Degustarea cafelei este practica de a analiza gusturile și aromele cafelei preparate.

Este o practică profesională, dar se poate face informal de oricine sau de către
profesioniști cunoscut sub numele de “degustători”. O procedură standard de degustare
a cafelei implică mirosirea profundă a cafelei, apoi sorbirea lentă a cafelei astfel încât
aceasta să se răspândească pe partea din spate a limbii. Degustătorul de cafea
încearcă să analizeze aspecte ale gustului cafelei, în special lichidul în sine (textura, de
ex.: uleioasă), dulceața, aciditatea (un simţ ascuțit și picant, ca atunci când se muşcă
dintr-o portocală), aroma (care se degajă din din ceașcă), și gustul. Întrucât boabele de
cafea au arome specifice fiecărei regiuni unde au fost cultivate, degustătorii pot încerca
să identifice originea cafelei.

Aromele cafelei

Diferite descrieri sunt folosite pentru a nota aroma cafelei. Aromele standard pot fi de:

 Animal – Acest descriptor de miros amintește oarecum de mirosulul de animale.

Nu este o aromă parfumată ca moscul, dar are un miros caracteristic de blană
umedă, transpiraţie, piele, sau urină de animal. Nu este neapărat considerată ca
un atribut negativ dar este folosită în general pentru a descrie notele puternice.
 Cenușă – Acest descriptor de miros este similar cu mirosul unei scrumiere,
mirosul degetelor fumătorilor, sau mirosul care se degajă când se curăță un
șemineu. Acesta nu este utilizat ca un atribut negativ. În general acest descriptor
este utilizat de către degustători pentru a indica gradul de ardere.
 Ars/fum – Acest miros și gust descriptor este similar cu cel găsit în produsele
alimentare arse. Mirosul este asociat cu fumul produs la arderea lemnului. Acest
descriptor este frecvent utilizat pentru a indica gradul de ardere frecvent întâlnit
de către degustători la cafeaua prăjitî prea mult.
 Chimicale/Medicamente – Acest descriptor de miros seamănă cu o reminiscență
de produse chimice, medicamente și miros de spital. Acest termen este folosit
pentru a descrie cafelele cu arome, cum ar fi aroma rio, reziduuri chimice sau
cafele foarte aromatice care produc cantități mari de substanțe volatile.
 Ciocolată – Acest descriptor de aromă seamănă cu o reminiscență a aromei și
gustului de cacao și ciocolată (inclusiv ciocolata neagra şi ciocolata cu lapte).
Este o aroma care este uneori este denumită ca dulce.
 Caramel – Acest descriptor de aromă seamănă cu o reminiscență a mirosului și
aromei produse atunci cand se caramelizează zahăr fără arderea lui.
Degustătorii ar trebui să fie avertizați să nu folosească acest atribut pentru a
descrie o ardere.
 Cereale/malț/pâine prăjită – Acest descriptor include o caracteristică de arome
de cereale, malț, și pâine prăjită. Acesta include mirosuri precum aroma și gustul
de cereale nepreparate sau prăjite (inclusiv porumb prăjit, orz sau grâu), extract
de malț, și aroma și gustul de pâine proaspăt coaptă și proaspăt prăjită. Acest
descriptor are un numitor comun, o aromă de tip cereale. Aromele din acest
descriptor au fost grupate împreună întrucât degustătorii folosesc acești termeni
alternativi atunci când evaluează standardele.
 Pământiu – miros caracteristic de sol proaspăt umed sau humus. Uneori, asociat
cu mucegaiuri și amintește de aroma de cartof crud, o aromă comună la cafeaua
din Asia.
 Floral – Acest descriptor de aromă este similar cu parfumul de flori. Acesta este
asociat cu un ușor miros de diferite tipuri de flori, inclusiv caprifoi, iasomie,
păpădie și urzici. Apare mai ales atunci la aromele intense de fructe sau plante,
dar rareori are o intensitate puternică fără adaosuri.
 Fructe/Citrice – Această aromă este o reminiscență a mirosului și gustului de
fructe. Aroma naturala de fructe de pădure este foarte asociată cu acest atribut.
Percepția de aciditate mare în unele cafele este corelată cu caracteristica de
citrice. Degustătorii ar trebui să fie avertizați să nu folosească acest atribut
pentru a descrie aroma de fructe necoapte sau coapte.
 Ierbos/Verde/Herbal – Acest descriptor de aromă include trei termeni care sunt
asociaţi cu mirosuri care amintesc de un gazon proaspăt cosit, iarbă sau plante
aromatice proaspete verzi, frunze verzi, teci de legume sau fructe necoapte.
 Nucă – Acest aromă este o reminiscență a mirosului și aromei de nuci proaspete
(distincte de nucile râncede) și nu de migdale amare.
 Rânced/Putred – Acest descriptor de aromă include doi termeni care sunt
asociaţi cu mirosuri care amintesc de râncezeala și oxidarea mai multor produse.
Rânced ca principalul indicator de oxidare a grăsimilor este utilizat ca un
indicator de legume sau produse non-uleioase deteriorate. Degustătorii trebuie
avertizaţi sa nu aplice aceşti descriptori cafelelor care au note puternice dar nu
au niciun semn de deteriorare.
 Cauciuc – Acest descriptor de miros caracteristic se aseamănă cu mirosul de
anvelope calde, benzi de cauciuc și dopuri de cauciuc. Nu este considerat un
atribut negativ, dar are o notă caracteristică puternică extrem de ușor de
recunoscut în unele cafele.
 Mirodenii – Acest descriptor de aromă este tipic pentru mirosul de condimente
dulci, cum ar fi cuișoare, scorțișoară și ienibahar. Degustătorii sunt avertizaţi să
nu folosească acest termen pentru a descrie aroma de condimente precum
piperul, oregano și condimentele indiene.
 Tutun – Acest descriptor de aromă este o reminiscență a mirosului și gustului de
tutun, dar nu ar trebui să fie utilizat pentru mirosul de tutun ars.
 Vin – Acest descriptor este folosit pentru a descrie senzația combinată de miros
şi gust atunci când se bea vin. În general, este perceput atunci când apare o
notă puternică acidă sau de fructe . Degustătorii ar trebui să fie avertizați să nu
aplice acest termen la aroma de acru sau fermentate.
 Lemnos – Acest descriptor de aromă este o reminiscență de miros de lemn
uscat, butoi de stejar, lemn mort sau hârtie de carton.