Matei Adelina Mihaela

Grupa VII,Medicina Dentara,An 6

CLASIFICAREA LEZIUNILOR MUCOASEI BUCALE DIN PUNCT

DE VEDERE AL LOCALIZARII

Mucoasa orala reprezinta invelisul interior al cavitatii bucale ce se

intinde intre rosul de buza si mucoasa faringelui. Ea joaca un rol important

in organism. In primul rand, protejeaza structurile anatomice profunde:

oase, muschi, vase de sange, etc. Apoi, este implicata in procesul de

digestie prin receptorii pentru gust (cele mai cunoscute sunt papilele

gustative prezente la nivelul limbii), receptorii pentru senzatia termica,

producerea de saliva. De asemenea, mucoasa orala are atat capacitatea

de a absorbi substante precum medicamente, alcool, nicotina etc. dar si de

a elimina produsi toxici rezultati din metabolismul organismului sau ajunsi

aici accidental.
Cateva exemple de afectiuni de mucoasa orala frecvent intalnite la

acest nivel:

gingivita conica de cauza bacteriana este caracterizata de gingii rosii,

sangerande, moi, netede, lucioase, marite de volum. Principala cauza

este constituita de absenta sau ineficienta mijloacelor de igienizare a

cavitatii bucale;

herpesul bucal se prezinta sub forma unei eruptii de vezicule ce se

sparg repede, lasand in urma mici leziuni ulcerate policiclice. De cele

mai multe ori ne infectam in copilarie. Chiar daca infectia herpetica

primara dispare, virusul ramane in stare latenta in organism. Astfel, pe

parcursul vietii se poate reactiva de nenumarate ori ca raspuns la stres,

scaderi imunitare, etc. ;

candidoza orala se poate manifesta fie sub forma unor depozite

alb-galbui ce pot fi indepartate de pe mucoasa orala lasand o suprafata

rosie, fie sub forma unor zone de mucoasa orala subtiri, rosii, insotite de

senzatie de arsura sau usturime. Dezvoltarea ei este favorizata de igiena

deficitara, utilizarea timp indelungat a antibioticelor cu spectru larg,

fumat, boli generale, lucrari protetice vechi, etc. ;

aftele bucale apar ca ulceratii dureroase dar nesangerande, de

dimensiuni variabile, cu contur neregulat, acoperite de depozite

alb-cenusii si inconjurate de halou rosu. Implicati in aparitia lor sunt

considerati factori imunologici, microbieni, virusuri, alergii, deficite de

vitamina B12, acid folic, fier, etc. ;

alergiile de contact se manifesta ca zone rosii de mucoasa orala,

vezicule, ulceratii, strict in locul in care substanta alergena ia contact

cu cavitatea bucala. Pot fi generate de diferite substante, cum ar fi:

medicamente, componente din pasta de dinti sau apa de gura,

coloranti alimentari, materiale utilizate in cabinetul dentar, etc.

Afecţiunile mucoasei bucale pot fi clasificate după mai multe

criterii: localizare topografică, extindere, evoluţie (acute, subacute,

cronice), singulare sau asociate.

Din punct de vedere al localizării distingem:

1. gingivite ( procese inflamatorii gingivale);

2. stomatite - inflamaţie locală a mucoasei orale asociată cu cea

gingivală (gingivo- stomatita);

3. cheilite inflamaţii ale mucoasei buzelor;

4. glosite inflamaţii ale mucoasei linguale;

Leziunile elementare întâlnite în aceste afecţiuni pot să fie:

a) eritem;

b) maculă;

c) papulă;

d) veziculă;

e) bulă;

f) pustulă;

g) eroziune;

h) fisură;

i) ulceraţie;

Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:

- endogeni(diabet);

- hormonali(sarcină, pubertate);

- carenţe vitaminice(C);

- medicamentoşi (hidantoină şi antagonişti de calciu);

- idiopatici (fibromatoza gingivală);

- boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);

CHEILITA GRANULOMATOASĂ

Este cea mai frecventă inflamaţie difuză la nivelul buzei inferioare,

de aspect angioneurotic. La palpare buza este fermă, pot apare vezicule,

pustule sau fisuri.

Caracteristică este asocierea cu paralizia facială şi limba scrotală

ceea ce duce la triada sindromului Merckelson- Rosenthal.

Tratamentul:

- steroizi;

- chirurgical;

- uneori o regresie spontană a simptomelor;

STOMATITELE

Elementul preponderent este eritemul (congestia) mucoasei, ca expresie a

localizării inflamaţiei la nivelul cavităţii bucale, poate fi limitat la nivelul gingiei

(gingivită), dar poate cuprinde şi toată mucoasa(stomatită), asociate gingivo-

stomatită, sau în placarde izolate prin zone de mucoasă sănătoasă.

Eritemul simplu este roşu aprins, cu alterări epidermice (epiteliale) de aspect

opalin dat de infiltraţii leucocitare sau depozite de fibrină cu eroziuni.

Din punct de vedere etiologic desprindem :

1. Factori locali:

- igiena bucală deficitară;

- tartrul;

- leziuni carioase;

- obturaţii debordante;

- lipsa punctelor de contact;

- resturi radiculare;

- croşete;

- aparate gnato- protetice fixe sau mobile (neadaptate).

2. Factori generali:

- febre eruptive;

- boli hepatice (hepatită cronică, ciroze hepatice);

- boli renale;

- boli endocrine;

- boli digestive (dispepsii);

Clinic gingivo-stomatitele eritematoase pot fi: gingivostomatitele eritematoase

(simple), pultacee, gingivite hiperplazice, stomatite eritematoase.

Gingivitele se pot prezenta: acute, subacute, cronice şi pot cuprinde numai papila

(papilită), sau şi marginea gingivală liberă şi gingia fixă (gingivite difuze).

Clinic, semnele gingivitei sunt: tumefacţie gingivală, congestie, sângerare precoce,

sensibilitate la periaj, senzaţie de tensiune, usturime, prurit, arsură gingivală.

În forma cronică, semnele sunt mai atenuate şi mai uşor suportate de către

pacient.

Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:

- endogeni(diabet);

- hormonali(sarcină, pubertate);

- carenţe vitaminice(C);
- medicamentoşi (hidantoină şi antagonişti de calciu);

- idiopatici (fibromatoza gingivală);

- boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);

În general tratamentul stomatitelor impune: îndepărtarea depozitelor moi şi de

fibrină cu tampoane îmbibate în soluţie de cloramină, apă oxigenată, spălături largi

bucale cu clorhexidină, cloramină 3%, antiseptice slabe, permanganat de potasiu,

ceai de muşeţel (romazulan), apă călduţă, igienă corespunzătoare, spălături din

jumătate în jumătate de oră, aplicarea de colutoriu (30 gr glicerină cu 100 mg

Fenergan)

Tratamentul: a) general (al afecţiunii de fond sistemice):

- vitaminoterapie (vitaminaC, complexul de vitamine B, regim

vegetarian).

b) local:

- igiena cavităţii bucale şi a protezei;

- tratament stomatologic (medicamentos antiinflamator şi antimicrobian,

îndepărtarea resturilor radiculare, a obturaţiilor şi lucrărilor protetice neadaptate,

restaorarea morfologică coronară funcţională, control periodic) ;

GLOSITE

.GLOSITA ROMBOIDALĂ

Este o afecţiune congenitală datorată retragerii tuberusului impar, înaintea

fuziunii jumătăţilor laterale a limbii.

Clinic se prezintă ca o placă (pată) rombică (ovală), roşietică, uşor

mamelonată, pe faţa dorsală a limbii , înaintea “ V “ lingual.

Frecvenţa este de trei cazuri la o mie de subiecţi, la bărbaţi fiind de trei ori

mai des decât la femei, putând să se asocieze cu paracheratoză şi fungi.

Tratamentul este antifungic: Nistatin.

.GLOSITA MIGRATORIE BENIGNĂ

Cunoscută şi sub denumirea de limba geografică, se asociază cu infecţii

fungice, bacteriene, stres emoţional, poate fi întâlnită în psoriazis, etiologia acestei

boli este necunoscută.

Frecvenţa este crescută la femei, statisticile au relevat faptul că 2% din

populaţia Americii suferă de această afecţiune.

Clinic se întâlnesc arii mici rotunde sau neregulate, de keratinizare şi

descuamare a papilelor filiforme, cu apariţia zone congestive, înconjurate de margini

albe sau alb- gălbui.

Caracteristic este faptul că aceste zone migrează, fuzionează, regresează,

dispar şi reapar. Diagnosticul pozitiv al limbii geografice se bazează pe: apariţia în

copilărie, caracterul migrator al leziunii şi eviluţia de lungă durată. Dintre elementele

prezente sunt şi senzaţia de gâdilare, în rest afecţiunea fiind asimptomatică.

.LIMBA NEAGRĂ PĂROASĂ

Clinic se observă hipertrofia papilelor filiforme cu descuamare redusă, până

la absenţă; culoarea papilelor variază de la brun maroniu la negru, explicată prin

mecanismul de hiperkeratoză, în funcţie şi de factorul microbian, nicotină, melanină.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe hipertrofia papilelor filiforme, alungirea şi

îngroşarea lor, keratoza pe linia mediană.

Caracteristică este şi limba simptomatică cu papile filiforme, hipertrofiate

care se întâlneşte în anemii, infecţii cu fungi, utilizarea timp îndelungat a

antibioticelor cu spectru larg, radioterapie, ape de gură cu perborat de sodiu şi apă

oxigenată, la marii fumători.

.GLOSITA DISPEPTICĂ

Clinic se observă limba de culoare roşu intens, tumefiată cu hipertrofia

papilelor sau albă cu edem discret, denumită şi limbă încărcată.

Tratamentul se orientează în două direcţii: asupra bolii generale şi tratament

cu antifungice.

.GLOSITA CAŞECTICĂ

Este specifică bolnavilor aflaţi în suferinţe generale grave şi convalescenţă.

Clinic se observă vârful limbii neted, depapilat, de culoare roşie, eritematos,

GLOSITA ELECTROGALVANICĂ

Manifestată printr-o congestie inflamatorie a mucoasei linguale în condiţii de

bimetalism.