DEFINITE ASTRONOMIE

Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía)
este o știință naturală care studiază obiecte și
fenomene cerești.
Folosește matematica, fizica și chimia pentru a
explica originea și evoluția lor. Printre obiectele
de interes se numără: planete, sateliți
naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete.
Fenomenele relevante includ explozii
de supernove, explozii de raze
gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice
de fond. Mai general, astronomia studiază tot
ceea ce își are originea în afara atmosferei
Pământului. Cosmologia este o ramură a
astronomiei și studiază Universul în ansamblu.[1]
Astronomia este una dintre cele mai vechi
științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria
înregistrată au făcut observații metodice despre
cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii,
indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe
popoare indigene antice din America. În trecut,
astronomia includea discipline la fel de diverse
precum astrometria, navigația cerească, astronomia
observațională și întocmirea calendarelor. În
zilele noastre, astronomia profesionistă este
sinonimă cu astrofizica.[2]
Astronomia profesionistă este împărțită în două
ramuri: observațională și teoretică. Astronomia
observațională este concentrată pe
achiziționarea de date din observațiile
obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi
analizate folosind principii de bază ale fizicii.
Astronomia teoretică este orientată spre
dezvoltarea de modele computerizate sau
analitice pentru a descrie obiecte și fenomene
astronomice. Aceste două câmpuri se
completează reciproc. Astronomia teoretică
încearcă să explice rezultatele observaționale,
iar observațiile sunt folosite pentru a confirma
rezultatele teoretice.
Amatorii joacă un rol activ în astronomie. Este
una dintre puținele științe în care se aplică
acest lucru. Este valabil mai ales pentru
descoperirea și observarea evenimentelor
tranzitorii. Astronomii amatori au ajutat la
multe descoperiri importante, precum găsirea
de noi comete.