H.P.

LOVECRAFT
DAGON
- colec ie de povestiri -

DAGON

Scriu aceste rînduri într-o stare cu totul aparte, tiind bine c ,

în noaptea asta chiar, nu voi mai fi printre cei vii.
M-am trezit f o para, la cap tul supliciului meu de drogat ce
nu- i mai suport via a f doza obi nuit , i n-o s -mi pot
îndura mult vreme chinul.
voi arunca de la etaj, în strada asta mizerabil . i totu i, s
nu se cread c morfina, al c rei sclav am ajuns, ar fi f cut din
mirie o f ptur slab ori degenerata.
Cînd ve i citi cele cîteva pagini mîzg lite în grab , n-o s v
par surprinz tor de i nu le-a i putea în elege pe deplin
niciodat c m aflu în fa a acestei unice alternative: uitarea
sau moartea.
S-a întîmplat într-una din zonele cele mai pustii ale întinsului
Ocean Pacific. Eram împuternicitul armatorului pe un pachebot
nimerit sub asalturile unui distrug tor german. Marele R zboi
abia începuse i for ele navale nu atinseser înc ultimul stadiu
de degradare. Prin urmare, vasul nostru constituia o prad de lux,
iar echipajul a fost tratat cu tot respectul cuvenit. Temnicerii ne-
au acordat atîta libertate încît, la nici cinci zile dup ce fuseser m
captura i, am g sit prilejul de a fugi singur într-o b rcu , cu o
rezerv de ap i provizii suficiente pentru a supravie ui timp
îndelungat. Ajuns destul de departe de nava inamic încît s m
pot sim i absolut liber, mi-am dat seama c n-aveam nici cea mai
mic idee despre locul unde m g seam. N-am fost niciodat un
marinar bun. Cu toate acestea, am putut deduce din pozi ia
soarelui, iar mai tîrziu din cea a stelelor, c eram pe undeva, pe la
sud de Ecuator. Dar regiunea îmi era complet str in i nu mi se
ar ta înainte nici o coast , nici o insul care s -mi dea cel mai mic
indiciu. Vremea era frumoas i, zile întregi, am r cit f int
pe sub un soare de plumb, a teptînd s v d vreo nav la orizont,
ori s întâlnesc marginile vreunui p mînt locuibil. Degeaba: nici
un rm ospitalier, nici un vapor nu se ar ta. În singur tate, am
început s m simt disperat sub infinitul acelei imensit i de azur.
Schimbarea s-a petrecut pe cînd dormeam. Cum anume? Nu
pot s tiu. Chiar tulbure, agitat de tot felul de vise, somnul îmi
fusese foarte greu.
Cînd m-am de teptat, în sfîr it, am constatat c trupul meu, ca
printr-un straniu fenomen de absorb ie, fusese pe jum tate supt
de un fel de n mol cum e cerneala, care se întindea în jur
ondulînd monoton cît cu-prindeai cu ochii, i unde e uase, nu
departe de mine, i barca mea.
La vederea unei scene atît de fantastice, atît de surprinz toare,
fi putut r mîne din prima clip z cit de uimire. De fapt, m-a
cuprins o imens panic . Fiindc în aer i pe p mîntul acoperit de
putreziciune era un nu- tiu-ce sinistru, care m înghe a de
groaz . Cadavre de pe ti, o gr mada de obiecte indescriptibile,
ivite ca ni te denivel ri din suprafa a acelei întinderi de mîzg ,
deau locului un aspect absolut pestilen ial.
Niciodat n-a putea descrie, a a cum am tr it-o, hido enia
nume ce st pînea în t cerea deplin a unei imensit i pustii.
N-aveai ce auzi, ce vedea, era doar o vast întindere de mîl.
Teama trezit în mine de acel peisaj uniform i mut m ap sa
într-atîta încît mi s-a f cut r u.
Soarele str lucea din în imile unui cerc f nori care mi-a
rut aproape negru, ca i cum ar fi reflectat i el smîrcul de
culoarea cernelii aflat sub mine. Pe cînd m tîram spre barc , mi-
am dat seama c situa ia mea nu avea decît o singur explica ie:
datorit vreunei erup ii vulcanice, o parte a vastelor funduri
oceanice trebuie s se fi ridicat, aducînd astfel la suprafa regiuni
ce, de milioane de ani, r seser ascunse sub insondabile mase
de ap . Acest p mînt nou era atît de imens încît, chiar încordîndu-
mi auzul, nu percepeam zgomotul vreunui talaz. Mai mult, nici o
pas re de mare nu venea s se a eze pe locurile acelea f via .
Timp de mai multe ore, am r mas pe gînduri în barca mea,
care, aplecat într-o rîn , m ap ra întrucîtva de soare. Pe m sur
ce avansa ziua, sc dea umezeala din sol. Acesta p rea s se zvînte
i s se înt reasc ; mi-am zis c , nu peste mult, aveam s m pot
aventura de-a lungul lui. În noaptea urm toare am dormit cît de
cît.
A doua zi, mi-am preg tit o leg tur cu hran i ap ,
inten ionînd s str bat p mînturile acelea în c utarea m rii
disp rute, i cu speran a unei eliber ri.
 În cea de-a treia diminea , am constatat c solul era destul de
uscat încît s pot umbla pe el f dificultate. Mirosul cadavrelor
de pe ti devenise înfior tor. Eram îns atît de preocupat de
propria mea salvare c nu m deranj peste m sur . Adunîndu-mi
tot curajul, am pornit spre o destina ie necunoscut .
Pe tot parcursul zilei, am mers mereu spre vest, în direc ia unei
în imi ce se profila pe orizontul acelui de ert. Noaptea mi-am
petrecut-o dormind chiar pe jos, iar în zori mi-am continuat
drumul spre inta aleas , cu toate c ea nu mi s-a p rut cu mult
mai aporape decît în prima zi.
În cea de-a patra sear am ajuns la poalele colinei, care era cu
mult mai înalt decît o crezusem din dep rtare. Prea obosit pentru
o ascensiune, m-am hot rît s m culc pe panta ei.
Nu tiu de ce-am avut ni te vise atît de delirante în noaptea
aceea. Dar, mai înainte chiar ca luna livid i gheboas s se fi
în at deasupra cîmpiei dinspre r rit, m-am de teptat plin de o
sudoare înghe at i decis s nu mai închid ochii. Viziunile de
felul celei pe care tocmai o avusesem erau prea oribile pentru a le
putea suporta înc o dat . Sub sclipirile ro iatice ale lunii, am
în eles cît de imprudent fusese din partea mea s întreprind
toria în plin zi. M-ar fi costat mai pu in energie dac f ceam
expedi ia cînd soarele, orbitor i fierbinte, lipsea de pe orizont.
Totu i, m sim eam acum în putere s urc acolo unde, în amurg,
mi se p ruse cu neputin s ajung. Mi-am adunat bagajul i am
apucat-o spre creast .
Am mai spus c monotonia cîmpiei era pentru mine sursa unei
orori difuze. Dar cred c oroarea a devenit i mai puternic atunci
cînd, ajuns pe culme, am întrez rit în josul celuilalt versant ni te
chei atît de adînci c luna care nu ajunsese înc la apogeu nu
putea lumina toate cutele lor sumbre. M-am sim it în vîrful lumii.
Aplecat peste haosul de nep truns al unei nop i eterne, mi-am
amintit de Paradisul pierdut. O slu enie diavoleasc urca din
strania împ ie a tenebrelor.
Pe m sur ce luna se în a pe cer, constatam c marginile v ii
nu erau chiar atît de abrupte pe cît le crezusem. Dimpotriv ,
dup -o pant povîrnit de cîteva sute de picioare, înclina ia
sc dea progresiv, îng duind o coborîre relativ u oar . Împins de
nu tiu ce impuls, am dep it creasta. M-am trezit, deodat , în
fa a abi-selor infernale unde lumina nu p trunsese nicicînd.
Brusc, aten ia mi-a fost atras de un obiect enorm i singuratic
de pe panta opusa, la o sut de iarzi dep rtare. Era alb i sclipitor
sub razele lunii. Era pur i simplu un uria bloc de piatr . Am
sim it îns c nu putea fi opera naturii. Pe cînd îl observam cu
mai mult b gare de seam , senza ii ciudate puser st pînire pe
mine.
Era imens i, de la Genez încoace, z cuse în adîncuri, pe un
fund de ocean. Cu toate acestea, am tiut imediat c blocul cel
straniu era un monolit de propor ii apreciabile i a c rui mas
fusese neîndoielnic prelucrat de om, i poate c venerat de alte
creaturi vii înzestrate cu darul gîndirii.
Uluit i înfrico at în acela i timp, dar i, m rturisesc, încercat
de faimosul fior care la savant sau la arheolog exprim pl cerea
descoperirii, am cercetat împrejurimile cu i mai mult grij .
Luna, acum aproape de zenit, arunca str luciri stranii i crude
peste falezele ce dominau crevasa. Am observat c un curent pu-
ternic se scurgea pe pantele genunii. Apa începea s -mi
umezeasc picioarele. Trecînd pe lîng mine, valuri mici se
prelingeau spre baza monumentului ciclopic, pe a c rui suprafa
am putut distinge inscrip ii hieroglifice i basoreliefuri. Nu mai
zusem niciodat prin c ile mele o scriere asem toare cu
aceea, compus din simboluri acvatice: pe ti, crustacei, caracati e,
molu te, balene i al i locuitori ai oceanului. Numeroase
ideograme reprezentau, dup toate probabilit ile, alc tuiri marine
necunoscute în lumea noastr , dar pe care le v zusem în stare de
descompunere de-a lungul ciudatei mele aventuri pe vasta
întindere de n mol.
Teroarea mea venea dinspre basoreliefuri. Erau perfect vizibile,
fiindc se ridicau mult deasupra pînzei de ap invadatoare. Doré
le-ar fi contemplat cu pasiune. Cred, cu adev rat c sculpturile
voiau s înf eze oameni sau cel pu in un anumit gen de
ooameni. Se jucau asemeni pe tilor prin grote submarine, sau se
reuneau într-un sanctuar monolitic care, la rîndul s u, st tea pe
fundul apelor. Nu îndr znesc s -i descriu în detalii, c ci, doar
evocîndu-le imaginea, m cuprinde le inul. Mai oribil chiar decît
personajele ce bîntuiau închipuirea delirant a unui Poe ori a unui
Bulwer, aveau un aspect în mod odios uman, în ciuda picioarelor
lor palmate, a mîinilor moi, a buzelor enorme, a ochilor bulbuca i
i a atîtor tr turi înc i mai dezgust toare. Creaturile p reau s
fi fost sculptate f preocupare pentru propor ii: balena care, în
basorelief, î i d dea duhul, victim a unei asemenea f pturi, era
doar cu pu in maj mare decît agresorul ei. Am hot rît c
respectivele personaje grote ti nu puteau fi decît zeii închipui i ai
vreunui trib de pescari sau de marinari, înghi it mai înainte de a
se na te primul nostru str mo de la Piltdown, ori omul de
Neanderthal.
Înfrico at de acest spectacol dintr-un trecut atît de scufundat
în neguri încît nici cej mai îndr zne dintre antropologi n-ar putea
concepe vreodat unul mai îndep rtat, am r mas pierdut în
contemplare, pe cînd luna azvîrlea reflexe bizare pe enalul ivit
dinaintea mea.
Deodat , am v zut ar tarea. Tocmai ie ea la suprafa a apelor
tulburi, într-un vîrtej lent.
Cu aspect resping tor, avînd talia impun toare, a lui Polifem,
monstrul acela uria , apar inînd co marului, s-a îndreptat în
grab spre monolit, l-a cuprins între bra ele lui mari i acoperite
de solzi, iar în vremea asta î i leg na capul hidos într-un fel de
descîntec. Îmi închipui c exact atunci am înnebunit. Nu-mi
amintesc decît vag de o c rare frenetic pe falez , ori de ziua de
delir petrecut în barca e uat . Cred c am cîntat mult i am rîs
cumplit cînd nu mai puteam cînta. Am impresia nu tocmai
limpede a unei furtuni violente ce trebuia s fi izbucnit pe cînd
ajungeam în vîrful falezei. În orice caz, sînt sigur c am auzit
tunetul i alte zgomote comparabile cu cele produse doar de o
Natur dezl uit .
Cînd am ie it din bezn , m aflam într-un spital din San
Francisco, unde m depusese c pitanul unui vas american care
m-a pescuit în plin ocean. Delirasem mult timp, dar se pare c nu
duser cine tie ce aten ie pove tilor mele. Salvatorii mei nu
auziser vorbindu-se de vreun cutremur în Pacific, iar eu n-am
insistat la ce bun s le vorbesc despre ceva în care n-ar putea
crede?
Într-o zi am întîlnit un etnolog celebru pe care întreb rile mele
privitoare la str vechea legend filistin despre Dagon, Zeul-pe te,
l-au amuzat. Am priceput îndat c savantul respectiv era
înfior tor de conven ional, a a c nu l-am mai întrebat nimic.
Mi se întîmpl s v d ar tarea noaptea, cînd luna gheboas
începe s coboare. Am încercat cu morfin . Drogul nu mi-a adus
îns decît o scurt amînare i, în plus, m-a f cut sclavul s u. Iar
acum, c am terminat de scris ceea ce fie îi va l muri pe
contemporanii mei, fie îi va face s izbucneasc în rîs, o s sfîr esc
cu toate. M-am întrebat adesea dac nu-i în fond decît o simpl
închipuire rezultatul unui acces de febr ce se va fi produs
imediat dup evadarea mea de pe vasul german. Oricît pun la
îndoial aceste dezgust toare amintiri, hidoasa viziune m
urm re te neîncetat. Nu pot s m mai gîndesc la apele în cre tere
ale m rii f s rev d, tremurînd, fiin ele acelea lipsite de nume
care înoat i se b cesc prin stratul de mîl, adorîndu- i
str vechii idoli de piatr , gravîndu- i imaginile pe obeliscuri sub-
marine, de granit. Visul meu straniu merge mai departe i v d
ziua cînd se vor ridica deasupra valurilor pentru a înghi i
omenirea sl bit de r zboaie. În ziua aceea, p mîntul se va
scufunda, iar fundul întunecatelor oceane se va în a peste ape
ca s umple întregul univers.
Sfîr itul e aproape. Aud zgomot la u . Ca i cum un uria corp
tîrîtor ar fi alunecat pîn aici. N-o s m g seasc . Dumnezeule! În
diminea a asta! Fereastra! fereastra!

HERBERT WEST, REANIMATOR

Despre Herbert West, care a fost prietenul meu la Universitate

ca i in particular, nu pot vorbi f o groaz irepresibil . Asta
datorit mai curînd straniei ocupa ii c reia i-a consacrat via a,
decît felului sinistru în care a disp rut cu pu in timp în urm .
Cercet rile sale au început acum aptesprezece ani, cînd eram
amîndoi în anul trei la medicin , la Universitatea Miskatonic din
Arkham. Cît vreme am fost împreun , diabolicele lui experien e
m-au fascinat; or, eu eram camaradul s u cel mai apropiat.
Ast zi e mort, iar farmecul malefic s-a risipit. A r mas spaima,
parc i mai mare. Amintirile au întotdeauna ceva mai nelini titor
decît realitatea.
Primul incident survenit pe parcursul prieteniei noastre a
reprezentat cel mai mare oc resim it de mine vreodat i nu mi-e
la îndemîn s -l povestesc.
La vremea studiilor noastre, West le f cuse deja remarcat prin
ciudata sa. teorie privitoare la natura mor ii. Aceasta din urm
putea fi, dup el, învins artificial. Luat în derîdere de profesorii
i de colegii no tri, ideea lui se baza pe caracterul esen ialmente
mecanic al vie ii. El voia s ac ioneze asupra ma in riei organice a
omului printr-o influen chimic aplicat dup oprirea proceselor
naturale.
În experien ele f cute pe f pturi însufle ite, omorîse un num r
incredibil de iepuri, cobai, pisici, cîini i maimu e. Constituia,
pentru Universitate, un adev rat flagel. În m i multe rînduri
ajunsese s observe semne de via la animale pretins moarte.
Semne slabe i, cîteodat , semne intense.
A trebuit îns , curînd, s admit c perfec ionarea procedeelor
lui pretindea o via întreag de cercet ri.
Apoi i-a dat seama c acela i tratament ac iona în modd
diferit asupra diverselor specii vii. Pentru a merge înainte, pentru
a progresa, trebuia s i g seasc subiec i umani. Aici s-a lovit el,
întîia oar , de autorit ile Universit ii. Decanul Facult ii de
medicin personal, generosul i înv atul doctor Allan Halsey, ale
rui lucr ri în sprijinul paraliticilor sînt celebre, a fost cel care i-a
interzis s i continue experien ele. Eu am ar tat mereu o
toleran ie it din comun fa de cercet rile prietenuluî meu, iar
teoriile sale cu ramifica ii i corolare aproape infinite le discutam
adesea împreun .
Îi împ rt eam p rerea c orice form de via este un proces
chimic i fizic, pretinsul „suflet" r mînînd un mit. Prietenul meu
credea c reanimarea artificial a unui mort nu depindea decît de
starea esuturilor i c , dac descompunerea nu- i începuse
lucrarea, prin ni te m suri adecvate un cadavru înzestrat cu toate
organele putea fi reintegrat în acest curios proces numit via .
West î i d dea perfect de bine seama c via a fizic sau cea
intelectual puteau r mîne în acest caz afectate de o u oar
deteriorare a celulelor creierului, organ extrem de sensibil, fie i
din cauza unui scurt interval în care îl st pînise moartea.
La început, el sperase s descopere un element în stare s
redea vitalitatea înaintea mor ii efective, i doar repetatele e ecuri
cu animalele i-au demonstrat c ac iunile vie ii naturale nu erau
compatibile cu cele ale vie ii artificiale.
S-a apucat atunci s experimenteze pe exemplare sucombate
de curînd, injectîndu-le solu iile lui imediat dup extinc ia vie ii.
Acesta era am nuntul care-i f cea pe profesori sceptici, întrucît ei
socoteau c înc nu se produsese o moarte veritabil . N-au
întîrziat s examineze problema într-un mod mai ra ional. La
pu in vreme dup ce profesorii îi interziseser s mai lucreze,
West mi-a m rturisit c era decis s i procure prin diverse
mijloace corpuri proaspete, spre a- i continua în secret
experien ele.
Auzindu-l cum vorbea despre „diverse mijloace", mi s-a p rut
destul de înfrico tor, c ci la Universitate nu ne procuraser m
nicicînd noi în ine specimene anatomice. De fiecare dat cînd
morga nu putea r spunde cererii, doi negri angajau afacerea, i
rareori li se puneau întreb ri.
West era pe atunci un tîn r scund i sub ire, cu tr turi
delicate, purtînd ochelari i p r blond, cu ni te ochi de un
albastru ters i vocea pl cut , încît era ciudat s -l auzi discutînd
comparativ despre calit ile cimitirului de la Christ Church i ale
gropii comune, practic toate corpurile de la Christ Church fiind
îmb ls mate, ceea ce îi compromitea cercet rile. În vremea aceea,
eram asistentul s u activ i entuziast, îl ajutam în luarea tuturor
deciziilor, nu doar în ce prive te aprovizionarea cu corpuri, ci i ca
g seasc un loc convenabil macabrei noastre ocupa ii. Eu am
fost cel care s-a gîndit la ferma p sit a familiei Chapman, de
dincolo de Meadow Hill. i în al c rei parter ne-am improvizat o
sal de opera ie i un laborator prev zute cu draperii negre,
potrivite s ne ascund activit ile nocturne.
Am luat infinite precau ii pentru ea la eventualii trec tori s nu
ajung vreo lumin neobi nuit . Cea mai mic impruden ne-ar fi
condus la catastrof .
Dac am fi fost descoperi i, conveniser m s spunem c ne-am
instalat acolo un laborator de chimie. Încetul, cu încetul, am
echipat refugiul tiin ific cu material cump rat la Boston, ori
împrumutat pe ascuns de la Universitate. Ne-am mai procurat
cîteva lope i i cazmale, pentru numeroasele gropi ce urmau s fie
pate în pivni . La facultate se folosea de obicei un incinerator,
dar aparatul acela ne-ar fi costat prea scump. Prezen a cadavrelor
era mereu o problem , chiar i în cazul cobailor, folosi i de West în
camera lui din c minul universitar. Asemeni vampirilor, pîndeam
orice deces i cercetam necontenit cronica necrologic local .
Pretindeam de la specimenele noastre calit i deosebite. Ne
trebuiau, în fond, cadavre înhumate imediat dup moarte i care
nu fi suferit nici un tratament de conservare, neatinse de
malforma ii i cu toate organele la locul lor. În consecin ,
preferam s lucr m pe victimele accidentelor.
Mai multe s pt mîni am r mas f vreun subiect de
experien e convenabil, în ciuda tratativelor duse cu autorit ile i
cu personalul spitalicesc, c rora le f ceam vizite în numele
Universit ii. Asta fiindc descoperisem c Universitatea avea în
asemenea m sur prioritatea alegerii, încît ne-am v zut nevoi i s
mînem la Arkham peste var , în perioada vacan ei, cînd
lucr rile erau mai pu ine.
În sfîr it, ansa ne-a surîs, c ci într-o zi- am dat peste un corp
aproape ideal la groapa comun : un tîn r muncitor viguros, care
se înecase cu o diminea în urm în iazul Summer i fusese
îngropat pe cheltuiala municipalit ii, f întîrziere i f s mai
fi fost îmb ls mat. În dup -amiaza aceea, ne-am dus s vedem
mormîntul cel nou i am hot rît s ne punem pe treab îndat
dup miezul nop ii. A fost o sarcin destul de dezgust toare, chiar
dac atunci înc nu sim eam fa de cimitire oroarea aparte pe
care aveau s-o trezeasc în noi experien ele ulterioare. Ne-am luat
lope ile i felinarele cu petrol (c ci, dac lanternele electrice
existau înc din timpurile âcelea, ele nu erau atît de bune ca
mpile cu tungsten, de azi). Lung i meschin , misiunea de a
degaja terenul ar fi putut trece drept funebr la modul poetic,
dac am fi fost arti ii i nu oameni de tiin . Am r suflat u ura i
cînd lope ile au lovit în lemn. Odat descoperit în întregime sicriul,
West a coborît, a ridicat capacul i a scos corpul afar . Am coborît
i am tras împreun cadavrul din mormînt, apoi ne-am silit s
m locului aspectul dinainte.
Opera ia ne-a f cut destui nervi, dar mai ales silueta eap i
fa a neînsufle it a primei pr zi. Am reu it s tergem urmele
trecerii noastre pe acolo. Cînd am pus la loc ultima lopat de
mînt, am îndesat specimenul într-un sac de pînz i ne-am
îndreptat spre vechea ferm de dincolo de Meadow Hill.
Pe o mas de disec ie improvizat , la lumina unei puternice
mpi cu acetilen , specimenul, care n-avea înc aspectul unui
cadavru, ne-a ap rut sub aspectul unui tîn r puternic i aparent
imagina ie, de tip plebeian, cu umeri largi, ochi cenu ii i p r
negru. Un animal s tos, lipsit de complica ii psihologice i po-
sedînd probabil fiziologia cea mai simpl i cea mai bun . Acum,
cu ochii închi i, p rea c doarme, dar testele savante ale
prietenului meu nu l sau nioi o îndoial asupra mor ii lui.
Aveam, în fine, ceea ce West î i dorise mereu: un mort din
specia ideal , gata s primeasc injec ia cu substan a preparat
dup calculele sale precise i dup teoriile lui referitoare la via a
uman .
Eram foarte încorda i. tiam c erau pu ine anse s reu im pe
deplin i nu ne puteam re ine temerile în leg tur cu efectele
aberante ale unei reanim ri par iale. Ne nelini tea starea mental
a creaturii i eventualele impulsuri ale sale, deoarece în
momentele urm toare mor ii era posibil ca unele celule cerebrale
extrem de delicate s se fi deteriorat. Eu unul mai p stram, înc ,
ni te curioase no iuni despre „suflet", a a cum îl concepea
tradi ia, i m tulbura gîndul unor secrete revelate de cineva care
se întoarce din moarte.
întrebam ce putuse vedea tîn rul acela lini tit în sferele
inaccesibile ale lumii de dincolo i oe va putea povesti dac -l
readuceam la via . Din fericire, asemenea chestiuni nu m-au
preocupat mult vreme, c ci împ rtâ eam în bun m sur
materialismul prietenului meu. El era mai calm decît mine i cînd
injecta o mare cantitate de lichid în vena unui bra al cadavrului,
cînd imediat o ligatur .
teptarea a fost înfior toare, îns West era neobosit. Din
vreme în vreme, aplica stetoscopul i constata absen a oric rui
rezultat. Dup trei sferturi de or f cel mai mic semn de via , a
declarat decep ionat c solu ia nu era cea potrivit , hot rînd
totu i s foloseasc ocazia i s încerce s schimbe formula
înainte de a se debarasa de cadavru. Înc din dup -amiaza aceea
pa-ser m un mormînt în pivni . Trebuia s ac ion m înainte de
ivirea zorilor. Nu aveam voie s fim impruden i. De altfel, nici
corpul n-avea s r mîn destul de proasp t pîn în noaptea
urm toare.
Luînd deci cu noi lampa de acetilen , ne-am l sat musafirul
cut pe mas , în bezn , i ne-am concentrat aten ia la prepararea
unei solu ii noi. West i-a realc tuit amestecul cu o grij aproape
fanatic .
Incidentul oribil s-a produs brusc, într-un chip cu totul
surprinz tor.
Eram tocmai pe punctul de a turna ceva într-o eprubet , iar
West se agita deasupra l mpii cu spirt ce inea loc de bec Bunsen
în casa aceea lipsit de gaz, cînd, din camera întunecat pe care o
sisem, izbucnir cele mai diavole ti r cnete auzite de noi
vreodat . Haosul infernului n-ar fi putut fi mai însp imînt tor
dac ar fi sc pat din el agonia damna ilor, c ci în cacofonia aceea
de neconceput se reunea toat teroarea supranatural cu
disperarea suprem a unei creaturi însufle ite. Nu era ceva
omenesc nu-i în puterea omului s emit asemenea sunete - i,
a ne mai gîndi la treburile noastre, nici la eventualele
descoperiri, am nit spre fereastr ca ni te animale h ituite,
sturnînd eprubete, lamp i retorte i adîncindu-ne ca sminti ii
în beznele nop ii. Îmi închipui c urlam cît puteam de tare pe cînd
fugeam, ie i din min i, în direc ia ora ului; ajun i îns la
periferie, ne-am st pînit îndeajuns încît s p rem ni te cheflii
întîrzia i care se-ntorc trudnic dup o noapte de orgie. Nu ne-am
mai desp it i ne-am strecurat amîndoi în camera lui West, unde
am r mas s vorbim în oapt pîn în zori, la lumina unei l mpi
cu gaz. Am avut tîmp s ne lini tim un pic, f cînd apel la teorii
ra ionale i construind diverse planuri de cercetare, încît la ivirea
zilei am adormit, în sfîr it, i n-am mai asistat la cursuri. În
aceea i sear , îns , dou articole de ziar, f nici o leg tur între
ele, ne-au împiedicat s ne reg sim somnul. Vechea cas p sit
a familiei Chapman arsese în mod inexplicabil, pref cîndu-se în
scrum. În elegeam prea bine c din pricina l mpii r sturnate de
noi. A doua tire: cineva încercase s deschid un mormînt recent
din groapa comun , iar p mîntul p rea s fi fost scurmat cu
unghiile, f nici o unealt .
Asta n-am în eles-o, fiindc noi nivelaser m cu grij p mîntul
de pe mormînt.
De la aceast întîmplare, vreme de aptesprezece ani West s-a
uitat mereu peste um r, afirmînd c auzea pa i în urma sa.
Ast zi, el a disp rut cu totul.

II
DEMONUL CIUMEI

N-am s uit niciodat vara oribil de acum aisprezece ani,

cînd febra tifoid bîntuia prin Arkham ca un r uf tor evadat din
str fundurile infernului. Tocmai acest flagel satanic ine anul
respectiv în memoria lumii. Teroarea cu aripi de liliac d dea
tîrcoale mormanelor de sicrie înhumate în cimitirul Christ Church.
Pentru mine, îns , perioada e marcat de o alt teroare, mai
cumplit înc , i pe care doar eu o cunosc, acum, c West a
disp rut. Noi doi urmam cursurile de var la Facultatea de
medicin a Universit ii Miskatonic, iar prietenul meu î i cî tigase
o oarecare celebritate prin experien ele sale sinistre.
Dup masacrul tiin ific al unor nenum rate animale mici,
cercet rile sale bizare fuseser întrerupte de dispozi ia decanului,
dar West continuase în camer la el o serie de experien e secrete.
Într-o zi cumplit i de neuitat, scoase un cadavru dintr-un
mormînt, de la groapa comun , ducîndu-l la o ferm p sit de
din-colo de Meadow Hill. Am fost împreun cu el i I-am v zut
injectînd în venele, epene elixirul care, credea el, avea s
restabileasc într-o anume m sur procesele chimice i fizice ale
vie ii. Întîmplarea s-a sfîr it oribil, întrun delir de spaim pe care
l-am atribuit nervilor no tri surmena i dar West nu mai putuse
nicicînd, de atunci înainte, s se elibereze de senza ia c era
urm rit i h ituit.
Corpul nu fusese destul de proasp t, iar incendiul de la casa
aceea veche ne împiedicase s -l înhum m din nou. Am fi preferat
-l tim sub p mînt. Dup aceast experien . West î i
întrerupsese lucr rile pentru un timp.
Curînd îns reîncepu s -i deranjeze pe profesorii de la
Universitate, insistînd s i se permit s foloseasc -sala de
disec ie i specimene umane decedate recent, pentru ni te lucr ri
considerate de el a fi de cea mai mare importan . Dorin ele nu-i
fur satisf cute. Decanul Halsey r mase neînduplecat, iar ceilal i
profesori îl aprobar întru totul.
În teoria aceea a reanim rii, ei nu vedeau nimic altceva decît
divaga iile unui tîn r exaltat, ale c rui i-luet ubred , p r blond,
ochi alba tri proteja i, de lentile i voce pl cut nu l sau s se
nuiasc o putere mental rece i aproape diabolic . Îl rev d înc
o, dat a a cum era i m scutur frisoanele. Fa a lui nu d dea
impresia c îmb trînea. Iar acum s-a produs accidentul de la
Sefton i West a disp rut.
Avusese o vie alterca ie cu doctorul Halsey, spre sfîr itul
ultimului nostru an de studii, ceea ce i-a cauzat lui mai multe
necazuri decît decanului. El considera ca i se frîna inutil o lucrare
de cea mai mare importan . Lucrare pe care avea s-o continue
ulterior, bineîn eles, dar dorea s-o întreprind cît vreme mai avea
facilit ile excep ionale ale Universit ii. Îl scîrbea faptul c
trînii, lega i de tradi ie, priveau cu ochi r i rezultatele ob inute
de el pe animale i se îndîr-jeau s nege posibilitatea reanim rii.
Tîn rul logic care era West n-avea destul maturitate pentru a
în elege limitele mentale ale tipului de „doctor-profesor" produs
al genera iilor de puritanism poetic, binevoitor, con tiincios,
uneori gentil i amabil, îns mereu îngust, intolerant, prizonier al
tradi iilor i lipsit de deschidere.
West, foarte dinamic ca spirit în ciuda uimitoarelor sale
cuno tin e tiin ifice, avea prea pu in r bdare cu bunul doctor
Halsey i cu erudi ii s i colegi. El nutrea un resentiment în
cre tere, în paralel cu dorin a de a- i dovedi într-o manier
sclipitoare i teatral teoriile în fa a acestor oameni respectabili,
dar obtuzi. Ca majoritatea tinerilor, se l sa furat de vise implicînd
zbunarea, triumful, iar în cele din urm iertarea m rinimoas .
Atunci a izbucnit flagelul, torturant i mortal, venind din
pe terile de co mar ale Tartarului. Cînd a început s se manifeste,
West i cu mine ne ob inuser m diplomele. R seser m totu i
peste var pentru execu ia unor lucr ri suplimentare, încît ne
aflam la Arkham cînd s-a dezl uit n pasta peste ora .
De i posesori de diplom , n-aveam înc dreptul de a profesa.
Cu toate acestea, am fost ruga i insistent s ne punem în serviciul
comunit ii, fiindc num rul cazurilor cre tea. Situa ia era
aproape f ie ire, iar decesele se produceau prea frecvent pentru
a le mai permite antreprenorilor de pompe funebre s i îndepli-
neasc misiunea corect. Înmormînt rile f îmb ls mare se
ceau în grab , i pîn i cimitirul de la Christ Church era în esat
de sicrie cu mor i neîmb ls ma i. West se gîndea la ei mereu. Ce
ironie a sor ii! Atîtea specimene nealterate i, ca un f cut, nici
unul care s poat sluji cercet rilor sale persecutate!... Eram
teribil de surmena i, iar uria ul efort psihic i nervos îi producea
prietenului meu o stare de visare morbid .
Nici adversarii lui West nu erau mai pu in h ui i de sarcini
istovitoare. Practic, Universitatea se închisese- i to i doctorii
Facult ii de medicin erau mobilizati pentru combaterea
epidemiei de febr tifoid . Doctorul Halsey, îndeosebi, se
remarcase prin spirit de sacrificiu, punîndu- i îndemînarea de
practician i întreaga energie în serviciul cazurilor abandonate de
mul i dintre confra ii s i. Dup nici o lun , curajosul decan
devenise un erou, chiar dac el personal nu p rea con tient de
renumele cî tigat pe cînd lupta s nu cad victim oboselii fizice i
surmenajului nervos. West nu- i putea re ine admira ia pentru
temeritatea inamicului s u, dar asta îl f cea i mai hot rît s -i
demonstreze adev rul, surprinz toarelor sale doctrine. Profitînd de
dezorganizarea facult ii i de reglement rile sanitare municipale,
într-o noapte a reu it s introduc clandestin în laboratorul de
disec ie un corp abia decedat i, în prezen a mea, i-a injectat
solu ia modificat .
„Creatura" i-a deschis într-adev r ochii, îns i-a fixat în tavan
ca un aer îngrozit în stare s te împietreasc , înainte de-a rec dea
într-o iner ie din care nimic n-o mai putea scoate. West a
considerat cadavrul prea afectat de c ldura verii. De data aceasta
era cît pe ce s fim prin i înainte de a incinera corpul, iar West a
hot rît s renun e la o atît de riscant întrebuin are a
laboratorului facult ii.
Punctul culminant al epidemiei a fost atins în august. West i
cu mine eram, ca s spun a a, ca mor i, iar doctorul Halsey a
chiar murit pe data de 14. To i studen ii au asistat, în 15, la
funeraliile sale gr bite, oferindu-i o jerb impresionant , chiar
dac mai mic decît aceea a cet enilor din Arkharn i a
autorit ilor ora ului. Era aproape o afacere public , întrucît deca-
nul fusese un binef tor. Dup înmormîntare, eram cu to ii
foarte deprima i i ne-am petrecut dup -amiaza la barul din
Commercial House. Acolo, de i afectat de moartea principalului
u adversar, West ne-a produs fiori de ghea vorbindu-ne iar i
de faimoasele sale teorii. Pe m sur ce se apropia seara, cei mai
mul i dintre studen i au plecat acas ori s-au întors la obliga iile
lor. Dar West m-a convins s -l ajut „s petreac o noapte
memorabil ". Gazda sa ne-a v zut venind, spre orele dou
diminea a, cu un al treilea ins între noi. B rbatului ei avea s -i
spun c ar m ca i cum am fi chefuit zdrav n... În aparen ,
cotoroan a aceea ursuz avea dreptate, c ci pe la trei diminea a
întreaga cas a fost trezit din somn de ni te strig te provenind
din camera lui West, unde, dup ce-au for at u a, ne-au g sit pe
amîndoi incon tien i pe covorul p tat de sînge, b tu i, zgîria i i
învine i, printre r ele eprubetelor i instrumentelor lui
West. O fereastr deschis ar ta ce se întîmplase cu agresorul
nostru, iar gazdele s-au tot întrebat în ce stare aveau s -l
seasc dup fantasticul salt de dou etaje pe care trebuise s -l
fac . Prin camer z ceau ve minte ciudate. Redevenit con tient,
West a pretins c ele nu apar ineau str inului, ci erau mostre
strate pentru ni te analize bacte-riologice privitoare la
transmiterea unor maladii. A poruncit s fie arse cît mai curînd
posibil. La poli ie am declarat amîndoi c nu cuno team
identitatea tardivului nostru înso itor. Era, a sus inut West
nervos, un str in simpatic, întîlnit de noi într-un bar. Ne distra-
ser m bine, i nici West, nici eu nu doream ca tovar ul nostru s
aib necazuri.
În aceea i noapte a avut loc în Arkham o a doua întîmplare
oribil , care în ochii mei eclipseaz epidemia.
Cimitirul de la Christ Church a fost scena unei crime atroce:
un paznic fusese sfî iat i murise, iar r nile lui l sau loc pentru
serioase îndoieli în stabilirea originii lor. Erau datorate unui om?
Victima fusese v zut în via mult dup miezul nop ii, iar
cadavrul i se g sise în zori. A fost interogat directorul unui circ din
localitatea vecin , dar el s-a jurat c nici o fiar nu sc pase în
bezn . Descoperitorii corpului observaser o dîr de sînge
orientat spre groapa comun , unde sînge-le se adunase într-o
mic balt pe beton, chiar în fa a grilajului de la intrare. O urm
mai slab conducea în p dure, pierzîndu-se curînd. În noaptea
urm toare, pe acoperi urile din Arkham au dansat diavoli, în
vreme ce un vînt de nebunie supranatural bîntuia ora ul. Cu-
prins deja de febr , localitatea p rea luat în st pînire de un
blestem care, dup unii, ap sa mai greu decît epidemia. Se zvonea
era vorba de îns i personificarea flagelului.
În opt case p trunsese o ar tare f nume, sem nînd moartea.
În calea ei. În total, aptesprezece corpuri fur g site mutilate
dup trecerea acestui monstru sadic i t cut. Cîteva persoane l-au
întrez rit în întuneric. Ele afirmau c era alb i sem na cu o
maimu diform , sau cu o dihanie antropofag . Nu l sase intact
nimic din ce atacase, fiindc -i era foame. Omorîse paisprezece
persoane. Trei dintre victimele sale se mai aflau în casele lovite de
molim . Erau moarte de mai înainte.
În cea de-a treia noapte, echipele de h ita i conduse de poli ie
l-au capturat într-o cas de pe Crane Street, nu departe de
Universitatea Miskatonic. Cercet rile fuseser organizate
meticulos, cu ajutorul telefonului, iar cînd o persoan din cartierul
Universit ii a anun at c auzea zgomote suspecte dincolo de
fereastra z vorit , plasa s-a strîns imediat. Datorit precau iilor
luate i alertei generale, n-au fost decît înc dou victime, iar
capturarea s-a realizat f vreun incident grav. „Ar tarea" a fost
str puns în cele din urm de un glon i transportat la spitalul
municipal, într-o agita ie i un dezgust generale.
Fiindc era chiar un om. Nu se putea contesta asta, în ciuda
ochilor gre i, a tr turilor simie ti, a faptului c nu vorbea i a
lb ticiei sale demonice. I s-a pansat rana i individul a fost
expediat la azilul psihiatric din Sefton, unde s-a tot izbit cu capul
de pere ii celulei sale capitonate vreme de aisprezece ani, pîn la
recentul incidentîn cursul c ruia a reu it s evadeze.
Pentru anchetatori, momentul cel mai cumplit a fost acela cînd,
dup ce fa a monstrului fu sp lat , constatar incredibila sa
asem nare cu martirul erudit pe care ora ul abia îl pierduse i
care î i pl tise devotamentul cu via a, altfel zis, cu doctorul Allan
Halsey, fostul decan al facult ii noastre, înmormîntat cu treî zile
în urm .
Oroarea i dezgustul au atins atunci, în Herbert West i în
mine, o intensitate insuportabil . În seara aceea, m-am înfiorat i
mai mult decît mi se întîmplase în diminea a cînd West, prin
bandaje, murmurase terifiantele cuvinte:
La naiba, nu era proasp t deloc.

III

ASE ÎMPU TURI SUB CLAR DE LUNA

Nu e ceva obi nuit s tragi ase focuri la rînd, cînd ar fi fost

suficient unul singur. Îns trebuie spus c întreaga via a lui
Herbert West avea un caracter de excep ie- De exemplu, este pu in
obi nuit ca un tîn r medic s fie constrîns s i ascund motivele
avute în vedere atunci cînd i-a ales re edin a i cabinetul. i to-
tu i, acesta era cazul prietenului meu. Cînd ne ob inuser m
diplomele universitare, ne-am instalat ca practicieni ai medicinii
generale, avînd grij s nu m rturisim nim nui c alegerea locului
se datora pozi iei sale izolate. În plus, se g sea în apropierea gropii
comune. Op iunea noastr depinsese de cercet rile extrem de
nepopulare pe care le efectuam. Privi i din afar , nu eram decît
ni te doctori oarecare, dar sub o asemenea aparen se ascundeau
planuri mult mai ambi ioase , c ci esen a existen ei lui West era o
continu c utare prin imperiul tenebros i interzis al
necunoscutului, unde spera s descopere secretul vie ii, redînd
lutului rece al cimitirelor o perpetu însufle ire. Astfel de cercet ri
pretind materiale neobi nuite i îndeosebi cadavre proaspete; ca
te po i aproviziona pe m sura nevoilor, trebuie, a adar, s
tr ie ti discret, într-un loc nu prea . Îndep rtat de spa iile
rezervate îngrop ciunii.
Îl întîlnisem pe West în facultate i fusesem singurul martor al
hidoaselor sale experien e. Încetul cu încetul, devenisem
asistentul lui inseparabil, iar acum, c p siser m Universitatea,
am r mas împreun . N-a fost u or pentru doi medici tineri,
asocia i, s i g seasc solu iile începutului de driyn, îns în cele
din urm autorit ile universitare ne-au permis s ob inem un
cabinet la Balton, ora industrial învecinat cu Arkham. Uzinele
Worsted din Bolton sînt cele mai importante din valea Miskatonic,
iar poliglo ii lor angaja i nu figureaz printre cei mai aprecia i
clien i ai medicilor din localitate. Ne-am ales cu mult grij casa,
hot rîndu-ne în fine pentru un cottage deteriorat dinspre cap tul
lui Pond Street, la cinci numere de cel mai apropiat vecin i
separat de groapa comun local printr-o paji te, la rîndul ei
str tut de o fî ie de p dure îngust i deas . Distan a era mai
mare decît cea pe care ne-am fi dorit-o, dar n-am fi putut g si o
cas mai apropiat , r mînînd în acela i tîmp în cartierul uzinei.
Totu i, eram destul de mul umi i, fiindc nu se afla nimeni
între noi i sinistra noastr surs de aprovizionare. Aveam ceva de
mers, îns ne puteam c ra t cutele specimene f a fi deranja i.
Ne-am trezit imediat cu o clientel destul de numeroas , încît
am fost surprin i. Muncitorii din uzin erau foarte turbulen i i,
dincolo de eforturile fizice depuse, frecventele lor înc ier ri de
cu itari ne d deau de furc îndeajuns. Dar spiritul ne era cu
adev rat absorbit de laboratorul secret pe care ni-l instalaser m în
pivni acel laborator prev zut cu o mas lung sub lampa
electric i unde, diminea a devreme, injectam adesea diferitele
solu ii ale lui West în corpurile aduse de la groapa comuna. West
experimenta cu pasiune în c utarea elementului ce ar fi repus un
mort în mi care, îns întîmpina obstacole dintre cele mai mari.
Solu ia trebuia s difere de la caz la caz. Ceea ce folosea cobailor
nu se potrivea fiin elor omene ti, iar între un specimen i altul
erau necesare importante modific ri. Corpurile trebuiau s fie
foarte proaspete, întrucît cea mai mic descompunere a esuturilor
cerebrale ducea la e ecul reanim rii. Da, problema cea mai
serioas era s g se ti corpuri nealterate. West avusese ni te
experien e oribile pe parcursul cercet rilor sale secrete din
Universitate, cu cadavre de o prospe ime îndoielnic . Rezultatele
unei reanim ri par iale sau imperfecte erau chiar mai de temut
decît e ecurile i amîndoi aveam amintiri cumplite în acest sens.
De la prima noastr experien infernal , în ferma p sit de la
Meadow Hill, sim eam o vag amenin are, iar West, care prin
destule aspecte era un soi de automat calm, blond, cu ochi
alba tri, înzestrat cu spirit tiin ific, m rturisea adesea,
tremurînd, c -l încerca groaznica senza ie de a fi urm rit iluzie
psihologic datorat nervilor lui zdruncina i, îns înt rit de
faptul absolut nelini titor c m car unul din specimenele
reanimate de noi mai era în via . Acesta era un carnivor terifiant,
închis într-o celul capitonat . Mai exista un altul primul
nostru cobai a c rui soart n-am cunoscut-o niciodat cu
precizie. Cu specimenele de la Bolton am avut mai mult ans .
La nici o s pt mîn de la instalare, ne-am procurat un accidentat
în chiar noaptea înhum rii sale. Am reu it s -l facem s i
deschid ochii, distingînd în ei o expresie surprinz tor de
ra ional , dar efectul solu iei s-a oprit aici. Omul î i pierduse un
bra dac i-ar fi fost corpul întreg, probabil c reu ita noastr s-
ar fi ar tat mai demn de luat în seam . De la aceast experien
i pîn în luna ianuarie am avut alte trei tentative; una a fost e ec
total, cea de-a doua s-a soldat cu ni te mi ri musculare destul
de accentuate, iar ultima a fost mai curînd înfrico toare, deoa-
rece cadavrul s-a ridicat i a scos un fel de sunet. Apoi a venit o
vreme cînd ansa nu ne-a mai ajutat. Erau mai pu ine
înmormînt ri, iar cele existente vizau specimene prea bolnave sau
prea ruinate fizic pentru a ne fi utile. Ne ineam la curent cu toate
decesele, inclusiv cu condi iile în care se produceau.
Într-o noapte din luna martie, totu i, am ob inut din întîmplare
un exemplar ce nu provenea din groapa comun . La Bolton,
spiritul puritan interzisese în-tîlnirile de box. Lupte clandestine
aveau îns loc printre muncitorii uzinei, iar uneori erau invita i
pîn i profesioni ti mai pu in cunoscu i. În acea întîrziat noapte
de iarn , un meci se terminase cu rezultate dezastruoase i doi
polonezi speria i venir s ne caute, murmurînd cuvinte pline de
nelini te. I-am urmat într-un hambar p sit, unde ceea ce mai
sese dintr-o mul ime în- sp imîntat privea în t cere o form
neagr , întins Pe jos. Meciul se disputase între Kid O'Brien, un
zdrahon neîndemînatic, scuturat acum de tremur turi po-
sesorul unui nas coroiat ce nu sem na deloc cu un nas irlandez ,
i Buck Robinson, „T mîia din Harlem".
Negrul fusese f cut K.O. i un examen rapid ne-a permis s
conchidem c a a avea s r min pentru eternitate. Era slut i
sem na cu o goril , cu bra ele lui anormal de lungi (incît nu m-am
putut împiedica s le consider "labele din fa "), cu o mutr ce- i
trimitea gîndul spre tainele f nume din Congo i la b ila tam-
tamului sub o lun misterioas . Trebuie s fi ar tat i mai r u cît
fusese in via , dar cît urî enie nu suport lumea! Mul imea
aceea jalnic era înfrico at , ne tiind ce le rezerva legea dac
afacerea nu se mu amaliza. Oa-menii l-au tratat pe West cu
recuno tin atunci cînd, în ciuda frisonului meu involuntar, le-a
propus s -i scape în ascuns de cadavru. tiam eu ce înseamn
asta... Ne-am întors acas prin intrarea din spate, am coborît
obiectul în pivni i l-am preg tit pentru experien . Ne era tare
fric de poli ie, cu toate c f cuser m transportul cu mult
precau ie, ca s evit m singura patrul din sector. Rezultatul n-a
prea fost încurajator. Trofeul nostru s-a dovedit insensibil la
fiecare dintre solu iile injectate în bra ele sale moarte, solu ii pre-
parate pentru experien e pe albi. De aceea, întrucît se apropiau
zorii, am f cut ce mai f cuser m i cu al ii: am tîrît corpul peste
cîmp pîn la p duricea din marginea cimitirului i I-am îngropat
într-un mormînt pe care abia am reu it s -l s m în p mîntul
înghe at. Groapa nu era adînc , dar nici mai rea decît cea folosit
pentru specimenul precedent cel ce se ridicase i scosese un
sunet. La lumina lanternelor, am acoperit-o cu frunze i r cini,
aproape siguri c poli ia nu va da peste ea într-o p dure atît de
deas i întunecoas . A doua zi, mi-a fost team de interven ia
autorit ilor, întrucît un pacient ne-a vorbit despre zvonurile privi-
toare la o lupt i lâ un deces suspect. West avea alt subiect de
nelini te, chemat fiind dup -amiaz la un caz ce sfîr ise în mod
alarmant. O italianc f cuse criz de isterie ca urmare a dispari iei
copilului ei, un b iat de cinci ani pe care nu-l mai v zuse de
diminea i n-a ap rut nici pe înserat. Femeia prezenta simptome
foarte îngrijor toare. Copilul mai disp ruse de cîteva ori i pîn
atunci, încît criza ei era inexplicabil . ranii italieni sînt, îns ,
teribil de supersti io i, iar femeia aceea p rea îngrozit de
presim iri tot a a de mult ca i de fapte. A murit pe la apte seara,
i b rbatul ei, pierzîndu- i capul, a încercat s -l ucid pe West,
ruia îi repro a c n-o salvase. Ni te prieteni l-au împiedicat
i foloseasc pumnalul, iar West a fost nevoit s se retrag
înso it de ipete neomene ti, de blesteme i jur minte de
zbunare. În durerea lui, omul p rea s fi uitat de copil, care nu
fu g sit nici peste noapte. Cineva a propus s fie c utat prin
dure, îns cei mai mul i dintre prietenii familiei erau ocupa i cu
preparativele pentru înmormîntarea femeii i cu domolirea
rbatului ei. West trebuie s fi trecut printr-o enorm tensiune
nervoas . Gîndul la poli ie i la nebunul de italian ne ap sa greu
pe cugete.
Ne-am culcat pe la unsprezece, dar n-am dormit prea bine.
Bolton avea efective de poli ie surprinz tor de mari pentru un ora
atît de mic i nu m puteam re ine s m tem de consecin e, în
caz c se descoperea afacerea din noaptea precedent . Ar fi
însemnat sfîr itul muncii noastre, poate chiar închisoarea pentru
amîndoi. Nu-mi pl ceau deloc zvonurile care circulau în leg tur
cu meciul de box. Orologiul a b tut ora trei i luna era orbitoare;
m-am r sucit în pat, f s m mai ridic s trag storul. i chiar
atunci am auzit un rîcîit ritmic la u a din spate. Am r mas
nemi cat, pu in derutat, pîn cînd West mi-a cioc nit în u a
camerei. Era în halat de cas i în papuci, iar în mîini inea un
revolver i o lamp electric . V zînd arma, am priceput c se gîn-
dea mai mult la italian decît la poli ie.
Ar fi mai bine s mergem împreun a optit el. Nu-i cazul s
nu r spundem, poate c -i un client. Numai vreun idiot din tia se
apuc s bat la u a din spate.
Am coborît, a adar, scara în vîrful picioarelor, cu o team
par ial justificat . Rîcîitul continua, amplificîndu-se. Ajun i în fa a
ii, am descuiat-o cu pruden , apoi am deschis-o brusc i, pe
cînd luna ne revela silueta de afar , West a s vîr it un lucru
straniu. F s se ocupe de faptul c atr gea aten ia i îndrepta
astfel spre noi cercet rile poli iei ceea ce nici nu s-a întîmplat,
gra ie izol rii locuin ei noastre prietenul meu a desc rcat cele
ase cartu e din revolver în vizitatorul nocturn, i asta dintr-o
dat , f ezitare i f vreo necesitate aparent . C ci vizitatorul
nu era nici italianul, nici poli ia. În lumina spectral a lunii se
profila hidos o siluet uria , diform , de co mar; o apari ie în
patru labe, cu ochi sticlo i de un negru profund, purtînd pe ea
mucegai, frunze, r cini, urme de sînge uscat i inînd între
din ii lucio i un obiect alb ca z pada, cilindric, terminat printr-o
mînu .

IV
IP TUL MORTULUI

ip tul unui mort r scole te în mine teroarea în care,

împreun cu.West, ne-am tr it ultimii ani ai întov irii noastre.
Dar nu, de omul mort îmi era mie fric .
West, c ruia i-am fost asociat i asistent, era însufle it de un
interes tiin ific ce mergea mult dincolo de rutina obi nuit a unui
medic de campanie. Asta explic de ce, instalîndu-se la Bolton,
alesese o cas izolat de pe lîng groapa comun . Ca s spunem
lucrurilor pe nume, singura preocupare a lui West era studiul
secret al fenomenelor vie ii i mor ii, cu scopul de a reanima
cadavrele prin injectare cu o solu ie revitalizant . Pentru
ademenea experien e macabre, era necesar s fim aproviziona i
constant cu corpuri umane foarte proaspete. C ci cea mai mic
descompunere deteriora iremediabil celulele creierului.
Descoperiser m c solu ia trebuia s aib o compozi ie diferit ,
dup diversele tipuri de organisme. Am omorît nenum ra i iepuri
i cobai, ins pistele acestea nu conduceau niciunde. West n-a
reu it niciodat integral, fiindc nu- i putuse procura corpuri
suficient de proaspete; el voia corpuri din care via a abia se
stinsese, corpuri cu toate celulele intacte i gata s primeasc
impulsul ce le-ar fi readus la acel gen de activitate numit via .
Speraser m c aceast a doua existen , artificial , putea fi
prelungit mereu prin injec ii repetate, dar am în eles c via a
natural nu r spundea unei astfel de excita ii. Ca s ajungi la
activitatea artificial , via a adev rat trebuia s înceteze
specimenele trebuiau s fie nealterate, îns cît se poate de moarte.
Începuser m aceste cercet ri macabre pe cînd eram studen i.
Credeam în natura pe de-a-ntregul mecanic a vie ii. Asta se
întîmpla în urm cu apte ani. Dar West l sa impresia c nu
îmb trînea. Era blond, bine b rbierit, avea vocea pl cut i purta
ochelari. Doar sclipirea ochilor lui de un albastru metalic l sa s
se vad , uneori, fanatismul în cre tere al personalit ii sale, sub
presiunea acestor teribile cercet ri.
Experien ele noastre fuseser adesea unele dintre cele mai
dezgust toare, iar rezultatele reanim rilor defectuoase. Masele
moi provenind din lutul cimitirelor fuseser galvanizate prin
injec ii cu solu ie vital i reac ionaser prin mi ri morbide,
nenaturale, independente de creier. Una din creaturile acelea
scosese un r cnet în stare s i zdruncine sistemul nervos; alta se
ridicase violent, ne doborîse i produsese destule ravagii înainte de
a fi capturat i vîrît dup z brelele unui azil; iar o alta, o
resping toare monstruozitate african , reu ise s ias din
mormîntul s u nu prea adînc i s vîr ise un asasinat West
fusese nevoit s-o împu te. Cum nu ne putuser m procura corpuri
destul de proaspete încît, odat reanimate, s fac dovada ra iunii,
am creat în mod inevitabil ni te f pturi terifiante. Era destul de
nelini titor s i spui c unul sau poate doi dintre mon tri no tri
mai erau înc în via . Gîndul acesta ne-a bîntuit pîn cînd, în
cele din urm , West a disp rut în ni te împrejur ri
însp imînt toare.
Dar la data pomenitului ip t, în laboratorul instalat de noi în
fundul pivni ei din acel cottage izolat, grijile ne erau legate de
greutatea cu care ob ineam specimene proaspete. West era mai
ahtiat decît mine, într-atâta încît îmi p rea c prive te pofticios
toate fiin ele înzestrate cu o s tate deplin .
În iulie 1910 ne ansa noastr a început s se schimbe.
St tusem cîtva timp la p rin ii mei, în Illinois, iar la întoarcere l-
am g sit pe West într-o ciudat stare de exaltare. Mi-a spus agitat
rezolvase, dup toate probabilit ile, problema prospe imii
printr-o nou metod , a conserv rii artificiale. tiam c lucra la
un procedeu nou de îmb ls mare i n-am fost surprins s aflu c
descoperise ceva. Dar, pîn s -mi dea am nunte, m-am întrebat în
ce fel putea s ne ajute noua metod , din moment ce starea
îndoielnic . a specimenelor noastre se datora intervalului dintre
moartea lor i clipa cînd ni le procuram.
West era perfect con tient de asta. Î i alc tuise formula de
îmb ls mare spre a o utiliza mai degrab în viitor decît imediat i
spera ca destinul s ne trimit din nou un cadavru foarte
proasp t, neînhumat, cum fusese al negrului.
Soarta ne-a fost, în sfîr it, favorabil i am reu it s ne
procur m un cadavru a c rui descompunere nu începuse înc .
West nu s-a aventurat pîn acolo încît s prevad ce se va
întîmpla în timpul reanim rii. Experien a urma s fie o etap
important a cercet rilor noastre, a a c p strase corpul pîn la
întoarcerea mea, ca s putem asista la spectacol împreun . West
mi-a povestit cum ob inuse specimenul. Era un b rbat viguros, un
str in bine îmbr cat care venise cu trenul, s trateze ni te afaceri
la uzina din Bolton. M luise mult prin ora , iar atunci cînd se
oprise dinaintea casei noastre ca s întrebe de drumul spre uzin ,
inima începuse s -i fac feste. Refuzase s ia un înt ritor i în
clipa urm toare c zuse mort. Lui West corpul i-a p rut un cadou
zut din cer. În scurta lor conversa ie, omul explicase c era
str in de Bolton, iar explorarea buzunarelor lui ne-a l murit c
era vorba de un anume Robert Leavitt din Saint Louis, în aparen
o familie susceptibil s fac investiga ii asupra dispari iei
sale. Dac individul nu putea fi readus la via , nimeni n-ar fi aflat
de experien a noastr . Ne îngropam, în fond, cobaii într-o p dure
deas ce se întindea între casa noastr i groapa comun . Dac ,
îns , reu eam, ne-ar fi a teptat un renume de ve nic glorie. Iat
de ce, f s mai întîrzie, West injectase cadavrului, la
încheietura mîinii, lichidul ce trebuia s -l in proasp t pîn la so-
sirea mea. Faptul c avea o inim slab , care dup aprecierile
mele urma s compromit succesul experien ei, nu p rea s -l
preocupe deloc pe West. El spera s ob in în sfîr it o scînteie de
inteligen i, poate, o creatur vie, normal . Prin urmare, în
noaptea de 18 iulie 1910, West i cu mine ne aflam în laboratorul
din pivni , supraveghind o form alb i t cut sub lumina
orbitoare a l mpii. Formula de p strare î i f cuse excelent efectul,
ci, fascinat de vederea corpului viguros care dup dou
pt mîni înc nu devenise rigid, i-am cerut lui West s -mi dea
asigur ri c era într-adev r mort. Mi le-a dat f s ezite,
aducîndu-mi aminte c solu ia de reanimare nu fusese folosit
niciodat f precau ii prealabile, întrucît r mînea f efect dac
moartea nu era absolut .
Pe cînd West se ocupa de opera iile premerg toare, am
constatat impresionat cît de complex era noua sa experien ; o
complexitate din cauza c reia nu putea fi încredin at unei alte
mîini afar de a sa proprie. Interzicîndu-mi s ating corpul, a
injectat mai întîi o solu ie în încheietur , chiar în locul unde
introdusese lichidul de conservare. Dup el, acesta trebuia s ani-
hileze formula i s pormit corpului s revin la o relaxare
normal , pentru ca solu ia de reanimare s poat ac iona eficace.
Pu in dup aceea, o schimbare i o mi care vag p rur s se
produc în membre. West a aruncat cu violen un fel de pern pe
fa a cuprins de convulsii i a men inut-o pîn cînd cadavrul
deveni din nou imobil, gata pentru experien a reanim rii. Exalta-
tul a mai f cut cîteva teste ca s se asigure de absen a total a
vie ii, apoi s-a declarat mul umit i, în cele din urm , a injectat în
bra ul stîng o cantitate m surat cu grij de elixir vital, preparat
în acea dup -amiaz cu mai mult aten ie decît la primele noastre
taton ri, din vremea cînd mai studiam la Universitate.
Nu sînt în stare s exprim nelini tea i ner bdarea cu care am
teptat rezultatele în cazul acestui specimen realmente proasp t,
cel dintîi de la care ne puteam a tepta s vorbeasc , într-o
manier ra ional , povestindu-ne poate ce v zuse de partea
cealalt a abisului insondabil. West era materialist. Nu credea în
existen a sufletului i atribuia toate efectele de con tiin unor
fenomene fizice. De asta nu a tepta nici o revelare a misterelor i a
abiselor lumii de dincolo. Teoretic, eu nu eram într-un complet
dezacord cu el, îns unele r e din credin a primitiv a
str mo ilor mei îmi reveneau în minte în mod instinctiv. Din
pricina lor, nu m puteam împiedica s privesc corpul cu o
oarecare team . În plus, nu reu eam s -mi alung din memorie
acel r cnet oribil i neomenesc pe care îl auziser m în noaptea
primei noastre experien e, la ferma p sit din Arkham.
N-a trecut mult timp pîn s observ c încercarea n-avea s fie
un e ec total: ceva ro ea i-a revenit în obrajii pîn atunci albi, ca
de cret , iar culoarea i se întindea pe sub barba de nuan a
nisipului. West, care lua pulsul încheieturii stîngi, a ridicat brusc
capul în-tr-un gest semnificativ i aproape simultan oglinda în-
clinat spre gura cadavrului s-a aburit. Apoi, ni te mi ri
spasmodice i-au cuprins mu chii. I-am putut auzi respira ia, i-am
zut pieptul în îndu-se. Privindu-i pleoapele l sate, mi s-a
rut c -i tres reau. În fine, s-au ridicat, dezvelind ochii cenu ii,
calmi i vii, dar înc lipsi i de inteligen i chiar de curiozitate.
Prada unui capriciu fantastic, am optit întreb ri la urechile care
se colorau i ele, întreb ri despre lumea cealalt , r mas înc ,
pesemne, prezent în memoria lui. Groaza ce a urmat mi le-a ters
apoi din minte, îns cred c ultima pe care i-am pus-o era:
Pe unde-ai umblat?
Nu tiu dac am primit vreun r spuns, fiindc nici un sunet n-
a ie it din gura precis conturat ; dar sînt sigur c buzele sub iri s-
au mi cat în t cere, alc tuind silabe pe care eu le-am în eles
astfel: „Doar acum", dac aceste cuvinte au cumva vreun sens. În
momentul acela, spun, eram convins i exultam: ne atinseser m
marele obiectiv i, pentru prima oar , un cadavru reanimat
pronun ase distinct cuvinte dictate de ra iune. Dup înc o clip ,
triumful nu mai putea fi pus la îndoial . Solu ia î i îndeplinise
într-adev r, cel pu in temporar, misiunea: aceea de a reda mor ilor
o via ra ional i înzestrat cu limbaj. Dar triumful a dezl uit
în mine cea mai mare dintre orori nu în raport cu f ptura care
vorbea, ci cu ac iunea c reia îi fusesem martor i cu omul c ruia îi
eram asociat din punct de vedere profesional. C ci corpul acela
atît de proasp t, reg sindu- i în întregime con tiin a într-un chip
terifiant, cu ochii dilata i de amintirea ultimului s u minut de
via , a început s i mi te bra ele ca pentru a se ap ra de un
pericol mortal; i, rec zînd subit într-o a doua incon tien , de-
acum final i f intoarcere, a lansat acel ip t ce va r suna
etern în creierul meu îndurerat:
Ajutor! înapoi, diavol blestemat cu p r cînepiu! Nu m mai
atinge cu acul t u afurisit!

V
OROAREA VINE DINTRE UMBRE

Sint mul i cei care au povestit lucruri groaznice despre

cîmpurile de b lie din Marele R bzoi, f a le publica vreodat .
Unele relat ri m-au dezgustat, cîteva mi-au produs o grea
cumplit , pe cînd altele m-au f cut s tremur de spaim . Totu i,
consider capabil s povestesc cea mai oribil dintre orori, cea
mai tulbur toare, cea mai supranatural i cea mai de necrezut.
În 1915, eram medic i aveam gradul de locotenent într-un
regiment canadian din Flandra, unul dintre numeroasele
regimente americane ce precedaser intrarea guvernului în uria a
lie. Nu m angajasem în armat din proprie ini iativ , ci ca
urmare a înrol rii unui om al c rui asistent nedesp it eram,
celebrul chirurg din Bolton, doctorul West. El se ar tase dornic s
serveasc în calitate de chirurg într-un mare r zboi, iar cînd se
ivise ocazia, m-a antrenat cu sine aproape împotriva dorin ei mele.
Din numeroase motive, a fi fost bucuros ca r zboiul s ne
despart , c ci ajunsesem s apreciez tov ia lui West i modul
u de a practica medicina drept insuportabile. Cînd a plecat la
Ottawa i, prin influen a unui confrate, a ob inut s fie numit
maior, n-am putut îns rezista insisten elor unui ins absolut decis
ca i eu s -l înso esc.
Spunînd c doctorul West era dornic s serveasc în r zboi, nu
vreau s se cread c era din cale-afar de belicos, ori preocupat
de salvarea civiliza iei. Fusese dintotdeauna o ma in rie
intelectual la fel de rece ca ghea a. Slab, blond, cu ochi alba tri i
purtînd ochelari. Îmi închipui c în ascuns dispre uia elanurile
mele de entuziasm mar ial. El venise s caute ceva în Flandra
cuprins de r zboi. Pentru a- i atinge scopul, trebuise s devin
militar. Ceea ce c uta el, în fond, era nici mai mult nici mai pu in
decît o abundent surs de oameni abia uci i i afla i în toate
fazele de amputare. West avea nevoie de corpuri proaspete.
Clientela obi nuit , care îi r spîndise cu atîta rapiditate renumele
dup in-stalarea sa la Bolton, n-avea habar de lucr rile lui, îns
eu i le cuno team prea bine, fiindu-i cel mai bun pri-eten i
singurul asistent înc din timpul studiilor. Chiar în perioada aceea
i începuse experien ele teribile, mai intîi pe animale mici, apoi pe
corpuri umane. Injecta o anume solu ie în venele cadavrelor, care,
dac erau destul de proaspete, reac ionau în chip neobi nuit.
Avusese destul b taie de cap cu g sirea formulei potrivite,
întrucît am observat c fiecare tip de organism avea nevoie de un
stimulent special adaptat. Îl n dea groaza cînd se gîndea la
ecurile sale par iale, la mon trii f nume produ i de solu iile
imperfecte sau de corpurile de o insuficient prospe ime. Un
num r oarecare din produsele nereu itelor lui erau în via unul
într-un azil, al ii disp ruser i, gîndindu-se la ni te virtualit i
imposibile, dar imaginabile, el tremura adesea sub aparenta sa
nep sare.
West descoperise curînd c prospe imea deplin era cea mai
important condi ie. De aceea, recursese la expediente
înfrico toare i potrivnice naturii pentru a fura corpuri. La
Universitate i de-a lungul primilor ani de exercitare a profesiunii
noastre în ora ul industrial Bolton, nutream fa de el un fel de
admira ie fascinat , dar, pe m sur ce metodele lui deveneau mai
îndr zne e, am început s tr iesc o teroare dureroas . Nu-mi
pl cea cum se uita la indivizii perfect s to i, apoi a mai fost
întîmplarea aceea de co mar petrecut în laboratorul din pivni ,
cînd mi-am dat seama c specimenul pe care reu ise s i-l
procure fusese omorît de el însu i. Era pentru prima dat c
reu ea s resusciteze gîndirea ra ional într-un cadavru, iar acest
succes, datorat unui act resping tor, îl împietrise. Nu îndr znesc
vorbesc des-pre metodele sale din urm torii cinci ani. Doar
teama m-a f cut s r mîn lîng el i s v d scene pe care î i este
omene te imposibil s le relatezi. Încetul cu încetul am ajuns s
cred c West însu i era mai oribil decît tot ce f cea într-o zi am
avut revela ia faptului c ceea ce fusese cîndva o patim tiin ific
normal , îndreptat spre prelungirea vie ii, degenerase treptat
într-o curiozitate morbid i macabr , într-o pl cere secret vizavi
de cadavre. Interesul i-a devenit gust pervers i infernal pentru tot
ce era din cale-afar de resping tor i nes tos; tr ia o calm
satisfac ie lîng monstruozit ile artificiale care i-ar fi f cut s
moar de fric i de dezgust pe cei mai mul i dintre oamenii cu
mintea întreag . În dosul palidei sale fa ade de intelectual, ajun-
sese un Baudelaire degenerat al experimentului fizic, un
Heliogabal al mormintelor. Risca f ezitare, comitea crime f
se tulbure. Cred c a atins apogeul o dat cu dovada c putea
recrea via a înzestrat cu ra iune. A urm rit s cucereasc noi
domenii lansîndu-se în experien e de reanimare a unor p i din
corp. Avea idei incredibile privitoare la independen a proprie
celulelor organice i esuturilor nervoase desprinse din sistemul
lor fiziologic natural. Ob inuse unele rezultate preliminare sub
forma esuturilor hr nite artificial, pornind de la ou le unei
indescriptibile reptile tropicale, clocite aproape pîn la termen. Era
ner bd tor s l mureasc dou probleme biologice:
1. Este oare posibil s ob ii o cantitate oarecare de con tiin
sau de ac iuni rezonabile în absen a creierului, plecînd de la
duva spin rii i diver i centri nervo i?
2. Nu exista vreo leg tur intangibil , distinct de celule, care
uneasc între ele p ile separate chirurgical în ceea ce era
înainte un singur organism viu?
Toate aceste cercet ri pretindeau o mas imens de organisme
umane abia ucise, ceea ce explic de ce se angajase West în
Marele R zboi.
Fantastica întîmplare s-a produs la miezul nop ii, în martie
1915, într-un spital militar din spatele frontului, la Saint-Eloi.
Înc m mai întreb dac n-a fost cumva un vis plin de delir
diavolesc. West avea un la-borator privat într-o înc pere din
edificiul provizoriu ce sem na cu un hambar. Ca s -l ob in ,
pretinsese c încerca noi metode de tratament în cazuri de
mutilare pîn atunci f speran . Acolo lucra ca un m celar în
mijlocul materialelor sale însîngerate nu puteam s m
obi nuiesc cu u urin a cu care manipula i sorta unele obiecte. În
diverse ocazii, a s vîr it adev rate minuni de chirurgie pentru
solda i, dar principala sa pl cere avea un' caracter mult mai pu in
public i filantropic. Auzeai mereu zgomote în laborator. i adesea
focuri de revolver, ceea ce era, bineîn eles, normal pe un cîmp de
lupt , îns cel pu in neobi nuit într-un spital. Specimenele
reanimate de doctorul West nu erau destinate unei lungi existen e
i nici publicului larg. Pe lîng esutul uman, West folosea o mare
cantitate de esut din embrionii de reptil . În asemenea fragmente
nematurizate via a, se putea men ine mai bine decît în esutul
uman, iar acum aceasta ajunsese activitatea cea mai însemnat a
prietenului meu. Într-un col întunecos al laboratorului, într-un
incubator ciudat, conserva o cantitate apreciabil de materie
celular reptilian .
 În noaptea aceea am avut un specimen splendid un ins
viguros ca fizic i totodat de o inteligen atît de ridicat încît
poseda în mod cert un sistem nervos foarte sensibil. Ironie a sor ii,
era tocmai ofi erul care îl ajutase pe West s se înroleze, devenind
apoi partenerul nostru. În plus, cîndva studiase în secret teoria
reanim rii, împreun cu West.
Maiorul Eric Moreland Chapham Lee, D.S.O, era cel mai mare
chirurg din divizia noastr ; fusese repartizat în sectorul Saint-Eloi
îndat ce la cartierul general ajunseser informa ii despre luptele
violente din zon . Venise cu un avion pilotat de temerarul Ronald
Hill i fusese doborît chiar deasupra destina iei sale. C derea
fusese teribil i spectaculoas . Hill era de nerecunoscut.
Catastrofa ni l-a oferit pe marele chirurg practic decapitat, îns cu
restul corpului intact. West, evident, s-a înst pânit pe cadavrul
care cîndva fusese prietenul i colegul s u de studii. Tremuram
cînd a sfîr it opera ia de desprindere a capului de corp, plasîndu-l
în recipientul diabolic cu esuturi reptiliene, pentru a-l conserva în
vederea unor experien e viitoare. M-am sim it zguduit apoi, în
vreme ce el se preg tea s se ocupe de corpul decapitat de pe
masa de opera ie. I-a injectat sînge proasp t, a f cut legaturi ale
venelor i ale nervilor la nivelul gîtului lipsit de cap i a acoperit
ietura aceea hidoas cu o gref de piele prelevat de la un
specimen neidentificat care purtase uniforma de ofi er. tiam ce
voia: s vad dac acel corp superior organizat putea, în lipsa
capului, s pun în eviden vreun semn din activitatea mental
ce-l caracterizase pe Eric Moreland. Odinioar cercet tor în
domeniul reanim rii, trunchiul mut era chemat acum, într-un
mod macabru, s ne serveasc drept cobai. Îl mai rev d pe West
sub sinistra lumin electric , gata s injecteze solu ia în bra ul
corpului decapitat. Nu pot descrie scena a le ina dac a
încerca, fiindc în înc pere domnea nebunia: buc i de carne, vase
cu sînge, r e omene ti pân -n glezne pe podeaua lipicioas ,
fragmente de reptil înmugurite f cînd b ici, dospind sub
aspectul alb strui i tremur tor al unei fl rui într-un ungher
cople it de umbre. Specimenul, a observat West, era dotat cu un
sistem nervos splendid. A tepta multe de la el. Pe cînd începeau
apar unele mi ri spasmodice, lui West i-am citit pe fa
interesul febril. Cred c a tepta s vad dovada convingerii sale c
ra iunea, con tiin a i personalitatea pot exista independent de
creier, c omul nu are un centru conector, ci o alc tuire mecanic
de materii nervoase, fiecare sec iune formînd o entitate mai mult
sau mai pu in extins .
 Prin aceast demonstra ie triumfal , West avea s izgoneasc
misterul vie ii în categoria miturilor.
Corpul se agita din ce în ce; sub privirile noastre lacome, a
început s se mi te într-un mod însp imîn-t tor. Bra ele i sau
vînturat în toate direc iile, la fel i picioarele, oontractîndu- i
mu chii. Apoi creatura f cap i-a aruncat mîinile într-un gest
ce era neîndoielnic unul de disperare o disperare inteligent ,
în aparen suficient pentru a proba toate teoriile lui West. Nervii
i rememorau ultimele acte din existen a b rbatului, felul cum se
zb tea s scape din avionul în c dere.
Ce a urmat nu voi ti nicicînd cu certitudine. Poate c a fost o
lucire ap rut exact în clipa cînd cl direa se pr bu ea, total
distrus , sub un obuz german cine ar putea s spun , din
moment ce West i cu mine sîntem singurii supravie uitori?
Înaintea dispari iei sale recente, West prefera aceast versiune,
dar avea i el momente cînd nu putea s-o cread , c ci era cel
pu in straniu ca amîndoi s fi tr it aceea i halucina ie. Privit în
sine, întîmplarea pare foarte simpl , doar implica iile fac din ea un
lucru remarcabil. Pe mas , corpul s-a ridicat, pip ind orbe te,
înfrico tor, i-am auzit... N-am s numesc, ce-am auzit atunci,
voce, fiindc suna prea oribil. i totu i, nu timbrul era lucrul cel
mai cumplit, i nici m car mesajul fusese un simplu urlet: „S ri,
Ronald, pentru Dumnezeu, s ri!" Sunetele proveneau îns din
marele recipient acoperit, din col ul ignobil i colc itor de umbre
negre.

VI

LEGIUNILE MORMINTELOR

Cu un an în urm , cînd a disp rut doctorul West, poli ia m-a

înghesuit cu întreb ri. M suspectau c ascund ceva, poate chiar
lucruri grave, îns nu le puteam spune adev rul, c ci nu m-ar fi
crezut. tiau, fire te, c West se consacrase unor activit i ce
dep eau imagina ia obi nuit , fiindc terifiantele experien e de
reanimare fuseser f cute într-un num r prea mare pentru ca
secretul s poat fi în întregime p strat; dar catastrofa final , în
stare s i zdruncine mintea, antrena elemente atît de infernale
încît înc m mai îndoiesc de adev rul celor v zute de mine. Eram
prietenul cel mai apropiat al lui West i unicul s u asistent. Ne
întîlniser m cu mul i ani în urm la Facultatea de medicin i
participasem la cercet rile sale chiar de la început. Mult vreme s-
a str duit s îmbun easc o solu ie care, injectat în venele
unui om abia decedat, îl readucea la via . Treab ce pretindea din
abunden cadavre proaspete i, prin urmare, implica ac iunile
cele mai potrivnice naturii. Produsele unora dintre experien e erau
înc i mai ocante ni te înfrico toare mase de c rnuri moarte,
dar pe care West le adusese, lipsite de creier, la stare de anima ie
oarb . Acestea erau rezultatele ob inute de obicei, întrucît pentru
a rede tepta un creier trebuia s ai specimene atît de proaspete
încît delicatele celule nervoase s nu fi suferit nici o deteriorare.
Nevoia de cadavre nealterate provocase ruina moral a lui West.
Se ob ineau cu greu, iar într-o zi i-a procurat un specimen înc
viu i s tos. O scurt lupt , o sering i un alcaloid puternic îl
transformaser într-un cadavru foarte proasp t, iar experien a
reu ise pentru, un timp extrem de scurt; îns West ie ise din ea
cu sufletul insensibil i împietrit i cu o privire rece care cerceta
uneori, ca într-un fel de cînt rire hidoas , oamenii cu un creier
deosebit de sensibil i cu un corp deosebit de viguros. Spre sfîr it,
mi s-a f cut i mie fric de el, c ci începuse s m priveasc în
acest fel. Lumea nu p rea s -i remarce privirea, dar observa
spaima mea, iar dup dispari ia lui au început cele mai absurde
nueli. În realitate, West se temea mai mult decît mine.
Cercet rile sale abominabile îl constrîngeau la o via disimulat ,
bîntuit de umbre amenin toare. Pe de-o parte îi era fric de
poli ie, dar cîteodat nervozitatea era mai profund i mai grav ;
ea se lega de ni te alc tuiri indescriptibile c rora le injectase o
via morbid , f s le vad disp rînd dup aceea. De regul ,
punea cap t experien elor cu un revolver, dar în mai multe situa ii
nu avusese rapiditatea necesar . A fost mai întîi specimenul pe al
rui mormînt s-au descoperit urme de unghii, a fost apoi corpul
acelui profesor care se dedase la acte de canibalism înainte de a fi
capturat i zvîrlit, f nici o identitate, într-o celul de ospiciu
unde s-a tot izbit cu capul de pere i vreme de aisprezece ani.
Despre al i eventuali supravie uitori ai acestor experien e este
cu mult mai greu s vorbe ti, deoarece, în anii ce urmaser , zelul
tiin ific al lui West degenerase într-o manie nes toas i
fantastic , încît el î i folosise priceperea reanimind nu doar
corpuri întregi ci i fragmente de corp sau membre combinate cu o
materie organic diferit de cea uman . Afacerea devenise cu
adev rat monstruoas în clipa dispari iei lui i o bun parte din
experien e r mîn necunoscute. Marele R zboi, la care amîndoi am
participat în calitate de chirurgi, i-a gr bit declinul. West încerca o
vag team fa de creaturile sale. Iar teama aceasta complicat
venea, într-o oarecare m sur , din simplul fapt c avea con tiin a
existen ei mon trilor f nume, dar i la gîndul suferin elor pe
care le putea îndura de pe urma lor în anu-mite împrejur ri.
Dispari ia lor sporea i mai mult oroarea situa iei c ci West nu
avea cuno tin decît de soarta unuia dintre ei, cel internat în
ospiciu.
Mai nutrea apoi o team i mai subtil o senza ie cu totul
fantastic , avîndu- i originea într-o curioas experien pe care o
cuse în armata canadian , în 1915. În plin b lie violent ,
West reanimase un medic aflat printre prietenii care-i cuno teau
experien ele i era capabil s le efectueze el însu i. Omul fusese
decapitat într-un accident de avion, iar West tocmai întreprindea
cercet ri privitoare la posibilitatea inteligen ei corpurilor. A avut
parte de succes chiar în momentul cînd cl direa era demolat de
un obuz german. Trunchiul se mi case condus de inteligen i,
oricît ar p rea de necrezut, am fost amîndoi convin i c sunetele
articulate veniser dinspre capul t iat care z cea într-un ungher
întunecos al laboratorului. Obuzul, ne cru ase, dar West n-a fost
niciodat foarte sigur c noi doi eram singurii supravie uitori.
cea presupuneri înfior toare în privin a actelor posibile ale unui
medic f cap, care ar fi avut puterea de a reanima mor ii. Ultima
re edin a lui West se afla într-o cas venerabil , foarte elegant ,
dominînd unul dintre vechile cimitire din Bolton. Î i alesese acest
loc din ra iuni pur simbolice i estetice, întrucît cea mai mare
parte a mormintelor datau din perioada colonial i, prin urmare,
prezentau prea pu in interes pentru un savant aflat în c utarea
unor cadavre foarte proaspete. Laboratorul era într-o pivni
construit pe ascuns, care ad postea un incinerator spa ios, ca s
te po i debarasa discret de corpuri sau de buc ile de corp
rezultate din experien ele ori din amuzamentele pîng ritoare ale
proprietarului s u. S pînd pivni a, lucr torii descoperiser o
por iune de cl dire extrem de veche, f nici o îndoial legat de
cimitirul str vechi, îns prea scufundat sub p mînt pentru a
comunica în vreun fel cu vreunul din mormintele cunoscute. Dup
ni te calcule f cute de el, West a conchis c trebuie s fi fost o
camer secret situat sub mormîntul familiei Averill, cu ultima
înhumare în 1768. Eram cu el cînd studia zidurile iroind de ap
i cu urme de salpetru, dezvelite de lope ile muncitorilor, i m
preg team s tr iesc emo ia macabr ce ar fi inso it descoperirea
tainelor acelor morminte seculare ins pentru prima dat ezitarea
a învins în West curiozitatea sa natural . El n-a r mas fidel
naturii sale perverse, c ci a poruncit ca zid ria s fie l sat
intact i s se acopere cu tencuial . Astfel c , pîn la cumplita
noapte final , ea a r mas o parte din pere ii laboratorului secret.
Vorbesc despre dec derea lui West, îns trebuie s adaug c
era o dec dere pur mental .
Ca înf are, a r mas acela i pîn la sfîr it rece, calm, slab,
cu p r blond, cu ochi alba tri, purtînd ochelari, un tîn r pe care
anii i spaimele nu-l marcaser . P rea lini tit chiar i atunci cînd
se gîndea la mormîntul deschis i privit peste um r. Cînd avea în
vedere monstrul carnivor ce zgîria i mu ca de dup gratii, în ton.
Sfîr itul lui West s-a declan at într-o sear , în vreme ce amîndoi
st team în birou. El î i citea ziarul, chiar în fa a mea. Un titlu îl
ocase i parc o lab uria î i f cea apari ia din urm cu
aisprezece ani. Ceva însp imînt tor, incredibil se produsese la
azil, la o distan de cincizeci de kilometri. În zorii zilei, un grup de
oameni p trunsese pe t cute în spital, iar eful lor îi trezise pe
paznici. Era un militar amenin tor care vorbea f s i mi te
buzele i a c rui voce aproape ventriloc p rea legat de o mare
valiz neagr , purtat cu sine. Fa a lui lipsit de expresie avea o
frumuse e des vîr it , dar îl uimise pe director atunci cînd c zuse
pe ea lumina din hol, c ci era un chip de cear cu ochi din sticl
pictat . Trebuie s fi suferit vreo mutilare cumplit . Un b rbat mai
înalt îi c uzea pa ii, o namil resping toare cu pielea fe ei
vîn , pe jum tate mîncat parc de o boal necunoscut .
Interlocutorul îl întrebase pe paznicul monstrului canibal cine era
închis acolo. Avînd parte de un refuz, a dat semnalul de atac.
Diavolii b tur , c lcar în picioare i-i mu car pe to i supra-
veghetorii care nu apucaser s fug , omorînd patru, iar în final
reu ir s elibereze monstrul. Victimele care puteau vorbi despre
întîmplare, f crize de isterie, jurar c f pturile se
comportaser nu ca ni te oameni, ci ca ni te automate f creier
comandate de eful lor cu chip de cear . Cînd sosir ajutoarele,
nu mai era nici urm din atacatori i din captura lor dement . Din
clipa cînd terminase de citit, West a r mas ca paralizat pîn la
miezul nop ii. Atunci, cineva a b tut la poart , iar el a tres rit de
groaz . Servitorii dormeau cu to ii, a a c m-am dus eu s
deschid. Cum am declarat mai tîrziu la poli ie, nu era nici un
vehicul în strad , doar un grup de indivizi bizari c rînd o cutie
mare, p trat , pe care au depus-o în cadrul u ii, dup ce unul
dintre ei morm ise cu o voce ciudat :
Expres. Transport pl tit.
S-au îndep rtat apoi cu un mers sacadat i, pe cînd îi priveam
cum pleac , am avut strania impresie c se îndreptau spre vechiul
cimitir din spatele casei. Am închis u a dup ei. West tocmai
cobora scara, uitîndu-se la cutie. Avea cam aizeci de centimetri
pe fiecare latur i purta numele i adresa lui West. Mai avea o
inscrip ie: „Din partea lui Erik Moreland Chapham Lee, Saint-Eloi,
Flandra". Cu cî iva ani înainte, în Flandra, un spital lovit de obuz
se pr bu ise peste corpul decapitat i reanimat al doctorului
Chapham Lee i peste capul care, dup cîte ni se p rea, emisese
sunete articulate. West nu d dea semne de agita ie. Aspectul lui
însp imînta i mai mult. Mi-a spus la repezeal :
Asta-i sfîr itul, dar mai întîi s ardem chestia asta. Cu
urechea la pînd , am coborît cutia în laborator. Nu-mi amintesc
am nuntele v pute i închipui în ce stare de spirit m aflam ,
îns e o minciun sfruntat c lucrul pe care I-am vîrît in
incinerator era corpul lui West.
Cutia am introdus-o f s-o deschidem, am închis i am pus
aparatul în func iune. N-a ie it nici un sunet din cutie. West a
remarcat cel dintîi c se desprindea tencuiala de pe por iunea din
perete unde fusese acoperit zid ria vechiului mormînt. Am dat s
fug, îns el m-a oprit. Atunci am v zut o mic deschiz tur neagr
i am sim it un curent nes tos, înghe at, ca duhoarea ie it din
runtaiele putrede ale p mîntului. Nu se âuzea nici un zgomot,
dar chiar atunci lumina electric s-a stins i am v zut,
desprinzîndu-se din fosforescen a unei lumi infernale, o hoard de
pturi t cute i lente, pe care doar nebunia le putea crea.
Contururile lor erau omene ti, pe jum tate omene ti sau pur i
simplu inumane. Hoarda era grotesc , eterogen . To i aceia sco-
teau pietrele din zidul secular, cu calm, una dup alta. Cînd bre a
a ajuns destul de larg , au p truns în laborator în ir indian,
condu i de o apari ie cu un magnific cap de cear . Un soi de
monstruozitate cu ochi demen i, aflat în spatele efului, l-a
înh at pe Herbert West; acesta n-a opus rezisten i n-a scos un
cuvînt, apoi cu to ii s-au aruncat asupra lui i l-au f cut buc i
sub privirile mele, ducîndu-i r ele sub bolta subteran , locul
unor fabuloase abomina ii. Capul lui West fu purtat de eful cu
chip de cear , care era echipat în uniform de ofi er canadian. i
pe cînd capul lui West disp rea, am v zut ochii alba tri din
spatele lentilelor sclipind pentru prima dat de o emo ie puternic .
Senatorii m-au g sit f cuno tin în diminea a urm toare West
disp ruse. Incineratorul nu con inea decît cenu neidentificabil .
Detectivii m-au luat la întreb ri, dar ce puteam s le spun? N-au
stabilit nici o leg tur între toate aceste tragedii, i nici cu oamenii
ce aduser cutia i c rora le negau pîn i existen a. Le-am vorbit
de subteran i mi-au ar tat rîzînd tencuiala intact de pe zid.
Atunci am t cut. Ei î i închipuie c -s nebun, sau uciga i poate
-s nebun. Dar n-a fi înnebunit dac blestematele acelea de
legiuni ale mormintelor n-ar fi fost atît de t cute.

UTAREA LUI IRANON

Un tîn r cu fruntea încins de o cunun din frunze de vi -de-

vie, a ezat pe ni te plete blonde str lucind de smirn , îmbr cat
cu o tunic purpurie sfî iat de arbu tii muntelui, r cea prin
Teloth, cetatea de granit. Locuitorii din Teloth, oameni gravi cu
pielea negricioas , tr iesc în case de form p trat . B nuitori, îl
întrebar pe str in de unde venea, care-i era numele i averea.
Tîn rul r spunse:
M cheam Iranon. Vin din îndep rtata cetate Aira, din care
am p strat abia o vag amintire, i pe care o caut mereu.
Chemarea mea e s isc frumuse e, evocînd copil ria. Cînt imnurile
înv ate în Aira. Aceste cîntece sînt bog ia mea. Ele-s f cute din
mici amintiri, din vise i speran e pe care le murmur seara, prin
gr dini, cînd luna e blînd , iar vîntul apusului mi mugurii de
lotus.
Auzind acestea, locuitorii din Teloth inur sfat. Dac rîsul i
cîntecele sînt necunoscute în cetatea de granit, oamenii cei gravi
priveau totu i, adesea, prim vara, spre colinele karthiene, cu
gîndul la l utele din Oonai despre care vorbeau c torii. De aceea
îl invitar pe str in s r mîn i s cînte în pia , dinaintea
turnului Mlin, de i nu le pl ceau nici culoarea tunicii lui sfî iate,
nici smirna din p rul s u, nici cununa din frunze de vi -de-vie,
nici tinere ea vocii lui de aur.
Seara, Iranon cînt . i pe cînd el cînta, un b trîn începu s se
roage, iar un orb spuse c vedea o aureol în jurul capului
tîn rului poet. Dar cea mai mare parte a oamenilor din Teloth se
plictisir . Unii rîser i al ii a ipir : Iranon nu spunea nimic
folositor cînd î i cînta ar amintirile, visele i speran ele.
Îi amintesc amurgul, luna i cîntecele mîngîietoare care m
leg nau s adorm. De la fereastr vedeam strada plin de lumini
aurii, cu umbre juc e pe casele de marmur . Îmi amintesc de
culoarea f seam n proiectat de lun pe p mînt i de n lucile
care dansau in razele astrului nop ii cînd îmi cînta mama. Îmi
amintesc, vara, soarele dimine ii senine deasupra dealurilor pline
de culoare i, la fel, mireasma dulce a florilor, adus de vîntul de
la miaz zi, care f cea arborii s cînte.
O, Aira, cetate de marmur i berii, f num r sînt
frumuse ile tale! Cît îmi pl ceau boschetele ginga e i rfumate de
pe cel lalt mal al rîului Nithra! i casca-ele micului Kra, care
curgea prin valea înverzit ! Prin p duri i prin lunc , ghirlande de
flori î i împleteau, unii altora, copiii. Pe înserat visam vise stranii
sub copacii muntelui, privind dedesubt luminile cet ii i pe
Nithra cel t cut, ca o panglic de stele reflectate.
Iar cetatea gemea de palate de marmur marmur cu
vini oare i culori; aveau bol i aurite, pere i picta i i gr dini verzi
prev zute cu bazine de azur i fîntîni cristal. M jucam adesea
prin gr dini, m b ceam în bazine. M întindeam s visez
printre flori pale, sub copaci. Iar uneori, la sc tatul soarelui,
suiam lunga strad în pant ce ducea la citadel i la teras , de
unde contemplam Aira, cetatea de marmur i berii, minunat în
roba sa de aur scînteietor.
i duc de mult timp dorul, Aira. Eram înc mic cînd am
cunoscut exilul dar tat l meu era regele t u, iar eu voi reveni la
tine, c ci a a st hot rît în Destin. Te-am c utat prin apte
inuturi i într-o zi voi domni peste crîngurile i gr dinile tale,
peste str zile i palatele tale. Voi cînta pentru oameni care îmi vor
în elege cîntecele i le vor asculta f s rîd . Fiindc eu sînt
Iranon, Prin de Aira. În noaptea aceea, locuitorii din Teloth îl
zduir pe str in într-un staul. Diminea a îl c ut un arhonte ca
-i spun s mearg la dugheana lui Arthok, cizmarul, s fie
ucenicul lui.
Dar eu sînt Iranon i cînt cîntece, spuse el, n-am nici o
chemare pentru meseria de cizmar.
Toat lumea trebuie s munceasc la Teloth, r spunse
arhontele. Asta-i legea aici.
Pentru ce munci i voi? i-o întoarse Iranon. Nu ca s tr i i
fi i ferici i? Iar dac munci i doar pentru a munci i mai mult,
cînd o s g si i fericirea? Via a nu-i f cut oare i din frumuse e,
i din cîntece? Dac nu-i îng dui i pe cînt re i printre voi, atunci
ce face i cu roadele trudei voastre? Munca f cîntece e ca o zi
sfîr it. Pîn i moartea îmi pare mai pl cut .
Arhontele era îns prost dispus. Nu pricepu nimic din cuvintele
acelea i-l repezi pe str in:
Tu e ti un tîn r ciudat, nu-mi plac nici chipul i nici glasul
u. Vorbele pe care le roste ti sînt blasfemii, c ci zeii din Teloth
spun c munca e bun . Zeii no tri ne-au promis un rai de lumin .
Dup moarte, vom cunoa te odihna ve nic i o senin tate de
cristal în care nimeni nu- i va chinui mintea cu gînduri sau ochii
cu frumuse i. Du-te la Arthok, cizmarul, sau pleac din cetate
înainte de l sarea serii. Toat lumea trebuie s munceasc aici. S
cîn i e o prostie.
Atunci Iranon ie i din staul. Merse pe str zile înguste, printre
sinistrele case de granit, în c utarea unui spa iu verde, fiindc
totul era acolo de piatr . Fe ele oamenilor erau du noase i
exprimau dezaprobarea. Ajunse, astfel, la cheiul de piatr al
lene ului rîu Zuro. unde edea un b ie cu ochi tri ti, uitîndu-se
în ap , la crengile cu muguri verzi aduse de toren i de pe dealuri.
Copilul i se adres :
Nu e ti tu cel despre care vorbesc arhon ii? Cel ce caut o
cetate de departe, dintr-o ar frumoas ? Pe mine m cheam
Romnod. M-am n scut în Teloth, dar nu m pot obi nui cu ora ul
de granit. Tînjesc în fiecare zi dup boschete ginga e, dup peisaje
frumoase i îndep rtate, dup cîntece. Dincolo de dealurile
karthiene se afl Oonai, cetatea l utelor i a dansului, despre care
pove tile c torilor spun c -i i ispititoare i cumplit . Acolo m-a
duce, dac a fi destul de mare încît s g sesc singur drumul.
Acolo trebuie s te duci tu. Acolo oamenii î i vor asculta cîntecele.
plec m din cetatea Teloth i s mergem împreun peste
colinele prim ratice. Tu o s -mi ar i cum se c tore te, iar eu
o s te ascult cîntînd seara, cînd stelele, una dup alta, aduc visul
în sufletele celor adormi i. Poate c tocmai Oonai, cetatea l utelor
i a dansului, este acea frumoas Aira pe care o cau i? S mergem
la Oonai, o, Iranon cel cu cap de aur, s mergem unde oamenii au
ne în eleag dorin ele. Acolo unde ne vor întîmpinia ca fra ii,
unde nimeni n-o s rîd i n-o s încrunte din sprîncene la ceea ce
spunem noi.
A a s fie, mititelule, îi r spunse Iranon. Dac tînje ti dup
frumuse e, trebuie s pleci din cetatea de granit i s mergi
dincolo de mun i. Nu vreau s te las s te pr de ti pe malul
lene ului Zuro. Dar s nu- i închipui c vei afla bucurie i
în elegere dincolo de dealurile karthiene, nici mai încolo, i nici la
cap tul unei c torii de o zi, de-un an, sau de un lustru. Ascult :
cînd eram cît tine de mic, locuiam în valea Narthos, aproape de
înghe atul Xari, unde nimeni nu lua în seam visele mele. Cînd o
fiu mai mare, îmi ziceam, voi merge la Sinara, pe coasta din
sud, i voi cînta în pia pentru conduc torii de c mile cei ve nic
zîmbitori. Cînd am ajuns, în sfîr it, la Sinara, n-am întîlnit decît
conduc tori de c mile be i i desfrîna i. Cîntecele lor nu sem nau
cu ale mele. Am c torit dup aceea cu barca pe Xari, pîn la
cetatea Jaren, cea cu ziduri de onix. Îns solda ii din Jaren, i-au
tut joc de mine i m-au alungat, încît r ceam din ora în ora .
Am v zut Stethelos, sub marea cataract , i am privit mla tinile
unde se ridica odinioar Sarnath. Am fost la Thraa, la Ilarnek i la
Kadatheron, pe malurile erpuitorului rîu Ai. Am mai locuit mult
timp la Olathoe, în ara Lomar. Dar dac uneori am avut oameni
dispu i s m asculte, ei n-au fost niciodat prea mul i, iar eu
tiam c nu-mi voi g si fericirea decît în Aira, cetatea de marmur
i berii, unde tat l meu era cîndva rege. De asta o s c ut m Aira.
Vom merge în îndep rtata Oonai, dincolo de dealurile karthiene,
care ar putea fi Aira, de i nu prea cred. Frumuse ea cet ii Aira
întrece închipuirea i nimeni nu poate vorbi despre ea f
încîntare, ceea ce nu-i cazul cu Oonai, despre care conduc torii de
mile spun c -i un loc de dezm . La apusul soarelui, Iranon i
Romnod plecar din Teloth i r cir îndelung printre dealuri
verzi i p duri pîine de prospe ime. Drumul era greu i întunecos,
rea c refuz s -i conduc pe c tori la Oonai, cetatea l utelor
i a dansului. În fiecare sear , cînd ap reau stelele, Iranon cînta
despre Aira i minun iile ei, iar Romnod asculta. Erau prieteni,
ferici i, fiecare în felul lui. Ca s tr iasc , mîncau din bel ug fructe
ro ii de p dure. Timpul trecea i nici unul, nici cel lalt nu luar
seama la anii mul i, scur i pe neobservate. Micul Romnod era
mare de-acum. Glasul s u nu mai era ascu it ci adînc, îns Iranon
nu îmb trînea. Pletele lui aurii erau acoperite mai departe cu
frunze i parfumate cu o r in mirositoare, g sit pe copaci. Intr-
o zi, Romnod p ru mai în vîrst decît Iranon, cu toate c fusese
foarte tîn r cînd prietenul s u îl întîlnise la Teloth privind ramurile
înmugurite i verzi ce pluteau pe lîng malurile de piatr ale
lenevosului Zuro.
Într-o noapte cu lun plin , ajungînd pe o culme de munte,
torii descoperiser mul imea de lumini din Oonai. ranii îi
avertizaser c se apropiau, îns Iranon tiu c nu aceea era Aira,
cetatea sa de ba tin . Luminile din Oonai erau aspre i crude, pe
cînd cele din Aira sclipeau tot atît de dulce i de minunat ca razele
de lun pe p mînt, lîng fereastra unde mama lui Iranon îi cînta
odinioar cîntece menite s -l adoarm .
Iranon i Romnod coborîr panta povîrnit i intrar în Donai
în c utarea celor c rora cîntecele i visele le aduceau bucurie.
Ajun i în ora , observar ni te cheflii cu ghirlande de trandafiri în
jurul gîtului, mergînd din poart în poart . Oamenii ace tia
ascultar cîntecele lui Iranon, iar la urm îi aruncar flori i-l
aplaudar . Atunci, pentru o clip , Iranon crezu c -i g sise, în fine,
pe cei ce gîndeau i sim eau la fel ca el.
Cînd se ivi aurora, Iranon privi în jur cu triste e: cupolele din
Oonai nu erau aurite, ci cenu ii i lugubre; ora ul era de o sut de
ori mai urît decît Aira. Locuitorii erau livizi din pricina dezm ului,
mole i de vin, cu totul altfel decît oamenii frumo i i radio i din
Aira. Cum îns lumea îi aruncase flori, aplaudîndu-i cîntecele,
Iranon r mase, i la fel prietenul s u, c ruia îi pl cea aerul
rb toresc al ora ului. Romnod purta trandafiri i smirn în
pletele lui negre, Iranon cînta noaptea pentru petrec re i, dar nu
se schimba deloc. Încununat cu vi de munte, visa mereu la
str zile de marmur din Aira, la Nithra cea cu apele cristaline.
Iranon se produse într-o zi la palatul plin de fresce al
monarhului, pe un podium de cristal în at deasupra unei oglinzi
uria e. Cînt cu atîta suflet, încît le d du ascult torilor s i
impresia c pardoseala r sfrîngea lucruri str vechi, splendide, pe
jum tate uitate, i nu ni te convivi congestiona i de vin, care îi
aruncau lui flori. Regele îl rug s i arunce purpura sfî iat i-l
îmbr în satin i în es turi de aur, cu inele de jad verde i
br ri de filde patinat. Îl g zduia într-o înc pere aurit i
împodobit cu tapiserii, avînd un pat din lemn frumos sculptat,
acoperit cu m tase brodat cu flori. Iranon r mase atunci la
Oonai, cetatea l utelor i a dansului.
Nu se tie cît timp a stat Iranon la Oonai, îns într-o zi regele
invit la palat dansatori foco i din de ertul Liraniei i cînt re i din
flaut, negricio i, din Drinen. În seara aceea, chefliii îi aruncar lui
Iranon mai pu ine flori decît dansatorilor i flauti tilor. Încetul cu
încetul, Romnod, cîndva micul copil din Teloth, cetatea de granit,
devenea tot mai grosolan i pus pe b utur . El visa din ce in ce
mai pu in i nu mai asculta cu aceea i pl cere cîntecele lui
Iranon. În ciuda triste ii sale, Iranon continua s cînte i s visese
la Aira, cetatea de marmur i berii.
Apoi, într-o noapte, greoi i congestionat, Romnod sa stinse pe
pernele de m tase ale canapelei sale de benchetuial . Muri în
vreme ce Iranon, palid i slab, cînta pentru sine într-un ungher
întunecos.
Dup ce- i plînse prietenul i-i acoperi mormîntul cu ramuri
verzi înmugurite, cum îi pl ceau odinioar lui Romnod, Iranon î i
scoase ve mintele de m tase i podoabele i plec din Oonai,
cetatea l utelor i a dansurilor, f s -l observe nimeni, îmbr cat
doar în purpura sfî iat cu care venise, i cu fruntea încununat
de vi proasp de munte.
La apusul soarelui, Iranon pornea în c utarea rii sale de
ba tin i a oamenilor care i-ar fi în eles i iubit cîntecele i visele.
În toate ora ele Cydathriei i în inuturile de dincolo de de ertul
Bnaziei, copiii cu chipuri r ut cioase î i b tur joc de cîntecele lui
vechi i de tunica sa de purpur sfî iat . Iranon p rea mereu tîn r
i cînta f încetare despre Aira, cetatea magic .
Ajunse într-o noapte în coliba mizerabil a unui b trîn cioban,
îndoit de ani i murdar. Omul î i p zea oile pe o pant stîncoas ,
aflat deasupra unui smîrc cu nisipuri mi toare. Iranon i se
adres , a a cum o f cuse de atîtea ori:
Po i s -mi spui unde a g si Aira, cetatea de marmur i
berii, prin care curge Nithra cea cristalin ?
Auzind aceste cuvinte, ciobanul îl privi pe Iranon lung i
st ruitor, de parc i amintea un lucru de demult. Îi cercet
fiecare tr tur a chipului, pletele aurii i ghirlanda de frunze.
Apoi, cl tinînd din cap, r spunse:
O, str ine, am auzit vorbindu-se despre Aira i de alte nume
pe care le-ai pomenit, dar asta s-a întîmplat cu mult vreme în
urm . Le-am auzit în tinere ea mea din gura unui tovar de
joac , fiul unui cer etor, care avea vise stranii i n scocea lungi
pove ti despre lun , flori i despre vîntul din apus. Noi rîdeam de
el, tiind din cine se tr gea, chiar dac el se credea fiul regelui.
Era frumos, ca tine, dar ciudat i pu in nebun. A fugit de acas
înc de mic, ca s -i g seasc pe cei ce i-ar fi ascultat cu pl cere
cîntecele i visele. De cîte ori nu mi-a cîntat poeme despre inuturi
care n-au existat nicicînd i despre lucruri care nici n-ar putea
exista! Vorbea mult de Aira, de rîul Nithra i de cascadele micului
Kra. Spunea mereu, de parc n-am fi tiut prea bine din cine se
trage, c avea s domneasc peste locurile acelea. Dar n-a existat
niciodat vreo cetate de marmur numit Aira, nici oameni care s
fi ascultat cu pl cere cîntece tr snite, decît în visele vechiului meu
tovar de joac , Iranon, care a disp rut.
i în amurg, pe cînd stelele ap reau una cîte una, iar luna
spîndea peste mla tin o lumin asem toare celei pe care
unui copil îi place s-o vad palpitînd pe p mînt, cînd îl legeni s
adoarm , un b trîn cu tunica sfî iat , încununat cu frunze
ve tede de vi -de-vie, se afund în uciga ele nisipuri mi toare,
privind drept înaintea sa, ca i cum ar fi v zut cupolele de aur ale
unei minunate cet i unde visele i-ar fi fost în elese.
În noaptea aceea, o parte din tinere ea i din frumuse ea vechii
lumi disp ru pentru totdeauna.
CELEPHAIS

În vis, Kuranes contempla cetatea din vale: Coasta în tinsâ

pîn dincolo de piscul înz pezit ce domina marea, i galerele în
culori vesele care p seau portul ca s exploreze inuturi
îndep rtate, acolo unde cerul i marea se ating. Tot în vis primise
numele de Kuranes, fiindc la trezire constat c îl chema altfel.
Pentru el era pesemne ceva firesc s viseze un nume nou, întrucît,
ultim descendent al familiei sale i singur printre milioanele de
locuitori indiferen i ai Londrei, i se întîmpla rareori s -i vorbeasc
altcineva spre a-i aminti cine fusese. Î i pierduse p mîntul i
banii, i nu-i pl ceau deloc manierele oamenilor din jur. Prefera s
viseze i s i însemne visele. Cei c rora le ar ta scrierile rîdeau
de el, încît ajunse s le p streze pentru sine însu i, iar la urm
încet s mai scrie. Cu cît se îndep rta de lumea înconjur toare,
cu atît mai minunate îi deveneau visele; era deci zadarnic s
încerce s le mai a tearn pe hîrtie. Kuranes nu era modern, el nu
gîndea în felul celor care scriu. În vreme ce ace tia se silesc s
despuieze via a de v lurile brodate din miturile existente în
preajma ei, ar tînd în deplina sa urî enie lucrul acela trist numit
realitate, Kuranes c uta numai frumuse ea. Cînd adev rul i
experien a nu reu iser s i-o reveleze, el o c ut în închipuire i
în iluzie, i o descoperi foarte aproape, printre amintirile tulburi
ale basmelor si viselor din copil ria sa. În copil rie ascult m i
vis m, gîndurile ne sînt înc imprecise, iar cînd încerc m, ca
adul i, s le rede tept m în propria noastr memorie, otrava
prozaic a vie ii ne întunec aceste viziuni. Unii dintre noi, îns ,
se trezesc noaptea cu fantasmele stranii ale unor coline i gr dini
minunate, fîntîni susurînd în soare, faleze aurii m rginind m ri
calme, cîmpii ce se întind pîn în marginea unor cet i adormite i
legiuni de viteji pe cai albi acoperi i cu valtrapuri, galopînd sub
liziera unor p duri dese. Atunci tim c ne-am întors în trecut,
prin por i de ivoriu, în lumea minunat care exista pentru noi
înaintea vîrstei ra iunii, vîrsta triste ii mai precis.
Kuranes reveni cu totul pe nea teptate în universul copil riei
sale. „Rev zuse" casa unde se n scuse, vasta construc ie de piatr
acoperit cu ieder în care tr iser treisprezece genera ii de
înainta i de-ai lui i unde el însu i sperase s i încheie zilele.
Lumina lunii str lucea, iar el ie ise în noaptea de var , parfumat .
Traversase gr dinile, colborîse terasele, se plimbase pe aleea cu
stejari, în parc, apucînd-o pe drumul lung i alb ce ducea spre sat.
Acesta din urm p rea s aib o mare vechime. Kuranes se
intreba dac acoperi urile ascu ite ale c su elor ad posteau
somnul sau moartea. Pe uli e cre tea înalt iarba. De fiecare parte,
ferestre cu geamurile sparte. Kuranes nu z bovise. Ca împins
tre un anume el, î i urmase neab tut calea. Apoi se sim ise
atras într-o ulicioar ce urca spre faleze i ajunsese, în sfîr it, la
rîp , unde satul i lumea întreag se pr bu eau de-a dreptul în
golul f ecou al nem rginirii. Acolo unde cerul era gol, f lun
i stele. Un gînd de nezdruncinat îl îmboldise s i continue
înaintarea, peste pr pastie i în genune, unde coborîse plutind.
Contemplase vise întunecate i informe, sfere vag luminate ce
puteau fi vise pe jum tate visate, f pturi înaripate care rîdeau i
reau s i bat joc de to i vis torii din univers. Apoi o ruptur
ru s se deschid în întunericul din fa a lui, iar el rev zu,
departe, i ce-cetatea din vale, luminoas i scînteietoare, cu
marea i corul în fundal, cu un munte avînd piscul înz pezit,
chiar lîng rm. Kuranes se trezi exact în momentul acela. Dar el
tia de-acum c locul v zut nu era altul decît Celephais din valea
Ooth-Nargai, de cealalt parte a colinelor Tanatiei, unde spiritul
u umpluse eternitatea unei ore într-o dup -amiaz de var , cu
mult vreme în urm . Se îndep rtase de îngrijitoare i, întins pe o
falez din apropiere, l sase briza cald a m rii s -l legene i s -l
adoarm . Protestase cînd îl g siser i, de -teptîndu-l, îl
conduseser din nou acas , fiindc în clipa în care îl trezeau era
pe punctul de a se îmbarca într-o galer aurit , gata de plecare
spre inuturile pline de ispit unde cerul i marea se ating. Iar
acum, el era la fel de furios c se de teptase, c ci î i reg sise
cetatea fabuloas dup patruzeci de ani penibili.
Trei nop i mai tîrziu, Kuranes reveni în Celephais. Ca i la
precedenta întîmplare, vis mai întîi satul adormit i mort, apoi
pr pastia peste care trebuie s plute ti în t cere. Sp rtura se
deschise iar i, iar el z ri minaretele scînteietoare ale cet ii, v zu
zveltele galere la ancor în portul albastru, distinse arborii gingko,
pe muntele Aran, frem tînd sub adierea brizei marine. De data
asta, îns , nu mai fu smuls din viziune i, ca i cum ar fi avut
aripi, se a ez lin pe o colin înierbat . Revenise cu adev rat în
valea Ooth-Nargai i în splendida cetate Celephais.
La poalele dealului, Kuranes înainta printre ierburi parfumate
i flori pline de splendoare. Trecu peste Na-raxa cea vijelioas ,
folosindu-se de un pode în al c rui lemn î i gravase numele în
urm cu mul i ani, apoi travers boschetele pîn la marele pod de
piatr de la intrarea în cetate. Nimic nu îmb trînise. Zidurile de
marmur nu se decoloraser , statuile de bronz lefuit nu- i
întunecaser luciul. Pîn i str jile de pe. metereze erau aceia i
oameni, la fel de tineri ca odinioar . Cînd p trunse în ora , trecînd
prin por ile de bronz i p ind pe lespezi de onix, negustorii i
îngrijitorii de c mile îl salutar de parc n-ar fi plecat nicicînd, i
la fel se întîmpl în templul de turcoaze al lui Nath-Horthath,
unde preo ii încununa i cu orhidee îi spuser ca timpul nu exista
în Ooth-Nargai i c tinere ea era aco-lo ve nic . Apoi Kuranes o
porni pe strada marginit de coloane spre zidul cet ii, cel dinspre
mare, unde se adunau la un loc negustori, marinari, in i bizari
veni i din inuturile unde marea i cerul se ating. Râmase acolo
mult vreme contemplînd portul plin de culoare, cu valurile lui
sclipind sub un soare necunoscut i cu galerele sosite de departe
leg nîndu-se pe ap . Mai contempla i muntele Aran, care se
în a majestuos deasupra oceanului, cu pantele sale acoperite de
copaci i cu v rful alb atingînd cerul.
Mai mult decît oricînd, Kuranes dorea s plece cu o galer spre
locurile îndep rtate despre care auzise atîtea pove ti stranii. Se
apuc s -l caute pe capitatnul care acceptase odinioar s -l duc .
Îl g si pe Athib a ezat pe aceea i lad pentru mirodenii. Vîslirâ
împreuna pîn la o galer din port i, dup ce marinarii primir
poruncile cuvenite, începur s se îndep rteze, pe marea v lurit
pe care se ajungea la cer. Timp de mai multe zile plutir în voia
valurilor, pîn cînd, în fine, ajunser acolo unde marea i cerul se
atingeau. Galera nu se opri ci începu s pluteadca u or pe
albastrul cerului, printre nori zdren ui i i colora i în roz. Iar
Kuranes putea vedea, departe sub chil , t ri ciudate, rîuri i cet i
de-o frumuse e nemaipomenit , nep tor întinse sub soare. Într-
un tîrziu, Athib îi spuse c li se apropia de cap t c toria, curînd
aveau s intre în portul Serranian, ora ul f cut din marmura roz
a norilor, pe coasta eterat unde cerul se întrep trunde cu vîntul
de vest; dar în clipa cînd ap rur turnurile cele mai înalte ale
cet ii, undeva în spa iu se produse un zgomot, iar Kuranes se
de tept în mansarda lui din Londra.
Cîteva luni m ir, dup aceea, Kuranes încerc în zadar s
reg seasc Celephais i galerele sale plutitoare spre cer. În visele
lui, nimeni nu fu în stare s -i arate drumul spre Ooth-Nargai, de
cealalt parte a colinelor Tanariei. Într-o noapte zbur deasupra
unor mun i întuneca i unde sclipeau focuri de tab izolate, la
mare distan unele de altele, i vedeai cete ciudate ale c ror efi
purtau clopo ei. În partea cea mai s lbatic a acestui inut
necunoscut, descoperi un zid vechi de piatr condus în zigzag
peste creste i prin v i, prea uria ca s fi fost construit de mîna
omului i atît de lung încît nu-i puteai vedea cap tul. Dincolo de
acest zid, in cenu iul zorilor, ajunse la ni te gr dini întinse. La
ivirea soarelui îl întîmpin o asemenea splendoare de flori ro ii i
albe, de frunzi uri i peluze verzi, de alei albe, de pîraie
diamantine, de lacuri azurii, de pun i sculptate i de pagode cu
acoperi uri ro ii, c în pl cerea aceea uit de Celephais.
Într-o alt noapte, Kuranes se c pe o nesfîr it scar în
spiral , cu trepte umede, i ajunse la fereastra unui turn ce
domina o cîmpie întins i un rîu luminat de lun . În ora ul t cut
de pe malul rîului, avu impresia c reg sea un piesaj dinainte
tiut. Ar fi coborît s întrebe de calea spre Ooth-Nargai, dac o
auror nelini titoare n-ar fi izbucnit dintr-un loc dep rtat, de
dincolo de orizont, ca s -i arate ruina i b trîne ea cet ii, rîul
nemi cat i n dit de stuf, moartea st pînind în ara aceea de
cînd regele Kyranatholis, revenit din expedi iile sale de cucerire,
trebuise s suporte r zbunarea zeilor.
i uite-a a, Kuranes c uta în van minunata cetate Celephais i
galerele ei care pluteau pe cer spre Serraian. El v zu destule
minuni, iar o dat îl întîlni pe marele preot, care nu poate fi
descris, fiindc poart pe fa o masc de m tase galben i
tr ie te singur într-o m stire din pietre str vechi, pe platoul
pustiu i înghe at din Leng. Cu vremea, nu mai putu suporta
posomoritele intervaluri ale zilelor i începu s i cumpere droguri
menite s -i lungeasc r stimpurile de somn. Ha ul îl ajut mult
i, o dat , îl trimise într-o parte a spa iului unde forma nu exist .
Un gaz de culoare violet îi spuse c zona aceea din spa iu se afla
dincolo de infinit. Gazul nu auzise vorbindu-se despre planete ori
despre organisme niciodat pîn atunci, dar îl identific pe
Kuranes ca pe un simplu produs al infinitului în care materia,
energia i gravita ia exist . Kuranes era acum ner bd tor s
reg seasc Celephais i minaretele sale, încît î i m ri dozele de
drog.
Veni o vreme cînd ajunse în criz de bani. Apoi, într-o zi de
var , fu azvîrlit afar din mansarda lui i r ci f int pe
str zi. Dincolo de un pod, casele deveneau din ce în ce mai mici.
Acolo se produse întîmplarea a teptat , iar el se întîlni cu
cortegiul venit din Celephais spre a-l conduce acolo definitiv. Erau
ni te cavaleri frumo i, înc leca i pe cai roibi, cu armuri sclipitoare
i purtînd tabare urzite cu aur i blazoane ie ite din comun. Erau
atît de mul i încît Kuranes îi lu drept o întreag aramat , de i
fuseser trimi i în onoarea lui; întrucît el însu i crease Ooth-
Nargai în visele sale, urma s fie numit Zeul i st pînul ei pentru
totdeauna. Îi d dur un cal i-l puser în fruntea cavalcadei, i
galopar to i cu m re ie peste cîmpiile din Surrey, pîn în inutul
unde v zuser lumina zilei Kuranes i str mo ii lui. Era tare
ciudat, dar cavalerii p reau c urc înapoi în timp pe parcursul
galopului lor. Cînd se l întunericul, î i sporir viteza, pîn
avur impresia c zboar . În zorii tulburi ajunser într-un sat pe
care Kuranes îl v zuse plin de via în copil rie i mort sau
adormit în visele lui. Acum era viu, iar ranii matinali se înclinar
adînc pe cînd cavalerii defilau pe drum, îndreptîndu-se spre
ulicioara terminat în genunea viselor. Kuranes nu mai intrase în
genune decît noaptea i se întreba cum avea s fie în timpul zilei.
De aceea, a tepta cu îngrijorare s ajung acolo. Chiar în
momentul cînd ajungea pe marginea pr pastiei, o sclipire aurie
ni dinspre vest i înv lui întreg peisajul în aburi str lucitori.
Abisul era un haos clocotitor de splendori roze i azurii, iar ni te
voci nev zute se avîntau în cîntec pe cînd cortegiul cavalerilor
plonja în gol i plutea gra ios dincolo de norii scînteietori. Cavalerii
alergau spre infinit, cu caii galopînd prin eter ca pe nisipuri de
aur. Aburii lumino i se desf cur apoi ca s lase la vedere o
limpezime i mai impresionant , limpezimea cet ii Celephais i a
coastei desf urate dincolo de ea, a piscului înz pezit ce domin
marea i a galerelor în culori vasele ie ind din port i plecînd spre
inuturile îndep rtate unde cerul i marea se ating.
Iar Kuranes domni de atunci înainte în Ooth-Nargai. El mai
domne te înc i va domni mereu, chiar dac la poalele falezei din
Inmmouth valurile rostogolesc trupul unui vagabond care a
str tut in zori satul pustiu, se joac a adar cu acest corp i-l
arunc în stîncile de sub turnul Trevor cel acoperit de ieder i
unde un berar milionar, din cale-afar de odios, se bucur de
bunurile unei familii nobile, ast zi stins în întregime.

POLARIS

Prin fereastra camerei mele, Steaua Polar arunc lic riri

stranii. Scînteiaz neîntrerupt în lungile orc infernale ale nop ii.
Iar toamna, cînd vînturile uier furioase, cînd copacii din
smîrcuri cu frunzele ro iatice fream de zor i cînd secera
lunii p le te, m a ez lîng fereastr cu ochii îndrepta i spre ea.
Din în imea boitei cere ti, sclipirea Casiopeei tremur îndelung
in vreme ce Charles Wain, t ietorul de lemne, î i începe munca în
pîcla umed din mla tin . Cu pu in înaintea aurorei, Arcturus
pîlpîie deasupra cimitirului i, departe, spre r ritul misterios,
Coama Berenicei lic re te nelini titor. Steaua Polar trimite c tre
mînt raze pale i reci, clipind urît, ca un ochi smintit ca în-
cearc s transmit un mesaj, dar care a uitat totul, mai pu in
faptul c avea de transmis un mesaj. Uneori, cînd cerul era
înnorat, reu eam s dorm.
Îmi amintesc noaptea Marii Aurora, cînd r sfrîngerile acestei
lumini diavole ti jucau peste p mîntul ml tinos. Un ir de nori
grei i-a acoperit razele, i-am adormit.
Luna sem na cu un corn nimbat cînd am observat, pentru
prima dat , Ora ul. St tea, senin i amor it, pe un platou ciudat,
ivit în fundul uneî vîlcele înconjurate de piscuri neobi nuite.
Zidurile, turnurile, coloanele, cupolele i trotuarele sale erau din
marmur albicioas . Pe str zile de marmur , stîlpi de marmur
purtau, în partea lor superioar , capetele sculptate ale unor
oameni b rbo i, cu figuri aspre. Aerul era u or, nemi cat i fier-
binte. La nici zece grade lîng zenit, str lucea Steaua Polar . Am
cercetat îndelung ora ul, dar ziua întîrzia s i fac apari ia. Abia
dup ce Aldebaran cel ro u care sclipea în partea de jos a
cerului i-a parcurs un sfert din cale în jurul orizontului, am
zut lumin i anima ie în case i pe str zi. Ni te siluete
înve mîntate bizar, purtînd amprenta unei evidente noble i, dar
care mi-au p rut îndat familiare, umblau prin lumina palid a
luna coborîte spre asfin it. Vorbeau lejer într-un idiom pe care-l
în elegeam, de i nu sem na cu nici o limb cunoscut .
Iar cînd Aldebaran cel ro u i-a str tut mai mult de jum tate
din drum, se reînst pînir întunericul i lini tea.
Trezindu-m , nu mai eram acela i. Memoria mea p strase
viziunea Ora ului, iar în suflet îmi st ruia o amintire vag , de o
natur greu definibil . Ca urmare, atunci cînd nop ile ce oase îmi
îng duir s dorm, am rev zut adesea Ora ul. Uneori ap rea sub
razele calde i aurii ale unui soare care nici el nu apunea, ci se
rotea încet în jurul orizontului. În nop ile limpezi, Steaua Polar
arunca sclipiri i mai vii decît pîn atunci.
Treptat, am început s m întreb care era locul meu în acel
ora misterios, pe platoul acela ciudat, pierdut între culmi stranii.
Ini ial m-am mul umit s observ totul ca un spectator din afara
timpului, dar curînd doream s m integrez în via a Ora ului, s -
mi rostesc p rerea asemeni locuitorilor lui, oamenii gravi care în
fiecare zi î i rezolvau în public treburile. Am ajuns chiar s -mi
spun c nici nu era vorba de un vis. De ce s fi fost, oare, casa
asta de piatr i de c mid , a ezat în vîrful unui deal, între un
smîrc sinistru i un cimitir, sau înc perea unde p trunse în
fiecare noapte Steaua Polar , de ce s fi fost ele mai reale decît
Ora ul?
Într-o noapte, pe cînd ascultam o conversa ie purtat într-un
parc mare i plin de statui, am sim it o schimbare în elegînd c
eram în sfîr it, fizic, prezent în ora . Nu mai ap ream ca un str in
pe platoul Sarkia, între vîrfurile Noton i Kadiphonek, ori pe
str zile din Olathoe. Prietenul meu Alos luase cuvîntul, iar
discursul mi-a mers la inim . Erau vorbele unui om curajos i
patriot adev rat. În noaptea aceea Daikos fusese destituit i inu ii
reîncepeau ostilit ile. Cu cinci ani înainte, ace ti fernali pitici
galbeni i bondoci ap ruser din Vestul necuno cut la marginile
regatului, asediindu:ne mai multe ora e. Erau deja la poalele
muntelui, pe pozi ii înt rîte ce puneau în pericol calea de acces
spre platou. Dac fiecare dintre noi nu opunea invadatorilor rezis-
ten a a zece oameni, eram pierdu i. F pturile acelea scunde
treceau drept mae tri în arta r zboiului. Fa de cuceririle brutale
n-aveau scrupulele noastre, ale oamenilor înal i i cu ochi cenu ii,
din Lomar.
Alos, prietenul meu, comanda toate trupele de pe platou,
purtînd pe umeri ultima speran a rii noastre. Cu acel prilej, a
evocat pericolele ce trebuiau înfruntate i i-a îndemnat pe to i
rba ii din Olathoe s se arate la fel de viteji ca str mo ii lor,
temerarii lomarieni care îi m turaser din drum pe gnophkeni
canibalii cu bra e lungi i coamele net iate atunci cînd fuseser
constrîn i s plece din Zobna spre sud, împin i de înaintarea
unui imens strat de ghea .
Alos nu mi-a îng duit s lupt al turi de r zboinicii lui. tia c
eram slab, c sufeream de un r u straniu atunci cînd trebuia s
fac fa eforturilor i priva iunilor. Cum aveam ochii cei mai ageri
din ora , i asta în ciuda lungilor ceasuri petrecute zilnic în
studiul manuscriselor pnakotice i al scrierilor filosofice datorate
rin ilor zobnarieni, prietenul meu, care nu voia s m
condamne la inactivitate, mi-a încredin at o sarcin de cea mai
mare importan . M-a trimis la turnul de veghe din Thapnen, ca
observator. Dac inu ii încercau s ia prin surprindere garnizoana
din Citadel , prin defileul muntelui Noton, urma s dau semnalul
pentru lupt torii no tri, care ar fi salvat astfel ora ul de un
dezastru neîntîrziat.
Eram singur în turn, fiindc de orice om valid era nevoie la
ap rarea trec torilor. Sim eam un junghi în inim din pricina
agita iei l untrice i a oboselii (nu dormisem mai multe zile în ir).
Iubeam ara Lomar, în care m-am n scut, i Olathoe, ora ul de
marmur zidit între piscurile Noton i Kadiphonek. Eram cît se
poate de hot rît s -mi fac datoria.
Dar pe cînd st team la pînd în înc perea din vîrful turnului,
am observat cornul lunii gata s apun , ro u i sinistru, pîlpîind
prin pîcla adunat deasupra îndep rtatei v i Banof. Printr-o
deschiz tur din acoperi , pala i scînteietoarea Stea Polar
începu s tremure ca vie i s m provoace asemeni unui diavol
ispititor. Mi s-a p rut c îmi trimitea, murmurate, pove e rele,
sugerîndu-mi s m scufund într-o somnolen tr toare, prin
aceast litanie cu ritm diabolic:

Dormi, pîndar, pîn cînd strele

Se vor învîrti dou zeci i ase de milenii.
Attinzi m -ntorc în locul unde ard in prezent.
Alte stele se vor ridica în axa cerului,
Stele ce mîngîie i stele care binecuvânteaz
Cu o dulce îndurare.
i-abia cînd îmi voi termina periplul
Trecutul va veni s bat -n por i.

Luptam împotriva nest pînitei dorin e de somn, încercînd

zadarnic s g sesc în lecturile mele din manuscrisele pnakotice
privitoare la tiin a cereasc un sens pentru cuvintele acelea
stranii. Capul, greu i cl tinat, mi-a c zut în piept, iar cînd am
deschis din nou ochii, eram într-un vis. Peste copacii urî i i
leg na i dintr-un smîrc de co mar, Steaua Polar m fixa prin
fereastr cu un rînjet însp imînt tor. Iar visul acesta n-are sfîr it.
Uneori, urlu ca un turbat de ru ine i de disperare, implorînd
creaturile de vis care m înconjoar s m trezeasc înainte ca
inu ii s str pung defileul muntelui Noton i s atace prin
surprindere Citadela. Dar fiin ele acelea sînt diavoli, îmi spun c
nu visez. Î i bat joc de mine. Rîd de mine pe cînd dorm, în vreme
ce du manul cu pielea g lbuie p trunde pe t cute în liniile
noastre. N-am putut s -mi fac datoria i am predat astfel era ul
de marmur Olathoe. L-am tr dat pe Alos, prietenul meu, eful
meu. Iar umbrele astea continu s m batjocoreasc . Ele îmi
spun c ara Lomar nu exist niciunde altundeva decît în
închipuirea mea întunecat , c în inuturile unde Steaua Polar
str luce te în mijlocul cerului iar Aldebaran cel ro u se deplaseaz
jos, la orizont, n-a existat de mii de ani decît ghea i z pad , i
nici al i oameni decît f pturile galbene i pipernicite, închircite da
frig, care se numesc "eschimo i". i pe cînd eu m zbucium în
chinurile vinov iei, str duindu-m nebune te s salvez ora ul
pentru care pericolul cre te cu fiecare minut, luptînd disperat s
desprind din visul cu casa de piatr i de c mid ridicat pe
deal, între un smîrc sinistru i un cimitir, Steaua Polar , diabolic
i monstruoas , î i arunc de pe bolta neagr razele pale i reci,
clipind hidos, ca un ochi dement ce încearc s transmit un
mesaj, dar care a uitat totul, afar , de faptul c avea de transmis
un mesaj.

BLESTEMUL DIN SARNATH

În ara Anar se afl un lac întins i lini tit. Nici o ap nu iese,

nici o ap nu intr în el. Puternica Sarnath, cetate construit pe
malurile sale cu zece mii de ani în urm , nu mai exist . Dar cu
mult înainte de Sarnath, cînd lumea abia începea, se ridica prin
acele locuri o alt cetate, Ib, la fel de veche ca lacul însu i.
Ib, ora ul din piatr cenu ie, era locuit de creaturi urîte i
stranii. Pe c mizile cilindrice de la Kadathe-ron se poate citi c
aveau aceea i culoare verde ca i lacul pîclos. Aveau ochi
proeminen i, buze c rnoase i atîrn toare, urechi ciudate, iar
glasul le lipsea. Coborîser din lun , într-o noapte cu cea , odat
cu lacul i cu cetatea cenu ie, Ib. Aceste f pturi bizare se închinau
unui idol de piatr verde ca marea, cioplit dup înf area lui
Bokrug, uria a opîrl acvatic , pe care o venerau în dansuri
oribile cînd luna plin ar ta ca o cocoa . Pe papirusurile de la
Ilarnek se mai poate citi i c ele descoperiser , într-o bun zi,
secretele focului. Fl rile fuseser între inute cu grij , spre a le
înso i cu sclipirea lor fantastic neobi nuitele ceremonii. Dar se
tiu foarte pu ine lucruri despre locuitorii din Ib. Au tr it cu atît
de mult timp în urm , iar lumea noastr omeneasc e atît de
nou ...
Dup cîteva milenii, oamenii i-au f cut apari ia în Anar.
stori oache i cu turmele lor purt toare de lîn ridicar
localit ile Thraa, Ilarnek i Kadatheron în lungul erpuitului rîu
Ai. Unele triburi, mai îndr zne e ca altele, înaintar pîn la malul
lacului, unde subsolul era foarte bogat în metale pre ioase, i
construir cetatea Sarnath. Instala i nu departe de cenu ia cetate
Ib i de ciuda ii ei locuitori, p storii fur cuprin i de o ur
cumplit fa de vecinii lor. Nu le pl cea s -i vad seara
plimbîndu-se pe lîng a ezare. Nu le pl ceau nici straniile i
cenu iile lor sculpturi monolitice, m rturii ale faptului c acea
civiliza ie era anterioar celei cu care veniser ei. Cu cît trecea
timpul, tot mai mul i oameni din Sarnath dispre uiau popula ia
din Ib. Îi dispre uiau cu atît mai vîrtos cu cît fiin ele respective
erau mici, slabe i vulnerabile: corpurile lor aveau consisten a
piftiei i nu rezistau deloc la pietre ascu ite ori s ge i.
Într-o zi, r zboinicii din Sarnath hot rîr s distrug a ezarea
Ib. Pr tia i, arca i, l ncieri, cu to ii m luir asupra cet ii
cenu ii, c reia îi masacrar locuitorii. Pentru a nu atinge acele
pturi stranii, le împinser trupurile în lac cu ajutorul unor
pr jini lungi. Apoi nimicir sistematic tot ce g sir în cetate,
azvîrlind în lac enormele blocuri monolitice dintr-o piatr gri ce nu
sem na cu nici o alt piatr , pîn ce, în sfîr it, nu mai r mase
nimic din vechea localitate Ib.
Doar idolul de piatr de culoarea m rii, cioplit dup înf area
lui Bokrug, opîrl apelor, g si îndurare din partea r zboinicilor,
care îl luar cu ei ca simboL al victoriei lor asupra zeilor i
poporului cet ii Ib. Îns , în noaptea ce a urmat instal rii sale în
templu, pe lac ap ru un ciudat vîrtej luminos, iar a doua zi
mul imea din Sarnath constat c idolul verde disp ruse,
descoperind totodat cadavrul marelui preot Taran-Ish. Acesta
cea întins lîng altarul de crizolit, cu fa a desfigurat de un
însp imînt tor rictus de team . Înainte de a muri scrisese, cu o
mîn tremur toare pe altarul de crizolit: Blestem.
Dup Taran-Ish urmar mul i mari preo i în Sarnath, îns
idolul din piatr de culoarea m rii nu mai fu g sit niciodat . Se
scurser veacuri, Sarnath ajunse o cetate foarte prosper . Doar
preo ii i cîteva b trîne.
Î i mai aminteau de ultimul mesaj scris de Taran-Ish pe altarul
de crizolit. Exista acum un drum de leg tur între Sarnath i
Ilarnek. Numeroase caravane îl foloseau în comer ul lor cu metale
pre ioase, es turi fine, bijuterii, c i, unelte pentru me te ugari,
i cu toate obiectele de lux pre uite de popula ia ce locuia de-a
lungul erpuitorului rîu Ai i dincolo de el. Sarnath deveni o
localitate înc i mai frumoas , mai plin de roadele în elepciunii,
mai puternic . Î i trimisese armatele s cucereasc inuturile
învecinate, pîn în ziua cind nu mai exist decît un singur rege, pe
tronul din Sarnath, conduc tor al întregii ri Anar. Magnifica Sar-
nath era minunea lumii, mîndria întregii omeniri. Zidurile sale
erau din marmur lefuit . Aveau trei sute de co i în ime i
aptezeci i cinci l rgime, ca s poat permite carelor s circule cu
urin . În partea dinspre lac fusese ridicat un zid de piatr
verde care s opreasc valurile uria e ce comemorau astfel, în
mod curios, o dat pe an, distrugerea cet ii Ib. Cînd intrai în
ora , cincizeci de bulevarde largi, traversate de cincizeci de str zi,
uneau lacul cu por ile. Toate erau pavate cu onix, exceptîndu-le pe
cele pe care treceau caii, c milele i elefan ii, acestea fiind
acoperite cu granit. Fiecare din por ile de bronz ale cet ii era
flancat cu statui de lei i elefan i, cioplite dintr-o piatr
necunoscut . Casele din Sarnath erau din c mizi l cuite i
calcedonie; fiecare avea o gr din închis între ziduri i un frumos
bazin cu ap limpede. Erau foarte pl cute i unice în felul lor.
Bol ile lor splendide îi încîntau pe c torii veni i din Thraa, din
Ilarnek i din Kadatheron. i totu i, aceste case nu însemnau
nimic în compara ie cu m re ia palatelor, a templelor i gr dinilor
apar inînd b trînului rege Zakkar. Cea mai mic dintre numeroa-
sele sale re edin e era mai minunat decît cea mai frumoas
cl dire din Thraa, din Ilarnek sau din Kadatheron. Palatele lui
erau atît de înalte c , v zute de afar , p reau s ating cerul. Iar
cînd le luminau tor ele înmuiate în ulei de Dother, pere ii l sau s
se disting mari fresce epice de o splendoare i o bog ie
inimaginabile. Toate coloanele de marmur erau sculptate, iar
spa iile de la parter încînt tor decorate cu berile, cu lapislazuli i
alte pietre rare, aranjate în a a fel încît s reproduc extraordinare
covoare florale. Mai erau fîntîni somptuoase, ale c ror jeturi de
ap înmiresmat alc tuiau dansuri de un rafinament uimitor. Cît
despre tronul regal, el se în a cu multe trepte deasupra solului
plin de str lucire. Era în întregime din ivoriu, cioplit dintr-o
singur bucat . Nimeni n-ar fi tiut s spun de unde putea
proveni blocul acela enorm, dar el existase, fiindc tronul era
dovada. Mai existau numeroase galerii i circuri uria e unde leii,
elefan ii i oamenii se înfruntau pentru pl cerea regilor. Cîteodat ,
aceste arene erau umplute cu apele lacului pentru a îng dui
organizarea de lupte între înot tori, sau între oameni i diferite
specii periculoase de animale acvatice. Cele aptesprezece temple
din Sarnath sem nau cu ni te turnuri înalte i, pe m sur ce te
apropiai de ele, observai c fuseser construite din pietre
multicolore cu totul necunoscute în alte p i. Cel mai mare dintre
ele avea o mie de co i în ime. Acolo tr ia marele preot, într-un
lux cu nimic mai prejos celui princiar. Acolo se aduna mul imea ca
-i adore pe Zo-Kalar i pe Tamasb, principalele zeit i din
Sarnath, ale c ror racle, înv luite în t mîie, p reau tronuri de
monarhi. Imaginile acestor idoli erau atît de perfect lucrate, atît de
vii, încît ai fi jurat c Zeii b rbo i edeau acolo în carne i oase. În
templu se perpetua ura lui Bokrug, opîrla apelor. i tot acolo se
strase altarul de crizolit pe care st tea înscris blestemul lui
Taran-Ish.
trînul rege Zakkar mai poruncise s se constru-iasc ni te
gr dini m re e. Ele se aflau în mijlocul cet ii Sarnath, pe un loc
larg, înconjurat de ziduri înalte i acoperit de un imens dom de
sticl prin care soarele, luna i planetele se reflectau cu sclipiri
blînde, atît ziua
cît i noaptea. Vara, gr dinile erau r corite de o briz pl cut
mirositoare, r spîndit prin dispozitive ingenioase, iar iarna, un
nev zut sistem de înc lzire între inea înl untrul gr dinilor o
temperatur de prim var . O mul ime de poduri înc lecau micile
cursuri de ap rostogolite peste pietricele colorate. Desp ite prin
peluze largi, pîrîia ele, care str teau spa ii extrem de divers
colorate, c deau sub form de cascad în ni te b i cu nuferi
înflori i. Lebede albe pluteau acolo în tihn , leg nate de cîntecele
melodioase ale p rilor rare, rivalizînd cu susurul apelor.
Malurile înverzite erau dispuse în terase supraetajate, prev zute
ici-colo cu butuci de vi -de-vie, cu arbori înflori i i cu b nci de
marmur ori de porfir. i mai erau capele i temple mai mici unde
te puteai odihni în reculegere deplin , rugîndu-te zeilor celor mai
apropia i.
În fiecare an, Sarnath comemora distrugerea cet ii Ib. Era
prilej de cîntece, de b utur i dans. Aveau loc petreceri
numeroase i importante. Serb ri însufle ite, unde cîntau din
ut arti ti încununa i cu trandafiri de Zokkar, omagiind vitejia
str mo ilor care exterminaser locuitorii din Ib. Ca s blesteme
osemintele mor ilor, regii se aplecau peste lacul unde acestea z -
ceau în adîncuri. La început, marilor preo i nu le pl ceau
asemenea manifest ri ale bucuriei s lbatice, întrucît circulau
printre ei pove ti stranii. Se vorbea de felul cum disp ruse idolul
de culoarea m rii, de faptul c Taran-Ish n-ar fi murit de nimic
altceva, decît de fric . Din în imea turnului lor, spuneau preo ii,
observau uneori lic riri pe apele lacului. Dar anii trecur f ca
vreun lucru important s se petreac . Preo ii ajunser s rîd de
povestea aceea i s se al ture în cele din urm orgiilor f cute de
petrec re i. În fond, nu s vîr iser oare ei în i, din vîrful
turnului lor, ritul str vechi i secret al urii fa de Bokrug?
Sarnath tr i o mie de ani în bog ie i pl ceri. S rb torirea
mileniului scurs de la distrugerea cet ii Ib dep i în m re ie tot
ce se putea imagina. În ara Anar, festivit ile fuseser preg tite
vreme de zece ani. Cu ocazia aceea, oamenii d dur fuga din
Thraa, din Ilar-riek i din Kadatheron, care pe cai, care pe c mile,
care pe elefan i. În ajunul marii zile, prin ii i pelerinii ridicaser
corturi i pavilioane dinaintea zidurilor de marmur . În sala
banchetului, Nargis-Hei, regele, îmb tat de vinul vechi din
pivni ele de la Pnoth, ora cucerit, petrecea înconjurat de nobilii
i. Avea la mas bucate ispititoare: p uni de pe îndep rtatele
dealuri Implan, c lcîie de c mil din de ertul Bnaziei, nuci,
mirodenii din crîngurile sydathriene, perle de Mthal, b tute de
valuri i dizolvate în o et de Thraa. Buc tari vesti i preg tiser o
sut de sosuri diferite. Dar felurile preferate de convivi erau pe tii
cei mari din lac, servi i pe platouri de aur, încrustate cu rubine i
diamante.
În vremea asta, ceilal i s rb toreau mileniul prin alte locuri. În
turnul Marelui Templu, preo ii gustau i ei din pl cerea festinului,
iar sub pavilioanele ridicate în afara incintelor, prin ii str ini î i
organizaser propriile lor petreceri.
Marele preot Gnai-Kah fu cel dintîi care v zu umbrele coborînd
spre lac din luna coco at i cea a verde ridicîndu-se deasupra
întinderii de ap spre a înv lui într-un halou funest domurile i
turnurile cet ii Sarnath, de-acum condamnat .
Apoi, cei care erau în turnuri i în jurul ora ului v zur plutind
pe ape lumini stranii, pe cînd pintenul de piatr cenu ie Akurion,
care în mod obi nuit se în a pe malul lacului, ajunsese sub ap .
Frica puse st pînire pe prin ii din Ilarnek i din Rokol, care
poruncir s li se desfac în grab corturile i plecar .
tre miezul nop ii, toate por ile de bronz ale cet ii Sarnath se
deschiser , l sînd s treac o mul ime îngrozit care invad
cîmpia. Era momentul cînd to i str inii o luar la fug . Pe
chipurile acelea terorizate se citea o nebunie n sc toare de orori
cu neputin de suportat. Cuvintele smulse de pe buzele lor
evocau scene atît de înfior toare, încît nimeni nu cutez s le
verifice spusele. Oamenii p trun i în sala banchetului regal o
siser buimaci, cu ochii ie i din orbite de spaim . C ci
Nargis-Hei i curtea sa disp ruser din locul acela invadat de o
hoard de creaturi verzui, mute, cu ochi bulbuca i, cu buze
 rnoase i atîrn toare, cu urechi ciudate. Nouveni ii dansau.
Agitau platourile încrustate cu rubine i diamante, din care
neau fl ri. Prin ii i pelerinii care fugeau din cetate, c rind
pe cai, pe c mile sau pe elefan i, se întoarser pentru ultima dat
spre lacul pletos i v zur stînca Akurion scufundat .
Cei ce s-au salvat din acele locuri înfrico toare povestir
tuturor întîmplarea. Caravanele evitar cetatea Sarnath,
renun înd de atunci înainte la metalele ei pre ioase.
Trecu mult vreme pîn cînd s reapar oamenii. Nu erau îns
locuitorii rii Anar, ci ni te tineri blonzi cu ochi alba tri. Pe
drumul spre Sarnath, ace ti aventurieri g sir marele lac lini tit i
pintenul cenu iu care îl domina. Dar nu v zur minunea lumii i
fala întregii omeniri. Acolo unde cîndva se ridicau ziduri de trei
sute de co i i turnuri înc i mai înalte, se afla un rîu ml tinos.
Unde tr iser cincizeci de milioane de oameni, se tîra acum
detestata opîrl a apelor. Pîn la minele de metale pre ioase,
disp rute i ele... Da, blestemul se ab tuse peste Sarnath.
Înfundat în stuf ri , fu g sit îns un curios idol verde. O
sculptur str veche, înf îndu-l pe Bokrug, marea opîrl
acvatic . Transportat în cel mai înalt templu din Ilarnek, idolul
este de atunci adorat, în serile cu lun coco at , în cet ile din
Anar.

CORABIA ALB

numesc Basil Elton i sînt paznicul farului din North Point,

de care tata i bunicul au avut grij înaintea mea. E un far
cenu iu, construit destul de departe de rm, pe stîncile
alunecoase, dezvelite doar de reflux. Vreme de un veac, navele cele
mai ar toase de pe apte m ri au trecut falnic prin fa a lui. Cînd
tr ia bunicul, erau foarte multe, îns în anii tat lui meu se
împu inaser în mare m sur . Acum vin atît de rar, c uneori m
simt înfior tor de singur, de parc a fi ultimul om de pe p mînt.
Navele acelea vechi, cu pînze albe, soseau de pe coaste
îndep rtate unde str luce te un soare fierbinte i miresme
ame itoare plutesc deasupra gr dinilor i templelor viu colorate.
trînii c pitani veneau adesea s -l vad pe bunicul meu, s -i
vorbeasc de lucrurile pe care el le-a povestit tat lui meu, iar tata
mi le-a povestit mie în lungile seri de toamn , cînd vîntul dinspre
est urla nebune te. Iar despre lucrurile pomenite i despre multe
altele eu am citit în c ile primite cînd eram tîn r i foarte curios.
Exist îns ceva i mai m re decît tiin a b trînilor i decît cea
din c i. Asta-i tiin a secret a oceanului. Albastru, verde,
cenu iu, alb sau negru, calm, agitat sau cu mici valuri înspumate,
oceanul nu-i niciodat t cut. Îl observ dintotdeauna, îl ascult i-l
cunosc bine. La început îmi spunea numai pove ti simple despre
plajele lini tite i porturile din vecin tate, dar cu trecerea anilor a
devenit mai prietenos, vorbindu-mi i despre altceva. Despre
subiecte mai stranii i mai îndep rtate în spa iu i timp.
Cîteodata, în amurg, aburii suri de deasupra orizontului s-au
retras intr-o parte i-n alta ca s -mi îng duie s descop r ce se
afla dincolo de lumea real . Iar alteori noaptea, apele adinci ale
rii au devenit limpezi i fosforescente, ca s pot întrez ri ce
ascundeau în str fundurile lor. i lucrurile pe care le-am v zut
adesea m-au f cut s în eleg ce a fost, ce va fi i ce este fiindc
oceanul e mai vechi decît mun ii, i plin de amintirile i de visele
timpului.
Corabia aib avea obiceiul s vin dinspre sud, cînd luna era
plin i în at mult pe cer. Venea dinspre sud, alunecînd încet i
cut pe suprafa a m rii. i fie ca marea era agitat sau calm , fie
vîntul era favorabil, sau nu, plutea mereu cît se poate de
normal, cu toate pînzele desf urate, cu lungile ei iruri de vîsle
lovind apa în acela i ritm. Într-o noapte, am z rit pe punte un om
cu o barc , echipat cu o tunic lung i care p rea c -mi face
semne s-a m îmbarc pentru o c torie spre rmuri dep rtate i
necunoscute.
L-am rev zut adesea dup aceea, pe lun plin , i de fiecare
dat îmi f cea semne. În noaptea cînd am r spuns chemarii lui,
luna str lucea din cale-afar de viu. Am traversat valurile pîn la
corabie pe un pod alc tuit din raze de lun . Omul care îmi f cuse
semne mi-a urat bun venit într-o limb melodioas ce-mi p rea
perfect cunoscut . Orele urm toare fur pline de cîntecele
vîsla ilor. Navigam spre sudul misterios, c uzi i de sclipirea
aurie a lunii pîine. Iar la ivirea zorilor ro ietici ai zilei, am z rit
rmul verde al unor inuturi îndep rtate, limpezi i frumoase, pe
care nu le tiam. Terase impun toare, pres rate cu arbori, l sau
se vad ici-colo acoperi uri albe, str lucitoare, i coloanele
unor temple ciudate, ridicate din mare. Pe cînd ne apropiam de
rmul înverzit, omul cu barb mi-a vorbit despre inutul acela,
ara Zar, unde se g seau adunate laolalt toate visele i toate
gîndurile minunate tr ite cîndva de oameni i apoi uitate.
Cercetînd iar i terasele, mi-am dat seama c apusese adev rul,
ci multe din spectacolele ce mi se ofereau privirii le mai v zusem
printre ce uri, dincolo de orizont, i în adîncurile fosforescente ale
oceanului. Erau, de asemenea, forme i fantezii mai încînt toare
decît tot ce privisem pîn atunci: viziuni ale tinerilor poe i mor i
înainte ca lumea s poat afla ce v zuser i ce visaser . Noi n-am
ancorat îns lîng paji tile v lurite din Zar, deoarece se zice c
acela care pune piciorul acolo nu se mai întoarce nicicînd în lacu-
rile sale natale.
În vreme ce corabia alb se îndep rta f zgomot de terasele i
templele din Zar, am, observat departe, la orizont, turlele unui
ora . Omul cu barb mi-a spus:
E Thalarion, ora ul celor o mie de minuni, acolo se afl toate
misterele pe care omul a încercat zadarnic s le p trund .
Cînd am ajuns aproape, am v zut c a ezarea era mai mare
decît toate ora ele visate de mine înainte. Turlele templelor sale
str pungeau cerul, nu le puteai z ri vîrful. Pîn dincolo de orizont
se întindeau ziduri severe, cenu ii, pe deasupra c rora reu eai s
distingi doar câteva acoperi uri, straniii i nelini titoarei, îns
decorate cu frize bogate i cu minunate sculpturi. M ardea
dorin a de a intra în ora ul acela fascinant, dar i resping tor, i l-
am rugat pe b rbos s m debarce pe jetel , lîng enorma poart
sculptat Akariel. El a refuzat, vorbindu-mi cu blînde e:
Mul i sînt cei intra i în Thalarion, ora ul cu o mie de minuni,
îns nici unul dintre ei n-a mai revenit vreodat . C ci acolo nu
tr iesc decît demoni sminti i care au fost cîndva oameni, iar
str zile sînt albe de osemintele celor ce i-au ridicat privirile spre
zei a Lathi, st pîna ora ului:
Corabia alb trecu, a adar, pe dinaintea zidurilor din Thalarion
i, timp de mai multe zile, se inu pe urmele unei p ri care
zbura spre sud, avînd penajul sclipitor, de culoarea cerului. Apoi
am ajuns pe o coast ademenitoare, cu tufe înflorite în toate
nuan ele, i unde, cît vedeai cu ochii, nu întîlneai decît crînguri
vesele i copaci sc lda i din plin de lumina soarelui ajuns la zenit.
Din ni te boschete ascunse, ajungeau pîn la noi frînturi de cîntec
i de melodii armonioase, întrerupte prin rîsete atît de pl cute
încît, ner bd tor, i-am îndemnat pe vîsla i s mine mai repede.
Omul cu barb n-a scos un cuvînt, îns m observa pe cînd ne
apropiam de malul cople it de crini. Deodat , vîntul care adia
peste paji tile înflorite i peste copacii stufo i aduse un miros ce
m-a f cut s m înfior. Suflarea lui se înt ri i aerul se umplu de
mirosul fetid i carnal al ora elor lovite de cium i al cimitirelor
abia s pate. În vreme ce ne îndep rtam rapid de coasta
blestemat , b rbosul mi-a vorbit în. sfîr it:
Asta e Xura, ara pl cerilor de neatins.
Înc o dat , corabia alb urm pas rea cerului pe m ri calde,
mîngîiate de brize u oare i înmiresmate. Zi dup zi, noapte dup
noapte am tot plutit, iar pe lun plin ascultam cîntecele
vîsla ilor, unduioase ca noaptea îndep rtat în care îmi p sisem
inutul natal.
Pe un încînt tor clar de lun , am aruncat ancora în portul
Sona-Nyl, m rginit de promontoriile de cristal, gemene, care se
înal din mare i, întîlnindu-se, formeaz un arc splendid. Era
ara Închipuirii. Am ajuns la rmul înverzit pe un pod de aur
alc tuit din raze de lun . În inutul Sona-Nyl nu exist nici timp,
nici spa iu, nici suferin , nici moarte, iar eu am r mas acolo
vreme de mai multe eternit i. Crîngurile i paji tile sînt verzi,
florile vii i parfumate, rîurile albastre i cînt toare, fîntînile
limpezi i r coroase. Minunate i m re e sînt templele, palatele i
ora ele din Sona-Nyl. P mîntul acesta n-are margini, c ci dup
fiecare spectacol al frumuse ii îmi oferea altul înc i mai frumos.
La ar i în splendoarea ora elor, mul umi i, oamenii tr iesc
dup placul inimii lor. To i locuitorii sînt înzestra i cu o gra ie
nepieritoare i au parte de o fericire neumbrit de nimic.
Pe parcursul eternit ilor petrecute de mine acolo m-am
plimbat cu sufletul r pit prin gr dinile ce l sau s se vad printre
pîlcuri de arbu ti pagode cu acoperi ul avîntat în sus la ambele
capete i unde pe marginea aleilor albe cresc tufe ginga e cu flori.
M-am c rat pe dealuri din al c ror vîrf puteam contempla îm-
prejurimile de un farmec subtil: tîrguri dominate de clopotni e se
cuib reau în scobiturile v ilor pline de verdea , iar cupolele aurii
ale unor ora e imense scînteiau pe orizontul nesfîr it. Am admirat
pe clar de lun marea sclipitoare, promontoriile de cristal i portul
lini tit unde st tea la ancor corabia alb . i tot într-o noapte cu
lun plin , în anul imemorial Tharp, am remarcat silueta p rii
cerului. Îmi f cea semne i m-a cuprins iar i dorul de duc . I-am
vorbit atunci omului cu barb , m rturisindu-i dorin a mea de a
vizita îndep rtata Cathurie, pe care n-a v zut-o nimeni, dar se
credea c ar fi situat dincolo de coloanele de bazalt din apus.
ara aceea e a Speran ei i în ea lumineaz în toat str lucirea lor
reprezent rile ideale ale lucrurilor cunoscute de noi cel pu in
a î i închipuie lumea. Îns b rbatul mi-a zis:
Ia aminte la m rile primejdioase unde se spune c se afl
Cathuria. În Sona-Nyl nu exist nici durere, nici moarte, dar cine
poate ti ce-i dincolo de coloanele bazaltice de la apus?
În luna urm toare m-am îmbarcat pe corabia alb i am
sit portul acela pa nic, înso it de b trîn.
Pas rea cerului, zburînd înaintea noastr , ne-a condus pîn la
coloanele de bazalt din apus, îns de data asta vîsla ii nu i-au
mai cîntat cîntecele duioase sub lun . M gîndeam adesea la ara
necunoscut a Cathuriei, la boschetele ei, la palatele ei minunate,
întrebîndu-m ce pl ceri noi m a teptau.
Cathuria, îmi repetam, este l ca ul zeilor i inutul unor ora e
de aur, f num r. P durile sînt de santal i de aloe, ca
boschetele înmiresmate de camorin, iar prin arbori ciripesc vesel
ri colorate.
Pe în imile verzi i înflorite se înal temple din marmur roz,
bogat sculptate, iar în cur ile lor se afl fîntîni de argint prin care
nesc, cu un susur încînt tor, apele parfumate ce coboar de la
ivzoarele rîului Narg. Iar ora ele Cathuriei sînt încinse cu ziduri de
aur, str zile lor tot cu aur sînt pavate. În gr dinile acestor ora e
cresc orhidee stranii, i mai g se ti acolo lacuri pl cut mirositoare
cu fundul de coral i ambr . Noaptea str zile i gr dinile sînt
luminate de felinare me te ugit fasonate din carapace de broasc
estoas , în trei culori, i auzi sunetele melodioase ale unui s'olist
i ale unui cînt re din l ut .
i toate casele din Cathuria sînt palate, fiecare construit la
marginea unui canal plin de miresme pe unde curg apele sacre ale
rîului Narg. Cl dirile sînt din marmur i porfir, iar acoperi urile
sînt din aur sclipitor ce r sfrînge razele soarelui, sporind
splendoarea ora elor, pe cînd zeii pa nici le privesc de pe piscurile
unor mun i îndep rta i. Mai str lucit decît toate celelalte este
palatul marelui monarh Dorieb, despre care unii afirm c -i un
semizeu, iar al ii c -i zeu de-a binelea.
Zidurile înalte ale palatului s u au deasupra o mul ime de
turnule e din marmur . În s li spa ioase se adun popor
nenum rat, i tot acolo stau ag ate trofee vechi de secole. Iar
acoperi ul este din aur pur, a ezat pe stîlpi înal i cu rubine i
lapislazuli. Pardoseala e din sticl i de sub ea curg apele
iluminate ale rîului Narg, prin care înoat pe ti multicolori,
necunoscu i dincolo de încînt toarea Cathurie.
a îmi închipuiam eu Cathuria, îns omul cu barb m
sf tuia mereu s fac calea-ntoars i s revenim pe rmurile
fericite din Sona-Nyl, fiindc Sona-Nyl le este cunoscut
oamenilor, pe cînd Cathuria n-o v zuse nimeni, niciodat .
 Iar în a treizeci i una zi a c toriei noastre pe urmele p rii,
am z rit coloanele de bazalt din apus. Cea a le înv luia, pentru ca
nimeni s nu poat str bate cu privirea dincolo de ele sau s le
disting vîrful, despre care se spune c str punge cerul.
Iar omul cu barb m-a implorat din nou s fac cale-ntoars .
Dar nu I-am ascultat, fiindc de dincolo de pîcla ce înconjura
coloanele am avut impresia c aud melodii cîntate din gur i din
ut , sl vindu-m pe mine, cel ce c torisem atît de departe pe
lun plin i tr isem în ara Închipuirii.
Iar pe sunetele acestui cîntec corabia alb s-a afundat în cea ,
între coloanele de bazalt din apus. i pe cînd muzica înceta iar
cea a se ridica, nu Cathuria ni s-a ivit dinaintea ochilor, ci o mare
agitat i de neîmblînzit, care ne-a antrenat ambarca iunea fragil
spre un loc necunoscut. Curînd urechile noastre au perceput
vuietul îndep rtat al unor c deri de ap ; iar la orizont am observat
izbucnirea colosal a unei cascade monstruoase, unde toate
oceanele lumii se adunau laolalt ca s se pr bu easc în neantul
abisului.
Atunci omul cu barb mi-a zis, cu lacrimi curgîndu-i pe obraji:
Am plecat din ara minunat i n-o s-o mai revedem nicicînd.
Zeii sînt mai mari decît oamenii, zeii au cî tigat.
Mi-am închis ochii înainte de ocul care, tiam, urma s se
produc , ferindu-mi astfel privirile de pas rea cerului, r mas s -
i agite aripile albastre cu un aer batjocoritor.
Dup ciocnire a venit întunericul, i am auzit urlete de oameni
i de f pturi neomene ti. Vînturile din est b teau cu violen a
furtunii i îmi înghe aser pîn i oasele, cum st team ghemuit pe
piatra umed ce-mi ap ruse sub picioare. Apoi, auzind alte
bubuituri, mi-am deschis ochii i m-am trezit pe postamentul
farului de-unde plecasem cu o eternitate în urm . În bezna de sub
mine se puteau distinge contururile neclare ale unui vas mare
care se zdrobea de stîncile nemiloase, iar cînd am privit in sus, am
zut c pentru prima dat din clipa în care bunicul î i
asumase grija func ion rii lui lumina farului se stinsese.
Iar mai tîrziu în noapte, cînd am intrat în turn, am descoperit
pe perete un calendar r mas exact a a cum îl l sasem eu în ziua
plec rii mele în c torie. În zori, am coborît din turn i am c utat
urmele naufragiului pe stînci, dar tot ce am putut g si au fost o
ciudat pas re moart , la fel de albastr cum e cerul, i o vîsl
sf rîmat , de un alb mai viu decît al spumei de pe valuri ori al
pezii de pe în imi.
i din ziua aceea oceanul nu-mi mai poveste te secretele lui,
iar luna a str lucit de multe ori de atunci încoace, plin , în at
mult pe firmament, îns corabia alb venit din sud n-a mai
ap rut niciodat .

PISICILE DIN ULTHAR

Se poveste te c în Ulthar, pe cel lalt mal al rîului Skai,

nim nui nu-i este îng duit s ucid o pisic . Sînt tot mai convins
de asta, uitîndu-m la cea care st întins i toarce aici, lîng foc.
Pisica e un animal misterios. Ea ghice te i vede lucruri pe care
fiin ele umane nu le percep. Nu-i oare sufletul str vechiului Egipt
i subiectul istorisirilor uitate din Meroe i Ophir? În plus, e rud
cu St pînul Junglei, iar în aceast calitate mo tene te secretele
sumbrei i nelini titoarei Africi. Sfinxul e v rul ei. Vorbe te aceea i
limb , dar e mai veche decît el i î i aminte te ceea ce Sfinxul a
uitat.
În Ulthar, cu mult înainte de a se fi interzis uciderea pisicilor,
tr iau un ran b trîn i nevasta lui, c rora le pl cea s prind i
omoare pisicile vecinilor. De ce f ceau ei un asemenea
masacru? N-am habar. Mul i oameni nu sufer pisicile i nu le pot
vedea alunecînd pe furi , prin cur i i prin gr dini dup l sarea
amurgului. Poate c i cei doi erau dintre ace tia, cert e c
omorau toate pisicile care se apropiau de casa lor. Dup ipetele
auzite noaptea, mul i s teni credeau c ei trebuie s fi avut un
mod foarte aparte de a se descotorosi de animale. Evitau, îns , cu
grij s discute cu b trînul i cu femeia lui. Trebuie s spun c
expresia fe elor lor ridate era însp imînt toare. Într-adev r, dac
proprietarii pisicilor îi detestau pe ace ti stranii locatari ai unei
su e modeste, ascuns sub ni te stejari centenari în fundul unei
cur i p ginite, teama le era înc i mai mare. i în loc s -i
trateze ca pe ni te uciga i, se mul umeau s i împiedice
animalele favorite s se apropie de casa blestemat . Cînd, ca
urmare a vreunei impruden e, disp rea o pisic iar la c derea
nop ii se auzeau zgomote ciudate, st pînului ei nu-i ma r mînea
nimic de f cut decît s se jeluiasc , ori s se resemneze,
mul umind destinului c disp rutul nu era vreunul din copiii lui.
ci oamenii din Ulthar erau simpli. Ei nu tiau de unde
proveneau pisicile. Într-o, zi, o caravan cu str ini veni i din
miaz zi p trunse pe uli ele strîmte i pavate din Ulthar. C torii
ace tia aveau pielea închis la culoare i nu sem nau cu cei ce
str teau, de dou ori pe an, satul. Pentru cî iva b nu i, î i
ghiceau, norocul în pia i cump rau din cît tig coliere de sticl .
Nimeni n-ar fi tiut s spun care le era ara de ba tin . Se
purtau îns curios, iar rugile lor neobi nuite provocau uimire. Pe
laturile c ru elor pictaser siluete stranii ale c ror corpuri
omene ti purtau capete de pisici, de oimi, de berbeci i de lei.
Conduc torul caravanei avea pe cap o c ciul decorat cu dou
coarne i un cerc ciudat.
În caravana aceea ie it din comun se afla un b ie el orfan de
tat i de mam , care î i rev rsase toat iubirea asupra unui
frumos pisoi negru. Ciuma nu-i ocolise pe ai s i, l sîndu-i totu i
acea mic f ptur spre a-i u ura durerea. Cînd e ti foarte tîn r,
po i g si alinare în op ielile vesele ale unei pisicu e negre.
iatul, pe care necredincio ii îl numeau Menes, era mai mult cu
zîmbetul pe buze decît cu lacrimi în ochi cînd se juca, pe treptele
unei rulote pictate straniu, cu micul s u animal. În cea de-a treia
diminea a ederii c torilor în Ulthar, Menes nu- i mai g si
pisoiul negru. V zîndu-l cum hohotea în pia , ni te s teni îi
povestir de b trîn i de nevast -sa, de zgomotele ce se auzeau
noaptea pe lîng casa lor. La auzul acestor cuvinte, copilul se opri
din plîns i r mase pe gînduri. Apoi spuse o rug ciune. Î i întinse
bra ele spre soare i recit ni te litanii într-o limb pe care nici un
locuitor din Ulthar n-o putea în elege. În clipa aceea, norii luar o
form curioas . Pe cer se formar contururi vagi i neclare de
plante exotice, de creaturi hibride încununate cu cercuri i coarne.
Naturii îi plac cîteodat asemenea figuri vînzolite, care fac impresie
asupra celor cu imagina ie. În aceea i noapte, c torii plecar din
Ulthar i nu mai fur v zu i niciodat .
Diminea a urm toare, s tenii descoperir cu tulburare c
pisicile disp ruser . Familiarele animale p reau s fi fugit din
fiecare c min. Mici, mari, grase, negre, cenu ii, galbene, v rgate,
în tot satul nu mai era nici o pisic . B trînul Kranon, primarul, o
inea mor c oamenii cu pielea închis la culoare luaser toate
animalele acelea pentru a r zbuna moartea pisoiului lui Menes; el
blestem i caravana, i pe b iat. Dar Nith, notarul cel pl pînd,
declar c era vorba neîndoielnic de o nou isprav de-a
trînului i a nevestei sale, c ci du nia lor fa de pisici
cre tea cu fiecare zi. Totu i, nimeni nu îndr zni s -i învinuiasc
pe oamenii aceia sini tri. Atal, fiul hangiului, jur c v zuse
toate pisicile din Ulthar adunate in amurg în curtea pustie a
cocioabei lor. Puteai s dai îns crezare pove tilor unui b iat
necopt? El spunea c pisicile le urmau solemn pe dou dintre ele,
ca i cum ar fi îndeplinit un rit necunoscut. Dar s tenii, temîndu-
se c b trînul i baba lui le f cuser pisicilor farmece ca s moar ,
preferar s nu se duc în locul acela lugubru. Îi a teptar pe cei
doi s ias în sat, ca s -i cople easc de repro uri. Satul Ulthar
adormi mînios. În zori, îns , pare s se fi produs un miracol,
fiindc locuitorii, de teptîndu-se, reg sir pisicile din localitate.
Mici, mari, grase, negre, cenu ii, galbene, v rgate toate pisicile
reveniser acas . P reau s tule i curate i torceau de pl cere.
Localnicii discutar întîmplarea, mirîndu-se din ce în ce mai mult
de acea aventur stranie. B trînul Kranon repet c acolo era
mîna oamenilor cu pielea închis la culoare, deoarece toat lumea
tia prea bine c pisicile nu se întorceau niciodat vii de la casa
celor doi cons teni sini tri. Cu to ii c zur de acord c , întrucît
pisicile nu se atingeau nici de buc elele de carne i nici de
farfuriile cu lapte, era ceva necurat la mijloc. Timp de dou zile
întregi, pisicile din Ulthar refuzar s se uite la hran i doar se
înc lzir la soare, ori pe lîng vetre. Trecu o s pt mîn pîn cînd
tenii s observe c nu mui ap rea nici o lumin la fereastra
su ei de sub copaci. Apoi, Nith cel pl pînd declar c nimeni nu-
i mai v zuse pe b trîn i pe nevast -sa din noaptea cînd dis-
ruser pisicile. Dup înc o s pt mîn , primarul î i învinse
teama i se duse s vad ce se petrece în locuin a aceea t cut .
Avu grij s mearg înso it de doi martori: Shang, fierarul, i Thul,
cioplitorul în piatr . Cînd for ar u a, nu g sir decît dou
schelete perfect cur ate i un mare num r de gîndaci ciuda i care
forfoteau prin înc pere. Descoperirea asta prilejui numeroase
discu ii. Zoth, judec torul, se contrazise îndelung cu Nith, notarul
cel firav. Kranon, Shang i Thul erau h ui i cu întreb ri. Pîn i
Atal, fiul hangiului, fu interogat în mai multe rînduri i primi
drept r splat bomboane. Se vorbea despre b trînul s tean i
nevast -sa, despre micul Menes i pisoiul s u negru, despre
litaniile lui Menes i cerul vînzolit, despre ce f cuser pisicile în
noaptea cînd plecase caravana i despre ceea ce se g sise mai
tîrziu în cocioaba de sub arborii întuneco i ai acelei cur i
resping toare. i, ca s încheiem, localnicii stabilir legea aceea
minunat , despre care vorbesc negustorii în Hotheg, iar c torii
în Nir. i anume, c la Ulthar nim nui nu-i este îng duit s ucid
o pisic .
 LUMEA DE DINCOLO

Oribila schimbare suferit de cel mai bun prieten al meu, C.

Tillinghast, dep te orice închipuire. Dou luni i jum tate nu
ne-am mai v zut, din ziua cînd îmi explicase încotro inteau
cercet rile lui de fizic i metafizic . Atunci cînd, ca r spuns la
timidele mele mustr ri, m-a azvîrlit afar din laborator într-un
acces de furie, în elesesem c de-acum înainte r mînea z vorit
acolo, în compania blestematei sale ma ini electrice, mîncînd
pu in i alungîndu- i din preajm servitorii. Totu i, nu-mi trecuse
prin minte c un scurt interval de zece s pt mîni putea s
modifice, s desfigureze în a a hal o fiin omeneasc . Nu-i deloc
pl cut s vezi un om corpolent sl bind brusc, s consta i c pielea
îi devine g lbuie, c ochii i se afund în cap, i se încerc neaz i
încep s str luceasc nelini titor, c fruntea i se umple de vini-
oare i de riduri, iar mîinile i se agit într-un tremur convulsiv.
Iar dac la toate acestea adaugi o murd rie resping toare, o
evident lips de îngrijire în cazul cuiva alt dat meticulos i
impecabil, descoperirea ts întoarce pe dos. i totu i, a a mi-a
ap rut C. Tillinghast în noaptea cînd mesajul s u incoerent m
adusese iar i dinaintea u ii lui, dup s pt mîni întregi de exil.
adar, el era spectrul care tremura pe cînd îmi d dea drumul
în untru, inînd o lumînare în mîn i aruncînd priviri furi e peste
um r, ca i cum s-ar fi temut de ni te prezen e invizibile în acea
cas veche i singuratic de pe lîng Benevolent Street. Ar fi fost
gre it s se spun c C. Tillinghast slujise tiin a i filosofia.
Cercet rile periculoase trebuiau l sate în seama unor spirite reci,
impersonale. Tillinghast c zuse nu demult prad e ecului,
solitudinii i melancoliei. Dar acum, tiam c reu ise, prev zusem
asta cu zece s pt mîni în urm , cînd îmi descrise cu entuziasm ce
era pe cale s descopere. Atunci era foarte agitat.
Ce tim noi despre lume, despre universul înconjur tor?
întrebase pedant i febril. Mijloacele prin care putem ob ine
impresii sînt ridicol de pu ine, iar în privin a obiectelor ce ne
împresoar avem cuno tin e extrem de restrînse. Nu distingem
lucrurile decît din propriul nostru punct de vedere i n-avem nici o
idee despre adev rata lor natur . Cu cinci sim uri slabe pretindem
putem cuprinde cosmosul complex i nem rginit, cînd alte
fiin e, posedînd un evantai de sim uri mai larg, mai puternic, ori
diferit, pot percepe universuri întregi de materie, de energie i de
via , care ne stau la îndemîn i, totu i, nu pot fi detectate
nicicînd de organele noastre de sim . Mi-am spus mereu c astfel
de lumi inaccesibile exist , lîng noi chiar. Acum cred c am g sit
un mijloc de a înfrînge barierele ce ne separ de ele. Nu glumesc
deloc. Peste dou zeci i patru de ore, ma ina asta va emite ni te
unde care vor ac iona asupra unor organe necunoscute din noi
în ine i, în consecin , atrofiate. Undele acestea urmeaz s ne
deschid perspective neb nuite. Vom vedea în sfîr it la ce anume
url cîinii noaptea, sau de ce î i ciulesc pisicile, dup miezul
nop ii, urechile. Vom vedea toate astea, i alte lucruri pe care nici
o f ptur vie înc nu le-a v zut. Vom str bate timpul, spa iul i
dimensiunile lui i, f s ne mi m din loc, vom putea privi în
miezul crea iei.
Cînd a vorbit a a, i-am f cut repro uri c ci îl tiam destul de
bine încît cuvintele lui s m sperie mai degrab decît s m
amuze. L-a cuprins o furie nebun i m-a alungat din cas . Acum
nu era mai pu in fanatic, îns dorin a de a se exprima îi învinsese
resentimentul; îmi scrisese, deci, o scrisoare pe un ton imperativ.
trunzînd în locuin a prietenului meu transformat pe
nea teptate într-o epav tremur toare, m-am sim it cuprins de o
teroare de neîn eles. Vorbele rostite cu zece s pt mîni în urm
reau s se fi materializat în obscuritatea înst pînit în cas .
Vocea dogit i alterat a gazdei m înfiora. Mi-a fi dorit s -i v d
pe servitori, îns el pretindea c se desp ise de ei cu trei zile în
urm . Mi s-a p rut ciudat ca b trînul Gregory s i p seasc
st pînul f s -l fi prevenit pe un prieten atît de statornic ca
mine. Dar curiozitatea îmi sporea într-atîta încît temerile îmi
disp rur curînd. Nu puteam face decît presupuneri în leg tur
cu oeea ce a tepta Tillinghast de la mine, îns n-aveam nici o
îndoial c urma s -mi încredin eze vreun secret important.
Înainte, protestasem împotriva p trunderii sale nefire ti într-un
domeniu ce nu poate fi cuprins cu mintea. Acum, cînd dup toate
aparen ele reu ise, aproape c -i împ rt eam starea de spirit, în
ciuda pre ului cu care p rea s i fi pl tit victoria. Am urmat, prin
casa pustie, flac ra tremur toare a lumîn rii pe care o inea în
mîn caricatura aceea de om. Electricitatea fusese întrerupt . Am
vrut s tiu de ce. Ar fi fost prea... Nu mai îndr zneam, murmur
gazda mea.
i continu s vorbeasc în oapt . I-am înregistrat aceast
nou manie. Nu i se întîmpla odinioar s morm ie de unul
singur. Am intrat în laborator i privirile mi-au c zut pe nesuferita
de ma in electric , dinspre care venea o lucoare nes toas ,
sinistr i violent . Era conectat la o puternic baterie chimic ,
dar nu p rea s fie alimentat cu curent, întrucît îmi aduceam
aminte c , în stadiul s u experimental, zumz ia atunci cînd era
pus în func iune. Tillinghast mi-a spus c lumina aceea
permanent nu era electric în sensul tiut de mine. M-a poftit s
a ez în stînga ma inii i a r sucit un buton undeva, sub
mpile ei. Se auzir ni te pîrîituri transformate curînd într-o
uier tur , pentru a sfîr i într-un zbîrnîit uniform. În acela i timp
luminozitatea crescu, se mic or iar i, dup care primi o tent
palid i imposibil de definit, încît n-o puteam descrie.
Observîndu-m , Tillinghast î i d du seama c eram surprins.
tii ce-i asta? mi-a optit. Asta-i ultravioletul.
A scuturat din cap într-un fel curics:
i-ai închipuit cumva c ultravioletul e invizibil? Într-adev r,
dar acum po i s -l vezi, la fel ca pe atîtea alte lucruri invizibile.
Ascult , undele venite de acolo trezesc în noi un milion de sim uri
amor ite, sim urile ps care le-am mo tenit prin secole de evolu ie,
de la starea de electron pîn la cea de organism. Am v zut
adev rul i inten ionez s i-l ar t i ie. Te întrebi cum va fi fiind,
a c o s i spun.
Tillinghast s-a a ezat în fa a mea, a stins lumînarea i m-a
privit însp imînt tor de fix.
Urechile tale, mai întîi, vor recep iona un mare num r de
impresii. Ai auzit vorbindu-se de glanda pineal ? Îmi vine s rîd
cînd m gîndesc la ceea ce spun despre ea pro tii i discipolii lui
Freud. Glanda asta e cel mai important organ de sim . Eu am
cut descoperirea. E ca un ochi f limite care ar transmite
creierului imaginile. Dac e ti normal, atunci trebuie s le percepi.
Vei avea dovada lumii de dincolo.
Am privit în jurul meu prin spa ioasa camer de mansard ,
luminat slab de raze pe care ochiul obi nuit nu le putea vedea.
Col urile mai îndep rtate z ceau în umbr i, luat în întregime,
locul era înv luit într-un halou ireal ce invita imagina ia s
produc fantasme. Cît vreme Tillinghast r mase t cut, m-am
sim it într-un templu populat de zei mor i de cine tie cînd, un
edificiu greu de închipuit, cu nenum rate coloane de piatr neagr
ridicindu-se dintr-o pardoseal de dale umede pîn la nivelul
norilor, dincolo de limitele privirii mele. Pe durata unei clipe,
imaginea a avut tr turi foarte clare, apoi s-a schimbat treptat în
ceva i mai teribil: o pustietate absolut , un spa iu infinit unde nu
vedeai i nu auzeai nimic. P rea însu i neantul i nimic altceva.
O spaim copil reasc m-a f cut s scot din buzunar revolverul
pe care îl purtam mereu asupra mea din noaptea cînd fusesem
atacat la East Providence. i chiar atunci, venind din zonele cele
mai profunde ale dep rt rii, sunetul i-a f cut înceti or apari ia.
Era foarte slab, cu vibra ii subtile i în mod cert muzicale. Avea
îns i o oarecare înc rc tur brutal , datorit c reia l-am
recep ionat în întreg corpul ca pe o delicat tortur . În acela i
timp, un curent de aer rece trecu prin fa a mea, venind tot din
direc ia de unde se auzea sunetul. Cum a teptam cu respira ia
oprit , am constatat c atît su-netul cît i curentul de aer cre teau
în intensitate, dîndu-mi impresia c stau legat ps ine în calea
unei loco-motive uria e. Am început s -i vorbesc lui Tillinghast i,
ca urmare, toate impresiile acelea neobi nuite disp rur brusc.
Am v zut doar omul, ma ina fosforescent i apartamentul
întunecos. Tillinghast zîmbea batjocoritor, cu privirile la revolverul
pe care-l scosesem aproape f s -mi dau seama. Dar, dup
expresia lui, am fost convins c auzise i v zuse la fel de bine ca
mine, dac nu i mai mult. I-am explicat cu voce sc zut ce sim i-
sem, iar el mi-a cerut s r mîn cît se poate de calm i receptiv.
Nu te mi ca, mi-a poruncit. Sub razele astea putem fi v zu i
la fel de u or cum putem vedea i noi. i-am spus c servitorii au
plecat, dar nu i-am spus i cum anume. Nepriceputa aia care-mi
cea menajul a aprins jos lumina, de i îi avertizasem pe amîndoi
n-o fac iar firele au captat vibra ii concordante. Trebuie s fi
fost ceva teribil, i-am auzit, pîn aici ipetele, în ciuda celor v zute
i auzite dintr-o alt direc ie. Mai tîrziu, am descoperit cu oroare
ve mintele împr tiate prin cas . Hainele doamnei Updike erau
lîng comutatorul de la intrare; a a am tiut ce se petrecuse. N-au
sc pat nici unul. Dar nu trebuie s te temi. Cît vreme nu ne
mi m, sîntem în siguran . Aminte te- i c avem de-a face cu o
lume terifiant , în care ne g sim practic f ap rare. Nu se mi ca
deloc.
Dublul oc al revela iei i al ordinului ce urmase m-a paralizat,
iar sub imperiul terorii spiritul mi s-a îndreptat din nou c tre
impresiile venite din ceea ce Tillinghast numea lumea de dincolo.
Eram acum într-un vîrtej de sunete i de mi ri, avînd în fa a
ochilor imagini confuze. Vedeam contururile vagi ale înc perii,
îns dintr-un anumit punct al spa iului p rea s se reverse un
torent clocotitor de forme sau de vapori imposibil de identificat,
trun i prin acoperi , mai la dreapta mea. Apoi am avut iar i
impresia c st team într-un templu, dar de data asta coloanele
ajungeau la un ocean de lumin care trimitea o raza orbitoare în
locul unde se în a coloana vaporoas v zut mai înainte.
 Scena a devenii apoi caleidoscopic , iar în aceast dezordine de
viziuni, sunete i alte senza ii f în eles m-am sim it gata-gata
m împr tii, s -mi pierd forma solid . Îmi vei aminti mereu de
situa ia aceea aparte. Cred c la un moment dat priveam un
fragment de cer nocturn, plin de sfere str lucitoare i rotitoare, iar
pe cînd cerul se îndep rta, am observat cum sorii scînteietori
alc tuiau o constela ie, o galaxie cu form determinat : aceea a
fe ei desfigurate a lui C. Tillinghast. Într-un alt moment, am sim it
cum ni te enorme obiecte mi toare m atingeau i chiar îmi
traversau corpul presupus solid, i mi s-a p rut c -l v d pe
Tillinghast privindu-le de parc sim urile lui mai bine antrenate
puteau s le sesizeze vizual. Mi-am amintit ce spusese despre
glanda pineal i m-am întrebat ce vedea el prin acel ochi
supranatural. Deodat , am avut senza ia c posed i eu o vedere
sporit . Deasupra haosului de lumin i umbr se în a o
imagine care, înc imprecis , avea totu i elemente inînd de
cosisten i de permanen . Ceva oarecum familiar, deoarece
partea neobi nuit se suprapunea pe scena terestr normal , a a
cum o imagine de film poate fi proiectat pe cortina pictat a unui
teatru. Am v zut laboratorul, ma ina electric i silueta lui
Tilinghast chiar în fa a mea, îns în spa iul neocupat de obiecte
cunoscute nu exista nici m car o singur por iune goal . Ni te
forme indescriptibile, i vii i neînsufle ite, se amestecau într-o
dezordine dezgust toare, i pe ling fiecare obiect tiut ap reau
mul ime de entit i necunoscute. P rea c oricare lucru cunoscut
intra în componen a lucrurilor necunoscute, i invers. Printre
obiectele însufle ite existau ni te monstruozit i gelatinoase i
negre, tremurînd m runt dup cum vibra ma ina. Erau multe i,
spre marea mea oroare, am v zut c se înc lecau, c erau pe
jum tate fluide i capabile s se str bat reciproc i s traverseze,
la fel, corpurile pe care le consider m solide.
Ar rile nu r mîneau niciodat imobile, ci p reau s pluteasc
mereu. Uneori, l sau impresia c se devoreaz , agresorul
aruncîndu-se asupra victimei i f cînd-o s dispar instantaneu.
Scuturat de un fior, am în eles în ce fel disp ruser neferici ii de
servitori i, str duindu-m s observ i alte tr turi ale acelei
lumi ce devenise de pu in timp vizibil , dar care ne înconjoar în
invizibilitatea ei, nu puteam s -mi alung din minte gîndul acela.
Tillinghast, care m observa, începu s vorbeasc :
Le vezi, vezi chestiile lea ce plutesc în jurul t u i te
traverseaz îs fiecare clip a existen ei tale, vezi creaturile care
alc tuiesc ceea ce oamenii numesc aer pur i cer albastru. Dac
n-a fi reu it s dobor barierele, i-a fi ar tat oare lumi pe care
nici o fiin vie nu le-a mal v zut vreodat ?
L-am auzit strigînd prin haosul însp imînt tor i i-am privit
fa a s lbatic , aflat foarte aproape de a mea. Ochii lui sc rau
fulgere i m fixau cu ceea ce am priceput c era o ur profund .
Ma ina zbîrnîia nelini titor.
I i spui c formele plutitoare i-au f cut pe servitori s
dispar ? Prostii... Ele sînt inofensive. Dar servitorii au disp rut,
nu-i a a? Ai încercat s m opre ti. M-ai descurajat cînd aveam
cea mai mare nevoie de toate încuraj rile din lume. i-era fric de
adev rul cosmic, la ule! Dar acum te am la mîn . Cine i-a f cut pe
servitori s dispar ? Ce i-a determinat s urle atît de tare? Nu tii,
hai?... Dar o s afli imediat. Uit -te la mine. Ascult ce- i spun. Î i
închipui c forma i materia exist . Afl c am atins profunzimi pe
care mintea ta îngust nu e în stare nici m car s i le reprezinte.
Am trecut de limitele infinitului i m-am întors aici cu demoni
proveni i din stele. Am înc lecat umbrele ce galopeaz din univers
ca s semene moartea i nebunia. Spa iul îmi apar ine, pricepi?
Totul m ascult acum, lucruri care înghit i dizolv , îns eu tiu
cum s le evit. Tu e ti cel pe care-l vor înh a, cum i-au înh at i
pe servitori. Te mi ti, iubitule? i-am sups c -i periculos s te
mi ti. Te-am salvat pîn acum, cerîndu- i s stai lini tit, te-am
salvat ca s mai po i vedea cîte ceva, s m po i asculta. Dac te-
ai fi mi cat, s-ar fi aruncat de mult asupra ta. N-avea team ,
lucrurile din jur nu- i vor face r u. Nu le-au f cut r u nici
servitorilor. Vederea lor i-a împins pe diavolii ia s urle.
Creaturile mele nu-s frumoase, pentru c vin din locuri unde
criteriile estetice sînt foarte diferite. Dezintegrarea e oricum ne-
dureroas . Te asigur de asta, dar vreau s le vezi. Eu aproape c
le-am v zut, dar am tiut s m opresc la vreme. Nu e ti curios?
Am tiut întotdeauna c nu ai spirit tiin ific. Tremuri, hai?
Tremuri la gîndul c o s vezi aceste ultime f pturi pe care le-am
descoperit. Ei bine! De ce nu te mi ti? E ti obosit? Nu- i face griji,
amice, c ci ele vin. Uit -te, uit -te, nenorocitule! Prive te peste
um rul stîng...
Mai r mîne de povestit foarte pu in, i poate c ti i urmarea
din relat rile ziarelor. Poli ia a auzit o împu tur în casa
trînului Tillinghast i ne-a descoperit acolo.
Tillighast mort, eu incon tient. M-au arestat, deoarece m
siser cu un revolver în mîn , îns mi-au dat dru-mul dup trei
ore, cînd s-a constatat c Tillinghast murise de apoplexie i c
glontele fusese destinat ma inii, acum împr tiat în mii de buc i
pe podeaua laboratorului. N-am descris acolo ce v zusem,
temîndu-m c sergentul de poli ie s-ar fi ar tat sceptic. Dar
cîteva informa ii împ rt ite doctorului l-au f cut pe acesta s
cread c fusesem neîndoielnic hipnotizat de un nebun pus pe
zbunare. A vrea s -l cred pe doctor. Asta mi-ar mai lini ti nervii
zdruncina i. Ah, dac a putea s uit ce tiu acum despre aerul i
despre cerul care m înconjoar ! Nu m simt niciodat în deplin
siguran i nici la largul meu, iar uneori, la oboseal , m
asalteaz senza ia înfior toare c sînt urm rit. Ceea ce m împie-
dic s -l cred pe doctor e un fapt foarte simplu: poli ia n-a
descoperit nici pîn azi corpurile servitorilor pe care Tillinghast,
dup cîte se zice, i-a asasinat.

TEMPLUL

Manuscris g sit pe coasta Yucatan

În aceast zi de 20 august 1917, eu, Karl Heinrich, conte de

Altberg-Ehrenstein, locotenent-comandant al submarinului U 29
din flota imperial german , m preg tesc s vîr într-o sticl
ultimul mesaj scris dup ce nava mea a naufragiat într-un anume
loc din Oceanul Atlantic c ruia nu-i cunosc coordonatele exacte,
dar care, dup toate aparen ele, se situeaz la 25° latitudine
nordic i la 35° longitudine vestic .
Îndeplinesc acest ultim act din dorin a de a aduce la cuno tin
lumii un fapt neobi nuit. În mod neîndoielnic, nu voi supravie ui
pentru a putea vorbi eu însumi despre el.
Submarinul mi s-a scufundat, cum am mai spus. Dar
împrejur rile în care m g sesc sînt în acela i timp extraordinare
i amenin toare, încît neclintita mea voin german are mult de
suferit.
În cursul dup -amiezii de 18 iunie, a a cum am transmis prin
radio submarinului U 61 aflat în drum spre Kiel, am torpilat
cargoul englezesc Victory, plecat din New York spre Liverpool, la
45° 16° latitudine nordic i 28° 34° longitudine vestic .
Echipajului i s-a permis s p seasc nava în alupe, pentru ca
filmul pe care-l turn m pentru arhivele Amiralit ii, legat de
evenimente, s fie i mai dramatic. Vasul s-a scufundat în mod
spectaculos, mai întîi cu prova, ridicîndu- i pupa deasupra va-
lurilor pe cînd se afunda în ap vertical. Aparatul nostru de filmat
n-a sc pat nici un detaliu i regret c un atît de reu it document
cinematografic nu va ajunge niciodat la Berlin. Dup asta am
scufundat alupele de salvare cu tunurile, apoi am plonjat în
adîncuri.
La apusul soarelui, cînd submarinul a revenit la suprafa , am
descoperit pe punte corpul unui marinar. Mîinile îi erau încle tate
de parapet. Bietul b iat era tîn r, cu tenul mat, foarte frumos. Un
italian sau grec, probabil, care, evident, f cuse parte din echipajul
lui Victory. Î i c utase salvarea chiar pe nava nevoit s-o distrug
pe a sa victim ca atîtea altele a nedreptului r zboi de agresiune
pe care porcii tia de englezi l-au pornit împotriva Patriei noastre.
Oamenii mei l-au scotocit peste tot, g sindu-i în buzunarul hainei
o ciudat pies de filde , gravat , reprezentînd un chip tîn r
încununat cu lauri. Secundul, locotenentul Klenze, închipuindu- i
obiectul era vechi i de mare valoare artistic , l-a luat i i l-a
însu it. Cum a putut ajunge acel cap sculptat în posesia unui
matelot, nimeni n-o va ti niciodat .
Pe cînd cadavrul era aruncat peste bord, s-au produs dou
incidente, sem nînd tulburare între marinarii no tri. În timp ce
tr geau corpul spre bastingaj, ochii mortului, pîn atunci închi i,
s-au deschis larg. Mai mul i oameni au afirmat c mortul îi privea
ironic pe cei doi marinari apleca i peste el, Schmidt i Zimmer.
Matrozul Müller, un b rbat în vîrst i care din aceast cauz ar fi
trebuit s se arate cu judecat , dar în realitate nu-i decît un cretin
de alsacian supersti ios, a fost într-atîta de ocat de acea pretins
privire, încît a urm rit c derea corpului. El s-a jurat mai apoi pe
to i dumnezeii c , dup ce se scufundase o clip sub valuri,
marinarul: se redresase, î i întinsese bra ele i se îndep rtase
rapid spre sud, înotînd pe sub ap . Klenze i cu mine n-am
acordat nici un credit acestei demonstra ii de credulitate -
neasc i am hot rît s -i pedepsim pe oamenii no tri, în special pe
Müller.
A doua zi, o parte din echipaj s-a îmboln vit. Dup toate
aparen ele, sufereau din pricina tensiunii nervoase la care îi
supunea lunga noastr c torie. Avuseser co maruri groaznice.
Mul i dintre ei ar tau ca n uci, lovi i de o ciudat apatie. Dup ce
m-am convins c nu era vorba de purt rile unor simulan i, le-am
permis s se odihneasc . i cum marea era agitat , am coborît la
o adîncime unde valurile nu ne deranjau prea mult. Ne-am aflat
astfel la ad post, ruta nu ne era stînjenit decît de un enigmatic
curent oceanic orientat spre sud, i care nu figura pe nici una
dintre h ile noastre de bord. V ic relile bolnavilor, chiar
enervante prin insisten , nu p reau, s demoralizeze peste
sur restul echipajului, a a c n-am aplicat m suri extreme.
Ne f cuser m planul s a tept m în apele acelea ca s in-
tercept m pachebotul Dacia, c ruia agen ii no tri din New York îi
anun aser trecerea.
La sfîr itul dup -amiezii, cînd ne-am ridicat la suprafa ,
marea se lini tise. La orizont, înspre nord, am z rit fumul unui
vas de r zboi, îns eram destul de departe i nu ne îngrijora
prezen a lui, cu atît mai mult cu cît nava noastr se scufunda
foarte u or. Mai mult nelini te ne produceau monologurile lui
Müller, din ce în ce mai violente pe m sur ce se apropia noaptea.
zuse într-un soi de dezgust toare mentalitate infantil i, cu o
stranie logoree, declara c vede prin hublouri cadavre. Apari iile
acelea, pretindea el, îl priveau fix i intens. Zicea c recunoa te în
ele victimele ispr vilor noastre încununate de succes. Mai mult,
ad uga el, erau conduse de tîn rul marinar aruncat peste bord.
Povestea lui era atît de sinistr c , dup ce l-am biciuit zdrav n, l-
am pus în lan uri. Cum nemul umirea oamenilor cre tea, am
crezut c era cazul s pretindem p strarea disciplinei. Am respins
totodat i cererea unei delega ii conduse de Zimmer, care dorea
ca figurina de filde s fie azvîrlit în mare.
În 20 iunie, matelo ii Bohm i Schmidt, care în ajun se
num raser printre bolnavi, devenir nebuni furio i. Am regretat
nu indusesem în echipaj i un ofi er medic, c ci vie ile germane
sînt pre ioase. Aiurelile celor doi tulburau într-atîta disciplina
general , c am aplicat solu ia extrem . Echipajul a acceptat-o în
sil îns ea a p rut s -l lini teasc totu i pe Müller care de
atunci nu ne-a mai pricinuit nici un necaz. În starea aceea
I-am pus în libertate, iar el s-a întors f o vorb la treburile
sale obi nuite.
pt mîna urm toare, în a teptarea Daciei, am fost cu to ii
foarte nervo i. Tensiunea a crescut dup ce am descoperit
dispari ia lui Miiller i Zimmer, care se sinuciser probabil, istovi i
de viziunile terifiante ce-i urm riser zile în ir. Totu i, nimeni nu
i-a v zut cu adev rat aruncîndu-se peste bord. Aproape c -mi
rea bine c sc pasem de Müller, fiindc , pîn i în perioada
lini tit , prezen a lui influen ase mult echipajul. Acum fiecare
mînea t cut, de parc i unii i al ii am fi avut de p strat un
secret teribil. Bolnavii sporiser la num r.
Locotenentul Klenze suporta greu presiunea adîncurilor, i cel
mai mic lucru îl irita. Îndeosebi delfinii, din ce în ce mai mul i în
jurul lui U-29, îl agasau din cale-afar , i la fel for a în cre tere a
curentului misterios ce ne f cea s deriv m spre sud.
Atunci ne-am dat seama c rataser m Dacia. Astfel de e ecuri
nu sînt rare, iar eu eram mul umit în forul meu intim, fiindc
puteam de-acum s m întorc la Wilhelmshaven.
În 28 iunie, la amiaz , am pus cap-compas spre nord-est i, în
ciuda unor coliziuni destul de comice cu ni te mase neobi nuit de
compacte de delfini, ne-am v zut curînd a eza i pe direc ia cea
bun .
Explozia produs în compartimentul ma inilor la ora 2
diminea a ne-a luat pe to i prin surprindere, c ci oamenii, care
nu- i neglijaser o singur clip datoria, nu constataser pîn
atunci nici o defec iune mecanic . Dînd fuga acolo, locotenentul
Klenze a g sit rezervorul de combustibil i cea mai mare parte a
aparatelor distruse complet. Raabe i Schneider, cei doi mecanici,
fuseser uci i pe loc. Bineîn eles, regeneratorii chimici de atmos-
fer erau neatin i, puteam folosi rezervele de aer comprimat i
acumulatorii ca s ne scufund m ori s urc m la suprafa , dar
ne-a devenit imposibil s înaint m sau s manevr m submarinul.
Iar dac ne-am fi c utat norocul la bordul b rcilor de salvare, ar fi
însemnat s ne pred m nemilosului inamic al marii noastre
na iuni germane.
În dup -amiaza zilei urm toare, ne-a survolat un stol dens de
ri de mare, venit din sud, i oceanul a început s se înfurie.
Dup ce am închis tambuchiurile, am a teptat desf urarea
evenimentelor i, foarte curînd, am în eles c trebuia s coborîm
sub ap , dac nu voiam s ne dea valurile peste cap. Rezervele
noastre de aer comprimat sc deau v zînd cu ochii i nici nu
doream s le irosim pe cele de electricitate, dar n-aveam de ales.
De altfel, nu ne-am scufundat prea adînc. La cap tul mai multor
ore, dîndu-mi seama c marea se lini tise, am hot rît s urc la
suprafa . Îns mecanismul de revenire se deteriorase. Cu toat
rîvn mecanicilor, a refuzat s func ioneze.
Acest prizonierat submarin a avut darul de a-i însp imînta pe
oameni, care începeau s murmure lucruri nepl cute în leg tur
cu Klenze, deoarece înc înarea lui de a p stra pl cu a de filde
îi contraria. N-am putut s instaur m calmul decît dup ce i-am
amenin at cu pistoalele. Ca s le d m o ocupa ie i s -i lini tim,
le-am ordonat s se înver uneze pe ma ini, de i n-avea nici un
rost.
Klenze i cu mine dormeam cu schimbul. R scoala a izbucnit
în timpul somnului meu, în data de 4 iulie pe la orele cinci
diminea a. Cei ase porci de matelo i care ne r mîneau,
închipuindu- i c eram pierdu i, trecuser printr-o criz de furie
cînd, cu dou zile în urm , refuzaser m s ne pred m unei nave
americane. De atunci delirau întruna, impro cîndu-ne cu injurii,
cnind ca ni te animale abjecte ce erau, sf rîmînd f alegere
piese de mobilier i material de naviga ie. Pomeneau necontenit de
chipul tîn rului care i-ar fi privit înainte de a fugi înot i
blestemau cît era ziua de lung figurina lui Klenze. Acesta, un
renan moale i efeminat, p rea paralizat. S-a dovedit ineficace.
Am sfîr it prin a-i împu ca pe cei ase. Lucrul devenise
necesar. Dup asta, m-am asigurat c erau cu to ii atin i mortal.
Le-am azvîrlit cadavrele prin dublul sas. De acum înainte, Klenze
i cu mine eram singurii ocupan i ai submarinului. Secundul
meu, foarte încordat, începu s bea f cump tare. Am stabilit
între noi s r mînem în via cît mai mult posibil, apelînd la,
stocul abundent de provizii i la rezervele de oxigen. Busolele i
celelalte aparate de m sur fuseser distruse. Nu ne-am mai
putut stabili pozi ia decît cu aproxima ie. Din fericire, aveam
rezerve de electricitate în acumulatori, pentru proiectoare i
pentru iluminatul interior. Privind prin hublouri, nu vedeam
niciodat altceva decît cetele de delfini care înotau paralel cu
direc ia derivei noastre. Pe plan tiin ific, ace ti delfini m
interesau, întrucît to i speciali tii tiu c Delphinus delphi din
specia comun , care este un mamifer cetaceu, nu poate rezista
mult vreme f aer. Or, supraveghind îndeaproape unul dintre
ace ti înot tori vreme de dou ore, am putut constata c nu ie ea
la suprafa deloc.
Pe m sur ce trecea timpul, Klenze aprecia c derivam în
continuare spre sud i ne scufundam tot mai adînc. Ne-am
dedicat studiului florei i faunei marine, c ci luasem în bagajele
mele numeroase c i pe acest subiect. Camaradul meu n-avea
cultur . Spiritul s u, care nu era al unui prusac, se pierdea în
considera ii lipsite de interes. Apropierea mor ii noastre inevitabile
îl tulbura extrem de tare i-l surprindeam adesea exprimîndu- i
regretul pentru b rba ii, femeile i copiii pe care îi trimisesem la
fund. Nu dup mult vreme, mi s-a p rut profund dezechilibrat.
Ore întregi fixa figurina de filde , delirînd despre lucrurile pierdute
i uitate sub ape. Uneori, cu titlu de experiment psihologic, îi
încurajam reveriile pentru a-i asculta nesfîr itele citate poetice i
pove tile despre naufragii. Eram nefericit din cauza lui, c ci e
întotdeauna trist s vezi suferind un german. Dar am considerat
nu era camaradul împreun cu care mi-ar fi convenit s mor.
Fiindc eu sînt un om de fier, tiu cum o s -mi cinsteasc Patria
memoria, tiu c voi fi un model pentru genera iile tinere.
La 9 august, am v zut fundul, spre care am îndreptat îndat
un proiector puternic. Era o întindere ondulat , cu alge i cochilii.
Mai era pres rat cu mici obiecte acoperite de ierburi marine i
încrustate cu sidef, i care, dup p rerea lui Klenze, erau ni te
epave str vechi z cînd în mormintele lor. A fost totu i surprins de
un pinten de materie solid , cu diametrul de dou picioare, ivit la
mai mult de patru picioare deasupra fundului oceanului, cu
laturile turtite i suprafe e netede, formînd, acolo unde se
întîlneau, unghiuri foarte obtuze. Eu unul mi-am zis c pintenul
nu era decît o protuberan oarecare, dar Klenze sus inea c vedea
ni te semne gravate. La un moment dat, a început s tremure i
i-a întors privirile de la acel peisaj submarin, ca terorizat. Ca s
se justifice, mi-a spus c întinsul spa iilor acelora imense,
obscuritatea, dep rtarea i misterul abiselor oceanice îl aduseser
la cap tul puterilor. Era obosit, fizic i moral, sta-i adev rul, i
de-acum înainte f nici o utilitate. Îns eu, care sînt german de
ras pur , am putut s mai remarc dou lucururi: primo, c U-29
rezista minunat la presiune; secundo, c delfinii aceia ciuda i ne
urmau mai departe, la o adîncime unde naturali tii consider c
existen a unor organisme atît de evoluate nu este posibil . De
fapt, e neîndoielnic c exageram în privin a adîncimii. Totu i,
coborîrea durase destul de mult timp i eram îndeajuns de jos
încît s fiu sigur pe ceea ce am spus.
În 12 august, la orele 3 i un sfert diminea a, Klenze a
înnebunit, A urcat în turel ca s dea drumul proiectorului. L-am
zut n lind cu fa a complet desfigurat în bibliotec , unde m
instalasem. A început s strige, pe un ton surprinz tor:
Ne cheam ! El ne cheam ! Îl aud! Trebuie s mergem acolo.
Pe cînd vorbea, a luat de pe mas figurina de filde , a vîrît-o în
buzunar, m-a apucat de mîn i a încercat s m trag spre
punte. Într-o str fulgerare, am în eles c inten iona s deschid
sasul i s plonjeze cu mine în ap , comi înd în acela i timp o
crim i o sinucidere. Am încercat s -l calmez, îns devenea din ce
în ce mai violent:
Haide acum, s nu mai a tept m, o s fie prea tîrziu. E mai
bine s ne c im imediat i s fim ierta i pe loc, decît s n-avem
încredere i s fim osîndi i.
Am hot rît s -mi schimb atitudinea i i-am spus c era pe cale
de a- i pierde min ile.
Dac -s nebun, a urlat el atunci, e minunat! Zeii ar putea
dispre ui un om atît de dur încît î i p streaz sîngele rece în fa a
unei mor i de o asemenea atrocitate. Vino, fii nebun, cît vreme el
ne mai cere o favoare.
Explozia lui de revolt p rea s -i fi produs o oarecare u urare:
sfîr indu- i fraza, s-a lini tit. M-a rugat s -i îng dui s plece
singur, dac nu voiam s -l urmez. Era un german, f îndoial .
Dar din Rhenania, i în plus nebun. Acceptîndu-i cererea, m
debarasam de cineva care nu-mi mai era camarad, ci o amenin are
continu . I-am pretins s -mi înmîneze figurina de filde înaintea
marii sale plec ri, dar asta l-a f cut s izbucneasc într-un rîs atît
de straniu, încît n-am insistat. L-am întrebat dac nu dorea s
lase vreo amintire familiei, o uvi de p r, bun oar , în caz c eu
avem s m salvez. A plecat rîzînd în acela i fel neobi nuit.
Klenze s-a c rat pe scar , iar eu am ac ionat levierele ce-l
trimiteau la moartea pe care i-o alesese. Pe cînd era aruncat
afar din nav , am m turat apa cu proiectorul ca s -l mai v d
pentru o ultim dat . Voiam s tiu dac presiunea îl turtise, cum
ar fi fost logic, sau, dimpotriv , r sese neatins, la fel ca delfinii
aceia nemaipomeni i. N-am reu it s -l observ pe ultimul meu
camarad, fiindc delfinii st teau gr mad în jurul submarinului.
În seara aceea, am regretat c nu-i terpelisem bietului Klenze,
din buzunar, figurina de filde , c ci amintirea ei m fascina. Nu
puteam s -mi terg din memorie acel cap tîn r i frumos, cu
cunun de frunze, de i firea mea n-are nimic de artist. În plus, m
mîhnea întrucîtva faptul c nu era nimeni c ruia s -i vorbesc
Chiar lipsit de inteligen a mea, Klenze însemna mai mult decît ni-
mic. Am dormit destul de r u peste noapte i am început s m
întreb cînd anume, cu exactitate, urma ca totul s ia sfîr it. Orice
s-ar fi întîmplat, îmi spuneam c înc îmi mai r mînea o ans de
salvare.
A doua zi, la lumina proiectorului, mi-am reluat explor rile
submarine. Spre nord, peisajul r mînea nemodificat de mai multe
zile, îns am constatat c deriva lui U-29 pierduse din vitez .
Îndreptînd fasciculul luminos spre sud, am observat c în
dep rtare fundul oceanului se înclina într-o pant abrupt i c ,
la intervale regulate, îl jalonau numeroase blocuri de piatr ,
aparent dispuse în a a fel încît s alc tuiasc un traseu foarte
precis. A trebuit s reglez proiectorul, ca s poat lumina mai bine
locurile acelea de dedesubt. Pe cînd f ceam opera ia asta, s-a
desprins un fir i am pierdut cîteva minute bune pîn s -l pot
repara. Dar, în fine, lumina a revenit, inundînd valea din fa a
ochilor mei.
Nu sînt deloc o fire emotiv ; totu i, contemplînd ceea ce-mi
ar ta lumina electric , surpriza nu mi-a fost mic . i s nu fi
crescut în respectul prusac al termenului Kultur, tot n-a fi fost
mai pu in n ucit dinaintea acelei fresce a geologiei i a tradi iei,
aflat pe fundul oceanului. Un mare num r de edificii în diferite
stadii de conservare, majoritatea ruinate, se întindeau în fa a mea.
Arhitectura lor, f s in de vreun stil anume, era admirabil .
Unele cl diri erau din marmur i sclipeau în razele proiectorului.
Planul general al focului era, de fapt, acela al unui mare ora
plasat în mijlocul unei v i înguste, cu multe temple singuratice i
vile pe pantele ei. Acoperi urile c zuser i coloanele erau sparte
dar ansamblul p stra un aer de splendoare veche, imemorial
imposibil de ters.
Confruntat cu Atlantida, pe care pîn atunci o crezusem un
simplu mit, am devenit cel mai dîrz dintre exploratori. Cîndva, în
fundul acelei v i cursese un rîu. Printre ruine distingeam
ele unor poduri, terase i cheiuri, neîndoielnic pl cute i
înverzite în alte vremuri. Entuziasmul m-a f cut aporape tot atît
de idiot i de sentimental ca bietul Klenze i abia dup mult timp
am observat c U-29 se a eza încet în ora ul scufundat, ca un
avion venit la aterizare. i, la fel, nici dispari ia grupului de delfini
n-am remarcat-o decît într-un tîrziu.
Dup dou ore, submarinul meu se odihnea într-o vast pia
pavat , în apropierea peretelui stîncos al v ii. Într-o parte puteam
admira întreg ora ul, coborînd spre albia rîului str vechi. De
cealalt parte, chiar lîng mine, se afla fa ada bogat ornamentat
i perfect conservat a unei construc ii mari, în mod precis un
templu t iat în stînc . N-am putut face decît presupuneri în le-
tur cu cl direa aceea ciclopic . Fa ada uria pare s acopere o
galerie întins , fiindc are ferestre numeroase i largi. La mijloc se
deschide o poart mare, deasupra unor sc ri impresionante, iar în
jurul intr rii se afl basoreliefuri splendide, reprezentînd
bacanale. Mai sînt acolo ni te coloane solide i frize decorate cu
sculpturi de o dovedit frumuse e. Acestea din urm reproduc în
mod evident scene pastorale, sau procesiuni de preo i i preotese,
purtînd ciudate embleme rituale folosite în adorarea unui zeu.
Arta aceasta este de o minunat perfec iune, de o inspira ia
înrudit cu cea a Greciei antice, i totu i foarte original . Se
degaja din ea o asemenea impresie de vechime, c ai fi crezut-o
anterioar pîn i artei produse de civiliza ia din care se tr gea
Grecia. Tot ce se întindea sub ochii mei era din aceea i piatr cu
colina, iar aceasta din urm trebuie s fi servit drept carier .
Dup mii de ani, totul r mînea intact, nederanjat în noaptea f
cap t a genunii marine.
N-a putea spune cîte ceasuri am petrecut dinaintea
admirabilei cet i, a caselor i podurilor sale, a frumuse ii, a
misterului s u. tiam c sfîr itul îmi era aproape, dar curiozitatea
devora. Plimbam neîncetat lumina proiectorului. Am
descoperit cîteva am nunte noi, îns nu puteam privi dincolo de
poarta întredeschis a templului. Dup un timp oarecare, m-am
resemnat s sting proiectorul, c ruia îi sc dea intensitatea. Dar,
lucru straniu, cu cît puteam vedea mai pu in, cu atît îmi sporea
dorin a de a ti mai mult. Ardeam de ner bdare s explorez ora ul
antic. Un gînd îmi revenea st ruitor în minte: ca german, aveam
datoria s fiu primul care pune piciorul prin locurile acelea vechi
de milenii i uitate.
Am scos un scafandru de mare adîncime, înarmîn-du-m cu o
lamp portabil i cu un generator de oxigen. Abia cu pre ul unor
mari eforturi am reu it, sus inut de avida mea curiozitate, s
deschid de unul singur dublul sas. tiam îns c voi învinge orice
obstacol prin îndemînarea mea, prin cuno tin ele mele tehnice i
tiin ifice; aveam s umblu prin cetatea moart .
Într-adev r, am f cut prima ie ire la 16 august. Mi-am croit cu
greu un drum spre albia rîului. Nu exista pe acolo nici un schelet,
nici cea mai mic urm de r e umane. Am adunat în schimb
mormane de statuete i de monezi. Nu pot s vorbesc de ele acum,
îns in s ar t cît eram de uluit în fa a unei culturi în plin
înflorire într-o vreme cînd Europa era locuit de oamenii
cavernelor, iar pe malurile Nilului înc nu tr ia nimeni. Fie ca
al ii, c uzi i de manuscrisul meu (dac va fi eventual descoperit
într-o zi), s g seasc o explica ie acceptabil pentru acest mister
pe care, în situa ia mea, nu pot decît s -l semnalez. Pe cînd
lanterna îmi sl bea, m-am întors la nav hot rît s vizitez templul
în ziua urm toare.
În 17 august, spre marea mea decep ie, am fost nevoit s -mi
amîn ambi iosul proiect, constatînd c materialele necesare unei
reînc rc ri a l mpii portabile fuseser distruse cu prilejul revoltei
din iulie. Mi-am st pînit cu greu furia, îns bunul sim germanic
nu-mi îng duie s m aventurez în interiorul acelui templu
obscur, care putea s se dovedeasc bîrlogul vreunui
însp imînt tor monstru marin, sau chiar un labirint unde riscam
m pierd. Singurul lucru pe care I-am putut face a fost s
îndrept spre poart proiectorul epuizat al submarinului. Apoi am
ie it. Speram s pot admira astfel basoreliefurile monumentului.
Dar a fost zadarnic: nici m car cl direa nu se vedea. M-am v zut
obligat s -mi sistez cercet rile. În plus, pentru prima dat în via ,
am sim it groaza. Începeam s în eleg ce sentimente îl vor fi n -
dit pe bietul Klenze, c ci, pe cînd templul m atr gea din ce în
ce mai mult, abisele acvatice m însp imîntau. Întors la nav , am
stins luminile i m-am a ezat s reflectez pe întuneric.
Am petrecut întreaga sîmb de 18 în bezn , tulburat de
gîndurile i de amintirile care amenin au s -mi înfrîng voin a
germanic , de fier. Klenze înnebunise, pierise înainte de a vedea
acea fantastic fantom a unui trecut incredibil de îndep rtat. M
implorase s -l înso esc... Nervii mei erau pu i la grea încercare i,
totu i, am reu it s alung fr mînt rile acelea caracteristice numai
celor slabi.
Noaptea, n-am putut s închid un ochi i am aprins din nou
proiectorul, oricît urma s m coste un asemenea gest. În
chinuitoarea mea dorin de a vedea mai mult, mi-ar fi pl cut s
am rezerve mai consistente de electricitate, nu de aer i provizii.
Mi-a trecut prin minte s m omor i am r mas mult vreme cu
ochii a inti i pe pistolul automat. Am adormit într-un tîrziu, cu
lumina aprins . A doua zi diminea a, am deschis ochii in bezn .
Bateriile se goliser . Am aprins cîteva chibrite, începînd s -mi
repro ez cu disperare neprevederea.
Am stat timp îndelungat f lumin , cît se poate de calm.
Întrucît îmi credeam sfîr itul inevitabil, în minte mi s-a ivit o
imagine semicon tient ce l-ar fi f cut s . tremure pe unul mai
slab decît mine, sau mai supersti ios: chipul zeului înconjurat de
raze din sculpturile templului era acela i cu cel de pe figurina de
filde g sit asupra cadavrului tîn rului marinar i pe care Klenze
o dusese în fundul oceanului.
Coinciden a m intriga, dar nu m-am speriat din pricina asta.
Creierul îmi era zdruncinat, îns propriul meu mod de a ra iona
îmi interzicea s explic ceva unic i complex printr-un scurt circuit
al Supranaturalului, împrejur rile erau tulbur toare; totu i, nimic
nu m îndrept ea s stabilesc vreo leg tur întîmpl toare între
situa ia mea din prezent i tot ce se întîmplase pe nav dup
istoria cu Victory. Avînd nevoie de odihn , am luat un sedativ î
am adormit. În vis, îmi p rea c aud ipete omene ti i v d fe e de
mort ap rînd dincolo de hublouri. Iar în mul imea acestor capete
se afla i cel viu, ironic i batjocoritor, al tîn rului de pe figurina
de filde .
Ast zi trebuia s -mi redactez cu mult pruden însemn rile,
sim indu-m teribil de zguduit; de atunci încoace, halucina iile i
faptele reale se amestec . Psihologic vorbind, cazul meu este foarte
interesant i regret c nu pot fi examinat de un specialist german
competent in materie. C ci, de cînd m-am trezit, am sim it o
puternic dorin de a vizita templul. Dorin a continui s creasc ,
de i, în mod reflex, îi rezist opunîndu-i frica mea de aceast lume
necunocut . Apoi a intervenit o impresie de lumin ivit în
tenebrele acvatice i, prin hubloul îndreptat spre templu, mi s-a
rut c v d un fel de lucire fosforescent . Asta mi-a a at
curiozitatea, deoarece tiam c nu exist nici un organism
submarin capabil s emit o asemenea lumin . Mai înainte îns
de a ajunge s-o observ cu aten ie, s-a produs un al treilea
fenomen, atît de straniu încît a reu it s m fac s m îndoiesc
de toate sim urile mele. De data aceasta era vorba de o impresie
auditiv . Ni te sonorit i ritmate, melodioase, ca i cum un cîntec
ar fi putut p trunde pîn la mine prin pere ii pe deplin izolan i ai
submarinului. Convins c sim urile îmi erau suprasolicitate, am
înghi it o doz masiv de bromur de sodiu care mi-a risipit
senza iile auditive. Dar fosforescen a persista i mi-am înfrînat cu
greu imboldul copil resc de a m apropia de hublouri ca s -i caut
sursa. Ea devenea îns din ce în ce mai real , fiindc puteam
acum distinge în jurul meu obiecte familiare, bun oar paharul
gol din care îmi sorbisem calmantul. Cu cîteva clipe în urm ,
paharul era înc invizibil. Am traversat înc perea, s -l ating. Se
sea chiar acolo unde crezusem c -l v d. Am în eles deci c
lumina era real , nicidecum efect al vreunei halucina ii atît de
puternice încît nu puteam s-o risipesc. Astfel c , abandonînd orice
rezisten , m-am c rat în turel . S fi fost oare un alt submarin,
venit s -mi salveze via a?
N-a vrea ca lucururile ce urmeaz s fie apreciate drept un
adev r obiectiv. Pentru c întîmpl rile pe care le descriu dep esc
legile naturale, ele sînt în mod precis crea ia min ii mele
surmenate. Ajuns în turel , mi-am dat seama c marea era cu
mult mai pu in luminoas decît crezusem. Prin preajm nu era
nici un animal, nici o plant fosforescent , iar ora ul st tea
scufundat în bezn , invizibil. Ceea ce am v zut nu era nici specta-
culos, nici terifiant, i totu i m-a f cut s -mi pierd restul de
încredere pe care-l mai aveam în mine însumi poarta i ferestrele
templului submarin construit direct în colina pietroas împr tiau
o lumin pîlpîitoare, ca i cum, în untru, o flac puternic
ardea în fa a unui altar.
Ce urmeaz e haosul pur. Privind fix la poarta aceea, la
ferestre, am c zut prad unor viziuni atît de extravagante, c nici
car nu le pot povesti în mod logic. Îmi p rea, de exemplu, c
disting obiecte din interiorul templului. Obiecte în acela i timp
mi toare i imobile. Mi s-a p rut c aud din nou cîntecele
stranii pe care le mai auzisem. Gîndurile mele înfrico ate se
concentrau spre amintirea tîn rului venit din mare i spre figurina
de filde cu imaginea ce se repeta în frize i pe coloane. M-am
gîndit la s rmanul Klenze, la corpul s u din fundul apelor. M
prevenise de ceva de care nu inusem seama. Dar el nu era decît
un renan slab, incapabil s suporte nepl cerile îndurate de un
prusac cu u urin .
Restul e foarte simplu. Pornirea de a vizita templul s-a
transformat într-o atrac ie irezistibil , la care nu m mai pot
împotrivi mult timp. Voin a mea german nu-mi mai controleaz
actele. E o nebunie asem toare celei ce l-a împins pe secundul
meu, f costum de protec ie, în ocean. Eu sînt îns prusac, om
cu judecat , i-o s m folosesc pîn la cap t de restul meu de
voin . Cînd am în eles c trebuie s merg acolo, mi-am îmbr cat
scafandrul. M gr besc s încredin ez unei sticle aceast relatare
gr bit , în speran a c într-o zi lumea o va cunoa te.
Nu m încearc nici o team . Profe iile bietului Klenze m las
indiferent. Ceea ce am v zut nu poate fi adev rat. Totul vine de
acolo c nu mai am aer i m sufoc. Lumina templului e o simpl
iluzie, iar eu plec s mor lini tit, ca un german, în adîncurile negre
i uitate. Rîsul diavolesc pe care-l aud vine din spiritul meu
epuizat.
a c o s -mi ajustez cu grij scafandrul i o s merg cu curaj
spre sanctuarul acela primitiv. Spre secretai t cut al apelor
nep trunse, al secolelor f num r.

COPACUL

Pe o pant înverzit a muntelui Menal, în Arcadia, exist o

livad cu m slini în jurul unui conac. Chiar în vecin tate se ridic
un mausoleu decorat odinioar cu sculpturi minunate, dar care
ast zi, ca i restul, a c zut în ruin . La picioarele mormîntului,
sp rgînd prin unele locuri cu r cinile lui ciudate blocul de
marmur pen-telic , cre te un m slin de o m rime nefireasc i
avînd o form aparte. Seam cu corpul unei fiin e omene ti
în epenite în somnul din urm . Imaginea este atît de
impresionant , încît locuitorii inutului se feresc s treac pe acolo
noaptea, cînd luna luce te slab. Muntele Menal e cunoscut drept
unul din locurile preferate de vajnicul Pan i numero ii s i
tovar i. P storii, oameni simpli, sînt convin i cu to ii c arborele
acela nu-i pe deplin str in de fioro ii adoratori ai lui Pan. i totu i,
un b trîn stupar ce locuia nu departe de casa ruinat mi-a spus o
poveste care sun în bun m sur altfel.
Cu cîteva decenii în urm , conacul de pe colin era nou i plin
de str lucire. Doi sculptori, Kalos i Musidis, i-l aleseser drept
domiciliu. Din Lydia i pîn la Neapole, arta lor perfect avea parte
de celebritate i nimeni n-ar fi tiut s spun care dintre ei îl
dep ea pe cel lalt. Hermes-ul lui Kalos se g sea într-un templu
de marmur din Corint, pe cînd Pallas a lui Musidis era a ezat în
vîrful unei coloane, la Atena, aproape de Parthenon. Toat lumea
uda arta lui Kalos i Musidis, minunîndu-se c nici o umbr de
invidie nu tulburase vreodat c lduroasa i fr easca lor prietenie.
Chiar tr ind într-o armonie perfect , cei doi b rba i n-aveau
acela i caracter. Lui Musidis îi pl cea s i petreac nop ile în
chefuri la Tegeos. Kalos, dimpotriv , prefera s r mîn acas , de
unde ie ea cîteodat , f tirea sclavilor s i, ca s viseze i s
mediteze în prospe imea livezii de m slini. Acolo î i g sea
inspira ia, acolo crea în închipuire statuile cu forme des vîr ite pe
care apoi le imortaliza, pline de via , în marmur . Neserio ii
spuneau despre Kalos c mergea acolo s converseze cu spiritele
livezii de m slini i c operele lui nu erau decît reprezentarea
formelor pe care le v zuse, c ci nu f cea nicicînd apel la vreun
model omenesc. Kalos i Musidis erau cu atîta îndrept ire celebri,
încît nimeni nu s-a mirat c tiranul Siracuzei i-a trimis solii s le
vorbeasc despre minunata statuie a lui Tyche, pe care avea de
gînd s-o ridice în cetatea lui. Lucrarea trebuia s fie de mari
dimensiuni i cît se poate de perfect , întrucît el voia s fac din
ea una din minunile lumii, int a c torilor. Cel ales s duc la
bun sfîr it aceast munc avea dreptul la toat cinstirea, iar Kalos
i Musidis erau pofti i s se întreac în acest scop. Cum prietenia
lor afectuoas era bine cunoscut , puternicul tiran insista ca ei s
se ajute i s se sf tuiasc reciproc, în loc de a lucra singuri.
Colaborarea ar fi produs, f îndoial , dou opere de o mare
frumuse e, deoarece ar fi fost concepute în comun de cei mai
însemna i sculptori. Amîndoi acceptar cu bucurie propunerea. În
zilele urm toare, sclavii auzir lovituri de dalt neîntrerupte. Kalos
i Musidis lucrau împreun , ascunzîndu- i îns operele de ochii
privitorilor. Cu excep ia lor, nimeni nu putu vedea cele dou
siluete divine, cioplite îndemînatic din blocuri grosolane, lipsite de
form înc de la începutul lumii.
Noaptea, ca de obicei, Musidis frecventa banchetele din Tegeos,
pe cînd Kalos r cea de unul singur prin livada de m slini. Dar,
dup un timp oarecare, Musidis p ru preocupat. Era ciudat, se
spunea, ca triste ea s pun st pînire pe cineva care avea toate
ansele s ajung la consacrarea suprem . Mai trecur cîteva luni
i nimic din atitudinea lui Musidis nu l sa loc presupunerii c el
se bucura de situa ia sa privilegiat . În fine, într-o zi începu s
vorbeasc despre neobi nuita boal a lui Kalos. Nimeni nu se mir
atunci de proasta sa dispozi ie, c ci toat lumea tia ce
sentimente adînci îi legau pe cei doi. Ca urmare, mul i vizitatori
venir s se intereseze de s tatea lui Kalos. Ei îi remarcar ,
bineîn eles, paloarea chipului, dar i senin tatea fericit din
priviri. Misidis, în schimb, agitat i nelini tit, î i respingea sclavii
i nu l sa pe nimeni altul s -i hr neasc i s -i vegheze prietenul.
Ascunse dup draperii grele, cele dou statui neterminate
reprezentînd-o pe Tyche nu mai fuseser atinse de mult nici de
bolnav, nici de prietenul s u. În ciuda îngrijirilor pline de zel ale
lui Musidis i ale unui medic, s tatea lui Kalos se înr ut ea. i
cu cît se înr ut ea, cu atît mai insistent cerea bolnavul s fie
transportat în livada de m slini pe care o iubea nespus. inea
mor s r mîn acolo, singur, ca i cum ar fi dorit s vorbeasc
unor fiin e nev zute. Prietenul s u ceda acestor rug min i,
îndurerat totu i de gîndul c afec iunea lui Kalos se îndrepta spre
spiritele livezii de m slini mai mult decît spre el.
Sfîr itul era tot mai aproape, iar Kalos începu s vorbeasc de
lumea de dincolo. Plîngînd, Musidis îi promise un mormînt mai
frumos decît mausoleul. Dar Kalos îl implor s nu-i mai
pomeneasc de splendorile marmurei. O singur dorin îl obseda
acum pe muribund: s fie îngropate odat cu el, la cap, i
ramurile unui m slin. Într-o noapte, pe cînd z cea singur în bezna
livezii de m slini, Kalos muri. Mormîntul de marmur sculptat de
Musidis, cel zdrobit de durere, pentru prie-tenul s u mult iubit
era de o frumuse e inimaginabil . Nimeni altul, doar Kalos ar mai
fi putut face asemenea basoreliefuri, înf înd toate splendorile
Eliseului. Iar Musidis nu uit s depun lîng corpul lui Kalos
ramurile de m slin. Cînd intensitatea durerii sale l loc
resemn rii, Musidis reîncepu s lucreze cu ardoare la statuia lui
Tyche. El era acela care avea s ob in toate onorurile. Munca îi fu
un refugiu din durere, încît lucra din ce în ce mai mult, zi de zi,
abandonînd distrac iile ce-i fuseser cîndva atît de dragi. Î i
petrecea serile lîng mormîntul prietenului sau, unde un m slin
tîn r prinsese r cini chiar în locul în care se odihnea capul
mortului. Copacul crescuse atît de repede i avea o form atît de
ciudat , c to i privitorii scoteau exclama ii de surpriz . Musidis
rea uluit, sim ind în acela i timp fascina ie i repulsie.
La trei ani dup moartea lui Kalos, Musidis trimise un sol la
tiranul Siracuzei i se zvoni în agora, la Tegeos, c uira a statuie
era gata. În vremea asta, copacul de pe mormînt atinsese propor ii
uimitoare, întrecîndu-i pe to i ceilal i din specia sa; o ramur
nespus de groas atîrna chiar deasupra camerei unde lucra
Musidis. Cum mul i vizitatori veneau s vad copacul minunat i
admire osteneala artistului, Musidis era rareori singur. Dar
mul imea aceea nu-l deranja. Mai mult chiar, p rea s -i fie team
r mîn singur, acum, c i sfîr ise epuizanta lucrare. Vîntul
rece din mun i sufla peste livada cu m slini, iar copacul de pe
mormînt scotea sunete stranii, vag articulate. Cerul era sumbru în
seara în care sosir la Tegeos trimi ii tiranului. Se tia c mergeau
vad marea statuie a lui Tyche i s -i ofere cinstire ve nic lui
Musidis. Din acest motiv fur întîmpina i cu mult c ldur . În
timpul nop ii, o furtun violent se dezl ui pe culmea muntelui
Menal, iar locuitorilor Siracuzei le p ru bine c st teau în cetate,
la ad post. Discutar despre ilustrul lor tiran, despre splendoarea
capitalei sale, i evocar renumele statuii în ate do Musidis
pentru el. Apoi, cei din Tegeos vorbir despre bun tatea lui
Musidis, despre durerea încercat pentru prietenul s u, apreciind
, f îndoial , laurii ce urmau s -i încununeze arta nu-l vor
consola de lipsa lui Kalos, care ar fi putut purta el însu i ace ti
lauri. Vorbir de copacul care cre tea pe mormînt, la capul lui
Kalos. Vîntul urla îngrozitor i, cu to ii, oamenii din Siracuza i
din Arcadia, îi în ar rugi lui Eol.
Cînd soarele se ivi în diminea a urm toare, mai-marii locului îi
conduser pe solii tiranului pe povîrni în sus, la locuin a
sculptorului, îns vîntul nop ii f cuse ravagii neobi nuite.
Strig tele sclavilor izbucneau dintr-un spectacol dezolant, c ci
nimic nu mai r sese din colonadele splendide ale marelui
vestibul din livada de m slini unde visase i muncise Musidis.
Doar cîteva ziduri mai scunde st teau înc trist în picioare;
ramura grea a ciudatului copac se ab tuse peste peristilul
somptuos, pref cînd m rea a arhitectur din marmur într-o
ruin . Cu to ii r maser n uci, holbîndu-se cînd la ruine, cînd la
uria ul copac cu un aspect atît de straniu-omenesc i ale c rui
cini se afundau atît de bizar în mormîntul sculptat al lui
Kalos. Temerile i nelini tile lor sporir atunci cînd p trunser în
apartamentul devastat, deoarece nu g sir nici urm din
îndatoritorul Musidis, i nici din minunata statuie a lui Tyche.
Doar haosul st pînea peste d rîm turile acelea monstruoase.
Trimi ii celor dou ora e plecar nespus de dezam gi i. Cei din
Siracuza fiindc nu puteau duce cu ei statuia, cei din Tegeos
întrucît nu- i mai puteau recompensa artistul. Siracuzanii reu ir
totu i s i procure, dup o vreme, o superb statuie a Atenei, iar
tegeenii se mul umir s ridice în agora un templu de marmur
celebrînd calit ile, virtu ile i pietatea fr easc a lui Musidis.
Dar livada cu m slini st mai departe acolo, i la fel copacul
crescut pe mormîntul lui Kalos, iar b trînul stupar mi-a povestit
, uneori, tufi urile murmur în vîntul nop ii, repetînd neîncetat:
„Oida! Oida! Eu tiu! Eu tiu!"

ZEII CEILAL I

În vîrful celui mai înalt munte din lume î i au s la ul zeii

mîntului, care nu îng duie s fie v zu i deniei un muritor.
Cîndva locuiau pe culmi mai joase, îns oamenii din cîmpii
escaladau cu tot mai mult îndr zneal pantele stîncoase i
înz pezite, împingîndu-i pe zei spre aceste ultime în imi unde se
afl în prezent.
sindu- i s la ul anterior, i-au luat cu ei tot ce putea s le
tr deze prezen a. Au l sat, totu i, o sculptur cioplit în coasta
unui munte cunoscut sub numele de Ngramek.
Tr iesc acum în necunoscuta ar Kadath, într-un pustiu
înghe at pe care nici un om nu-l str bate, i s-au s lb ticit, Sînt
aspri i, dac odinioar acceptau ca oamenii s -i fac s se mute,
ast zi le interzic s vin acolo, iar dac vin, le interzic s plece
înapoi. E preferabil ca oamenii s nu tie de Kadath, ara din
pustiul înghe at, altfel vor fi tenta i s se duc acolo.
Cîteodat , cînd zeii au nostalgia l ca ului lor dinainte, viziteaz
în t cerea nop ii mun ii pe care au tr it mai demult i plîng
înceti or, încercînd s se joace ca odinioar pe pantele bine tiute.
Oamenii au sim it lacrimile zeilor pe Thurai cel cu vîrful
înz pezit, dar i-au zis c era ploaia; au auzit i suspinele lor, în
zori, în vînturile tînguitoare din Lerion. Zeii c toresc cu cor biile
norilor, iar s tenii în elep i cunosc legendele care-i împiedic s
umble prin unii mun i noaptea, cînd cerul e înnorat, fiindc zeii
nu mai sînt atît de îndur tori ca în alte rînduri. La Ulthar, pe
cel lalt mal al rîului Skai, locuia cîndva un b trîn dornic s -i vad
pe zeii p mîntului. Un om tare în elept, care cuno tea cele apte
i secrete ale lumii, ca i manuscrisele din îndep rtata i
petrificata cetate Lomar. Numele lui era Barzai În eleptul. S tenii
povestesc cum urcat el muntele, în noaptea unei eclipse bizare.
tia atîtea lucruri despre zei i despre venirile i plec rile lor, le
ghicea atît de bine tainele, c lumea îl credea i pe el un semizeu.
El fusese acela care îi sf tuise pe tîrgove ii din Ulthar s
opreasc prin lege uciderea pisicilor, el ar tase tîn rului preot Atal
unde se duc pisicile negre în miezul nop ii de Sfîntul Ioan. Barzai
era priceput în tiin a zeilor p mîntului i dorea nespus s -i vad
la chip. Î i închipuia c adînc sa cunoa tere a zeilor îl va ap ra
de mînia lor. A a c se hot rî i urce pe vîrful stîncos al muntelui
Hatheg-Kla, într-o noapte cînd era sigur c zeii aveau s fie acolo.
Hatheg-Kla se afl în pustiul pietros de dincolo de Hatheg, al
rui nume îl poart , i se înal ca o statuie de piatr la cap tul
unui templu t cut. Vîrful lui e mereu înf urat în ce uri, întrucît
ce urile sînt amintirile zeilor, iar pe atunci zeilor le pl cea mult
inutul Hatheg... Adesea, zeii p mîntului veneau în Hatheg cu
cor biile lor de nori, împr tiind pe pante aburi albi-cio i cînd
dansau în vîrful muntelui printre amintirile lor, pe clar de lun .
tenii din Hatheg pretind c -i imprudent s urci muntele i pe
vreme bun , iar ca s urci acolo noaptea, cînd aburii albicio i
ascund piscul, e primejdie de moarte.
Îns Barzai nu inu seama de vorbele lor cînd sosi din Ulthar,
înso it de tîn rul preot Atal, discipolul s u. Atal nu era decît fiul
unui hangiu i se temea întrucîtva, dar tat l lui Barzai fusese
Senior, într-un castel str vechi; de aceea Barzai nu avea
asemenea supersti ii de rînd. El nu-i lua în seam pe s tenii
înfrico i. Cei doi ie ir din tîrg i se adîncir în pustiul de piatr ,
în ciuda v ic relilor cu care îi înso iser ranii. Noaptea, lîng
focul lor de tab , vorbeau despre zei. C torir astfel vreme de
mai multe zile i v zur de departe m re ul Hatheg-Kla, aureolat
de cea . În a treisprezecea zi, ajunser la poalele muntelui, iar
Atal nu- i mai ascunse teama. Dar Barzai era b trîn i în elept.
Lui nu-i era fric . Î i începu cu curaj drumul în sus, pe panta
nec lcat de vreun om înc din epoca lui Sansu (la care face cu
groaz aluzie în manuscrisele pnakotice).
Calea lor trecea numai pe stînc i devenise periculoas din
pricina cr turilor, a col ilor de piatr i a avalan elor. Apoi
vremea se f cu rece i ninse. Barzai i Atal alunecau i c deau pe
cînd se c rau ajutîndu-se cu toiegele i cu securea. În sfîr it,
aerul se rarefie, iar cerul î i schimb culoarea. C torii
începur s respire greu. Dar merser mai departe, încînta i de
neobi nuitul peisajului, a i de ceea ce urma s se întâmple pe
culme cînd avea s str luceasc luna i aburii albicio i aveau s
se împr tie.
Vreme de trei zile se tot c rar spre acoperi ul lumii, apoi
cur popas, a teptînd ca luna s se ascund În nori. În
urm toarele patru nop i nu ap ru nici un nor, iar luna sclipea
rece prin cea a u oar ce înconjura piscul t cut. Apoi, în cea de-a
cincea noapte, cînd luna era plin , Barzai v zu ni te nori gro i
sosind dinspre nord i st tu de veghe împreun cu Atal,
teptîndu-i s se apropie. Ei pluteau, grei i misterio i, cu o
deliberat încetineal . Se rînduir în jurul muntelui, mult
deasupra celor ce vegheau, ascunzînd de ochii lor luna i piscul.
Cei doi oameni privir cu încordare într-acolo o or întreag , iar în
acest timp norii se învolburau i stratul lor devenea tot mai dens.
Barzai cuno tea obiceiurile zeilor p mîntului. Asculta cu
aten ie, îns Atal resim ea r ceala nop ii umede i-i era team .
Cînd Barzai începu s se ca ere mai sus, f cîndu-i semn i lui.
Atal ezit mult vreme s -l urmeze. Iar cînd, în cele din urm , se
puse în mi care, Atal abia vedea forma cenu ie a lui Barzai pe
pant , în lumina tulbure a lunii. Barzai era destul de departe în
fa a lui i p rea s se ca re cu mult mai u or decît Atal, în ciuda
vîrstei sale. El nu se temea de în imea devenit insuportabil i
nu pregeta dinaintea despic turilor largi care lui Atal, cînd trebuia
le dep easc , îi d deau ame eli. Continuar deci s urce peste
stînci i genuni periculoase, înfiora i uneori de lini tea adînc a
vîrfurilor înghe ate i dezolate, de în imile de granit. Deodat ,
Barzai disp ru din privirile lui Atal, escaladînd un perete ce p rea
se înal acolo anume spre a bara trecerea oricui nu era un
admirator al zeilor p mîntului. Atal se afla mult mai jos i se
întreba ce-i r mînea de f cut odat ajuns acolo, cînd observ c
lumina se înt rise în mod ciudat, de parc vîrful f nori, loc de
întîlnire al zeilor sub rev rs ri de lun , ar fi fost foarte aproape. i
în vreme ce se c ra pe peretele uria spre cerul luminat, o
spaim imens puse st pînire pe el. Distinse prin cea glasul lui
Barzai, care striga în extaz:
I-am auzit pe zei! I-am auzit pe zeii p mîntului cîntînd pe
Hatheg-Kla. Vocile zeilor p mîntului îi sînt acum cunoscute lui
Barzai Profetul! Cea a e u oar i luna str lucitoare, încît o s -i
 d pe zei dansînd pe piscul pe care l-au iubit atîta în tinere ea
lor. În elepciunea lui Barzai l-a f cut mai mare decît zeii
mîntului, iar împotriva voin ei sale farmecele i piedicile lor r -
mîn neputincioase. Barzai îi va privi pe zei, zeii cei orgolio i, zeii
rora nu le place s fie v zu i de om.
Atal nu mai putea auzi glasul acela, îns era acum foarte
aproape de peretele uria i c uta locuri de sprijin. Apoi auzi vocea
lui Barzai înt rit i ascu it .
Cea a e foarte u oar i luna arunc umbre pe pant ,
glasurile zeilor p mîntului sînt puternice, se tem de venirea lui
Barzai În eleptul, care e mai mare decît ei. Lumina lunii tremur
pe cînd zeii danseaz . Le v d siluetele dansînd i dezl uindu-se
în sclipirea lunii. Lumina sl be te i zeii se tem...
Cînd Barzai striga aceste cuvinte, Atal avansa spre vîrf ca i
cum legile p mîntului se înclinau dinaintea altor legi mai
puternice. C ci, dac locul era mai abrupt ca oricînd, drumul
devenise acum nespus de u or, iar povîrni ul nu mai fu decît o
piedic neînsemnat cînd îl atinse i se l s alunece în sus pe
perete. Lucirea lunii sc zuse în mod inexplicabil i, în vreme ce
Atal î i continua sui ul prin cea , î i auzi tovar ul urlînd în
întuneric:
Luna e sumbr i zeii danseaz în noapte. Cerul e cuprins de
teroare, c ci peste lun s-a ab tut o eclips pe care nici o carte
omeneasc ori divin n-a prezis-o vreodat . O magie necunoscut
domne te pe Hatheg, fiindc strig tele zeilor înfrico i s-au
pref cut în hohote de rîs, iar pantele de ghea urc în cerurile ne-
gre spre care m îndrept. Hei! Hei! în sfîr it! în lumina vag îi
disting pe zeii p mîntului.
Atunci Atal, alunecînd pe pantele vertiginoase, auzi în bezn
un rîs însp imînt tor, amestecat cu un ip t cum nu s-a mai
pomenit vreodat , poate doar în acel Phlegethon al unor co mare
cu neputin de povestit. Un ip t în care se r sfrîngeau toat
oroarea i toat groaza unei vie i întregi, adunate într-o singur
clip . Ceilal i zei, zeii infernurilor exterioare care-i ap pe
nevolnicii zei ai p mîntului! Nu te uita! întoarce-te! Nu privi!
zbunarea abiselor f cap t! Acest h u cumplit i blestemat...
Zei milostivi ai p mîntului!... Cad în cer!
Iar pe cînd Atal închidea ochii, î i astupa urechile i încerca s
fug spre a sc pa de atrac ia puternic a în imilor necunoscute,
o furtun teribil izbucni pe Hatheg-Kla, trezindu-i din somn pe
bravii s teni din cîmpii i pe bunii târgove i din Hatheg, Nir i
Ulthar i f cîndu-i s priveasc printre nori ciudata eclips de
lun pe care nici o carte n-o prev zuse. Cînd luna disp ru, în
sfîr it, Atal era în siguran pe ghe urile mai joase ale muntelui,
dincolo de privirea zeilor p mîntului sau a celorlal i zei.
St scris în manuscrisele pnakotice c Sansu n-a g sit nimic
altceva decît ghea i stînc atunci cînd s-a c rat pe Hatheg-
Kla, în primele vîrste ale lumii. Totu i, cînd oamenii din Ulthar,
Nir i Hatheg î i învinser teama i urcar muntele, ziua, în
utarea lui Barzai În eleptul, g sir gravat în piatra muntelui un
curios simbol ciclopic de cincizeci de co i l ime, ca i cum stînca
ar fi fost cioplit cu o dalt uria . Iar simbolul sem na cu cele
întîlnite de înv i în ni te p i ale manuscriselor pnakotice prea
vechi pentru a mai putea fi descifrate.
Barzai În eleptul n-a mai fost g sit niciodat , iar Atal, preotul
zit cu sfin enie, n-a putut nicicînd s se roage pentru odihna
sufletului s u. De atunci i pîn azi, oamenii din Ulthar, Nir i
Hatheg se tem de eclipse i se roag în noaptea cînd aburi albicio i
ascund vîrful muntelui i luna. Iar deasupra ce urilor de pe
Hatheg-Kla, zeii p mîntului danseaz uneori cu amintirile lor, c ci
se tiu în siguran deplin . Le place s vin din necunoscuta ar
Kadath, pe cor biile lor de nori, s se joace ca în timpurile vechi,
cînd p mîntul era tîn r i oamenii nu se c rau pe culmile
inaccesibile.

ALCHIMISTUL

Chiar în vîrful unei coline înverzite, pe coastele c reia cresc

copacii noduro i ai unei p duri datînd din epoci imemoriale, se
înal vechiul castel al str mo ilor mei. Vreme de secole, a slujit
drept ad post i feud neamului nostru seme , cu o vechime ce
întrece pe oea a meterezelor acoperite de mu chi i care dominau,
odinioar , cîmpia aspr i s lbatic din jur. Turnurile îmb trînite,
purtînd pecetea furtunilor stîrnite prin genera ii i f rmi îndu-se
ast zi sub neînduplecata, sub cumplita ap sare a timpului, f ceau
parte, în Evul de Mijloc, dintr-o fort rea formidabil , printre cete
mai redutabile din Fran a. De la în imea turnurilor crenelate i a
meterezelor sale, baroni, con i, pîn i regi au fost inu i în ah i
niciodat spa ioasele ei s li de arme n-au r sunat sub pa ii
cuceritorilor.
Dar lucrurile s-au schimbat mult dup epoca feudal .
Austeritatea a înlocuit fastul de dinainte. Prea mîndri de numele
lor încît s se dedice comer ului, înainta ii mei s-au desp it
încetul cu încetul de bunurile posedate. Nici castelul n-a fost
cru at: zidurile i se macin , parcul e n dit de ierburi crescute
nebune te, an urile de ap sînt goale, iar turnule ele amenin s
se pr bu easc . În untru, pardoselile denivelate, tapiseriile în-
vechite, lambriurile mîncate de cari povestesc istoria noastr
lugubr , aceea a unei splendori apuse.
Pe m sur ce se scurgeau secolele, cele patru turnuri mari au
zut pe rînd în ruin , pîn în ziua cînd n-a mai r mas decît unul
-i ad posteasc pe rarii descenden i ai seniorilor, atotputernici
cîndva, ai acestor locuri.
Într-una din camerele spa ioase i lugubre ale turnului
pomenit, eu însumi, Antoine, ultimul dintre neferici ii i
blestema ii con i de C..., am v zut lumina zilei cu nou zeci de ani
în urm .
Primii ani ai vie ii mele agitate i-am petrecut între aceste ziduri
i în aceste p duri întunecoase, ca i prin râpele i pe terile
lbatice din coasta colinei. Nu mi-am cunoscut niciodat p rin ii.
Tat l mi-a fost ucis la vîrsta de treizeci i doi de ani, cu o lun
înainte de a m na te eu, de o piatr desprins dintr-unul din
crenelurile castelului. Iar mama a murit aducîndu-m pe mine pe
lume. M-a crescut un b trîn servitor foarte inteligent care
spundea la numele de Pierre. Eram unicul copil, iar
singur tatea îmi era i mai adînc din pricin c tutorele meu m
obliga cu stricte e s stau departe de copiii ranilor, ale c ror
locuin e se risipesc în cîmpie, la poalele dealului.
Pe atunci, Pierre îmi spunea c aceast regul trebuia
respectat deoarece prin na tere eram a ezat foarte sus fa de
oamenii de rînd. Acum tiu c elul s u adev rat era s m
împiedice s aflu ceea ce se povestea noaptea, cu voce sc zut , la
lumina focului din vetre, despre cumplitul blestem ce ap sa
asupra familiei noastre. Izolat i l sat de capul meu, mi-am
petrecut o bun parte din copil rie citind vechile volume care
umpleau biblioteca pr fuit a castelului i plimbîndu-m prin
durea fantomatic de pe colin . Foarte curînd m-a lovit me-
lancolia. Nu m mai interesa decît ceea ce inea de natura
misterioas i de ocultism.
N-am reu it s cunosc prea multe lucruri despre familia mea,
îns pu inul pe care l-am aflat m-a impresionat profund. Poate c
aceast tr tur curioasa o datorez re inerilor lui Pierre cînd se
întîmpla sa-mi vorbeasc despre ai mei, dar adev rul e ca mereu
se întîmpla s nu pot auzi pronun îndu-se numele stirpei mele
 s tremur de spaim .
Pe m sur ce cre team, am pus cap la cap fragmentele de
informa ie pe care reu isem cu greu s le smulg de pe buzele
trînului meu preceptor. Povestea lui se referea la ni te
împrejur ri care întotdeauna mi-au p rut stranii, dar pe care
acum le g seam nelini titoare. E vorba de vîrsta precoce la care
to i con ii din neamul nostru î i g siser moartea. Pîn atunci
crezusem c eram o familie de oameni cu via foarte scurt , îns
am început s reflectez la toate acele decese premature i s fac
leg turi între ele i divaga iile b trînului, care pomenea adesea de
blestemul ce, de secole, îi împiedica pe to i de in torii titlului s
treac de treizeci i doi de ani.
În ziua cînd aniversam dou zeci i unu, bravul Pierre mi-a
înmînat un manuscris care, spunea el, fusese transmis din tat in
fiu de multe genera ii. Con inutul s u mi-a p rut foarte
îngrijor tor, iar lectura acelui document a avut darul s -mi
confirme cele mai teribile temeri. Pe vremea respectiv , credin a
mea în supranatural era de nezdruncinat; altfel, cum s -mi explic
faptul c n-am respins cu dispre istoria aceea incredibil ?
Pergamentul data din secolul al XII-lea, cînd vechiul castel se
afla în apogeul puterii sale. Evoca portretul unui personaj care
tr ise odinioar pe p mânturile noastre. Un b rbat cu mari
merite, de i condi ia sa îl plasa doar cu pu in deasupra ranilor.
Se numea Midiei, dar fusese poreclit cel R u din cauza sinistrei
sale reputa ii. El cuno tea, într-adev r, înfior toarele secrete ale
magiei negre i ale alchimiei. i fiindc mersese cu studiul mult
dincolo de ceea ce-i îng duia propria sa stare social , cercet rile
lui privitoare la piatra filosofal sau la elixirul vie ii eterne îi
terorizau pe s teni. Michel cel R u avea un fiu, Charles, un b iat
la fel de versat în tiin ele oculte i care primise porecla Vr jitorul.
Cei doi locuiau chiar la marginea satului i erau b nui i c se
dedau unor practici dintre cele mai odioase. Se spunea, de pild ,
b trînul Michel î i arsese de vie nevasta într-un sacrificiu
destinat diavolului, iar r pirea f urme a mai multor copii de
ran tot lor le era pus în seam . Cu toate acestea, în întunecata
fire a tat lui i a fiului exista o mîntuitoare raz de umanitate.
trînul î i adora fiul, iar tîn rul nutrea pentru tat l s u o iubire
mistic .
Într-o noapte, castelul a cunoscut o mare agita ie ca urmare a
dispari iei micului Godfrey, fiul contelui Henri. În fruntea escortei
sale, tat l disperat conducea el însu i cercet rile. Ajunse astfel la
vr jitori, unde îl g si pe Michel cel R u aplecat deasupra unui
uria cazan în clocot. Orbit de dezn dejde, furios, pierzîndu- i cu
totul controlul nervilor, contele îl înh de gît, cu violen , pe
trîn. Cînd î i sl bi strînsoarea, victima lui nu mai era în via .
Chiar atunci servitorii îl anun ar c micul Godfrey fusese g sit
într-una din camerele nefolosite ale castelului. Dar era prea tîrziu
pentru s r-manul Michel, care murise degeaba.
În vreme ce contele i oamenii s i se îndep rtau de umila
locuin a alchimistului, silueta lui Charles Vr jitorul ap ru
printre copaci. El în elese astfel, din vorb ria iobagilor atra i de
agita ia aceea, tot ce se petrecuse. Mai întîi p ru s nu-i pese de
soarta tat lui s u, apoi înaint încet spre conte i rosti cu o voce
tears , i totu i terifiant , acest blestem însp imînt tor:
Fie ca nici un nobil din stirpea ta uciga s nu tr iasc mai
mul i ani decît ai tu acum.
Cu aceste cuvinte, scoase din tunic o fiol cu un lichid
str veziu pe care i-l arunc în fa uciga ului, tat lui s u. Apoi
disp ru în bezna nop ii.
Contele muri pe loc, f s scoat un sunet. Fu îngropat în
ziua urm toare. Abia trecuse de treizeci i doi de ani. Cete de
rani b tur în lung i-n lat p durile învecinate i p unile din
împrejurimi, dar urma Vr jitorului nu mai fu g sit niciodat .
Apoi timpul estomp în memoria familiei contelui Henri amintirea
acelui blestem. Cînd Godfrey, pricin involuntar a tragediei i
purt tor al titlului, fu ucis în cursul unei partide de vîn toare, cu
o s geat , la vîrsta de treizeci i doi de ani, nimeni n-a f cut nici
cea mai mic leg tur între sfîr itul s u i prezicerea lui Charles.
Dar cînd, peste înc ni te ani, fiul s u Robert fu g sit mort f
vreo cauz aparent , pe un cîmp învecinat, ranii vîrstnici nu
sc par prilejul s observe coinciden a tulbur toare: i el avea tot
treizeci i doi de ani. Louis, fiul lui Robert, fu g sit înecat într-un
an la aceea i vîrst fatidic . Nelini titoarea necrologie continua
astfel pîn în zilele noastre. Tuturor acestor Henri, Robert, Antoine
i Armand li se smulseser vie ile fericite i virtuoase la vîrsta pe
care o avea nenorocitul de str mo cînd fusese asasinat.
Dac era s cred în cronica aceea, îmi r mîneau deci, cu totul,
unsprezece ani. Via a, pîn atunci f interes pentru mine, mi-a
devenit mai pre ioas cu fiecare zi petrecut în studiul vr jilor
magiei negre. Rupt de lume cum eram, tiin a modern n-a avut
asupra mea nici o influen . Îmi petreceam tot timpul, a a cum
trebuie s se fi întîmplat în Evul Mediu cu b trînul Michel i cu
fiul s u Charles, însu indu-mi tiin a demonologic i alchimic .
De i am citit cu aten ie toate documentele pe care le puteam
aduna, niciunde n-am g sit vreo referire la incredibilul blestem ce
ap sa asupra familiei mele. În rarele mele momente de luciditate,
mergeam pîn acolo încît s invoc o cauz natural cu explica ie la
toate decesele, atribuind moartea prematur a înainta ilor mei
descenden ilor sinistrului Charles Vr jitorul. Dup cîte putusem
afla, alchimistul nu p rea s fi l sat vreun mo tenitor. M-am
întors a adar la studiile mele, c utînd disperat o formul magic
prin care s -mi eliberez neamul de infernala fatalitate. Oricum, un
lucru era sigur: eu unul n-aveam s m însor. Cum eram ultimul
membru în via al casei noastre, blestemul avea s ia astfel sfîr it
o dat cu mine. Cînd am împlinit vîrsta de treizeci de ani, b trînul
Pierre a fost chemat pe lumea cealalt . Singur, l-am îngropat sub
pietrele cur ii, acolo pe unde îi pl cuse atîta s se plimbe. R mas
unicul ocupant al acestei uria e cl diri, am sim it c teama mi se
domolea treptat. Mintea nu-mi mai protesta în van împotriva unei
soarte de neocolit i am ajuns chiar s nu mai tremur la gîndul
unui sfîr it ce fusese al tuturor str mo ilor mei.
Începînd din clipa aceea, mi-am petrecut cea mai mare parte
din timp explorînd s lile i turnurile p site ale castelului, lucru
pe care, din fric , nu-l f cusem niciodat în tinere e. Unele
înc peri nu mai fuseser vizitate de vreo fiin omeneasc de mai
bine de patru veacuri. Am descoperit acolo numeroase obiecte
ciudate, mobile acoperite de praf secular, putrezite din pricina
umezelii, i cantit i incredibile de pînze de p ianjen. Ni te lilieci
enormi, cu aripi osoase, erau singurii ocupan i ai locului. Am
început s -mi in cu minu ie socoteala vîrstei, în zile i ore.
Fiecare balans al uria ei pendule din bibliotec îmi smulgea cîte o
secund de via . M apropiam în felul acesta de momentul atît de
mult vreme temut. Întrucît cea mai mare parte a str mo ilor mei
muriser cu pu in înainte de a atinge vîrsta exact a contelui
Henri, m a teptam în orice clip la un sfîr it. Cum avea s -mi fie
moartea? Sub ce form se va înf a blestemul? Nu puteam ti,
fîre te, dar nici n-aveam de gînd s m supun f împotrivire. Nu
voiam s fiu o victim la . În a teptare, am reînceput s
scotocesc cu patim prin ungherele vechiului castel. Iar în
decursul celei mai lungi dintre explor ri, cu mai pu in de o
pt mîn înaintea sfîr itului meu, conform calculelor, s-a produs
întîmplarea care, pentru mine, urma s fie cea mai important din
via .
Dup ce aproape toat diminea a urcasem i coborîsem sc rile
unui turn în ruin , dup -amiaz am cercetat nivelele inferioare,
iar acestea m-au condus în ceea ce putea fi la fel de bine o remiz
medieval sau un mai recent depozit de muni ii. Str tînd încet
coridorul cu urme de salpetru, aflat chiar la cap tul ultimei sc ri,
am descoperit la lumina tremur toare a tor ei un zid neted i
umed care îmi bara calea. Tocmai voiam s m întorc, cînd
privirile mi-au c zut pe o trap prev zut cu inel, chiar în fa a
mea. Cuprins de curiozitate, am reu it nu f efort s ridic
capacul de lemn, dînd la iveal o gaur neagr prin care ie eau
aburi atît de nes to i, încît sclipirea tor ei deveni ov itoare.
Îndat ce flac ra, înclinat spre bezna de dedesubt, a reînceput s
ard normal, am întrez rit cap tul de sus al unei sc ri de piatr i
m-am hot rît s cobor. Erau trepte multe i conduceau spre un
coridor îngust ce trebuie s fi fost s pat adînc sub nivelul solului.
Destul de lung, culoarul se termina printr-o masiv poart de
stejar, p truns de umezeal , i care nu ceda deloc încerc rilor
mele de a o deschide. Ostenit din cale-afar , mi-am întrerupt
eforturile infructuoase. Abia apucasem s fae cî iva pa i în direc ia
sc rii c , deodat , am avut parte de un oc dintre cele mai violente
i mai zguduitoare ce se pot imagina. Cînd m a teptam mai
pu in, paarta grea s-a deschis încet înd tul meu, scîr îind
înfior tor din balamalele ruginite. Pentru moment, n-am putut
deloc s -mi controlez reac iile, într-atîta tremuram de fric . Iar,
cînd în fine, m-am întors spre locul de unde venea zgomotul, ochii
aproape c mi-au ie it din orbite la vederea spectacolului ce li se
oferea. Acolo, în deschiz tura str vechii por i gotice, st tea o fiin
omeneasc . Omul era îmbr cat cu o tunic lung , de culoare
închis , i avea pe cap o tichie de felul celor purtate în Evul
Mediu. Barba lui bogat era de un negru intens, iar fruntea cu
mult mai înalt decît frun ile obi nuite. Obrajii s i scofîlci i erau
marca i de an urile adînci ale ridurilor; mîinile lungi, noduroase,
sem nînd cu ni te gheare, aveau o albea de marmur , cum nu
mai v zusem la cineva niciodat pîn atunci.
Cu un aspect scheletic, silueta era teribil de gîrbovit i p rea
pierdut în pliurile ample ale acelui ve mînt anacronic. Dar mai
ciudat decît orice îi erau ochii, dou abise de bezn întru totul
asem toare, exprimînd o profund inteligen , dar i o cruzime
aparent inuman . Iar ochii aceia erau acum a inti i asupra mea,
str pungîndu-mi sufletul cu ura lor i intuindu-m pe loc. Într-
un tîrziu omul a început s vorbeasc pe un ton sepulcral care m-
a înghe at pîn la oase. Limba folosit de el era o form de latin
corupt , întrebuin at de oamenii cei mai instrui i din epoca
feudal . Nu-mi era necunoscut , datorit cercet rilor efectuate
asupra lucr rilor unor alchimi ti i demonologi din vechime.
Strania apari ie a evocat blestemul ce plana peste neamul meu,
în tiin îndu-m c voi muri curînd. Dup ce mi-a amintit crima
comis de str mo ul meu fa de persoana b trînului Michel cel
u, a insistat copios asupra r zbun rii lui Charles Vr jitorul. Mi-
a povestit cum, odat sc pat la ad postul nop ii, tîn rul Charles
revenise dup mul i ani ca s -l ucid pe mo tenitorul Godfrey cu
ajutorul unei s ge i, chiar înainte de a atinge vîrsta la care pierise
tat l lui. F tirea nim nui, revenise s tr iasc pe domeniu i
se instalase tocmai aici, în acea înc pere subteran , veche i
sit . Pe Robert, fiul lui Godfrey, îl doborîse pe cîmp, obligîndu-
l s înghit otrav . Apoi îl omorîse pe fiul lui Robert, i tot a a,
pîn în ziua aceea. De secole, veghea cu st ruin la împlinirea
termenelor crude ale blestemului s u r zbun tor.
Era acolo, îns , un mister pe care nu-l în elegeam. Cum de
Charles Vr jitorul, care trebuie s fi murit cu mai multe sute de
ani în urm , putuse s -i loveasc pe înainta ii mei cu atîta
regularitate? În vremea asta, omul vorbea cu satisfac ie despre
cercet rile alchimice extrem de serioase pe care cei doi vr jitori,
tat i fiu, dar mai cu seam Charles, le efectuaser asupra unui
elixir ce trebuia s -i aduc , aceluia care-l sorbea, via a i tinere ea
ve nic . Entuziasmul s u era atît de mare, încît pentru o clip
cumpli ii lui ochi negri î i pierdur din cruzime. Dintr-o dat ,
îns , privirile i-au sclipit
iar i halucinant i, cu un uierat ca de arpe, str inul a fluturat
o fiol de sticl cu inten ia limpede de a m asasina la fel cum
cuse, cu ase sute de ani mai devreme, Charles Vr jitorul cu
str mo ul meu. Împins de instinctul de conservare, am rupt brusc
farmecele ce m ineau nemi cat i am aruncat, cu putere, tor a
spre ar tarea aceea amenin toare. Sticla s-a spart de pietre, pe
cînd tunica uciga ului lua rapid foc, aruncînd o lumin
fantomatic peste întreaga scen . ip tul de spaim i de furie
neputincioas sc pat de pe buzele muribundului a dep it atunci,
în oroare, ceea ce puteau suporta nervi mei zdruncina i. M-am
pr bu it, f cuno tin , pe pardoseala mîloas .
Cînd mi-am revenit în sim iri, bezna era deplin ; tremurînd de
fric la amintirea celor v zute cu pu in timp în urm , am ezitat
dac s -mi duc mai departe cercet rile, îns în cele din urm
curiozitatea a învins spaima. Cine putea fi oare, m-am întrebat,
personajul acela diabolic? Cum reu ise s p trund în turn? De ce
se str duia s r zbune cu atîta patim moartea lui Michel cel
u? i, mai ales, cum de se perpetuase prin secole, dup
moartea lui Charles Vr jitorul, teribilul blestem?
 tiind c acela pe care tocmai îl doborîsem era omul menit s
fac s dispar, m-am sim it eliberat cu totul de frica din
trecut. Acum, c sc pasem, ardeam de dorin a de a afla cît mai
multe despre soarta crud cc-mi urm rise familia i f cuse din
tinere ea mea un co mar f cap t. Am g sit prin buzunare o
brichet cu silex i, cu ajutorul ei, am aprins cealalt tor adus
de mine. Lumina palid mi-a ar tat mai întîi silueta deformat i
neagr a misteriosului str in. Ochii lui cumpli i erau acum
închi i. Întorcîndu-m , am împins masiva poart gotic , decis s
intru în înc pere. Am descoperit acolo un fel de laborator de
alchimist. Într-un col z cea o gr mad de metal galben,
scînteietor în lumina tor ei. Poate c era aur, dar, aflîndu-m înc
in puterea emo iilor, am l sat verificarea pentru mai tîrziu. În
cel lalt cap t al camerei, am g sit o deschiz tur ce d dea spre
una din numeroasele rîpe ale p durii. Era locul pe unde
trunsese necunoscutul în castel. Revenit pe propriile mele
urme, am trecut chiar pe lîng str in i mi s-a p rut c aud un
geam t slab. Însp imîntat, m-am r sucit ca s examinez corpul
calcinat i zgîrcit pe jos. Atunci, pe nea teptate, ochii aceia în-
grozitori, mai negri, decît fa a ars pe care str luceau, se m rir
imens, cu o expresie imposibil de descifrat. Buzele plesnite
încercar s rosteasc ni te cuvinte pe care nu reu eam s le
în eleg. Am distins totu i numele lui Charles Vr jitorul, cuvintele
„an" i „blestem" au fost pronun ate i ele de gura deformat , îns
nu izbuteam înc s g sesc un sens pentru vorbele acelea
incoerente. Întrucît era limpede c nu pricepeam semnifica ia
cuvintelor pronun ate, ochii negri m fixar din nou, diavole te.
Dezarmat de eforturile adversarului meu, am r mas dinaintea lui,
imobil, tremurînd. Deodat , mizerabilul corp i-a fost însufle it de o
ultim tres rire. Ridicîndu- i capul de pe pardoseala de piatr
umeda, i-a redobîndit vorbirea pentru a striga, cu o ultim
suflare, ni te cuvinte care, de atunci, îmi bîntuie zilele i nop ile:
Smintitule! mi-a spus. Nu mi-ai ghicit secretul? N-ai destul
minte ca s recuno ti voin a care a f cut s d inuie teribilul
blestem ce apas de ase sute de ani asupra familiei tale? Nu i-
am vorbit de elixirul vie ii ve nice? Ori de tainele aflate de noi în
alchimie? Eu sînt, î i spun. Eu! Eu, care am tr it ase sute de ani
ca s -mi împlinesc r zbunarea, fiindc nu sunt altul decît Charles
Vr jitorul!

STRADA
 Unii cred c lucrurile i locurile au suflet, iar al ii cred c n-au.
Cît despre mine, eu nu tiu ce s spun, îns trebuie s vorbesc
despre Strad . Oamenii puternici i curajo i însufle eau Strada
aceasta. Erau la fel ca noi i veneau din Insulele Binecuvîntate,
aflate de cealalt parte a m rii. Chiar la început, Strada nu era
decît o potec str tut de cei ce c rau ap f cînd naveta între
izvorul din p dure i casele de lîng plaj . Apoi, pe m sur ce
tunul s-a m rit, nou-veni ii i-au construit spre nord cabane de
brad sau de stejar, cu partea dinspre p dure înt rit prin zid, ca
reziste s ge ilor aprinse ale indienilor. Dup cî iva ani, al i emi-
gran i începur s i ridice cabanele pe latura dinspre sud a
Str zii. La vremea aceea umblau pe Strad b rba i gravi, cu
rii uguiate, avînd întotdeauna muschetele la îndemîn . Mai
erau i femeile lor, dichisite cu bonete, i copiii lor cumin i. Seara,
toat lumea asta mic se a eza dinaintea unor c mine imense, s
citeasc ori s discute. Lucrurile pe care i le spuneau i pe care le
ceau erau foarte simple, dar în ele î i aflau curajul i puterea.
Ele îi ajutau s înving p durea, s i are cîmpurile. Copiii auzeau
istorii cu întîmpl rile celor din vechime i legile lor, i mai ales
auzeau vorbindu-se f încetare despre acea scump Anglie de
care ei nu- i puteau aminti, fiindc n-o cunoscuser niciodat . A
existat un r zboi, apoi indienii din inut încetar s mai tulbure
Strada. To i acei oameni muncitori avur parte de prosperitate i
de fericire. Copiii lor tr iau în bun stare. Alte familii venir din
Patria-mam i se a ezar de-o parte i de alta a Str zii. Crescur
i copiii copiilor de pionieri, împreun cu ai noilor veni i, C tunul
deveni ora , iar cabanele, una dup alta, l sar loc caselor.
Construite din c mid i lemn, cu trepte de piatr , cu persoane
rginite de garduri din fier forjat, cu u i avînd deasupra ferestre
în evantai, ele erau f cute s ad posteasc mai multe genera ii.
În untru aveau emineuri sculptate, sc ri frumoase, mobile pl -
cute, argint rie i por elanuri rafinate provenind din Patria-mam .
Astfel c Strada aduna visele unui popor tîn r. Cu cît deveneau
locuitorii ei mai frumo i i mai puternici, cu atît Strada se
înveselea. Acolo unde mai înainte nu g seai decît for i curaj,
bunul gust i priceperea î i f ceau de-acum apari ia. Literatura,
pictura i muzica p trunser în c mine, iar tinerii plecar la
Universitatea înfiin at în partea de nord a cîmpiei. În locul
drumului pr fuit, ap rur dale pe care treceau cale ti aurite ori
galopau cai de ras . Trotuarele erau din c mizi, cu inele de care
 legi h urile. B rba ii purtau sabie i peruc alb .
Strada aceasta avea mul i copaci: ulmi, stejari, ar ari. Vara,
totul era doar verdea minunat i ciripit de p rele. În spatele
caselor existau gr dini cu trandafiri, înconjurate de ziduri,
str tute de alei avînd pe margine garduri vii, împodobite cu
cadrane solare i unde, dup l sarea serii, luna i stelele
str luceau cît. se poate de vesel, pe cînd mugurii înmiresma i
sclipeau de umezeal . În mijlocul r zboaielor, catastrofelor i
transform rilor, Strada continua s prospere. Odat , aproape to i
tinerii plecar în acela i timp: mul i n-au mai revenit nicicînd. Era
pe vremea cînd s-a coborît vechiul drapel, înlocuit de un altul, cu
dungi i stele. Chiar dac se vorbea atunci de mari schimb ri,
Strada n-a avut de suferit, c ci locuitorii s i r mîneau egali ca ei
în i, continuînd s se intereseze de acelea i lucruri familiare.
Iar copacii ad posteau mereu cîntecele p relelor. i seara, luna
i stelele se aplecau mereu peste mugurii lacomi de prospe ime, în
gr dinile cu trandafiri, înconjurate de ziduri. Apoi n-au mai fost pe
Strad nici s bii, nici cale ti i nici peruci. Cît de ciuda i p reau
oamenii cu bastoanele i cu p rul lor t iat scurt, vîrît sub c ciuli
de castor. Zgomote noi veneau din adîncurile z rii. Sem nau cu
ni te gîfîieli i urcau îndeosebi pe rîul aflat la o mil dep rtare.
Mai tîrziu alte sunete necunoscute, ceva ca un bîzîit, se ad ugar
celor de-acum tiute. Poate c aerul nu mai era atît de curat ca
odinioar , dar atmosfera locului, da, r mînea aceea i. Ea nu se
schimb nici cînd începur s g ureasc oseaua în vecin tatea
caselor pentru a vîrî acolo tuburi ciudate i stîlpi înal i, purt tori
de cabluri bizare. Apoi venir zile sumbre, cînd destui dintre cei ce
cunoscuser Strada n-o mai recunoscur , iar aceia care n-o
cuno teau începur s-o cunoasc . Nou-veni ii aveau glasuri aspre
i stridente, fe ele le erau dezagreabile. Unii dintre cei vechi
plecar . Strada avu îns o nou tres rire de mîndrie cînd o alt
genera ie de solda i, îmbr ca i în verde, plec m luind la pas.
Înc o dat numero i tineri nu s-au mai întors. De-a lungul anilor,
nenorociri noi se ab tur asupra Str zii. Nu mai avea acum nici
un copac. Gr dinile ei cu trandafiri fur înlocuite de cl diri urîte i
scumpe, în ate de-a lungul unor c i de acces paralele. În ciuda
ravagiilor pricinuite de timp, de furtuni i de ciri, casele str vechi
rezistau, fiindc fuseser construite s ad posteasc mai multe
genera ii. Chipuri noi î i f cur apari ia pe Strad : fe e sinistre,
oache e, cu tr turi dure i priviri furi e. Oamenii ace tia
vorbeau o limb necunoscut i înscriau semne tiute i ne tiute
pe cea mai mare parte a caselor p site. C rucioare trase cu
bra ele se îngr deau prin rigole, un miros gre os, cu neputin
de definit, se înst pâni prin locurile acelea, iar vechea imagine se
scufund într-un somn îndelungat.
O mare agita ie se produse într-o bun zi pe Strad . R zboiul i
revolu ia bîntuiau cu furie dincolo de ocean. Se pr bu ise o
dinastie, iar supu ii ei degenera i n leau în mas spre Vest, f
li se tie inten iile. Mul i dintre ei se a ezar în casele p site
ce cunoscuser înainte cîntecul p relelor i parfumul
trandafirilor. Apoi Vestul se trezi i se al tur Patriei-rhame în
titanica sa lupt pentru civiliza ie. Deasupra ora ului, drapelul
vechi st tea al turi de cel nou i de un altul mai simplu, cu trei
culori glorioase. Dar aceste steaguri nu fluturau i peste Strad ,
ci acolo domneau doar teama, ura î ignoran a. Din nou plecar
tinerii, îns nu în acela i fel ca predecesorii lor. Ceva lipsea.
Urma ii tinerilor din vremi trecute i care, îmbr ca i în uniforme
de culoare brun-verzuie, plecau cu aceea i hot rîre în priviri ca i
str mo ii lor, erau veni i din locuri dep rtate i nu cuno teau nici
Strada, nici str lucirea ei de odinioar . Peste m ri s-a cî tigat o
mare victorie i cei mai mul i dintre solda i se întoarser în triumf.
A urmat prosperitatea. Îns pe Strad domneau în continuare
teama, ura ignoran a. Numero i str ini sosi i de departe locuiau
acum în casele vechi, i nu tinerii reveni i din r zboi. Printre
str inii aceia sini tri i oache i, ap reau totu i i cîteva figuri
asem toare celor ce fasonaser odinioar Strada i-i creaser
atmosfera. Sem nau unii cu al ii, mai mult sau mai pu in, c ci cu
to ii aveau în priviri o lucire nes toas i nelini titoare, plin de
invidie, de ambi ie ascuns , de spirit al r zbun rii sau de o
energie r u folosit . Agita ia i tr darea erau practicate de unii
care pl nuiau s aplice Vestului o lovitur fatal , inten ionînd s
ajung apoi la putere în felul cum o f cuser ni te criminali în
ara mizerabil i înghe at de unde se tr geau. Iar Strada
ad postea inima acestei conspira ii. Casele ei cl tinate gemeau de
revolu ionari str ini care a teptau cu ner bdare ziua cînd aveau
vorbeasc la sfîr it sîngele, focul i armele. Poli ia se interesa
mereu de ei, dar nu era în stare s dovedeasc mare lucru.
Informatorii d deau tîrcoale pe la brut ria Petrovici, pe la
sordida coal de economie modern a lui Rifkin, pe la Clubul
Cercului Social i la Cafeneaua Libert ii. Acolo se adunau un
mare num r de agitatori. Vorbeau cu voce sc zut , i de fiecare
dat în vreo limb str in . Vechile case, casele construite cîndva
de coloni ti vînjo i i ale c ror gr dini de trandafiri scînteiau sub
lun , erau înc în picioare. Priceperea înainta ilor sfida timpul.
Uneori, cîte un poet singuratic ori vreun c tor veneau s le vad ,
încercînd s i închipuie gloria lor disp rut . Dar poe ii i c torii
erau pu ini la num r. Prin mul ime circulau zvonuri care
pretindeau c acele cl diri îi ad posteau pe capii unei întinse
bande de terori ti, preg ti i s dea într-o zi anume semnalul
masacrelor ce vor ruina America, distrugînd printr-o asemenea lo-
vitur toate tradi iile, vechi i frumoase, iubite de Strad .
Manifeste i afi e pluteau prin rigolele resping toare. Traduse în
mai multe limbi, tip riturile acestea incitau la crime i la r scoal .
Cet enii erau invita i s calce în picioare legile i virtu ile exaltate
de p rin ii lor, s în bu e sufletul vechii Americi, tot ce, vreme de
cinci secole, fusese sinonim cu Libertatea, Justi ia i Echitatea
anglo-saxon . Se spunea c oamenii cei oache i care î i c utaser
ad post în cl dirile ubrezite ale Str zii erau instigatorii unei
revolu ii murdare; c , la un singur ordin, mii de bestii stranii, f
creier, aveau s ias din cocioabele miilor de ora e, arzînd,
masacrînd i pr dînd totul în calea lor, pîn cînd urmele trudei
înainta ilor vor fi disp rut definitiv. Iat ce se spunea în repetate
rînduri, i mul i se temeau de fatidica dat de 4 iulie la care
ceau afi ele aluzie. Cu toate acestea, vinova ii nu puteau fi
si i. Nimeni n-ar fi tiut s spun cu exactitate cine trebuia
arestat pentru a decapita acel sumbru complot. De mai multe ori,
echipe de poli ti îmbr ca i în albastru scotocir degeaba prin
case. În cele din urm renun ar s impun respectarea legii i
men inerea ordinii, l sînd ora ul în seama propriului s u destin.
În somnul s u trist, Strada p rea bîntuit de visele zilelor de
demult, cînd oamenii purtînd muschete i p rii conice f ceau
naveta între izvorul din p dure i casele de lîng plaj . Dar nimic
nu mai putea împiedica producerea catastrofei. Oamenii aceia
oache i i sini tri î i a teptau ceasul.
Strada î i dormea mai departe somnul confuz, pîn cînd, într-o
noapte, hoarde cu ochii sc rînd de ur i de speran se
adunar la brut ria Petrovici, la coala de economie modern a lui
Rifkin, la Clubul Cercului Social la Cafeneaua Libert ii i prin
alte locuri. Mesaje ciudate fur transmise prin cabluri clandestine,
mesaje în jurul c rora s-a risipit mult vorb . Îns nu s-a tiut cu
adev rat ce se petrecuse decît la mare distan a de evenimente,
cînd Vestul era salvat de pericol. Oamenii cu uniforma brun-verzui
nu reu ir s afle secretele acelor sini tri i abili indivizi oache i,
dar î i vor.aminti mereu de noaptea cînd, înspre zori, mul i dintre
ei fura trimi i în Strad cu o misiune destul de diferit de cea la
care se a teptau. V aminti i c bîrlogul anarhi tilor era foarte
vechi i casele, devastate de ani, de furtuni i de cari, abia se mai
ineau în picioare. i totu i, evenimentele desf urate în cursul
respectivei nop i de vara surprinser prin caracterul lor
nea teptat. Fenomenul fu unul dintre cele mai stranii chiar
dac nespus de simplu într-adev r, cu pu in dup miezul nop ii,
fara cel mai mic avertisment, anii, furtunile i carii î i dobîndir
Strada. Toate casele se pr bu ir în acela i moment i nimic n-a
mai r mas în picioare, afara de dou emineuri vechi i de o
bucat de zid din c mida. N-a sc pat nici un supravie uitor.
Un poet i un c tor, amesteca i prin mul imea venit s
contemple dezastrul, povestir lucruri ciudate. Poetul spunea c
în orele de dinaintea zorilor v zuse conturîndu-se, peste ruinele
vag distincte la lumina felinarelor, un alt peisaj, cu clar de lun ,
cu case aspectoase, cu ulmi, stejari i ar ari. Iar c torul declar
in locul duhorii pestilen iale ce domnea de obicei prin locurile
acelea, în aer plutea ceva ca un delicat parfum de trandafiri
înflori i.
Dar ce credit se poate pune pe visele unui poet i pe pove tile
unui c tor?
Sînt unii care cred c lucrurile i locurile au suflet, iar al ii cred
n-au. Cît despre mine, nu tiu ce s spun, dar v-am vorbit
despre Strad .

OROAREA DE LA RED HOOK

„Exist în jurul nostru demoni ai r ului

ca i ai binelui, i cred c tr im i ne mi cam
într-o lume necunoscut , într-un loc cu
caverne, cu umbre, cu locuitori afla i la
începutul evolu iei lor. Poate c omul va
reg si într-o zi calea vechii tiin e, i n-am
nici o îndoial c o tiin redutabil mai
supravie uie te.
ARTHUR MACHEN

Cu cîteva s pt mîni în urm , la cap tul unei str zi din tîrgul

Pascoag (Rhode Island), un trec tor înalt, bine cl dit i pl cut la
înf are, a devenit, prin comportarea sa neobi nuit , sugiect de
discu ie. Cobora, se pare, dealul pe drumul dinspre Chepachet.
Ajungînd pe strada principal a localit ii, c reia cîteva cl diri
rezervate afacerilor îi d deau un aer important, omul cotise spre
stînga. În locul acela, f vreun motiv aparent, reac ion într-un
chip suprinz toru. Dup ce privise fix timp de de cîteva clipe cea
mai înalt dintre cl diri, se apuc s scoat urlete îngrozite,
isterice, apoi ni într-o curs nebuneasc , terminat printr-o
dere la r spîntia urm toare. Ridicat de jos i scuturat de mîini
binevoitoare, el p ru con tient, nev mat i, în mod evident,
sc pat de atacul nervos. Bîlbîi ni te explica ii stînjenite în leg tur
cu încerc rile prin care trecuse, apoi cu ochii pleca i, o lu înapoi
pe drumul spre Chepachet, f s se mai întoarc . P rea straniu
ca un astfel de incident s i se întîmple unui b rbat atît de voinic,
de robust, cu aerul atît de normal i plin de înzestr ri. Misterul nu
fu elucidat nici de observa iile unui martor care recunoscuse în el
pe chiria ul unui fermier de pe lîng Chepachet.
Omul, pe nume Thomas F. Malone, era un detectiv din New
York aflat în concediu dup o boal grea; o contactase în urma
unei misiuni ie ite din comun, în jurul unei afaceri murdare ce se
terminase tragic. Mai multe cl diri de c mid , foarte vechi, se
pr bu ir în timpul unei descinderi a poli iei la care participase i
el. De altfel, referitor ]a moartea celor aresta i i a colegilor s i,
ceva m-a frapat în mod deosebit. El unui era cuprins de o groaz
imens fa de orice cl dire care le putea sugera, fie i vag, pe cele
pr bu ite, încît pîn la urm , pentru o perioad nedefinit ,
psihiatrii i-au interzis s le mai priveasc .
Un medic din poli ie, cu rude la Chepachet, apreciase drept
ideal ca loc de convalescen acest c tun alc tuit din case
coloniale, de lemn. Detectivul se instalase acolo, dup ce
promisese c n-avea s se aventureze nicicînd pe str zile
rginite de cl diri din c mid f s primeasc îng duin a
specialistului din Woon-socket, c ruia îi fusese încredin at.
Plimbarea aceea pîn fa Pascoag pentru ni te cump turi f cute
din magazine fusese o gre eal , iar bolnavul î i pl tise scump
neascultarea: prin team , contuzii i umilin e. Asta era ce tiau
bîrfitorii din Chepachet i din Pascoag, dar de cazul s u se
interesau psihiatrii cei mai de vaz .
La început, Malone m rturisise speciali tilor tot adev rul, îns
se oprise, constatînd c se lovea de oi neîncredere profund . Dup
aceea î i inuse gura. N-a protestat cînd admiseser cu to ii c
pr bu irea cîtorva imobile vechi în cartierul Red Hook din
Brooklyn, unde pierduser mai mul i ofi eri de poli ie curajo i, îi
distrusese lui echilibrul nervos. Se spunea c ostenise mult la
cur area acelor cuiburi de dezordine i violen . Unele elemente
ale anchetei erau prin ele însele îndea-juns de impresionante i,
îndoial , nea teptata tragedie reprezenta pic tura ce f cuse
se reverse pa-harul. Aceasta era o versiune edulcorat ,
acceptat de toat lumea. Nefiind îngust la minte, Malone i-a dat
seama c era mai bine s-o accepte i el. S poveste ti unor in i
lipsi i de imagina ie despre o oroare ce întrecea închipuirea
omeneasc , a a cum era groz via caselor, cartierelor i conacelor
mîncate de lepr i de cancer, de un r u venit din lumi str vechi,
ar fi fost o provocare ce putea atrage dup sine z vorîrea într-o
celul capitonat . Ca om cu judecat , în ciuda misticismului s u,
Malone preferase unei asemenea perspective o perioad de edere
în ar .
Avea intui ia cel ilor pentru lucrurile stranii i ascunse, dar i
privirea rapid a logicianului pentru ceea ce, în înf area sa
exterioar , nu-i p rea conving tor. Acest amestec îl antrenase
destul de departe în decursul celor patruzeci i doi de ani de via ,
conducîndu-i în locuri neobi nuite pentru cineva n scut într-un
conac georgian din vecin tatea Parcului Phoenix, i care- i
des vîr ise studiile universitare la Dublin. Acum, cînd î i revedea
amintirile înfior toare, Malone se felicita c p strase doar pentru
sine secretul unui lucru capabil s transforme un lupt tor
neînfricat într-un nevrozat co-ple it de nelini te. Nu era pentru
prima dat c senza iile sale bizare r mîneau f explica ie; iar
însu i faptul de a fi c zut în abisele poliglote ale lumii din subtera-
nele New York-ului nu reprezenta, oare, o ciud enie a-flat
dincolo de orice explica ie ra ional ?
Cum s vorbe ti unor in i prozaici despre vr jitoria practicat
în vechime i despre minunile ce se înf eaz numai ochilor
sensibili? Cum s evoci acel cazan otr vit cu toate drogurile unor
epoci înfrico toare care- i ames-tec laolalt veninul, perpelindu-
i spaimele obscene?
zuse infernala flac verde a misterului nedezv luit într-o
zgomotoas i evaziv confuzie de pofte exterioare i de blasfemii
untrice, i zîmbise cînd to i cunoscu ii lui din New York î i
tuser joc de ceea ce povestea el. Oamenii aceia cinici
glumiser , f cînd haz de fantastica lui goan dup mistere
indescifrabile, i-l asiguraser c , în timpurile noastre, ora ul n-
avea parte decît de mediocritate i vulgaritate. Unul dintre ei pari-
ase pe o sum considerabil c din relatarea aceea nu va ie i nici
car un articol pentru revista din Dublin. S scrii o istorie cu
adev rat interesant despre lumea interlop a New York-ului?
Cugetînd la asta, sim ea acum c ironia sor ii îndrept ise
asemenea cuvinte nefaste, chiar dac în ascuns le respingea
semnifica ia. Oroarea întrez rit de el nu putea da na tere unei
povestiri, deoarece, asemeni c ii citate de criticul german al lui
Poe, „es l sst sich nicht lesen", n-avea s se lase citit nici ea.

II

Pentru Malone, existen a con inea întotdeauna un sens

misterios. În tinere e, sim ise frumuse ea ascuns i extazul
lucrurilor, fusese un poet. Dar s cia, am ciunea i exilul îi
întorseser privirea în direc ii mai obscure i frem base la vederea
ului înr cinat în lumea înconjur toare. Via a de zi cu zi
devenise pentru el o fantasmagorie de umbre macabre, cînd
fierbinte de putregaiuri t inuite, în cel mai pur stil al lui
Beardsley, cînd l sînd s se ghiceasc teroarea dincolo de formele
i obiectele cele mai banale, ca în compozi iile foarte subtile ale lui
Gustave Dore.
Socotea c e normal ca destui oameni foarte inteligen i s i
rîd de misterele extrem de profunde, c ci, î i zicea el, dac
spiritele superioare ajungeau în contact nemijlocit cu secretele
strate de cultele str vechi, anomaliile rezultate de aici nu numai
ar fi putut distruge lumea, dar ar fi amenin at îns i
integritatea Universului. Toate aceste cuget ri erau f îndoial
morbide, îns o logic ascu it i sim ul umorului reechilibrau
balan a. Îl mul umea s lase asemenea no iuni în miezul unor
viziuni pe jum tate uitate i s se joace cu el .Criza de isterie fie
ap ru decît atunci cînd datoria avea s -l arunce în infernul unei
revela ii prea brutale i prea insidioase pentru a mai putea s-o
evite. Fusese repartizat de cîtva timp la sec ia de poli ie de pe
Buther Street, în Brooklyn, cînd a început afacerea din Red Hook.
Red Hook e un labirint de magherni e din vecin tatea vechiului
chei, vizavi de Governor's Island, cu str zi murdare urcînd dinspre
debarcader pîn pe în imea de unde ruinele Clinton i cele de pe
Court Street conduc spre Borough Hali. Majoritatea caselor sînt
din c mid i dateaz din primul sfert al secolului al XIX-lea, iar
unele dintre uli ele l ulicioarele foarte întunecoase au îmb trînit
savoare pe care conven iile literare o numesc „dickensian ".
Popula ia lor este extrem de divers i de misterioas . Sirieni,
spanioli, italieni i negri se amestec aici cu cei din învecinat
mahala scandinav i american . Un turn al lui Babel g gios i
murdar, ce r spunde prin strig te stranii plesc itului scos de
valurile înfuriate pe pontoanele lunecoase i monstruoaselor litanii
compuse de uier turile din port.
Cu mai mult vreme în urm , pe aici peisajul era ca totul altul.
Marinari cu ochi limpezi locuiau în interioarele aranjate cu gust i
str teau str zile în lungul c rora se în irau casele mai mari de
pe colin . Urmele apusei vie i fericite se pot întîlni în aspectul
unor construc ii, în gra ia cîtorva biserici, iar dovezile unei arte
originale în ni te detalii r zle e: o scar tocit , o poart stricat ,
o pereche de coloane mîncate de timp sau vreun cap t de teren
cîndva verde, dincolo de grilajul de fier îndoit i plin de rugin . În
general, casele sînt de piatr rezistent , iar din loc în loc se înal
cîte o cupol cu numeroase ferestre, amintind de zilele cînd
familiile de c pitani i de armatori priveau cercet tor marea.
Din acel talme -balme de putreziciune material i moral ,
blestemele unei puzderii de graiuri asediaz cerul. Hoarde de
vagabonzi înainteaz cl tinat, strigînd i cîntînd în lungul str zilor
i aleilor. Mîini furi ate sting luminile, trag perdelele i chipuri
negricioase, însemnate de p cat, dispar din ferestre cînd vizitatorii
se aventureaz pîn acolo. Poli ia nu mai sper s poat readuce
în acest loc ordinea i mai curînd încearc s ridice bariere spre a
proteja de contagiune lumea din exterior. Zgomotul f cut de
patrule este urmat de un soi de t cere spectral . De la indivizii
înh i nu sco i niciodat nimic. Cît despre delicte, sînt tot atît de
variate ca i dialectele locale. Ele merg de la contrabanda cu rom
i ascunderea persoanelor suspecte, trecînd prin diverse stadii de
ilegalit i i vicii obscure, pîn la ucideri i la crimele cele mai
oribile. C aceste înc lc ri ale legii r mîn în majoritatea cazurilor
nesanc ionate de poli ie, explica ia st în puterea de disimulare a
straniului cartier. Cei ce intr în Red Hook sînt mai mul i decît cei
care ies sau, m rog, care ies prin partea ce d spre ora , iar
aceia care dispar mai repede au avantajul c flecarele mai pu in.
Malone g sea în aceast stare de lucruri un vag iz de mistere mai
cumplite decît cele ve tejite de preo i i de filantropi. Reunind în
sine imagina ia i cunoa terea tiin ific , era con tient c oamenii
de ast zi, în condi ii speciale, tind s i reintroduc instinctiv în
via cele mai sumbre tipare ale unei s lb ticii caracteristice
maimu elor. Observase adesea, cu o înfiorare de antropolog,
procesiunile înso ite de cîntece i de m sc ri ale tinerilor cu ochi
înro i i fe e descompuse, în primele ore ale dimine ii. Vedeai
mereu astfel de grupuri, fie a teptînd la col uri de strad , fie prin
por ile ar toase, cîntînd f grij din instrumente scumpe. Uneori
molii, alteori nespus de agita i, li se întîmpla s angajeze discu ii
indecente prin cafenelele de la Borungh Hall. Cîteodat vorbeau cu
glas sc zut în jurul vechilor taxiuri parcate nu departe de
str vechile cl diri ubrezite, cu obloane închise ermetic. Asta îl în-
sp imînta i îl fascina pe Malone mai mult decît îndr znea el s-o
rturiseasc fa de colegi, c ci î i închipuia c vede acolo
ritualul monstruos al unei societ i ezoterice, un plan de demult,
uvoitor i criptic, strecurîndu-se prin sordida mas de fapte, de
obiceiuri i de locuri a c ror list era meticulos consemnat de
poli ie. Trebuie c erau, gîndea el, mo tenitorii unei tradi ii pri-
mitive, ocante, cunosc torii unui cult uitat, practican i de
ceremonii mai vechi decît omenirea. A a ceva sugerau coeren a i
precizia lor, ca i ordinea pe care o b nuiai în spatele aparentei lor
dezordini mizerabile. Nu citise degeaba tratate de felul celui
întocmit de domni oara Hurray: Cultul vr jitoriei în Europa
occidental . tia c , pîn de curînd, unele practici supravie uiser
printre rani, printre diver i in i ascun i. Era vorba de un sistem
organizat, clandestin i însp imînt tor, descins din întunecatele
religii anterioare lumii ariene i cunoscut în legendele populare
sub numele de Liturghii Negre i de Sabat al Vr jitoarelor. Nu- i
închipuia nici o singur clip c vestigiile infernale ale vechii magii
i ale cultelor asiatice ale fertilit ii disp ruser cu totul, dar se
întreba adesea dac nu cumva unele dintre ele erau mai vechi i
mai sumbre decît cele mai cumplite legende.

III

Afacerii Robert Suydam îi datora Malone faptul c fusese

antrenat în miezul evenimentelor din Red Hook. Suydam era un
trîn înv at, coborîtor dintr-o onorabil familie olandez . Tr ia
penibil din ni te rente, ocupînd casa înc toare, îns r u
între inut , pe care o construise bunicul lui la Flatbush. Satul
acela nu era pe atunci decît un grup de case coloniale pe lîng
clopotni a acoperit de ieder a bisericii reformate i cimitirul s u
olandez, închis cu gard de fier. În locul acela izolat, departe de
Mortensen Street, în mijlocul unei cur i avînd pe margini arbori
venerabili, Suydam tr ise în recluziune voluntar cam vreo aizeci
de ani, exceptînd o perioad de opt ani pe care o petrecuse în
lumea veche. Mijloacele materiale nu-i permiteau s in servitori,
iar vizitatorii admi i în singur tatea lui erau rari. Î i primea
pu inele cuno tin e într-una din cele trei camere de la parter o
bibliotec larg , cu tavanul foarte înalt, i ai c rei pere i erau
acoperi i de c i jerpelite, avînd un aspect nepl cut, arhaic i vag
resping tor. Faptul c ora ul cre tea i-l absorbise în cartierul
Brooklyn n-avusese nici o semnifica ie pentru Suydam, la rîndul
u uitat de ora . Vîrstnicii îl mai remarcau pe str zi, îns pentru
popula ia ceva mai tîn el nu era decît un b trîn ciudat i
corpolent care, cu pletele albe în dezordine, cu obrajii r u
rbieri i, cu hainele negre i roase, cu bastonul terminat printr-o
ciulie de aur, nu trezea nimic altceva decît o privire amuzat .
Malone nu-l mai întîlnise înainte ca misiunea s -l conduc la
afacerea pomenit . Auzise îns indirect vorbindu-se despre el, ca
despre un expert în supersti ia medieval . Odat , inten ionase s
consulte una din c ile sale despre Cabal i legenda lui Faust,
de care îi povestise un prieten, dar edi ia era epuizat .
Suydam deveni o „afacere" cînd ni te rude îndep rtate se
zb tur s ob in o decizie judec toreasc privind integritatea sa
mental . Pozi ia lor p ru stranie celor din afar , îns ac iunea nu
fu pornit cu adev rat decît dup o lung observare i dup ni te
discu ii penibile. Ea se întemeia pe unele schimb ri curioase,
intervenite în felul de a vorbi i în obiceiurile sale, pe aluziile la
lucruri surprinz toare i pe faptul c frecventa locuri r u famate
din învecinatul Brooklyn. Cu trecerea anilor, ajunsese din ce în ce
mai neglijent cu propria sa persoan . Vagabonda acum ca un
cer etor veritabil. Ru ina i, prietenii îl întîlneau din cînd în cînd
prin sta iile de metrou i pe b ncile nu prea îndep rtate de
Borough Hali, unde conversa cu diver i str ini negricio i ce
reau, dup mutre, numai buni de spînzurat. Cînd deschidea
gura, o f cea doar pentru a rosti gînduri incoerente despre ni te
pretinse puteri nelimitate i pentru a repeta, cu clipiri din ochi
semnificative, cuvinte sau nume mistice precum „Sephiroth",
„Ashmodai" i „Samael". Ancheta scoase la iveal faptul c i
irosea veniturile cump rînd volume curioase, aduse de la Londra
i Paris, i c închiriase un apartament mizerabil la subsol, în
cartierul Red Hook, unde î i petrecea practic toate nop ile, primind
bizare delega ii de pomanagii i de str ini. Se celebra acolo, dup
toate aparen ele, un ceremonial neobi nuit. Detectivii îns rcina i
-l urm reasc raportar c riturile acelea nocturne erau
pres rate cu sîrig te i cîntece stranii, cu trop ituri. De i obi nui i
cu frecventele orgii ale cartierului, îi apuca tremurul la amintirea
lb ticiei ocante ce caracteriza respectivele întîlniri. Totu i, cînd
afacerea ajunse la tribunal, Suydam reu i s i p streze liber-
tatea. Fa de judec tori, apel la maniere curtenitoare i
rezonabile. Admise c purtarea îi era ciudat i limbajul
extravagant, dar le puse pe seama excesivei sale pasiuni pentru,
studiu. M rturisi c se scufundase într-o lucrare privind cîteva
particularit i ale tradi iei europene, i care pretindea cercet ri
intense efectuate asupra cîntecelor i dansurilor folclorice ale unor
grupuri de str ini. Insinuarea c o societate secret f cea presiuni
asupra lui, cum pretindeau rudele sale, era cu totul absurd . Ea
ar ta doar în ce m sur familia îi ignora lucr rile. Detectivilor
Corlears i Van Brunts, angaja i de cei din neamul Suydam, li se
dur alte îns rcin ri.
Acum era momentul s intre în scen un grup de inspectori
federali i de poli ie, între care i Malone. Serviciile oficiale
urm riser afacerea Suydam cu interes, sprijinindu-i în acest sens
pîn i pe detectivii particulari. Descoperiser astfel c noii
tovar i ai lui Suydam se num rau printre criminalii cei mai lipsi i
de inim din ulicioarele cartierului Red Hook. Cel pu in o treime
dintre ei aveau dosar i comiseser delicte destul de grave: furturi,
dezordine în locuri publice, imigra ie clandestin .
În realitate, se putea spune f teama de a gre i c vizitele la
trînul savant îi adunau pe cei mai importan i trafican i asiatici
de droguri din cartier. În viermuiala aglomer rilor mizere de la
Parker Place, devenite de atunci faimoase i unde Suydam î i avea
locuin a din subsol, se dezvoltase o colonie nespus de ciudat ,
alc tuit din indivizi cu priviri piezi e. Ca s comunice între ei,
întrebuin au alfabetul arab, îns cei mai mul i dintre sirienii din
Atlantic Avenue îi evitau cu grij . Autorit ile au încercat s -i
trimit de unde veniser , sub pretextul c nu erau în regul acolo,
dar legea se mi încet, iar for ele de ordine nu- i f ceau de lucru
în Red Hook f s fie constrînse la a a ceva de o campanie de
pres ori de vreo form de presiune.
Creaturile acelea frecventau o biseric din piatr , ajuns în
ruin , folosit miercurea ca sal de bal, i care î i în a
contrafor ii gotici nu departe de cel mai dubios loc de pe rm.
Biserica era de confesiune catolic , îns preo ii din Brooklyn n-o
mai recuno teau drept a lor de cînd poli tii descoperiser c ,
noaptea, ea ajunsese teatrul unei stranii însufle iri. Sunete joase
i dogite ie eau dintr-o org ascuns sub p mînt, pe cînd biserica
era goal i întunecat , iar adesea pîn i urlete ori b i în tob
reau s acompanieze vreo slujb misterioas .
Întrebat, Suydam r spunse c el considera ritul acela o
a cre tinismului nestorian, în amestec cu amanismul
din Tibet. Cei mai mul i dintre oamenii care-l practicau,
presupunea el, erau de ras mongol , originari din Kurdistan sau
dintr-o ar vecin acesteia. Malone nu- i putu re ine gîndul c în
Kurdistan se afla patria neamului Yezidi, compus din ultimii
descenden i ai per ilor adoratori ai diavolului. Ancheta mai relev
faptul c în Red Hook intrau tot mai mul i imigran i str ini. Prin
complicitatea marinarilor, reu eau s în ele vigilen a ofi erilor de
poli ie îns rcina i cu supravegherea. Se r spîndeau prin Parker
Place, instalîndu-se pe colin , unde al i indivizi bizari îi primeau
fr te. Siluetele lor bondoace, împopo onate grotesc cu ve minte
americane ip toare, ap rur într-un num r din ce în ce mai mare
printre localnici i printre briganzii nomazi din sectorul Borough
Hall, pîn cînd în cele din urm deveni necesar s fie recenza i,
aduna i laolalt i preda i autorit ilor federale i poli iei
or ene ti.

IV

Metodele poli iene ti sînt variate i ingenioase. În urma unor

filaje discrete, convorbiri neînsemnate, p rele de alcool oferite la
momentul potrivit i întrevederi bine gîndite cu aresta ii
însp imîna i, Malone înregistrase un num r de fapte legate de
aceast mi care bizar i amenin toare. Noii sosi i erau chiar
kurzi, vorbeau un dialect obscur, r mas o enigm pentru filologie.
Cei ce aveau o ocupa ie erau în majoritate lucr tori necalifica i
prin docuri, negustori f autoriza ie, slugi prin restaurantele
grece ti ori vînz tori de ziare zgomoto i. Întrucît cei mai mul i
dintre ei n-aveau venituri declarate, ajungeau inevitabil la afaceri
necinstite printre care frauda i ho ia constituiau delictele cele
mai u oare.
Veniser cu vapoare i cargouri de toate felurile. Debarca i pe
ascuns în nop ile f lun , ei urcau la bordul unor barcaze
amarate la un chei anumit i, folosind un canal ascuns, ajungeau
într-un refugiu subteran, secret, aflat chiar sub o anume cas .
Malone nu putu localiza nici cheiul, nici canalul, nici casa, c ci
amintirile informatorilor s i erau foarte confuze, iar explica iile lor
de neîn eles1 pîn i pentru exper ii cei mai experimenta i. Nu avu
mai mult noroc nici în încercarea de a pricepe rostul acelei
imigr ri sistematice. Din pruden , oamenii ineau ascuns locul
exact de unde veneau, ca i modul în care fuseser contacta i de
organiza ia ce-i adusese aici. Remarc un singur lucru, i anume:
cu cît insista s le descopere scopul, cu atît indivizii aceia ciuda i
reau mai cuprin i de panic .
Gangsterii de alte rase erau i ei re inu i la limb . Tot ce se
putuse afla era c un zeu, sau un mare preot, le promisese
avantaje extraordinare, o putere supranatural i domina ia
asupra unui inut straniu.
Prezen a noilor veni i i a vechilor r uf tori la reuniunile
nocturne ale lui Suydam era supravegheat cu grij de c tre
poli ie, care a în eles curînd c b trînul original trebuise s
închirieze apartamente suplimentare ca s -i cazeze pe to i
cunosc torii parolei. Astfel el ocupa în întregime trei case i
zduia permanent un mare num r de indivizi bizari.
Robert Suydam î i petrecea acum tot mai pu in vreme în casa
de la Flatbush. Aparent, nu se ducea acolo decît dup c i.
Înf area i manierele sale atinseser un stadiu de degradare
alarmant. Malone îl lu la întreb ri în dou rînduri, dar de fiecare
dat se lovi de un zid al t cerii. Omul pretindea c nu tie nimic
despre comploturile sau mi rile acelea misterioase. N-avea nici o
idee în privin a felului cum debarcaser kurzii, nu b nuia nici ce
voiau. Ocupa ia lui consta în studiul senin al folclorului tuturor
imigran ilor din cartier treab în care, în mod legitim, nu,
înc pea amestecul poli iei. Malone profit de vizit pentru a-i
spune lui Suydam cît îi admira vechea bro ur scris cîndva
despre Cabal i despre alte mituri, îns b trînul, nu deveni dup
asta mai blînd. Se sim ea încol it i î i respinse cu fermitat
vizitatorul. Dezgustat, detectivul abandon partida, c utîndu- i
alte surse de informare.
Nimeni nu va ti vreodat ce ar fi descoperit Malone în
eventualitatea c ar fi inut în permanen afacerea sub control.
Oricum, un conflict stupid între autorit ile federale i cele ale
ora ului întrerupsese ancheta timp de mai multe luni, iar
inspectorul se ocup de alte sarcini. Chiar de la distan , îns ,
continu s se intereseze de afacerea aceea ciudat . Fu surprins,
bineîn eles, în perioada r pirilor ce r iser New York-ul, s afle
savantul pîn atunci atît de neglijent cu propria lui persoan se
metamorfozase complet.
Într-o bun zi ap ru la Borough Hali cu fa a ras , cu p rul
iat i purtînd un costum impecabil. Începînd de. atunci, cu
fiecare zi trecut se putea constata o ameliorare: privirea îi deveni
mai vie, vorba mai scînteietoare, î i pierdu treptat corpolen a ce-l
deformase vreme îndelungat . Acum i se d dea adesea mai pu in
decît vîrsta real . Mersul îi era suplu, gesturile repezi, p rea s fi
aflat o a doua tinere e, fiindc p rul începu s i se înnegreasc
ca nimic s dea de în eles c i-l vopsea. Pe m sur ce se
scurgeau lunile, se îmbr ca din ce în ce mai pu in desuet i, ca s
sfîr im, î i surprinse noii prieteni prin renovarea i redecorarea
propriet ii de la Flatbush, unde d du o serie de recep ii la care î i
invit toate cuno tin ele, inclusiv rudele acelea îndep rtate ce
încercaser nu demult s -l pun sub interdic ii. Unii venir din
curiozitate, al ii din datorie, îns cu to ii fur încînta i de farmecul
i curtoazia pustnicului de odinioar . Î i împlinise, spunea el, cea
mai mare parte a lucr rii în care era angajat i, întrucît tocmai îl
mo tenise pe un vechi prieten din Europa, putea s i termine
treaba i s i petreac f griji timpul ce-i mai r mînea de tr it.
Era v zut tot mai rar în Red Hook i tot mai des în societatea
reia îi apar inea prin na tere. Poli ia înregistr faptul c
nelegiui ii organizau întîlniri frecvente
În vechea biseric folosit ca sal de bal, dar se p rea c
neglijau apartamentul din subsolul de la Parker Place, chiar dac
locul acela i anexele lui fuseser mereu bîntuite de creaturi
ciudate i sordide.
Apoi se produser dou incidente, la mare distan unul de
altul, e adev rat, îns , în ochii lui Malone, ambele extrem de
interesante în raport cu afacerea. În ziarul Eagle, ap ru anun ul
discret al logodnei lui Robert Suydam cu domni oara Cornelia
Gerritsen din Bay-side, o tîn de condi ie excelent , rud pe
departe cu viitorul s u so ; cealalt noutate era descinderea
efectuat de poli ie la biseric , în urma zvonurilor conform c rora
figura unuia dintre copiii r pi i fusese v zut într-o fereastr de la
subsol.
Malone particip la descindere. Inspect locul cu destul
aten ie, dar nu descoperi nimic. În fond, cl direa era absolut
pustie atunci cînd o cercetau. i totu i, detectivul fu tulburat într-
o oarecare m sur de ceea ce g si în interior. Erau acolo ni te
panouri pictate grosolan i care nu prevesteau nimic bun.
Panourile reprezentau chipuri sacre cu expresii sardonice, bizare
i nep mînte ti.
Nu-i pl cu nici inscrip ia greceasc de pe zid, chiar deasupra
pupitrului. Era o str veche incanta ie descoperit de el pe cînd
fusese student la Dublin i care, în traducere, suna astfel:
O, prieten i tovar nocturn, tu care te bucuri de urletele
cîinilor i de sîngele v rsat, tu care treci printre umbrele dintre
morminte, tu care te desfe i la vederea sîngelui i semeni groaz
între muritori, Gorgo, Mormo, Lun cu o mie de chipuri, prime te
cu bun voin jertfele noastre.
Citind acestea, Malone se înfior i un gînd vag îi zbur la orga
cu note joase i dogite ce fusese auzit de sub biseric în unele
seri. Se înfior iar i, v zînd rugin pe marginile unui lighean de
metal din preajma altarului, i se opri încercat de nervozitate cînd
rile lui avur impresia c recunosc un miros straniu i
macabru, în imediata lui apropiere. Amintirea acelei orgii nu-i mai
ie ea din minte. Înainte de a pleca, explor pivni a cu cea mai
mare aten ie, îns nu g si nimic. Locul era teribil de odios.
La data c toriei lui Suydam, valul r pirilor ajunsese un
veritabil scandal de pres . În cea mai mare parte, victimele erau
copii proveni i din clasele sociale defavorizate, iar num rul în
cre tere al dispari iilor declan ase un sentiment de mînie violent .
Ziarele cereau poli iei s ac ioneze i, înc o dat , postul din
Buther Street î i trimise oamenii la Red Hook ca s caute urme i
probe menite s conduc la arestarea criminalilor. Malone fu
încîntat s intre din nou în rol i se felicit c avea de efectuat un
raid printr-una din casele lui Suydam de la Parker Place. Nu fu
descoperit, totu i, nici un copil r pit, în ciuda unor ipete i a unei
arfe ro ii ce apar inuse unuia dintre ei, obiect g sit în
vecin tate. Picturile i inscrip iile grosolane ce împodobeau, în
majoritatea camerelor, pere ii neîngriji i îl convinser îns pe
detectiv c era pe urmele unui fapt extraordinar. Picturile erau
însp imînt toare. Reprezentau mon tri hido i, de toate formele i
de toate m rimile, i parodii de siluete omene ti, imposibil de
descris. Inscrip iile erau f cute în ro u, cu caractere arabe,
grece ti, latine i ebraice. Malone le putu descifra pe cele mai
multe dintre ele, dar ceea ce reu i s citeasc , într-un soi de
greac veche e-braizat , sugera cea mai cumplit dintre invoca iile
adresate diavolului în epoca decaden ei alexandrine:

HEL HELOYM SOTHER EMMANVEL SABOTH AGLA

TETRAGRAMMATON AGY-ROS OTHEOS ISCHYROS
ATHANATOS IEHOVA ADONAI SADAY HOMONION
MESSIAS ESCHEREHEYE.

Cercuri i stele în cinci col uri ap reau acolo revelînd f nici

un dubiu credin ele i înclina iile stranii ale celor ce locuiau în
apartamentele acelea mizerabile. Apoi, în pivni , fu descoperit
ceva extrem de ciudat - un morman de lingouri de aur peste care
se îngr dise neglijent ni te pînz . Suprafa a sclipitoare a
lacurilor avea imprimate hieroglife ciudate, asem toare celor de
pe pere i. În timpul raidului, poli tii nu întîmpinar decît o
rezisten a pasiv din partea orientalilor cu ochi furi i ce
scînteiau în pragul fiec rei u i. Inspectorii se retraser f nimic
care s poat constitui o dovad Comisarul de cartier îi scrise lui
Suydam, sf tuindu-l s fie mai atent la locatarii i proteja ii s i,
ci rumoarea public era în cre tere.

Apoi avu loc c toria, în iunie, urmat imediat de o întîmplare

senza ional .
În diminea a aceea, Flatbush plutea în euforie. Automobile
împodobite umpleau str zile din jurul vechii biserici olandeze, din
al c rui portal începea un baldachin terminat pe trotuar. Nici un
eveniment local nu întrecu în pomp i fast c toria Suydam-
Gerritsen Numele celor ce-i petrecur pe so i pîn la cheiul de
îmbarcare, chiar dac nu erau dintre cele mai celebre, nu în
seamn c lipseau din lista monden a locului. La orele 17,
batistele fluturar , iar marele transatlantic începu s alunece în
lungul debarcaderului, isi întoarse încet prova spre ocean, se
desprinse de remorcherul s u i o porni în direc iea vastelor spatii
marine care conduceau la minunile Lumii Vechi. Noaptea, vaporul
era ie it din port i pasagerii întîrzia i pe punte contemplau stelele
reflectate în oceanul neted. Nimeni nu va putea spune dac
aten ia le fusese atras mai întîi de cargou, sau de ip t.
Probabil cele dou ap ruser în acela i timp, dar n-are rost s
ne pierdem în presupuneri. ip tul sc din cabina lui Suydam,
iar Stewardul care a for at u a ar fi putut povesti lucruri oribile
dac n-ar fi înnebunit subit. Orice-ar fi fost, el se puse pe urlat
înc i mai tare decît victimele, apoi începu s str bat vaporul
ic rindu-se încet, pîn cînd fu re inut i pus în lan uri. Medicul
de la bord, intrînd imediat în cabin i aprinzînd lumina, nu- i
pierdu ra iunea, îns nu povesti nim nui ce v zuse. La mult timp
dup întîmplare, avea s -i spun totul lui Malone, cu care va intra
în leg tur la Chepachet.
Se produsese o crim , o strangulare, dar e nevoie s spunem c
urmele de gheare de pe gîtul doamnei Suydam nu puteau fi l sate
de so ul ei i nici de vreo alt mîn omeneasc . Pe peretele alb al
cabinei, un cuvînt înscris cu litere de foc str luci vreme de cîteva
clipe, cuvînt care, repetat de memorie, p rea s se aproprie de
sinistrele litere caldeene ale vocabulei „Lilith". Toate acestea, de
altfel, disp rur foarte repede. Cît despre Suydam, trebuir mai
întîi s interzic intrarea în cabina lui pentru a încerca s i fac o
idee despre ceea ce se petrecuse, dar doctorul îi declara lui Malone
el unul nu-l v zuse. Într-adev r, cînd ajunsese la locul crimei,
hubloul deschis îi fusese ascuns vederii, pîn s aprind lumina,
de un fel de fosforescen . O clip crezuse c auzea afar , în
noapte, ecoul îndep rtat al unui rîs dr cesc în bu it, f a
percepe totu i vreo form distinct . Era sigur pe ceea ce afirma i
se întemeia în acest sens pe faptul c i p strase perfect s tatea
mintal .
Acela a fost momentul în care atr sese aten ia cargoul. Fu
lansat o barc i o hoard de briganzi negricio i, insolen i, în
uniforme de ofi eri, invad vaporul oprit pentru o vreme. Oamenii
aceia îl voiau pe Suydam sau corpul s u. Erau la curent cu
toria lui i, din anumite motive, tiau c tocmai murise.
Puntea c pitanului sem na cu un adev rat pandemoniu. Între
raportul doctorului cu privire la cabin i preten iile echipajului de
pe cargou, pîn i marinarul cel mai în elept i cel mai calm nu
mai tia ce s cread . eful bandei, un arab cu o dezgust toare
gur negroid , scoase pe nea teptate o hîrtie murdar i bo it ,
întinzîndu-i-o c pitanului. Era un mesaj ciudat, semnat de Hobert
Suydam:
„În caz de moarte subit sau de accident inexplicabil, rog s fiu
predat, f întreb ri, eu sau corpul meu, in mîinile purt torului
acestei scrisori. Pentru mine, i poate pentru voi, totul depinde de
respectarea întocmai a acestei condi ii. Explica iile vor veni mai
tîrziu. Nu m p si i în situa ia asta. Robert Suydam".
pitanul schimb o privire cu doctorul, iar acesta din urm
opti ceva la urechea celui dintîi. În final, ei se supuser cererii i
i conduser musafirii nedori i în cabina dramei.
Doctorul evit privirea c pitanului pe cînd descuia u a. Îi l
pe ciuda ii marinari s intre i a tept , nelini tit, s ias cu
povara lor. Preg tit cu grij , corpul era învelit în cear afuri care îl
fereau de privirile curio ilor. Oamenii îl trecur peste bord, luîndu-
i în barca lor.
Vaporul î i reîncepu cursa. Doctorul i un func ionar de servicii
funebre al vasului aranjar cabina familiei Suydam, îndeplinind
ultimele datorii reclamate de moarte. Înc o dat , medicul fu
obligat s se arate reticent în explica ii i s ascund adev rul.
Cînd b rbatul de la pompe funebre îl întreb de ce o golise cu
totul de sînge pe doamna Suydam, evit s -i spun c el nu-i
cuse nimic i nici nu-i atrase aten ia asupra locului gol de pe
etajer , unde se ineau medicamentele, ori asupra mirosului din
chiuvet care ar ta ce se alesese din con inutul original al
flacoanelor. Remarcase, totu i, c buzunarele acelor oameni, dac
oameni erau, ar tau umflate în chip bizar cînd p siser nava.
 Dup dou ore. prin radio, lumea întreag tia tot ce trebuia s
tie despre oribila afacere.

VI

În aceea i sear de iunie, f s aib habar de lucrurile

petrecute pe mare, Malone era în misiune pe ulicioarele din Red
Hook. O brusc agita ie cuprinsese zona. Oamenii fuseser
chema i acolo prin „telefonul f fir" sau ceva de felul acesta. Se
adunaser în jurul bisericii i al caselor din Parker Place, ca i
cum ar fi a teptat ceva. Tocmai disp ruser trei copii, ni te
norvegieni mititei cu ochi alba tri din str zile de pe lîng
Gowanus, i se zvonea c viguro ii vikingi erau gata s i fac
dreptate singuri. S pt mîni întregi, Malone î i tot îndemnase co-
legii s opereze o cur enie general în cartier. Impresiona i de
noul element ce se adresa bunului lor sim mai mult decît
descrierile unui vis tor din Dublin, poli tii hot rîr de comun
acord s aplice o lovitur serioas . Agita ia i ambi ia acelei seri
fur factorul decisiv care le determina ac iunea. La miezul nop ii,
un comando format din oamenii de la trei posturi de poli ie d du
val în Parker Place i prin împrejurimi. U ile fur for ate,
întîrzia ii aresta i. Camerele luminate de lumîn ri v rsar o
mul ime incredibil , alc tuit din str ini în robe b ate, purtînd
mitre i alte zorzoane inexplicabile. În înv lm eal se pierdur
destule, c ci diverse obiecte fur aruncate în pu uri, iar mirosurile
revelatoare fur acoperite prin arderea gr bit de t mîie cu
parfum extrem de puternic. Dar stropi de sînge existau peste tot,
încît pe Malone îl scuturau fiorii ori de cîte ori se apropia de vreo
vatr sau de vreun altar înc fumegînd.
Voia s vad imediat mai multe locuri, îns acord prioritate
apartamentului de la subsol al lui Suydam. Un mesager îi
transmisese c biserica în ruine era complet goal . Apartamentul,
gîndea el, avea s -i reveleze neîndoielnic urme ale cultului c ruia
specialistul în tiin e oculte îi devenise, dup toate semnele, ef.
Plin de speran â, scotoci prin camerele mucede, luînd aminte la
mirosurile vag carnale. Examin p ile ciudate, jnstru-mentele,
lingourile de aur i recipientele cu dop de sticl împr tiate pe jos.
Deodat , o mî a costeliv , neagr cu alb, îi alunec printre
picioare i-l f cu s se împiedice, r sturnînd în acela i timp o
retort pe jum tate plin cu un lichid ro u. ocul resim it fu
intens, încît nici ast zi Malone nu-i înc sigur de cele v zute. Dar
în visele tale revede mereu goana acelei pisici cu malforma ii
monstruoase. Apoi descoperi o u închis cu cheia i c ut ceva
cu care s-o d rîme. Un scaun greu se afla în apropiere, era mai
mult decît suficient pentru panourile de lemn îmb trînit. O fisur
ap ru, apoi se l rgi. În fine, u a ced . Un vîrtej url tor de vînt
înghe at ni din abis, purtînd cu sine toate mirosurile grele ale
unei genuni f fund. O for absorbant ce nu venea nici din cer
i nici de pe p mînt îl cuprinse pe detectivul paralizat i-l antren ,
prin deschiderea c scat , în ni te spa ii nem rginite, pline de
oteli, de tînguiri i de rînjete batjocoritoare. F îndoial , era
un co mar. To i speciali tii i-au spus-o, iar el nu reu i niciodat
demonstreze contrariul. i, de altfel, ar fi preferat s fie a a,
ci spectacolul vechilor magherni e de c mid i al sumbrelor
chipuri str ine nu i-ar ii m cinat atunci sufletul în asemenea hal.
Dar în momentul acela nu visa. i nimic n-avea s -i tearg
vreodat amintirea criptelor obscure, a arcadelor titanice, a
siluetelor diforme i infernale ce înaintau cu pa i largi, strîngînd
în bra e ni te ar ri pe jum tate devorate i ale c ror fragmente
înc vii cereau mil ori rîdeau satanic. Mirosuri de t mîie i de
putreziciuni se contopeau într-un amestec gre os. Prin aerul negru
se mi cau, înglobate într-o mas ce oas , vizibile abia pe
jum tate, elemente f form , dar prev zuta cu ochi. Undeva, o
ap sumbr i cleioas plesc ia în cheiuri de onix. La un moment
dat, clinchetul tremur tor al unor clopo ei r sun ca r spuns la
chicotul dement al unei creaturi goale i fosforescente. Acesta
înota în direc ia malului, ajunse la el, se ag i se c pentru
a se ghemui, cu un aer sardonic, în umbr , pe un piedestal aurit,
sculptat. C i întunecoase i f de cap t p reau s duc în toate
direc iile, încît ajungeai s i dai seama în cele din urm c acolo
te aflai în însu i miezul unei lepre menite s loveasc i s înghit
ora e i na iuni.
ul cosmic p trunsese aici, hr nindu-se din rituri nelegiuite.
i începuse sinistrul mar macabru ce trebuia s ne reduc pe
to i la starea de mon tri cotropi i de mucegai, prea hido i pîn i
pentru a mai merita un mormînt. Acolo î i avea Satan curtea
babilonian i cu sîngele copiilor nevinova i erau sp late
membrele leproase ale fosforescentei Lilith. Incubi i sucubi o
prosl veau cu urlete pe Hecate, în vreme ce miei f cap î i
trimiteau beh iturile spre Magna Mater. Capre s ltau dup sune-
tele unor flaute mici i stridente i aegipani ca ni te broscoi
umfla i alergau neosteni i în urma unor fauni slu i pe stîncile
zgrun uroase. Moloh i Ashtaroth nu lipseau nici ei, c ci în
aceast chintesen a tuturor damna iunilor limitele con tiin ei
erau abolite, iar închipu-irea uman î i g sea curs liber în toate
domeniile ororii i în toate dimensiunile interzise pe care r ul avea
puterea de a le crea. Lumea i natura erau neputinicioase
împotriva unor astfel de asalturi, pu uri ivite de sub sigiliile nop ii,
i nici un semn i nici o rug ciune nu putea opri valul acela de
abomin ie.
Deodat , o raz de lumin ap ru în mijlocul fantasmelor, iar
Malone auzi un zgomot de vîsle printre blestemele ar rilor ce ar
fi trebuit s fie moarte. O barc , avînd în partea din fa o
lantern , î i f cu apari ia. Dup ce fu legat de un inel din fier al
cheiului, mai mul i oameni sumbri debarcar o povar
voluminoas , învelit în cear afuri, purtînd-o pîn la forma goal
i fosforescent de pe piedestalul sculptat i aurit. Ar tarea rînji,
apoi izbi de mai multe ori cu piciorul în cear af. Dup care
oamenii îl desf cur , sus inînd dinaintea piedestalului cadavrul
cangrenat al unui b trîn corpolent, cu obrajii nera i i cu plete
albe în dezordine. Ar tarea fosforescent rînji din nou. Atunci
oamenii î i scoaser din buzunare sticlele i-i unseser cu ro u
picioarele, iar la urm îi d dur sticlele s bea. Brusc, venit din
arcadele acelor str zi nesfîr ite, se auzi sunetul demonic al unei
orgi necurate care, în vuiete, prin notele sale joase i dogite f cu
infernul s hohoteasc . Într-o clip , fiecare entitate mi toare se
electriz . Alc tuir îndat o procesiune ceremonial . Apoi hoarda
aceea de co mar porni în ritmul straniei melodii capre, satiri,
aegipani, incubi, sucubi, lemuri, broscoi contorsiona i, cîini
url tori i elemente f form , condu i cu to ii de abominabila
apari ie fosforescent , goal , ce p ea acum larg, neru inat,
purtînd în bra e cadavrul cu ochi adînci i al b trînului. Ciuda ii
oameni negricio i dansau în coada cortegiului, i întreaga coloan
lta i tres lt într-o demen dionisiac . Malone se poticnea
departe în spatele lor, prad delirului, întrebîndu-se în ce lume
ajunsese. În sfîr it, se pr bu i pe piatra rece i umed , gîfîind i
tremurînd, în vreme ce orga diavoleasc î i sc dea intensitatea, iar
însp imînt toarele urlete ale acelei procesiuni nebune ti încetau
treptat. Mai auzea înc , vag, cîntece oribile i cronc nituri ignobile
în dep rtare. Din timp în timp, un geam t sau un urlet de
devo iune ceremonial aungea pîn la el, o dat cu înfior toarea
incanta ie greceasc al c rei text îl citise deasupra pupitrului din
biserica ruinat .

O, prieten i tovar nocturn, tu care te bucuri de urletele

cîinilor (aici, un urlet oribil izbucni) i de sîngele v rsat, (aici,
sunete imposibil de descris se amestecar cu strig te morbide), tu
care treci printre umbrele dintre morminte (aici se auzi un
suspin), care te desfe i la vederea sîngelui i seimeni groaz între
muritori (succesiune de ipete ascu ite, ie ite din miriade de
gîtlejuri), Gorgo (reluat de asisten ), Mormo (repetat în extaz),
Lun cu o mie de chipuri (suspine i note de flaut), prime te cu
bun voin jertfele noastre.

O dat cu sfîr itul incanta iei, un strig t general se înal i

sunetele orgii dogite fur acoperite aproape în întregime. Apoi un
suspin sc din piepturi f num r, dup care fur l trate i
beh ite aceste cuvinte:

Lilith, m rea Lilith, prive te-l pe Mire!

Strig tele se intensificar . Se auzi zgomotul unei lupte i pa ii

repezi ai unei siluete ce fugea. Zgomotele se apropiar , iar Malone
se ridic în coate ca s vad ce se petrecea. Dup ce sc zuse,
lumina din cript cre tea acum din nou. Într-un halou demonic
ap ru atunci, alergînd, o form ce n-ar fi trebuit nici s fug , nici
simt , nici s respire: cadavrul cangrenat al b trînului
corpolent i cu ochi sticlo i. În spatele lui alerga apari ia aceea
goal , fosforescent i rînjitoare, iar înc i mai în urm se puteau
vedea cum gîfîie oamenii cu piele negricioas i redutabila
mul ime a adîncurilor puturoase. Cadavrul lua avans fa de
urm ritorii s i, l sînd impresia c se concentreaz asupra unei
inte precise: piedestalul aurit i sculptat, a c rui importan
necormatic p rea s fie foarte mare. Înc o clip , i avea s
reu easc . Cu o ultim tres rire de energie, Robert Suydam,
cadavrul cu ochii fic i, î i atinse inta i triumf . Efortul fusese
enorm, dar se inuse bine. Acum, dup ce se n rui, carcasa lui se
pref cea într-o mas gelatinoas , de putreziciune. Piedestalul, pe
care-l împinsese în c dere, se cl tin i c zu în apele dense, chiar
al turi, l sînd o ultim sclipire de aur sculptat pe cînd se afunda
greoi în golfurile insondabile ale adîncului Tartar. i tot în clipa
aceea, scena de oroare disp ru din privirile lui Malone. Î i pierdu
cuno tin a în mijlocul unui bubuit de tunet ce p rea s în-
mormînteze întreg universul R ului.

VII

Visul lui Malone se produse înainte ca ol s fi aflat de moartea

lui Suydam i, în mod curios, era completat de mai multe fapte pe
cît de reale, pe atît de stranii.
Cele trei case vechi din Parker Place, putrezite de mult vreme,
se pr bu ir f vreo ra iune vizibil pe cînd jum tate din poli ti
i majoritatea aresta ilor se aflau în interior. Un mare num r
dintre ei fur uci i pe loc. Au existat i cî iva supravie uitori în
subsol i în pivni e, Malone numârîndu-se printre ei. Se afla chiar
sub casa lui Robert Suydam. Asta nimeni nu e dispus s-o nege,
fiindc fu descoperit incon tient la marginea unei cloace negre,
al turi de o încîlceal de c rnuri putrede i de oseminte ce s-a
identificat, gra ie unei proteze dentare, drept corpul lui Suydam.
Afacerea era simpl . Într-adev r, chiar acolo ducea canalul
subteran al contrabandi tilor. S-a crezut, prin urmare, c oamenii
ii luaser pe Suydam de pe vapor doar ca s -l aduc la el. Poli tii
traser concluzia c Suydam era, dup toate eviden ele, capul
unei organiza ii de imigran i clandestini. Cît despre doctor,
explica iile poli iei nu-l satisf cur , îns nu insist . Detectivii mai
observar c un tunel ne tiut unea casa fatal de o cript s pat
sub biseric . La cripta aceasta nu se putea ajunge decît printr-un
pasaj secret, strîmt, s pat în zidul nordic al bisericii. Odat ajun i
acolo, f cur descoperiri înfior toare. Orga dogit exista, i la fel o
larg capel boltit , cu b nci de lemn i un altar de form
curioas . Pere ii con ineau mid celule i, în aptesprezece dintre
ele, fur g si i e oribil s-o spunem prizonieri singuratici, în
lan uri, ajun i într-o stare de idio ie deplin , printre care i patru
mame cu copiii lor. Copiii murir curînd dup ce fuseser sco i la
lumin , iar medicii afirmar c era lucrul cel mai bun ce putea s
li se întîmple.

Înainte de a astupa canalele, ele fur drenate cu grij i se g si

acolo o cantitate imens de oase sf rîmate, de toate m rimile. Era
limpede c epidemia r pirilor î i avea epicentrul sub aceast cas .
Îns numai doi dintre aresta ii supravie uitori putur s fie
implica i legal în afacere. În ce prive te piedestalul sculptat i
aurit, atît de des men ionat de Malone -ca fiind de cea mai mare
importan ocult , el nu mai fu g sit niciodat . Se constat doar
sub casa lui Suydam exista un loc unde canalul se afunda
brusc înt-un pu foarte adînc, cu neputin de dragat. Fu închis
printr-un grilaj la un cap t i betonat la cel lalt, atunci cînd se
construir pivni ele noilor cl diri.
Satisf cut de distrugerea unei periculoase bande de nebuni i
de contrabandi ti, poli ia ii pred i pe kurzii suspec i, îns
necondamna i, în mîinile institu iei federale. Înainte de a fi
deporta i, se descoperi f putin de t gad c apar ineau,
clanului Yezidi, adorator al diavolului.
Cargoul i echipajul s u r maser un mister, dar ni te detectivi
dezam gi i sînt gata s urm reasc nava oriunde s-ar afla, ca s-o
împiedice s i continue d un toarea activitate. Malone credea c
poli tii aceia cinici dau dovad de o evident lips de imagina ie
i c vor g si vasul-fantom la fel cum g siser explica iile con-
crete ale afacerii respective. Nici în raport cu presa, care n-a v zut
aici decît materie de senza ii morbide, n-are prea multe spe an e.
Gazetarii s-au limitat la evocarea unui cult sadic minor, cînd I-ar
fi putut numi „oroarea din inima Universului".
Malone e mul umit c se poate odihni în prezent la Chepachet.
teapt ca, în condi ii de lini te, nervii s i se destind , iar
timpul s transfere treptat teribila lui experien , din imperiul
realit ii, în acela al unei dep rt ri pitore ti i pe jum tate mitice.
Robert Suydam zace aproape de so ia sa în cimitirul din
Greenwood. Nici o ceremonie funebr nu s-a celebrat peste aceste
stranii r e p mînte ti. Rudele se bucur c afacerea a c zut
într-o uitare rapid . De altfel, nu s-a dovedit niciodat , legal, c ar
fi existat vreo leg tur între savant i atrocit ile comise la Red
Hook. Moartea b trînului stinse ac iunea judiciar i însu i
sfîr itul s u e rareori evocat. Familia Suydam sper c
posteritatea nu- i va aminti de el decît ca de un original
singuratic, preocupat de magia inofensiv i de folclor.
La Red Hook, nimic nu s-a schimbat. Suydam a venit i a
plecat. Dup ce disp ruse, teama a reap rut în cartier. Spiritul
ului i al sordidului continu s planeze peste vechile case de
mid , iar cete de vagabonzi mai defileaz prin fa a ferestrelor
în care apar i dispar lumini i chipuri deformate.
Veche de cînd lumea, oroarea este ca o hidr cu o mie de
capete, iar cultele nop ii sînt înr cinate profund. Sufletul fiarei
este omniprezent. Locuitorii din Red Hook, cu ochii înro i, cu fe e
descompuse, cînt , înjur i url i ast zi, strecurîndu-se dintr-un
abis în altul. Nimeni nu tie nici de unde vin, nici unde merg. Ca
i înainte, intr mai mult lume în Red Hook decît iese. Se
opte te c noi canale conduc pe sub p mînt spre unele' locuri
unde se face trafic de alcool i alte lucruri mai greu de men ionat.
Biserica e acum sal de bal. Chipuri bizare apar noaptea la
ferestre. Nu demult, un poli ist a l sat s se în eleag c cripta
zidit a fost s pat iar i, nu se tie cu ce scop. Cine sîntem noi,
ca s combatem otr vuri mai vechi decît istoria i decît omenirea?
 Malone nu se înfioar f motiv c ci nu mai demult decît
zilele trecute un ofi er a surprins o vr jitoare b trîn , cu ochi
furi i, înv îndu-l pe un copil ni te vorbe otite în dialect:

O, prieten i tovar nocturn, tu care te bucuri de urletele

cîinilor i de sîngele v rsat, tu care treci printre umbrele dintre
morminte, tu care te desfe i la vederea sîngehii i semeni groaz
între muritori, Gorgo, Mormo, Lun cu o mie de chipuri, prime te
cu bun voin jertfele noastre.
-------------------------------------