CAPITOLUL 3

COSTUL GLOBAL AL PROIECTULUI

CAPITOLUL 3 COSTUL GLOBAL AL PROIECTULUI 101
3.1 DEFINIŢIA COSTULUI GLOBAL AL PROIECTULUI 101
3.2 COMPONENTELE COSTULUI GLOBAL 102
3.3 ETAPELEI ANALIZEI COSTULUI GLOBAL 107
3.4 APLICATII ALE ANALIZEI COSTULUI GLOBAL 107
RELAŢIA DINTRE METODELE DE MANAGEMENT ŞI COSTUL GLOBAL
3.5
AL PROIECTULUI 109
RELAŢIA DINTRE ETAPELE PROIECTULUI ŞI COSTUL GLOBAL AL
3.6
PROIECTULUI 112
3.7 RESPONSABILITĂŢILE PARTENERILOR PROIECTULUI 114
EFECTELE EVENIMENTELOR ALEATOARE ASUPRA COSTULUI
3.8
GLOBAL 115

Obiective
Conţinutul capitolului 3 oferă suportul necesar pentru:
a. analiza costului global al proiectului;
b. interdependența dintre metodele de management și costul global;
c. relația dintre etapele proiectului și costul global;
d. implicațiile evenimentelor aleatoare asupra costului global.

3.1 DEFINIŢIA COSTULUI GLOBAL AL PROIECTULUI

Proiectele moderne, cu toată complexitatea lor tehnologică, nu au neapărat un volum
enorm de muncă. Dar presiunile economice ale lumii industrializate, concurenţa dintre
producătorii rivali, precum şi un respect mai mare pentru valoarea şi bunăstarea celor care
formează forţa de muncă a proiectului şi, implicit, pentru costul acestei forţe de muncă au dus la
dezvoltarea de noi tehnici de management.
Concepţia de cost global (Lyfe Cycle Cost) este o metodă de management a proiectului,
servind ca ghid pentru satisfacerea cât mai bine, ţinând cont de relaţiile din interiorul proiectului,
a obiectivelor de performanţă, de costuri şi termene, de la prima fază a acestuia şi până la
sfârşitul vieţii produsului.
Costul global cuprinde ansamblul costurilor relative ale produsului pe parcursul întregii
duratei sale de viaţă/ciclului său de viaţă.
101
 El exprimă valoarea actualizată a costurilor iniţiale de investiţii şi a costurilor ulterioare
de exploatare şi de mentenanţă, pe perioada de viaţă economică a proiectului sau pe o durată
convenită de timp.
Este o analiză tehnică construită pe principiile analizei economice, care evaluează pe
termen lung eficienţa opţiunilor de investire. Încorporează acţiunile iniţiale şi viitoare, costurile
utilizatorilor şi alte costuri relevante ale vieţii investiţiilor alternative. Analiza tehnică identifică
cea mai bună valoare respectiv cel mai mic cost pe termen lung care să satisfacă performanţele
căutate pentru proiect.
Perioada de analiză a costului global al proiectului sau orizontul de timp asupra căruia se
evaluează alternativele, trebuie să fie suficient de mare ca să reflecte diferenţele de cost pe
termen lung , asociate strategiilor alese.
Analiza costului global al proiectului cuprinde şi analize probabilistice de risc, în vederea
evaluării variabilelor de intrare. Analiza riscului este o tehnică care analizează domeniul
incertitudinii, în mod normal ascunsă în evaluarea deterministă a costului global şi ajută
managerul în aplanarea evenimentelor ce urmează să se întậmple. Evaluarea riscului combină
descripţii probabilistice ale variabilelor incerte şi tehnici de simulare computerizată , cea mai
cunoscută fiind tehnica Monte Carlo Simulation, tehnică care caracterizează incertul.
Totodată, ea trebuie să includă o analiză de sensibilitate asupra variabilităţii elementelor de
intrare estimate. În mod tradiţional, analiza de senzitivitate se realizează la diferite rate de
actualizare sau pentru anumite perioade de timp, în mod normal realizându-se evaluarea variantei
celei mai bune şi cele mai rele. Analiza se poate face şi prin varierea mai multor elemente de
intrare. Există pe piaţă programe software de analiză a riscului pentru aplicaţii concrete. Gradul
de detaliere al analizei trebuie să corespundă nivelului de investiţie.

3.2 COMPONENTELE COSTULUI GLOBAL

Costul global cuprinde doar costurile care diferenţiază alternativele de produs. Costurile
comune tuturor alternativelor nu se iau în consideraţie. Includerea a căt mai multor factori
potenţiali, generatori de costuri, este foarte productivă, chiar dacă justificarea introducerii lor nu
se poate face în detaliu. Costurile mici sau în scădere, care sunt irelevante, nu sunt incluse în
costul global.
Acestea sunt, de regulă:
 Costurile de cercetare-dezvoltare: numai 5% din costurile ciclului de viaţă a
produsului sunt utilizate în această fază, dar 80% din costurile ciclului de viaţă a produsului
102
 sunt fixate în această fază. Pentru mentinerea unui produs pe piata trebuie avuta in vedere
cerinta de existenta a cercetarii in toate etapele de viata ale unui produs.
 Costurile de producţie: există modalităţi de estimare a costurilor de producţie în funcţie
de ramura economică şi de costul materiilor prime.
 Costurile de utilizare:
 Sub garanţie
Pentru a acoperi eventualele disfuncţionalităţi gestionate încă insuficient în etapele de
dezvoltare şi de producţie, furnizorul vinde produsul cu unul sau mai mulţi ani de garanţie. În
această perioadă, toate slăbiciunile proiectului din fazele de dezvoltare şi de producţie sunt
suportate de către producător. Dacă există relaţii bune între furnizor şi client, informaţiile primite
de furnizor în această perioadă permit ameliorarea performanţelor produsului şi a procedeelor de
fabricaţie şi, deci, reducerea costului produsului.B

 În afara garanţiei
Eliminarea la timp a slăbiciunilor de concepţie şi producţie creează posibilitatea de a
vinde produsul mai ieftin. Acest cost este suportat de client şi intră în costul de achiziţie al
produsului.

 Pot fi calculate, de ex. costurile energetice / unitatea de timp de utilizare, pentru un

frigider de clasă A, comparativ cu un frigider de clasă B .
 Costurile de distrugere (dezinvestire):
 Atunci când produsul devine complet inutilizabil, trebuie evitat de a-l arunca în natură,
pentru a vătăma (afecta) colectivitatea actuală sau viitoare. Pentru aceasta, furnizorul de
produs trebuie să se asigure de distrugerea produsului sau de distrugerea deşeurilor.
 Sunt costurile de distrugere finală a produsului sau de reciclare şi reprezintă costul
acestor procese minus câştigurile obţinute din valorificarea materialelor sau
echipamentelor de producţie.
Atunci când toate elementele legate de ciclul de viaţă a produsului au fost identificate, se
poate face repartizarea costurilor între parteneri, aşa cum arată fig. 3.1:

103
 Costuri pentru producător Costuri pentru utilizator

Costuri de Costuri de Costuri de Costuri de

dezvoltare producţie utilizare distrugere

RECALCULAREA COSTURILOR

RESPONSABILITATEA PENTRU PRODUS

Fig.3.1 Costul global al proiectului

 COSTUL TOTAL PENTRU FURNIZORUL DE PRODUS (costul

complet, costul distrugerii produsului, costuri excepţionale)

 COSTUL TOTAL PENTRU CLIENT (cost de achiziţie, cost de stocaj)

 COSTUL TOTAL PENTRU UTILIZATOR (cost de achiziţie, cost de

exploatare, cost de susţinere, cost de distrugere)

 COSTUL TOTAL PENTRU COLECTIVITATE (cost de distrugere)

Structura costului global corespunde mai multor arborescenţe utilizate pentru identificarea
costurilor elementare ce îl compun, structură prezentată în graficul din fig.3.2.
Această metodă de optimizare tehnico-economică a proiectului are ca obiective:
 optimizarea (modelarea) legăturii dintre prima şi ultima fază din ciclul de viaţă a
unui produs pe baza standardelor europene;
 înregistrarea know-howului tehnologic din ciclul de viaţă al produsului;
 controlul calităţii datelor şi informaţiilor;

104
  dezvoltarea şi armonizarea sistemului de management în vederea luării de decizii
strategice pentru dezvoltarea economică eficientă a produselor.
şi prezintă urmatoarele avantaje:
 combină investigarea aspectelor ecologice şi economice ale produselor, încă
din faza de proiectare;
 orientează segmentele de piaţă precum şi managementul costurilor reziduale;
 reprezintă o măsură a inovării”produselor verzi”.
Pentru obţinerea rezultatelor de calitate a produsului propus a se realiza în termeni de
performanţă, termene şi costuri pentru parteneri, clienţi, utilizatori şi colectivitate este bine să se
determine, de la început, sau cật mai devreme şi cât mai precis costul global al proiectului.

105
COST COST DE BAZĂ COST DE + COST DE COST DE COST DE SFÂRŞIT
= + + + DE VIAŢĂ
PRODUCŢIE SUSŢINERE FUNCŢIONARE
GLOBAL

COST TOTAL = COST DE+ COST DE + COST DE + COST DE

+ COSTURI + COST DE
PENTRU MARKETING CERCETARE- PRODUCŢIE VÂNZARE GARANŢIE ŞI SFÂRŞIT
ÎNTREPRINDERE DEZVOLTARE POSTGARANŢIE DE VIAŢĂ

COST COMPLET

+
MARJE

COST TOTAL COSTUL CAPITALULUI COSTUL DE STOCAJ

=
PENTRU CLIENT
+
INVESTIT (PREŢUL DE
ACHIZIŢIE)
+
MARJE

COSTUL TOTAL COSTUL CAPITALULUI COSTUL DE EXPLOATARE COST DE SUSŢINERE COST DE

PENTRU UTILIZATOR= INVESTIT (PREŢUL +
DE + + SFÂRŞIT DE
ACHIZIŢIE) VIAŢĂ

COSTUL TOTAL COST DE

PENTRU = SFÂRŞIT DE
COLECTIVITATE VIAŢĂ

Fig.3.2 Componentele costului global

106
3.3 ETAPELE ANALIZEI COSTULUI GLOBAL
Analiza costului global este o metodă de evaluare a rentabilităţii proiectului, care ţine cont de
cheltuielile iniţiale şi de cele viitoare. Este utilizată pentru evaluarea avantajelor economice ale unui
proiect dintr-o anumită perioadă.
Cum costurile sunt repartizate pe ani diferiţi este necesară convertirea lor în monedă constantă
(valoarea actuală) înainte de compararea perioadelor de timp. Conversia valorii viitoare la valoarea
actuale se numeşte actualizare şi se efectuează prin aplicarea formulei ratei de actualizare în
calculul costului sau a beneficiilor anticipate ale proiectului. Actualizarea ţine cont de faptul că o
sumă de bani astăzi nu este aceeaşi în viitor. Ea acumulează dobậndă. Rata de actualizare trebuie
fixată înainte de începerea analizei costului global. Trebuie, totodată, enunţate ipoteze cu privire la
durata de viaţă a fiecărui element al proiectului, rata inflaţiei, variaţia costurilor energiei şi a
costurilor de întreţinere şi utilizare.
Nivelul cel mai rentabil al investiţiei într-un proiect corespunde punctului în care costul global
este redus la minimum. Criteriul decizional, referitor la investiţia într-un proiect, este ca acest cost
global să fie inferior după aplicarea proiectului, faţa de situaţia înainte de proiect.
Analiza costului global cuprinde următoarele etape:
1. Precizarea obiectivelor proiectului şi a constrậngerilor acestuia; identificarea căilor de
atingere a obiectivelor;
2. Enunţarea ipotezelor, precum: rata de actualizare, rata inflaţiei, durata de viaţă a
proiectului;
3. Identificarea şi evaluarea cheltuielilor pertinente pe durata de viaţă a proiectului;
4. Convertirea cheltuielilor în monedă constantă;
5. Compararea costului global pentru fiecare soluţie şi alegerea soluţiei care are costul
global minim;
6. Analiza rezultatelor şi analiză de sensibilitate (calculul costului global pentru valori
minime şi maxime ale fiecărui parametru) în raport cu ipotezele iniţiale.

3.4 APLICAŢII ALE ANALIZEI COSTULUI GLOBAL

Anaiza costului global este o metodă utilă pentru a identifica repercursiunile economice ale
diverselor soluţii ale unui proiect pe temen lung. La ora actuală această metodă este utilizată de
guvern şi de industrie pentru a alege cel mai bun proiect pentru o construcţie nouă sau pentru a
determina fezabilitatea alegerii unei variante de ameliorare a clădirilor existente.

107
 Analiza costului global este construită pe formularea de ipoteze fondate pe previziuni; de
aceea are limitele ei. Utilitatea acestei metode poate fi ameliorată prin construirea unei baze de date
ale diverselor elemente ale costului global.
Aplicaţiile următoare sunt cele mai frecvente.
Proiectarea unei clădiri. Concepţia unei construcţii este optimă, după criteriul costului global,
atunci cậnd corespunde cheltuielilor iniţiale şi ulterioare minime, pe întreaga durată de viaţă a
proiectului. Soluţiile pot fi clasate după nivelul serviciului echivalent, prin nivelul de costuri.
Soluţia alesă este cea la care costul global este mai mic.
Concepţia optimă cuprinde mai multe elemente (cost iniţial, cheltuieli de întreţinere şi
exploatare etc) ce intră în calcul. Pentru determinarea variantei optime trebuie redus la minim costul
fiecărui element. Este de subliniat faptul că suma tuturor elementelor ce contribuie la varianta
optimă pot să nu dea soluţia cea mai bună, pentru că unele dintre ele sunt alese arbitrar.
Economie de energie. Pe planul economiei de energie, calculul costului global poate răspunde
la întrebările următoare: 1) cum alegem cea mai bună variantă de economie de energie din mai
multe soluţii ? 2) ce sumă trebuie cheltuită într-un caz particular de economie de energie ? 3) care
sunt combinaţiile de economie de energie cele mai rentabile ?
1) Se pot alege, dintr-un evantai de măsuri de economie de energie, acele variante care
vor permite realizarea de maximum de economii prin reducerea costului global, de
exemplu alegerea dintre geamurile duble sau triple la ferestre. Se pote, de asemenea,
compara costul global al unei instalaţii de încălzire solară cu o instalaţie de încălzire
clasică; se va reţine soluţia care reduce costul global la minim pentru un nivel dat de
confort.
2) Calculul costului global, aplicat la economia de energie poate, de asemenea, să
servească la determinarea în ce proporţie o măsură de economie de energie trebuie
utilizată. De exemplu, pentru ameliorarea unei construcţii prin izolarea acoperişului,
valoarea optimă a rezistenţei termice prin izolare, pentru un indice dat de căldură sau
de răcire, va corespunde puncului în care costul global este minim.
3) Economia de energie implică, uneori, un ansamblu de măsuri. Cea mai bună
combinaţie poate fi determinată prin evaluarea efectelor combinaţiilor de măsuri
asupra costului global. Aceste efecte presupun utilizarea combinaţiilor de măsuri de
economie de energie, aplicate in cantităţi din ce în ce mai mari, în etape succesive,
pậnă în momentul în care contribuţia fiecărei măsuri, la reducerea cheltuielilor
energetice este egală cu alte soluţii.

108
Reabilitarea construcţiilor. Calculul costului global poate facilita alegerea între reabilitare şi
înlocuire a unei construcţii. Dacă se alege reabilitarea ei, calculul poate, de asemenea, să servească
la determinarea metodei cele mai bune de reabilitare, ţinậnd cont de anumite constrậngeri bugetare
şi de securitate.

3.5 RELAŢIA DINTRE METODELE DE MANAGEMENT ŞI COSTUL GLOBAL AL

PROIECTULUI
Succesul unui proiect nu constă doar în aplicarea metodelor şi instrumentelor generale
(independente de natura proiectului) şi specifice (particulare fiecărui tip de proiect) de management
ci şi de cunoaşterea legăturilor spaţio-temporale între parametrii tehnico-economici ce
caracterizează proiectul (pentru atingerea obiectivelor) şi costul global al acestuia, ţinând cont de
riscurile ce însoţesc realizarea obiectivului.
Numai cunoscând aceste legături se poate determina corect bugetul proiectului, buget ce
include toţi partenerii proiectului (organizaţii, manager de proiect, echipă de proiect, client,
utilizator, colectivitate). Legăturile spaţiale, precum şi mecanismele asociate, ce se stabilesc pentru
realizarea unui proiect sunt redate în figura 3.3.
Pentru a atinge obiectivul care a fost fixat, proiectul trebuie realizat; acesta va trebui gestionat
în termeni tehnico-economici, spaţial (gestionarea legăturilor între toţi parametrii la un moment dat)
şi temporal (evoluţia proiectului şi a parametrilor săi. Pentru ca proiectul să devină realitate,
managerul de proiect va trebui să identifice etapele, să prevadă simulări, calcule şi verificări ale
costului global (incluzând performanţele şi termenele pentru toţi partenerii şi pentru colectivitate),
să identifice riscurile care ar putea împiedica atingerea obiectivului, să constituie echipa de proiect,
să prevadă investiţiile financiare (inclusiv problemele financiare care ar putea apărea), să identifice
relaţiile dintre costuri şi metodele de calcul utilizate, să verifice că metodele şi instrumentele de
management utilizate sunt disponibile şi înţelese de echipă, să informeze permanent partenerii
implicaţi în proiect (inclusiv colectivitatea)].

109
 METODE ŞI
INSTRUMENTE MECANISME
UTILIZATE

Asigurarea posiibilităţilor
de finanţare de către toţi A D B C
partenerii

Gestiunea tehnicilor de E
realizare a proiectului
F

G
Gestiunea riscurilor
tehnice, economice,
financiare, de personal

Costul total pentru I J K +

consorţiu + +

Costul total pentru L M

client + +

Q
Costul total pentru
utilizator N + O + P +

Costul total pentru

colectivitate

Verificarea că
utilizatorul poate COMPARARAREA REALITĂŢII
cumpara produsul Si că
proiectul adduce CU PREVIZIUNILE
beneficii consorţiului

Fig. 3.3 Legătura între managementul proiectului, performanţele produsului şi bugetul

proiectului
In această figură simbolurile reprezintă:
(A) = costul total previzionat pentru consorţiu;
(B) = costul total previzionat pentru client;

110
 (C) = costul total previzionat pentru utilizator;
(D) = costul total previzionat pentru colectivitate;
(E) = costurile pentru specificaţiile performanţelor produsului / serviciului;
(F) = costurile pentru proiectarea produsului / serviciului;
(G) = costurile pentru experimentarea produsului / serviciului;
(H) = costurile pentru serviciile asociate produsului;
(I) = costul complet al proiectului;
(J) = costurile de garanţie şi post vânzare; Pentru consorţiu

(K) = costurile comerciale;

(L) = costul de achiziţie;
Pentru client
(M) = costul de stocare;
(N) = costul de achiziţie;
(O) = costul de indisponibilitate, în caz de defectare; Pentru utilizator
(P) = costul de functionare;
(Q) = costul de revânzare sau de distrugere, pentru consorţiu, client şi / sau utilizator.
In aceeaşi figură săgeţile continue reprezintă intrările absolut necesare pentru determinarea
specificaţiilor produsului / serviciului, pentru managementul proiectului, pentru utilizator, trecând
prin costurile clientului şi ţinând cont de nevoile şi cerinţele colectivităţii.
Săgeţile punctate corespund generaţiilor de costuri tehnice care apar încă de la începutul
realizării proiectului, fie direct, fie prin intermediul acoperirii riscurilor legate de realizarea
produsului.
Săgeţile duble corespund defectelor şi slăbiciunilor produsului, de la concepţie şi până la
fabricare, precum şi eforturile de înlăturare a acestora.
Costul complet corespunde costurilor de cercetare-dezvoltare şi de producţie;
Costul de achiziţie corespunde costului de cumpărare (costul complet şi marja de beneficiu a
producătorului), la care se poate adăuga şi costul creditului necesar pentru achiziţionarea produsului
/ serviciului;
Costul de indisponibilitate este în funcţie de numărul de piese de schimb şi de mărimea
echipamentului necesar pentru repunerea în funcţiune a produsului în caz de defecţiune, precum şi
pierderile de mediu sau de câştig pe perioada nefuncţionării lui;
Costul de utilizare ţine cont de costurile de funcţionare ale produsului (energie, materiale
consumabile), asigurări, amortizări, îmbătrânire;

111
3.6 RELAŢIA DINTRE ETAPELE PROIECTULUI ŞI COSTUL GLOBAL AL
PROIECTULUI
Prezenţa legăturilor între performanţele tehnice ale produsului / serviciului rezultat din proiect,
riscurile şi resursele financiare degajate, permit determinarea, în fiecare moment, a influenţei
deciziilor tehnice, financiare sau a celor legate de termene. Cunoaşterea acestor legături permite
conducerea corectă a proiectului catre obiectivul stabilit, asigurând un beneficiu pentru realizatori şi
ţinând cont de interesele colectivităţii.
Pe masură ce proiectul inaintează, parametrii tehnici şi economici sunt definiţi din ce în ce
mai precis, pentru a obţine cel mai bun compromis – costuri limită-performanţe - între furnizor,
client, utilizator şi colectivitate. În acest context, legatura spaţială dintre costul total al proiectului şi
etapele sale, privită în timp, este redată in fig. 3.4.
În această figură sunt reprezentate:
 în abscisă, fazele proiectului. Înainte de faza de marketing nici o decizie nu este luată;
 în ordonată, costul global exprimat în procente; în punctul 0 nici o decizie nu este
luată şi nici o cheltuială efectuată; în punctul 100 proiectul este complet terminat, toate
cheltuielile sunt efectuate şi nici o decizie nu se va mai lua;
 curba cheltuielilor reale cumulate; ordonata fiecărui punct de pe această curbă indică suma
cheltuită de la începutul proiectului până la un moment dat. De exemplu, cheltuielile reale
cumulate, la sfârşitul fazei de dezvoltare sunt de ordinul a 15% din costul global al
proiectului;
 curba costurilor angajate; ordonata fiecărui punct de pe această curbă indică costurile
angajate de toţi partenerii la un moment dat. Aceasta corespunde investiţiilor ce vor trebui
făcute pentru realizarea proiectului. De exemplu, costurile angajate la sfârşitul studiului de
fezabilitate sunt de ordinul a 70% din costul global. Această curbă aparţine proiectului.
Directorul de proiect trebuie să gestioneze această curbă şi nu curba cheltuielilor cumulate.
Din nefericire, directorul de proiect se transformă în al doilea contabil al proiectului şi
urmăreşte curba cheltuielilor reale cumulate şi nu a costurilor angajate. În aceste condiţii el
nu se comportă ca un veritabil manager de proiect, nemaifiind capabil să facă previziuni
sau preveniri asupra proiectului. Considerând punctul A, de exemplu, trei scenarii sunt
posibile:
 proiectul este oprit pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru atingerea obiectivului
stabilit;

112
  proiectul continuă, direcţia aleasă este bună. Angajamentul este corect pentru că produsul
apărând pe piaţă în punctul B, clientul va cumpăra produsul. Va fi, deci, un retur al
investiţiei pentru furnizorul de produs, retur care va asigura beneficiul aşteptat de
furnizor.
 Proiectul continuă şi direcţia aleasă este greşită. Angajamentul este incorect pentru că,
produsul apărând pe piaţă în punctul B, clientul nu-l va cumpăra. Nu va fi nici un retur de
investiţie pentru furnizorul de produs şi nici un beneficiu. Apare riscul de eşec total al
proiectului.

COSTUL
GLOBAL
[%]

100
95

COST GLOBAL
ANGAJAT

70
A B

55

40

15
CHELTUIELI REALE
CUMULATE

0
STUDIU STUDIU DE CONCEPŢIE DEZVOLTARE PRODUCŢIE UTILIZARE
DE PIAŢĂ FEZABILITATE

FAZA 0 FAZA 1 FAZA 2 FAZA 3 FAZA 4 FAZA 5

Fig. 3.4 Principiul costului global

113
3.7 RESPONSABILITĂŢILE PARTENERILOR PROIECTULUI
Pentru a conduce corect un proiect trebuie ştiut, în primul rând de către managerul de proiect,
a procentului de responsabilitate a tuturor pasrticipanţilor (partenerilor), pe întreaga perioadă de
realizare a proiectului, cu schimbările progresive care se impun, în scopul evitării unor schimbări
bruşte ale obiectivului global al proiectului (utilizator, client, colectivitate). Fig. 3.5 ilustrează
evoluţia procentajului de responsabilitate pe parcursul avansării proiectului.

P în %
Procentaj

100
MARKETING
AMONTE

CERCETARE-
DEZVOLTARE
75

PRODUCŢIE

50
MARKETING
AVAL
25
Timp
STUDIU STUDIU DE CONCEPŢIE DEZVOLTARE PRODUCŢIE UTILIZARE
DE PIAŢĂ FEZABILITATE

0
FAZA 0 FAZA 1 FAZA 2 FAZA 3 FAZA 4 FAZA 5

Fig. 3.5 Procentul de responsabilitate pe parcursul avansării proiectului

În această figură procentele sunt doar valori indicative; fiecare manager de proiect trebuie să
evalueze el însuşi procentajul de responsabilitate aproximativ, în funcţie de tipul de proiect. De
exemplu, în perioada de producţie, responsabilul de producţie este asistat de responsabilul de
dezvoltare, de responsabilul de vânzări şi de responsabilul serviciului post-vânzare, pentru
asigurarea că produsul este conform produsului conceput, pe de o parte şi conform nevoilor
clientului / utilizatorului, pe de altă parte. Responsabilitatea manageruluide proiect este, treptat,

114
transferată către responsabilul de vânzări, care se va ocupa de produs până la sfârşitul vieţii
acestuia.
Atunci când echipa de proiect lucrează în aceste condiţii, managemnetul proiectului se face
coerent, trecerea de la o etapă la alta se face lin, între diferiţii responsabili participanţi la proiect.
Trecerea brutală de la o etapă la alta favorizează apariţia riscului de optimizare individuală
(maximizarea sau minimizarea unor parametri ai unor funcţii individuale, conform scopului urmărit
pe moment), ceea ce este nefast pentru optimizarea globală necesară satisfacerii cerinţelor
utilizatorului pe termen mediu. Atunci când echipa nu lucrează în astfel de condiţii, în particular,
responsabilii comerciali şi cei tehnici nu lucrează împreună, riscul apariţiei evenimentelor nedorite
şi aleatoare este destul de mare.

3.8.EFECTELE EVENIMENTELOR ALEATOARE ASUPRA COSTULUI GLOBAL

Fig. 3.6 ilustrează efectele nedorite ale evenimentelor aleatoare, pe parcursul execuţiei unui
proiect, asupra termenelor de realizare ale etapelor şi asupra costului global al proiectului.
Produsul apare prea târziu pe piaţă şi este prea scump.
Clientul a cumpărat deja produsul de la concurenţi (în situaţia de liberă concurenţă) sau este
forţat să cumpere de la unicul furnizor de produs (în situaţie de monopol) şi plăteşte diferenţa de
cost. Efectele se resimt, global, la sfârşitul proiectului, dacă aceste efecte nu au fost eliminate pe
parcurs.

Efectele inovării asupra costului global al proiectului

Este important, în reuşita unui proiect, de a aduce o inovare, dar nu trebuie confundată
inovarea cu ideea nouă. Aceasta din urmă se poate dovedi a fi prea costisitoare. Prezentate ca un
remediu al problemelor de calitate şi productivitate, noile tehnologii sau servicii sunt mai greu de
gestionat decât de previzionat. Obiectivele stabilite sunt rareori atinse, termenele de realizare sunt
depăşite, adesea dublate, bugetele nu sunt respectate şi returul investiţiilor nu se mai realizează şi,
astfel, miracolul aşteptat nu se mai produce. De aceea, în primul rând, trebuie luat în consideraţie
timpul de lucru cu oamenii pentru a nu pierede timpul de lucru al maşinilor.
Evenimente aleatoare în domeniul costurilor
Şi în absenţa unui management al proiectului se pot respecta termenele de realizare dar, costul
global al acestuia corespunde unor costuri totale pe care unul sau mai mulţi parteneri nu le pot plăti.

115
COSTUL EVENIMENTE
REAL NEPREVAZUTE
[%]
COST GLOBAL
REAL

100
95

COST GLOBAL
ANGAJAT

70 A B

CHELTUIELI REALE
CUMULATE

55

40

CHELTUIELI
PREVAZUTE
15 CUMULATE
TIMP

5
0
STUDIU STUDIU DE CONCEPŢIE DEZVOLTARE PRODUCŢIE UTILIZARE
DE FEZABILITATE TIMP REAL
PIAŢĂ
FAZA 0 FAZA 1 FAZA 2 FAZA 3 FAZA 4 FAZA 5

Fig. 3.6 Influenţa evenimentelor neprevăzute asupra termenelor de realizare si asupra costului global al proiectului

116
Evenimente aleatoare în domeniul termenelor
► Momentul lansării produsului pe piaţă are un impact deosebit asupra costului global
al proiectului.
Sub aspect economic, cheltuielile de lansare ale unui produs devin mai mari dacă
lansarea se face prematur. În fig. 3.7 este prezentată o schiţă a efectelor economice ale unui
proiect nou:

plafon
performanţe

C
B
D

O
A

timp
bani

B`
C`

A`
(1) (2)
(3)
I`` I I` D`
timp

F
(2) G

(1)

Fig. 3.7. Efectele econmice ale momentului lansării unui nou produs / serviciu

117
 Partea de sus a figurii reprezintă ciclul obişnuit de viaţă al unui produs / serviciu. Jos, în
aceeaşi scală de timp, sunt prezentate efectele economice ale momentului lansării noului
produs / serviciu.
Curba trasată continuu (1) reprezintă situaţia normală a unui produs lansat la timp.
Eforturile financiare încep în momentul I, mult înainte de momentul O când (pe graficul de
sus) se lansează noul produs. În perioada I – F se fac cercetări, studii, documentări (care nu
sunt prea costisitoare) iar în perioada F – O, testări în vederea lansării noului produs, care
presupun eforturi financiare mult mai mari. În perioada G – A se realizează investiţiile ce vor
fi acoperite din producţia noului produs. În domeniul A` - B` - C` beneficiile sunt
substanţiale, apoi în C` - D` ele scad tinzând spre zero. În punctul D` produsul nu mai este
interesant economic şi se renunţă la el.
Totalul eforturilor financiare este dat de suprafaţa cuprinsă între curba I – F – G – A` şi
axa OX.
Este logic să impunem, ca o condiţie de succes a proiectului, ca totalul beneficiilor să
depăşească totalul cheltuielilor. Succesul va fi cu atât mai notabil cu cât diferenţa dintre
suprafaţa de deasupra axei OX şi cea de sub axa OX va fi mai mare.
Dacă proiectul este lansat prematur, atunci când condiţiile nu sunt pregătite (curba (2)),
eforturile financiare sunt mult mai mari, pentru a suplini elementele încă nepuse la punct. În
schimb, beneficiile nu sunt mai mari.
Dacă proiectul este lansat cu întârziere (curba (3)), eforturile financiare sunt mai mici
(deoarece o bună parte din problemele din sfera cercetării au fost rezolvate) dar şi beneficiile
sunt mai mici, întrucât puncul D` nu poate fi nicicum împins spre dreapta (el depinzând de
noul produs).
► Termenele de realizare ale etapelor proiectului constituie un alt factor de influenţă
asupra costului global al proiectului pentru că orele consumate în realizarea etapelor sunt ore
plătite echipei de proiect, printre altele. În consecinţă, aceste ore măresc costul global al
proiectului peste limitele specificate sau acceptabile, ceea ce conduce la lansarea pe piaţă a
produsului prea târziu şi la un preţ prea mare. Din nefericire, termenele nu sunt suficient de
mult luate în considerare în realizarea proiectului.

118
Aplicaţie

Aplicarea principiului costului global, ca metodă de estimre a costurilor pentru un

proiect de sistem de alarmă pentru hale industriale se prezintă sub forma următoare:

CG = CF0 + CF1 + CF2 + CF3 + CF4 + CF5 + CF6 + CF7a + CF7b + CR

= = CHR + CP

unde:
CG = costul global
CF0 = costul fazei 0 (în costuri reale, dacă faza este terminată sau în costuri estimate,
dacă faza urmează a fi realizată) – studiu de marketing;
CF1 = costul fazei 1 (id.) – studiu de fezabilitate;
CF2 = costul fazei 2 (id.) – întocmire referenţial;
CF3 = costul fazei 3 (id.) – proiectare;
CF4 = costul fazei 4 (id.) –dezvoltare prototip;
CF5 = costul fazei 5 (id.) – definitivare referenţial;
CF6 = costul fazei 6 (id.) – producţie de serie;
CF7a = costul fazei 7a (id.) – utilizare şi întreţinere în garanţie;
CF7b = costul fazei 7b (id.) – utilizare şi întreţinere în afara garanţiei;
CR = costul rebuturilor
CHR = cheltuieli reale cumulate
CP = cheltuieli planificate
În fiecare fază CF = f (performanţe, riscuri, termene, costuri elementare)
Costurile totale pentru toţi partenerii sunt:
CTp = costul total pentru proiect
CTc = costul total pentru client
CTu = costul total pentru utilizator
CTc = costul total pentru colectivitate
Bp = beneficiul proiectului
Bc = beneficiul clientului
Costurile totale pentru toţi partenerii sunt, conform figurii 3.2 (componentele costului
global), (costul pentru colectivitate se consideră nul în acest exemplu):

119
 CTp = CCp + CSsg + CR
CTc = CCp + Bp + CST = CAc + CST
CTu = CTc + Bc + Csag + CF = CCp + Bp + Bc + CST + Csag + CF =
= CAu + Csag + CF
unde:
CCp = costul complet pentru proiect
CSsg = costul susţinerii produsului în perioada de garanţie
CST = costul de stocaj pentru client
CAc = costul de achiziţie pentru client
CSag = costul susţinerii produsului în afara perioadei de garanţie
CF = costul de funcţionare
CAu = costul de achiziţie pentru utilizator
Costul global devine:

CG = CCp + CST + CSsg + CSag + Cf + CR

Beneficiile sunt excluse din calculul costului global.

Pentru a facilita urmărirea costului, rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul 3.1,
de mai jos:

Tabelul 3.1 Evoluţia costului global în funcţie de fazele proiectului

Distrug
Faza 0 Faza 1 Faza 2 Faza 3 Faza 4 Faza 5 Faza 6 Faza 7a Faza 7b
ere
CH CH CH CH CH CH CH CH CH C
CP CP CP CP CP CP CP CP CHR
R R R R R R R R R P
CC 15 15 14 94 20 63 50 30 60 20 80 80 80
43 88 808
p 60 20 8 0 8 0 8 0 8 0 8 8 8
    
CS 20 10
70 70 80 80 80 80 80 100
sg 0 0
10 10 10 10 10 10 10 10 10
CR 100
0 0 0 0 0 0 0 0 0
20 20 20 20 20 20 20 20 20
Bp 200
0 0 0 0 0 0 0 0 0
      
CS 27 27 37 27 27 27 27 27 27
270
T 0 0 0 0 0 0 0 0 0

120
 20 20 20 20 20 20 20 20 20
Bc 200
0 0 0 0 0 0 0 0 0
      
CS 63 63 18 72 72 72 72 72 70
700
ag 0 0 00 0 0 0 0 0 0
20 20 21 23 23 23 23 23 20 23
CF 2300
00 00 00 00 00 00 00 0 70 00
46 45 14 55 20 41 50 37 60 36 80 34 20 28 41 10
CG 43 88 4278
30 90 8 10 8 00 8 70 8 70 8 70 28 90 78 0
      
CT 17 16 14 12 20 81 50 48 60 38 80 18 88 10 90 10
43 88 1008
p 30 90 8 40 8 0 8 0 8 0 8 0 8 0 8 0
      
CT 20 20 16 13 12 12 12 12 12
1278
c 73 78 58 08 78 78 78 78 78
     
CT 49 49 57 45 44 44 44 17 27 44
4478
u 03 08 58 28 98 98 98 08 90 78
      
CF0 43 43 43 43 43 43 43 43 43 43
CF1 40 45 45 45 45 45 45 45 45 45

CF2 40 40 60 60 60 60 60 60 60 60

CF3 80 80 80 60 60 60 60 60 60 60
40 40 43 33 30 30 30 30 30
CF4 300
0 0 0 0 0 0 0 0 0
30 30 14 10 10 10 10 10 10
CF5 100
0 0 0 0 0 0 0 0 0
60 60 28 20 20 20 20 20 20
CF6 200
0 0 0 0 0 0 0 0 0
31 31 45 34 34 34 34 13 28 33 10
CF7 3470
70 70 80 70 70 70 70 88 90 70 0

Concepte cheie
 costul global;
 componentele costului global;
 etapele de analiză a costului global;
 interdependența managementul proiectului, performanțele produsului și bugetul
proiectului;
 interdependența etapele proiectului și costul global al proiectului;
 partenerii proiectului;
 influenţa evenimentelor neprevăzute asupra termenelor de realizare si asupra costului
global al proiectului.

121
Întrebări de verificare

1. Ce este costul global al proiectului ?

x a. Metoda de management a proiectului
 b. Metoda de estimare a costurilor proiectului
 c. Tehnica de analiza financiara a proiectului

2. De ce se realizeaza evaluarea financiara a proiectului ?

 a. Se stabileste ca toate solutiile tehnice ale proiectului au facut obiectul unui studiu
aprofundat si ca au fost retinute numai solutiile tehnice adcvate.
 b. Se studiaza elementele proiectului privind negocierile de vanzare – cumparare, cererea
pentru produsul/serviciul ce se va realiza, evolutia pietei de desfacere si a celei de
aprovizionare cu materii prime, forta de munca etc.
x c. Pentru a vedea daca proiectul daca proiectul este suficient de rentabil pentru finantator,
daca asigura recuperarea cheltuielilor si se obtine profit.

3. Ce reprezinta costul proiectului ?

 a. Bugetul proiectului
x b. Costul rsurselor necesare pentru realizarea activitatilor proiectului
 c. Pretul proiectului

4. Ce reprezinta viata economica a proiectului ?

 a. Durata de viata tehnologica
 b. Durata de viata a produsului/serviciului pe piata
x c. Durata cea mai scurta dintre: durata de viata fizic normala a produsului/serviciului, durata de
viata tehnologica si durata de viata a produsului/serviciului pe piata.

Bibliografie Capitolul 3
1. BROADBENT Mick; Managing Financial Resources-3rd edition; Routledge Press;
2015.
2. HIGGINS, C. Robert; Analysis for Financial Management – 11th ; McGraw-Hill
Education, New York, USA; 2015.
3. KERZNER, Harold; SALADIS, P.Frank; Project management workbook and
PMP/CAPM exam study guide; Ninth edition; JohnWilley &Sons Inc; New York, USA;
2006.

122
4. KOCH, Richard; Dicţionar de management şi finanţe, Financial Times; Editura Teora,
Bucureşti, România; 2001.
5. OPRAN, Constantin; STAN, Sergiu; Managementul proiectelor; Editura BREN;
Bucureşti, România; 2008.
6. PHILIPS, Josepf; Project Management Professional Study Guide, Fourth Edition; Mc
Graw Hill, New York, USA; 2013.
7. REMINGTON, Caye; POLLACK, Julien; Tols for Complex Projects; Gower
Publishing; 2008.
8. SEICIU Petre Lucian.; OPRAN Constantin.; SEICIU Dana C.; Managementul
Proiectelor Ingineresti, editura Politehnica Press, Bucuresti Romania; 2009.
9. TENNENT, John; Financial management, Published by Profile Books Ltd, London,
UK; 2008.
10. YESCOMBE, E.R.; Principles of project finance; Academic Press, Elsevier Science ;
London; UK; 2002.

123