II.

2 FIZIOLOGIE

Glandele prostatice secreta un lichid cu aspect laptos, tulbure si fluid constituind cea
mai mare parte din lichidul spermatic. Lichidul spermatic este produs in cantitati diferite de
vasele deferente, veziculele seminale iar in cantitati reduse de glandele mucoase.
Secretia prostatica prin producerea de enzime (fibrinogenaza, fibrinolizina,
veziculaza) neutralizeaza aciditatea rezultata din produsii de secretie ai vaselor deferente
(fosfataza acida, acid citric, zinc) realizand ph-ul optim necesar deplasarii spermatozoizilor
in timpul actului de ejaculare. Mai mult prin efectul alcalin, protejeaza materialul genetic si
asigura fluiditatea lichidului spermatic favorizand pasajul spermatozoilor prin vagin in timpul
actului sexual, crescand astfel probabilitatea de a fecunda ovului.
La nivelul glandelor propriu-zise, in special in segmentul alveolar se gaseste lichidul
prostatic, iar de aici este expulzat printr-o contractie puternica a musculaturii netedei asistata
si de actiunea muschilor perineali in timpul ejacularii.
In jurul varstei de 20 – 25 de ani, in alveolele prostatice se formeaza concretiuni
alcatuite din straturi concentrice cunoscute sub denumirea de simpexioni (corpi amicacei)
care vor forma „nisipul prostatic”. Corpii amicacei sunt formati din cristale de spermina
(structuri proteice), iar acestia se multiplica odata cu avansarea varstei.
Prostata reprezinta o glanda hormono-dependenta, fiind influentata de hormonii
sexuali. Aceasta este prezenta inca de la nastere, sufera o dezvoltare accentuata la pubertate,
iar in decursul varstei adulte este stimulata de dihidrotestosteron. Ulterior, in conditii
fiziologice, odata cu inaintarea in varsta secretia testosteronului scade si prostata se
atrofiaza.Asadar scaderea capacitatii de inactivare a unei cantitati crescute de testosteron are
ca si consecinta hipertrofia glandei, in special la nivelul lobului posterior.