UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT LA

DISTANŢĂ ṢI CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea: Asistenţă Socială

LECT. DR. PAUL TEODOR HĂRĂGUŞ

LECT. DR. MIHAI-BOGDAN IOVU
LECT. DR. MARIA PANTEA
ASIST. DR. CORINA VOICU
DR. ECATERINA PORUMB

TUTORIAL DE CERCETARE
PENTRU LUCRAREA DE LICENŢĂ

ANUL III
C.F.C.I.D

Cluj-Napoca
2015
 Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Departamentul de Asistenţă socială

Tutorial de cercetare
pentru lucrarea de licenţă

Semestrul II, anul III

Lect. dr. Paul Teodor Hărăguş

Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu
Lect. dr. Maria Pantea
Asist. dr. Corina Voicu
Dr. Ecaterina Porumb

2014-2015

2
 Cuprins:

A. Informaţii generale ___________________________________________________ 4

B. Conținutul învățării___________________________________________________ 6
Modulul 1: Fundamentarea teoretică și metodologică a lucrării de licență _________ 6
1.1. Structura lucrării de licență ________________________________________ 8
1.2. Standardele APA privind citarea în text și lista bibliografică ____________ 10
Citarea în text _____________________________________________________ 10
Lista bibliografică __________________________________________________ 12
1.3. Elemente de etică în redactarea lucrări de licență _____________________ 13
1.3.1. Cum scriem și cum evităm plagiatul_______________________________ 13
1.3.2. Cum căutăm literatura de specialitate ______________________________ 14
1.4. Exerciții aplicative _______________________________________________ 17
Modulul 2: Cercetarea în asistența socială__________________________________ 18
2.1. Repere privind designul cercetării __________________________________ 22
2.2. Analiza și raportarea rezultatelor __________________________________ 23
2.3. Exerciții aplicative _______________________________________________ 30
Modulul 3: Intervenția în asistența socială _________________________________ 31
3.1. Aspecte generale ale intervenției ___________________________________ 31
3.2. Exerciți aplicative________________________________________________ 33
Modulul 4: Susținerea publică a lucrării de licență___________________________ 34
Bibliografie___________________________________________________________ 36
C. Anexe _____________________________________________________________ 37

3
 A. Informaţii generale

Date de identificare a cursului Date de contact a titularului de curs

Nume curs: Tutorial pentru lucrarea de Nume: Mihai-Bogdan Iovu
licenţă Birou: birou 313, Facultatea de Sociologie
Cod curs: ALR 2605 şi Asistenţă socială, B-dul 21 decembrie
An curs: semestrul 6 1989, nr. 128
Tip curs: obligatoriu Telefon: 0264-424674
Număr de credite: 4 Fax: 0264-424674
E-mail: iovu_mbogdan@fulbrightmail.com
Consultaţii: vineri, 12:00-14:00

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu există

Descrierea cursului
Disciplina face parte din categoria disciplinelor de specialitate oferită studenţilor înscrişi
la nivel licenţă. Disciplina are ca şi obiectiv fundamental echiparea studenţilor cu
deprinderile şi cunoştinţele necesare în derularea unei cercetări şi intervenţii de tip
asistenţă socială. Tematica abordată acoperă toate aspectele legate de redactarea şi
prezentarea cu suucces a unei lucrări ştiinţifice: sinteza literaturii de specialitate, sistemul
de citare în text şi la finalul lucrării, proiectarea şi derularea unei cercetări
cantitative/calitative/mixte, raportarea şi interpretarea rezultatelor, proiectarea şi
derularea unui intervenţii de tip asistenţă socială, sintetizarea rezultatelor într-o
prezentare orală.

Organizarea temelor în cadrul cursului respectă demersul redactării unei lucrări de

licenţă:
alegerea temei
structura lucrării de licenţă
întocmirea bibliografiei şi utilizarea materialului bibliografic
construirea părţii teoretice a lucrării
designul şi conţinutul cercetării empirice (cantitative, calitative sau mixte)
realizarea unei intervenţii de tip asistenţă socială
realizarea unei prezentări PPT şi prezentarea orală.

Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

Temele incluse în prezentul suport de curs sunt structurate pe patru module. Parcurgerea
acestora va presupune întâlniri de tipul faţă în faţă în cadrul întâlnirilor de curs, dar şi
parcurgerea individuală a bibliografiei. Consultaţiile, realizate direct, dar şi prin
intermediul poştei electronice sau platformei IDD, sunt facultative şi au rolul de a vă
sprijini în activitatea personală legată de conţinutul disciplinei. În ceea ce priveşte
activitatea personală, aceasta o veţi gestiona diumneavoastră în funcţie de ritmul propriu
şi se va concretiza în parcurgerea bibliografiei şi rezolvarea sarcinilor de lucru aferente
fiecărui modul, precum şi a proiectului final. Reperele de timp şi implicit monitorizarea

4
activităţii fiecăruia va fi monitorizată prin calendarul disciplinei. Modalitatea de notare şi
evaluare sunt detaliate în secţiunea plitică de evaluare și notare, precum și la sfârșitul
fiecărui modul.
Pe scurt, având în vedere particularitățile învățământului la distanță, dar și
regelementările CFCID și UBB, parcurgerea și promovarea acestei discipline presupune
antrenarea studenților în următoarele tipuri de activități:
 consultății – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de
consultații față în față, prezența fiind facultativă;
 realizarea unui proiect de semestru care va fi redactat în format tipărit și susținut
în fața colegilor;
 forumul de discuții – monitorizat de către titularul de curs.

Materiale bibliografice obligatorii

La finalul fiecărui modul sunt precizate referinţele bibliografice obligatorii şi facultative.
Acestea au fost selecţionate astfel încât să va faciliteze aprofundarea materialului discutat
în cadrul întâlnirilor şi să vă ajute în realizarea sarcinilor de lucru. Materialele sunt
disponibile la biblioteca facultăţii, la Biblioteca Central Universitară, precum şi pe
internet. Pentru facilitarea accesului la informaţii, lucrările din lista obligatorie vor fi
trimise şi în format electronic

Materiale şi instrumente pentru curs

Optimizarea secvenţelor de învăţare presupune accesul studenţilor la următoarele resurse:
calculator conectat la internet pentru a putea accesa resursele electronice, dar şi
pentru a putea comunica online cu titularul disciplinei, pentru a trimite temele
aferente fiecărui modul;
abonament la Biblioteca Central Universitară pentru a consulta titlurile din lista
obligatorie şi facultativă, pentru construirea părţii teoretice a lucrării de licenţă;
acces la următoarele programe: Word (pentru redactarea temelor), PowerPoint (pentru
redactare prezentării finale), SPSS (pentru realizarea prelucrărilor statistice)

Calendarul cursului
Pe parcursul semestrului 6 (anul III) sunt programate 2 întâlniri faţă-n faţă cu toţi
studenţii. Acestea sunt destinate soluţionării nemediate a oricăror probleme legate de
conţinut sau de rezolvarea sarcinilor de lucru. Pentru prima întâlnire se recomandă
parcurgerea primelor două module. La cea de-a doua întâlnire se discută ultimele două
module și se realizează o secvență recapitulativă pentru pregătirea colocviului de
evaluare. De asemenea, în cadrul celor două întâlniri cursanții au posibilitatea de a
solicita sprijin și informații suplimentare privind rezolvarea sarcinilor sau a proiectului
final. Pentru a maximiza timpul avut la dispoziție studenții sunt atenținați să parcurgă, pe
lângă informațiile din suportul de curs, informațiile din bibliografia obligatorie din cadrul
fiecărui modul. Datele celor două întâlniri, precum și termenul de depunerea proiectului
final sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei.

Politica de notare şi evaluare

Evaluarea finală se va realiza pe baza unui colocviu desfășurat în sesiunea de examene de
la sfârșitul semestrului (26.05.2014 – 08.06.2014), pe baza unei programări stabilite de

4
comun acord. Nota finală este compusă din proiectul final redactat și transmis în format
tipărit (50%) până în ultima zi de cursuri, susținerea unei prezentări în fața colegilor
(30%) și temele de casă (20%) redactate pentru cele două întâlniri programate.
Instrucțiuni suplimentare privind modalitatea de redactare și criteriile de notare vor fi
transmise de către titularul de curs în cadul întâlnirilor față în față.
Pentru predarea proiectului final și a temelor se va respecta cu strictețe data precizată în
calendarul disciplinei care va fi discutat la prima întâlnire. Nerespectarea acestui termen
atrage după sine penalizări (0.5p/zi) sau pierderea punctajului aferent sarcinii (pentru
întârzieri mai mai mari de 7 zile).

Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele aspecte de natură organizatorică:
 orice material elaborat de către student pe parcursul activității va face dovada
originalității. Studenții ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi
acceptați la examinarea finală;
 orice tentativă de fraudă sau frauda depistată va fi sancționată prin acordarea notei
minime sau, în anumite condiții, cu exmatricularea;
 rezultatele finale vor fi puse la dispoziția studenților prin afișaj electronic;
 constestațiile pot fi adesate îm maxim 24 de ore de la comunicarea rezultatelor, iar
acestea vor fi rezolvate în maxim 48 de ore de la depunere.

Studenţii cu dizabilităţi
Titularul de curs își exprimă disponibiltatea, în limita constrângerilro tehnice și de timp,
de a adapta conținutul și metodele de transmitere a informațiilor și metodele de evaluare
în funcție de tipul dizabilității cursanului. Se recomandă însă consultarea Biroului pentru
Studenții cu Dizabilități (BSD) din cadrul UBB pentru consiliere și sprijin suplimentar
(str. Hașdeu 45, cămin 3, parter.)

Strategii de studiu recomandate

Luând în calcul condițiile învățământului la distanță, se recomandă cursanților o
planificare riguroasă a secvențelor de învățare propuse. Lectura fiecărui modul,
rezolvarea sarcinilor, solicitarea de informații suplimentare la timp garantează nivele
înalte de înțelegere și aplicare a conținuturilor propuse, sporind totodată șansele de
promovare.

5
 B. Conținutul învățării

Modulul 1: Fundamentarea teoretică și metodologică a lucrării de

licență

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu demersul de redactare a unei lucrări

științifice de specialitate

Obiectivele modulului:
 aplicarea cerințelor formale de redactare a lucrării de licență pentru propria teză
 identificarea temei de cercetare
 construirea cuprinsului lucrării de licență
 selectarea titlurilor de referință din literatura de specialitate conform temei alese
 realizarea listei bibliografice și a citărilor în text conform standardelor APA

Criterii de performanță:
 respectă cerințele formale de redactare a unui text științific (TNR-12, spațiere la
un rând și jumătate, aliniere text, utilizare diacritice)
 formulează tema generală a lucrării de licență, referindu-se cel puțin la conținutul
teoretic
 identifică cel puțin 10 titluri bibliografice legate de tema de interes, din care cel
puțin 5 sunt articole științifice din reviste de specialitate
 reușește să redacteze un text de o pagină în care cităril în text respectă cerințele
APA
 lista bibliografică respectă standardele APA

Când studenţii încep să citească pentru a-şi pregăti argumentul teoretic fie se simt
copleşiţi de prea multe cărţi şi un timp prea scurt pentru a le citi pe toate, fie devin
anxioşi pentru că nu găsesc cărţi pe tema pe care doresc să o trateze. Este evident că nu
aveţi posibilitatea să parcurgeţi tot ceea ce s-a scris pe un anumit domeniu, dar este
esenţial să citiţi cărţile autorilor de referinţă. De asemenea, este important ca înainte de a
citi să aveţi un plan, să ştiţi care sunt aspectele cărora trebuie să le acordaţi o mai mare
importanţă în timpul lecturii. În cele ce urmează, veţi găsi câteva linii directoare pentru
fundamentarea teoretică a lucrării dumneavoastre de diplomă.

1. Scopul trecerii în revistă a literaturii de specialitate vă ajută

 să vă familiarizaţi cu tema, cu cercetările în domeniul respectiv, cu perspectivele
din care poate fi tratat subiectul adus în discuţie.
 să aflaţi ce a fost investigat şi ce nu.
 să identificaţi potenţiale legături între concepte şi să identificaţi ipoteze ce merită
cercetate.
 să învăţaţi cum au definit alţii conceptele şi cum le-au măsurat.

6
2. Plan de acţiune
În primul rând, trebuie să vă alegeţi tema pe care o veţi trata în lucrare de licenţă.
Apoi, înainte de a selecta bibliografia pe care o veţi parcurge, răspundeţi la următoarele
întrebări:
 Care este scopul lucrării mele?
 Care sunt cuvintele cheie legate de tema aleasă de mine?
 Ce ştiu deja despre această temă?
 Ce am mai citit pe această temă?
Apoi, urmează să identificaţi potenţialele resurse pentru fundamentarea teoretică a
lucrării: cărți, reviste, lucrări prezentate la conferințe, teze de doctorat, internet, baze de
date, rapoarte instituționale etc..

3. În timpul parcurgerii acestor materiale trebuie să fiți atenți la:

 definiţiile utilizate de autori
 resursele teoretice utilizate
 metodologia folosită
 metodele utilizate – ce fel de metode au folosit cercetătorii, unde le-au utilizat,
când şi cum?
 rezultatele obţinute

4. Alte aspecte de reţinut

După parcurgerea bibliografiei trebuie să puteţi preciza care sunt teoriile cel mai
des utilizate de autori, care sunt conceptele vehiculate pe tema aleasă, dacă predomină
utilizarea cercetării de tip cantitativ sau calitativ şi care sunt argumentele în sprijinul
acestei opţiuni, care sunt punctele de vedere comune asupra acestei teme şi care sunt
marile controverse. Conform lui Murray (2006), alte întrebări la care veţi putea răspunde
după parcurgerea surselor bibliografice, sunt:
 De ce este importantă tema pe care am ales să o abordez?
 Care sunt întrebările specifice pe care mi le ridică tema mea?
 Cine a scris ceva similar cu ceea ce vreau eu să scriu?
 Ce se cunoaşte despre acest subiect?
 Care sunt cele mai cunoscute nume care au scris pe această temă ?
 Care sunt principalele aspecte care au dus la controverse pe tema respectivă?
 Pornind de la ceea ce am citit, care este metodologia cea mai eficientă pentru
lucrarea mea?
 Care date sunt utile pentru lucrarea mea ?
 Ce pot adapta din literatura de specialitate la cercetarea mea?

5. Limbajul utilizat
Acordaţi o mare atenţie limbajului utilizat. Dincolo de aspectele legate de scrierea
corectă, din punct de vedere ortografic şi gramatical, nu trebuie neglijat faptul că lucrarea
de diplomă este un text cu caracter ştiinţific. Conform lui Glatthorn (apud. Kamler, B. &
Thomson,P., 2006, p. 114), printre principalele reguli de care trebuie ţinut cont, se
numără următoarele:
 Utilizaţi propoziţii scurte

7
  Aşezaţi ideea principală în propoziţiile principale, nu în cele secundare din frază
 Reduceţi numărul utilizării conjuncţiei “şi”
 Evitaţi să inseraţi multe cuvinte între subiect şi predicat
 Evitaţi utilizarea adjectivelor decorative în textele ştiinţifice
 Evitaţi utilizarea în exces a diatezei pasive

Şi nu în ultimul rând, este important să scrieţi pe măsură ce citiţi. Avem impresia că

ne va fi foarte uşor să comunicăm altora ideile care se conturează în mintea noastră, dar
când ne aşezăm în faţa foii albe sau a calculatorului nu reuşim să ne concretizăm
gândurile.

1.1. Structura lucrării de licență

Structura generală a lucrării de licență este preluat din Ghidul de licență disponibil
și pe pagina de internet a facultății la secțiunea Resurse studenți. Astfel, lucrarea de
licenţă trebuie să se încadreze între 40 pagini (minim) şi 60 de pagini de text (maxim,
fără anexe), fiind tehnoredactată la calculator pe pagină A4, utilizând stilul Times New
Roman, la un rând şi jumătate, font de 12 puncte și caractere diacritice (ă, î, ș, ț, â).
Lucrarea trebuie să cuprindă următoarele secțiuni:
 Pagina de titlu
 Cuprins
 Conţinutul tezei
 Bibliografie
 Anexe
Paginile vor fi numerotate cu numere arabe (1, 2, 3…), în partea de jos şi centrală
a fiecărei pagini. Fiecare capitol va fi început pe o nouă pagină, dar nu şi subcapitolele şi
subpunctele. Capitolele vor fi numerotate cu numere arabe (1, 2, 3, etc.), la fel şi
subcapitolele (1.1, 1.2, 1.3, etc.) şi subpunctele (1.1.1, 1.1.2, sau 1.2.1, 1.2.2, etc). Titlul
capitolelor se va scrie îngroșat (bold) și cu caractere de 14. Titlul subcapitolelor şi
subpunctelor vor fi scrise îngroşat (bold) cu caractere de 12. În cuprinsul lucrării de
licenţă nu se vor face sublinieri, conceptele cheie cărora se doreşte a li se conferi mai
multă importanţă urmând a fi tehnoredactate folosindu-se stilul italic.

Pagina de titlu va conţine următoarele informaţii (vezi anexa 1):

 numele universităţii, al facultăţii şi al departamentului
 titlul lucrării
 nivelul de susţinere a lucrării (lucrare de licenţă)
 numele candidatului
 anul realizării lucrării
 numele şi titlul coordonatorului (vor fi menţionate pe pagina interioară de titlu)
doar cu acordul acestuia. Nu este obligatorie menţionarea numelui
coordonatorului pe copertă.
 Nu se acceptă pentru a fi susţinute lucrările care nu au un coordonator ştiinţific
agreat (cadru didactic sau cercetător).

8
Cuprinsul va conţine numele capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor, respective
bibliografia şi anexele, cu indicarea paginaţiei corespunzătoare din text.

Conținutul tezei va avea următoarea structură generală:

 Introducere
 Cadrul teoretic în acord cu problema socială care reprezintă tema lucrarii
 Cercetarea şi intervenţia socială realizate şi derulate de autorul lucrării de licenţă
 Concluzii
 Bibliografie
 Anexe

Introducerea trebuie să cuprindă argumente care să susţină atât importanţa şi actualitatea

problematicii sociale studiate pentru pentru domeniul asistenţei sociale, cât și motivaţia
personală și profesională în alegerea temei.
În acest sens, pot fi prezentate sintetic (nu mai mult de 1-2 pagini) situaţia cercetărilor
relevante pentru tema aleasă, consideraţii referitoare la contextul social - politic în care
acea problematică se înscrie şi referiri la cadrul legislativ (național și/sau internațional) în
vigoare.

Cadrul teoretic va acoperi 1/3 din lucrare și va trebui să facă referire la cel puțin trei
aspecte importante:
 definirea conceptelor utilizate;
 stadiul cercetărilor anterioare pe plan național și internațional (regional);
 abordări teoretice în domeniu pe baza cărora va fi construit ulterior designul de
cercetare.
Principalele obiective ale studentului în această secțiune fac referire la: (1)
selectarea şi valorificarea literaturii de specialitate în limba română şi în limbi străine şi a
cercetărilor de actualitate şi relevante pentru tema lucrării; (2) prezentarea, analiza şi
evaluarea critică a respectivului material bibliografic, probând capacitatea de a formula
propriul punct de vedere cu privire la principalele teorii şi/sau modele explicative
relevante pentru problematica socială care face subiectul lucrării de licenţă; (3)
prezentarea şi analiza principalelor aspecte de ordin teoretic referitoare la strategii,
programe, metode şi tehnici de asistenţă socială, relevante pentru categoria de beneficiari
la care lucrarea face referire şi pentru problematica socială specifică acestora; (4)
fundamentarea teoretică astfel, a cercetării şi intervenţiei de asistenţă socială.

Cercetarea și intervenția în asistența socială va cuprinde 2/3 din lucrare și face referire
la derularea unei cercetări empirice și derularea unui program de intervenție si analiza
acestuia (nu doar proiectarea)
În funcţie de tema lucrării, de problematica socială abordată şi în funcţie de
specificul nevoilor şi resurselor categoriei de beneficiari vizată, această parte a lucrării se
constituie:
 fie dintr-o parte de cercetare (cantitativă şi/sau calitativă) mai amplă şi o
intervenţie de asistenţă socială restrânsă la o cazuistică mai restrânsă sau chiar la
un singur caz (individ, familie, grup, comunitate, respectiv nivel micro, mezo sau
macro-social);

9
  fie dintr-o parte de cercetare mai restrânsă (cantitativă şi/sau calitativă), dar o
intervenţie de asistenţă socială mai amplă, pe mai multe cazuri;
 în cazul în care studentul a participat în cercetări organizate de instituţiile şi
organizaţiile în care şi-a efectuat practica sau desfăşurate sub coordonarea
conducătorului de licenţă sau a altor membri ai catedrei, atunci acesta poate
utiliza analiza secundară pe baza datelor culese.

Informații suplimentare privind structura părții de cercetare și intervenție sunt

oferite în modulul 2 și 3 al prezentului curs.

Concluziile fac referire la sinteza informațiilor în special din partea de cercetare și

intervenție. În finalul tezei se vor puncta ideile principale pe care le susţine lucrarea şi
implicaţiile acestora din perspectiva asistenţei sociale și a cercetărilor ulterioare.

Bibliografia va fi redactată conform standardelor APA (American Psychological

Association).

Anexele vor conține instrumentele utilizate în partea de cercetare şi/sau intervenţie,

ilustraţii suplimentare, prelucrări preliminarii (dacă este cazul), alte materiale relevante
pentru studiul întreprins. Acestea nu intră în contabilizarea numărului de pagini și se vor
numerota în ordinea includeri lor în text (Anexa 1, Anexa 2...Anexa n)

1.2. Standardele APA privind citarea în text și lista bibliografică

Conform Ghidului de licenţă “referinţele bibliografice şi indicarea bibliografiei
trebuie să fie făcute corect, unitar, utilizând sistemul de citare American Psychological
Association. Standardul APA este unul dintre cele mai utilizate. În continuare materialul
va prezenta cele mai frecvente situaţii întâlnite în elaborarea bibliografiei, conform
sistemului de citare mai sus amintit. Pentru o imagine completă însă care să răspundă
nevoilor concrete din cadrul lucrării de licență se recomandă consultarea manualului The
Publication Manual of American Psychological Association (ed. 5) sau accesarea paginii
http://owl.english.purdue.edu/owl/resource/560/01/.

Citarea în text
Citarea trebuie să fie completă (nu faceţi trimiteri la volume întregi fără a preciza paginile
sau măcar capitolele la care vă referiţi).

10
O lucrare cu un singur autor: se notează în text numele și anul apariției în paranteză
sau dacă se citează la finalul propoziției, ambele informații sunt în paranteză
 Studiul lui Wagner (2002) concluzionează că...
 Abuzul și neglijarea copilului sunt comportamente adânc impregnate de cultura
comunității (Wagner, 2002)

O lucrare cu doi autori: se trec ambii autori în fraza de referință de fiecare dată când se
citează lucrarea. Folosiți cuvântul „și” între numele autorilor în cadrul textului și
caracterul „&” în paranteză
 Cercetarea lui Iovu și Runcan (2013) susţine...
(Iovu & Runcan, 2012)

O lucrare cu trei până la cinci autori: notați toţi autorii în fraza de referinţă sau în
paranteză, când citaţi sursa prima dată
 (Kernis, Cornell, Sun, Berry, & Harlow, 1993)
În citările următoare, folosiţi doar numele primului autor urmat de "et al." în fraza de
referinţă sau în paranteză
 (Kernis et al., 1993)
În formula et al., et nu trebuie urmat niciodată de un punct.

Şase sau mai mulţi autori: folosiţi numele primului autor urmat de et al. în fraza de
referinţă sau în paranteză.
 Harris et al. (2001) a contrazis...
 (Harris et al., 2001)

Dacă autorul este o organizaţie sau o agenție guvernamentală, menționați instituția în

fraza de referință sau în paranteză când citați sursa prima dată. Ulterior va apărea doar
abrevierea
 Prima citare (Organizația Mondială a Sănătății [OMS], 2000)
 A doua citare (OMS, 2000)

Dacă sunt mai mulţi autori cu acelaşi nume de familie, se utilizează şi iniţiala
prenumelui pentru a nu se crea confuzie
 Johnson, 2001; L. Johnson, 1998

Dacă sunt două sau mai multe surse ale aceluiaşi autor scrise în acelaşi an, se
marchează cu (a,b,c)
 Studiul realizat de Berndt (1981a) demostra că...

Dacă utilizezi o sursă care a fost citată într-o altă sursă, trebuie să apară între paranteze
numele sursei originale
 Johnson considera că...(apud. Smith, 2003, p. 102).

11
Lista bibliografică
Lista bibliografică de la sfârșit trebuie să fie completă (să includă toate sursele la
care se face referire în conținutul tezei, să includă toate informațiile de identificare a
sursei) și ordonată alfabetic. Nu se recomandă împărţirea surselor pe categorii (volume,
articole de specialitate, documente etc.).
Exemplele de mai jos reprezintă modele în cazul citării unei cărţi, a unui capitol
dintr-o carte, a unui articol, respectiv a unui articol preluat de pe internet, conform
sistemului APA.

Citarea unei cărţi

!!! Autor, A. (anul publicării). Titlul cărții. Locația: Editura

Carte cu autori
 Compton, B.R., Gallaway, B. (1989). Social Work Processes, New York:
Wadsworth Inc.
 Iovu, M. B. (2011). Maltratarea copilului în familia românească. De la
teorie la practică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Cărţi doar cu editori, fără autori
 Duncan, G. J., & Brooks-Gunn, J. (Eds.). (1997). Consequences of growing
up poor. New York: Russell Sage Foundation.
Utilizarea altor ediţii decât a celei dintâi
 Helfer, M. E., Keme, R. S., & Drugman, R. D. (1997). The battered child
(5th ed.). Chicago: University of Chicago Press.

Citarea unui capitol dintr-o carte

!!! Autor, A. A., & Autor, B. B. (anul publicării). Titlul capitolului. În A. Editor &
B. Editor (Eds.), Titlul cărţii (paginile capitolului). Locația: Editura.

 Iovu, M.B. (2007). Succesul școlar în rândul copiilor de etnie romă. În

Roth, M., Dămean, D. (Eds.). Succesul școlar la intersecția factorilor
sociali (pp. 145-167). Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Citarea unui articol

Articol în reviste de specialitate
!!! Autor, A. A. & Autor B. B. (anul). Titlul articolului. Titlul revistei, număr (volum),
pagini.
 Iovu, M.B. (2013). Current issues and future directions in evidence-basd child
protection practices: a view from Romania. Joural of Evidence-Based Social
Work, 10(5), 389-395.
Articole în reviste
 Henry, W. A., III. (1990, April 9). Making the grade in today's schools. Time,
135, 28-31.

Articole în ziare

12
  Schultz, S. (2005, December 28). Calls made to strengthen state energy policies.
The Country Today, pp. 1A, 2A

Citarea unei surse preluate de pe internet

!!! Autor, A. A., & Autor, B. B. (Data publicării). Titlul articolului. Titlul online al
publicaţiel, numărul volumului. Descărcat la data de ...de pe
http://www.someaddress.com/full/url
 Bernstein, M. (2002). 10 tips on writing the living Web. A List Apart: For
People Who Make Websites, 149. Descărcat la date de 02.05.2010 de la
adresa http://www.alistapart.com/articles/writeliving

1.3. Elemente de etică în redactarea lucrări de licență

1.3.1. Cum scriem și cum evităm plagiatul

Plagiatul:
Însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau a textelor unei
persoane, indiferent de cale prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept
creaţie personală. Aşadar, plagiatul este definit ca ceva care a fost însuşit – integral sau
parţial – de la altcineva şi prezentat drept creaţie personală (DEX). Plagiatul este atât o
problemă legală cât şi una deontologică (vezi Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor
şi drepturile conexe, pentru informaţii detaliate).
(cf. Codul Etic şi Deontologic privind Cercetarea şi Publicaţiile Ştiinţifice al
Cercetătorilor şi Cadrelor Didactice din Universitatea Babeş-Bolyai)

Candidaţii care recurg la fraudă prin copierea întregii lucrări, a disertaţiei sau a unei
părţi a lor, nerespectând normele de trimitere la sursă, odată ce frauda este dovedită,
vor fi eliminaţi din examen, fără restituirea taxei.
(Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de finalizare a studiilor
nivel licență și masterat, 22.02.2012, secțiunea C, aliniatul15)

O problemă legată de plagiat este cea a regulilor de citare:

 În primul rând este vorba despre lungimea citărilor, un maxim de „bun simt” fiind
de 250 de cuvinte pentru o citare lungă, problema aici fiind încălcarea drepturilor
de autor.
 În al doilea rând, pentru o citare lungă se folosește indentarea textului pentru a
scoate în evidență pasajul (ceeea ce se mai numeste „block quotation” - după
standardul APA este tot ce are mai mult de 40 de cuvinte).
 În al treilea rând, orice citare trebuie urmată de o parafrazare a textului și mai ales
de o interpretare.

Detalii suplimentare pot fi accesate pe adresa sunt și pe adresa:

http://library.csusm.edu/plagiarism/howtoavoid/how_avoid_direct.htm

13
 În legatura cu ultima cerință, trebuie să ne uitam și la Ghidul de licență, unde se
specifică printre ca obligatorie prezentarea, analiza şi evaluarea critică a respectivului
material bibliografic, probând capacitatea de a formula propriul punct de vedere cu
privire la principalele teorii şi/sau modele explicative relevante pentru problematica
socială care face subiectul lucrării de licenţă.
Evident că aceasta cerință este cea mai complicată din partea teoretică, și, de cele
mai multe ori, lipsește din lucrările studenților.

1.3.2. Cum căutăm literatura de specialitate

JURNALE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
(primele 10 jurnale sunt în ordinea factorului de impact ISI pe 2009)

Child Maltreatment: http://cmx.sagepub.com/

Trauma, Violence & Abuse: http://tva.sagepub.com/
Child Abuse and Neglect:
http://www.elsevier.com/wps/find/journaldescription.cws_home/586/description#descript
ion
American Journal of Community Psychology:
http://www.springerlink.com/content/104830/
Social Work:
http://puck.naswpressonline.org/vl=18038554/cl=13/nw=1/rpsv/journal/journal1_home.ht
m
Family Relations: http://onlinelibrary.wiley.com/journal/10.1111/%28ISSN%291741-
3729
Children and Youth Services Review: http://journalseek.net/cgi-
bin/journalseek/journalsearch.cgi?field=issn&query=0190-7409
Health & Social Care in the Community:
http://www.wiley.com/bw/journal.asp?ref=0966-0410
Research on Social Work Practice: http://rsw.sagepub.com/
Journal of Social Policy: http://journals.cambridge.org/action/displayJournal?jid=JSP
Child & Family Social Work: http://www.wiley.com/bw/journal.asp?ref=1356-7500
Social Policy & Administration: http://www.wiley.com/bw/journal.asp?ref=0144-5596
Health & Social Work:
http://lysander.naswpressonline.org/vl=46814479/cl=24/nw=1/rpsv/journal/journal2_hom
e.htm
Children & Schools (formerly Social Work in Education):
http://lysander.naswpressonline.org/vl=46387413/cl=16/nw=1/rpsv/journal/journal4_hom
e.htm
Social Work Research:
http://lysander.naswpressonline.org/vl=46579487/cl=28/nw=1/rpsv/journal/journal3_hom
e.htm
The British Journal of Social Work: http://bjsw.oxfordjournals.org/
Journal of European Social Policy: http://esp.sagepub.com/
European Journal of Social Work:
http://www.tandf.co.uk/journals/titles/13691457.html

14
International Journal of Social Welfare:
http://www.wiley.com/bw/journal.asp?ref=1369-6866
Journal of Social Work: http://jsw.sagepub.com/
Social Work Abstracts http://www.naswpress.org/publications/journals/swab.html
Child and Adolescent Social Work Journal:
http://www.springer.com/psychology/personality+%26+social+psychology/journal/1056
0
Clinical Social Work Journal http://www.springerlink.com/content/104850/
Child and Family Social Work: http://www.wiley.com/bw/journal.asp?ref=1356-7500
The Social Science Review: http://www.jstor.org/page/journal/sociservrevi/about.html
Australian Social Work: http://www.tandf.co.uk/journals/titles/0312407X.asp
International Social Work Journal: http://www.ifsw.org/f38000161.html

Reviste româneşti:
REVISTA DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE SOCIALĂ: http://www.rcis.ro
(engl., acces gratuit)
REVISTA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ: http://www.revistadeasistentasociala.ro/
(rom., engl., acces gratuit prin EBSCO, sau de cumpărat de la Polirom)
Reviste de sociologie :
Sociologie Românească (lb rom):
http://www.arsociologie.ro/ro/sociologieromaneasca
STUDIA SOCIOLOGIA (engl.): http://studia.ubbcluj.ro/serii/sociologia/

Alte jurnale:
The New Social Worker: http://www.socialworker.com/home/index.php
The Journal of Social Work Values and Ethics: http://www.socialworker.com/jswve/
Social Work and Society: http://www.socwork.net/
Critical Social Work: http://www.uwindsor.ca/criticalsocialwork/2010-volume-11-no-3

O resursă importantă de articole şi cărţi scrise de sociologi români găsiţi la adresa:

http://inovatiasociala.ro/bibliotecavirtuala/index.php/

Indicaţii generale pentru acces literatură de specialitate:

1. din clădirile deţinute de UBB Cluj-Napoca sau de către BCU se pot accesa baze de
date cu articole ştiinţifice de specialitate. Puteţi consulta aceste baze de date la adresa:
http://www.bcucluj.ro/databases.php
Important: accesul este restricţionat - prin verificarea IP-ului - la calculatoarele din
Universitate.
Baze de date disponibile:
Science Direct
EBSCO (de folosit: Academic Search Premier, SocINDEX with Full Text)
Wiley Online Library (durează încă 1 minut să vă faceţi un cont)
Oxford Journals
Cambridge Journals
Informaworld
JSTOR (doar din sala multimedia a BCU) Etc.

15
2. Puteţi căuta articole (abstracte), tot din interiorul UBB pe Thomson ISI :
www.isiknowledge.com/
- puteti cauta articole dupa numele autorului si/sau cuvinte cheie; va este adusa o lista de
articole si, dand click pe titlul articolului, aveti acces la rezumatul acestuia; pe pagina cu
rezumatul, intre numele revistei si titlul articolului apar scurtaturi spre pagina pe care
gasiti articolul integral, daca acesta este disponibil online;
- NOTĂ: chiar dacă articolul este disponibil online, de cele mai multe ori, acesta este
inclus într-o arhivă la care se plăteşte abonament, caz în care aveţi mai multe opţiuni:
1. vezi bazele de date disponile prin http://www.bcucluj.ro/databases.php
2. cereţi articolul cuiva cunoscut, care are abonament; Cadrele didactice şi
cercetătorii din UBB au acces la unele jurnale de specialitate prin intermediul
diferitelor aplicații. Pentru că username-ul şi parola sunt secrete, rugaţi cadrul
didactic coordonator să vă caute cele 5-10 articole pe care le-aţi găsit.
3. unii autori îşi pun PDF-ul articolelor proprii pe pagina de la universitate, caz în
care fie îi cautaţi pagina (homepage) dând numele autorului şi al universităţii pe
www.google.com sau www.bing.com etc..
4. Google are o aplicaţie specială pentru astfel de probleme:
www.scholar.google.com unde, daca scrieti numele articolului, veti gasi articolul
(daca e disponibil gratuit pe vreo pagina de universitate) sau link-uri către o
arhivă contr cost;
5. site-ul http://www.eric.ed.gov/ este excelent pentru căutat resurse educaţionale, de
multe ori se asigură şi accesul gratuit la articole de specialitate.
6. cereţi articolul autorului, trimiţându-i următorul mesaj:

„Dear Dr. X,
I would appreciate if you sent me the PDF of your article published in ...(referinta
cu numele revistei, volum, numar, pagini, an de publicare).

Best regards,
Y”

Este indicat să folosiţi o adresă cât mai oficială (de ex. adresa de pe ubbcluj.ro). De
obicei, autorul vă va trimite PDF-ul articolului ataşat. Dacă nu răspunde, nu îl
hărţuiţi, căutaţi articolul altfel!

Metode nerecomandate de căutare a articolelor de specialitate.

„Articole de specialitate” înseamnă articole publicate în reviste ce folosesc
sistemul „peer-review” (înainte de publicare, un articole trece printr-un proces de
arbitrare; articolul poate fi acceptat spre publicare, sau respins; dacă este acceptat, de
obicei se propun modificări şi clarificări, iar procesul poate să dureze pînă la un an), de
obicei „blind peer review” sau „anonymus peer review” (cei care fac review-ul sunt
anonomi, nu intră în contact cu autorul, nu se cunosc reciproc). Procesul acesta asigură
un standard ridicat al calităţii studiilor şi articolelor.
Spre deosebire de acest mod de a face ştiinţă există „internetul sălbatic”, unde
oricine îşi poate crea o pagină şi oferi informaţii false, trunchiate, neverificate etc. Nu
credeţi tot ce citiţi, pentru că unele pagini sunt făcute de amatori.

16
Ca regulă, ar fi bine să aveşi o doză ridicată de suspiciune asupra lucrurilor descoperite în
media: nu folosiţi date statistice din articole de ziar (tipărit sau online), ci din statisticile
oficiale sau din publicaţii de specialitate. Dacă nu folosiţi doar articole ştiinţifice,
recomandăm mai ales paginile care au extensia „.edu” sau rapoarte de cercetare ale unor
instituţii respectabile (literatura gri). Articolele de presă, pagini personale (bloguri,
forumuri etc.) pot fi folosite pentru a demostra imaginea publică a unei teme, dar nu
pentru a furniza perspective teoretice sau date statistice despre un fenomen.

1.4. Exerciții aplicative

Exercițiul 1. Care este tema dumneavoastră pentru lucrarea de licenţă? Motivaţi în 5

fraze alegerea acesteia.
Tema mea este ________________________________________________________
1.____________________________________________________________________
2.____________________________________________________________________
3.____________________________________________________________________
4.____________________________________________________________________
5.____________________________________________________________________

Exercițiul 2. Enumeraţi 5 cuvinte cheie întâlnite în literatura de specialitate pentru tema

lucrării dvs de licenţă
1.
2.
3.
4.
5.

Exercițiul 3. Menţionaţi 2 autori cunoscuţi care au realizat cercetări pe tema aleasă de

dumneavoastră.
1.
2.

Exercițiul 4. Care sunt modelele teoretice cel mai des întâlnite în literatură pentru tema
dumneavoastră?

Exercițiul 5. Care sunt conceptele importante utilizate de dvs în propria lucrare de

licenţă?

Exercițiul 6. Realizați un text de maxim o pagină în care să sintetizați informații din

literatura de specialitate și în care să utilizați sistmul de citare APA

Exercițiul 7. Realizați o listă biblografică care să includă 10 titluri (cărți, capitole din
cărți și articole din reviste de specialitate)

17
 Modulul 2: Cercetarea în asistența socială

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu specificul cercetării în asistența socială

Obiectivele modulului:
 elaborarea scopului cercetării
 formularea ipotezelor/întrebărilor de cercetare și a obiectivelor de lucru
 selectarea procedurii de analiză corecte
 prezentarea rezultatelor cercetării conform cerințelor APA

Criterii de performanță:
 respectă cerințele formale de redactare a unui text științific (TNR-12, spațiere la
un rând și jumătate, aliniere text, utilizare diacritice)
 formulează scopul cercetării în funcție de problema teoretică abordată
 formulează cel puțin 2 ipoteze/întrebări de cercetare
 reușește să redacteze un text de cel puțin o pagină referitoar la designul cercetării
 procedura de analiză a datelor și de raportare a rezultatelor respectă criteriile unei
lucrări științifice

Un proiect de cercetare (research design) este un plan care arată, prin discuţia
modelului şi a datelor, felul în care dorim să folosim informaţiile pentru a realiza
inferenţe. Cercetarea în ştiinţele sociale este un proces creativ de cunoaştere, care
presupune intuiţie, şi care se desfăşoară într-un cadru bine stabilit de investigaţie
ştiinţifică. Designul cercetării nu trebuie considerat drept un proces mecanic de colectare
a datelor şi de evaluare. Din contră, cercetătorul trebuie să dea dovadă de flexibilitate în
gândire dar în acelaşi timp trebuie să se desfăşoare conform unor proceduri explicite şi în
concordanţă cu regulile inferenţei. Un proces dinamic de cercetare este posibil, şi
eficient, numai respectând anumite reguli.
Pentru scopurile acestui curs, vom împărţi orice tip de cercetare în patru
componente: tema cercetării, teoria, datele, şi modul de folosire a datelor.

Ameliorarea Problemei Cercetarii

Cum ajunge un cercetător să aleagă tema unei analize? Nu există un răspuns
simplu la această întrebare. În primele faze ale procesului de cercetare, regulile alegerii
sunt mai puţin formalizate decât regulile care guvernează celelalte stadii. În termenii
metodologiei ştiinţelor sociale, există doar moduri mai bune sau mai puţin bune pentru a
studia un anume fonomen precum abuzul copilului în familie. Anumite experienţe şi
valori personale oferă adesea motivaţia alegerii unei anumite teme de cercetare. Dar,
indiferent de cât de personale şi idiosincratice sunt motivele alegerii unei teme, metodele
ştiintifice şi regulile de inferenţă discutate în această carte vor ajuta cercetătorii sa
conceapă designuri de cercetare mai eficiente. Din perspectiva unei potenţiale contribuţii
la ştiinţele sociale, motivele personale nu sunt nici necesare nici suficiente ca justificări
pentru alegerea unei tematici. În cele mai multe cazuri, ele nu ar trebui să fie menţionate
în scrierile ştiintifice.

18
 Deşi nu există reguli precise pentru alegerea unei tematici, există căi - dincolo de
preferinţele individuale - pentru a determina ce valoare ar putea avea o anumită cercetare
pentru comunitatea ştiinţifică. În mod ideal, toate proiectele de cercetare în ştiinţe sociale
ar trebui să satisfacă două criterii. În primul rând, un proiect de cercetare ar trebui să
adreseze o întrebare care este ‘importantă’ în lumea reală. Tema ar trebui să aibă impact
asupra vieţii politice, sociale sau economice, să contribuie la înţelegerea unui lucru care
afectează în mod semnificativ viaţa multor persoane. În al doilea rând, un proiect de
cercetare ar trebui să aducă o contribuţie specifică la o literatură de specialitate
identificabilă, şi să determine sporirea capacităţii noastre colective de a construi explicaţii
ştiinţifice verificabile ale anumitor aspecte din lumea care ne inconjoară. Acest ultim
criteriu nu implică faptul că toate cercetarile care se adaugă stocului existent de explicaţii
ştiinţifice ar avea drept obiectiv imediat formularea unor inferenţe cauzale. Câteodată,
nivelul de cunoaştere dintr-un anumit domeniu este atât de scăzut încât este necesară mai
întâi identificarea şi descrierea evenimentelor şi fenomenelor, cu mult înainte de a
îndrăzni formularea unei explicaţii. Adesea, contribuţia unui proiect va consta doar
dintr-o inferenţă descriptivă. Câteodată, cercetarea poate să nu se limiteze numai la
inferenţa descriptivă, ci să presupună observarea amănunţită a evenimentelor particulare
sau rezumarea detaliilor istorice.
O contribuţie explicită la literatura de specialitate existentă poate fi realizată în
mai multe feluri, printre care:
1. Cercetătorul alege o ipoteză considerată importantă de comunitatea ştiinţifică,
dar care nu a fost supusă unui studiu sistematic. Dacă găseşte dovezi în favoarea sau
împotriva respectivei ipoteze, munca sa va aduce o contribuţie semnificativă.
2. Cercetătorul alege o ipoteză general acceptată în literatura de specialitate, dar
care s-ar putea să fie falsă (sau este considerată ca nefiind confirmată în mod adecvat), şi
verifică dacă aceasta este într-adevăr falsă, sau dacă nu cumva o altă teorie este mai
adecvată.
3. Cercetarea poate urmări să soluţioneze, sau să aducă dovezi în sprjinul sau
împotriva unei controverse din literatura de specialitate - sau chiar să demonstreze lipsa
de fundament a controversei.
4. Un studiu poate urmări explicitarea sau evaluarea asumpţiilor implicite ale unei
discipline.
5. Cercetătorul poate veni cu argumente în sprijinul ideii că o problemă
importantă a fost neglijată de lucrările precedente, după care va realiza un studiu
sistematic al domeniului.
6. Cercetătorul poate demonstra că teoriile sau instrumentele de cercetare
dezvoltate într-un anumit domeniu sau disciplină ştiinţifică pot fi aplicate în alte domenii,
putând contribui la soluţionarea unor probleme aparent foarte diferite.
După ce ne-am ales tema, începem dialogul cu literatura de specialitate. Care din
întrebările care ni le punem au primit deja un răspuns? Cum putem formula şi detalia
întrebările care ne ghidează analiza, astfel încât să le putem găsi răspunsul cu ajutorul
instrumentelor de cercetare existente? Putem porni de la o problemă arzătoare, dar trebuie
să fim familiarizaţi atât cu literatura de specialitate, cât şi cu regulile inferenţei ştiinţifice.

19
Ameliorarea teoriei
Teoria în ştiinţele sociale poate fi definită ca o speculaţie raţională şi precisă
asupra răspunsului la o problemă de cercetare, şi care include motivele pentru care
răspunsul propus este corect. Formularea unei teorii este adesea prezentată ca primul pas
într-o cercetare. În practică lucrurile se întâmplă de cele mai multe ori aşa, dar nu este
absolut necesar. De fapt, nu putem formula o teorie fără a cunoaşte ce s-a realizat până în
acel moment, precum şi fără a colecta măcar o cantitate minimă de informaţii, pentru că
în acest caz însăşi problema cercetării ar fi imposibil de specificat. În ciuda acestui fapt,
indiferent de cantitatea de informaţii colectată, există anumite modalităţi generale de a
aprecia şi spori utilitatea unei teorii. Mai întâi, este mai util să alegem o teorie ce poate fi
greşită. Într-adevăr, cu mult mai multe se pot învăţa dintr-o teorie care este într-adevăr
greşită, decât din acele teorii care sunt formulate în termeni atât de generali încât nu pot fi
false nici măcar în principiu. Trebuie să putem da un răspuns clar şi direct la întrebarea:
Care ar fi acele dovezi care ne­ar convinge de falsitatea teoriei noastre? Dacă nu există un
răspuns la această întrebare, atunci nu avem o teorie.
În al doilea rând, pentru a ne asigura că o teorie este falsificabilă, trebuie să
alegem una care generează un număr cât mai mare de implicaţii observabile. Această
alegere ne va permite să testăm teoria cu ajutorul mai multor tipuri de date, va supune
mai frecvent teoria riscului de a fi infirmată, şi va oferi posibilitatea colectării datelor
astfel încât dovezile în favoarea teoriei să fie foarte solide.
În al treilea rând, formulările teoretice trebuie să fie cât mai concrete cu putinţă.
Teoriile şi ipotezele prezentate în termeni vagi nu au alt rezultat decât acela de a stârni
confuzie. Teoriile formulate precis, şi care fac predicţii bine definite, sunt mult mai bune
deoarece pot fi mult mai uşor dovedite ca fiind false.
Îmbunătăţirea calităţii datelor
Datele” sunt informaţii despre lume colectate în mod sistematic. Ca stil, ele pot fi
calitative sau cantitative. Uneori datele sunt colectate pentru evaluarea unei teorii anume,
dar destul de frecvent se întâmplă ca un cercetător să adune date fără să ştie foarte precis
la ce le va folosi. Mai mult încă, chiar dacă datele sunt colectate pentru a evalua o ipoteză
specifică, cercetătorii îşi pot descoperi pe parcurs interesul pentru probleme la care nu se
gândiseră de la început.
Prima şi cea mai importantă sugestie legată de modalităţile de îmbunătăţire a
datelor este următoarea: trebuie înregistrată şi prezentată orice etapă din procesul de
generare a datelor. Fără această informaţie nu putem determina dacă aplicarea
procedurilor standard de analiză a datelor nu va produce concluzii eronate. Doar prin
cunoaşterea procesului prin care datele au fost generate vom fi capabili de formularea
unor inferenţe descriptive sau cauzale valide. În cazul unui sondaj de opinie, înregistrarea
procesului de generare a datelor presupune cunoaşterea metodei de selectare a
eşantionului, precum şi a modului exact de formularea a întrebărilor ce au fost adresate
subiecţilor. Într-un studiu de caz realizat cu metode calitative, este esenţială specificarea
regulilor după care s-a făcut selecţia acelor câteva cazuri alese pentru analiză.
Cea de-a doua sugestie referitoare la modalităţile de îmbunătăţire a calităţii
datelor este următoarea: pentru a putea evalua mai bine teoria, este necesar să colectăm
date despre un număr cât mai mare de implicaţii observabile. Aceasta presupune
colectarea cât mai multor date, în cele mai diverse contexte. Fiecare implicaţie a teoriei
oferă un nou context în care putem să-i evaluăm veridicitatea. Cu cât mai multe implicaţii

20
ale teoriei se dovedesc în concordanţă cu aceasta, cu atât mai puternică este explicaţia
oferită de teorie, şi cu atât mai certe sunt rezultatele. Atunci când adunăm informaţii
suplimentere referitoare la alte implicaţii observabile ale teoriei, putem face acest lucru în
două moduri: (a) colectând mai multe cazuri, descrise de aceleaşi variabile dependente,
sau (b) adăugând alte variabile care descriu cazurile deja examinate. Putem, de exemplu,
să detaliem informaţiile pentru perioade mai scurte de timp, sau pentru arii geografice
mai restrânse. Putem, deasemenea, să folosim pentru descrierea cazurilor chiar şi
variabile de un mai mic interes direct; dacă rezultatele sunt cele prezise de teorie, vom
avea şi mai multă încredere în aceasta.
Cea de-a treia sugestie este următoarea: trebuie maximizată validitatea
instrumentelor de măsură utilizate. Validitatea unui instrument se referă la capacitatea
acestuia de a măsura chiar ceea ce se presupune că măsoară.
Ce-a de-a patra sugestie ar fi aceea de a asigura fidelitatea (reliability) metodelor
de colectare a datelor. Fidelitate înseamnă că aplicarea aceleiaşi proceduri în acelaşi mod
va produce întotdeauna aceleaşi rezultate. Atunci când o procedură fidelă este aplicată în
momente diferite, şi nimic nu s-a întâmplat între timp pentru a schimba starea “reală” a
obiectului asupra căruia aplicăm instrumentul de măsură, vom obţine acelaşi rezultat.
Măsurile fidele produc aceleaşi rezultate şi atunci când sunt aplicate de cercetători
diferiţi, dar acest lucru depinde, evident, de existenţa şi accesibilitatea unor descrieri
explicite ale procedurilor urmate.
Sugestia noastră finală este ca toate datele folosite şi analizele realizate să fie, pe
cât posibil, replicabile. Replicabilitatea nu se referă doar la date, pentru a vedea dacă
instrumentele noastre de măsură sunt fidele, ci la întregul raţionament pe baza căruia au
fost trase concluziile. Pe baza raportului de cercetare, un alt cercetător ar trebui să fie
capabil de a obţine aceleaşi date şi de a reface întregul nostru raţionament.
Replicabilitatea este importantă chiar dacă, de fapt, nimeni nu reia studiul nostru de la
capăt. Doar prin prezentarea studiului într-un mod suficient de detaliat pentru a putea fi
replicat este posibilă evaluarea procedurilor urmate şi a metodelor utilizate.

Îmbunătăţirea modului de utilizare a datelor existente

Rezolvarea problemelor legate de calitatea datelor prin colectarea de informaţii
suplimentare, de mai bună calitate, este aproape întotdeauna o soluţie mai bună decât
utilizarea mai eficientă a unor date imperfecte; cu toate acestea, prima soluţie nu este
întotdeauna posibilă. Cercetătorii din ştiinţele sociale se văd adesea nevoiţi să utilizeze
date problematice, fără posibilitatea de a obţine altele mai bune; în felul acesta, tot ce pot
face este să se descurce cât mai bine cu ceea ce au deja la îndemână.
Îmbunătăţirea modului de utilizare a datelor deja existente este una din temele
principale ale cursurilor de statistică, şi este într-adevăr una dintre contribuţiile esenţiale
ale statisticii inferenţiale la dezvoltarea ştiinţelor sociale. Regulile referitoare la această
temă, dezvoltate şi formalizate în cadrul statisticii inferenţiale, sunt aplicabile şi în cazul
cercetărilor calitative.
În primul rând, în măsura posibilităţilor, datele trebuie să fie folosite pentru
formularea de inferenţe nedistorsionate (unbiased), cu alte cuvinte, să fie corecte în
medie. Posibilitatea de a ajunge la concluzii nedistorsionate depinde, bineînţeles, atât de
originea datelor, cât şi de modul ulterior de analiză; şi, după cum am arătat mai înainte,
este mai bine ca problemele să fie anticipate încă înainte ca datele să fie culese. Cu toate

21
acestea, menţionăm aici pe scurt toate aceste probleme deoarece, în momentul analizei
datelor, trebuie să fim extrem de atenţi la orice surse de distorsiuni care ar fi putut trece
neobservate în cursul colectării datelor. Una dintre aceste surse, care poate duce la
concluzii total eronate, este eroarea de selectare (selection bias): alegerea observaţiilor
astfel încât ele nu sunt reprezentative pentru populaţia din care au fost extrase. O altă
serie de distorsiuni poate proveni din eroarea de omitere a unor variabile (omitted
variable bias), care înseamnă ignorarea unor variabile de control ce pot influenţa relaţia
dintre variabilele explicative şi ceea ce vrem să explicăm (King, Verba & Cohen, 2000,
pp. 25-40).

Capitolul referitor la cercetare trebuie să includă:

1. prezentarea scopului, obiectivelor şi ipotezei(lor) cercetării; tipul de cercetare folosit
(cantitativă, calitativă sau o combinaţie a acestora); locul şi perioada derulării
cercetării; aspectele de natură deontologică vizate/respectate în realizarea cercetării

2. expunerea metodologiei cercetării:

– populaţia studiată (eşantion sau lot de subiecţi);
– metodele şi instrumentele de culegere a datelor;

3. prezentarea rezultatelor cercetării:

– prezentarea şi analiza datelor;
– interpretarea rezultatelor din perspectiva scopului cercetării, a
ipotezelor/întrebărilor formulate, dar şi a semnificaţiei lor pentru intervenţia de tip
asistenţă socială;

4. prezentarea concluziilor cercetării:

– prezentarea succintă a motivaţiei şi scopului cercetării;
– punctarea concluziilor în raport cu rezultatele obţinute;
– se va insista pe relevanţa lor practică, în raport cu etapele procesului de asistenţă
socială;
– pot fi amintite limitele şi constrângerile cercetării;
– pot fi sugerate posibile direcţii viitoare de cercetare.

2.1. Repere privind designul cercetării

Designul cercetării trebuie să cuprindă referiri la cel puțin elementele următoare:
 Tema. De ce a fost aleasă, ce relevanţă socială are. Pe cine intersează (ce
instituţii)
 Obiectivele cercetării. De ce au fost alese. Ce relevanţă socială au.
 Ipoteza/ipotezele de cercetare sau întrebările de cercetare
 Populaţia în care va fi cercetată tema respectivă. De ce a fost aleasă? Ce
consecinţe are această alegere asupra validităţii şi fidelităţii rezultatelor.
 Locaţia sau locaţiile în care se va realiza cercetarea. De ce a fost aleasă? Ce
consecinţe are această alegere asupra validităţii şi fidelităţii rezultatelor.
 Cum se va realiza accesul în locaţia respectivă. De ce?

22
  Cum se va realiza eşantionarea. De ce a fost ales modelul respectiv şi nu altul. Ce
conecinţe are această alegere.
 Cum se va realiza accesul la subiecţi. De ce? Ce consecinţe are această alegere
asupra validităţii şi fidelităţii rezultatelor.
 Ce metode de recoltare a datelor vor fi utilizate.
 Ce metode de prelucrare a datelor vor fi utilizate
În cuprinsul capitolului de aborade metodologică studentul trebuie să dea dovadă
de: concizie, capacitate de sinteză prin descrire clară şi completă a metodelor de lucru,
procedurii, populaţiei, analizei etc.. O atenție deosebită se va acorda limbajului utilizat:
prezentarea trebuie să fie obiectivă, impersonală, neutră, să nu fie scrisă telegrafic, iar
verbele trebuie puse la timpul trecut (diateza pasivă), deoarece se descrie o activitate
deja realizată, materialul de studiu a fost observat în trecut.

2.2. Analiza și raportarea rezultatelor

În acest subcapitol vom trece în revistă principalele teste de semnificaţie statistică
ce pot fi folosite în lucrarea de licenţă în vederea testării ipotezelor. Alegerea testului
potrivit reprezintă un pas important în calitatea unei cercetări. Orice test statistic cere
anumite condiţii pentru folosirea sa corespunzătoare. Ca regulă generală, testele care
necesită condiţii mai exacte trebuie folosite mai degrabă decât cele care cer condiţii mai
puţine, dar numai dacă condiţiile necesare sunt îndeplinite. Ele ne conduc mai greu la
erori α sau βsau în formularea concluziilor cercetărilor noastre.
Alegerea unui test statistic este condiţionată de:
1. metodele de eşantionare folosite;
2. natura populaţiei cercetate;
3. nivelul de măsurare al variabilelor.
Ţinând seama de aceste cosiderente, putem vorbi de două mari categori de teste:
parametrice şi neparametrice.

Testele parametrice
Testele parametrice sunt mai puternice decât cele neparametrice. Din acest motiv
ele sunt preferabile testelor neparametrice, desigur dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru
folosirea lor. Ele pretind:
(1) o distribuţie normală a variabilei (variabilelor) în populaţia studiată;
(2) extragerea de eşantioane independente
(3) cel puţin o variabilă studiată să fie de nivel interval sau rapoarte.
Deobicei, ele pretind mărimi mai mari pentru eşantioane decât cele neparametrice.
Ca o regulă, e bine să avem în vedere că dacă media şi abaterea standard sunt potrivite ca
statistici descriptive pentru rezumarea datelor, statisticile parametrice pot fi utile pentru
examinarea legaturilor dintre variabile.

Testele neparametrice
Testele neparametrice sunt folosite pentru cercetarea situaţiilor în care condiţiile
pentru folosirea testelor parametrice nu sunt îndeplinite. Ele sunt mai puţin puternice
decât cele parametrice. Spre deosebire de testele parametrice, acestea nu necesită o
distribuţie normală. Unele cer eşantioane independente, altele nu. Numărul de eşantioane

23
şi de cazuri din componenţa fiecărui eşantion sunt factori importanţi în selectarea unui
test din sutele care există. Multe dintre aceste teste necesită date măsurate doar la nivel
nominal sau ordinal, dar unele cer o precizie de măsurare mai mare.

Teste parametrice sau neparametrice?

Răspunsul la această întrebare nu este unul tranşant de fiecare dată. Astfel, nu
vom putea utiliza teste parametrice dacă datele avute la dispoziţie sunt de nivel calitativ,
motivul fiind acela că testele parametrice operează de cele mai multe ori cu valori medii,
care nu pot fi calculate pentru variabile nominale sau ordinale. În acest caz alegerea unui
test neparametric rămâme singura variantă. De regulă, testele neparametrice sunt în
special utilizate când:
(1) Eşantioanele au fost alese din populaţii diferite.
(2) Datele deţinute au fost constituite în principal prin aranjarea în ordine a mai
multori răspunsuri alternative sau,
(3) Eşantioane foarte mici (din şase sau şapte cazuri) sunt tot ce există disponibil
pentru studiu.
Aceste situaţii se îmtâlnesc cel mai mult în cercetarea din asistenţa socială
(Weinbach, 1987).
Pe de altă parte însă, testele parametrice sunt considerate a avea o putere statistică
mai mare decât cele neparametrice deoarece filosofia lor de operare ia în calcul mai multe
informaţii despre caracteristica analizată. Dar acest lucru se face cu mai multe asumţii,
cea mai importantă fiind distribuţia normală a variabilei de interes.
Cât de puternice sunt testele parametrice în raport cu ele neparametrice? Şi de
aeastă dată răspunsul este nuanţat. Puterea unui test reprezintă e fapt probabilitatea de a
respinge ipoteza nulă (H0) atunci când de fapt ea este falsă. Dar şi în acest caz situaţiile
depind de modul de formulare a ipotezeişi de volumul eşantionului. Practica a demonstrat
că ambele tipuri de teste sunt la fel de valide atâta timp cât se iau în considerare
avantajele şi dezavantajele fiecăruia (Pop, 2001).
În continuare vom prezeta pe scurt cele mai importante teste din cele două
categorii, precizând pentru fiecare condiţiile de utilizare şi procedura ce urmează a fi
urmată. Tabelul de mai jos poate fi de un real folos în alegerea testului potrivit (Leech,
Barrett, Morgan, 2005):
Nivelul de măsurare Compară Un factor sau variabilă independentă cu 2
al variabilei categorii
dependente Eşantioane sau grupuri Eşantioane sau
independente (between) grupuri
dependente
(within)
Teste Aproximează Media Testul t pentru eşantioane Testul t pentru
parametrice distribuţia normală independente sau eşantioane perechi
ANOVA unifactorial
Teste Nivel ordinal Media Mann-Withney Wilcoxon
neparametrice rangurilor
Nivel nominal Numere Chi-square McNemar

24
 Testul t
Testul t este în esenţă o procedură de testare a semnificaţiei diferenţei dintre două medii.
Ca urmare, el este potrivit atunci când variabila dependentă este măsurată pe o scală
cantitativă (interval-raport).

Tipuri de test t:
 testul t pentru un singur eşantion
 testul t pentru eşantioane independente
 testul t pentru eşantioane dependente

Condiţii de aplicare: condiţia teoretică de bază pentru aplicarea testelor t este

normalitatea distribuţiei de eşantionare.

Testul t pentru un singur eşantion

Utilizare: Testul t pentru un singur eşantion este utilizat pentru se testa diferenţa dintre
media unui eşantion faţă de media cunoscută a populaţiei din care face parte. Utilizarea
acestui test statistic este conditionata de cunoasterea mediei populatiei. Daca populatia
are o extindere mare, acest lucru este dificil de realizat (în afara cazurilor în care exista
studii speciale). Testul poate fi utilizat, însă, şi atunci când populaţia are o extindere mai
redusă. De asemenea, acest test poate fi utilizat pentru a testa semnificaţia diferenţei
dintre media eşantionului şi orice altă valoare care prezintă interes pentru cercetator
(Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Procedura: Analzye - Compare Means-One Sample T Test

Testul t pentru eşantioane independente

Utilizare: Testul t pentru eşantioane independente este utilizat pentru testarea diferenţei
dintre mediile aceleiaşi variabile măsurate pe două grupuri, formate din subiecţi diferiţi
(ex. media scorurilor la testul stimei de sine bărbaţi şi femei; raportarea fenoenului de
abuz între părinţi şi copii, diferenţe între cei ce ispăşesc pedepse privative de libertate şi
cei cu pedepse neprivative de lubertate etc.). O atenţie deosebită trebuie acordată în acest
caz situaţiei în care grupurile comparate fac parte din acelaşi eşantion de cercetare,
nefiind selecţionate independent unul de altul. În această situaţie este posibil ca variabila
dependentă să fie afectată de una sau mai multe variabile mascate, fapt care poate
influenţa rezultatul testului (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Condiţii: teoretic, testul t poate fi utilizat pentru eşantioane oricât de mici dacă distribuţia
de eşantionare pentru cele două grupuri este normală şi dacă varianţa valorilor în cele
două grupuri nu diferă semnificativ. În ce priveste condiţia egalităţii varianţei, ea este
testată cu un test specific (Levene). În funcţie de rezultat se calculeaza testul t pe două
căi. Daca variabila dependenta nu întruneste conditiile pentru testul t, se poate apela la
teste neparametrice, astfel:
• Testul z pentru proporţii (compararea procentului corespunzător din cele două grupuri)
• Testul Mann-Whitney U (se transformă valorile variabilei de interes în valori de rang).
Procedura: Statistics-Compare means-Independent Samples T Test

25
 Testul t pentru eşantioane dependente
Utilizare: Testul t pentru eşantioane dependente permite evaluarea semnificaţiei variaţiei
unei anumite caracteristici, la aceeaşi subiecţi, în două momente diferite (de ex., „înainte”
şi „după” derularea unei intervenţii), ori în două contexte diferite, indiferent de momentul
manifestarii acestora (de ex. copiii şcolarizaţi din judeţele Cluj şi din Vâlcea ). Avantajul
major al acestui model statistic este acela că surprinde variaţia „intrasubiect”, prin faptul
că baza de calcul este diferenţa dintre două valori măsurate pentru fiecare subiect în parte
(Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Condiţii: Şi în acest caz condiţia de aplicare a testului t este normalitatea distribuţiei de
diferenţe dintre mediile unui număr infinit de eşantioane-perechi. Teorema limitei
centrale garantează normalizarea distribuţiei de eşantionare pe măsură ce volumul
eşantioanelor creşte. În situatia în care conditia nu se îndeplineste, se pot utiliza teste
neparametrice echivalente:
• Testul Wilcoxon (pentru date ordinale)
• Testul semnului (pentru date nominale)
Procedura: Analzye -Compare Means-Paired Sample T Test

Analiza de varianţa unifactorială (One-way ANOVA)

Utilizare: Analiza de varianţă este, în esenţă, o procedură de testare a diferenţelor dintre
medii, atunci când acestea sunt mai mult de două şi sunt calculate pe grupuri formate din
subiecţi diferiţi. Dacă, de exemplu, am evaluat nivelul performanţei şcolare cu un scor
numeric, pentru trei categorii de copii (crescuţi în familii tipice, crescuţi în structuri
familiale atipice şi crescuţi în instituţii de protecţie), analiza de varianţă ne permite:
- să decidem dacă variaţiile mediei la scorul performanţei şcolare sunt semnificative
(testul F);
- să facem comparaţii multiple între media fiecărui grup de copii cu mediile celorlalte
grupuri cercetate (analiza post-hoc).
În contextul analizei de varianţă valorile variabilei dependente sunt exprimate pe o scală
cantitativă, iar variabila independentă este de tip categorial.
Condiţii: utilizarea procedurii ANOVA este presupune respectarea următoarelor condiţii
prealabile:
 Independenţa observaţiilor pentru fiecare grup comparat, adică valorile măsurate
pe subiecţii unui grup să nu fie în nici un fel influenţate de valorile măsurate pe
celelalte grupuri.
 Distribuţie normală a valorilor fiecărui grup comparat.
 Omogenitatea dispersiei la nivelul fiecarui grup. Împrăştierea valorilor variabilei
dependente în interiorul grupurilor definite prin valorile variabilei independente
trebuie sa fie egală. Această condiţie se numeşte omogenitatea varianţei.
Încălcarea acestei condiţii nu invalidează testul ANOVA, care este destul de
robust. Însă se vor analiza cu atenţie cazurile care prezintă valori extreme, care au
un efect important asupra varianţei. Egalitatea (omogenitatea varianţei) poate fi
testată cu testul Levene (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Procedura: Analzye -Compare Means-One-Way ANOVA

Chi-square (χ2)
Utilizare: pentru a testa dacă două variabile sunt sau nu asociate.

26
Condiţii: variabilele sunt de ordin calitativ. De asemenea nevoie de un eşantion destul
de mare. Pentru eşantioane mici, in tabele de asociere de tipu 2x2 se raportează
reszultatuil la testul Fisher exact în loc de chi-square. În orice caz, aceşti indicatori ne
spun numai dacă există sau nu o asociere între variabile, nu şi cât de puternică este
relaţia. Pentru aceasta apelăm la Phi sau Cramer’s V pentru variabile nominale, Kendall’s
tau-b pentru variabile ordinale şi eta pentru o variabilă nominală şi cealaltă aproximativ
normală (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Procedura: Analzye-Descripitves-Crosstabs

Corelaţia
Utilizare: Analiza de corelaţie poate fi privită drept una dintre cele mai uzuale proceduri
statistice din ştiinţele sociale. Putem utiliza coeficientul de corelaţie Pearson (r) atunci
când avem serii perechi de distribuţii. Pentru o mai bună întelegere, se cuvine să facem
câteva aprecieri comparative cu testul t pentru eşantioane dependente. Testul t pentru
eşantioane dependente, se aplică atunci când măsurăm o anumită variabilă în două situaţii
diferite (de ex. înainte/după), ceea ce presupune aceeaşi unitate de măsură. Coeficientul
de corelaţie poate fi aplicat atât pentru variabile măsurate cu aceeaşi unitate de măsură cât
şi pentru variabile exprimate în unităti de măsură diferite. Aceasta deoarece formula de
calcul ia în considerare expresia standardizată a valorilor (scorurile z). Şi atunci, când
utilizăm unul sau altul dintre cele două teste? Răspunsul ţine de scopul pe care ni-l
propunem. Dacă dorim să punem în evidenţă diferenţa dintre valorile medii ale
variabilelor, vom aplica testul t pentru eşantioane dependente. Dacă ne interesează
intensitatea variaţiei concomitente a variabilelor, vom utiliza coeficientul de corelaţie
Pearson (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Condiţii: ambele variabile să fie măsurate pe o scală cantitativă şi dstribuţia normală a
valorilor.
Procedura: Analzye-Corelate-Bivariate

Repere pentru designul calitativ

Cercetarea calitativă presupune studierea oamenilor în mediul lor culegându-se
informaţii asupra comportamentelor şi limbajului propriu acestora. Metodologia de
adunare a datelor poate include interviu, realizat pe baza ghidului de interviu, observaţie,
ce poate fi făcută cu ajutorul grilei de observaţie, studiul de caz. Datele astfel adunate pot
fi analizate folosind analiza fenomenologică, teoria generată, analiza de discurs, analiza
semiotică, analiza de conţinut (Băban, 2002). Studiile calitative implică parcurgerea
câtorva etape obligatorii:
 parcurgerea cercetărilor anterioare şi a lucrărilor de specialitate
 alegerea populaţiei ce urmează a fi studiată şi obţinerea accesului la ea
 adoptarea rolului social şi stabilirea relaţiilor cu populaţia cercetată
 culegerea informaţiilor
 analiza lor
 redactarea raportului
Etapa de planificare a studiului trebuie să includă (Tutty, 2005) definirea ariei
generale a problemei, identificarea motivelor pentru care este necesar acest demers de
cercetare, stabilirea volumului muncii, alcătuirea unei hărţi conceptuale, analiza

27
procedurilor şi aspectelor deontologice, identificarea resurselor, necesare, alegerea
locului unde se va efectua studiul, redactarea unei propuneri.
În culegerea informaţiilor trebuie să se aleagă metoda cea mai potrivită pentru
scopul propus, cea care aduce cele mai multe avantaje vizavi de costurile implicate şi de
resursele materiale şi intelectuale ale cercetătorului. Această etapa trebuie pregatită si
prin construirea instrumentelor de culegere a datelor, alegerea metodei de inregistrare
optime şi a spaţiului propice desfăşurării acesteia. Asigurarea accesului la subiecţii
cercetării se poate face printr-o adresă scrisă, cerere sau pe baza unui contract.
Datele culese trebuie mai întâi transcrise şi apoi analizate pe baza unui plan de
analiză care sa permită o codificare eficientă şi o identificare corespunzatoare a
categoriilor vizate. Trebuie căutate sensurile şi relaţiile dintre informaţiile obţinute
folosind sisteme de clasificare conceptuală şi apoi interpretarea informaţiilor cu referire
la teoriile existente.
Pasul final al cercetării îl constituie redactarea raportului şi trasarea concluziilor.
În raport trebuie să se folosească terminologie adecvată demonstrându-se respectarea
rigurozităţilor şi standardelor ştiinţifice care să asigure validitatea şi fiabilitatea
rezultatelor. În prezentarea rezultatelor apar adesea portretele participanţilor şi citate
semnificative a viziunii lor asupra problemei explorate. În studiile calitative opiniile
majorităţii sunt doar o parte a cercetării, cealaltă fiind căutarea de dovezi ce infirmă sau
confirmă presupoziţiile iniţiale. Finalul acestui demers este reconceptualizarea credinţelor
sau a teoriilor înrădăcinate.
În prezentarea rezultatelor cercetării trebuie să se facă referire la toate rezultatele:
şi cele aşteptate şi cele neaşteptate, şi cele negative şi cele pozitive.
Erori de evitat în această parte a redactării cercetării:
 a prezenta rezultate marginale care nu sunt în raport direct cu scopul studiului
 a face comentarii (De exemplu: “Rezultatele globale sunt încurajatoare” sau
“Urmărirea rezultatelor este dificilă ţinând cont de…”)
 a face referire la cele date neprezentate în cadrul cercetării sau ca rezultat al
metodelor aplicate
 a trage concluzii având insuficiente date la dispoziţie
 a folosi exprimări ambigue cu privire la ceea ce s-a obţinut
 a se realiza generalizări nepotrivite şi a se pune etichete asupra problemelor şi
fenomenelor studiate
Ultima parte a capitolului de prezentare a cercetării se recomandă a fi alocată
formulării concluziilor generate ale cercetării întreprinse, precum şi propunerile de
intervenţie iniţiate de student ca urmare a concluziilor conturate, limite ale cercetării şi
direcţii viitoare de investigare. Concluziile trebuie să prezinte pe scurt contribuţia
autorului şi se adresează celor care cunosc conţinutul cercetării şi li se aminteşte “de ce”
şi “cum”. Directiile viitoare sunt necesare atât autorilor cât şi pentru cei interesaţi să
continue activitatea. Prin ceea ce se prezintă în acest capitol trebuie să se realizeze o
recapitulare sumară a ipotezelor lucrării, aducând argumente clare în favoarea sau
împotriva fiecăreia din acestea, bazat pe rezultatele concrete ale lucrării. Dacă în capitolul
concluzii se face referire la semnificaţie statistică sau relevanţă practică a datelor
obţinute, acestea trebuie să se poată regăsi în capitolele de prezentare a rezultatelor. Se
foloseşte în exprimare cu precădere timpul prezent.

28
 Rezultatele obţinute în urma aplicării oricăror din aceste metode (cantitativ sau
calitativ) vor trebui interpretate conform ipotezei/întrebării de cercetare formulate, dar şi
semnificaţiei lor pentru intervenţia de tip asistenţă socială. Tabelele şi graficele care redau
rezultatele cercetării sunt incluse în această parte a lucrării; acestea se numerotează în ordinea
prezentării şi primesc, fiecare dintre ele, un titlu scurt şi semnificativ. Trimiterile la acestea
(tabele, grafice) se face precizând cu exactitate numărul tabelului şi graficului şi nu sub
forma: ”următorul tabel ...” ori „imaginea de mai jos ne arată ....”). În ultima parte a părţii de
ceretare se vor puncta concluziile cercetării, pecizând:
 concluziile în raport cu rezultatele obţinute;
 relevanţa practică, în raport cu etapele procesului de asistenţă socială;
 limitele şi constrângerile cercetării;
 posibile direcţii viitoare de cercetare.
Atât tabelele cât și graficele incluse în această secțiune sunt numertotate separat, în
ordinea includerii lor în text, utilizând cifre arabe (Tabel 1, Tabel 2, Tabel 3..., Figura 1,
Figura 2, Figura 3...). De asemenea, ambele elemente au un titlu ce va fi redactat cu
TNR-10, îngroșat. Diferența constă în faptul că numărul și titlul tabelului apar deasupra
acestuia, în timp ce numărul și titlul figurii apar sub imagine. Caracterele din nteriorul
tabelului vor avea de asemenea mărimea fontului de 10.

Tabel 1. Media, abaterea standard și coeficiențul de corelație pentru variabilele studiate

Measures M AS 1. 2. 3. 4 5.
1. Atitudinea față de metodele de cercetare și 130.31 21.77 ----- .507** .110 .389** .351**
statistică --
2 Auto-eficiența acdemică 24.09 6.63 ------- .317** .466** .583**
3. Efortul depus 25.79 7.05 ------- .347** .575**
4. Succes școlar (notă) 7.96 1.26 ------- .419**
5. Succes școlar (încredere) 17.40 6.25 -------
Notă: ** p < .05

Figura 1. Modelul empiric al maltratării copilului în familie

29
2.3. Exerciții aplicative

Exercițiul 1. Formulați o ipoteză de cercetare. Pentru ipoteza formulată precizați

variabila independentă și dependentă și precizați testul statistic ce urmează a fi aplicat.
Justificați opțiunea

Exercițiul 2. Construiți un ghid de interviu pentru tema dvs. de licență.

30
 Modulul 3: Intervenția în asistența socială

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu specificul intervenției în asistența

socială

Obiectivele modulului:
 formularea unui diagnostic social
 formularea scopului intervenției în funcție de diagnosticul social și raportat la
rezultatele cercetării empirice
 elaborarea planului de intervenție
 prezentarea activităților derulate în partea de intervenție

Criterii de performanță:
 respectă cerințele formale de redactare a unui text științific (TNR-12, spațiere la
un rând și jumătate, aliniere text, utilizare diacritice)
 formulează scopul intervenției în funcție de problema socială abordată
 planifică o intervenție care cuprinde cel puțin 5 întâlniri
 descrie cel puțin o activitate derulată

3.1. Aspecte generale ale intervenției

Intervenţia realizată trebuie să fie în conformitate cu rezultatele cercetării, ea
trebuind să probeze competenţele specifice derulării activităţilor propriu-zise de asistenţă
socială şi proprii unui asistent social generalist.
Astfel, se va descrie în raport cu fazele procesului de asistenţă socială, întregul
demers practic, conform Ghidului de licenţă (Poledna, 2008):
 explorarea şi evaluarea problemei /nevoilor celui /celor asistaţi (individ, familie,
grup sau comunitate); prezentarea diagnosticului social: formularea
problemei(lor), a nevoilor sociale, dar şi a resurselor identificate, ca urmare a
evaluării (pre-test) şi în raport cu acestea;
 prezentarea scopului şi argumentarea planului de intervenţie socială construit în
vederea atingerii scopului;
 descrierea tuturor activităţilor desfăşurate în vederea implementării planului de
intervenţie socială (este inclusă aici şi evaluarea fiecărei activităţi);
 descrierea rolurilor şi a competenţelor operaţionalizate în aceste activităţi de către
student/asistentul social;
 finalizarea intervenţiei şi evaluarea finală (post-testul).
Prin cele prezentare în această parte a lucrării este necesară evidenţierea
schimbărilor produse ca urmare a intervenţiei sociale derulate şi măsurii în care scopul
asistării sociale a fost atins.
Clarificarea şi identificarea problemelor fac parte din etapa de evaluare care
implică şi identificarea motivaţiilor şi ai factorilor determinanţi ai problemei. Finalul
acestei evaluări îl constituie clarificarea semnificaţiei problemei pentru asistaţi, precum şi
confruntarea între dorinţele şi aspiraţiile asistaţilor şi asistenţilor sociali pe baza
negocierii (Roth, 2003). La finalul acestei etape se va alege una până la trei probleme

31
care vor constitui scopul intervenţiei ulterioare, ţinându-se cont de motivaţia clientului şi
de resursele existente.
Această etapă de evaluare este cu atât mai relevantă şi mai profesionistă cu cât se
ajunge la cunoaşterea mai aprofundată a sistemului din care face parte clientul,
descoperirea factorilor cauzatori şi de menţinere a problemei precum şi de identificarea
tuturor resurselor personale, din reţeaua de suport social sau din reţeaua de servicii
sociale care pot fi implicate în rezolvarea problemei.
În funcţie de situaţie specifică a sistemului client în această fază se pot folosi o
serie de instrumente: ecoharta, genograma, linia vieţii, sociograma, etc.
Etapa de evaluare se finalizează în stabilirea diagnosticului, care va defini
problema şi va circumscrie resursele disponibile pentru rezolvarea ei. Ea trebuie să fie
clar firmulată, să fie concretă, explicită, folosind o formulare concisă. Stabilirea
diagnosticului este un proces în sine care cu cât e mai bine fundamentat pe informaţii de
profunzime culese prin evaluare cu atât va determina o traiectorie mai adecvată situaţiei
asistatului.
Pasul următor în intevenţie îl consituie construirea planului de intervenţie. Acesta
se va realiza plecând de la punctele problematice alese şi va include pentru fiecare dintre
acestea stabilirea scopului obiectivelor, sarcinilor, responsabililor şi limitelor temporare.
Scopurile sunt cele care ne arată unde dorim să ajungem cu problema pe care o avem şi
se operaţionalizează în obiective, care pot fi transpuse în activităţi şi sarcini. Parcurgerea
acestor paşi trebuie să îl ajute pe client să îşi depăşească problema, să producă
schimbările dorinte. De aceea, planul de intervenţie trebuie să fie formulat SMARTY;
adică, realist, realizabil, acceptabil, încadrat temporar, măsurabil şi să inspire confort,
motivaţie clientului. Planul de intervenţie se alcătuieşte de către asistentul social
împreună cu clientul şi în acord cu aşteptările, dorinţele, motivaţiile acestuia. El va fi la
sfârşit semnat de ambii participanţi.
Avantajele care le aduce cu sine folosirea planului de intervenţie în cadrul
procesului de asistare sunt:
 cunoaşterea cu precizie de către asistentul social şi asistat a traseului ce trebuie
urmat şi a punctului terminus unde doresc să ajungă;
 reducerea riscului de a devia de la scopul prim şi de prelungii termenele de
rezolvare a activităţilor;
 posibilitatea asistatului de a-şi urmări progresele şi astfel de a-i creşte motivaţia;
 existenţa unui consens între cei doi şi acceptarea ambilor a sarcinilor ce le revin;
 posibilitatea de a fi verificat de către o persoană neutră traseul propus în scopul
creşterii obiectivităţii şi îmbunătăţirii acestuia;
 responsabilizarea mai mare a asistatului;
 mai multă claritate.
Pentru a fi util şi a reduce riscul de interpretare sau erori în înţelegerea
conţinutului lui, planul de intervenţie trebuie să cuprindă propoziţii scurte, scrise la
persoana I, timpul prezent, concise, clare, elimânând exprimările ipotetice.
Punerea în aplicare a angajamentelor, sarcinilor, responsabilităţilor formulate şi
asumate în planul de intervenţie se realizează în paralel cu etape de monitorizare ce se
desfăşoară în cadrul întâlnirilor regulate între asistentul social şi asistat. Periodic
contractul trebuie revizuit şi readaptat dacă evoluţia situaţiei clientului o impune. Pe
parcursul implementării schimbărilor pot apărea dificultăţi atât legate de angajarea

32
clientului în rezolvarea sarcinilor, datorită demotivării acestuia, a indisponibilităţii
resurselor, a apariţiei unor situaţii imprevizibile precum şi dificultăţi legate de asistentul
social.
Tehnicile şi metodele ce pot fi utilizate în această etapă în vederea inducerii
schimbărilor sunt: eşalonarea în timp a sarcinilor şi activităţilor, individuallizarea
planului şi stabilirea corectă a priorităţilor, centrarea pe problemele cele mai
semnificative, angajarea tuturor resurselor disponibile si utile, folosirea adecvată a
tehnicilor de consiliere (ventilarea sentimentelor, empatie, confruntare, interpretare,
oferire de suport emoţional, abordarea conflictelor, folosirea recompenselor). Indiferent
de metoda de intervenţie aleasă asistentul social va avea ca scop prim parcurgerea paşilor
necesari pentru creşterea capacităţii asistatului de a-şi realiza sarcinile.
La finalul intervenţiei se va face o revizuire a planului dacă scopurile au fost
atinse, aceasta fiind inclusă în etapa de evaluare finală. În funcţie de rezultatele evaluării
se va decinde modul şi momentul de încheiere a relaţiei de asistare.
Elaborarea raportului pe marginea intervenţiei presupune descrierea întregului
traseu parcurs în soluţionarea cazului, precizându-se toate informaţiile relevante despre
caz (în limitele confidenţialităţii), astfel încât să fie înţeles cu uşurinţă punctul de plecare
în munca cu cazul şi punctul la care s-a ajuns. E utilă o analiză critică pe marginea
desfăşurării muncii cu cazul care să includă dificultăţile întâmpinate atât de profesionist
cât şi de client, abilităţi angajate, limitele intevenţiei. Redactarea raportului final se va
face folosind timpul trecut, limbajul de specialitate, claritate şi concizie.
Concluzii finale, ce succed prezentarea întregii activităţi practice desfăşurate, sunt
prezentate pe 1-2 pagini şi se insistă pe caracterul unitar al lucrării, punctându-se în
raport cu firul roşu al prezentării temei, ideile principale pe care le susţine lucrarea şi
implicaţiile acestora din perspectiva asistenţei sociale.
Pe parcursul defăşurării activităţii de evaluare şi intervenţie în munca directă cu
cazul, este recomandabil ca studentul să fie monitorizat de către specialistul de la locul de
practică, întregul demers practic având la bază respectarea eticii profesionale şi a politicii
organizatorice/instituţionale.
Instrumentele utilizate fie în partea de cercetare, fie în partea de intervenţie este
recomandabil să fie anexatge la finalul lucrării pentru a putea fi consultate de cei
interesaţi în înţelegerea mai bună a demersului urmat.

3.2. Exerciți aplicative

Pentru situația de mai jos formulați diagnosticul social, identificați aspectele
problematice cele mai semnificative și elaborați un plan de intervenție:

Lucraţi ca asistent social la un Centru de plasament, iar Eliza, instituţionalizată acolo

Este elevă în clasa a X-a la Liceu a rămas corigentă pe vară la 2 materii (matematică şi
latina). Este foarte furioasă şi nemulţumită, considerând că a fost vina profesorului care
a evaluat-o greşit. Ea este convinsă că profesorul este misogin, fiindcă mai sunt două
colege în aceeaşi situaţie cu a ei, dar băieţi, nu. De două săptămâni au aflat mai mulţi
colegi ca provine de la casa de copii, ceea ce o face să creadă că notele proaste se
datorează faptului că toată lumea o desconsideră din această cauză. Doreşte să
abandoneze şcoala din acest motiv

33
 Modulul 4: Susținerea publică a lucrării de licență
Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu specificul cercetării în asistența socială

Obiectivele modulului:
 elaborarea unei prezentări în ppt.

Criterii de performanță:
 elaborează un ppt care include 5-10 pagini care include informația relevantă din
lucrare
 prezentarea se încadrează în 10 minute
 argumentarea răspunsurilor la întrebările adresate

Obiectivul principal al susţinerii lucrării de licenţă în faţa comisiei este acela de a

transmite un mesaj ştiinţific util în practica profesională, de a beneficia de o evaluare şi
clarificare suplimentară asupra rezultatelor muncii de cerectare şi intervenţie. În această
etapă sunt extrem de importante utilizarea corectă a limbajului de specialitate, concizie,
claritate şi corectitudine în exprimare, formularea cea mai adecvată a ideilor sau a
faptelor care se doresc a fi raportate, folosirea unei forme de exprimare adecvate
auditoriului.
Durata prezentării trebuie să nu fie mai mare de 10 de minute, iar prezentarea
orală este recomandabil să fie însoţită de folosirea de material informativ ajutător. Acest
material ajutător, se realizează de obicei cu ajutorul programului PowerPoint şi este
prezentat prin intermediul mijloacelor electronice multimedia (calculator, laptop,
videoproiector). El conţine structura expunerii, precum şi elementele care nu pot fi
înţelese uşor prin expunere verbală (figuri, tabele, imagini). Prezentarea orală nu trebuie
să devină subordonată prezetării PowerPoint. Prezentarea orală este cea importantă!
Prezentarea proiectată este doar un ajutor în susţinerea prezentării orale şi ca mărime nu
trebuie să depăşească 15-17 slide-uri. Timpul maxim de proiectare şi folosire a
materialului informativ de pe fiecare slide este de 1 minut. Conţinutul prezentarea este
recomandabil să includă la început prezentarea autorului şi a coordonatorului lucrării,
urmând apoi enunţarea titlul, temei şi obiectivul lucrării de licenţă, structura acesteia.
Textul proiectat trebuie să fie lizibil, de culori diferte, însă folosind contrast maxim cu
fundalul, proiectază în aşa fel încât să poată fi citită de toată lumea din sală.
În rândurile de mai jos este descris conţinutul materialului informativ ajutător al
prezentării:
 titlu, autori - 1 slide
 introducerea – în funcţie de public - 1 slide
 noţiuni cheie folosite - 1 slide
 date importante din conţinutul teoretic – 2-3 slide-uri
 metodologia cercetării – 2-3 slide-uri
 rezultatele cercetării – 2-3 slide-uri
 intervenţia – 3-4 slide-uri
 concluziile, limitele şi direcţiile de dezvoltare – 2-3 slide-uri
 încheiere - 1 slide

34
 Sunt de evitat în pregătirea suportului informaţional ce urmează a fi proiectat:
- imaginile de tranziţie care cuprind un singur cuvânt
- propoziţii de tranziţie
- prescurtări
- referiri neclare prin litere: grupa A, B..., sau cifre: 1, 2
- expresiile “elegante”
- a se lasa un slide proiectat în timp ce se vorbeşte despre altceva
- folosirea de fraze dacă e de ajuns o propoziţie
- folosirea a mai mult de 7 linii de text într-un slide (Ideal este a încadra fiecare
idee într-o singură linie).

Materialul proiectat trebuie să rămână doar un material ajutător pentru discursul

oral. Prezentarea orală a unui material ştiinţific are un conţinut tipic. Prezentarea trebuie
de asemenea să aibă o formă sobră care să sublinieze caracterul serios al cercetării.
Conţinutul prezentări orale trebuie să păstreze structura materialului proiectat, pe care să
îl dezvolte în manieră personală, subliniind punctele cele mai interesante şi relevante
pentru întreg demersul ştiinţific întreprins.
Capcanele şi contraindicaţiile unei prezentări orale sunt:
 să fie plictisitoare, monotonă în intonaţie
 să se extindă prea mult – din dorinţa de a fi mai explicit, aceasta reducând însă
nivelul de receptivitate al auditoriului
 să fie agasantă
 să fie „citită” de pe un suport informativ pregătit în acest scop
 să includă multe divagaţii de la subiectul principal
 să fie evazivă sau prea generală
 să includă multe pauze sau folosirea frecvente a vocalei „ă”.

Exerciţiu – „scenariul”
Construiţi structura unei prezentări PowerPoint pentru cercetarea realizată sau
propusă de dumneavoastră pentru lucrarea de licenţă. Nu utilizaţi mai mult de 5 slide-uri şi
folosiţi materialul într-o prezentare orală în faţa colegilor, prezentare care să nu dureze mai
mult de 5 minute. Colegii notează observaţiile şi recomandările pe care vi le-ar face şi le
comunică la finalul prezentării.
Sarcina aceasta vă ajută ajută:
 să vă descoperiţi neajunsurile şi posibilele bariere personale în susţinerea publică a
unei lucrări,
 veţi avea la final o imagine mai corectă asupra efortului şi cerinţelor pe care le
implică această activitate, puteţi să va îmbunătăţi stilul personal ţinând cont de
observaţiile auditoriului,
 observarea altor prezentări vă poate deschide perspectivele pentru îmbunătăţirea
propriului stil de prezentare
 puteţi anticipa capcanele care v-ar putea dezavantaja în susţinerea publică a unei
lucrări.

35
 Bibliografie generală
*** Ghid împotriva plagiatului: http://www.fjsc.unibuc.ro/cercetare/scoala-
doctorala/ghid-impotriva-plagiatului
*** Sistemul de citare APA 5: http://owl.english.purdue.edu/owl/resource/560/01/
Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative. Cluj Napoca: Presa Universitară
Clujeană
Chelcea, S. (2003). Metodologia elaborării unei lucrări științifice. Comunicare.ro:
București.
Coakes, S. & Steed, L (2005). SPSS Analysis without Anguish. Johm Wiley and Sons,
Australia, Ltd.
Eco, U. (2000). Cum se face o teză de licență. Pontica: București.
Farreol, G. & Flageol, N. (2007). Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală. Iași:
Polirom
Kamler, B. & Thomson, P. (2006). Helping Doctoral Students Write Pedagogies for
supervision. New York: Routledge.
King, G., Keohane, R. & Verba, S. (2000). Fundamentele cercetării sociale. Iaşi:
Polirom, (pp. 25-40).
Leech, N., Barrett, K. & Morgan, G. (2005). SPSS for Intermediate Statistics: Use and
Interpretation (2nd edition). New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
Murray, R. (2006). How to Write a Thesis (2nd ed.) London: Open University Press.
Pascaru, M. (2011). Cercetare participativă și științe sociale aplicate. Cluj-Napoca:
Presa Universitară Clujeană
Poledna, S. & Oaneş, C. (2008). Ghid de elaborare a lucrării de licenţă în domeniul
asistenţei sociale. Disponibil la adresa:
http://socasis.ubbcluj.ro/studenti/GhidLicenta.pdf
Pop, L. (coord.) (2001). Statistică. Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie.
Roth, M. (2003). Perspectivele teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană.
Scârneci, F. (2009). Cercetări calitative în asistenţa socială: încercări studenţeşti.
Editura Universității „Transilvania”: Brașov.
Tutty, L. M., Rothery, M.A. & Grinnell, R.M. (2005). Cercetare acalitativă în asistența
socială. Faze, etape și sarcini. Polirom: Iași.
Tutty, L.M. & Rothery M.A. (2005). Cercetarea calitativă în asistenţa socială. Faze,
etape şi sarcini. Iaşi: Polirom.

36
 C. Anexe

Anexa 1 Model prima pagină lucrare de licență

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
TITLU

Coordonator științific, Absolvent,

Titlu didactic, nume și prenume Nume și prenume

2013

37
 Anexa 2 Fișă evaluare lucrare de licență
Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj Napoca Sesiunea iunie 2013
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Departamentul de Asistenţă Socială

FIŞĂ DE EVALUARE A LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Numele
candidatului:

Titlul lucrării:

Media finală

Evaluarea lucrării

C.şt. E1 E2
1. Tema si stilul personal al lucrarii (maxim 1pct.)
Tema este abordată specific şi/sau este relevantă pentru
domeniul asistenţei sociale (0,25); tema este urmărită consecvent
pe tot parcursul lucrării, este valorificată în interpretarea
cercetării, este evidenţiată în conţinutul intervenţiei de asistenţă
socială (0,50);
Stil personal: are un punct de vedere personal, elemente de
creativitate/originalitate, coerenţă, claritate, rigurozitate,
implicare (0,25).
2. Cadrul teoretic si materialul bibliografic (maxim 3 pct.)
Cadrul teoretic: Selectarea şi valorificarea literaturii de
specialitate cât şi a cercetărilor relevante pentru tema lucrării
(0,50); prezentarea, analiza şi evaluarea critică a materialului
bibliografic consultat, ideile sunt analizate corect sub aspect
conceptual, are un punct de vedere propriu (0,50); prezentarea şi
analiza principalelor aspecte de ordin teoretic referitoare la
programele şi metodologia asistenţei sociale în raport cu tema
abordată (0,50); cercetarea şi intervenţia valorifică
fundamentarea teoretică (0,50);
Bibliografia: are cel puţin 15 titluri bibliografice (0,25);
bibliografia utilizată este de actualitate, nu este mai veche de 10-
15 ani (0,25); referinţe bibliografice corecte şi unitare (0,25);
tema are acoperire în bibliografia relevantă de asistenţă socială
de limbă română şi /sau străină (0,25).
3. Designul cercetarii, analiza si interpretarea rezultatelor
si prezentarea interventiei de asistenta sociala desfasurate
(maxim 4 pcte)
Cercetarea: Designul cercetării corespunde exigenţelor
ştiinţifice minimale (0,50); scopul şi ipotezele/întrebările de
cercetare sunt formulate corect (0,50); analiza şi interpretarea

38
datelor este corectă, consistentă (analiză statistică şi/sau analiza
tematică a interviurilor, inclusiv conţinutul anexelor)(0,50);
cercetarea este completă, finalizată, cu concluzii coerente (0,50);
Intervenţia: nevoile/problemele şi resursele sunt identificate
corect ca urmare a evaluării (diagnosticul social)(0,25); sunt
construite corect scopul şi planul intervenţiei (0,50); metodele şi
tehnicile de intervenţie sunt adecvate nevoilor identificate
(0,25); activităţile desfăşurate pentru atingerea scopului
intervenţiei sunt descrise suficient de detaliat(0,50); intervenţia
este finalizată, există o evaluare finală şi concluzii (0,50).
Bonus: se acorda pentru calitatea deosebita a cercetarii, a
interventiei, sau a ambelor. Acesta nu poate depasi un punct si,
insumat cu punctajele de la celelalte subcriterii, nici nu poate
depasi cele max. 4 puncte acordate la acest capitol
4. Concluziile/finalizarea lucrarii si
calitatea sustinerii lucrarii (maxim 1
pct.)
Finalizare: Se va aprecia modul în care este făcută legătura între
părţile lucrării (teorie, cercetare, intervenţie), relevarea de către
student a semnificaţiei lucrării (importanţa şi valoarea
rezultatelor propriei muncii, referirea la experienţa dobândită)
(0,25);
Calitatea susţinerii lucrării: încadrarea în cele 15 min.alocate
susţinerii (0,25) şi coerenţă, claritate, originalitate, rigoarea
raţionamentelor, calitatea răspunsurilor la întrebările comisiei şi
pertinenţa argumentelor (0,50).
5. Punct din oficiu

Nota finală ____ ____ ___

39