Fisa de documentare

Acordarea primului ajutor în caz de hemoragii

Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular, prin distrugerea totală
sau parţială a unui vas de sânge.
Cauzele hemoragiilor pot fi: traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii, leziuni musculare),
intervenţiile chirurgicale, diferitele boli.
Hemoragia poate fi:
 externă, când sângele apare la suprafaţa corpului (au avantajul că sunt observate imediat, fapt
care permite luarea unor măsuri urgente în vederea opririi lor)
 internă, când ruptura vasculară se produce în interiorul organismului
(așa cum se întâmplă în fracturi sau în cazul rupturii unui organ) și se
acumulează sângele în interiorul corpului
 exteriorizată, când sângele se scurge într-un organ care comunică cu
exteriorul (sângerare nazală, sângerare din urechea medie, etc).
În funcție de volumul de sânge pierdut, hemoragia se clasifică astfel:
-mică: când se pierd mai puțin de 500 ml sânge
-medie:când se pierd 500 – 1000 ml de sânge
-mare: când se pierd 1000- 1500 ml sânge
-masivă: când se pierd peste 1500 ml sânge
În funcție de vasul de sânge lezat, hemoragia poate fi:
 arterială: sângele este de culoare roșu aprins și curge pulsatil
(Hemoragiile arteriale sunt cele mai periculoase, deoarece sângele ţâşneşte ritmic şi cu forţă,
ceea ce face ca în scurt timp să se piardă o cantitate mare de sânge, provocând moartea. În
foarte puţine cazuri aceste hemoragii se opresc spontan)
 venoasă: sângele are o culoare vișinie și curge lent (Hemoragiile venoase sunt mai puțin grave
decât cele arteriale, deoarece sângele venos circulă la o presiune foarte redusă față de
presiunea din artere. Curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga. Dacă vasul secționat
nu este prea mare, hemoragia se poate opri printr-un simplu pansament)
 capilară: sângele se scurge egal de pe toată suprafața plăgii (Hemoragiile capilare apar din
cauza lezării vaselor de calibru mic din mușchi, piele etc., ceea ce face imposibilă stabilirea
vasului din care curge sângele. Sunt hemoragii mai puțin grave și de obicei ușor de oprit)
Acordarea primului ajutor în caz de hemoragii externe

-Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi
extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel cerebral.
-Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
-Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă, în funcţie de
mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele
necesare se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau
orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc. Garoul se
aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru hemoragiile membrului superior,
şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului inferior.
 Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de tifon sau de
material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică
dedesubtul plăgii.
– Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor să se menţină
apropiată de cea normală.
– Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute – interval pentru a se
permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind asigurată prin compresiune digitală la
distanţă.
– Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate toate măsurile
necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale şocului produs prin ridicarea garoului.
Observaţii:– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc
Acordarea primului ajutor în caz de hemoragii interne
De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Dacă este conştient, rănitul se aşază în
decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în
decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul (cravată,
curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator accentuează
hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.
Acordarea primului ajutor în caz de sângerare nazală
Sângerarea nazală este un accident obişnuit, mai ales la copii şi poate fi tratat foarte simplu.
Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas, suflarea nasului sau
uşoara lovire a acestuia.

Acordarea primului ajutor constă în:

-Poziţionarea în picioare şi înclinarea uşoară a capului înspre spate; nu trebuie împins capul mult pe
spate; poate determina curgerea sângelui pe peretele posterior al faringelui şi înghiţirea lui, ceea ce
poate irita stomacul şi declanşa vărsături; se recomandă scuiparea sângelui care se adună în gură şi gât,
şi nu înghiţirea lui;
- Curăţarea foselor nazale, prin suflarea nasului uşoară;
- După curăţarea nasului, se recomandă compresiunea părţilor moi ale nasului; va trebui să respiraţi pe
gură;
-Se aplică o pungă cu gheaţă pe nas şi obraji; gheaţa determină vasoconstricţie şi ajută la oprirea
sângerării;
-Trebuie menţinută compresiune continuă timp de 10 minute; se recomandă folosirea unui ceas pentru
cronometrarea perioadei de timp;