAPN au constatat că foarte
multe documente secrete nu erau protejate de spioni.

Judecătorii le-au prelungit mandatele sub acuzaţiile de trădare prin divulgare de secrete şi
spionaj.6

5
http://www.mediafax.ro/social/sri-monitoriza-din-2005-strangerea-de-informatii-clasificate-4015439
6<iframesrc='http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60254525&section=9&video_section_id='

frameborder='0' style='width: 400px; height: 350px; scrolling: no;'></iframe>

 Împreună cu agentul secret Marinov Zikolov, militarul ar fi „vândut” Kievului, sub
supraveghere contrainformativă, şi hărţi ale unor unităţi militare folosite de americani.

Plutonierul Floricel Achim a primit certificat ORNISS, de acces la informaţii

clasificate, pe 6 octombrie 2006, în timp ce era monitorizat de Serviciul Român de Informaţii
şi Direcţia de Informaţii a Armatei. Achim era sub supraveghere din 2005, pentru că vindea
documente secrete de stat bulgarului Marinov Zikolov - până în 2000 ataşat militar al
Ambasadei Bulgariei la Bucureşti. Despre acesta din urmă, SRI a precizat doar că este „agent
de informaţii al unui serviciu special străin”.

Oficialii de la Sofia au anunţat că Marinov Zikolov nu lucrează pentru nicio instituţie

oficială din Bulgaria. Surse judiciare susţin că acesta n-ar fi nici agent bulgar, nici ucrainean.
Cu toate acestea, în documentele aflate pe masa judecătorilor se arată că „Zikolov a declarat
că era în relaţii de prietenie cu un reprezentant al Ucrainei la Bucureşti, care i-a spus că este
interesat de informaţii militare, pentru care plăteau 800-1.000 de dolari. (...) Predarea propriu-
zisă a documentelor de către inculpatul Achim se făcea în format electronic, prin întâlniri în
locuri publice, în Bucureşti, în zona 1 Mai şi în zona Stadionului Naţional”.

Reţeaua ucraineană, dezinformată

Ofiţerii Direcţiei de Contrainformaţii şi Securitate Militară (contraspionajul militar)

împreună cu cei ai SRI au monitorizat reţeaua de spionaj ucraineană, dezinformând-o şi
permiţând scurgeri controlate de informaţii. Această metodă clasică de contraspionaj a permis
supravegherea operativă a membrilor reţelei şi intoxicarea dozată a lor. În plus, a devoalat
mecanismul de culegere a informaţiilor pe teritoriul României şi metodele secrete de
comunicare. Sursele EVZ au confirmat că formarea reţelei de spionaj poartă amprenta
Glavnoye Upravlenie Razvedki (GUR - spionajul militar ucrainean).

Documente vândute vrac

Potrivit documentelor aflate pe masa judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, care au

dispus arestarea celor doi, Floricel Achim i-ar fi vândut lui Marinov Zikolov, cel care l-a
recrutat, timp de aproape opt ani, adică din 2001, documente secrete de stat, pe care le-a

<iframe src='http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60285675&section=2&video_section_id='
frameborder='0' style='width: 400px; height: 350px; scrolling: no;'></iframe>
copiat „la întâmplare, la vrac”, cu un memory-stick, dintr-un computer de la serviciu. Şi asta,
în condiţiile în care Divizia 1 Infanterie „Dacica”, unde lucra Achim, are în subordine
Unitatea de Paraşutişti de la Buzău, Poligonul din Babadag - unde s-au antrenat, alături de
români, sute de militari americani -, iar brigăzile acestei divizii participă la misiuni în Irak şi
Afganistan

.Anchetatorii verifică şi alte persoane din cadrul Diviziei 1 Infanterie „Dacica”.

„Acestea riscă să fie găsite vinovate de neglijenţă în serviciu, deoarece subofiţerul Achim ar fi
avut acces la mai multe informaţii decât îi erau necesare pentru desfăşurarea muncii sale”, au
completat surse judiciare.

CAZUL 3

RADU BERCEANU, IMPLICAT ÎN ACŢIUNI DE SPIONAJ MILITAR ÎN

FAVOAREA ISRAELULUI7

A trecut oarecum neobservată, în 2009, o anchetă jurnalisică al cărei conţinut era

extrem de grav şi care îl viza pe unul dintre membrii marcanţi ai PDL, Radu Berceanu
– fostul ministru al Transportului. Faptele incriminate îl calificau fără echivoc ca
trădător de ţară. Probabil nu era momentul ca acele informaţii să poată fi percepute în
toată grozăvia lor şi să fie sancţionate ca atare. Poate că momentul abia acum a venit,
pentru a întări justeţea revendicărilor din Piaţa Universităţii şi din ţară. Aşa că voi
relua acel material jurnalistic care îşi păstrează nealterată gravitatea şi actualitatea.

Fostul ministru al transporturilor, Radu Berceanu, pe numele său real Radu

Bercovici, este implicat într-un scandal pornit de la un text anonim primit la redacţiile
publicaţiilor din România.
"În raportul SRI pe care l-am prezentat în 1995, am adus dovezi despre acţiuni de
spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vînzarea proiectului secret
al unui avion militar, firmei din Israel, IAI LAHAV. Suspiciunile noastre au condus la Radu
Berceanu".
Ministrul este acuzat de spionaj militar şi industrial în favoarea Israelului. Berceanu
este acuzat că, în anul 1993, a facilitat scoaterea din ţară a prototipului de avion I.A.R. 109

7
www.badpolitcsro/radu-berceanu-acuzat-de-spionaj-militar-in-favoarea-israelului/.
SWIFT, proiectat de către inginerii de la Uzina Avioane Craiova şi vinderea acestuia
companiei israeliene I.A.I. LAHAV, cu care semnase un parteneriat pentru producerea
avionului. Însă partea română a descoperit că firma din Israel dezvoltase un avion identic cu
Swift, bazat cel mai probabil pe specificaţiile tehnice ale prototipului românesc. În cele din
urmă, parteneriatul nu a mai continuat, dar autorii materialului afirma ca Berceanu s-ar fi
ales cu cateva milioane de dolari de pe urma acestei afaceri.
UZINA DE AVIOANE CRAIOVA ÎNCEPE LUCRUL LA PROIECTUL I.A.R. 109,
avionul de luptă care ar fi adus României relansarea spectaculoasă a industriei de apărare,
contracte consistente şi ferme pentru uzină şi, nu în ultimul rînd, supremaţia cercetării militare
româneşti pe întreg mapamondul, deoarece avionul respectiv avea drept aracteristică o
geometrie perfectă şi fusese cotat pe locul II în lume la clasa sa.
Avind n vedere şi caracteristicile celor patru prototipuri care se făceau pe structura acestui
avion, dar şi faptul că făcea parte din categoria tehnică de luptă, iar proiectul fusese lucrat de
cercetători militari, construirea şi detaliile lui erau considerate, în mod firesc, secret de stat!
Ca urmare, de ceea ce se întîmpla la U.A. Craiova ştiau doar cîteva persoane: ministrul
Apărării de atunci, un consilier al FPS, un secretar de stat din Ministerul Industriilor, un din
Ministerul de Interne, şeful SRI din acea perioadă, precum şi generalul Vasile Ionel, un
apropiat al lui Radu Berceanu şi - foarte important! - secretar al Consiliului Suprem de
Apărare a ţării general din Ministerul de Interne, şeful SRI din acea perioadă
ANUL 1993. ÎNTRE AVIOANE CRAIOVA ŞI FIRMA ISRAELIANĂ IAI LAHAV
se poartă tratative pentru construirea - în comun! - a avionului de luptă IAR 109 SWIFT (al
doilea prototip al IAR 109, primul fiind IAR 99). Berceanu află, în acelaşi an, de la generalul
Vasile Ionel, amicul său (care, astfel, îşi încalcă cu bună ştiinţă atribuţiile şi îi dezvăluie lui
Berceanu un secret de stat!) despre proiect şi, prin presiuni făcute asupra celorlaţi deţinători ai
secretului, obţine scoaterea din ţară a avionului IAR 109 SWIFT de către firma din Israel. În
acest fel, modelul de avion de luptă românesc este dus şi lăsat în zona militară a Aeroportului
israelian Ben Gurion timp de cîteva săptămîni. După care, el este adus înapoi în Uzina
craioveană. De menţionat faptul că, la întoarcerea în România, specialiştii militari au atras
atenţia Ministerului Apărării, dar şi SRI, că au descoperit urme de desigilare a avionului!
NOIEMBRIE 1994. ÎN URMA UNUI A ŞA-ZIS PRECONTRACT, încheiat între
partea română şi firma din Israel, membrii proiectului de avion militar (despre care am
pomenit anterior) şi Tanya Halperin, reprezentanta IAI Lahav, se întîlnesc la Bucureşti,în cel
mai mare secret. În afară de ei mai apare - afirmă un ofiţer SIE sub acoperire care este este
dispus, dacă procurorii DNA i-o vor cere, să depună mărturie în acest caz! - un personaj care
nu avea ce să caute la întîlnirea respectivă: Radu Berceanu.
Adus, spre stupefacţia părţii române (dar nu şi a lui Halperin, cu care Berceanu avea
relaţii de afaceri de mai multă vreme), de însuşi fostul secretar al CSAT, generalul Vasile,
Berceanu preia frîiele şi negociază el însuşi cu reprezentanţa evreilor contractul dintre partea
română şi cea israeliană. Evident că negocierea s-a făcut în dezavantajul României, iar din
suma - şi aşa infimă şi subevaluată a contractului - Berceanu cere, fără nici o jenă, un
"comision" de ŞASE MILIOANE DE DOLARI!
De fapt, banii reprezentau preţul pe care evreii i-l plăteau lui Berceanu nu pentru că
obţinuse un preţ avantajos pentru ei la negocieri, ci pentru "un serviciu" pe care noi îl numim,
conform legii, SPIONAJ INDUSTRIAL. În cele ce urmează veţi vedea că nu acuzăm
nefondat! IMPORTANT: la momentul respectiv, col ing. Nicolae Deneanu a fost singurul
care, mirosind infracţiunea, a refuzat să semneze contractul fraudulos impus de tandemul
Berceanu - Halperin. Nu pentru mult timp, însă.
SĂTUL DE PRESIUNILE LUI BERCEANU, DAR ŞI ALE ALTORA (era şantajat
sistematic cu o anume înregistrare care l-ar fi pus după gratii), Dăneanu cedează şi semnează
contractul. Mai mult decît atît: partea israeliană pune o nouă condiţie, dar care nu era stipulată
în contract: aceea ca avionul să fie construit în Israel, cu forţă de muncă românească. Aşa se
face că şi ceea ce trebuia să fie un secret de stat al României se mută în hangarele statului
evreu şi, la sfîrşitul lui 1995, muncitori şi ingineri de la Avioane Craiova sînt trimişi, la
muncă, direct în uzinele I.A.I. Lahav.
Aici, STUPOARE: românii observă că structura avionului I.A.R. 109 SWIFT (care era
o invenţie militară românească de mare răsunet în lumea tehnicii de luptă) se regăsea,
incredibil, şi pe avionul israelian GALAXI. Concluzia: în timpul şederii sale pe Aeroportul
militar din Israel, avionul românesc fusese desigilat, aşa cum iniţial susţinuseră militarii
români atunci cînd aparatul se reîntorsese în România, iar structura sa copiată, aplicată şi, mai
grav, omologată pe Galaxi. În termenii serviciilor secrete din întreaga lume, asta se numeşte
SPIONAJ INDUSTRIAL ŞI MILITAR! Şi cine, cu un an în urmă, trimisese, ilegal, prototipul
românesc, la baza militară de la Ben Gurion? Radu Berceanu! Iată, aşadar, pentru ce a primit
el acel comision de şase milioane de dolari
ÎN TIMP CE MUNCITORII ROMÂNI DESCOPERISERĂ FURTUL DE
PROPORŢII al proiectului avionului de luptă, contractul dintre U.A. Craiova şi I.A.I Lahav
este stopat! Israelienii se "sucesc" şi nu mai vor prototipul IAR 109 SWIFT, ci pe cel IAR 99,
deşi contractul se încheiase doar pentru cel dintîi! Trebuie însă să menţionăm că şi cele două
prototipuri se diferenţiază doar prin cabina de pilotaj, în rest fiind absolut identice. Ceea ce
explică de ce israelienii, consiliaţi de Berceanu (care, să nu uităm, este specialist în avioane!),
au sărit de la primul prototip la cel de-al doilea, puteau în acest fel să acopere actul de spionaj
industrial. Un alt lucru mai trebuie semnalat: I.A.I. Lahav este uzină cu capital de stat din
Israel şi are - ca principal concurent, în aceeaşi ţară - firma EL-BIT, cu capital privat. Ele sînt
însă doar aparent concurente, pentru că ambele au furat, tot prin intermediul lui Berceanu, şi
proiectul prototipului IAR 99 ŞOIM, pe care l-au "îmbunătăţit" cu aceleaşi aparataje de zbor!
Şi tot cele două uzine israeliene sînt implicate pînă peste cap în mai multe scandaluri legate de
tehnica militară a ţării noastre.
ŞI ACUM, SĂ ÎL LĂSĂM PE VIRGIL MĂGUREANU, FOSTUL DIRECTOR AL
SRI, să facă şi el o dezvăluire-şoc: "În raportul SRI pe care l-am prezentat în 1995, am adus
dovezi despre acţiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre
vînzarea proiectului secret al unui avion militar, firmei din Israel, IAI LAHAV.
Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu…
CAZUL 4

Hackerul român Victor Faur a spart, la 20 de ani, sistemele de securitate ale

computerelor NASA, US Navy (Marina Americană), US Departament of Energy (DoE),
Jet Propulsion Laboratory (JPL) şi Goddard Space Flight Center, (GSFC). 8

Faur, conform ofiţerilor Direcţiei de Combaterea Crimei Organizate, a spart, în 2005,

sistemele informatice ale NASA, ale centrului spaţial american Goddard şi ale
Departamentului Forţelor Navale. Comunicarea cu o navă aflată în spaţiu a fost tăiată atunci.
Specialiştii au fost obligaţi să caute soluţii de rezervă şi să facă o revizie generală a
sistemelor. Când a fost prins, în 2006, hackerul a spus că s-a distrat.

„Nu am avut intenţia să produc pagube, nu am fost într-un grup organizat ca să producem
pagube, ca să facem rău cuiva sau să obţinem foloase materiale. Totul a fost o joacă. Foarte
multe sisteme de computere sunt vulnerabile la foarte multe atacuri şi eu asta am vrut să
demonstrez", mărturisea hackerul român.

Victor Faur a fost condamnat în 2008 la un an şi patru luni de închisoare cu

suspendare şi la plata unor daune de peste 200 de mii de dolari către Statele Unite. Nu a fost
extrădat pentru că în acordul cu SUA nu erau trecute şi infracţiunile informatice.

La 20 de ani, Victor Faur s-a dovedit a fi unul dintre cei mai pricepuţi hackeri din
lume, reuşind performanţa de a penetra sistemele de securitate ale computerelor NASA, US
Navy (Marina Americană), US Departament of Energy (DoE), Jet Propulsion Laboratory
(JPL) şi Goddard Space Flight Center, (GSFC). Atacurile informatice s-au desfăşurat în
perioada noiembrie 2005 - septembrie 2006.9

În faţa judecătorilor români, reprezentanţii NASA au declarat că intruziunile ilegale de

care s-ar face vinovat arădeanul Victor Faur au compromis 150 de servere, în perioada
noiembrie 2005 - aprilie 2006. Ei au susţinut că atacurile au venit de la adrese IP diferite, dar
că toate erau de la domiciliul inculpatului, conform informaţiilor primite prin Interpol. Faur ar

8
http://stiri.tvr.ro/hackerul-victor-faur-care-a-spart-serverele-nasa-a-scapat-de-extradare_39571.html

9
http://www.ziare.com/stiri/stiri-juridice/hackerul-victor-faur-nasa-si-marina-sua-nu-vor-vedea-de-la-mine-niciun-cent-
1078154
fi folosit numele de utilizator şi parolele aparţinând personalului autorizat ori legăturile
securizate ale acestor servere în reţea.

Computerele accesate neautorizat conţineau date ştiinţifice, inclusiv despre

programe spaţiale şi despre noi tipuri de tehnologii. Calculatoarele vizate aparţin
Laboratorului de Propulsie a Avioanelor din Pasadena (California), Centrului Goddard pentru
Misiuni Spaţiale din Greenbelt (Maryland), Laboratorului Naţional Sandia din Albuquerque
(New Mexico) şi Observatorului Forţelor Navale din Washington DC. Potrivit anchetatorilor,
ca urmare a accesului neautorizat în reţeaua computerizată, inginerii şi oamenii de ştiinţă
americani au fost nevoiţi să comunice manual cu navele din spaţiu, iar sistemele electronice
au necesitat reparaţii generale.

În luna iunie 2007, patru agenţi speciali ai Administraţiei Naţionale Spaţiale şi de

Aeronautică (NASA) şi, respectiv, ai Departamentului Energiei au fost audiaţi în dosar.
Cercetările în acest caz au fost declanşate de către autorităţile române ca urmare a plângerii
depuse, iniţial, de Administraţia Naţională Spaţială şi de Aeronautică, iar, ulterior, şi de către
reprezentanţi ai Departamentului de Energie şi Departamentul Marinei Statelor Unite.

Atacurile s-au desfăşurat în perioada noiembrie 2005 - septembrie 2006, iar Faur a fost
condamnat până acum de două instanţe. Faur este judecat de Curtea de Apel Timişoara, iar
dacă va pierde, va fi obligat la plata a 240.000 de dolari.

Daunele stabilite de instanţe sunt o zecime din sumele solicitate, iniţial, de reclamante,
însă Victor Faur e decis să nu achite nici un cent, chiar dacă va pierde şi ultimul proces,
argumentând că nu a produs nici o pagubă, doar a evidenţiat prezenţa unor breşe de securitate.

NASA a declarat ca intruziunile ilegale de care s-ar face vinovat Victor Faur au
compromis 150 de servere. Computerele accesate neautorizat conţineau date ştiinţifice,
inclusiv despre programe spaţiale şi despre noi tipuri de tehnologii.
Calculatoarele vizate aparţin Laboratorului de Propulsie a Avioanelor din Pasadena
(California), Centrului Goddard pentru Misiuni Spatiale din Greenbelt (Maryland),
Laboratorului Naţional Sandia din Albuquerque (New Mexico) şi Observatorului Forţelor
Navale din Washington DC.
 Potrivit anchetatorilor, ca urmare a accesului neautorizat în reţeaua computerizată,
inginerii şi oamenii de ştiinţă americani au fost nevoiţi să comunice manual cu navele din
spaţiu, iar sistemele electronice au necesitat reparaţii generale.

CAZUL 5

Hacker-ul cunoscut sub numele de "Guccifer" sau „Micul fum” a fost arestat
preventive […] potrivit Mediafax. 10

Marcel Lazăr Lehel a fost reţinut de procurorii DIICOT, care îl acuză că a spart
conturile de e-mail ale şefului SRI şi ale mai multor persoane publice din ţară şi din
străinătate.

"Guccifer" sau „Micul Fum" a devenit celebru în Statele Unite după ce a spart mai
multe conturi ale unor oficiali americani, între care membri ai familiei Bush, şi oficiali ai
administraţiei Obama, dar şi ale unor vedete de la Hollywood. I-au căzut în plasă Robert
Redford, Leonardo DiCaprio sau Nicole Kidman.

„Micul Fum” a atacat şi o serie de personaje mondene de la noi. A fost prins şi

condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu suspendare. A rămas sub supravegherea
autorităţilor dar şi-a schimbat identitatea de haker şi sub numele de „Guccifer” şi a atacat
adresa de e-mail perosnală a şefului SRI George Maior.

Marcel Lazăr Lehel este cel care a dat publicităţii corespondenţa dintre
europarlamentarul social-democrat Corina Creţu şi fostul secretar de Stat american,
republicanul Colin Powell.

„Guccifer” a fost prins în urma unor percheziţii făcute de procurorii DIICOT în

locuinţa sa din Sâmbăteni, judeţul Arad.

CAZUL 6

10 http://stiri.tvr.ro/hacker-ul-guccifer-a-fost-arestat-preventiv_39575.html
 În data de 01.07.2006, ministrul liberal al Apărării Teodor Atanasiu l-a criticat dur pe
S.M., consilierul prezidenţial pe probleme de apărare, pentru că a dezvaluit întregii ţări secrete
de stat şi a cerut Parchetului să se sesizeze. 11

Palatele Victoria şi Cotroceni ăşi bat joc de ceea ce ar trebui să fie documente secrete.
Ministrul liberal al Apărarii Teodor Atanasiu l-a criticat dur pe S.M., consilierul prezidenţial
pe probleme de apărare, pentru că a dezvăluit întregii ţări secrete de stat şi a cerut Parchetului
să se sesizeze. Problema este că secretele la care făcea referire ministrul fuseseră devoalate
înainte de către şeful său de partid şi de Guvern, premierul Călin Popescu Tăriceanu! Este
vorba despre telegrama pe care Atanasiu a trimis-o ataşatilor militari şi din care atât
Tăriceanu, cât şi S.M. au citat copios, în direct, la televiziune.

Atanasiu vrea să-l dea pe S.M. pe mâna Parchetului

"M-am îngrozit când am văzut, vineri seara, pe un post de televiziune naţional, pe

consilierul prezidenţial S.M. divulgând informaţii secrete. M-am îngrozit cum însuşi şeful
Comunităţii Naţionale de Informaţii difuză informaţii secrete! Mă întreb ce credibilitate mai
are România în cancelariile europene şi neeuropene, în cancelariile acelor state cu care avem
acorduri de confidenţialitate?!", a spus Atanasiu.

El a susţinut că a cerut MAE să repare "gafa enormă" a lui S.M. şi Direcţiei Generale
de Informaţii a Armatei să facă o anchetă, pentru ca vinovaţii să ajungă la Parchet. "Este un
caz fără precedent când un înalt demnitar al statului, chiar consilierul prezidenţial pe
probleme de securitate naţională, difuzează documente secrete şi informaţii secrete fără nici
un fel de problemă", a mai spus Atanasiu.

Preşedintele Băsescu a dezvăluit existenţa telegramei

Documentul secret la care făcea referire ministrul este, de fapt, telegrama pe care el a
trimis-o, joi, ataşaţilor militari din ambasadele României în străinatate, în care îi înştiinţa
despre iniţiativa PNL de a propune retragere a trupelor din Irak. Atanasiu le cerea
subordonaţilor săi să înştiinţeze oficialităţile din ţările respective despre acest lucru. Primul

11
http://www.gandul.info/politica/secretele-militare-pe-taraba-politica-260995
care a dezvăluit existenţa telegramei a fost preşedintele Traian Băsescu. El a spus că a aflat de
ea în şedinţa CSAT şi a oprit, "îngrozit", difuzarea ei. Abil, şeful statului n-a intrat în detalii
despre conţinutul documentului, rezumându-se să spună că este vorba despre instrucţiuni date
ataşaţilor militari cu privire la iniţiativa PNL.

S.M. era îngrijorat de secretul cifrului

Invitat la Realitatea TV, consilierul prezidenţial S.M. a citat şi el din telegramă. Pentru
a-şi susţine acuzaţia de politizare a Ministerul Apărării Naţionale, S.M. a lecturat, în direct,
fragmente care arătau ca ministrul le-a cerut ataşaţilor militari să explice că decizia de
retragere a trupelor din Irak a aparţinut PNL. [...]consilierul prezidenţial a dezvăluit că
premierul a citat trunchiat din textul trimis ataşaţilor militari şi a făcut completările cuvenite.
Ministrul Atanasiu a intervenit telefonic în emisiune, dar nici atunci nu a fost capabil să îl
atenţioneze pe S.M. că încalcă legea. Ba, mai mult, a spus că se gândeşte să desecretizeze
telegrama. "Aveţi grijă la cifru, că e secret", a intervenit, grijuliu-ironic, S.M..

În mod normal, corespondenţa între MApN şi ataşaţii militari este secretă, fiind
transmisă codificat. Această corespondenţă poate fi desecretizată numai cu acordul CSAT.

CAZUL 7

Hackeri ridicaţi de DIICOT 12

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi

Terorism au efectuat 36 de percheziţii în municipiile Bucureşti, Braşov, Galaţi,
Timişoara şi în judeţele Vâlcea şi Ilfov, fiind ridicate 20 de persoane, acuzate că fac
parte dintr-o grupare de hackeri, ce a produs un prejudiciu de 25 milioane dolari.

Potrivit unui comunicat al DIICOT, membrii grupării au obţinut beneficii financiare

substanţiale din desfăşurarea unei vaste activităţi infracţionale de criminalitate informatică, ce
a constat în accesarea ilegală a mai multor sisteme informatice, sustragerea de date

12
http://www.business24.ro/internet/internet-hacking/hackeri-ridicati-de-diicot-ar-fi-produs-prejudiciu-de-25-mil-dolari-
1522226
confidenţiale sau nedestinate publicităţii, precum şi efectuarea de operaţiuni frauduloase cu
instrumente de plată electronică.

Învinuiţii au utilizat mai multe societăţi comerciale având ca obiect de activitate

furnizarea unor servicii IT pentru crearea şi întreţinerea unei infrastructuri informatice care să
permită accesul fără drept, cu încălcarea măsurilor de securitate şi cu scopul obţinerii de
date informatice, în sistemele informatice aparţinând unor companii străine cunoscute.

Membrii grupării acţionau în vederea interceptării fără drept a transmisiilor de date

informatice nepublice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăţilor cu cărţi de
credit, cu ajutorul unor aplicaţii special concepute în acest sens, instalate fără drept pe
sistemele informatice vizate.

CAZUL 8

Mega spion rus la vârful NATO capturat13

Herman Simm, era un oficial al ministerului estonian al apărării, responsabilul

informaţiilor secrete ale ţării sale în cadrul NATO. Din această poziţie, el a avut acces la
informaţiile clasificate top secret ale tuturor ţărilor membre ale alianţei. Printre funcţiile sale
se număra şi aceea de a proteja NATO de atacurile informatice.

Spionul rus Herman Simm ar fi transmis Moscovei informaţii referitoare la "apărarea

cibernetică" a ţării sale, precum şi detalii vizând elemente ale scutului american antirachetă ce
urmează sa fie desfăşurate în Cehia şi Polonia

O serie de neglijenţe comise de ofiţerul său de legătură cu serviciile de informaţii ruse

l-au deconspirat în cele din urmă pe Simm ca fiind spion racolat de ruşi încă de la mijlocul
anilor ’90. Pentru NATO, aceasta este o adevărată catastrofă deoarece Simm a avut acces la
toate informaţiile secrete ale alianţei. După capturarea lui, Rusia a pierdut un agent important
dar a obţinut o victorie tactică, ridicând din nou tensiunea între membrii tradiţionali ai
alianţei şi noii membri din centrul şi estul Europei.

13
http://interceptor.wordpress.com/2008/11/20/mega-spion-rus-la-varful-nato-capturat-in-septembrie/
 Cazul spionului estonian este comparat deja cu cel al lui Aldrich Ames, fostul şef al
contraspionajului CIA, care a lucrat pentru serviciile secrete ruseşti între 1985 şi 1994, când a
fost prins, împreună cu soţia sa. Prejudiciul adus de Ames nu a fost nici astăzi estimat în
totalitate, el fiind condamnat la închisoare pe viaţă.

CAZUL 9

Hackerii chinezi au aflat secrete militare americane. Eficienţa scutului de la Deveselu,

compromisă?14

Un raport intern al Pentagonului, obţinut de Washington Post, arată că o cantitate

impresionantă de secrete militare americane a ajuns pe mâna hackerilor chinezi. În total 58 de
arme şi tehnologii militare americane au fost compromise. China deţine acum detalii secrete
despre modul lor de funcţionare şi asta le-ar putea face inutile în condiţiile în care şi aşa sunt
foarte scumpe.

Eficienţa scutului anti-rachetă de la Deveselu ar putea fi pusă în pericol, după ce

hackerii chinezi au reuşit să fure schiţele tehnice ale performantului radar Aegis, care
ghidează interceptoarele.

Însă spionii cibernetici nu s-au oprit doar la radarul Aegis, ci au reuşit să pună mâna
pe secretete tehnologice ale câtorva zeci de arme şi tehnologii militare americane. Apoi şi-au
îndreptat atenţia spre Australia, unul dintre cei mai mari parteneri militari ai Statelor Unite, de
unde au furat întreg planul arhitectural al sediului serviciilor secrete.

Un raport intern al Pentagonului, obţinut de Washington Post, arată că o cantitate

impresionantă de secrete militare americane a ajuns pe mâna hackerilor chinezi. În total 58 de
arme şi tehnologii militare americane au fost compromise. China deţine acum detalii secrete
despre modul lor de funcţionare şi asta le-ar putea face inutile în condiţiile în care şi aşa sunt
foarte scumpe.

14
http://stiri.tvr.ro/hackerii-chinezi-au-aflat-secrete-militare-americane--eficienta-scutului-de-la-deveselu-compromisa-
_31032.html#sthash.g3pldrex.dpuf
 Şi nu este vorba de orice arme, ci de sisteme performante, cum ar fi Aegis, radarul
naval care deja joacă un rol important în interceptarea rachetelor cu rază medie şi lungă,
inclusiv în scutul anti-rachetă din Europa de Est ce va fi găzduit parţial şi de România.

Hackerii au reuşit să obţină inclusiv detaliile tehnice ale celui mai scump avion de
vânătoare din istorie, F-35, pe cele ale celebrului elicopter Black Hawk, dar şi schiţe ale
rachetelor Patriot. Acest raport vine la câteva săptămâni după ce Pentagonul a acuzat deschis
guvernul de la Beijing că finanţează spioni cibernetici pentru a fura secrete militare
americane. Cu ajutorul schiţelor tehnice obţinute de la americani, chinezii încearcă cel mai
probabil să grăbească procesul de dezvoltare a propriei industrii militare.

Şi, se pare că atunci când nu reuşesc să pună mâna pe secrete militare direct de la
sursă, din Statele Unite, hackerii chinezi se reorientează spre aliaţii americanilor. Guvernul
australian a recunoscut marţi, cu jumătate de gură, că hackerii au reuşit să fure planul
arhitectural al sediului serviciului secret de informaţii externe. Însă Australia nu se grăbeşte să
acuze China de spionaj.

CAZUL 10

Despre hackeri în alb şi negru15

Sunt regii neîncoronaţi ai universului virtual, al internetului. Cu un calculator în faţă,
se autoproclamă stăpânii acestei lumi. O lume unde graniţa dintre bine şi rău este extrem de
fină. Depinde doar la ce îţi foloseşti sclipirea minţii.

Prin câteva click-uri spargi orice cont şi îl goleşti de bani până la ultima centimă. Eşti
hacker rău.

Intri în sistemele de securitate ale companiilor şi le alertezi ce pericole le pândesc. Eşti

hacker bun.. deşi ispita pluteşte în virtual.

Cinstea este invers proporţională cu tentaţia. Spunea scriitorul irlandez, laureat al

premiului Nobel pentru literatură, George Bernard Shaw.

STATISTICI

15
http://stiri.tvr.ro/hackerii-in-alb-si-negru-povestea-regilor-neincoronati-ai-universului-
virtual_30946.html#sthash.8NzG2mYg.dpuf
1. Topul ţărilor cunoscute pentru comiterea de atacuri cibernetice16

În primăvara anului 2007, o serie de atacuri cibernetice au paralizat aproape întreaga

infrastructură informaţională a Estoniei. Aceste atacuri au afectat sistemele de comunicaţii,
site-urile de internet, sectorul bancar şi integritatea sistemelor informatice ale cetăţenilor,
pagubele financiare suferite fiind estimate la zeci de milioane de euro.
"Un atac cibernetic comis de către state sau organizații extremiste violente pot fi cel puțin la
fel de distructive precum atacurile teroriste de la 11 septembrie"17

10. Ungaria 1.4%

9. Italia 1.6%
8. India 2.5%
7. Romania 2.8%
6. Brazilia 3.3%
5. Taiwan 3.7%
4. Rusia 4.3%
3. Turcia 4.7%
2. SUA 10%
1. China 41%

Acest context a condus la ideea că atacurile cibernetice reprezintă o ameninţare la

adresa securităţii ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice; doi ani mai târziu, atacurile
cibernetice au fost incluse în lista ameninţărilor de securitate identificate de Noul Concept
Strategic NATO din 2010.

2. Milioane de hackeri au atacat site-urile guvernului israelian18

Peste 44 de milioane de atacuri informatice asupra site-urilor guvernului israelian au

fost înregistrate de când a început ofensiva forţelor israeliene în Gaza.

16
www.cert-ro.eu

17
Leon E. Panetta

18
http://www.business24.ro/internet/securitate-it/milioane-de-hackeri-au-atacat-site-urile-guvernului-israelian-in-ultimele-
zile-1521870
Potrivit ministrului israelian de finanţe, Yuval Steinitz, un singur atac cibernetic a avut
succes, însă site-ul vizat a fost paralizat doar timp de șase-șapte minute.
"Guvernul israelian este în prezent angajat într-un război pe un al doilea front, cel al atacurilor
cibernetice", a declarat Yuval Steinitz. Potrivit acestuia este vorba de un număr de atacuri fără
precedent, adăugând că au fost vizate site-urile Ministerului Apărării, ale prim-ministrului,
preşedinţiei şi Ministerului de Externe. În mod normal, site-urile guvernamentale israeliene
sunt vizate zilnic de câteva sute de atacuri informatice.

Yuval Steinitz nu a dezvăluit cine au fost autorii acestor atacuri, însă piraţii informatici din
gruparea Anonymous au anunţat că au vizat peste 700 de instituţii private şi publice şi chiar
au reuşit să blocheze baza de date a băncii Bank of Jerusalem. De asemenea, Anonymous
afirma că a blocat pentru scurt timp pagina de Internet a Ministerului israelian de Externe.

Ambele părţi implicate în conflictul din Gaza, în special Israelul, folosesc reţele sociale ca
instrumente de luptă. Forţele israeliene sunt prezente pe orice platformă disponibilă în timp ce
militanţii palestinieni sunt activi pe Twitter.

3. Securitatea digitală a viitorului un mega depozit de informaţii şi incidente de

securitate folosit la comun de mai multe companii19

În viitor, soluţia pentru ca atacurile asupra companiilor să fie evitate este dezvoltarea
unui „mega-depozit” de informaţii şi incidente de securitate, administrat de o singură entitate
şi care să fie folosit de mai multe companii, a declarat Stephen Trilling, vicepreşedinte senior
la furnizorul de soluţii de securitate digitală Symantec, la evenimentul RSA Conference 2013,
la care gândul participă. El spune că în acest moment companiile sunt nişte „insule” când
vine vorba de gestionarea securităţii informatice. Fiecare se ocupă de propria reţea şi are sau
nu echipamentele sau personalul necesar pentru a evita atacurile cibernetice, care reprezintă o
problemă din ce în ce mai mare.

Mai mult, în interiorul unei companii sunt folosite sisteme şi servicii diferite de
securitate pentru anumite sarcini - pentru computerele angajaţilor, serverul de e-mail, serverul
de stocare ş.a -, iar acestea nu comunică între ele pentru a partaja informaţii privind
incidentele de securitate, astfel încât atacurile să fie descoperite mai uşor prin detectarea

19
http://www.gandul.info/it-c/securitatea-digitala-a-viitorului-un-mega-depozit-de-informatii-si-incidente-de-securitate-
folosit-la-comun-de-mai-multe-companii-11585577
anomaliilor şi compararea acestora cu situaţia din trecut. O soluţie ar fi integrarea acestora,
însă acest lucru este extrem de complex şi costisitor, crede Trilling.

Symantec propune ca marile companii să externalizeze serviciile de securitate către o

entitate de specialitate. Aceasta va monitoriza toţi clienţii săi şi va colecta date de la mai
multe companii. Mai simplu, companii din industrii diferite - financiar, dezvoltare software,
cloud, social media - nu îşi vor mai gestiona în casă propria securitate informatică, ci vor
externaliza serviciul către o companie de specialitate. Va lua naştere astfel o bază de date
uriaşă cu informaţii legate de securitatea în companii, care va putea fi accesată şi folosită de
toate companiile care au acces la ea. Potrivit lui Trilling, în jurul acestei baze de date va fi
dezvoltat un ecosistem de aplicaţii care să ofere acces la diferite servicii legate de „mega-
depozit” (statistici în timp real, analize, grafice, comparaţii, minare de date ş.a.), dar şi o reţea
de socializare, pe care experţii în securitate să o folosească pentru a discuta despre probleme
şi a găsi soluţii la acestea. „Nu o reţea de socială precum cea pe care o folosiţi voi
şi copiii voştri”, a completat Trilling, referindu-se, evident, la Facebook.
Oficialul Symantec crede că, folosind noul sistem, în loc de luni, ani sau niciodată,
perioadele de timp în care sunt descoperite acum atacuri informatice complexe vor putea fi
detectate în minute, ore sau luni, deoarece anomaliile vor putea fi văzute cu uşurinţă în
„mega-depozit”. „Unii vor spune că ore sau luni nu este chiar bine, însă eu zic că este mai
bine decât ani sau niciodată”, a spus Trilling.

„Este periculos să nu existe un echilibru între intimitate şi securitate”

Există însă şi o problemă pe care ar putea-o reprezenta informaţiile colectate de acest

mega-depozit. Este vorba de e-mailuri, ataşamente de e-mail, numele celor care au trimis e-
mailurile, cine dintr-o anumită companie la ce serviciu s-a conectat ş.a. Acest lucru ar putea
ridica probleme de intimitate în rândurile companiilor care folosesc acest „mega-depozit” de
informaţii de securitate. „Este periculos să nu existe un echilibru între intimitate şi securitate
”, a declarat, cu puţin timp înainte de prezentarea lui Trilling, Art Coviello, preşedinte
executiv al companiei RSA. Însă, potrivit acestuia, nici anonimitatea pe internet nu este bună,
deoarece „este inamicul securităţii”. „Companiile de securitate nu doresc să creeze un Big
Brother”, a completat el, dar nu se poate continua, în condiţiile în care volumul de date
disponibil va creşte de zeci de ori până în 2020, să folosim aceleaşi metode de securitate ca
până acum.
 Top 10 cei mai mari trădători din istoria SUA20

Actul de trădare poate fi definit ca încercarea de a răsturna guvernul statului căruia îi

datorezi credință, fie prin război împotriva statului, fie prin sprijinul material acordat
dușmanilor statului. Cei zece oameni din acest top sunt printre cei mai cunoscuți
trădători din istoria Statelor Unite. Aflați care sunt ei și ce au făcut!

10. Adam Yahiye Gadahn

Un american convertit la islam, Adam Yahiye Gadahn a amenințat, prin intermediul unei
filmări video, că plănuiește un atac terorist în orașul Los Angeles. Ca membru al ”comitetului
media” al Al Qaida, Gadahn a fost translator, producător video, interpret cultural și purtător
de cuvânt al organizației teroriste. Zelul său în propaganda părea a fi aproape absurd, chiar
exagerat. După ce filmulețele făcute de Gadahn au fost făcute publice, el a fost arestat și a
devenit primul american acuzat de trădare de după perioada războiului rece.

9. Aldrich Ames

Aldrich Ames a început să lucreze pentru CIA din timpul liceului și a continuat să lucreze
pentru cunoscuta organizație până în 1994, când s-a descoperit că era un agent dublu sovietic.
El era specializat în a vinde KGB-ului identitățile agenților CIA plasați în interiorul său.
Prejudiciile aduse intelligence-ului american nu pot fi cunoscute la adevărata lor amploare,
dar se estimează că Ames ar fi expus mai mult de 100 de agenți și că este direct responsabil

20
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/top-10-cei-mai-mari-tradatori-istoria-sua
pentru cel puțin 10 morți. O analiză atentă a finanțelor lui Ames a relevat că el și soția lui au
adunat mai bine de 4,6 milioane de dolari de-a lungul carierei de spionaj. Ames și-a
recunoscut vina și a mărturisit tot în urma unei înțelegeri pentru micșorarea sentinței soției
lui. Astfel, el a fost condamnat la închisoare pe viață, iar soția sa doar 63 de luni de
închisoare.

8. Tokyo Rose

”Tokyo Rose” este o poreclă colectivă pentru mai multe femei care au lucrat pentru Radio
Tokyo în timpul celui de-al doilea război mondial. Printre cântecele date la radio, aceste femei
era sursa unei propagande japoneze destinate să-i facă pe soldații americani nostalgici cu
gândul la revenirea acasă. Iva Toguri D’Aquino, absolventă a universității americane UCLA,
este cea mai cunoscută dintre ele. Cetățean american de descendență japoneză, ea a lucrat
pentru Radio Tokyo între anii 1943 și 1945. Imediat după război, a fost arestată, dar eliberată
ulterior fără a fi judecată. Însă în 1948 a fost arestată din nou și condamnată, un an mai târziu,
de trădare. D’Aquino a petrecut șase ani în închisoare. În timpul procesului a negat toate
acuzațiile de lipsă de loialitate față de Statele Unite, iar procurorii nu au prezentat nici o
transmisie radio ca probă împotriva ei. De fapt, mărturiile care au dus la condamnarea ei s-au
dovedit a fi false, astfel că președintele Gerald Ford a amnistiat-o în 1977.

7. Aaron Burr
Da, unul dintre vice-președinții Americii a fost și unul din cei mai mari trădători naționali.
Imediat după cunoscutul duel cu Alexander Hamilton, în urma căruia acesta moare, cariera
politică a lui Burr a luat și ea sfârșit. Astfel, Burr s-a orientat către teritoriul Louisianei, cu
granițele sale disputate și locuitorii cu idei secesioniste. El credea că o mică armată ar putea
obține separarea Louisianei de restul Statelor Unite, astfel că l-a contactat pe ambasadorul
britanic oferindu-și serviciile Regatului Unit pentru ”furtul” teritoriului. În schimb, Burr dorea
bani și nave. Dar avea nevoie și de un general. A trimis o scrisoare generalului James
Wilkinson, comandantul șef al armatei americane, spunându-i despre complot și solicitându-i
serviciile. Însă Wilkinson a fost de părere că planul nu ar avea succes și i-a spus totul
președintelui Thomas Jefferson. La 9 decembrie 1806, armata SUA i-a confiscat aproape
toate proprietățile lui Burr și scrisoarea pe care acesta i-o trimisese generalului a fost
publicată într-un ziar din New Orleans. Burr a apărut în fața instanței fără a fi inculpat și a
fugit înainte de a două înfățișare în fața instanței. După ce a fost recapturat, nu a fost găsit
vinovat din cauza unei foarte precise interpretări a Curții Supreme a definiției constituționale
a actului de trădare. Burr a fugit în Europa, dar s-a întors după patru ani în America.

6 și 5. Julius și Ethel Rosenberg

În 1953, Julius și Ethel Rosenberg au fost primii civili executați în baza Secțiunii a II-a a
Actului de Spionaj. Ei erau acuzați de a fi pasat secrete cu privire la bomba atomică agenților
ruși, informațiile secrete provenind de la fratele lui Ethel care lucrase la proiectul Manhattan.
Procesul lor a fost considerat a fi ”procesul secolului”, și mulți americani credeau că cei doi
au fost judecați pe nedrept. Informații recent declasificate din Rusia susțin însă mărturia
conformă căreia Julius a fost într-adevăr curier și agent de recrutare pentru Uniunea Sovietică.
În plus, Morton Sobell, care a fost judecat împreună cu soții Rosenberg și care a petrecut 17
ani în închisoare, a recunoscut în 2008 că fusese spion și că Julius Rosenberg dăduse
sovieticilor informații cu privire la bomba atomică.

4. Robert Hanssen

Robert Hanssen este un fost agent FBI care a spionat pentru KGB și serviciile secrete ruseşti
timp de 22 de ani, între 1979 și 2001. În timpul carierei sale de spion, Hanes a compromis
numeroase investigații și operațiuni, inclusiv supravegherea lui Felix Bloch, suspectat de a fi
o așa-zisă ”cârtiță”. În plus, el a identificat pentru KGB mulți agenți ruși care contactau FBI-
ul. Urma lăsată de transferurile de bani și imprudența lui Hanssen l-au dat până la urmă de gol
și au dus la condamnarea lui. În 2001 și-a recunoscut vinovăția pentru 13 acuzații de spionaj,
și a fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate. Astăzi, el
se află într-una dintre cele mai sigure închisori americane, unde petrece 23 de ore pe zi în
celula sa.

3. Nidal Malik Hasan

Nidal Malik Hasan a fost maior în armata americană și singurul suspect într-un caz de
împușcături ce au avut loc la baza militară din Fort Hood. Înainte de incident, Hasan
exprimase în mod repetat păreri extremiste în fața superiorilor sau FBI-ului. Agenția federală
îl avea sub supraveghere și îi monitoriza email-urile trimise lui Imam Anwar al-Awlaki,
cunoscut ca și ”Bin Laden al internetului”. Din nefericire, ritmul încet al investigației a făcut
ca Hasan să nu poată fi oprit înainte de a o omorî 13 oameni. În mod ciudat, Pentagonul nu
menționează părerile islamiste ale lui Hasan în raportul incidentului. În timpul atacului, el nu
a purtat uniforma, ci haine tradiționale musulmane. Hasan se află astăzi la un centru medical
al armatei, paralizat fiind, sub pază foarte strictă.

2. John Walker, Jr.

În 1967, ofițerul de comunicații din Marina americană, John Walker, Jr. s-a strecurat în
ambasada sovietică de la Washington cu propunerea de a vinde rușilor secrete americane.
El a oferit sovieticilor setările pentru mașina de cifrat KL-47 pentru a decoda mesajele
marinei Statelor Unite. Motivațiile sale au fost strict financiare, iar în schimbul sumelor
primite a dat KGB-ului, timp de 17 ani, foarte multe informații: pozițiile submarinelor
nucleare americane, procedurile pe care Statele Unite le-ar fi urmat în cazul lansării de rachete
nucleare către URSS, locația microfoanelor subacvative prin care americanii detectau
submarinele sovietice. Mai mult decât atât, agenții KGB au aflat și toate mișcările trupelor
din Vietnam din perioada 1971-1973, și planurile precise ale atacurilor aeriene pe care
americanii urmau să le desfășoare împotriva Vietnamului de Nord. Conform lui Vitaly
Yurchenko, un detector KGB-ist, ”acesta a fost cel mai important caz din istoria KGB-ului.
Am descifrat milioane de mesaje de-ale voastre. Dacă ar fi fost război, l-am fi câștigat.”

1. Benedict Arnold
În timpul războiului de independență american, Arnold a făcut mai întâi parte din Armata
Continentală, dar a trecut apoi de partea britanicilor. Când era încă general de partea
americanilor, a devenit comandantul unui fort din New York, pe care l-a oferit britanicilor.
Complotul a fost descoperit în septembrie 1780 când americanii l-au capturat pe John André,
maior englez, care avea asupra sa hârtii ce scoteau la iveală propunerea pe care Arnold o
făcuse englezilor. Acesta a scăpat de soldații unui George Washington foarte supărat
ascunzându-se pe o navă britanică ancorată pe râul Hudson. Englezii s-au folosit din plin de
serviciile noii achiziții – Arnold a condus mai multe raiduri în Virginia, New London și
Connecticut.

CEI MAI RIDICOLI ŞI PENIBILI SPIONI DIN LUME21

Spionii aflaţi în misiuni pe meridiane riscă, în mod constant, să le fie descoperită identitatea şi
să ajungă pe prima pagina a ziarelor - coşmarul oricărui spion – după ce acoperirea le-a fost
compromisă. Acest lucru se poate întâmpla pentru că au fost trădaţi de dezertori. Alţii,
trezindu-se într-o bună dimineaţă, coboară din pat şi aterizează cu ambele picioare în găleata
cu apă rece, se împiedică, şi până sunt arestaţi nu se lasă şi trag totul după ei, călcând în toate
străchinile posibile. Cazuri celebre:

1. Aldrich Ames

21
http://www.roportal.ro/articole/cei-mai-ridicoli-si-penibili-spioni-din-lume-5599.htm
 Membru al unui departament din cadrul CIA care se ocupa de
identificarea agenţilor sovietici, Aldrich Ames ar fi putut juca într-un film din seria James
Bond, dar numai în acela cu titlul Spionul care iubea whiskey-ul. Ames, aflat în prezent după
gratii cu o condamnare la închisoare pe viaţă pentru trădare şi spionaj în favoarea… URSS, a
fost atenţionat în nenumărate rânduri pentru că adormea la birou, mahmur fiind. Nu se ştie
cum, Ames a ajuns să conducă echipa anti-sovietică de elită.

În 1985, Aldrich Ames i-a contactat pe oamenii KGB-ului şi s-a oferit să le vândă
informaţii. A făcut-o în stilul său caracteristic, nătâng: în loc să stabilească o serie de „căsuţe
poştale" secrete pentru documente, Ames se deplasa până la ambasada URSS cu câte-o cutie
plină de documente sustrase de la CIA, lua masa cu ofiţerul său de contact, primea banii, şi se
ducea să se îmbete acasă. I-a ţinut figura ani de zile, până când a început să trăiască pe picior
mare, dincolo de posibilităţile lui financiare. CIA a descoperit că familia Ames avea note de
plată pentru telefon de cate 6000-7000 de dolari pe lună. L-au arestat pe când se pregătea să
plece la „o conferinţă la Moscova".

2. Edward Lee Howard

Edgar Lee Howard şi-a început cariera în CIA în 1980, după ce lucrase

pentru Peace Corps şi USAID. A fost instruit timp de doi ani în tehnici ale CIA şi trimis,

împreună cu soţia, la ambasada SUA de la Moscova. Un test la poligraf l-a dat însă de gol pe

Howard, reieşind că minţise în legătură cu dependenţa de droguri. CIA l-a făcut pachet şi l-a

trimis acasă. În 1984, încă pornit pe foştii săi şefi, a contactat un agent KGB din Austria şi a

început să-i furnizeze informaţii secrete.

 Monitorizat – stângaci – de FBI, Howard şi-a depistat echipa de filaj şi s-a dus la unul

dintre agenţii FBI să-i spună că este gata să vorbească, dar trebuie să meargă să consulte un

avocat. FBI-ul l-a lăsat să se ducă. Pe drum, Howard i-a „pierdut" pe agenţii de la filaj, a

reuşit să ajungă la aeroport, a luat un avion spre Helsinki şi de acolo a ajuns în Rusia. Se crede

că a dat tot pe „goarnă". A murit în 2002, la Moscova, cu gâtul rupt. Ancheta a stabilit că

alunecase pe scări din cauza unei coji de banană. De fapt, Howard se apucase să scrie nişte

volume de memorii şi urma volumul de după fuga lui la Moscova. Se pare că noilor lui

stăpâni nu le-a plăcut asta.

3. Reţeaua MIT

Pe la începutul anilor 2000, SVR-ul (spionajul militar rusesc) a amplasat o serie de

agenţi în SUA şi Marea Britanie (erau atât de tonţi încât nu au fost arestaţi imediat, pentru că
erau uşor de monitorizat). Era primul caz de spionaj de mântuială făcut de ruşi. Agenţii ruşi
aveau cu toţii nume anglo-saxone deşi o bună parte dintre ei vorbeau cu accente îngrozitoare,
fiind plasaţi în universităţile din Londra, New York si MIT.

Printre problemele lor se număra transferul de date secrete prin reţelele publice
wireless. Pentru FBI si MIT a fost floare la ureche să intercepteze tot. Programele de criptare
le bloca frecvent laptopurile aşa că aceşti experţi în computere le trimiteau la fel de frecvent la
Moscova. Pentru că aveau parole de acces de 28 de caractere, spionilor le era greu să şi le
amintească. Aşa că le-au scris pe biletele adezive, lipite pe partea de jos a laptopului. La
verificarea documentelor lor, discret, de către FBI, unul dintre aşii spionajului rusesc indicase
ca parolă adresa de acasă „99 Fake Street" (Fake – fals).