1.MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude PDF

28/04/2020 MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude 28/04/2020 MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude
Cele Şapte 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14
Laude
Căutați pe ace st site
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
CEASLOVUL PSALTIREA OCTOIHUL TIPICUL NOUL TESTAMENT
ZIUA ÎNTÂIA
SBORNICUL PATERICE CANOANE Sitemap
În ziua întâia, începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc,

pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Simeon stâlpnicul şi
Arhimandritul şi a Maicii lui Marta. Şi Soborul Preasfintei Născătoarei
de Dumnezeu cea de la Miasine. Sfântul Mucenic Aitala. Şi Sfintele
ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI
TREIMI patruzeci femei Mucenițe şi Sfântul Ammun diaconul şi dascălul lor Şi
pomenirea Sfinţilor Mucenici : Calista, Evod și Ermoghen, fraţi buni. Şi
MINEIUL PENTRU LUNA pomenirea lui Isus, fiul lui Navi, şi pomenirea arderii cea mare.
SEPTEMBRIE LA VECERNIE
LUNA SEPTEMBRIE ARE TREIZECI DE ZILE ; ZIUA ARE 12 CEASURI ŞI NOAPTEA
ARE 12 CEASURI După obişnuitul Psalm, se citeşte Fericit bărbatul... Slava întâia; iar de este sâmbătă seara, se
citeşte Catisma întreagă.
După ediţia din 1929. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe zece, şi se cântă 3 stihiri ale Indictului, şi 7 ale
Cuviosului.
MINEIUL 1 - 14 SEPTEMBRIE | MINEIUL 15 - 30 Stihirile Indictului, glasul 1 :
SEPTEMBRIE Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
LUNA SEPTEMBRIE Rugăciunea învăţăturii celei Dumnezeieşti, de însuşi Hristos rostită

ARE TREIZECI DE ZILE învăţându-ne, în toate zilele să strigăm către Ziditorul : Tatăl nostru care
locuieşti în ceruri, pâinea cea spre fiinţă dă-ne-o nouă, trecând cu
ZIUA ARE 12 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 12 CEASURI
vederea greşalele noastre.
Translate
https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 1/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 2/408
ta, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Precum oasele evreilor, au rămas oarecând în pustie, osândindu-se
după dreptate, pentru că nu se plecă Ție, Stăpânului tuturor, aşa oasele Cuvioase Părinte, cu puterea Dumnezeiescului Duh, râvnind
păgânilor şi necredincioşilor, risipeşte-le acum, după graiul psalmistului, Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe Cruce. Acela zapisul strămoşesc
lângă iad Hristoase. a rupt, iar tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iar tu ca o
jertfă, Acela pe Cruce, iar tu pe stâlp, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să
Cela ce în muntele Sinai, tăbliţele ai scris oarecând, însuţi şi acum în se mântuiască sufletele noastre.
cetatea Nazaret după trup, cartea proorocească ai primit a citi Hristoase

Alte Stihiri ale Preacuviosului, glasul al 2-lea.
Dumnezeule; şi aceea închizându-o, ai învăţat popoarele, că întru Tine
s-a plinit Scriptura. Podobie :
Alte Stihiri ale Preacuviosului.

Cel din pruncie sfinţit Simeon, a răsărit ca un rod bun din rădăcină
Glasul al 5-lea, însuşi glasul : bună; şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră trupul
suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, şi-a zidit ceresc lăcaş
Podobie : Cuvioase Părinte...
prin faptele cele bune şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus
desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului
Cuvioase Părinte, trupul ţi-ai topit cu lacrimile, şi curăţindu-ţi sufletelor noastre.
sufletul te-ai suit la înălţimea bunătăţilor; simţită locuinţă avându-o pe
stâlpul tău, iar cea gândită în cereasca cetate a Sionului celui de sus.
De te-ai şi mutat de la noi păstorule cel bun, Cuvioase Părinte
Miratu-s-au îngerii, spăimântatu-s-au oamenii, ruşinatu-s-au dracii de
Simeoane, dar pomenirea ta în veac rămâne, căci pentru blândețile
bunătăţile tale Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască
inimii tale nu te depărtezi din dragoste cu Duhul de la noi; ci înaintea
sufletele noastre.
lui Dumnezeu stând, şi cu îngerii dănţuind în ceruri, împreună te roagă,
să se mântuiască sufletele noastre.
Cuvioase Părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile,
ostenelile, şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pe tine, ci mai ales A lui Ciprian.
umezindu-l tu, Fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-

au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-s-au dracii de răbdarea Sicriul moaştelor tale, prealăudate Părinte, izvorăşte tămăduiri; şi
sfânt sufletul tău cu îngerii împreunându-se, după vrednicie se bucură. Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Deci având către Dumnezeu îndrăznire Cuvioase, şi cu cei fără de trup
dănţuind în ceruri, roagă-te cu dânşii, să se mântuiască sufletele VOHOD : Lumină lină...
noastre.
Prochimenul zilei, şi Paremiile.
A lui Ghermano :
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 17, 1.
Iubit-ai de Dumnezeu purtătorule filozofia cea de sus, şi afară de
lume ai fost vieţuind mai presus decât cele văzute şi neîntinată
Duhul Domnului peste Mine. Pentru aceea M-a uns pe Mine : A vesti
dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; şi fiind pururea
săracilor M-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a predica robilor
împreunat cu lumina, lumină ai primit, Fericite, şi mai luminat sfârşit ai
iertare şi orbilor vedere, a chema anul Domnului primit, şi ziua
dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre înţelepte Simeoane.
răsplătirii Dumnezeului nostru; a mângâia pe toţi cei ce plâng; a da
Slavă..., glasul al 6-lea. A lui Germano.
celor ce plâng Sionul, slavă în loc de cenuşă, ungere de veselie celor ce
plâng, podoaba măririi în locul mâhnirii duhului. Şi se vor chema
neamul dreptăţii, sădirea Domnului întru mărire, şi vor zidi pustiile cele
Dumnezeiescul Dar umbrește peste sicriul moaştelor tale, sfinţite
veşnice, cele mai dinainte pustiite vor ridica, şi vor înnoii cetăţile cele
Simeoane; pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm,
pustii, care s-au pustiit din neam în neam; şi vor veni cei de alte
tămăduire de boli luând; ci Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos
neamuri, care vor paşte oile tale, şi cei de altă seminţie vor fi plugarii şi
Dumnezeu pentru sufletele noastre.
vierii. Iar voi preoţi Domnului vă veţi chema, slujitori Dumnezeului
vostru se va zice vouă. Tăria neamurilor veţi mânca, şi întru bogăţia lor
Şi acum.... A Indictului, asemenea;
minunaţi veţi fi. Pentru înfruntarea voastră cea îndoită, şi pentru ruşine,
A lui Vizantie : se va bucura partea lor. Pentru aceasta pământul său a doua oară vor
moşteni, şi veselie veşnică peste capul lor. Că Eu sunt Domnul, Cel ce
Cela ce eşti unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Cuvinte Cel fără de iubesc dreptatea, şi urăsc jefuirile cele din nedreptate; şi voi da
început şi Fiule; al tuturor celor văzute şi nevăzute Făcătorule, şi osteneala lor drepţilor, şi legătură veşnică voi lega cu dânşii, şi se va
împreună Ziditorule, binecuvintează cununa anului, păzind în pace cunoaşte întru neamuri sămânţa lor. Şi fiii lor în mijlocul popoarelor. Tot
mulţimile drept-credincioşilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de cela ce-i va vedea pe dânşii îi va cunoaşte, ca aceştia sunt sămânţă
binecuvântată de Dumnezeu în veci, şi cu veselie se vor veseli în
Domnul. vă pe voi nimenea, şi voi zdrobi ocara mândriei voastre, şi voi pune
vouă Cerul ca de fier, şi pământul vostru ca de aramă. Şi va fi întru
Din cartea Leviților citire : deşert tăria voastră, şi pământul vostru nu-şi va da sămânţa sa, şi pomii
Cap, 26, Vers. 7.
ţarinilor nu-şi vor da roadă. Şi voi trimite asupra voastră fiarele cele
sălbatice ale pământului, şi vor mânca pe voi, şi vor topi dobitoacele
Grăit-a Domnul feciorilor lui Israil, zicând : De veţi umbla întru voastre, şi voi împuţina pe voi, şi va pierde pe voi arma care vine
poruncile mele, şi de veţi păzi învăţăturile mele, şi de le veţi face pe asupra voastră, şi va fi pământul vostru pustiu, şi curţile voastre pustii
dânsele voi da vouă ploaie în vremea ei, şi pământul va da rodurile sale, vor fi. Precum voi aţi venit către mine pe de laturi, şi eu voi veni la voi
şi pomii ţarinilor vor da rodul său, și va ajunge treierișul vostru la întru mânie mare. Grăieşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui lsrail.
culesul viilor; şi culesul viilor va ajunge la semănătura, şi veţi mânca
pâinea voastră întru saţiu, şi veţi locui fără de frică în pământul vostru, De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4. Vers. 7.
şi voi da pace în pământul vostru, şi veţi dormi şi nu va fi cine să vă
spăimânteze pe voi. Şi voi pierde fiarele cele cumplite din pământul
vostru, şi război nu va trece prin pământul vostru. Şi veţi goni pe
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Căci
bătrânețile sunt cinstite nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu
vrăjmaşii voştri, şi vor cădea înaintea voastră ucişi. Şi vor goni cinci din
numărul anilor, şi cărunteţile sunt înțelepciunea oamenilor, şi vârsta
voi o sută, şi o sută din voi zece mii, şi vor cădea vrăjmaşii voştri
bătrâneților viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu fiind l-a iubit, şi
înaintea voastră de sabie. Şi voi căuta spre voi, şi voi binecuvânta pe
vieţuind între păcătoşi s-a mutat. Răpitu-s-a. ca să nu schimbe răutatea
voi, şi voi creşte, şi voi înmulţi pe voi, şi voi pune legătura mea cu voi,
mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii
şi veţi mânca cele vechi, şi cele vechi ale celor vechi, și cele vechi
întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de
dinaintea celor noi le veţi lepăda, şi voi pune legătura mea întru voi, şi
răutate. Sfârşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi; că plăcut era
nu va urî sufletul meu pe voi. Şi voi umbla întru voi, şi voi fi vouă
Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din
Dumnezeu, şi voi veţi fi mie popor. Iar de nu Mă veţi asculta pe Mine.
mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în
nici veţi face poruncile Mele acestea; şi de nu vă veţi pleca lor, şi
gând una ca aceasta. Că dar şi mila este întru cuvioşii Lui, şi cercetare
judecăţile Mele de nu le va primi sufletul vostru, ca să nu faceţi voi
întru aleşii Lui.
toate poruncile Mele, şi ca să stricaţi legătura Mea, şi Eu voi face vouă
aşa : Aduce-voi asupra voastră lipsă, şi veţi semăna în deşert seminţele
LA STIHOAVNĂ
voastre, şi vor mânca potrivnicii voştri ostenelile voastre. Şi voi
întoarce faţa mea asupra voastră, şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor Stihirile Indictului, glasul 1, ale lui Ioan Monahul.
voştri, şi vor goni pe voi cei ce vă urăsc pe voi, şi veţi fugi negonindu-
nu ştie de bărbat, neschimbându-te după Dumnezeire; punând

Sosit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o aşezământuri, şi ani, spre mântuirea noastră. Pentru aceasta strigăm
către Tine, Bunule, Doamne slavă Ție.
luminează pe dânsa, pe Calista, pe Evod, şi pe Ermoghen, pe vitejii fraţi
buni. Pe Simeon cel întocmai cu îngerii, pe Isus al lui Navi. Pe tinerii
Stih : Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale.
din Efes cei şapte la număr, şi ceata cea luminată a patruzeci de Sfinte
femei, a cărora amintire împărtăşindu-ne iubitorii de praznic, din A lui Damaschin.
adâncul inimii să strigăm : Doamne binecuvintează lucrurile mâinilor

tale, şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece înconjurarea anului. Cuvinte al Tatălui cel mai-nainte de veci, Cela ce cu înţelepciunea
toate le-ai lucrat, şi cu cuvântul Tău cel Atotputernic toată făptura o ai
Stih : Ţie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion, și Ție se va da rugăciune în Ierusalim.
aşezat, binecuvintează cununa anului bunătăţii tale, şi surpă eresurile;
A aceluiaşi. pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun şi iubitor de oameni.
Slavă..., glasul al 5-lea :

Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune toate le-ai
zidit, şi dintru nefiinţă întru fiinţă le-ai adus, binecuvintează cununa
anului, şi cetatea noastră o păzeşte nevătămată. Şi pe credincioşii
Precum Ilie prin căruţa cea de foc, aşa şi tu Cuvioase Părinte ai aflat
cârmuitorii noştri cu puterea ta îi veseleşte, biruinţă dându-le asupra bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălţime. Ci acela această
potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruind lumii mare suire altora nu a lăsat, iar tu, Fericite, ai lăsat şi după moarte această
milă. scară a stâlpului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule
neadormit al lumii, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască
Stih : Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale, sfântă este Biserica Ta, minunată întru dreptate. sufletele noastre.
A lui Ciprian, glas 2. Și acum..., a Indictului, asemenea,
A lui Ioan Monahul,

Minunat eşti Dumnezeule, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi căile
Tale neurmate, căci eşti înţelepciunea lui Dumnezeu, şi ipostas
desăvârşit, şi putere, şi împreună fără de început şi împreună veşnic; şi
Tu Împărate, Cela ce eşti pururea şi petreci în vecii cei fără de
cu voia Ta cea atotlucrătoare şi atotputernică, ai venit în lume, căutând sfârşit, primeşte rugăciunea păcătoşilor care cerem mântuire, şi dă
ca să împodobeşti zidirea Ta, cu negrăita întrupare cea din Maică care Iubitorule de oameni pământului tău bună rodire, bine întocmite
văzduhuri dăruind; binecredincioşilor creştini ajută-le asupra barbarilor dăruiască pace la toată lumea.
celor fărădelege, ca şi oarecând lui David. Că au venit aceştia în
lăcaşurile Tale, Mântuitorule, şi locul cel preasfânt l-au spurcat. Ci LA UTRENIE
dăruieşte-ne biruinţă, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Indictului de 2 ori. Slavă..., al Cuviosului. Şi acum..., al
Născătoarei de Dumnezeu, căci Tu eşti biruinţa şi lauda celor Născătoarei de Dumnezeu.
binecredincioşi.
După întâia Catismă.
Şi după Acum slobozeşte... Tatăl nostru...

Sedealna glasul al 8-lea.
Troparul Indictului, glasul al 2-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...
A toată făptura Ziditorule, Cela ce timpurile şi anii ai pus întru

puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne,
Cela ce vremi roditoare şi ploi, din Cer dai celor de pe pământ, şi
păzind în pace pe popor; și ţara Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de acum primind cererile credincioşilor, mântuieşte de toată nevoia pe
Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi. robii Tăi, că îndurările Tale sunt cu adevărat revărsate spre toate
lucrurile Tale. Pentru aceasta binecuvântând intrările şi ieşirile,
Slavă..., al Cuviosului, glasul 1. îndreptează lucrurile mâinilor noastre, Doamne; şi iertare de greşale
dăruieşte nouă Dumnezeule; căci Tu din ce n-au fost, toate ca un
Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, Puternic întru fiinţă le-ai adus.
Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de
Slavă..., Și acum..., tot aceasta.
trup, fiind în trup : Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. După a doua Catismă, Sedealna Cuviosului, glasul al 5-lea.
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu glasul al 7-lea.
Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Născătoare de Dumnezeu Prin înfrânare ţi-ai împodobit viața ta, şi omorându-ți trupul tău,
năvălirile vrăjmaşului le-ai biruit, Părinte fericite, şi te-ai mutat la
Fecioară, limanul şi folosinţa neamului omenesc, că din tine s-a întrupat
Dumnezeu, întru viaţa cea veşnică, ca un vrednic moştenitor. Pentru
Izbăvitorul lumii. Că numai tu eşti Maică şi Fecioară, pururea
binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să
aceasta nu înceta rugându-te, să se miluiască sufletele noastre. Sedealna Indictului, glasul al 4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-sa Iosif...

Slavă..., glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu

credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind
Cu credinţă ai intrat întru lupta muceniciei Calisto, împreună cu doi îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi
fraţi, mărturisind pe Hristos Dumnezeul nostru. Căci cu Darul fiind ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun,
hrănită, vase înţelegătoare cu adevărat ale Bisericii lui Hristos, pe aceia pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine.
i-ai săvârşit. Pentru aceasta te-ai şi împreunat cu dânşii, Muceniță întru
viaţa cea de sus. Deci, Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea
Şi Prochimenul, glasului al 4-lea.

Şi acum..., al Născătoarei : Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte ce mi-a dat mie.
Degrab primeşte Stăpână rugăciunile noastre, şi le du Fiului tău şi Evanghelia Cuviosului, de la Luca, cap. 6.
Dumnezeu. Doamnă preacurată, strică asuprelile, celor ce năzuiesc
După Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea.
către tine; risipeşte năvălirile, şi îndrăznirile Fecioară, ale celor ce să
într-armează acum asupra robilor tăi.
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea
După Polieleu, Sedealna Sfintelor femei glasul 1. greşalelor noastre.
Podobie : Mormântul tău... Şi acum...
Mieluşele cuvântătoare, cele ce sunteţi după vrednicie minunate, Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
Mielului şi Păstorului, v-aţi adus prin credinţă, şi prin mucenicie mulţimea greşalelor noastre.
alergarea săvârşind, credinţa aţi păzit. Pentru aceasta astăzi, cu bucurie
lăudăm sfântă pomenirea voastră, pe Hristos mărind. Apoi Stihul :
Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale,
Slavă..., Şi acum...,
curăţeşte fărădelegile noastre.
Deci Stihira, glasului al 6-lea.

Să cântăm toţi lui Hristos, Celui ce cu bunăvoinţa Tatălui, S-a arătat
din Fecioară, şi a propovăduit anul cel primit Domnului, spre mântuirea
Cuvioase Părinte în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale. noastră, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti
ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat;
În Nazaret venind Dătătorul legii, în zilele sâmbetelor a învăţat,
îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
descoperind iudeilor venirea Sa cea negrăită, prin care ca un milostiv,
mântuieşte neamul nostru.
CANOANELE
Al Născătoarei :
Al Indictului, cu Irmosul pe 6. Şi al Sfintelor 40 de femei pe 4. Şi al Cuviosului pe 4.
CANONUL Indictului Toţi credincioşii lăudăm, pe preaminunata Fecioară, care a răsărit

lumii pe Hristos, şi de bucuria vieţii veşnice toate le-a umplut, pururea
Facere a lui Ioan Monahul. să o lăudăm că s-a preamărit.
Cântarea 1-a, glasul 1,

Alt Canon al Sfintelor femei.
Irmos :
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Să cântăm toate popoarele, Celui ce a scăpat pe Israil din robia cea Irmos : Deschide-voi gura mea...
amară a lui Faraon, şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a
povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preamărit. Tare asupra luptătorului împotrivă, v-aţi luptat Mucenițe, cu
pustnicia mai întâi, apoi a doua oara prin vărsare de sânge. Pentru
Toţi lui Hristos, Cuvântului Celui ipostatnic, prin Care s-au alcătuit aceasta, cu credinţă cinstim pomenirile voastre.
toate, şi întru Care să păzesc neclătite, ca Celui ce din Dumnezeu Tatăl,
Lumina cea fără de început S-a născut, cântare de biruinţă să-i cântăm, Rănindu-se de dragostea, Celui ce a răbdat pentru noi Crucea şi
că S-a preamărit.
moartea, urmelorL ui au râvnit Sfintele femei, uitând neputinţa trupului.

Jertfele elineşti, şi chipurile diavoleşti, cu arma credinţei, le-aţi Iacov, ca David şi ca Moise, maimare povăţuitor turmelor celor
cuvântătoare, te-ai arătat, Fericite.
surpat, şi v-ați adus la Biserica cerească, vase însufleţite, Mucenițe cele
cu totul cinstite.
Şi acum..., al Născătoarei :
Al Născătoarei :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu bucură-te, ca ceea ce ai încăput
Tinerele fecioare, întărindu-se cu Darul, Celui ce a răsărit din în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, şi te roagă să se
izbăvească din nevoi, cei ce te laudă pe tine.
pântecele tău, Fecioară cu totul fără prihană, cu bucurie au suferit,
întreitul val al muncilor, şi de mireasma ta s-au umplut veselindu-se.
Catavasie :
Alt Canon al Cuviosului,

Cruce însemnând Moise în drept cu toiagul, Marea Roşie o a
Facere a lui Ioan Monahul, despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut. Iar dea-curmeziş aceiaşi
lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind
nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului
Irmos : Să cântăm Domnului... nostru că s-a preamărit.
Cântarea a 3-a,
Învredniceşte-mă o purtătorule de Dumnezeu Simeoane, ca cu
organul limbii cel putred, să alcătuiesc ţie cântare, şi cu rugăciunile tale, Irmos :
dăruieşte-mi lumina cunoştinţei cea de Dumnezeu învăţată.

Întăreşte-mă pe mine Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor
Înţelepciunea ta Părinte, o au cunoscut persanii, etiopienii, indienii, şi Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt, fără numai
Tu Iubitorule de oameni.
sciţii şi mulţimea arabilor, şi au preamărit pe Hristos, Cel prin tine
preamărit.
Întăreşte bunule, ca o vie roditoare, care cu dragoste o a sădit pe
Slavă... pământ dreapta Ta, şi păzeşte Biserica Ta Atotputernice.
De dar duhovnicesc te-ai umplut; căci de la staulele păstoreşti, ca

Pe cei ce cu credinţă te laudă pe Tine Stăpânul tuturor, dumnezeilor o aţi lepădat, şi la desfătarea măririi celei de sus, aţi ajuns
învredniceşte-i a petrece anul acesta cu fapte duhovniceşti, şi bine- purtătoarelor de nevoinţă.
plăcând Ție Ziditorului.
Al Născătoarei :
Lină înconjurarea anului dă-mi-o mie Hristoase Îndurate, şi mă Pe tine cu totul fără prihană, adevărată Maica lui Dumnezeu, cu
luminează cu cuvintele Tale cele dumnezeieşti, care Te-ai arătat
bunăcredinţă te mărturisim; căci prin tine a petrece cu noi Făcătorul,
grăindu-le iudeilor în sâmbete.
ne-a învrednicit.
Al Născătoarei :
Alt Canon,
Pururea te mărim pe tine, ca pe ceea ce numai tu peste fire, ai primit Irmos : Frica Ta Doamne...
Darul cel mai presus de om, pe Hristos Dumnezeul nostru Cel ce
neschimbat s-a sălăşluit în pântecele tău.
Izbăvindu-te de năvălirea cea viforoasă a duhurilor, la lăcaşul cel de
mântuire ai năzuit Simeoane, din care şi viaţa cea neîmbătrânită ai
Alt Canon,
câştigat.
Irmos : Arcul celor puternici...

Cu totul ţi-ai plecat cu bucurie urechile întrutot fericite către
Cu tărie atotputernică fiind întărite muceniţelor, aţi biruit puterea ascultarea Stăpânului, Celui ce te-a fericit, şi aşa ai aflat fericita
potrivnicilor luptători; pentru aceasta ca nişte purtătoare de biruinţă, de petrecere.
la Hristos v-aţi încununat.
Slavă...
Astupat-aţi gurile cele căscate ale fiarelor, cu dumnezeiască puterea Primind seminţele cuvântului, în brazdele inimii tale, cu adăparea
lui Hristos, de Dumnezeu purtătoarelor, şi v-aţi mântuit fără de
lacrimilor, spic înmulţit de fapte bune lui Hristos ai secerat.
vătămare, ca unele ce aţi cinstit pe Dumnezeu.
Cu cea către Dumnezeu dragoste îndumnezeindu-vă, mulţimea
ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Negrăit ai zămislit pe Mântuitorul şi Domnul Cel ce ne-a mântuit din
Slavă..., glasul şi Podobie asemenea.
nevoi, pe noi cei ce întru adevăr te cinstim, dumnezeiască mireasă.
Catavasie : Înălţatu-te-ai prin credinţă Părinte înţelepte, şi cele vremelnice toate

trecându-le cu vederea, lui Hristos ai urmat cu puterea Duhului, cu
înfrânarea ţi-ai topit trupul tău Cuvioase, strălucirea cerească pururea
Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, că cu odrăslirea au ales
mai-nainte văzând. Pentru aceasta ai şi aflat spre dumnezeiasca suire
preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul
stâlpul, scară potrivită dorului tău, Simeoane Preasfinţite ! Roagă pe
Crucii, spre putere, şi spre întărire.
Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc
cu dragoste sfântă pomenirea ta.
CONDACUL Indictului, glasul al 2-lea,
Şi acum..., a Indictului, glasul al 4-lea.

Cela ce locuieşti întru cei de sus Hristoase Împărate, Făcătorul
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule; Cela ce zilele şi
nopţile, timpurile şi anii ai făcut; binecuvintează acum cununa anului,
fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta, şi pe
Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu
poporul tău mult-îndurate. credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind
îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi
Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea. ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun,
pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine.
Cântarea a 4-a,
Cu înfrânarea şi cu ostenelile, şi cu rugăciunile sufletul tău
Irmos :
pedepsindu-ţi cu dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş Mucenicilor,
Fericite. Daruri de minuni cu adevărat ai câştigat, a vindeca bolile celor
ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta şi taberele dracilor
Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preamărit
goneşti, cu puterea cea dată ție de sus asupra lor, Simeoane preafericite pe Tine, Mântuitorule.
! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor
Începerea anului ca o pârgă de prinos, îţi aducem Ție, Mântuitorule de Dumnezeu; pentru aceea aţi răbdat asprimea pusniciei şi a chinuirii,
noi poporul Tău, şi cu cântări îngereşti Te slăvim. miresele lui Hristos cele prea răbdătoare.
Învredniceşte ca un iubitor de oameni, pe cei ce au început anul, a-l Purtând Crucea ca o armă prea tare, aţi stătut împotriva taberelor
şi săvârşi spre plăcere Ție, Hristoase. celor potrivnice, şi de la Hristos Cel ce cu puterea Dumnezeirii a biruit
lumea, v-aţi întărit spre biruinţă.
Atotţiitorule unule Doamne, înconjurările anului liniştindu-le, Al Născătoarei :

dăruieşte lumii pacea Ta.
De Dumnezeu grăitorul Prooroc, dedemult a zis, că se va pogorî

Al Născătoarei :
Cuvântul ca ploaia pe lână, în pântecele tău, Preacurată, pe care în
două firi l-ai născut, căruia strigăm : Slavă Hristoase puterii Tale.
Ca pe un liman al sufletelor noastre, şi neclintită nădejde, pe
Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm.
Alt canon al Cuviosului.
Alt Canon al Muceniţelor, Irmos : Auzit-am Doamne auzul tău...
Irmos : Cela ce șade întru slavă...

Nu pe nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând
temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune.
Răbdând munci şi zdruncinări la trup, în multe feluri, zdrobire la
membre şi ardere, aţi moştenit lăcaşurile cereşti, îndulcindu-vă de
pomul vieţii, cele ce sunteţi după vrednicie minunate.
Cu frica Duhului ţi-ai pătruns trupul tău cel mult trudit de târsâni,
Fericite, pentru aceea funia cereştii moşteniri ai câştigat.
De nevoinţa fericitelor Fecioare, s-au mirat puterile cereşti, căci în

fire femeiască au biruit pe vrăjmaş, fiind întărite cu puterea Celui ce a
Izgonitu-s-au patimile cele ascunse, spăimântându-se de străduirea
răsărit din Fecioară. trupului tău ce a suferit în gunoi cu viermi, Fericite.
Slavă...
Lepădând toată deşertăciunea lumii, v-aţi lipit cu tot sufletul numai
Dumnezeu, care Te-ai asemănat oamenilor.

Urmând Celui ce de bunăvoie a suferit moartea cea dătătoare de
viață, pe tine însuţi de viu în groapă întunecoasă te-ai închis Cuvioase. Pe pământ ai venit Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl,
vestind celor robiţi iertare, şi orbilor vedere de la Tatăl, Cela ce eşti mai
Şi acum..., al Născătoarei : presus de vremi.
Pe Dumnezeu care l-ai născut, prea Curată Marie, roagă totdeauna, Al Născătoarei :
să dăruiască robilor tăi, iertare de greşale.

Nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, şi dorul
Catavasie : nostru spre tine îl punem, milostiv fă-ne nouă Fecioară, pe Cela ce L-ai
născut.
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi
am preamărit Dumnezeirea Ta . Alt Canon al Mucenicilor,
Cântarea a 5-a, Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
Irmos :
Ca nişte mieluşele fără prihană, ca nişte jertfe primite, Mieluşelului
celui adevărat şi Păstorului, Mucenițe v-aţi adus prinos cu totul
De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti
desăvârşit, şi arderi bineprimite.
împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitorul sufletelor noastre;
pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
Omorâte fiind cu trupul, aţi vieţuit cu sufletul muceniţelor, ca cele ce
aţi urmat Celui ce a omorât tăria morţii; şi Crucii, şi morţii, şi patimii de
Cela ce toate le umpli de bunătate Hristoase, dăruieşte robilor Tăi
bunăvoie pe Sine s-a dat.
anul ce se înconjură de multe ori, bine întocmit, bine roditor şi
încununat cu binecuvântări.
Cu trupurile fiind osebite, cu un cuget aţi fost unite, şi cu multe feluri
de bătăi fiind strujite, şi de foc arse, cu un suflet aţi mărturisit pe unul
Curgerea anului arată-o nouă, schimbare spre cele mai bune, şi
paşnică tocmire dă-ne, celor ce Te mărturisim pe Tine, Cuvântul lui
Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat.

Roagă pururea, pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ceea ce nu ştii de
Al Născătoarei :
nuntă, Marie preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare mila Sa.
Pe mine cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă şi mă îndreptează, Catavasie :

una cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Dumnezeu îndreptătorul
tuturor, Cel ce a împreunat cu bunătatea cele ce mai-nainte erau O de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi
risipite.
Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de cel
ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor
Alt Canon al Cuviosului.
noastre.
Irmos : Luminează-ne pe noi...

Cântarea a 6-a,
Ca pe Daniil oarecând din groapa fiarelor, arătânduţi-se Hristos, Irmos :
Simeoane, nevătămat pe tine te-a scos.

Pe Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, şi pe mine
mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
Pe tine cu totul dându-te Domnului, supărările cele potrivnice, de
lapoviţă, de ger şi de zăduf, le-ai suferit.
Viaţă bineplăcută Ție a începe Stăpâne, cu începerea anului, pe noi
ne învredniceşte.
Nou Moise şi Ilie te-ai arătat, Fericite, ca un post de patruzeci de
zile, toată viaţa ta cu o hrană petrecându-ţi Cuvioase.
Părtaşi legii Tale, şi plini de zile duhovniceşti, arată-ne pe noi cei ce
Slavă... Te lăudăm pe Tine, mult-îndurate Mântuitorule.
Legăturile lanţurilor ca un gherdan de aur ţi s-au socotit Cuvioase Al Născătoarei :
Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripi spre Cer ai călătorit.

Pe cei ce scapă la tine, izbăveşte-i de toată îngrozirea, rugămu-ne,

ceea ce ai născut pe, Hristos, Dumnezeul nostru.

De semne şi de minuni făcător, Hristos, pe tine te-a arătat, şi lăcaş
Alt Canon al Muceniţelor,
Dumnezeieştii lucrări, Fericite.
Irmos : Strigat-au, mai-nainte...

Înălţatu-ţi-ai trupul tău Simeoane pe stâlp ca pe Cruce; pentru
Zdrobit, şi de picioare femeieşti călcat, văzând strămoaşa, pe cela ce aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce s-a înălţat pe lemn
pentru tine.
cu înşelăciune o a izgonit pe dânsa din rai mai-nainte, dumnezeieşte se
bucură.
Slavă...
Nevoinţa şi chinuirea prin osârdie împreunându-le, cu Hristos, Aflând Simeoane minunate, călătoria spre cele de sus, la înălţimea
Mirele sufletelor, acum fără prihană v-aţi împreunat, şi în cămara cea
cerească ridică pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
dumnezeiască cu bucurie sufletească locuiţi.
Valurile muncilor cele sălbatice înălţându-se, corăbiile muceniţelor a

le îneca n-au putut, ci cu palmă puternică la dumnezeieşti, limanuri au Biserică a lui Dumnezeu şi sicriu şi cămară însufleţită, şi uşă
ajuns. cerească, de Dumnezeu Născătoare, credincioşii pe tine te vestim.
Al Născătoarei : Catavasie :
Plinirea cuvintelor tale văzându-o, măreşte mai ales Maica lui În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul
Dumnezeu, pe Cela ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine Crucii, Mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a
acum cu adevărat te fericesc. treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos
Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia
Alt Canon al Cuviosului. zi lumea a luminat.
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie... CONDACUL Cuviosului, glas al 2-lea, însăși Podobia
arătare; și pentru că într-această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos

Cele de sus căutând, şi cu cei de jos împreunându-te, şi căruţă de foc în Sinagoga Iudeilor, și dându-i-se cartea lui Isaia Proorocul, şi
stâlpul tău făcându-ţi, printr-însul împreună vorbitor cu îngerii ai fost deschizându-o a aflat locul, unde era scris : Duhul Domnului peste
Cuvioase. Cu care împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu, mine, pentru care m-a uns, bine a vesti săracilor m-a trimis, a vindeca
pentru noi toţi. pe cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robiilor slobozenie, şi orbitor
vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru uşurare, a propovădui anul
ICOS Domnului cel primit. Apoi dând cartea slugii şi şezând a zis : Astăzi s-a
plinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Cât s-au şi mirat popoarele
Viaţa cea curată a lui Simeon, ce limbă omenească va fi îndestulată de cuvintele Darului ce ieşea din gura lui.
cândva spre laudă a o spune ? Însă voi povesti cu dumnezeiască

înţelepciune nevoinţele viteazului acestuia, şi luptele cele de pe Tot în această zi, facem pomenirea de minunea care s-a făcut de
pământ, ca ale celui ce s-a arătat luminător tuturor oamenilor, şi prin Preasfânta Născătoare, de Dumnezeu la Mănăstirea : Miasinilor. Şi
multa răbdare în ceata îngerilor a strălucit; că împreună cu dânşii pomenirea arderii de foc ce s-a făcut.
cântând neîncetat lui Hristos, prin înfrânare curăţia a câştigat, rugându-
se neîncetat pentru noi toţi. Stih : De sineși iese ca un vânat minunat,
Din adâncul iezerului a Fecioarei chip prealuminat.
SINAXAR
Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu a Miasinilor se face pentru
Luna lui Septembrie are 10 zile, ziua are ceasuri 12, și noaptea sfânta icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care s-a
ceasuri 12. În ziua dintâi începutul Indictului, adică al anului nou aruncat în iezerul Gazurului, la Mănăstirea Miasinilor, pentru frica
bisericesc, luptătorilor de icoane, şi după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieşit
nestricată. Iar pomenirea arderii de foc se face, căci s-a întâmplat
Stih : Binecuvintează-ne nouă Indictul anului nou, pentru păcatele noastre de s-a făcut ardere foarte mare în cetatea
Cel ce eşti prea vechi, şi pentru oameni nou. împărătească în zilele lui Leon marelui împărat, şi a ars cea mai multă
parte a cetății până în şapte zile.
Trebuie să ştim, că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul, luând
obicei de la cei bătrâni; că era obicei la romani, să se facă începătura Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Simeon Stâlpnicul.
anului de la acest Indiction. Că Indictionul la romani se zice, poruncă şi

străini care au fugit, şi i-a biruit cu puterea. Apoi povăţuind el poporul,

Stih : Lăsând Simeon cea de pe stâlp şedere, şi trecând prin pustie şi împărţindu-le pământul făgăduinţei, şi judecând
A aflat în Cer starea cea fără de durere.
pe popor douăzeci şi şapte de ani, s-a făcut înfricoşat vrăjmaşilor, şi
Stih : Simeon cel ce întru înălţimea stâlpului s-a nevoit,
arătându-şi bărbăţia şi bună fapta sa în multe războaie, a murit, şi s-a
La întâia zi a lui Septembrie de pe pământ la Cer a călătorit îngropat cu cinste de poporul său.
Simeon Stâlpnicul a fost în zilele împărăţiei lui Leon celui mare, şi a Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Mucenițe Fecioare, şi a
lui Martirie Patriarhul Antiohiei, care era din Eparhia Ciliciei, dintr-un lui Ammun Diaconul, dascălul lor.
sat ce se chema Sisan. Acesta călugărindu-se, şi suindu-se într-un stâlp, Stih : Pe fecioarele cele la număr de două ori câte douăzeci,
şi suferind într-acel stâlp patruzeci şi şapte de ani, şi făcându-se de Nicidecum nici focul nici sabia nu le îngrozeşte.
multe minuni făcător, a adormit cu pace. Ci mai vârtos mire pe Fiul lui Dumnezeu le pricinuieşte.
Stih : Ammun cu luminată podoabă s-a îmbrăcat.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Martei maicii Cuviosului Pentru că cu bucurie de trup s-a lepădat.
Simeon. Şi a Cuvioasei Evantiei. Şi adormirea lui Isus a lui Navi.
Stih : Marta oarecând pe pământ pe Hristos l-a sălăşluit.

Acestea erau din Andrianopolul Macedoniei şi fiind creştine au
Iar pe dânsa Hristos în Cer o a sălăşluit. urmat lui Hristos, având şi dascăl pe Diaconul Ammun. Deci prinzându-
se de Vavd Domnul Andrianopolului, şi mult fiind muncite ca să se
Stih : Pe soarele care odinioară alerga, Isus l-a oprit,
Părăsindu-l de a-l mai vedea de soarele măririi cu ochii s-a lipit.
închine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, şi s-a spânzurat în văzduh
popa idolilor, care chinuindu-se multe ceasuri, şi căzând jos a pierit.
Apoi a spânzurat pe Sfântul Ammun, şi l-au zgâriat pe coaste, după
Acest Isus a fost fiu a lui Navi, şi următor scaunului lui Moise celui
aceea au pus coif ars pe capul sau, şi izbăvindu-se de dânsul s-a trimis
ce a fost dătător de lege Evreilor. Carele a luat şi cetatea Ierihonul, ce
împreună cu Sfintele fecioare de la Bereta la Iraclia Traciei la Licinie
era a celor de altă seminţie. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând în
tiranul. Şi din porunca acestuia, zece dintr-însele s-au băgat în foc, iar
mână spadă, şi aflând el cum că este maimarele Voievodul puterii
la opt cu dascălul lor li s-au tăiat capetele; şi alte zece, săbii prin gura şi
Domnului, lepădându-şi armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el
prin inima suferind, s-au sfârşit; şase le-au zdrumicat cu cuţite. Iar
război cu cei de altă seminţie, şi vrând să apună soarele, având el
celelalte şase luând fiare arse prin gură, s-au mutat la Domnul.
osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu, şi a zis să stea soarele şi
îndată a oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt pe cei
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi buni Evod,
Calista şi Ermoghen. cuvântat.
Stih : Calistei dimpreună cu doi buni fraţi ai ei capul i s-a tăiat,

Şi foarte bun cu adevărat sfârşit a aflat.
Începând anul, pârgă de cântări să aducem lui Hristos, Celui ce
împărăteşte cu împărăţie fără de sfârşit, noi cei binecredincioşi, cu
bunăcredinţă cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Aceşti Sfinţi Mucenici, fraţi buni fiind, precum erau născuţi dintr-un
pântece, aşa s-au născut şi duhovniceşte prin scăldătoarea cea
dumnezeiască pe vremea propovăduirii. Şi de vreme ce au fost pârâţi Cela ce eşti mai-naintea veacurilor, şi în veci Domnul celor ce-ți
către cel mai mare ce era biruitor atunci, cum că sunt creştini, şi cântă Ție, Hristoase, izvorul bunătăţilor, umple de darurile Tale cele
cunoscându-se bun neamul şi neîngrozită starea sufletului for, moarte bune anul acesta, Dumnezeul părinţilor Cel ce eşti binecuvântat.
de sabie asupra lor au rânduit, şi aşa sfârşindu-şi calea muceniciei, la
Al Născătoarei :
Domnul s-au mutat.
Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru, Meletie cel nou ce s-a Ca nişte robi Ție, Stăpânului, spre rugăciune pe preacurata Maica Ta
nevoit în muntele Miupoliei, cu pace s-a săvârşit. aducem Hristoase, ca să mântuieşti de toată primejdia, pe poporul Tău,
Bunule, pe cel ce-ți cântă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anghel, care a mărturisit în
Constantinopol la anul 1680, prin sabie s-a săvârșit. Alt Canon al Muceniţelor,
Irmos : Cel ce ai mântuit în foc...

Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi, Amin.
Cât este de nebiruită înţelepciunea ta Ammune, de Dumnezeu
Cântarea a 7-a, purtătorule, că începător fiind cetei fecioarelor, de munci nu te-ai
temut, împreună cu dânsele săvârşindu-te, ca un Diacon şi tăinuitor al
Irmos :
Dumnezeieştii măriri.
Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă Ca un povățuitor înţelept, cu cuvinte de vitejie ai îndemnat pe
nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în
Mucenițe să rabde dureri trupeşti pentru Mirele Hristos, şi să strige :
mijlocul văpăii stând au cântat : Dumnezeul părinţilor bine eşti
Dumnezeul Părinţilor bine eşti cuvântat. tine s-au învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri.
Să nu ne lenevim, iată s-a gătit locul muceniciei, fecioarelor ! Să
Slavă...
stăm bărbăteşte, Hristos cununi tinde, trupului nostru să nu-i părtinim,
strigat-au femeile cele viteze în locul cel de luptă.
Oarecând în braţele bătrânului, iar acum în tăbliţele inimii tale
Al Născătoarei : Cuvioase, cu putere nevăzută Hristos s-a odihnit Simeoane, pentru
aceasta ai strigat : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Binecuvântat este rodul pântecelui tău Celui binecuvântat; pe care
bine-L cuvintează puterile cereşti, adunările omeneşti, ca pe Cel ce ne-
a mântuit pe noi de blestemul cel dedemult, ceea ce eşti binecuvântată.
Cu cuviinţă era dintru tine Fecioară preacurată să se nască, Cel ce S-
Alt Canon al Cuviosului, a întrupat mai presus de fire; căci tu te-ai arătat cu curăţia mai presus
decât toţi; căruia strigând, cu cântări glăsuim : Bine este cuvântat
Irmos : Tinerii cei binecredincioşi... Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie :
Deschizând porţile ploii, ai dezlegat seceta celor lipsiţi de umezeală,
şi pământul ce se clătina, l-ai liniştit prin rugăciunile tale, şi ai învăţat
pe popoare să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat,
suflând cu îngrozire, şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei
tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu
Ca un prea mare luminător al Bisericii, şi mult luminător soare,
duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind
Simeoane, pretutindenea razele răspândindu-ţi, ai luminat pe popoare,
cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti
şi le-ai învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor
cuvântat.
noştri.
Cântarea a 8-a,
Ca nişte ape de pretutindenea pornindu-se noian de oameni, în
Irmos :
ograda nevoinţei tale s-au adunat, slugă a lui Hristos, Simeoane, şi de la
îmbrăcat cu haine luminate din sângiurile muceniceşti, şi cu osârdie

Pe Cel ce a mântuit în cuptor, pe tinerii cei cuvântători de cântare, şi cântaţi : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe
Hristos Dumnezeu lăudaţi-L, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu Dumnezeieștile străluciri ale Soarelui celui înţelegător, Mucenițe
fiind strălucite, noaptea nedumnezeirii aţi trecut, cântând întru unimea
Ca unui începător al mântuirii Hristoase, începătură, de an aduce Ție, sufletului : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi
cinstita Biserică strigând : Lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci. vecii.
Pe Ziditorul, Cela ce din nefiinţă toate le-a zidit cu înţelepciune Ca nişte mieluşele fără de răutate, ca nişte dumnezeieşti porumbiţe,
negrăită, şi poartă curgerea vremilor după voia Sa, lăudaţi-L şi-L ca nişte junghieri de bunăvoie, şi ca nişte jertfe fără prihană, v-aţi adus
preaînălţaţi întru toţi vecii. lui Hristos, Ziditorului, cu un glas cântând : Pe Domnul lăudaţi-L
lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Lui Dumnezeu, Celui ce toate le chiverniseşte şi vremile preface,

spre trebuinţa oamenilor cea de multe feluri, să-i cântăm : Lăudaţi-L şi-
Cu porunca tiranilor celor fărădelege, mădularele fiindu-vă
L preaînălţaţi în veci. zdrumicate, cu toiege sfărâmate fără milă bătute, de sabie tăiate,
nedreaptă moarte aţi suferit. Pentru aceasta cu bucurie aţi moştenit
Al Născătoarei : nemuritoare şi bogate daruri.
Al Născătoarei :
Pe tine Maica lui Dumnezeu, Fecioară preacurată, întru înconjurările
anilor, şi întru curgerea vremilor toţi pământenii cu cuviinţă te lăudăm,
ca pe Născătoarea de Dumnezeu, şi mântuitoarea tuturor.
În urma ta au alergat Mucenițele femei, preacurată dumnezeiască
Mireasă, simţind mirosul mirului celui cu dulce mireasmă a unuia
Alt Canon al Mucenicelor, născut Fiului tău, Celui ce a strălucit din pântecele tău Fecioară, ceea
ce nu ştii de nuntă. Şi împreună cu tine acum împărățesc, lăudând pe
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi... Hristos în veci.
Dezbrăcându-vă cu adevărat de omul cel stricat prin păcat, v-aţi Alt Canon al Cuviosului,

Irmos : În muntele cel sfânt...

Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe făcătorul
Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, şi focul în
Depărtându-te de toată dulceaţa cea lumească, și îndurându-te de rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață
neputinţa Maicii tale, ca un viu te-ai arătat ei după moarte, strigând : Pe tuturor întru toţi vecii.
Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în veci.
Cântarea 9-a,
Pe tânărul cel slăbănog tămăduindu-l, a purta pe umerii săi pe Filarh Irmos :

i-ai poruncit, şi l-ai învăţat a lăuda pe Domnul, şi a-L preaînălţa întru
toţi vecii.
Chipul naşterii Tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi
acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra
Cela ce a preamărit pe Iov prin răbdare, putrejunea trupului tău celui noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
rănit, în mărgăritar de mult preţ o a întors, sluga lui Hristos, Simeoane,
şi te-a preamărit întru toți vecii.
Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea, înţelepciunea cea adevărată şi
ipostatnică, care împreună ţii şi chiverniseşti toate cu înţelepciune, şi
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Domnul.
această vreme de acum robilor tăi întru aşezare lină o tocmeşte.
Pe maimarele tâlharilor cel pierzător, ca şi dedemult pe lemn pe

tâlharul, l-ai chemat, cu rugăciunile lui Simeon o Stăpâne ! Pentru
Toate lucrările Tale, Doamne, cerurile, pământul, lumina, şi marea,
aceasta pe Tine te lăudăm, şi Te preaînălţăm întru toţi vecii. apele, şi toate izvoarele, soarele şi luna, întunericul şi stelele, focul şi
oamenii, şi dobitoacele, împreună cu îngerii Te laudă pe Tine.
Unule Cela ce eşti mai-nainte de veci, ca un Făcător al veacurilor, şi

Pe tine ceea ce ai primit de la înger bucură-te ! Și ai născut pe care împărăteşti; o Dumnezeire în trei Ipostasuri neamestecată, prin
Domnul măririi, şi ai răsărit lumină lumii, toţi te lăudăm, şi te rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, anul acesta roditor
preaînălţăm Fecioară Născătoare de Dumnezeu. arată-l moştenirii Tale.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului cântând : Al Născătoarei :
fără prihană, scaun însufleţit şi uşă. Pentru aceasta ca pe o împărăteasă

Mâtuitorule a toate şi Atotţiitorule, Ziditorule al făpturii, şi te-au iubit fecioarele pe tine, Fecioară, și ca lui Dumnezeu, în urma ta
aducându-se.
îndreptătorule, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut pe Tine fără de
sămânţă, pace lumii Tale dăruieşte, păzind Biserica totdeauna
Alt Canon al Cuviosului,
neclintită.
Irmos : Pe cel ce s-a arătat în munte...

Alt Canon al mucenițelor,
Irmos : Eva cu adevărat... Pe tine cela ce prin înfrânare, ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a
primit Simeoane purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale;
Ca dintr-un izvor se revarsă curgeri de tămăduiri preafericite, celor pentru aceasta cu cântări te mărim.
ce au trebuinţă, potolesc vătămarea bolilor, arşiţa patimilor gonesc,

inimile iubitorilor de Dumnezeu le adapă spre bună rodirea Învrednicindu-te darului de tămăduire din vistieriile Duhului cele
dumnezeieştilor fapte. nesfârşite, dai tămăduiri celor ce prăznuiesc pomenirea ta, Simeoane de
Dumnezeu purtătorule.
Dumnezeiescul diacon Ammun, şi Chelsina, şi cu dânşii patruzeci de
Slavă...
femei, de Dumnezeu înţelepţite, pătimind după lege, s-au încununat; şi
acum cu îngerii dănțuiesc, pe care după datorie îi fericim.
Călătorindu-te spre Cer Cuvioase, prin fapte bune, şi postnicească
nevoință suferind, la lăcaşurile cereşti ai zburat; roagă-te dar să se
Înălţatu-v-aţi dumnezeieşti mirese, putere asupra vrăjmaşilor luând,
mântuiască sufletele noastre.
şi îngerilor v-ați asemănat; cu pomul vieții neoprit îndulcindu-vă în rai,
din izvorul tuturor bunătăţilor acum vă îndestulaţi, rugându-vă pentru Şi acum..., al Născătoarei :
lume.
Al Născătoarei :
Rug arzând cu foc şi nears, te-ai arătat o Fecioară, zămislind fără de
sămânţă, pe Dumnezeu şi Mântuitorul lumii; pe care neîncetat Îl mărim.
Lăcaş înţelepciunii Celei mai presus de minte, te-ai arătat Fecioară Catavasie :

săvârşirea tuturor doririlor cu adevărat, Simeoane, rugându-te pentru

Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.
pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a
sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te
mărim.
Cela ce eşti Ziditor şi ocârmuitor a toată făptura, care vremile şi anii
Altă Catavasie : le-ai tocmit cu Ta putere, cursul anului, cu binecuvântare de bunătate
încununează-l Îndurate, şi în pace întreg şi fără de bântuială păzeşte pe
Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a poporul Tău; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale
stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a dumnezeieştilor îngeri.
dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate
puterile cereşti o măresc. LA LAUDE
Stihirile Indictului pe 4, glasul al 3-lea, ale lui Ioan Monahul :

LUMINÂNDA Indictului.
Podobie : Cu Ucenicii să ne suim...

Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui, care eşti în chipul lui
Dumnezeu, şi ai tocmit făptura din ce n-a fost întru fiinţă. Cela ce
Dumnezeule al Dumnezeilor şi Doamne, firea cea în trei ipostasuri, vremile şi anii le-ai pus întru a Ta putere, binecuvintează cununa anului
Cela ce eşti neapropiat, pururea veşnic, nezidit, Făcătorule al tuturor bunătăţii Tale, dând pace Bisericii Tale, şi biruinţă binecredincioşilor,
Atotputernice, la Tine cădem toţi şi pe Tine te rugăm ca un bun, acest bună rodire pământului, şi nouă mare milă.
an de acum, binecuvântându-l, păzeşte în pace, pe cei binecredincioşi,
şi pe tot poporul Tău Îndurate. Glasul al 4-lea, a aceluiaşi.
Slavă..., a Cuviosului :
Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule, este împărăţia tuturor
veacurilor, şi stăpânia Ta întru tot neamul şi neamul; că toate cu
Viaţa ta cea purtătoare de lumină Cuvioase, ca un luceafăr înţelepciune le-ai făcut, vremi şi ani nouă mai-nainte punând. Pentru
strălucind, a luminat toată partea cea de sub soare cu razele minunilor. aceasta mulţumind de toate, strigăm : Binecuvintează cununa anului
Căci prin stâlp Părinte, te-ai suit ca pe o scară, la Dumnezeu, unde este
bunătăţii Tale, şi ne învredniceşte pe noi fără de osândă a striga către Şi acum..., a Indictului, glasul al 8-lea, a lui Ghermano,
Tine : Doamne mărire Ție !

Cela ce cu negrăita înţelepciune ai tocmit toate, Cuvinte a lui
A lui Andrei Piru : Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, Carele vremi şi ani mai-nainte ai
pus nouă, lucrurile mâinilor Tale le binecuvintează, şi pe
Umbletele Tale Dumnezeule, sunt umblete mari şi minunate; pentru binecredinciosul popor cu puterea Ta veseleşte-l, dându-i putere asupra
aceasta mărim puterea rânduielii Tale, căci lumină din lumină ai venit în vrăjmaşilor, ca un bun şi de oameni iubitor.
ticăloasă lumea Ta, şi blestemul cel dintâi al lui Adam celui vechi l-ai
stricat, şi bine ai voit Cuvinte, nouă întru înţelepciune, vremi şi ani a ne Îndată : Doxologia mare, după Sfinte Dumnezeule..., Troparul Indictului, Mărire..., al
Cuviosului. Şi acum..., Bucură-te cea plină de Dar..., Ecteniile, Apolisul (Otpustul) și Ceasul 1
alcătui, ca să mărim bunătatea Ta cea atotlucrătoare, Doamne, mărire la care zicem Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului, Şi acum..., Troparul Născătoarei
Ție. Ceasului, După Sfinte Dumnezeule... Condacul Indictului Asemenea şi la celelalte Ceasuri
zicem Troparul şi Condacul Indictului, și al Cuviosului schimbându-le.
Glasul al 2-lea, a lui Ghermano,

LA LITURGHIE
Când cu patima Ta Doamne, ai întărit lumea, atunci şi cei Tipica şi din Canoanele indictului şi a Cuviosului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Prochimenul, glasul al
3-lea. Mare este Domnul..., Stih : Lăudați pe Domnul că este bun..., Apostolul către Timotei : I.
neputincioşi s-au încins cu putere, femeile s-au îmbărbătat asupra Cap. II, 1, începutul 183. Fiule Timotei, rogu-te mai-nainte..., Şi al Cuviosului, Către Coloseni :
amarului muncitor, şi greşalele strămoaşei îndreptând, iarăşi desfătării Fraţilor, îmbrăcaţi-vă ca nişte aleşi..., Aliluia, glasul al 4-lea. Ţie se cuvine Cântare
Dumnezeule... Stih : Binecuvânta-vei cununa..., Evanghelia de la Luca : În vremea aceea venit-
raiului părtaşă s-a făcut, spre mărirea Ta, a Celui ce Te-ai născut din
a Iisus în Nazaret... Caut-o Joi a 18-a, şi a Cuviosului de la Matei : Zis-a Domnul toate îmi sunt
femeie, şi ai mântuit neamul omenesc. date de la..., caută Ianuarie 20 şi Joi a 4-a, Chinonicul Indictului : Binecuvânta-vei cununa
anului..., Şi al Cuviosului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., Aliluia de 3 ori.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea :
TIPIC
Cel din pruncie sfinţit Simeon, ca un rod bun din rădăcină bună ai Pentru cele nedumerite pentru Indict și pentru Cuviosul Simeon, de se vor întâmpla în vreo
răsărit, şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră Duminică.
trupul suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, ceresc lăcaş şi-

Cade-se a şti, că de se va întâmpla ziua cea dintâi a lunii Septembrie în zi de Duminică, se
a zidit prin faptele cele bune, şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus lasă slujba Sfintelor Mucenițe, şi să se cânte când va socoti Eclesiarhul. Și cântăm numai ale
desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului Învierii cu slujba Indictului, şi a Cuviosului Simeon. La Vecernia cea mică, Stihirile învierii şi ale
Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. Iar la Vecernia cea mare, după Catisma cea obişnuită,
sufletelor noastre.
la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii 3, ale lui Anatolie 4, ale indictului 3 şi ale Sfântului

Simeon 3. Mărire..., a Indictului, Și acum..., Dogmatica glasului ce se va întâmpla la Octoih,

Ieşire (Vohod), Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile Indictului şi a Sfântului. La Litie
Stihirile Sfântului căruia va fi hramul, și ale Indictului Stihiri 4, două pe glasul 1, şi două pe
glasul al 2-lea. Mărire..., a Cuviosului glasul al 6-lea : Dumnezeiescul Dar umbrează..., Şi
acum..., a Indictului, glasul al 8-lea : Cela ce cu negrăita înţelepciune..., (Acestea toate caută-le
la Stihoavna Indictului şi la Toată suflarea...). La Stihoavnă, Stihirile Învierii, după Alfa Vita.
Mărire..., a Cuviosului, glasul al 5-lea : Precum Ilie prin căruţa cea de foc... Şi acum..., a
Indictului glasul al 5-lea : Tu împărate, cela ce eşti pururea... La binecuvântarea pâinilor, ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de 2 ori, şi al Indictului o dată şi citire la
Trimiteri, şi alte citiri ale Sfântului Simeon. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ZIUA A DOUA
ori, Mărire... al Cuviosului. Şi acum..., al Indictului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu
Troparele Născătoarei, şi după Fericiţi cei fără prihană în cale..., îndată începem : Bine eşti
cuvântat Doamne..., Deci Ipacoi şi Antifoanele glasului. Prochimen, Toată suflarea...,
Sfântul Mucenic Mamant, şi Preacuviosul Părintele nostru Ioan
Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., După Psalmul 50, zicem cele obişnuite ale postnicul, Patriarhul Constantinopolului.
Duminicii, până la Canon. Canonul Învierii pe 4, şi al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2 ; al
Indictului pe 4, şi al Cuviosului Simeon pe 4. Catavasie, Cruce însemnând Moise..., După a 3-a
Cântare. Condacul Indictului şi a Cuviosului, apoi Sedealna Cuviosului, Mărire..., altă Sedealnă
LA VECERNIE
a Cuviosului, Şi acum..., Sedealna Indictului. După a 6-a Cântare, Condacul Învierii şi apoi
La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Ale Mucenicului 3, şi ale Cuviosului 3.
Icosul, şi citim Prologul. La Cântarea a 9-a cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., Sedealna
Învierii, Mărire..., a Sfântului. Şi acum..., a Indictului. La Laude, Stihirile Învierii 4 şi 3 stihiri
Stihirile Mucenicului, glasul al 8-lea.
ale Indictului, una pe glasul al 3-lea şi două pe glasul al 4-lea şi a Cuviosului o Stihiră pe glasul
al 2-lea : Cel din pruncie sfinţit Simeon..., Cu stihurile : Ţie se cuvine cântare Dumnezeule în
Podobie : O preamărită minune...
Sion..., Şi, Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului lui..., Mărire..., Stihira
Evangheliei. Şi acum..., Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare. Troparul Învierii.
Ecteniile şi Otpust, Catihisis ce se zice învăţătură, după Otpust. Litia după obicei în pridvor, Şi
întâiul Ceas, la care se zice Troparul Învierii. Mărire..., al Indictului, Şi acum..., al Născătoarei
Biruind mai-nainte fiarele patimilor cele neînfrânate, Mamante
Ceasului. După Tatăl nostru... Condacul Indictului. La Ceasul 3 Troparul Învierii, Mărire..., al pătimitorule, ai înfrânat căscările leilor, şi pornirile fiarelor, prin
Cuviosului şi Condacul Cuviosului. Deasemenea şi la celelalte Ceasuri, Troparul şi Condacul Dumnezeiasca rugăciune, rămânând neatins de vătămarea lor. Nu te-ai
Învierii, ale Indictului şi ale Cuviosului schimbându-le.
spăimântat de foc, nici de mânia judecătorului. Că nimica n-ai ales mai
LA LITURGHIE de cinste decât dragostea lui Hristos, fericite.
Fericirile glasului pe 4, şi din Canonul Indictului, Cântarea a 3-a pe 4 şi a Sfântului, Cântarea

a 6-a pe 4. După ieşire (Vohod), Troparul Învierii şi Troparul Indictului şi al Cuviosului. Deci Încă nevârstnic fiind, Mărite, ai biruit pe vicleanul cel vechi, primind
Condacul Invierii, Mărire..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al indictului. Prochimen. Apostol,
răni pe trupul tău pentru Hristos, fericite; pentru aceasta petreci acum
Aliluia şi Evanghelia, mai-nainte ale Indictului, Şi ale Duminicii sub începătură (adică în mijloc)
apoi ale Cuviosului; Chinonicul Indictului şi al Cuviosului. împreună cu cetele mucenicilor, purtând cunună, Mamante
prealăudate; şi desfătându-te întru lumina Preasfintei Treimi, cu cuget
curat priveşti săvârşirea doririlor. preamăritele străluciri, Preafericite.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 3-lea, a lui Vizantie.

Urmând pătimitorule urmelor celor purtătoare de viață ale
Dumnezeului nostru Celui ce S-a întrupat pentru noi, şi prin patima
răstignirii a surpat pe tiranul, cu bucurie ai intrat la locul cel de
Ca o tânără mlădiţă de măslin, împrejurul mesei Dumnezeieşti te-ai
mucenicie; şi pătimind chinuri trupeşti, prin trup ai biruit pe cel prea făcut, şi ca un fiu al celor ce au umblat pe calea Domnului, prin
falnic vrăjmaş, şi l-ai rănit Mucenice fericite. chinuirea muceniciei te-ai învrednicit binecuvântăm Domnului şi
desfătându-te cu Dumnezeiasca veselie împreună cu părinţii tăi
Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul şi Podobia asemenea. Mamante pururea prealăudate, priveşti bunătăţile Sionului celui de sus.
Cărora şi pe noi părtaşi, prin rugăciunile tale învredniceşte-ne.
Părinte Ioane preaînţelepte, împodobindu-te cu veşmântul arhieresc,
ca un al doilea Aaron, şi în Sfintele Sfintelor aflându-te, priveşti acum
cele nepovestite ale catapetesmei celei de sus; şi Dumnezeieştii Podobie : Când de pe lemn...
străluciri celei mai presus de minte, părtaş te-ai învrednicit, preasfinţite,

podoaba arhiereilor. Amăgindu-mă de faptele cele întunecoase, mi-am întinat de voia mea
frumuseţea botezului, şi m-am îmbrăcat cu haină de osândă şi de
Părinte Ioane preaînţelepte cu a firii nerăutate şi cu a sufletului întuneric. Pentru aceasta te rog prealăudată, cu puterea ta spală-mi
curăţie, şi a minţii tale luminare, te-ai învrednicit a sta înaintea lui necurăţia patimilor mele, şi mă îmbracă cu podoaba nepătimirii, pe
Dumnezeu, şi umplându-te de lumină, cu unimea cea preafericită a mine cel ce sunt gol de toată fapta bună, şi mă mântuieşte.
neîncetatei desfătări, te-ai îndumnezeit preafericite, cela ce eşti lauda
A Crucii, asemenea.
cea preasfântă a ierarhilor.
Părinte Ioane preacinstite, depărtându-te de tulburările lumeştilor Când mieluşeaua cea nevinovată, a văzut pe Mieluşelul său, ca un
om de bună voia Sa, trăgându-l spre junghiere tânguindu-se zicea :
învăluiri, la a lui Hristos linişte ai năvălit Preacuvioase, şi de priviri
Pentru ce o faci aceasta Mântuitorul lumii ? Te grăbeşti acum a mă lipsi
dumnezeieşti te-ai îmbogăţit; şi cu cea plăcută lui Dumnezeu viaţa ta
de Fiu pe mine ceea ce Te-am născut ! Însă, laud şi măresc, cea mai
luminându-te, şi nouă credincioşilor ne-ai dăruit împărtăşire, de
presus de minte şi de cuvânt, pogorârea Ta Iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNĂ Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.
Alte Stihiri din Octoih, Slavă..., a Mucenicului glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Mamant întru nevoinţa sa, cununa
nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având
Veniţi împreună toţi credincioşii, să săvârşim pomenirea Mucenicului puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor
Mamant, căci acesta, nou Abel s-a arătat nouă şi precum acela întâi a neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele
adus miel spre jertfă păstor fiind, şi el întâi a primit şi cununa noastre, Hristoase Dumnezeule.
muceniciei; aşa şi măritul Mamant păstor fiind turmelor duhovniceşti, s-
a adus pe sine prin mucenicie, jertfă bineprimită lui Hristos; către care Slavă..., a Cuviosului asemenea.
îndrăzneală având, cere lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a
Şi acum..., al Născătoarei : arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat
cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioane,
Podobie : Ca pe un viteaz...
roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cei ce năzuiesc la dumnezeiescul tău lăcaş Preacurată, şi din credinţă Şi acum..., al Născătoarei.
varsă lacrimi de pocăinţă, prin rugăciunea ta cea neîncetată către Fiul
tău şi Stăpânul tuturor, îşi câştigă dezlegarea cumplitelor păcate, şi har LA UTRENIE
şi milă, preasfântă de Dumnezeu Născătoare.
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi Psalm 50.
A Crucii, a Născătoarei :
CANOANELE
Podobia asemenea.
Din Octoih unul cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.
Dacă Te-a văzut mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine, Mieluşelul

şi păstorul pe lemn, se tânguia, şi ca o Maică zicea către Tine : Fiule CANONUL Mucenicului.
preaiubite, cum te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule
Facere a lui Teofan.
? cum ți s-au pironit mâinile şi picioarele Tale Cuvinte, de cei
fărădelege, şi sângele Tău ţi-ai vărsat Stăpâne ? Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
ce după Dumnezeu eşti folositoare nouă.

Irmos :
Alt CANON al Cuviosului.

Pe Faraon cela ce se purta în căruţe, l-a cufundat toiagul lui Moise
cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind Facere a lui Ghermano, Glas acelaşi,
marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel

Irmos : Celui ce a aruncat în mare...
ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Lui Hristos, Celui ce a răsărit în lume pe înţeleptul Ierarh, care a

Având acum sălăşluirea ta în ceruri, ca unul ce te-ai arătat prea-ales
strălucit întru dogmele dreptei credinţe, să-i cântăm, că S-a preamărit în
Mucenic, şi fiind plin de strălucirea cea cu trei lumini prealăudate,
veci.
învredniceşte dumnezeieştii lumini pe cei ce cinstesc pe pământ,
cinstită şi purtătoare de lumină, ziua săvârşirii tale.
Pe cela ce a strălucit în lume, cu lumina bunei credinţe, şi a gonit
negura necredinţei, să-l lăudăm credincioşii, ca pe ierarh, pe marele
Cuvântul cel ce a ştiut mai-nainte bunul neam, şi întru tot întregimea
Ioan.
cugetului tău Mamante, din scutece te-a umplut de înţelepciune, şi te-a
împodobit cu multe feluri de bunătăţi, Mucenice, purtătorule de chinuri Slavă...
prealăudate.
Ca unul ce stai înaintea Împăratului celui neapropiat, dimpreună cu

Părinţii tăi, pentru credinţă suferind goană şi închisoare până la îngerii, roagă-te fericite Ioane, sfinţite propovăduitorule, să se dea
moarte, toate le-au răbdat pentru dumnezeieştile porunci, şi pe tine iertare celor ce săvârşesc amintirea ta.
stricătorul mulţimii dumnezeilor, te-au odrăslit.
Al Născătoarei :
Ca una ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel mai-nainte

Preamărite s-au grăit în neamurile neamurilor pentru tine, ceea ce ai de veacuri fără început, şi mai presus de cuvânt l-ai născut cu trup
încăput în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi ai rămas curată, prealăudată, roagă-te neîncetat să ne mântuim noi de primejdii.
Născătoare de Dumnezeu Marie. Pentru aceea toţi te cinstim, pe ceea
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Prin înfrânare şi prin rugăciune neîncetată, ai intrat Părinte în cetatea
cea aleasă a bunătăţii, purtătorule de Dumnezeu, unde te îndulceşti de
Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra Crugului ceresc, şi ai zidit
pârâul desfătării.
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragoste, că Tu eşti marginea
doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Cuvioase Ierarhe Ioane
preaînţelepte, roagă-te să se mântuiască, cei ce cu credinţă săvârşesc
Ca pe o stea luminoasă, a pus Hristos la înălţimea Bisericii pe
pomenirea ta.
pătimitorul său Mamant, luminând toată lumea cea de sub soare, cu
luminările străduirilor şi a minunilor sale.
Slavă...
Suindu-te în muntele cunoştinţei celei adevărate, şi luminându-ți-se Ca un învăţător dogmelor celor de bunăcredinţă, şi ca un îndreptător
cugetul, prin curăţia sufletului Mucenice, firea cea necuvântătoare spre adevărat de cuvinte înţelepte, ai primit cunună de biruinţă, împotriva
laudă cuvântătoare, cu dumnezeieşti porunci o ai îndemnat. eresurilor, Cuvioase.
N-au putut a se apropia de tine cei fărădelege, care căutau să te Şi acum..., al Născătoarei :
prindă, ci însuţi de bunăvoia ta, urmând Stăpânului, ai mers spre patimi,

încă tânăr şi frumos şi împodobit la faţă fiind. Ca pe un Cer şi scaun al lui Dumnezeu, toţi te lăudăm pe tine
Născătoare de Dumnezeu, preacurată, căci din tine a răsărit Iisus
Al Născătoarei : Hristos, Cel ce este adevărul.
Cel ce a întins Cerul ca o piele, şi ţine tot ocolul pământului, din fire Irmosul :
Dumnezeu fiind, Preacurată, S-a cuprins în braţele tale trupeşte, şi te-a

arătat întărire tuturor credincioşilor. Cela ce ai întărit cu cuvântul cerurile, şi pământul l-ai întemeiat pe
ape multe, întărește-mă către cântarea slavosloviei Tale, Doamne.
Alt Canon,
Sedealna martirului, glasul al 8-lea.
Irmos : Cel ce ai întării cerurile...
Podobie : Pe înţelepciunea şi cuvântul...
Mieluşeaua cea neispitită de nuntă, Fecioara Maica Cuvântului cea

Fiind fiu cinstit al bunei credinţe, te-ai arătat risipitor necredinţei, cu fără prihană, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel ce a odrăslit din
puterea Duhului Mamante prealăudate, că în privelişte ai înfruntat pântecele ei fără de dureri, ca o Maică tânguindu-se striga : Vai mie Fiul
înşelăciunea idolilor, şi cu bună îndrăzneală ai propovăduit lauda meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din patimile necinstite.
Preasfintei Treimi. Pentru aceasta fiind dat fiarelor pe balaurul fiara cea
începătoare de răutate, o ai omorât pătimitorule. Drept aceea strigăm Cântarea a 4-a,
către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să
Irmos :
dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Sedealna Cuviosului, glasul al 3-lea. Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu
bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie
Podobie : Pentru mărturisirea...
o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine :
Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Vas Dumnezeiesc al înfrânării, avere nerăpită a bunei credinţe, te-ai
arătat fericite Ioane, luminându-ţi viaţa cu nepătimirea, revărsându-ți
De bunăvoie ai alergat către mucenicie cu vitejie bărbătească, având
milostenia la cei lipsiţi, Cuvioase Părinte, roagă-te lui Hristos
ajutor pe Hristos, Cel ce ţi-a întărit neputinţa cu putere dumnezeiască şi
Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
te-a făcut mărturisitor patimilor Lui, şi părtaş luminii celei de sus.
Şi acum..., al Născătoarei asemenea.
Fiara cea sălbatică care împreună cu tine călătorea, ca un ajutor de la
Dumnezeiesc cort te-ai făcut al Cuvântului, însăţi preacurată Maică Dumnezeu orânduit se supunea ţie, celui ce pentru dumnezeiasca
Fecioară, cu curăţia întrecând pe îngeri; curăteşte-mă dar cu dragoste ai supus patimile cele necuvântătoare, şi te-ai arătat frumos,
rugăciunile tale, cu apele cele dumnezeieşti, pe mine care mai mult cu prea-înțeleaptă socoteală, biruind dobitocia vrăjmaşului.
decât toţi m-am spurcat cu păcatele trupului, dându-mi Preacurată
mare milă. Tu ai stătut înaintea întrebărilor celor de judecată, glăsuind de faţă
întruparea Cuvântului, şi veştejind trufia nedumnezeirii, pe toți ai
A Crucii, al Născătoarei, asemenea.
învăţat fără îndoială să cânte : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.

Al Născătoarei : Cântarea a 5-a,
Irmos :
Prin naşterea zămislirii tale celei mai presus de fire, s-a dezlegat vina
durerilor, şi firea pământenilor s-a izbăvit de osânda blestemului,
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană. Prin tine s-au deschis
m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi
cele de sus nouă celor de jos, şi îngerii dănţuiesc împreună cu oamenii.
la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.
Alt Canon,
Mamant cel slăvit, nicicum nu se îngrijea de chinurile trupului, ci ca
Irmos : Tăinuit văzând Proorocul... o lepădare a grăsimii stricăcioase socotea rănile, şi dezbrăcare de
hainele osândirii cele de piei, credea zdruncinările; pentru aceea a
Pe înţeleptul Ierarh, întru cântări toţi să-l lăudăm, zicând : primit podoaba nestricăciunii.
Purtătorule de Dumnezeu, roagă-te Domnului neîncetat, să ne mântuim.
Găurindu-ţi-se coastele, laudă de mulţumire cântai Ziditorului tău,
Ca un săditor al dogmelor credinţei şi înţelept Ierarh, avându-te pe preafericite; şi ai auzit glas din Cer, întărindu-ți mai mult cugetul către
tine preafericite Părinte, cu cântări şi cu lande te mărim. Dumnezeu, şi uşurându-ţi greimea ostenelilor.
Slavă... Fiind în temniţă, prin chip de porumb hrană cerească ți s-a trimis
pătimitorule, Fericite, ca unuia ce prin multa chinuire ai trecut hotarele
Ierarhe al Domnului, cela ce eşti începător celor hrăniţi în credinţă, stricăciunii.
cu laude şi cu cântări mărim sfântă şi cinstită pomenirea ta.
Al Născătoarei :
Prin dumnezeiasca întrupare cea dintru tine Fecioară, pricină te-ai

Mireasă cea neispitită de nuntă, ceea ce fără de sămânţă ai născut pe făcut împăcării noastre, către Stăpânul tuturor; căci născând pe Cel ce
Hristos Dumnezeul nostru, roagă-te Lui neîncetat, să se mântuiască mai-nainte de soare S-a născut din Tatăl, care a unit firea omenească cu
sufletele noastre. Dumnezeirea, şi o a înălţat în Scaunul Măririi.
Alt Canon,
De râvna cea către Dumnezeu, înfierbântându-te preasfinţite,
Irmos : Din noaptea necunoştinţei...
nicicum nu te-ai spăimântat de focul care se aprindea, răcorindu-te cu
ploaie dumnezeiască din Cer, pătimitorule prea-viteazule.
Ca un păstor te-ai uns, cu mirul bunei credinţe de Dumnezeu
înţelepţite; pentru aceea ca pe un Ierarh cu toţii te lăudăm Cuvioase.
Cela ce a prefăcut cuptorul în roua celor trei tineri, de faţă te-a răpit
pe tine din văpaie, cugetătorule de Dumnezeu fericite, şi minunat mai
Ca unul ce eşti următor Apostolilor, cugetătorule de Dumnezeu dea- tare decât focul te-a făcut.
pururea pomenite, cu osteneli şi cu privegheri, ai stătut mai mare
poporului Bisericii.
Arătatu-te-ai foarte mare, suferind mari nevoinţe, cela ce eşti întru
Slavă...
pătimitor minunat, între Mucenici ales; pentru aceasta Mântuitorul
Hristos te-a învrednicit de răsplătiri foarte mari.
Asemănându-te râvnitorului Ilie, şi lui Moise văzătorului de Al Născătoarei :

Dumnezeu Ierarhe Ioane, al ruşinat pe mai-marii eresurilor, Părinte.
Prin dumnezeiască naşterea ta Preacurată, ne-am făcut părtaşi firii
celei dumnezeieşti, şi întru Hristos am câştigat moştenire cerească,
împreună cu cetele îngerilor, noi cei ce te lăudăm pe tine.
Ca pe o împărăteasă, şi ca pe una ce a născut pe Împăratul tuturor,
veniţi toţi dimpreună cu îngerii să cinstim pe cea binecuvântată.
Alt Canon,
Cântarea a 6-a,
Irmos : Precum a izbăvit...
Irmos :
Cu dumnezeieşti dogme împodobind mărirea Bisericii, fericite Ioane,

Curăţeşte-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ai gonit toate eresurile.
ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către tine am strigat, şi
mă auzi Dumnezeul mântuirii mele. Strălucit-ai cu frumusețea dogmelor tale, ca un luminător al bunei
credinţe, fiind învăţător a toată lumea, purtătorule de Dumnezeu, şi prin ICOS :
cuvântul lui Dumnezeu ai întunecat eresurile.

Pe Mucenicul cel vestit în tot pământul, care şi în ceruri dimpreună
Cu cuvântul şi cu limba, slujindu-te în loc de cuţit Cuvioase, ai tăiat cu îngerii dănţuieşte să-l lăudăm, pe Mamant care în pustiuri mai-nainte
toate învăţăturile cele nedrepte; şi în faţa tuturor ai mărit pe Preasfânta a muls ciutele. Și acum ca un păstor bun, cu toiagul puterii, păstoreşte
Treime. poporul Domnului cel ales, şi-l povățuieşte la loc cu verdeaţă; unde cu
adevărat este desfătarea raiului, şi bucuria drepţilor, pentru care a şi
Şi acum..., al Născătoarei : părăsit lumea; pe acesta îl avem toți părtinitor mare şi fierbinte.
Cela ce Te-ai născut din Fecioară, şi ai luminat lumea, Hristoase SINAXAR
Dumnezeule, izbăveşte-mă şi pe mine de greşalele mele, ca un iubitor

Întru această lună în 2 zile pomenirea Sfântului Mucenic Mamant.
de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
Stih : Mamant spre credinţa Treimii fiind nepregetător.

Irmosul :
Rănindu-se sufere ascuţite de ostie cu trei vârfuri
Precum ai izbăvit pe Proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt Stih : A doua zi fierea lui Mamant de ostie s-a vărsat.
Iar duhul său de pe pământ în ceruri s-a înălţat.
Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă izbăveşte de păcatele mele, ca un
iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
Acesta era din Gangra, cetatea Paflagonilor, din părinţi creştini, care
CONDACUL Sfântului Mamant, glasul al 3-lea. fiind prinşi pentru credinţa cea întru Hristos, şi dându-se la temniţă, s-a
născut acesta în legăturile lor care erau. Deci murind părinţii în temniţă,
Podobie : Fecioara astăzi... pe fericitul acesta l-a luat oarecare femeie creştină anume Ammia, şi l-a
crescut. Carele strigând adesea pe maică-sa cea de suflet şi zicându-i
Cu toiagul care ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, Sfinte, păstoreşte-ţi mama, i-a pus numele Mamant. Iar dacă se făcu de cincisprezece ani,
poporul tău la păşune aducătoare de viață și pe fiarele cele nevăzute şi aflându-l că este creştin, îl prinseră şi-l bătură cu toiege, şi
sălbatice, sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toţi cei spânzurându-i un plumb pe grumaz îl aruncară în mare, şi prin
ce suntem în primejdii, te avem pe tine Mamante, părtinitor fierbinte. dumnezeiasca putere mântuindu-se de primejdie, se ascunse sub o
peşteră, hrănindu-se cu laptele ciutelor. Şi iarăşi prinzându-l, îl băgară
într-un cuptor ars cu foc, apoi îl deteră fiarelor sălbatice să-l mănânce; Doamne miluieşte, până când nu ni se deşartă această pungă, şi
și mai pe urmă de toate spintecându-i pântecele cu ostie de fier, se duse numaidecât râmase deşartă punga. Iar el căutând spre acela cu un chip
din lumea aceasta. înfricoşat, îi zise : Dumnezeu să te ierte frate. Că era să mai rămână
multă vreme. Deci apoi după adormirea Patriarhului Eutihie, ţinându-l
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ioan ca să-l hirotonisească, nu se supunea poruncii până văzu o vedenie
Ajunătorul, patriarhul Constantinopolului. înfricoşată, care era aceasta. Marea unde se suia până la Cer, şi cuptor
de foc înfricoşat, şi mulţime de îngeri care ziceau aşa : Nu poate fi într-
Stih : Te desfătezi acum întru îndulcirile cele netrecătoare. alt chip, ci taci; că într-alt fel vei ispiti şi una şi alta. Şi acestea îi ziceau
Ioane postitorule de dulceţile cele curgătoare.
cu răstit. Atunci dar şi nevrând, s-a dat pe sine de s-a hirotonisit
patriarh Consantinopolului, petrecând cu nevoinţă desăvârşită, şi cu
Cel dintru sfinţi Părintele nostru Ioan, fost-a pe vremea împărăţiei lui viaţă cinstită prin toată fapta bună până în sfârşit. Acesta oarecând
Iustin, Tiberie şi Mavrichie împăraţilor, născându-se în Constantinopol, trecând pe mare (pe la Evdomon), şi făcându-se mare furtună, cu
care mai-nainte era lucrător de aur, om evlavios şi iubitor de săraci şi de rugăciunea sa şi cu semnul crucii, a întors marea spre linişte. Ioan
străini, şi temător de Dumnezeu. Acesta a primit pe un monah anume Gazeanul scolasticul pătimind de curgerea ochilor, şi luând preacurata
Evsevie, ce venea de la Palestina, care umblând pe cale dea-dreapta merindă (din cuminecătură) de la Sfântul acesta Patriarh, care zicea :
parte a Sfântului, auzea pe oarecine zicându-i : Nu-ţi este iertat Avva să Trupul lui Hristos, Celui ce a tămăduit pe cel din naştere orb, şi
mergi dea-dreapta celui mai mare, arătând Dumnezeu mai-nainte dintr- sărutându-l s-a tămăduit. Fiind odinioară moarte mare, dat-a oarecăruia
aceasta, arhieria care era să i se dea. Apoi s-a cunoscut de Sfântul om credincios din cei ce-l slujea, două coşniţe : una deşartă şi alta plină
Eutihie scolasticul şi arhiereul lui Dumnezeu. Aceasta la sfătuit să se de ghioci, îi zise : Stai la locul ce se numeşte Bedg, adică Boul şi
tundă, ca cel ce era vrednic să se pună în rânduiala clericilor. Aflându- numărând morţii câţi trec, după numărul lor, deşartă ghiocii în coşniţa
se acesta încă diacon, venit-a la biserica Sfântului Lavrentie într-amiază cea deşartă şi făcând aceasta odată şi de două ori, cunoscu că întru
zi, şi află acolo pe oarecarele pustnic, pe care nu-l ştia nimeni de unde întâia zi au ieşit afară trei sute douăzeci şi trei de suflete, şi a doua zi
era venit, şi arătă Sfântului treptele jertfelnicului. Şi iată se înțelegea făcând asemenea, a încetat puţintel. Şi făcând aceasta până în şapte
întunerece de sfinţi şi glas amestecat, şi cântare înfricoşată, şi toţi erau zile, afla că s-a potolit de tot omorul, cu cea mare şi întinsă rugăciunea
îmbrăcaţi în veşminte albe de străluceau. Acesta fiind împărţitor şi Sfântului. Deci, la înfrânare atât se nevoia, cât n-a băut apă şase luni,
slujitor banilor bisericii, întorcându-se de la locul cel şes de afară, şi fără cât numai miezul unei lăptuci i-a fost şi mâncare şi băutură, sau
având numai o pungă, şi dând mult şi din-destul, şi de vreme ce nu se puţinel pepene. Altă dată struguri sau smochine schimbându-le.
deşerta năvălind mulţimea săracilor spre dânsul. Ajuns-a şi la locul ce Acestea i-au fost hrana, în treisprezece ani şi jumătate ai arhieriei sale.
se cheamă Beve (Boul), deci oarecarele dintr-înşii striga şi zicea, Iar somnul lui era, şezând cu pieptul lipit de genunchii săi. Înfigea şi o
undrea într-o lumânare aprinsă, şi când ajungea focul lumânării la

undrea, cădea undreaua într-un lighean, şi se scula. Iar de se întâmpla Sfântul Iulian, zdrobindu-i-se capul cu lemn, s-a săvârşit.
să nu audă sunetul undrelei, toată noaptea viitoare o petrecea fără de
somn. Acesta luptându-se cu rugăciunea sa spre patimi, întorcea Stih : Lui Iulian cu lemnul capul i s-a zdrobit,
Iar de către Dumnezeu nici de cum gândul nu i s-a clintit,
războaiele vrăjmaşilor. Şi cu postul lui strică foamea cetăţii, şi cu
privegherea sa păzea turma de văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Şi odinioară,
Sfântul Filip de sabie s-a săvârşit.
Vineri seara, îi ziseră Cuviosului : Mâine Părinte va să fie alergătură de
cai; şi era Sâmbăta Rusaliilor, şi răspunzând zise : Alergătură de cai la Stih : Filip prin tăiere ca pe un cal fugar a alergat.
sfânta Cincizecime ? şi căzând în genunchi se rugă lui Dumnezeu să Şi degrab a mers către stăpânul de l-a încoronat,
facă ceva semn de frică ca să se părăsească acest lucru, şi iată într-
amiază zi fiind liniştite de vânturi, se făcură tulburări şi mulţime de Sfântul Eutihian pe grătar de foc s-a săvârşit.
vânt, şi curgere de apă, cât îi sfârşea pe toţi şi fugea poporul de la
priveala cailor, cât n-a fost niciodată frică ca aceea. Oarecare femeie Stih : Eutihian pe grătar s-a ars de foc.
Şi s-a mutat unde este al mucenicilor loc.
fiindu-i bărbatul îndrăcit năzuind către oarecarele om pustnic. Îi zise
acela : Mergi la Preasfântul Ioan Patriarhul Constantinopolului, că
Sfântul Isihie sugrumându-se s-a săvârşit.
acela îl va lecui. Şi făcând aşa n-a greşit, că luând tămăduirea
bărbatului ei cu ruga Sfântului, se duse veselă la casa ei. Cu ruga Stih : Isihie dorind de stăpânul adevărat,
acestuia şi femei sterpe au născut, şi mulţi bolnavi s-au tămăduit După Cu dragoste a primit de l-au spânzurat.
aceia răposând Sfântul în pace și punându-se înainte, mergând
preamăritul Nil eparhul de l-a sărutat, l-a sărutat şi Sfântul pe el, văzând Sfântul Leonid de foc s-a săvârşit.
toţi şi mirându-se. Zisu-i-a şi nişte cuvinte la ureche, care nimănui nu
le-a spus. Deci îl îngropară înlăuntru în altarul Sfinţilor Apostoli, Stih : Văpaia dragostei către Dumnezeu
Leonide Te-a plecat a suferi sila văpăii fără de obide.
precum era vrednic; mărind pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh.
Sfântul Eutihie răstignindu-se s-a săvârşit.

Tot în această zi, Sfântul Diomid, spintecându-se de sabie, s-a
săvârşit. Stih : Eutihie voind Domnului a urma,
Asemenea cu el sufere a crucii patimă.
Stih : Ca fierul arătându-se în fier Diomid a răbdat,
Şi către săbieri bărbăteşte a alergat.
Sfântul Filadelf îngreunându-i-se grumazii cu piatră s-a săvârşit.
Stih : De a trupului greutate prin piatră te-ai uşurat,

Şi către Cer o Filadelfe ca un pun uşor ai zburat.
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând.
Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină
Sfântul Melanip de foc s-a săvârşit. verde săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih : De a şi avut ceva şi negru Melanip, Ca o cămară de mire ţi s-a făcut ţie cuptorul focului, că în multe zile
Dar în foc aruncându-se s-a lămurit.
fiind într-însul închis, nu te-ai vătămat; pentru aceea către Ziditorul tău
ai strigat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfânta Partagapi în mare s-a săvârşit.
Stih : O Partagapi de şi mori înlăuntru mării, Îngeri într-ajutor şi împreună dănţuitori, şi părtaşi cântărilor celor
Dar afli sus marea cea adâncă a îndurării.
negrăite, ai avut Mucenice în mijlocul văpăii, cu care dimpreună strigai
Stăpânului tuturor : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Tot în această zi pomenirea Sfinţilor şi Drepţilor preoţi Eleazar şi
Finees. Şi Sfinţii Mucenici Aitala şi Ammun.
Ca un mire din cămară cu adevărat foarte frumos, ca un trandafir
neveştejit, a ieşit fericitul Mamant din cuptorul focului, pe cei fără de
Aceşti sfinţi clevetiţi fiind către Vavd ighemonul Adrianopolei cei din
minte arzându-i, iar pe credincioşi luminându-i să strige : Bine eşti
Tracia, cum că sunt creştini. Deci întrebându-se de el să-şi spună
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
neamul şi vrednicia ce au, i-au răspuns că sunt creştini. Apoi
poruncindu-le să jertfească la idoli şi neplecându-se, i-a bătut cu vine Al Născătoarei :
de bou atât de mult, încât în bătaie şi-au dat sufletele în mâna lui
Dumnezeu.
Iată acum se plineşte graiul cel mai dinainte al grăitorului de
Dumnezeu Fecioară, că ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi
Cu ale lor sfinte rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte, ai născut pe Dătătorul de viaţă, căruia toţi îi strigăm : Bine eşti cuvântat
Amin. Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 7-a,
Alt Canon,
Irmos :

Irmos : Cel ce ai întemeiat pământul...

Ca şi Daniil gurile fiarelor le-ai astupat, Fericite, cu chemarea
numelui Stăpânului. Pe şarpele cel veninat l-ai omorât, şi pe eretici i-ai
Cela ce ai arătat pe pământ luminător, pe bine credinciosul şi ruşinat, şi ca un biruitor locuieşti cu bucurie în ceruri, cântând : Preoţi
înţeleptul Ierarh, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
părinţilor noştri.
Când cei fărădelege slujitori ai pietrelor fiind orbiţi la suflet, te

Cela ce ai făcut pe marele Ioan păstor adevărat turmei Tale, bine eşti împroșca cu pietre pe tine, Fericite, tu îndreptându-ţi ochiul sufletului
cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. tău celui viteaz şi nebiruit, către Hristos, Piatra cea nesfărâmată, cu
osârdie cântai : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în
Slavă...
veci.
Zburdările trupului biruindu-le Părinte, strigai lui Hristos : Bine eşti

Puitorul de nevoinţă întinzându-ţi cununa de sus, ca unui biruitor, şi
cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
ca unuia ce ai săvârşit lupta cea bună preafericite, te strigă pe tine ca
să-ţi faci către El călătoria cea cinstită şi dulce; cela ce cânţi cu osârdie
: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cela ce te-ai născut din Fecioară pentru noi, şi ai mântuit lumea de Al Născătoarei :
vrăjmaşi, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Mai presus de fire ai zămislit în pântece, pe Cel din Tatăl fără de
Maică, rămânând Fecioară după naştere Preacurată; că naşterea lui
Irmos : Dumnezeu înnoieşte firile întru tine, şi se biruiesc hotarele firii. Pentru
aceea ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu adevărat, Născătoare de
De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, Dumnezeu te cântăm în veci.
cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună
mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine Îl Alt Canon al Cuviosului,
cuvântaţi, preoţi lăudaţi popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmos : Pe Cel ce s-a mărit...
Irmos :
Asemănându-te lui Moise de trei ori fericite, şi în nor primind legea

cea de înţeles a darului, Ierarhe, strigi : Lăudaţi pe Hristos în veci.
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au
minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-
a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de
Păstorindu-ţi poporul Ierarhe, ai năpustit rătăcirea Egiptului, şi fugind
Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
din Babilonul patimilor, ai aflat lăcaş Sionul cel de sus întru toţi vecii.
Bine să cuvântăm pe Tatăl... Jertfitu-ţi-ai sufletul pentru Mântuitorul prealăudate; şi către Dânsul
cu osârdie ai alergat fiind luminat cu frumusețile sfinţitelor tale
Ca unul ce eşti uns cu mirul preoţiei, grăitorule de cele sfinte, slujeşti străduiri; şi cu luptele cele minunate mărite ostaşule, luminătorule al
lumii şi podoaba Bisericii.
cele dumnezeieşti celora ce sunt întăriţi în cuvântul şi în lucrarea bunei
credinţe, preasfinţite. Pentru aceea lauzi pe Treimea cea întru o fiinţă
întru toţi vecii. Unitu-te-ai cu îngerii, având vieţuire îngerească pe pământ; şi cu
dânşii cânţi întru laudă cu bucurie, cântarea cea sfântă a Treimii,
Şi acum..., al Născătoarei. Mamante prealăudate, cel ce eşti plin de mărire neschimbată, cu
dumnezeieştile împărtăşiri.
Pe Cel ce s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi întru dânsa a înnoit
pe Adam cel vechi, minunat şi mai presus de cuvânt : Pe Domnul Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, pomeneşte preafericite,
lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. pe cei ce săvârşesc această dumnezeiască prăznuire a ta cu bucurie, şi
cinstită şi sfântă a ta străduire cu credinţă curată, şi ne fereşte pe noi
Irmos : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Mucenice, de valuri şi de primejdii şi de supărări.
Pe Domnul Cel ce s-a preamărit în muntele cel sfânt, şi în rug prin Al Născătoarei :
foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii. Cine a auzit vreodinioară pe pământ Maică Născătoare de fiu,
neispitită de bărbat, şi Cel ce s-a născut a fi Dumnezeu fără de început
Cântarea a 9-a,
şi de o fiinţă cu Tatăl Cel mai dinainte fără de început, şi cu Maică mai

presus de fire, o minune străină ! O dumnezeiască împărtăşire ! Prin

care ne-am împărtăşit cu Dumnezeu. Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului
de lege în munte, prin foc şi prin rug spre mântuirea noastră a
Alt Canon,
credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...

LUMINÂNDA
Înţelepte Ioane, cela ce prin nepătimire şi prin credinţă, prin dragoste, Podobie : Văzându-te ucenicii...
şi prin nădejde ne-ai arătat nouă cuvinte de viață veşnică, roagă-te să se

mântuiască sufletele noastre. Cu laptele cerboaicei te-ai hrănit, petrecând în munţi Mucenice
Mamante; iar întru privelişte te-ai arătat ca un viteaz, nevoindu-te cu
osârdie şi luând darul biruinţei, ai mers către Dumnezeu,
Ca pe unul ce ai păstorit poporul cinstitei Biserici cu toiagul Sfântului
Duh, şi ai gonit eresurile cele vrăjmaşe lui Dumnezeu Ierarhe, cu toţii te
Slavă..., altă Luminândă a Cuviosului.
lăudăm.
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Slavă...
Noi iubitorii cuvintelor tale, acum cu credinţă lăudăm sfântă şi prea

Ca al unui luminător, şi Ierarh al Bisericii, cu cântări şi cu laude luminată pomenirea ta preaînţelepte, cinstindu-te pe tine Ioane Ierarhe
cinstim fără tăcere sicriul moaştelor tale, fericite Părinte Ioane. cugetătorule de Dumnezeu; căci te-ai arătat dumnezeiesc
propovăduitor pocăinţei, şi înfricoşatei şi cinstitei Treimi apărător,
Şi acum..., al Născătoarei : fericite Părinte; căreia stându-i înainte, adu-ţi aminte de noi,
descoperitorule de cele dumnezeieşti.
Bucură-te râul nestricăciunii cel de-a pururea viu, bucură-te norul
soarelui cel cu totul luminos, bucură-te căruţă a toată Dumnezeirea, Şi acum..., al Născătoarei :
bucură-te sicriul sfinţeniei. Podobie : Văzându-te ucenicii...
Irmos :
Cela ce m-a pizmuit odinioară în rai, pentru viaţa cea dumnezeiască
şi fericită, şi m-a gonit din Eden, vrăjmaşul cel prea viclean şi ZIUA A TREIA
meşteşugăreț acela se omoară acum prin naşterea ta Fecioară.
Sfântul Sfinţitul Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei și Cuviosul
A Crucii Născătoarei :
Părintele nostru Teoctist , cel împreună sihastru cu marele Eftimie .
Podobie : Lumina cea neapusă...
LA VECERNIE
Văzând junghierea Fiului tău cea nedreaptă, lăcrimând şi pieptul
La Doamne strigat-am... Punem Stihirile pe 6, şi citim Podobnice 3 ale Sfântului Mucenic, şi
bătându-ţi strigai : Vai mie Fiule preadulce, cum rabzi Ziditorule pentru ale Cuviosului 3,
oamenii cei osândiţi.
Stihirile Mucenicului, glasul 1
La Stihoavna Laudelor, Stihirile Octoihului.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Și celălalt serviciu după rânduială, și Apolis.
Otpustul.
Purtătorule de Dumnezeu fericite, cu vopselele sângelui tău, ai
luminat sfinţita şi dumnezeiasca ta podoabă, căci cu bunăcredinţă, te-ai
LA LITURGHIE suit din putere în putere, şi din mărire în mărire, și acum roagă-te, să se
Tipica, Prochimenul, glas 7 : Veselise-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule...,
dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Apostolul către Timotei : Fiule Timotei urmat-ai învățăturile mele... Caută-le Duminica 33.
Aliluia... glas 4. Dreptul ca finicul...; Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul ucenicilor săi : Iată
eu trimit pe voi... Caută Miercuri a treia Săptămână. Chinonicul : Bucuraţi-vă drepţii întru
Aducând lui Dumnezeu mai-nainte jertfă fără de sânge, ca un preot
Domnul..., iar de voieşti a face şi slujba Cuviosului, caută-le toate la Arhiereu, şi le după lege, pe urmă te-ai adus pe sineţi ca un prinos deplin, şi jertfă
întrebuinţează precum voieşti.
primită lui Hristos prin sânge, ca un Mucenic prea-adevărat, grăitorule
de Dumnezeu, Preacinstite; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.
Tabere de Mucenici ai adus lui Hristos, Părinte Antime, cu

învăţăturile şi cu faptele tale, îndreptând şi învăţând, şi dându-te pe
sine-ţi pildă aievea, cugetătorule de Dumnezeu; cu care dimpreună
ÎN ACEASTĂ LUNĂ roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glas și Podobie asemenea.

Podobie : A treia zi ai înviat...
Părinte Teoctiste, pomenirea ta cea de bună-cuviinţă, veseleşte

adunarea sihaștrilor, cu podoabele vieţuirii tale, şi cu darurile minunilor, Ceea ce eşti prea milostivă Fecioară, roagă-te Fiului tău, să-mi dea
şi cu strălucirile darurilor; roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor iertare greşalelor mele celor multe, şi izbăvindu-mă din partea celor
noastre pace şi mare milă. dea-stânga, să mă învrednicească Împărăţiei Sale.
A Crucii Născătoarei, asemenea :

Părinte Teoctiste, cu ostenelile sihăstriei tale spăimântând pe
vrăjmaşi, prin rugăciunile tale cele necontenite, de tot s-au contenit
prealăudate, având pe Hristos întru ajutor; pe care acum roagă-L, să
Stând Fecioara lângă Cruce în vremea răstignirii, dimpreună cu
dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. ucenicul cel curat, plângând, striga : Vai mie, cum pătimeşti Hristoase !
Cela ce pe toţi ai mântuit din patimă.
Părinte Teoctiste, păzind cea după chipul lui Dumnezeu, stare a LA STIHOAVNĂ
sufletului tău nestricată, prin vieţuirea cea bună, şi prin starea cea
Stihiriie din Octoih. Slavă... a Cuviosului, glasul al 6-lea :
preacinstită a vitejeştii tale lupte, ţi-ai preamărit numele, arătându-te cu
adevărat zidire a lui Dumnezeu prea-minunate ! Roagă-te dar lui
Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru
aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai
Slavă... a Mucenicului, glasul al 6-lea. pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat;
îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
Preot după lege ai fost, până la sfârşitul tău fericite Antime, slujind
dumnezeieştile şi negrăitele taine, ţi-ai vărsat sângele pentru Hristos
Dumnezeu, şi te-ai adus Lui jertfă bine-primită. Pentru aceea având Podobie : A treia zi ai înviat...
îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat pentru cei ce cu credinţă şi
cu dragoste, săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită, ca să-i Pizmuind vicleanul turma ta Preacurată, în toate zilele dă război
izbăvească de supărări şi de toată primejdia, şi de nevoi. împotriva ei, ca să o facă mâncare luişi. Ci tu Născătoare de Dumnezeu
scoate-ne pe noi din vătămarea lui.
A Crucii Născătoarei, asemenea.

Din Octoih unul cu irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.
Preacurata, dacă te-a văzut pe Tine spânzurat pe Cruce, tânguindu-

Canonul Mucenicului
se, striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu cum suferi patimă de
necinste !
Facere a lui Iosif :
Troparul Sfinţitului Mucenic, glasul al 4-lea. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.
Irmos :
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai
aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru
aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai
născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă. Ca Ție
la sânge, Sfinţite Mucenice Antime, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
ca întru o alăută, întru omorărea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al-lea : Înflorind cu sfinţenie ca crinul în livada mucenicilor Antime, cu
mirosul cel bun al nevoinţelor tale miresmează sufletele tuturor
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu credincioşilor, celor ce cu credinţă te laudă pe tine Ierarhe, şi Mucenice
suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi mult-pătimitorule.
te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, Părintele
nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele Cu învăţături neîncetat întărindu-ţi sufletul prin lupte bărbăteşti, pe
noastre. vrăjmaşul ai stricat, şi neputincios l-ai arătat. Pentru aceea toată
Biserica cunoscându-te pe tine Mucenic nebiruit, te cinsteşte, Fericite.
Şi acum..., al Născătoarei sau al Crucii.
LA UTRENIE Vrăjmaşul cel cumplit văzându-te pe tine înţelepte, că stai bărbăteşte

înaintea divanurilor, s-a mirat, şi prin momeli socotea să-ţi slăbească
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi după Psalm 50.
vitejia ta, dar s-a biruit, şi a căzut trufiile seminţiei lui.
CANOANELE
Al Născătoarei :

dumnezeieşte strigai : Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit.

Din tine Preacurată răsărind Domnul precum a ştiut, a luminat cetele
pătimitorilor, care au urmat patimilor Lui celor purtătoare de viață, şi
morţii celei fără dreptate, prin care ne-a îndreptat pe noi cei ce am
păcătuit.
Cugetătorii de Dumnezeu, avându-te pe tine nădejdea mântuirii,
Fecioară Maică curată, ca pe una ce ai născut pe Cuvântul, cu cuviinţă
Alt Canon al Cuviosului. a petrecut în sihăstrie, Eftimie cel dorit de toţi, şi Dumnezeiescul
Teoctist; cântând Domnului, că cu mărire S-a preamărit.
Facere a lui Teofan,
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Irmos : Cel tăiat pe cea netăiată...
Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii
Fiind aprins de dragostea nepătimirii Părinte, cu ajutorul lui a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti
Dumnezeu, ai potolit săltările trupului, înţelepte Teoctiste; ci acum Doamne.
roagă-te, să ne umplem de lumina cea înţelegătoare, noi cei ce cântăm
Domnului, că cu mărire S-a preamărit.
Datu-te-ai pe sineți celor celor ce te căutau asemenea ca Hristos, şi
ai fost dus la junghiere, ca un miel ales Antime, sfinţind cu sângele tău
Prin dumnezeiasca dragoste, unindu-se cu tine marele Eftimie Părinte pe cei ce te cinstesc.
Teoctiste, şi împreună vieţuind a săvârşit calea sihăstriei, împlinind şi
privind cele cereşti, dimpreună cu tine strigă : Domnului să cântăm, că Prin dumnezeiescul Dar risipind toată înşelăciunea dracilor, ai fost
cu mărire S-a preamărit. dus legat Mucenice, închipuind pe Cel ce S-a legat pentru tine Antime,
şi cu moartea a stricat pe moarte.
Slavă...
Uneltele de arsură, şi cele de chinuire, văzându-le înaintea ochilor

Trudindu-ţi trupul preafericite, şi supunând patimile trupului Părinte
tăi, nu ți s-a smintit gândul, ci cu fierbințeală ai mers către mucenicie,
Teoctiste, arătat ai primit lumina Darului, şi cu acela luminându-te,
Antime mult pătimitorule.

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina
Al Născătoarei :
celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu.
Înfrumusețatu-te-ai Preacurată, născând pe cel mai frumos decât toți Sedealna Mucenicului, glasul 1,
pământenii, pe Fiul şi Cuvântul Tatălui; pe Care iubindu-L vitejii
Podobie : Mormântul Tău Mântuitorule...
Mucenici, s-au luminat cu mărire.
Alt Canon, Sângele tău înţelepte, neglăsuit strigă din pământ către Dumnezeu ca
şi a lui Abel, cugetătorule de Dumnezeu; că de faţă ai propovăduit pe
Irmos : Tu eşti întărirea... Treimea cea nezidită; pentru aceea Antime, fiind încuviinţat cu
păstoria, ai gonit fiarele eresurilor, ca un păzitor al credinţei.
Trupul ţi l-ai omorât cu postirea Cuvioase, iar sufletul l-ai luminat cu
Slavă..., glasul al 4-lea,
darurile dumnezeieştilor haruri. De două ori.
Podobie : Arătatute-ai astăzi...
Slavă...
Pusu-te-ai a fi mai mare părinţilor, şi lumii te-ai făcut luminător

Toată dorirea o ai întors către Stăpânul tău, iar mânia o ai întrarmat toarte vestit, Cuvioase Părinte Teoctiste; pentru aceea neîncetat cinstim
asupra dracilor, cugetătorule de Dumnezeu. pomenirea ta.
Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
Cu cântări lăudându-te sihaștrii cei de Dumnezeu învăţaţi, Stăpână, Pe sprijinitoarea cea fierbinte celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră
te-au lăudat pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai născut pe şi către Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am izbăvit din
Dumnezeu. stricăciune, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioşii să o fericim.
Irmosul :
Al Crucii Născătoarei :

Alt Canon,
Văzând spânzurat pe lemn, Preacurată pe Fiul tău, pătrunzându-ţi-se
Irmos : Ai încălecat pe cai...
sufletul cu mâhnirea, ca o Maică strigai cu jale : Vai mie ! Cum ai apus
lumina mea cea mai presus de ani.
Fiind rănit de dragostea înţelepciunii celei dumnezeieşti, Fericite, ţi-
Cântarea a 4-a, ai petrecut viața fără prihană, şi curăţindu-ţi mintea şi sufletul cu
osârdie ai strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
Irmos :
Curăţindu-ţi gândul de tulburarea patimilor, Slăvite, şi îndreptându-ţi

Îndurate, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au
simţirile cu înţelepciune, ai ajuns la limanul liniştei celei adevărate,
topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
cântând cu osârdie : Mărire puterii Tale, Doamne.
Fiindu-ţi întărit cugetul pe piatra credinţei, cu pietre te-au ucis Slavă...
Mucenice, asemenea ca pe Ştefan; drept aceea te încununăm pe tine cu

laude veselindu-ne. Pentru neclintita nădejde a celor cereşti, a fugit de grijile cele
pământeşti, dumnezeiescul Teoctist; şi liniştindu-se întru sihăstrie, a
Fiind înfocat de râvnă Dumnezeiască, nu ai simţit pătrunderile cele strigat către Stăpânul împreună cu Eftimie : Mărire puterii Tale,
cu fiare arse strădalnice, cela ce eşti podoaba mucenicilor. Doamne.
Fiind uns cu mirul cel sfânt al preoţiei, şi luminat cu cinstita
mucenicie, bucurându-te, al intrat în Sfintele Sfintelor.
Dacă te-ai arătat în lume din Fecioară ca un om, ai dăruit biruinţă
Al Născătoarei : cuvioşilor Tăi, care cu Crucea Ta au gonit pe draci, cu credinţă strigând
: Mărire puterii Tale, Doamne.
Nedespărţindu-se de Sânurile cele Părinteşti Cuvântul, S-a sălăşluit

Cântarea a 5-a,
în sânurile tale Fecioara ca un prunc, vrând să mă zidească de iznoavă
pe mine, care eram supus stricăciunii. Irmos :
rugăciuni.
Lumina Ta Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşalelor
Slavă...
slobozeşte-ne pe noi bunule, pacea Ta dăruindu-ne.
Caută spre noi de sus preafericite, şi îndreptează viaţa noastră, a

Arzându-ţi-se picioarele cumplit strădalnice, ai călcat capul
celor ce cu dragoste săvârşim pomenirea ta, înţelepte.
vrăjmaşului celui fără de trup, şi către ceruri ai călătorit, ca unul ce eşti
împodobit cu cununa muceniciei Sfinţite. Şi acum..., al Născătoarei :
Prin glas dumnezeiesc întărindu-ți-se inima, cu vitejie ai biruit pe Doimea cea împreună locuitoare, şi de Dumnezeu aleasă, ne
vrăjmaşul neamului omenesc, Ierarhe mult-pătimitorule. propovăduiește nouă cea din Preacurata Fecioară, negrăita întrupare a
lui Dumnezeu.
Ca un prinos întreg, ca o junghiere sfinţită, ca o jertfă bine-primită,
Cântarea a 6-a,
ca un Dar dumnezeiesc te-ai adus Împăratului, păstorule şi Mucenice
veselindu-te. Irmos :
Al Născătoarei :
Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile,
Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă scapă, Iisuse
Prin umbra legii, s-a însemnat mai-nainte lumina care a răsărit din Împărate al puterilor.
tine Fecioară cu totul fără prihană, şi a luminat cetele mucenicilor, celor
ce te laudă pe tine.
Fiind cuprins de dureri, şi legat de roată, şi cu făclii despre toate
părţile necontenit arzându-te, te-ai arătat nebiruit, Ierarhe Antime mult
Alt Canon,
pătimitorule.
Irmos : Luminează-ne pe noi...
Laudă înălţa-i lui Dumnezeu arzându-te, pentru aceea ca şi oarecând

Risipeşte cugetele cele viclene, şi săltările trupului nostru le tinerii, ai primit prin rouă răcorire din Cer, purtătorule de chinuri
astâmpără Iubitorule de oameni cu ale Cuviosului tău bine-primite preafericite Antime.

lume prin întruparea din naşterea cea cu bună-cuviinţă a Preacuratei

Tămăduieşte sufletul meu care boleşte nevindecat, că ai putere a Sfintei Maicii lui Dumnezeu, şi v-aţi arătat aleasă pildă de vieţuire
sihaștrilor.
curăţi păcatele ca un preot, Fericite, şi a tămădui bolile, ca un Mucenic
nebiruit.
Irmosul :
Al Născătoarei :
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele
Stârpind odraslele răutății cea ce nu ştii de mire, smulge spinii mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de
iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
patimilor mele cu Darul Celui ce a odrăslit din tine, şi fă sufletul meu
vrednic a odrăsli înţelegeri dumnezeieşti.
CONDACUL Mucenicului, glasul al 4-lea.
Alt Canon, Cel ce Te-ai înălţat...
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

Între preoţi strălucind cu evlavia, şi călătoria muceniciei săvârşind,
slujbele idoleşti le-ai stins, ajutător făcându-te turmei tale, de
Cela ce ca soarele ai răsărit celor de pe pământ, Iuminându-i cu focul Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta pe tine şi cinstindu-te, cu taină
bunei credinţe; şi ai semănat lumina faptelor bune, învăţându-i strigăm ţie : Din nevoi mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, Antime
strălucirea curăţiei, împacă şi acum lumea cu rugăciunile tale Teoctiste. Părintele nostru.
Slavă... ICOS :
Îndeletnicindu-te întru cea de Dumnezeu cugetătoare uimire ai Dându-mi mie cunoştinţă dumnezeiască, negura necunoştinţei,
defăimat toate, cele de pe pământ, şi cu toată înţelepciunea ai ales goneşte-o din inima mea, cu rugăciunile tale, ca să laud cu credinţă
moştenirea cerurilor, Părinte preafericite Teoctiste. sfântă pomenirea ta; întru care cetele îngereşti cu mucenicii se veselesc
dumnezeieşte astăzi; şi oamenii cântări de laude ca nişte flori împletind,
încununează capul tău după vrednicie; cerând de la tine ca să ia iertare
de greşale, şi dezlegare de răutăţile cele din viață, şi de vrăjmaşii cei
Rănitu-v-aţi de dragostea frumuseţii lui Hristos, care s-a arătat în văzuţi şi nevăzuţi să se mântuiască cu rugăciunile tale, Antime Părintele
nostru.
Stih : Vasilisa cu fiare luptându-se le-a biruit.
Şi înaintea scaunului lui Dumnezeu a sta s-a învrednicit.
SINAXAR
Înru această lună în 3 zile, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Fiind domnitor Nicomidiei Alexandru, gonire era asupra creştinilor şi
Antim, Episcopul Nicomidiei. ea fiind pârâtă se aduse înainte-i, şi după întrebare, dacă cunoscu
Domnul neînduplecarea ei, porunci să o bată peste obraz. Deci
Stih : Mucenice Antime de sabie te-ai săvârşit, bătându-se, ea mulţumea lui Dumnezeu; care auzind Domnul, porunci
Şi proslăvindu-te Domnul după moarte perii capului ţi-au înflorit.
să o dezbrace de îmbrăcămințile ei, şi să o bată cu toiege. Iar ca mai
mult mulţumea lui Dumnezeu. Deci tiranul văzând acestea, răbdarea şi
Sfântul Antim se aduse legat către Maximian zăcând acolo de faţă neînduplecarea ei, pornindu-se cu mânie porunci să o bată mai mult. Şi
toate uneltele cele de muncă, şi de vreme ce-l întrebară, mărturisi cu atâta o bătură peste tot trupul, cât se răni peste tot. După aceea i-au
îndrăzneală şi slobod pe Hristos. Deci întâi îi zdrobiră coastele, apoi îl scos tălpile picioarelor, şi strigând ea : Mulțumescu-ţi Doamne
răniră cu fiare arse, şi-l întinseră gol deasupra unei glastre, adică Dumnezeul meu, tiranul porunci să-i pătrundă gleznele, şi-i puseră
hârburi, şi-l bătură cu toiege, şi încălţându-l cu încălţăminte de aramă cârlige, şi legându-o cu lanţuri o spânzurară cu capul în jos, şi dedesubt
arse în foc îl gonea; şi-l legară la o roată, şi apoi îi tăiară şi capul, şi îi făcură foc, băgând smoală şi iarbă pucioasă, şi răşină şi plumb, pentru
tăindu-i-se, îi răsări păr. ca să-i iasă sufletul mai curând de puterea durerilor şi de iuţeala
fumului. Iar sfânta pătimind acestea mulțumea lui Dumnezeu, stând ca
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teoctist, în desfătarea raiului. Văzând aceasta Domnitorul că socoteşte muncile
împreună ajunător cu marele Eftimie. ca nişte jucării, porunci ca să ardă un cuptor şi să o arunce într-însul, şi
arzând cuptorul cumplit, sfânta îşi făcu semnul Crucii, şi intră în
Tot în această zi, Sfântul Zinon în căldare plină de plumb fierbând cu mijlocul văpăii şi stând multe ceasuri, se păzi nevătămată, într-atâta cât
clocote, aruncându-se s-a săvârşit. toţi cei ce priveau se minunau. Iar Domnitorul scoţându-o din cuptor,
slobozi asupra ei doi lei foarte mari, şi sfânta făcând rugă rămase şi de
Stih : Dumnezeiescul Zinon încălzindu-se de dragostea Domnului, dânşii nevătămată. Acestea toate văzându-le Domnul se minună, şi
Cu bucurie a intrat în fierbinţeala plumbului.
umilindu-se cu sufletul, în ce chip sunt judecăţile lui Dumnezeu, căzu la
picioarele Sfintei zicând : Miluieşte-mă roaba lui Dumnezeu cerescului
Tot în această zi, Sfânta Vasilisa, dându-se la fiare, și luplându-se cu
împărat, şi mă iartă de câte rele am arătat spre tine, şi mă fă şi pe mine
fiarele, şi nimica vătămându-i s-a săvârșit.
ostaş împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primeşte pe cei
păcătoşi. Atuncea sfânta mulţumind Atotputernicului Dumnezeu, învăţă Tot în această zi, Sfântul Hariton în groapă de var aruncându-se s-a
pe Domn, şi ducându-l în biserică către Antonie Episcopul îl boteză; săvârşit,
deci iarăşi căzu la sfânta, zicând : Roaba lui Dumnezeu roagă-te pentru
mine să fiu iertat pentru cele ce ţi-am făcut ţie, şi să săvârşesc cu bună Stih : Hariton în groapa cea cu var a intrat,
Şi lumină nestinsă fără stricăciune a aflat.
săvârşire vremea vieţii mele; deci sfânta făcând rugă, iar Alexandru
dând mărire şi mulțumire lui Dumnezeu, numaidecât şi-a dat sufletul
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Arhontiul cu foamea chinuindu-l
către Domnul. Atuncea sfânta îngropându-i trupul împreună cu
s-a săvârşit.
Episcopul, ieşi din cetate afară ca la trei mile, şi aflând o piatră stătu pe
dânsa, şi rugându-se izvorî apă şi bău, şi mulţumi lui Dumnezeu; şi
Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinţi împăratul Constantin
mergând puţinel de acolo în laturi zise; Doamne, primeşte duhul meu cu
cel nou, se săvârşește în Biserica Sfinţilor Apostoli.
pace. Acestea zicând, şi îngenunchind la pământ se duse către Domnul
cu bucurie, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Aceasta aflând
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Polidor, care a mărturisit în
Episcopul Antonie, merse de o îngropă, făcându-i mormântul lângă
Efesul cel nou la anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru, prin
piatra care izvorând fântâna cu ruga Sfintei, se află până în ziua de
sugrumare s-a săvârşit. Pătimirea lui vezi-o în Martirologiul cel nou.
astăzi.
Tot în această zi, Sfântul Aristion Episcopul Alexandriei prin foc s-a Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne ne mântuieşte pe
săvârşit. noi, Amin.
Stih : Aristion ca la un ospăţ la foc a alergat, Cântarea a 7-a,

Şi ales între Mucenici, lui Hristos s-a arătat.
Irmos :
Acest sfânt Aristion, a fost Episcop Alexandriei, şi învăţa la arătare

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat,
liber cuvântul lui Hristos, încă şi bucuria ce aşteaptă pe Sfinţi la
cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
împărăţia Cerului. Şi aşa învăţând fu prins de Domnul Alexandriei, şi
mărturisind pe Stăpânul Hristos, Dumnezeu adevărat, îl băgară în foc, şi
aşa primind fericitul şi doritul său sfârşit, şi-a dat Sfântul său suflet la Văpăile care s-au adus trupului tău, prin apărarea dumnezeieştilor
Dumnezeu. îngeri nevătămându-te nicidecum, s-au întors către cei ce te chinuiau.
Puterea lui Dumnezeu cea Atotputernică a oprit roata care te chinuia

pe tine, şi cu minunea aceasta, s-au întors către credinţă popoarele Aflat-ai sfârşitul ostenelilor tale, Fericite, desfătarea cea din rai, că
necredincioşilor, înţelepte învăţătorule de cele sfinte. prin calea cea strâmtă ai ajuns către lăţimea Împărăţiei Cerului
preaînţelepte, binecuvântând pe Ziditorul tuturor.
Pentru paza poruncilor celor dumnezeieşti te-ai osândit în temniţă,
unde fiind păzit de Hristos, prin dumnezeieştile tale învăţături, te-ai
arătat mântuitor celor ce te păzeau pe tine, Fericite.
Iată că a născut Fecioara pe Dumnezeiescul Prunc, pe care
Al Născătoarei : cugetătorii de Dumnezeu cunoscându-L Dumnezeu şi Domn, striga :
Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Din prisosul iubirii de oameni s-a întrupat Cuvântul din tine Fecioară,
Cântarea a 8-a,
şi mântuieşte pe cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat. Irmos :
Alt Canon, Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-

credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să
Irmos : Tinerii evreieşti... cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cu toată dragostea lipindu-te de Hristos, ai suferit osteneala Propovăduind fără sfială înaintea tiranilor celor fărădelege întruparea
sihăstriei; pentru aceea îndulcindu-te acum de luminile Lui, neîncetat Domnului, ai suferit cumplite mucenicii şi chinuri amare şi dureri,
strigi : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci. Ierarhe Antime mult pătimitorule.
Prinos dumnezeiesc ai adus Stăpânului viaţa ta, şi jertfă bineprimită şi Ca un fier te-ai călit, Fericite, cu focul chinurilor, şi biruind taberele
fără prihană de trei ori fericite, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne cele nenumărate ale dracilor, ţi-ai împletit cununi de biruinţă mărind pe
Dumnezeule în veci. Dumnezeu.
Slavă...
Omorându-te de bunăvoie preafericite, ai dobândit viaţa cea
neîmbătrânită, şi intrarea în rai, şi lăcaşurile cele dumnezeieşti; întru popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
care dănţuind, adu-ţi aminte Antime şi de cei ce te cinstesc.
Al Născătoarei :
Dorit-au cugetătorii de Dumnezeu sihaștri a face bunătate, din

Cu glasuri sfinţite să fericim pe cortul lui Dumnezeu cel neîntinat, pe dragostea înţelepciunii celei Ipostatice, care s-a arătat în lume din tine
sicriul cel însufleţit, pe lauda mucenicilor, pe cea mai aleasă decât Fecioară fără prihană, şi-au sădit bunătăţile cu dumnezeiască cuviinţă;
heruvimii, şi decât toată zidirea. pe care tinerii bine o cuvintează, preoţii o laudă, poporul o preaînalţă
întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Irmos : De şapte ori, cuptorul...
De şapte ori cuptorul, muritorul haldeilor, l-a ars nebuneşte,

Cu laude se săvârşeşte pomenirea ta purtătorule de Dumnezeu, că te- cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună
ai arătat hrănit întru dreptate, cu bărbăţie, cu înţelepciune şi cu curăţie mântuiţi, Făcătorului şi Mânuitorului, au strigat : Tineri bine-L
Părinte înţelepte, strigând : Pe Ziditorul şi Mântuitorul, tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Pe purtătorul de Dumnezeu toţi să-l cinstim cu laude, ca pe unul ce Irmos :
aievea este plin de Dar, şi luminat cu dumnezeieştile străluciri, strigând

: Pe Ziditorul şi Mântuitorul tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii
binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca un trandafir şi ca un crin ai înflorit în casa Dumnezeului nostru.

Luminatul Ierarh împreună cu cel cu numele de veselie Eftimie,
Pentru aceea ne umpli pe noi de miros, făcându-te bună mireasmă a
trupul tău l-au îngropat, iar sufletul l-au dus îngerii în Cer, cântând
Domnului şi patimile cele puturoase le goneşti de la sufletele noastre,
Ziditorului cu bucurie : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L,
Fericite. credinţa, ai stricat măiestriile şi meşteşugirile vrăjmaşilor, şi biruitor

arătându-te, acum înconjori scaunul Atotţiitorului, împreună cu
Astăzi săvârşeşte pomenirea ta cea lăudată cetatea Nicomidiei cea dumnezeieștile cete ale îngerilor şi ale drepţilor, purtând cunună.
vestită între cetăţi, îndemnând pe toţi spre prăznuire, că te-ai făcut ei
Slavă...
purtător de grijă; pe care păstoreşte-o din Cer, Mucenice.
Vieţuind cu curăţie şi cu dreptate şi cu bunăcredinţă pe pământ,

Pământul a primit sângele tău vărsându-se Ierarhe, iar duhul tău s-a
împreună cu oamenii, străluciţi acum în ceruri cugetătorilor de
înălţat la ceruri, ca să se veselească dimpreună cu dumnezeieştile
Dumnezeu sihaștri, dimpreună cu cetele cele fără de trup desfătându-
duhuri, cu care dimpreună adu-ţi aminte şi de noi Antime,
vă, întru lumina cea dumnezeiască; de la care după dreptate v-aţi
dumnezeiască pârga mucenicilor.
împodobit cu cununile muceniciei, ca nişte purtători de biruinţă.
Al Născătoarei :
Sabia cea de văpaie, care oprea mai-nainte intrarea, în rai, dă acum O dumnezeiască şi de Dumnezeu cugetătoare, şi cinstită adunare a
dosul Fecioară, celor ce au urmat cinstitelor patimi ale lui Hristos, care
părinţilor prealuminată ! Cu rugăciunile voastre faceţi mijlocire să se
S-a împuns cu suliţa de bunăvoie, şi pe tine cea preacinstită te cinstesc.
trimită de la Dumnezeu lumii şi bisericilor pace curată unire şi credinţă,
prin rugăciunile cele bineprimite, ale Născătoarei de Dumnezeu
Alt Canon,
preafericiţilor.
Irmos : Spăimântatu-s-au de aceasta...

Irmosul :
Curăţindu-te cu curgerile lacrimilor tale, acum te îndulceşti de lumina Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au
Treimii Teoctiste, stând înaintea Ei de față, şi fiind luminat cu razele
minunat că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-
cele de acolo, caută dintru înălţime către noi, cei ce săvârşim
pomenirea ta preafericite.
Dumnezeu începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Împlătoşându-te cu dragostea şi cu nădejdea, şi fiind îngrădit cu LUMINÂNDA Mucenicului.

Podobie : Văzând ucenicii... omenesc.
Dănţuieşte astăzi cetatea Nicomidiei pentru prăznuirea cea de peste STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea; a lui Efrem Carias.
an a bunului tău păstor, şi saltă avându-l purtător de grijă, care te

păzeşte mai presus de toată vătămarea vrăjmaşilor. Astăzi prăznuiesc toate cetăţile şi satele, dimpreună cu mare cetatea
Nicomidienilor pomenirea cinstitului, ei purtător de grijă, căci şi
Slavă..., alta a Cuviosului. marginile pământului plesnesc din mâini, bucurându-se la prăznuirea de
acum, a sfinţitului Mucenic. Încă şi noi împletindu-i cununi de laude ca
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
de flori, strigăm : Bucură-te păstorul cel bun, care ţi-ai pus sufletul
pentru oi, jertfă şi jertfitorule, preotul şi jertfirea; ţie ne rugăm Antime :
Îngereşte pe pământ ai vieţuit, purtătorule de Dumnezeu Teoctiste,
roagă-te lui Hristos, dimpreună cu luptătorii cei asemenea cu tine, să se
împreună cu marele Eftimie, preaînţelepte; întru rugăciuni şi în postiri,
mântuiască această turmă a ta de lupii cei răi, şi să se învrednicească
şi în multe isprăvi ale privirii celei lucrătoare petrecând. Cu care acum
staulului celui ceresc.
stând înaintea Treimii celei neapropiate, roagă-te pentru noi cei ce te
cinstim pe tine, Fericite. Şi acum..., al Născătoarei :
Şi acum..., a Născătoarei : Podobie : Dat-ai semn...
Strămoşul tău David Fecioară cântând te-a numit munte închegat şi În patul lenevirii zac Preacurată, şi cu lenevire îmi petrec viaţa, şi mă
gras, preacurată Născătoare de Dumnezeu; iar dumnezeiescul Solomon tem de vremea sfârşitului meu Născătoare de Dumnezeu, ca nu cumva
cu cântările te numeşte pat, iar Isaia toiag, şi Iacov scară te-a văzut şarpele cel viclean să răpească smeritul meu suflet, ca un leu fără de
mai-nainte, şi altul uşă, dintru tine Dumnezeu înnoieşte frământătura milă. Pentru aceea sârguind mai-nainte cu bunătatea ta, ridică-mă spre
oamenilor de Dumnezeu Născătoare. pocăinţă mai-naintea sfârşitului meu.
A Crucii Născătoarei, asemenea. A Crucii Născătoarei :
Văzând pe Cel născut din tine înălţat pe Cruce, tânguindu-te cu jale, Văzând mort Preacurata Stăpână, pe Hristos, Cel ce a omorât
ai zis : Fiule Cel ce ai ieşit din pântecele meu negrăit, cum le suferi preavicleanul, ca pe un Stăpân plângându-L şi mirându-se de
acestea Mântuitorul meu ? Cu adevărat voind să mântuieşti neamul îndelungă-răbdarea Lui, strigă : Fiul meu prea dorite, nu uita pe roaba
Ta, nu întârzia Iubitorule de oameni, cela ce eşti mângâierea mea. Sfintelor slăvite Vavila, şi de faţă te desfătezi totdeauna de
îndumnezeire, înfrumuseţându-te, şi cu mucenicia luminându-te, şi
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Apolis. înger arătându-te, cu împărtăşirile cele preacurate. Pentru aceea te
cinstim, şi cu dragoste prăznuim sfinţită adunarea ta vrednicule de
LA LITURGHIE
fericire.
Fericirile glasului al 4-lea, şi a Sfântului din Cântarea a 3-a, 2, și din a 6-a, 2. Prochimen,
glasul al 7-lea : Scumpă este înaintea Domnului... Stih : Ce voi răsplăti Domnului..., Apostolul.
Către Evrei : Fraţilor aduceți-vă de maimarii marii voștri..., Aliluia glasul al 2-lea. Preoţii Tăi Fiindu-ţi picioarele în obezi neoprit ai umblat pe calea care duce la
Doamne se vor îmbrăca..., Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul eu sunt uşa; prin mine de va cetatea cea cerească Cuvioase, purtând cinstitele răni ca nişte podoabe,
intra cineva..., Chinonicul : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., Şi celelalte după obicei.
Vavila preaînţelepte. Şi fiind încununat ca un biruitor prea-adevărat, și
Mucenic nebiruit, şi lucrător de sfinţenie preasfinţit, cânţi dimpreună cu
îngerii cântarea cea dumnezeiască : Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Treimea Cea
de o Fiinţă.
Fiind mai-mare turmei celei cuvântătoare Ierarhe, o ai păscut pe

ÎN ACEASTĂ LUNĂ dânsa la verdeaţa credinței, cu toiagul cunoştinţei, şi o ai mântuit de
ZIUA A PATRA fiare, şi ai veselit pe Dumnezeu, Cela ce dintru înălţime pe tine te-a
păstorit. Pe care propovăduindu-l înaintea celor fără de Dumnezeu
Sfântul Sfinţitul Mucenic Vavila, Episcopul Antiohiei, şi a Sfântului şi fericite, te-ai jertfit ca un miel nevinovat, veselindu-te dimpreună cu
de Dumnezeu văzătorul Moise Proorocul. pruncii cei fără de răutate, Vavila dumnezeiescule.
LA VECERNIE Alte Stihiri ale Mucenicului, Glasul al 4-lea,
La Doamne, strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Podobie : Ca pe un viteaz...
Stihirile Mucenicului, glasul al 6-lea :

În vifor şi în nor pe cât a fost cu putinţă, ai văzut Moise pe Cel fără
Podobie : Toată nădejdea... de trup şi fără de materie. Şi luminându-ţi faţa prin dumnezeiasca slavă,
te-ai arătat puitor de lege lui Israil celui trupesc; dar gândul lui cel
Vopsindu-ţi sfinţita haină în sângele tău, ai intrat Sfinte în Sfintele pământesc, nu avea fire a umbla întru cele dumnezeieşti; pentru că

Darul se dă celor ce văd cele foarte bune. Al Crucii Născătoarei :
Preot după lege, voievod foarte viteaz, te-ai arătat Moise poporului Văzând pe Cruce Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, pe
celui amărâtor, rănind Egiptul; şi despărțind Marea cea Roşie cu viaţa noastră spânzurată, ca o Maică se tânguia, strigând : Fiul meu şi
toiagul, şi cufundând pe vrăjmaşul Faraon, cel cu grumazii înalţi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă.
dimpreună cu taberele lui, ai petrecut în pustiu, hrănind pe Israil cel
STIHOAVNA din Octoih, Slavă... a Mucenicului, glasul al 6-lea.
nemulţumitor.
Stând înaintea divanului tiranului, şi nevoindu-te pentru buna-

Cel ce dă proorocia, a zis lui Moise : Dezleagă-ţi încălţămintele
credinţă, strigai : Iată eu şi pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Cu care
picioarelor Moise, că locul unde stai este sfânt; să nu aduci împreună
dimpreună te-ai încununat în ceruri, Vavila Sfinţite Mucenice, rugându-
cu tine nici un lucru de mortăciune, că iată ți se arată în muntele Horeb,
te neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre de cursele vrăjmaşilor.
prin rug şi prin foc, taina Fecioarei fiicei lui Dumnezeu.
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 6-lea.
Temelie întărită a câştigat Biserica sfinţitele tale nevoinţe, Sfinţite

Mucenice Vavila, pe care o păzeşte neclintită şi nevătămată de lupii cei Fecioară fără prihană, roagă-te Împăratului pe care l-ai născut, şi
răpitori; căci propovăduiește vitejiile tale, şi măreşte pe pruncii, care s- Făcătorului a toată lumea, să se milostivească spre mine robul tău, în
au jertfit împreună cu tine pentru Hristos, fericite. ceasul când va judeca neamul omenesc.
Şi acum..., al Născătoarei : A Crucii Născătoarei asemenea.

Fecioara Preacurata, şi Maica Ta, văzând pe poporul cel fărădelege,
fără dreptate pironindu-te pe Cruce, i se rănea cele dinlăuntru
Umilinţă nu ai suflete nepocăite; ce te zăboveşti ? Tăierea morţii se
Mântuitorule, precum Simeon a zis mai-nainte.
apropie, şi sfârşitul a sosit ca un fur, aleargă de cazi către Născătoarea
de Dumnezeu. Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.
CANONUL Mucenicului.
aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru Facere a lui Teofan.

la sânge, Sfinţite Mucenice Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
mântuiască sufletele noastre. Irmos :
Slavă..., a Proorocului, glasul al 2-lea. Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon
văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i
A Proorocului Tău Moise pomenirea Doamne prăznuind printr-însul cântăm.
Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Marea cea Roşie a sângiurilor tale, asemenea cu Moise trecându-o
Sau aceasta, asemenea.
fără de valuri, Vavila fericite strigai : Să cântăm lui Dumnezeu cântare
de biruinţă.
Suindu-te către înălţimea bunătăţilor Proorocule Moise, te-ai
învrednicit a vedea strălucirea lui Dumnezeu, primind lespezile cele
Dragostea celor pământeşti supunându-o tu dragostei celei
date de la Dumnezeu; şi purtând întru tine Darul însemnărilor, te-ai
dumnezeieşti, ai defăimat viaţa, Vavila, fericite, sârguindu-te a vedea
făcut cinstită laudă Proorocilor, şi mare taină a bunei credinţe.
frumuseţea lui Hristos.
Şi acum..., al Născătoarei.
Ca unul ce doreai de Treimea Cea mai presus de Dumnezeire, ai

LA UTRENIE
murit dimpreună cu trei prunci Vavila fericite, lui Hristos dându-ţi
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi Psalm 50.
sufletul pentru dragostea Ei.
Al Născătoarei :
CANOANELE
Din Octoih unul cu Irmosul pe 6. Şi ale Sfinţilor două pe 8. Primind pe Ziditorul tău, Cel ce însuşi a voit a se întrupa din
pântecele tău fără sămânţă, Preacurată, mai presus de gând te-ai arătat

Stăpână zidirilor. Dumnezeu.
Alt Canon, al Proorocului. Şi acum..., al Născătoarei.
Întru ale Născătoarei de Dumnezeu Clement. Spăimântatu-s-a Moise văzând întâi vedere minunată, împleticire
străină de rug şi de văpaie, care însemna mai-nainte pe Dumnezeu, Cel
fără stricăciune, din Fecioară Maică, pe care l-a văzut cu trup trecând
Irmos : Noianul cel roşu al mării... la mijloc, anii.
Dintre Prooroci mai întâi să se laude Moise, ca unul ce întâi a vorbit Cântarea a 3-a,
cu Dumnezeu aievea faţă către faţă, nu întru năluciri de însemnări, ci Irmos :

ca în chip de trup văzându-L pe Dânsul.
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu care ai înălţat

Ca pe un dumnezeiesc povăţuitor poporului, şi mântuitor neamului cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra
tău lui Israil, te-a dat pe tine Dumnezeu Moise văzătorule de mărturisirii Tale.
Dumnezeu, precum s-a făgăduit Părintelui tău, celui ce prin ungerea
făgăduinţei i s-a vestit mai-nainte naşterea ta.
Nu este sfânt ca Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai înălţat
cornul credinciosului tău Vavila, şi l-ai încununat cu cununa mărturisirii
Avuţie de înţelepciune te-a aflat pe tine, bunătăţile cele mai alese, Tale.
ascunse în mintea lui Dumnezeu ca într-o raclă, văzătorule de
Dumnezeu Moise. Pentru aceea te-a crescut pe tine fiica împăratului şi
Putere mucenicilor s-a făcut Crucea Ta, Doamne, întărind pe prunci
Pronia cea dumnezeiască.
dimpreună cu lăudatul Vavila; şi printr-înşii surpând semeţiile rătăcirii
Slavă...
celei fără de Dumnezeu.
Lepădatu-te-ai prealăudate, ca un văzător de Dumnezeu din pruncie Puterea diavolului, a lipsit până în sfârşit Hristoase, că se biruieşte
de tot sânul, şi hrănindu-te cu laptele cel curat al maicii tale, însemnai cel tare de pruncii cei fără de răutate şi de dumnezeiescul Vavila, şi se
foarte aievea vrednicia ta cea prea aleasă, de apropierea către
batjocoreşte de dânşii. Irmosul :
Al Născătoarei : Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu

putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Puterea şi lauda mea este Hristos, Cel ce a răsărit din tine îmbrăcat
CONDACUL Proorocului, glasul al 2-lea.
cu chip de rob Născătoare de Dumnezeu, şi din robia diavolului cu
bunătatea Sa ne-a mântuit pe noi.
Ceata Proorocilor împreună cu Moise şi cu Aaron, cu veselie se
Alt Canon, veseleşte astăzi, căci s-a plinit sfârşitul proorociei lor asupra noastră.
Astăzi străluceşte Crucea, prin care ne-ai mântuit pe noi Hristoase
Irmos : Arcul celor puternici a... Dumnezeule. Cu ale cărora rugăciuni miluieşte-ne pe noi.
Cu totul te-ai umplut de cunoştinţa cea negrăită, văzătorule de CONDACUL Sfinţitului Mucenic, glasul al 4-lea.
Dumnezeu; că Duhul Cel Prea Sfânt, prin înger te-a învăţat pe tine Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
ştiinţa celor mai dinainte.
Măririle credinţei în inima ta punându-le, o ai păzit Sfinţite Mucenice

Purtând luminat dumnezeieştile raze, cu semnele cele dumnezeieşti ai Vavila, netemându-te de muncitori, sluga lui Hristos. Pentru aceasta
spăimântat Egiptul, minunat prefăcând firea elementelor, preaînţelepte. păzeşte-ne pe noi.
Chipul tău cel frumos strălucea, Fericite, cu lumina dumnezeieştii Sedealna Sfântului, glasul al 3-lea.
raze; pentru aceasta pe toţi i-ai tras către dumnezeiasca frumuseţe. Podobie : Pentru mărturisirea...
Fiind înfierbântat de mărturisirea credinţei, ai stins credinţa cea rea a
înşelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; şi făcându-te
Veselitu-te-ai la faţă preaînţelepte, încredinţându-te de priceperea jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcoreşti marginile lumii;
vederii celei înfricoşate, dar te-ai oprit de glasul Domnului, Celui ce S-a Părinte Cuvioase ! roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă
născut din fecioară cu trup.

mare milă.
Hristos îmi este putere, Dumnezeu şi Domn, strigai înaintea
Slavă..., a Proorocului, glasul al 4-lea.
divanurilor celor tirăneşti, neîngrozit de înfricoşări, în Domnul
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi... veselindu-te, Sfinţite Mucenice Vavila.
Ştiindu-te ca pe unul ce eşti mai întâi decât toţi Proorocii, cu Aducând Domnului jertfă fără de prihană, înfricoşată fără de sânge,
bunăcredinţă te lăudăm credincioşii; căci întâi tu ai văzut pe te-ai adus şi pe sine-ţi junghiere nespurcată prin sânge, Sfinţite
Dumnezeu, pe cât era prin putinţă a-l vedea oamenii. Mucenice Vavila.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.

Cugetul cel tânăr al pruncilor, ca un îndreptător de tineri înţelept,
hrănindu-i cu laptele cel duhovnicesc l-ai adus jertfă nespurcată,
Pe sprijineala cea fierbinte a celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră, Cuvioase Sfinţite Mucenice Vavila.
şi către Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am mântuit din
stricăciune; pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o fericim. Al Născătoarei :
Al Crucii Născătoarei, asemenea.

Știindu-te lăcaş preasfinţit al lui Dumnezeu, pe tine cea singură
nespurcată, care întreci pe toţi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu,
Văzând pe Cruce spânzurat pe Fiul tău, Preacurată, sfărâmându-ţi-se cu sfinţite glasuri te fericim.
cele de Maică dinlăuntru, cu jale strigai : Vai mie Fiul meu ! Cum ai
apus lumina mea cea fără de ani. Alt Canon,
Cântarea a 4-a,
Irmos : Văzându-te Biserica înălţat...
Irmos :
Gângăvia limbii şi a glasului tău, schimbându-se prin dumnezeiască
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu rânduială, văzătorule de Dumnezeu, te-ai arătat slujitor de tainele cele
dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul înfricoşate ale lui Dumnezeu, şi cu răni ai lovit Egiptul.
prăznuind.
Mărindu-te pe tine cu credinţă, ca pe un puitor de lege învăţăturilor dragostea Ta şi către nebăgarea în seamă de moarte.
lui Dumnezeu celor prea-mărite, şi cu anevoie a se pricepe, strigăm :
Văzătorule de Dumnezeu, Moisi, fă-ne nouă binevoitoare dumnezeiasca Luminându-se cu dumnezeiască cunoştinţa Ta, Sfinţitul Mucenic
putere. Vavila, pe toți îi învăţa Doamne, ca numai pe Tine să te cunoască Fiul
lui Dumnezeu adevărat, care de la întuneric şi de la rătăcire ne-ai
Slavă... mântuit.
Cele întâi născute ale Egiptului le-ai ucis, precum şi Hristos a omorât Fiind ales din dumnezeiasca Ta rânduială Sfinţitul Mucenic Vavila, a
tăria diavolească; că cele ce lucrai tu, cu adevărat era însemnare celor paşte turma Ta cea cuvântătoare, Ție Cuvinte al lui Dumnezeu aduce
viitoare, pururea pomenite. sângele său, povăţuind pe toți cu înţelepciune către calea mântuirii.
Şi acum..., a Născătoarei : Al Născătoarei :
Auzind Moise pe Dumnezeu strigându-l din văpaie şi din rug : Nu te Pe Stăpânul tuturor, Cel ce S-a născut din tine, Preacurată, plecându-
apropia aici, că locul este sfânt ! Cu cuviinţă a scris mai-nainte, că va L cu rugăciunea, roagă-L; ca de toată stricăciunea cea potrivnică să
să se nască Hristos cu trup din Fecioară curată. izbăvească pe robii tăi, cei ce te mărturisesc pe tine Maică Fecioară.
Cântarea a 5-a, Alt Canon,
Irmos : Irmos : Tu Doamne, lumina mea...
Dumnezeiască strălucirea Ta bunule, sufletele celor ce mânecă la Lovit-ai Marea cea Roşie cu toiagul tău, o văzătorule de Dumnezeu,
Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte a lui şi ai arătat puterea lui Dumnezeu, şi ai însemnat într-însa tăria
Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura dumnezeieştii Cruci.
greşalelor.
O ce îndrăzneală cu dragoste ! O ce dovedire de suflet curat ! Că ai

Dumnezeiescul Tău Dar, Iisuse, cu adevărat l-a primit de la înălţime zis către Dumnezeu văzătorule de Dumnezeu : De mă cunoşti pe mine
Sfinţitul Mucenic Vavila, încât şi pruncii cei tineri, s-au îndemnat către mai mult decât pe toţi, arată-te mie de faţă.
Asemănându-se lui Hristos pururea pomenitul Mucenic şi nevoitor,

Fiind acoperit cu piatra, nu ai văzut chipul lui Dumnezeu, ca unul ce mai înaintea turmei şi-a dat sufletul său, mutându-se de la stricăciunea
este ascuns, ci numai dosul care închipuiește întruparea Cuvântului o ai morţii, către viaţa cea veşnică.
cunoscut văzătorule de Dumnezeu.
Nestatornicia pruncilor, cu înţelepciune o a întărit prin patimile sale,
Slavă...
Vavila preafericitul nevoitor, mutându-i de la pământ către viaţa
Cerului.
Prin rugăciune, a plouat mana în loc de apă odinioară Moise
văzătorul de Dumnezeu, şi a hrănit cu cârstei pe Israil. Al Născătoarei :
Şi acum..., a Născătoarei :
Prin naşterea ta, am scăpat din legăturile osândirii, şi dintru ale
blestemului, binecuvântată Fecioară; că numai tu ai întrupat pe
Intrat-ai aievea în nor şi ai aflat cele negrăite, o văzătorule de Dumnezeu pe pământ, din curatele tale sângiuri, ceea ce eşti fără
Dumnezeu, că va să se nască din Fecioară, Dumnezeu cu trup pe prihană.
pământ.
Alt Canon,
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...

Irmos :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Având oaste tare a Dumnezeului lui Israil, ai surpat şapte neamuri,
Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea ale răutăţii cananeilor, dând pământul lor poporului tău întru moştenire.
mult-Milostive.
Negrăit intrând Moise în norul cel dumnezeiesc, a luat lespezile
Văzând marea vieţii că se învăluieşte de viforul rătăcirii, Vavila legilor, cele scrise cu degetul lui Dumnezeu; căci El era Cel ce te chema
pururea pomenitul nevoitor, strigă : Scoate viaţa mea din stricăciune pe tine, fiind tu ca o slugă mare a Lui.
mult-Milostive.
Stând de faţă Dumnezeu a ascultat glasul lui Moise celui văzător de
Dumnezeu, pentru ca să-l arate înaintea poporului înfricoşat tăinuitor

măririi Sale. De deşertăciunea lumii arătat cugetând, te-ai înstrăinat de lume, şi
urmând patimii lui Hristos, ai omorât patimile trupului, şi luându-ţi
Ca unii ce suntem fii după Legea Darului, primim binecuvântarea, Crucea ta ai urmat Ziditorului tău Mucenice. Şi acum petrecând
lăudându-te pe tine, Fericite, şi evreilor le luăm acum dreptul de întâi- împreună cu Dânsul, roagă-te pentru cei ce după adevăr te cinstesc pe
născut, ca odinioară Iacov lui Isav. tine, o mult-pătimitorule.
Şi acum..., al Născătoarei : SINAXAR
Din descoperire dumnezeiască, te însemnează mai-nainte pe tine Întru această lună în 4 zile, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic
lăudatul Moise, ca un sicriu, Născătoare de Dumnezeu, acoperit cu aur Vavila Arhiepiscopul Antiohiei celei mari, şi a celor dimpreună cu
peste tot, cu strălucirile Duhului întru mărirea lui Dumnezeu. dânsul Sfinţi trei prunci, care prin sabie s-au săvârşit.
Irmosul : Stih : Vavila care odinioară jertfea pe însuşi Hristos,

Împreună cu copiii se jertfeşte prin sabie a patra zi pentru Hristos.
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine; de

sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din
Acesta a gonit din Biserica lui pe împăratul Numerian, care intrase
într-însa, căci ucisese pe fiul împăratului perşilor, pe care îl avea zălog.
coasta Ta.
Drept aceea l-au băgat în fiare şi l-au purtat pe uliţă, apoi i s-a tăiat
CONDACUL Sfântului Vavila, glasul al 8-lea. capul şi lui şi celor trei tineri.
Podobie : Ca nişte pârgă...

Tot în această zi, Sfântul Vavila dascălul de la Antiohia dimpreună cu
cei de sub ascultarea lui optzeci şi patru de copii, de sabie s-au săvârşit.
Ca pe un propovăduitor al bunei credinţe, şi întărire nevoitorilor,
Stih : Plata ta de la copii pentru învăţătură,
Biserica te măreşte pe tine prealăudate, luminându-se astăzi. Ci ca cela
Vavila dumnezeiescule îţi este a tăierii împărtăşire.
ce ai îndrăznire către Domnul, roagă-te Vavila, ca în pace desăvârşit, să
păzească pe cei ce te măresc, şi te laudă pe tine, o mult-pătimitorule. Stih la copii : Pentru credinţa către Stăpânul, cu fierbinţeală,
Aleargă copiii la tăierea de sabie cu îndrăzneală.
ICOS
Împărăţind maximian la Nicomidia, creştinii se ascundeau pentru şi nu vom jertfi; atunci întorcându-se împăratul către ceilalţi prunci, le
zicea : jertfiţi cel puţin voi, ca să nu păţiţi mai rele decât cele ce au păţit
gonirea ce era împotriva lor. Deci mergând oarecine la împăratul, îi zise
aceştia. Iar ei încă strigară : Creştini suntem şi noi, nu vom jertfi; ci
: împărate, oarecare bătrân anume Vavila, şade într-o cămară ascuns, şi
anatema să fii tu şi dumnezeii tăi. Atuncea porunci să-i bată şi pe
învaţă pe pruncii celor nebuni să nu cinstească pe dumnezei, ci să
aceştia foarte, şi să-i bage în temniţă, şi să se chinuiască de foame. Iar a
cinstească pe cel răstignit. Şi îndată trimiţând cu dânsul ostaşi, aduseră
doua zi porunci de spânzurară pe dascălul şi-l bătură foarte rău cu vine
pe Vavila cu ucenicii lui înaintea împăratului. Şi-i zise împăratul : De ce,
crude, şi pe prunci tot câte pe unul îl întrebă, lepăda-se-vor de Hristos
o bătrânule, eşti cuprins într-atâta rătăcire, spre un om ce a murit
şi de dascălul lor, şi văzând că nu vreau să se lepede a poruncit să li se
degrab, şi s-a omorât de jidovi, şi nu te închini la dumnezei, la care se
taie capetele tuturor împreună şi dascălului. Deci, mergând înainte
închină toată lumea ? De ce amăgeşti şi pe pruncii nebunilor, să nu se
Sfântul la locul cel rânduit cu cei optzeci şi patru de ucenici ai săi,
închine la dânşii ? Iar Sfântul răspunse : Dumnezeii păgânilor o
cântă : Iată eu şi pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Şi sosind la locul
împărate, sunt draci, iar Dumnezeul nostru a făcut cerurile; ci tu şi cei
sfârşitului, după porunca tiranului, întâi se tăie capul Sfântului Vavila,
ce sunt cu tine fiind orbi nu vedeţi adevărul. Aceste cuvinte aduseră pe
apoi tăiară şi pe prunci. Iar oarecarii credincioşi evlavioşi mergând
împăratul şi pe cei ce erau cu dânsul la mânie, şi porunci la patru ostaşi
noaptea, şi punând într-o corăbioară moaştele, le-au dus la Bizantia, și
să-l bată cu pietre peste obraz, peste coaste şi peste vine. Deci bătându-
punându-le către partea de miază-noapte, afară din cetate în trei sicrie
l şi roşindu-i lot trupul de Sfântul său sânge, strigă Sfântul zicând :
unde este satul ce se cheamă Moni. Dat-au lauda şi mulţumirea lui
Mulţumescu-ţi Doamne, că fiind eu bătrân şi slab, mă făcuşi mai tare
Dumnezeu.
decât împăratul cel putred şi semeţ şi puternic. Atuncea porunci să-i
zdrobească umerii şi gleznele, cu pietre, şi după ce-i zdrobiră toate
Tot în această zi, Sfântul Teoctim și Teodul, care dintre slujitorii
încheieturile, îi puseră legături grele la grumazi; şi băgându-i picioarele
muncitori crezând, în foc s-au săvârşit.
în gros îl puseră la temniţă. După aceea aduseră pruncii optzeci şi patru
fiind la număr, parte bărbătească şi femeiască, şi începu împăratul a-i
Stih : Teotim dimpreună cu Teodul au murit,
lua cu cuvinte amăgitoare, iar ei nu răspundeau, ci adesea se întorceau Şi împreună ca un rob pe Domnul l-au cinstit.
unii la alţii. Deci, văzând că nu răspund osebi pe zece dintr-înşii, cei
mai mari la vârstă, şi le zise : Iată voi ca nişte înţelepţi supuneţi-vă Tot în această zi, Sfântul Prooroc Moise, cu pace s-a săvârşit.
poruncii mele, şi faceţi jertfă la dumnezei, şi veţi fi în palat cu mine,
îndulcindu-vă de mult bine. Atuncea Ammonie şi Donat ziseră Stih : Nu după piatră, nici părțile cele din dos priveşti,
Ci în față pe Dumnezeu acum Moise îl cinsteşti.
împăratului : Noi fiind credincioşi, nu îngăduim a jertfi la draci surzi şi
muţi; deci porunci ca să-i bată, şi bătându-i zicea : Noi suntem creştini
Acesta s-a născut în Egipt şi l-a luat; din apă fiica împăratului, şi l-a Hristos. Deci trecând Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta
făcut eişi fiu, şi l-a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor. Deci el că este creştină, şi aducând-o înaintea lui ispitea să o înşele cu amăgiri,
înaintând cu vârsta şi făcându-se de patruzeci de ani, a ucis un bărbat şi să o despartă de Hristos, şi de vreme ce nu vrea să se supună,
egiptean căci bătea pe un evreu. Drept aceea temându-se a fugit la poruncit-a ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând
pământul lui : Madian, şi acolo luându-şi femeie anume pe Sepfora fata pe Domnul şezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o
lui Iotor, i s-a arătat Dumnezeu în para rugului, şi plinind acolo întărea, socotii bătăile ca o nimica. Deci văzând împăratul întărirea şi
patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogorât la Egipt către neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se o slobozi. Şi atunci deschizând
Faraon, ca să-l facă să trimită pe evrei să facă jertfă lui Dumnezeu, şi în Asia sălăşluire de oaspeţi, odihnea pe toţi şi-i lecuia şi sufleteşte şi
de vreme ce acela nu vrea să asculte, îndată a bătut Egiptul cu zece trupeşte; şi Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a
răni. Deci luând poporul cu pronia şi voia lui Dumnezeu, cu argint şi cu trăit Traian; iar dacă a murit acela, împărăţind Adrian ginerele său, şi
aur, şi trecându-i marea şi învâţându-i cu semne, i-a întărit cu legea. Şi înştiinţându-se de cele pentru sfânta, trimise slujitori de o aduse
pentru că a mâniat pe Dumnezeu cu grăirea împotrivă, suindu-se în înaintea lui şi-i zise : Spune-mi bătrâno, de câţi ani eşti, şi de ce neam,
munte a murit, fiind de o sută şi douăzeci de ani, şi a apucat înainte de şi în ce stare te afli ? Iar sfânta răspunzând zise : Domnul meu Hristos
venirea lui Hristos ani o mie patru sute optzeci şi cinci. ştie de câţi ani sunt şi de ce neam. Împăratul zise : Dezbrăcaţi-o de
haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i, să răspundă cu cucernicie
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din ficele lui Filip spre cele ce o întreabă împăratul; şi aşa bătându-o cumplit, avea
Apostolul. psalmul în gura ei, şi obosind cei ce o băteau, porunci altor slujitori să-i
bată piroane prin tălpile picioarelor. Şi făcându-se şi aceasta, şi
Stih : Către ceruri Ermiona s-a călătorit, mulţumind sfânta lui Dumnezeu, mai vârtos se aprinse mânia tiranului,
Şi sufletului mântuire şi-a dobândit. şi porunci să topească într-o căldare smoală şi plumb cu iarba pucioasă,
şi să arunce pe sfânta într-însa. Deci, dacă se înfierbântă căldarea
Filip Preasfântul Apostol, care a botezat pe famenul Candachie avut- foarte, sfânta căutând la Cer, îşi făcu cruce şi intră într-însa, şi îndată se
a patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de Proorocițe şi stinse focul şi se vărsă plumbul. Deci. Văzând împăratul zise : Mai daţi
fecioare, dintru care Ermiona şi Eutihia s-au dus în Asia căutând pe foc căldării ca să i se topească oasele, şi dând foc căldării, vedea pe
teologul Ioan, şi neaflându-l căci se mutase, aflat-au pe Petronie sfânta stând într-însa ca pe nişte rouă, şi zise sfânta către tiranul; Viu
ucenicul lui Pavel Apostolul, şi luând învăţătură de la dânsul, urmă este Domnul Dumnezeul meu, ca precum nu simţi tu focul şi arsura
obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meşteşugul doctoriei. căldării aşa nici eu. Deci, mirându-se el de aceasta, s-a sculat din,
Drept aceea venea mulţime multă, şi lecuia pe toţi, chemând numele lui scaunul lui, şi atingând cu mâna lui de căldare, îndată i se despuie
pielea cu unghii cu tot. Atunci sfânta zicând : Mare este Dumnezeul
creştinilor, aţâţă cu mânie pe împăratul, şi arzând o tigaie până s-a roşit, Cu roua sângelui său focul muceniciei l-a stins.
aruncă într-însa pe sfânta goală; iar îngerul Domnului care era cu Stih : La trei nevoitori focul le este scară,
dânsa, risipind focul tigăii într-o parte şi într-alta arse pe mulţi din cei Prin care s-au suit la Cer fără împiedicare.
ce se aflau acolo, iar ea ca pe nişte iarbă verde şezând în tigaie, lăuda şi
mărea pe Dumnezeu. Deci, văzând Adrian împăratul această preamărită Aceştia pentru mărturisirea cea întru Hristos, după alte multe munci
minune, se cutremură, şi porunci să o scoată din tigaie temându-se ca din porunca lui maximian se băgară într-o baie înfierbântată, şi scăpând
nu cumva şi el să se topească de foc; şi dacă ieşi zise către dânsul; de acolo prin dumnezeiescul înger, le tăiară picioarele cu tesla, şi
împărate Domnul meu m-a întors spre somn în tigaie, şi văzui unde mă aruncându-i în foc, şi-au primit sfârşitul.
închin-am marelui dumnezeu Iraclie. Iar el bucurându-se îi porunci să
intre în capişte. Atuncea sfânta făcând rugăciune întru sineşi către Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petronie, Haritina, Zarvil, Tatuil și
Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, îndată se făcu tunet din Cer, şi Veveea,
căzând jos la pământ idolii care erau în capişte, se zdrobiră şi se făcură
ca pulberea, şi ieşind zise împăratului : Intră înlăuntru de-ţi ajută Stih : Tatuil și Veveea odată s-au tăiat,
dumnezeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale. Deci intrând împăratul, Şi viaţa adevărată în Cer şi-au aflat.
şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap afară din

Stih : Necinstind Zarvil spurcata necredinţă,
cetate, şi luându-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate, şi neîngăduind-o De pietre suferă sfârşit cu bună-cuviinţă.
să-şi facă rugăciunea, repezindu-se cu obrăznicie asupra ei să-i facă
ceva, le secară mâinile. Deci, căzând la sfânta, şi crezând cu tot sufletul Aceştia au fost pe vremea împăratului Adrian, dintre care Tatuil era
în Domnul nostru Iisus Hristos se însănătoşiră, şi rugară pe sfânta ca să
popă drăceştii înşelăciuni adică idolilor. Deci, vânându-se de oarecarele
se roage pentru dânşii să-şi dea sufletele lor către Domnul înaintea ei, şi
Episcop, a venit la credinţă; drept aceea fu bătut cu toiege de Avgar
aceasta făcându-se răposară, aşa şi ea răposă cu pace, aproape de
Domnitorul, şi-i arseră obrazul, şi legându-i mâinile înapoi îl bătură pe
acelaşi loc. Deci, venind oarecari credincioşi binecinstitori, şi luându-le
pântece, şi spânzurându-l de o mână, îl chinuiră pârjolindu-l dedesubt
moaştele le puseră în Efes în loc ales şi însemnat, întru mărirea Tatălui
cu foc. După aceea băgându-l într-un teasc de lemn, îl fierăstruiră la
şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
cap şi prin sabie se săvârși, împreună cu soru-s-a Veveea.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor,

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor trei mii şase sute şi douăzeci și
Ammian și Iulian, ce se trăgeau din satul Candavlu.
opt de Mucenici.
Stih : Chentirion de dumnezeiască dragoste fiind aprins,

Aceştia se aflară ascunşi în munţii şi peşterile Nicomidiei, pe care

Maximian, muncindu-i cu nenumărate munci i-a omorât. Cu fulgerele tale cele prea luminoase, luminează inima mea cea
întunecată, ceea ce ai născut pe pământ, pe soarele Hristos, Fecioară,
Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe căreia pururea îți cântăm : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe
Dumnezeu cu trup.
noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Alt Canon,
Irmos : Irmos : Tinerii lui Avraam...
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe În vedenii de taină dumnezeieşti, dumnezeiesc zugrav făcându-te,
haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a toată închipuirea cortului cea înţeleaptă, prin cuvinte meşteşugindu-o,
striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. lucrarea o ai dat lui Vaseleil mai-marelui meşter, o Moise.
Mai-marii cetelor celor cereşti astăzi văzând pe tineri, biruitori Să preoţească îndrăznind Core dedemult împotriva ta, s-a arătat
împotriva rătăcirii, şi pe dumnezeiescul Vavila bucurându-se, pogorându-se în iad de viu, desăvârşit moștenindu-l, Dumnezeu ţie
dimpreună strigau lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor Moise păzindu-ţi cinstea împărăţiei şi a preoţiei.
noştri.
Slavă...
Darul Stăpânului cel purtător de lumină, a luminat pe credincioşii cei

ce s-au adunat, îndemnându-i să strige cu bucurie : Bine eşti cuvântat Arătatu-s-a Mihail cerescul Voievod, împreună cu tine fiind
Dumnezeul părinţilor noştri. căpetenie a neamului evreiesc dedemult Moise, şi dumnezeiesc păzitor
trupului tău, că pe începătorul răutăţii, fiind împotrivitor l-a ruşinat.
Tiranul nu se dumirea, în ce chip va ajuta celor ce nu erau dumnezei;

iar Dumnezeiescul Vavila îndeamnă a striga Preasfintei Treimi : Bine
eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine, dumnezeiescul toiag al lui Aaron, ce a odrăslit, te-a închipuit
Al Născătoarei : Născătoare de Dumnezeu, dezlegare tuturor păcatelor; că curăţire
pământenilor te-ai făcut, şi izbăvire de înfricoşata îngrozire a lui laudă, şi-L preaînalţă, întru toţi vecii.
Dumnezeu spre noi.
Alt Canon,
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile tinzându-şi...
Irmos :
Slugă lui Dumnezeu cu dreptate te-ai numit, şi te-ai făcut cu faptele

Pe Dumnezeu Tatăl Ziditorul, pe Fiul Cel de o fiinţă, şi pe
ca un blând. Pentru aceea ţi s-a arătat ţie Domnul, mai mult decât
Dumnezeiescul Duh, tinerii cei din văpaie, se îndemnau a cânta :
tuturor Proorocilor, Moise, şi purtător de Dumnezeu făcându-te, te-a
Binecuvântați pe Domnul toată făptura, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
învăţat a cânta cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Astăzi fraţilor pomenirea Sfinţitului Mucenic Vavila, pe tinerii cei din
văpaie, a cânta îi îndeamnă : Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile
Ca un tainic al lui Dumnezeu, şi slujitor, şi împărat lui Israil,
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
arătându-te Moise văzătorule de Dumnezeu, ai propovăduit că va să
vină Hristos cu trup, scriind mai-nainte înfricoşata şi dumnezeiasca Lui
Tinerii astăzi ucenicii preotului şi Mucenicului Vavila, împreună cu venire către oameni, Căruia aievea te-ai arătat, şi închipuire însufleţită
bătrânul încununându-se, a cânta se îndeamnă : Binecuvântaţi pe Lui, şi Prooroc credincios.
Domnul toate lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu cuvânt de proorocie, şi cu feţe de poruncă conducând poporul cu

Ungerea cea preoţească a preotului şi Mucenicului Vavila, cu credinţă, cu semne şi cu arătări de minuni l-ai îndreptat fiind de
ungerea sângelui mai mult se măreşte. Pentru aceea pe Domnul toate Dumnezeu, ales stăpân, văzătorule de Dumnezeu; drept aceea te-ai
lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. adaos către părinţii tăi cu mărire.
Al Născătoarei : Bine să cuvântăm pe Tatăl...
Cu trup ai născut pe Dumnezeu, care ţine toate cu mâna, şi în braţe Suindu-te în munte ca în Cer, cu poruncă dumnezeiască, ai văzut cu
Fecioară pe Acesta l-ai purtat; pe care toate lucrurile ca pe Domnul Îl duhul pământul celor blânzi preaînţelepte; iar cu simţirea ai privit
desfătarea făgăduinţei, şi mutându-te de la pământ, din rânduială
dumnezeiască ţi s-a ascuns trupul tău. minunatul Vavila să-i fericim.
Aflând răsplătire ostenelilor tale de la Hristos, darea minunilor, şi
moştenirea veşnică Vavila dumnezeiescule, cânţi dimpreună cu îngerii :
Nimenea nu s-a numit văzător de Dumnezeu rnai-naintea ta, Moise Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Treime, Ceea ce toate le lucrezi, şi toate le poţi.
mărite, slugă a lui Hristos; că ai văzut toate închipuirile Fecioarei, care
însemnau mai-nainte dumnezeiasca ei naştere, căci în văpaia rugului ai
Să luăm vindecări de patimi, alergând la cortul cel lăudat al
văzut chipul Cel nevăzut.
nevoitorilor, că întru dânsul sunt de faţă cetele îngerilor, şi duhurile
Irmos : Să lăudăm bine să cuvântăm... drepţilor, şi mai ales Stăpâna tuturor, dimpreună cu minunatul Vavila,
împărţind tămăduiri.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a Al Născătoarei :
încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii
cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile
Cântare aduc ţie Fecioară Stăpână din buze spurcate eu ticălosul,
Domnului pe Domnul.
rugându-mă : Scoate-mă din noroiul faptelor mele, şi pe toţi cei ce te
Cântarea a 9-a, laudă acum, învredniceşte-i dea-dreapta măririi Fiului tău.
Irmos :
Alt Canon,
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, s-a arătat
oamenilor Cuvântul întrupat; pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe Făcutu-te-ai însuţi văzător Domnului, de Dumnezeu văzătorule, şi
tine te fericim. după moarte nu prin semne întunecoase văzând pe Hristos ca mai-
nainte în piatră, ci cu trup omenesc, care strălucea cu lumina
Hristos a arătat oamenilor cale lesne a se sui către înălţimea cerurilor dumnezeirii.
prin Cruce; pentru aceea se biruieşte moartea de oameni, căci nici
pruncii cei tineri nu s-au spăimântat de dânsa; pe care dimpreună cu Muntele Tabor s-a slăvit cu mult mai bogat decât Sinai, unde Moise
din morţi, şi Tesviteanul din latura celor vii, vedea pe Hristos împreună lăudăm pe tine Vavila, Sfinţitule Mucenice.
cu Apostolii, schimbându-se la faţă, ca pe un Dumnezeu adevărat.
Al Născătoarei, Asemenea :
Slavă...
Pe cei ce nu sărută icoana ta Fecioară, şi a Fiului şi Dumnezeului tău

Cu ruga ta cea milostivă, şi cu îndrăzneala rugăciunilor tale Moise cu credinţă curată, surpă-i pe ei ca pe unii ce sunt fără de Dumnezeu, şi
văzătorule de Dumnezeu, mântuieşte de toată stricăciunea plinirea dă-i pe ei gheenei.
creştinilor care te laudă pe tine, precum ai mântuit pe Israil din
primejdii, şi din nevoi, şi din răutăţi. A Crucii Născătoarei, asemenea :
Şi acum..., al Născătoarei : Maica Ta, Hristosul meu cea fără de mire, dacă Te-a văzut pe Cruce,
cu plângere se tânguia, strigând : Vai mie prea dulce ! Lumina mea, cum
Năstrapă de aur, şi lespede şi dumnezeiască masă, însemnându-te ai apus de la ochii mei.
mai-nainte Moise Fecioară, luminat arătă că va să se nască Dumnezeu
din tine; pe care văzându-L cu trup, cu credinţă plinim lauda ta. Şi cealaltă slujbă a dimineţii după rânduială, şi Apolisul (Otpustul).
LA LITURGHIE
Irmosul :
Prochimenul, glasul al 4-lea : Sfinţilor celor de pe pământul lui. Apostolul, către Evrei :
Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din Fraţilor, Sfinţii toți...Caută-I la Duminica tuturor Sfinţilor; Aliluia, glasul al 4-lea : Strigat-au
drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, tot cel ce mă va
tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. mărturisii înaintea oamenilor... La aceeaşi Duminică, Chinonicul : Bucurați-vă drepţilor... şi
Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te celelalte.
mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Cela ce ai împodobit Cerul...
Jertfitor dimpreună şi jertfă jertfind lui Hristos fără de sânge, şi cu ÎN ACEASTĂ LUNĂ
sângiurile tale jertfindu-te dimpreună cu pruncii cei desăvârşiți, te ZIUA A CINCEA
Sfântul Prooroc Zaharia, Tatăl Mergătorului înainte şi Botezătorului Fiind îmbrăcat cu podoaba preoţiei celei după lege cu adevărat,
Ioan. slujeai după rânduiala lui Aaron, şi înainte stând în biserică, ai văzut de
faţă chip îngeresc preafericite; pentru aceea cu toţii cântând pristăvirea
LA VECERNIE ta Zaharie, după datorie cu cântări te lăudăm pe tine, care în bătrâneţe,
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, glasul al 4-lea:
ai odrăslit pe măritul Ioan. Roagă-te pentru noi Înduratului Dumnezeu
să ne mântuim toţi.
Podobie : Dat-ai semn...
Şi acum..., al Născătoarei.
Fiind împodobit cu ungere și cu podoabă dumnezeiască, dea-pururea Podobie : Doamne, de ai şi stătut...

pomenite Zaharie, ca un înger ai slujit lui Dumnezeu, cele Sfinte,
mijlocind Ziditorului şi zidirii, şi primind de faţă arătările
Doamne cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, păzeşte turma Ta, pe
Dumnezeiescului Duh. Pentru aceea te fericim, şi astăzi săvârşind
care o ai răscumpărat cu Sfântul Tău sânge, ca un Îndurat, şi o fereşte
prăznuirea ta, mărim pe Mântuitorul.
nevătămată de supărările vrăjmaşilor, ca lăudând să mărim
dumnezeiască pogorârea Ta.
Prunc ai văzut zămislit în Fecioară, pe Cel dimpreună cu Tatăl fără de
început, Zaharie de Dumnezeu insuflate şi de faţă spui mai-nainte A Crucii Născătoarei, asemenea.
pruncului tău : Prooroc vei fi cu adevărat, gătind căile Lui; cu care
dimpreună te fericim, şi cu sfinţenie prăznuim cinstită prăznuirea ta, Doamne când Te-a văzut soarele spânzurat pe lemn, pe Tine Soarele
purtătorule de Dumnezeu, Preafericite. dreptăţii și-a ascuns razele, şi luna şi-a schimbat lumina spre întuneric,
iar maicii Tale celei fără prihană, i se rănea cele dinlăuntru.
Lăcaş viu şi însufleţit eşti Dumnezeiescului Duh, şi fiind împreunat
cu Dumnezeu prin inimă curată, Mărite, în mijlocul Bisericii fără LA STIHOAVNĂ Stihirile Octoihului.
dreptate te-ai junghiat, plinindu-ţi călătoria cea dumnezeiască ca un Iar cine voieşte zice Podobiile acestea ale Sfântului glasul al 8-lea.
Mucenic, vrednicule de laudă; pentru aceea te-ai suit către Biserica cea
cerească prin sângele tău, cerând iertare sufletelor noastre. Podobie : O preamărită minune...
Slavă..., glasul al 8-lea a lui Ioan Monahul. O preamărită minune ! Arhanghelul care stă înaintea lui Dumnezeu
întru înălţime, bine-vestește cugetătorului de Dumnezeu slujitor deschide auzire, spre câştigarea vieţii celei veşnice, Zaharie de trei ori
Zaharia, zămislirea Mergătorului înainte, din sterpire, trecut peste fericite, născătorule al Botezătorului Ioan, şi soţul Elisabetei; neîncetat
vârstă ! O cât este nespusă purtarea Ta de grijă Stăpâne ! Prin care roagă-te, pentru sufletele noastre.
Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un însuți milostiv.
Stih : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil.

Podobie : Când de pe lemn...
O preamărită minune ! Amuţirea Zahariei foarte de față prooroceşte

Cu adevărat a covârşit peste capul meu, mulţimea fărădelegilor mele
tăcerea Scripturii celei vechi, şi arătarea celei noi, că tăcând împlinirea
Preacurată, şi nelegiuirile mele prea s-au înmulţit; şi m-am însărcinat cu
legii a arătat lumina darului. O cât este de înţeleaptă purtarea Ta de
poveri nesuferite, eu ticălosul şi neîndreptatul. Ci tu Fecioară cu
grijă Iubitorule de oameni ! Prin care păzeşte-ne pe noi pe toţi ca un
rugăciunea ta cea fierbinte, apucă înainte şi mă mântuieşte, ceea ce
Atotputernic.
singură eşti îndreptarea păcătoşilor.
Stih : Şi tu pruncule Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei
Domnului să găteşti calea Lui.
O preamărită minune ! Între preoţi credincios, şi între Mucenici prea- Răbdând multe dureri, la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău
ales, şi Prooroc mărit, vestind mai-nainte cele ce vor să fie, se arată Preacurată suspinai, lăcrimând şi strigând : Vai mie preadulcele meu Fiu
Zaharia Stăpâne, fiind împodobit cu întreită cunună. O cât sunt de ! Cum pătimeşti fără dreptate, vrând să mântuieşti pe toţi pământenii
bogate darurile tale Iubitorule de oameni ! Prin care Hristoase cei din Adam. Drept aceea Preasfântă Fecioară, pe tine te rugăm cu
învredniceşte-ne pe toţi împărăţiei Tale. credinţă, fă-ni-l nouă pe El binevoitor.
Tropar, glasul al 4-lea.

Slavă... glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
Ca un preot curat ai intrat în Sfintele Sfintelor, şi îmbrăcându-te cu Cu haina preoţiei fiind îmbrăcat înţelepte, după legea lui Dumnezeu
podoaba cea sfinţită, fără prihană slujeai lui Dumnezeu, ca Aaron jertfă primită, după cuviinţa preoţiei, ai adus Zaharie. Şi ai fost
legiuind şi ca Moise povăţuind neamurile lui Israil, cu sunetul cel curat luminător, şi văzător de cele de taină, semnele darului întru tine purtând
al clopoţeilor; pentru aceea te-ai şi omorât, dar sângele tău cel drept ni arătat preaînţelepte, şi cu sabia omorât fiind în Biserica lui Dumnezeu,
s-a făcut nouă vindecare de mântuire, şi ca un mir cu bun miros al lui Hristos Proorocule. Cu Mergătorul înainte roagă-te, să se
mântuiască sufletele noastre. Slavă...
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei. După lege fiindu-ți capul luminat cu cunună Zaharie, ca un arătător
de cele sfinte, strigai : Să cântăm Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.
Şi Psalm 50. Fiind îmbrăcat cu haina cea lungă până la picioare ca Aaron ai
însemnat pe Fecioara, care a odrăslit din rădăcina lui Iesei; pe ceea ce a
CANOANELE
purtat în pântece pe Mântuitorul.
Ale Octoihului fără martirice. Şi ale Sfântului pe 6.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Tu eşti întărirea...
Irmos :
Când aduceai tămâia cea obişnuită arhiereule, atunci ai primit
făgăduinţă, naşterea Mergătorului înainte.
Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând,
israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm. Cu mirul sfinţeniei te-a uns ca să fii preot ca Aaron; pentru aceea te-
ai învrednicit vederii îngerului.
Pomenirea Proorocului Tău lăudându-o, mă rog să-mi ajute Darul
Slavă...
Duhului cu mijlocirea Ta, strigând : Să cântăm Mântuitorului şi
Dumnezeului nostru.
Zori a vesti înaintea lumii, pe Tine Soarele cel înţelegător
Mântuitorule, Zaharia a născut pe Ioan.
Aflându-se viaţa ta fără prihană, s-a împodobit cu podoaba preoţiei,
şi cu razele cele luminoase ale proorociei, grăitorule de cele Şi acum..., al Născătoarei :
dumnezeieşti,, Fericite.

Îndreptează viaţa şi traiul meu, Născătoare de Dumnezeu preacurată, De Dumnezeu dăruită Preacurată binecuvântată, roagă-te neîncetat
ceea ce ai luminat casa Zahariei. dimpreună cu puterile cele de sus, şi cu Proorocii şi cu toţi sfinţii pentru
noi, Celui ce S-a născut din tine, pentru milostivirea îndurărilor, să ne
Irmosul : dea nouă îndreptare mai-nainte de sfârşit, curăţire păcatelor, şi
îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
celor întunecaţi şi pe Tine te laudă duhul meu.
SEDEALNA glasului al 8-lea. Cu Crucea Fiului şi Dumnezeului tău Fecioară, păzindu-ne

deapururea, gonim năpădirile şi meşteşugirile dracilor, lăudându-te pe
Podobie : Porunca cea cu taină...
tine chiar şi adevărat, Născătoare de Dumnezeu; şi cu dragoste te
fericim toate neamurile Preacurată, precum ai proorocit. Pentru aceea
Cu sfinţenie după lege slujind lui Dumnezeu Zaharie, şi proorocind
dăruieşţe-ne nouă iertare de păcate prin rugăciunile tale.
că din Fecioară se va întrupa Hristos prin Duhul Sfânt, te-ai arătat lumii
stâlp de lumină, răsărind dintru înălţimea dreptăţii; care luminează toată Cântarea a 4-a,
lumea şi îndreptează spre calea păcii picioarele noastre, precum ai zis;
Irmos :
pe Cel ce mântuieşte neamul nostru.
Slavă..., asemenea. Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi
am preamărit dumnezeirea Ta.
Pe fiul Varahiei să-l fericim acum, căci legea mai-nainte prin cântare
o a vestit ziua şi noaptea; Zaharia cel drept slujind Celui dintru înălţime, Proorocul Tău, Stăpâne, cu credinţă a slujit Ție după însemnările
Dumnezeului tuturor, precum a zis în psalmi marele între Prooroci, legii, şi s-a învrednicit a vedea cu cunoştinţă adevărul Darului.
David; carele luându-şi sfârşitul prin sânge, s-a junghiat jertfindu-se ca
un miel, prinos deplin, primit spre aducere, Mântuitorului sufletelor
Pe lângă lumina cea mai întunecoasă, ai primit lumina cea mai
noastre.
luminată, preafericite; căci pe lângă lege, ţi s-a adăugat şi Darul cu
adevărat. Şi acum..., al Născătoarei :
Slavă... Limba ta s-a îndreptat către laude, grăitorule de Dumnezeu; căci pe

cea neispitită de nuntă o ai văzut purtând în pântece.
Dumnezeiescul Gavriil cel ce stă înaintea lui Dumnezeu, bine ţi-a
vestit ţie, Fericite, pe glasul Cuvântului, şi Mergătorul înainte. Cântarea a 6-a,
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...

Cel ce slujea în umbra legii, s-a arătat propovăduitor şi Darului, căci

Aflându-te pe tine Fecioară sălăşluire curată Ziditorul lumii, s-a
s-a învrednicit a vedea întruparea, Ta, Mântuitorul nostru.
sălăşluit întru tine Cel ce a dezlegat sterpirea Elisabetei.
Cântarea a 5-a, Fiind împodobit cu engolpionul judecăţilor, ai primit pe Cuvântul cel

veşnic, care s-a îmbrăcat cu trup, preote Zaharie.
Irmos :
Slavă...
Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuieşte-ne, pe noi; că Tu eşti
Dumnezeul, nostru, afară de Tine pe altul nu ştim. Ca un preot şi slujitor vrednic de laudă, mergând înlăuntrul Bisericii
te-ai văzut vorbind cu Dumnezeu, tăinuitorule de Dumnezeu insuflate.
Coroană s-a pus pe capul tău o Proorocule ! Care avea pecete
semnul Darului, Mărite. Şi acum...
Se bucură zidirea Arhiereule; că tu ai odrăslit pe propovăduitorul Cunoscutu-te-ai Proorociţei Elisabeta, Fecioară Maica lui
pocăinţei. Dumnezeu, că porţi în pântece pe Mântuitorul, Cuvântul Cel fără de
început.
Cu cinste ţi-ai săvârşit viaţa; căci toate poruncile Domnului le-ai Irmosul :
săvârşit dimpreună cu Elisabeta.

Zaharia în mijlocul Bisericii se junghie ca un miel.

A cincea zi Zaharia pe pământul Bisericii s-a junghiat.
Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o Iar Sfântul sfânt suflet la ceruri s-a aşezat.
haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Acesta era din Ierusalim fiu lui Iuda preotul, ce se numea şi Varahie.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Şi propovăduind cu îndrăzneală şi fără de sfială pe cea de Dumnezeu
Podobie : Fecioara astăzi... Născătoare Maica şi Fecioara, şi poruncindu-i să nu iasă din cea
orânduită ceată a fecioarelor. Şi neaflând se Ioan Fiul său, că-l
Proorocul astăzi şi preotul Celui Prea Înalt, Zaharia Părintele ascunsese mama sa de cealaltă parte de Iordan într-o peşteră. Pe
vremea care se omorau tinerii din porunca lui Irod, se omorî de jidovi în
Mergătorului înainte, a pus înainte masa proorociei, pe credincioşi
mijlocul altarului.
hrănind, şi băutura dreptăţii tuturor amestecând; pentru că s-a sfârşit,
ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Urban, Teodor,
ICOS Medimn şi a celor împreună cu dânşii optzeci de preoţi și leviţi, adică
diaconi.
Cu tăcerea legii Ierarhul s-a legat prin glasul îngerului, pe îngerul

Stih : Prin foc şi prin apă cum zise David a trecut,
venirii, lui Hristos primind, pe Proorocul şi tăinuitorul, împreună cu Auzi Madimn la repaus a ajuns.
Elisabeta stearpa şi înţeleapta; care născându-se s-a înnoit darul şi Lui Urban şi marelui Teodor,
Medimn s-a arătat împreună nevoitor.
mântuirea şi împăcarea noastră cea a toată lumea; că a propovăduit pe
Optzecimea celor sfinţiţi,
Mielul şi Ziditorul, şi înnoitorul firii, pe Cel ce dă rod din stearpă, pe În foc şi apă rabdă, fiind întăriţi.
Fiul ce s-a arătat din Fecioară; ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului
lui Dumnezeu. Aceştia gonindu-se din Biserică de Valent cel cu minte rea, suferind
nenumărate chinuri, iar mai pe urma băgându-se într-un vas, şi
SINAXAR
ducându-i într-un colţ de mare ce se cheamă locul Astachin, şi dând foc
corabiei de la dregători, s-a și săvârşit într-însa.
Întru această lună în 5 zile, junghierea Proorocului Zaharia, tatăl
Mergătorului înainte.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avdei Episcopul, care
a fost în zilele lui Isdigerd împăratul perşilor.
Stih : Pentru dumnezeiescul al lui Dumnezeu miel,
Stih : Mucenicul Avdei spinii toiegelor a răbdat,

Cinstind pe Stăpânul care cu spinii s-a încununat.
Născutu-s-a din sterpire prietenul Mirelui, Mergătorul înainte,
vestind mai-nainte aievea naşterea Fecioarei, celor ce cu credinţă strigă
: Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Sfântul acesta a fost pe vremea lui Teodosie împăratul Romanilor și a
lui Isdigert împăratul perşilor, în anii patru sute doisprezece. Prinzându-
Slavă...
se de maimarele vrăjitorilor, care îl silea să se închine soarelui şi
focului. Deci fiindcă nu s-a plecat, a poruncit să-l bată peste tot trupul
Cu totul te-ai făcut Zaharie organ dumnezeiesc al Duhului, de trei ori
cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atât de mult, încât s-a făcut ca
fericite, şi pe fiul tău l-ai numit mai înainte Prooroc, cântând : Bine eşti
un mort; pentru aceasta luându-l slujitorii l-au dus la casa sa. Şi după un
cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
ceas, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Petru cel din Atira.
Văzându-te Zaharia pe tine Fecioară, că eşti plinirea legii, te-a

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe cunoscut a fi capul a toată proorocia, şi a strigat : Bine este cuvântat
noi, Amin.
rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 7-a,
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Irmos : Pe Domnul cel ce s-a preamărit...
Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în Arătatu-te-ai Prooroc adevărului, căci Ioan Mergătorul înainte,
rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule
mergând înainte a gătit căile lui Hristos, fericite Ierarhe; pe care Îl
în veci.
preaînălţăm întru toţi vecii.
Când a ieşit din cea stearpă glasul celui ce strigă, a dezlegat legăturile Grăind ritoriceşte, ai binecuvântat pe Stăpânul Cel ce ne-a dat nouă
limbii tale Zaharie, a striga : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în
mântuire, pe Domnul măririi, care a răsărit din David cu trup; pe care Îl
veci.

preaînălţăm întru toţi vecii. Văzând plinirea cuvintelor Arhanghelului, grăitorule de Dumnezeu
prealăudate, îndată ţi-ai mişcat limba spre binecuvântare.
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
De mari daruri te-ai învrednicit arătătorule de cele dumnezeieşti, Ca şi cum ai fi proorocit fiind plin de Duh, ai zis că milostivindu-se
Ziditorul către cei pierduţi, arătat şi-a adus aminte de aşezământul cel
născând pe Mergătorul înainte, care este mai presus de toţi Proorocii
către Avraam.
cela ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalță întru toţi vecii.
Slavă...
Ierarhul şi propovăduitorul de Dumnezeu Zaharia, cu bucurie se Împodobitu-te-ai cu cununile chinuirii, şi cu ale preoţiei, şi cu lumina
proorociei, o Zaharie ! Şi te-ai împărtăşit de mărirea cea mai bună.
închina Maicii şi Fecioarei ceea ce purta pe Domnul zidirii; pe carele Îl

Ceea ce eşti sălăşluire luminii Fecioară, luminează sufletul meu cel
întunecat de patimi, şi mă mântuieşte de întunericul cel mai dinafară cu
Pe Domnul Cel ce s-a preamărit în muntele cel sfânt, şi în rug prin
rugăciunile tale.
foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei; lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul :
Cântarea a 9-a,
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine; cu cetele cele fără de trupuri,
mărindu-te pe tine.
Umplutu-te-ai de insuflarea Mângâietorului, şi ai început a
binecuvânta pe Domnul, Sfinţite tăinuitorule, cugetătorule de LUMINÂNDA
Dumnezeu fericite.
Podobie : Femei ascultaţi...
Fără prihană ai preoţit lui Dumnezeu Atotţiitorului după rânduiala

legii, o Proorocule Zaharie ! Pentru aceea, şi în vremea tămâierii ţi s-a Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie
arătat înger, zicând că vei naşte pe Mergătorul înaintea lui Hristos, care sufletească este, că într-însul scăpând, scăpăm de neputinţele sufleteşti.
este mijlocitor legii şi Darului celui dumnezeiesc.
Al Născătoarei :
Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit ceea ce Te-a născut, Unule

Trecut-au cele ce făceau în chip de umbră şi de însemnare la legea îndelung-răbdătorule, tânguindu-se vărsa lacrimi ca dintr-un izvor, şi de
cea veche, Maică Fecioară; căci fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu covârşirea bunătăţii, şi de milostivirea cea mai presus de om, foarte
dătătorul legii, spre mântuirea oamenilor. Drept aceea şi pe mine care spăimântându-se, lăuda tăria Ta.
sunt biruit de legea păcatului, întăreşte-mă cu dumnezeiasca lege.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Dacă ai văzut pe Fiul tău, Preacurată răstignit, ţi s-a rănit cele Prochimenul, glasul al 7-lea : Veselise-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule
glasul... Apostolul către Evrei : Fraţilor, Avraam făgăduindu-se Dumnezeu... caută-l la Duminica
dinlăuntru, şi lăcrimând ai grăit : Fiul meu ce răsplătire Ți-au dat
a 4-a a marelui post. Aliluia glasul al 5-lea : Lumină a răsărit dreptului... Evanghelia de la Matei
vrăşmaşii pentru binele ce li s-a făcut acum ? Însă preamăresc : Zis-a Domnul către Iudeii cei ce venise la dânsul : Vai vouă cărturarilor... Caută Miercuri a 11-
dumnezeiescul şi necovârşit Darul Tău. a săptămână. Chinonicul : Întru pomenire veșnică va fi dreptul... Şi celelalte.
STIHOAVNA din Octoih;
Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea.
Jertfe după lege aducând Zaharie, lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut,
ţi-ai adus Sfântul tău suflet, întru Sfânta Sfintelor, prin sfânta săvârşire ÎN ACEASTĂ LUNĂ
cu sabie, de bunăvoie, înaintea uşii altarului, ca un mieluşel junghiindu-
ZIUA A ȘASEA
te.
Pomenirea minunii ce s-a făcut în Colose, adică în Hones, de

Arhanghelul Mihail. Bucuraţi-vă dimpreună cu noi toate căpeteniile cetelor îngereşti, ca
cel mai-nainte stătător al vostru, şi al nostru folositor, marele
LA VECERNIE arhistrateg, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica lui, cu preamărire
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, glasul al 4-lea :
arătându-se sfinţeşte. Pentru aceasta după datorie cântându-i să-i
strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare
Podobie : Ca pe un viteaz... Mihaile Arhanghele.
Al dumnezeirii celei întreit luminătoare, înainte-stătător prealuminat, Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
Mihaile mai-mare voievodule arătându-te, cu puterile cele de sus strigi

bucurându-te : Sfânt eşti Părinte, sfânt eşti Cuvinte Cel împreună fără Bucuraţi-vă dimpreună cu noi toate cetele fecioarelor; că
de început, sfânt eşti şi Duhule Sfinte; o mărire, o împărăţie, o fire, o folositoarea noastră şi mijlocitoarea, şi acoperământul şi scăparea cea
dumnezeire şi o putere ! mare, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica ei, cu preamărire
arătându-se sfinţeşte; pentru aceasta după datorie cântându-i ei, să-i
Şi chipul tău de foc, şi frumusețea minunată, Mihaile întâiule îngere; strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, Preacurată,
că cu firea cea fără materie străbaţi marginile, plinind poruncile de Dumnezeu Născătoare Stăpână.
Făcătorului tuturor, puternic întru tăria ta cunoscut fiind, şi izvor de
LA STIHOAVNĂ Stihirile glasul 1.
tămăduiri Biserica ta făcându-o, ceea ce cu chemarea ta cea sfântă se
cinsteşte. Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Cela ce faci pe îngerii Tăi, precum este scris duhuri, şi pe cei ce Ca pe un povăţuitor al cetelor cereşti, şi al oamenilor celor de pe
slujesc Ție pară de foc, în mijlocul cetelor Tale celor îngereşti, mai întâi pământ tare folositor, păzitor şi izbăvitor, pe tine te lăudăm cu credinţă,
a fi ai arătat Doamne, pe Mihail mai-marele voievod, cel ce se supune Mihaile mai-marele Voievod, rugându-ne : Din toată durerea cea de
voilor Tale Cuvinte, şi cântare întreit sfântă, cu frică strigă măririi Tale. stricăciune făcătoare, să ne izbăveşti pe noi.
Slavă..., glas 6, a lui Vizantie. Stih : Cela ce face pe îngerii săi duhuri, şi slugile Sale pară de foc.
noi nevrednicii, ca cu rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu

Mai-marele cetelor dumnezeieştilor puteri celor de sus, astăzi acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti; păzindu-ne pe noi
împreună cheamă cetele omeneşti, împreună cu îngerii să facă, o cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm : Mântuieşte-ne din nevoi, ca un
prăznuire luminată a soborului lor celui Dumnezeiesc şi împreună să mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.
cânte lui Dumnezeu cântare întreit sfântă.
LA UTRENIE
Stih : Lăudaţi pe El toți Îngeri Lui, lăudaţi pe El toate Puterile Lui.
După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 2-lea.
Sub acoperământul dumnezeieştilor tale aripi, pe noi cei ce cu Podobie : Ceea ce ești izvorul...
credinţă cădem, Mihaile Dumnezeiască minte, păzeşte-ne şi ne acoperă

în toată viaţa, şi în ceasul morţii Arhaghele, tu ne fii ajutător milostiv Preasfintele cete ale celor fără de trupuri, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi
nouă tuturor. Stăpânului, să ne fie nouă milostiv la ceasul judecăţii, şi să ne
izbăvească de iadul cel amar, de răutatea dracilor, şi de întunericul
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
patimilor şi de toată îngrozirea, pe noi care cu dragoste alergăm către
A lui Ioan Monahul. acoperământul vostru.

Ca cela ce eşti mai-mare cetelor şi apărător, şi îngerilor povăţuitor, și
mai-mare Voievod, mântuieşte din toată nevoia şi necazul, din boli şi Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
din cumplitele păcate, pe cei ce te laudă cu adevărat, şi te roagă pe tine,

Mărite. Că fără materie fiind, cu adevărat vezi pe Cel fără de materie, Arhistrategule al slujitorilor celor fără de trup, cela ce stai înaintea lui
şi eşti strălucit cu lumina cea neapropiată a măririi Stăpânului. Că Acela Dumnezeu, şi strălucindu-te cu strălucirea cea de acolo, luminează,
cu iubire de oameni trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să sfinţeşte, pe cei ce cu credinţă te laudă. Izbăveşte de toată tirania
mântuiască pe om. vrăjmaşului, şi cere viață paşnică, celor ce împărățesc şi tuturor
marginilor.
Troparul, glasul al 4-lea.
Mai-mare Voievodule al oştilor cereşti Mihaile, rugămu-te pe tine
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să alergăm noi Cu guri fără de materie neîncetat Te laudă cetele cele fără de trup, pe
păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul Tine Treimea cea mai presus de Dumnezeire, şi cu frică stau înainte
sufletului : Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte că strigând : Sfântă fire în trei Ipostasuri, milostiveşte-te spre zidirea
pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine mâinilor Tale, unule Iubitorule de oameni.
una nădejde te-am câştigat.
Şi acum..., al Născătoarei asemenea.
A Crucii a Născătoarei asemenea.

Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură
Stând lângă Crucea Fiului tău, de Dumnezeu dăruită preacurată ai împodobit omenirea cu naşterea ta, Preacurată, izbăveşte-mă de
Născătoare de Dumnezeu, cu plângere suspinând şi tânguindu-te ziceai cursele vicleanului veliar, întăreşte-mă pe piatra voinţelor lui Hristos,
către El : Cum te-ai pironit pe lemn ? Cum primeşti patimi, de la rugându-te neîncetat Celui ce din tine S-a întrupat.
oamenii cei fărădelege ? Lumea vrând să o izbăveşti din stricăciune;
măresc Mântuitorule pogorârea Ta.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. Maica Ta cea fără de mire, dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce,
plângând cu amar, acestea grăia : Ce minune nouă şi străină, şi
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
preamărită este aceasta ? Cum Te-a pironit pe Tine poporul cel
fărădelege pe Cruce, pe însuţi Dătătorul de viață, lumina mea cea prea
Noi cei ce năzuim la cinstită Biserica ta, şi cu bunăcredinţă te mărim dulce.
pe tine într-însa, ca pe unul ce eşti mai mare cetelor celor fără de
materie, ne rugăm ţie dumnezeiescule Arhistratege, scoate-ne pe noi Psalm 50.
din toată tirania vrăjmaşului, şi ne mântuieşte de îngrozirea cea viitoare,
şi din gheenă, cu rugăciunile tale. CANOANELE
Slavă..., glasul acelaşi. Al Născătoarei de Dumnezeu sau al Octoihului pe 6, şi ale Arhistrategului două pe 8.
Podobie : Degrab ne întâmpină...

CANONUL Arhistrategului.
Facere a lui Iosif : Alt CANON,

Facere a lui Iosif, Glas acelaşi.
Irmos :
Irmos : Cela ce a povăţuit...
Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi

Pe mai-marele îngerilor, pe soarele cel strălucit, care luminează
răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi
pământul cu strălucirile minunilor şi goneşte negura supărărilor
cânta minunile ei bucurându-mă.
totdeauna, cu bucurie să-l lăudăm.
Cela ce te luminezi totdeauna cu dumnezeieştile străluciri, luminează

Doamne, Cela ce ai făcut pe îngeri văpaie de foc, care împlinesc pe
gândul meu, ca să te laud pe tine Arhistrategule al oştilor celor de sus,
cât se poate voirea Ta cea preasfântă, în mijlocul lor, ai arătat strălucind
cela ce eşti întărirea tuturor celor ce aleargă către tine.
ca o stea pe Mihail mai-marele Voievod.
Gândul Cel mai-nainte fără început, te-a arătat pe tine începător

Să lăudăm toţi pe Domnul cel bun, Carele ne-a dăruit nouă zid
cetei celei mai presus de lume Arhistrategule şi lumină celor din
nebiruit de vrăjmaşi, şi întărire nemişcată, totdeauna mântuindu-ne pe
întuneric, şi dumnezeiască strălucire Bisericii Lui pururea pomenite.
noi de primejdii, pe Mihail Arhistrategul.
Fiind povățuitor minţilor celor îngereşti întru Duhul, preabunule

Cu dumnezeieştile tale folosiri, totdeauna faci dumnezeiască casa ta
Mihaile, te-ai dat celor de jos ocrotire, şi tărie, şi sabie, junghiind şi
aievea, curăţitoare păcătoşilor, scăpare celor năpăstuiţi, izgonitoare
pierzând pe vrăjmaşi.
tuturor bolilor, cela ce eşti maimarele îngerilor lui Dumnezeu.
Al Născătoarei :
Slavă...
Fecioară fără prihană, podoaba îngerilor, ajutătoarea oamenilor, tu

Zdrobeşte pe cei necredincioşi totdeauna, Mărite, care se ridică
îmi ajută mie celui ce mă primejduiesc în marea vieţii, şi pururea cad în
asupra noastră, şi ne izbăveşte pe noi de năvălirea şi de necazul lor, ca
viforul păcatului.
să te cinstim pe tine pururea, ca pe un bun al nostru părtinitor.

Irmos : Doamne cel ce întăreşti...
Minune nepricepută ! Cum Dumnezeu cel necuprins S-a unit cu

oamenii, cu trup după Ipostas; ceea ce eşti neispitită de nuntă, Cela ce stai înaintea scaunului Treimii, şi eşti îndumnezeit după
mântuieşte-mă pe mine cel supus stricăciunii, din înşelăciunea şarpelui. împărtăşire, şi te luminezi cu razele care strălucesc de acolo; luminează
pe cei ce te laudă pe tine Arhistrategule al lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Dacă te-a văzut Isus oarecând pe tine ținând în mână sabie,
spăimântându-se de înfricoşata ta vedere, strigă : Ce porunceşti acum
Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Doamne mie slugii tale să fac ?
Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt
afară de Tine, Iubitorule de oameni. Pusu-te-ai odinioară de Dumnezeu maimare neamului iudeilor, iar
acum ajutor creştinilor, şi izbăvitor Arhanghele, izbăvindu-i pe ei de
Cu putere dumnezeiască prealăudate Voievodule al oştilor înconjuri nevoi şi de necazuri.
tot pământul, scoțându-ne din răutăţi pe noi, care chemăm dumnezeiesc
numele tău. Să dăm mărire Domnului celui ce ne-a dat nouă înainte apărător, şi
întru scârbe ajutor pe marele Arhanghel; prin care totdeauna ne
Arătatu-te-ai oglindă curată dumnezeieştii lumini, primind luminat izbăvim de cei fără de Dumnezeu.
arătările cinstitului Duh, Mihaile întâiule îngere, vrednicule de minuni.
Slavă...
Al Născătoarei :
Pe cei ce sunt duşi cu sila la limbi de alt neam, şi robiţi ticăloşeşte,
Cel ce a alcătuit minţile cele fără de materie, S-a sălăşluit în întoarce-i degrab rugând pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Arhanghele.
pântecele tău cel de materie, cu bunăvoie Preacurată, arătându-se cu
trup Cel nevăzut.
Alt Canon, Munte mare te-a scris Daniil, Preacurată, iar Avvacum munte umbrit
cu bunătăţile, şi David munte închegat. Din tine Dumnezeu s-a întrupat tău ajutor atunci să-mi dăruiești; că poţi câte voieşti.
mântuind lumea.
Irmosul :
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă l-a văzut mieluşeaua pe

Cela ce întăreşti tunetul, şi zideşti duhul întăreşte-mă Doamne, ca să Cruce, s-a tânguit lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se bucură
Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de luând mântuire, iar pântecele meu se, aprinde văzând răstignirea Ta,
Tine Iubitorule de oameni. care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne,
adâncule al milei; milostiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşale, celor ce
Sedealna, glasul al 8-lea. laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
Podobie : Pe înțelepciunea...
Cântarea a 4-a,
Povățuitor cetelor cereşti, slujitor măririi dumnezeieşti după Irmos :
vrednicie făcându-te, cu porunca Ziditorului tău eşti mijlocitor de

mântuirea creştinilor, cercetând pe oameni cu mărirea ta cea fără de Cela ce şade întru mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a
materie; pentru aceea după datorie toţi te lăudăm, mărindu-ţi astăzi venit Iisus Cel mai presus de dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit
dumnezeiasca ta prăznuire Mihaile Arhanghele. Roagă-te lui Hristos pe cei ce strigă : Mărire Hristoase, puterii Tale.
Dumnezeu, să dăruiască lăsare greşalelor, celor ce cu credinţă
preamăresc dumnezeieştile tale minuni. Gândul cel fără început cu voire alcătuind gândurile dumnezeieşti, a
pus în mijlocul lor maimare pe Mihail, fiind luminat cu împărtăşirile
Slavă..., Şi acum...
preafericitul. Şi strălucit cu înţelegeri de la dumnezeiasca stăpânire.
Pe înţelepciunea şi Cuvântul, în pântecele tău zămislind, fără de

Dimpreună cu Scaunele, şi Căpeteniile, şi Puterile, şi Stăpânirile, şi
ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea, şi în
cu sfinţitele Domnii, glăsuieşti Treimii cântarea cea sfântă pururea
braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al
pomenite Mihaile, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
tuturor, şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă
Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşale,
când voi stă înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână, Fecioară curată, al Mărim pe Domnul Făcătorul tuturor, care pentru milostivire ne-a dat
nouă pază mare şi zid şi întărire nesurpată pe Mihail Arhanghelul cel marele Arhanghel.
luminos.
Slavă...
Al Născătoarei :
Stâlp de foc te-ai arătat lui Arhip celui cinstitor de Dumnezeu, când
Minunea naşterii tale Fecioară se învăţa cu Duhul odinioară grăitorul mulţimea poporului celui fărădelege, se nevoia să înece cu apă Biserica
de cele sfinte, aievea văzându-te munte umbros pe tine, dintru care a ta, povăţuitorule al puterilor celor de sus.
venit Sfântul Dumnezeu întrupându-se.
Şi acum...
Alt Canon,
Gavriil a venit aducându-ţi ţie Preacurată din înălţime bucurie, cu
Irmos : Auzit-a Proorocul de... care dimpreună strigăm : Bucură-te Uşă, prin care a trecut însuşi
Hristos Dumnezeu, mântuind neamul omenesc.
Precum odinioară ai surpat multă oaste a lui Senaherib cu
dumnezeiasca poruncă, întru acelaşi chip sfărâmă pe cei ce ne dau Cântarea a 5-a,
război, şi asupresc poporul cel credincios, Mihaile. Irmos :
Foarte înfricoşat îţi este chipul tău, şi frumuseţea cu adevărat foarte Necredincioşii nu vor vedea mărirea Ta, Hristoase, dar noi pe Tine,
minunată, foarte prealuminată este mărirea ta, care arăţi tuturor celor Unul-Născut strălucirea măririi durnnezeirii Tatălui, de noapte
ce doresc de tine Mihaile, cel ce săvârşeşti minuni nenumărate. mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Înconjurând cele de sus cercetezi neîncetat şi cele de jos, scăpând din Mihaile cel fără trup, Arhanghele al oştirilor îngereşti, arătatu-te-ai
multe primejdii, şi din scârbe, şi din nevoi, pe toți cei ce te cheamă pe povăţuitor lui Israil celui dedemult, cu porunca Celui ce a odrăslit din
tine, slujitorule al lui Dumnezeu. Iacov, şi S-a arătat oamenilor trupeşte.
Iată locul cel dumnezeiesc, iată scăparea scârbiţilor, iată casa cea Îndumnezeindu-te pururea cu strălucirile cele fără de materie prin
preasfântă, care cu adevărat o arată liman spre mântuirea multora, împărtăşirea dumnezeirii, şi nouă ne dai strălucirea cea dătătoare de
lumină, maimarele îngerilor.

Orbilor se dă vedere, surzilor auzire, şi tuturor ologilor bună umblare,
Înfrumuseţa-tu-s-a dumnezeiască Biserica ta cu Darul, că pogorându- muţilor bună glăsuire, la dumnezeiască casa ta, Mihaile cela ce eşti mai-
te într-însa, o arăţi noian de tămăduiri, şi izbăvitoare patimilor, Mihaile mare îngerilor, dătătorule de cele bune.
întâiule îngere.
Slavă...
Al Născătoarei :
Zdrobeşte trufia vrăjmaşilor celor ce caută să prăpădească turma ta

Arătatu-te-a pe tine Dumnezeu mai aleasă decât gândurile îngerilor, Arhanghele şi pe cei ce i-au prins aceia robi mântuieşte-i, ca totdeauna
intrând în pântecele tău cel fără prihană Preacurată; pe Care roagă-L să te laude împreună cu noi.
totdeauna să Se milostivească către cei ce te laudă.
Alt Canon,
Fecioară ceea ce întreci pe puterile cele îngereşti, şi ai născut pe
Irmos : Răsare-mi mie Doamne lumina...
Dumnezeu Împăratul tuturor, roagă-te dimpreună cu ei preasfântă
Stăpână, să ne mântuim noi.
Propovăduitorii Cuvântului, cunoscând minunile care vreai să faci la
Biserica ta întâiule îngere, tuturor le-au vestit mai-nainte, cărora noi Cântarea a 6-a,
acum le vedem săvârşirea de faţă.

Irmos :
Cel ce odinioară hulea darurile tale, văzând tămăduirea ficei sale, cu Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile,
povăţuirea ta Arhanghele a ridicat casă de rugăciune în locul apei, care Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte Iisuse,
a izvorât Darul tămăduirii. Împărate al puterilor.
Apropiaţi-vă de luaţi Dar şi milă, căci izvorul tămăduirilor cel Veselească-se mulţimea credincioşilor, lăudându-te pe tine Mihaile,
neîmpuţinat stă de faţă înaintea tuturor, care Arhanghelul ni l-a arătat şi măreşte pe Preasfântul Cuvânt, care dintru a Sa bunătate a împreunat
nouă, din voirile cele dumnezeieşti. pe oameni cu îngerii.

tulburarea închinăciunii idolilor, venind la dumnezeiască casa ta, au

Taberele lui Israil le-ai mântuit arătându-te, şi dând dumnezeieştile primit luminat cunoştinţa credinţei cu rugăciunile tale.
porunci Arhanghele, ai surpat pe vrăjmaşi, şi de tot i-ai pierdut pe ei.
Chipul şi firea ta este de foc, care pe cei credincioşi îi luminează, iar
Dacă te-a văzut Isus al lui Navi, fiind cuprins de frică şi de pe cei necredincioşi îi arde, Arhistrategule al dumnezeieştilor slujitori,
cucernicie ţi s-a închinat, întrebând cinstitul şi Sfântul tău nume, cela ce părtinitorule al celor ce cu credinţă curată te laudă pe tine.
eşti maimarele îngerilor.
Slavă...
Al Născătoarei :
Urmând întru toate dumnezeieştii îndurări a Stăpânului, dai celor
Fericit este poporul cel ce te fericeşte pe tine cea pururea fericită, umiliţi mână de ajutor, şi vindeci zdrobirile sufletelor, şi încetezi
ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fericit, care pentru milostivirea Sa durerile celor ce năzuiesc la tine Sfinte.
cu negrăită unire pe oameni i-a îndumnezeit.
Alt Canon,
Carte te-a văzut pe tine mai-nainte Proorocul, întru care era scris
Irmos : Viforul gândurilor apucând... Cuvântul cu degetul Tatălui, Fecioară; pe care roagă-L să ne scrie în
cartea vieţii, pe noi cei ce cu bunăcredinţă te mărim.
Pe cei ce odinioară au îndrăznit să piardă cu abaterile de gârle apa
Irmosul :
binecuvântării, care ai dat credincioşilor Arhanghele, i-ai arătat
nelucrători, spăimântându-i cu starea ta de faţă cea înfricoşată.
Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşalelor celor
nemăsurate mă trage; ci tu ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând
Lovit-a odinioară Moise piatra şi au curs ape, iar tu acum spărgând
ocârmuieşte-mă, ca pe Proorocul, şi mă mântuieşte.
piatra, s-au înghiţit râuri de gârle, care şi până acum, mărturisesc
minunea dumnezeiescule Arhanghele. CONDACUL, glasul al 2-lea.
Cei ce odinioară erau cuprinşi de întunericul necredinţei, din Arhanghele al lui Dumnezeu, slujitorule al dumnezeieştii măriri;
apărătorul oamenilor, şi maimarele celor fără de trup, cere ce este de de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum se înghite apa şi se
folosul nostru, şi mare milă, cela ce eşti Voievod maimare al celor fără mistuie.
de trupuri.
Tot în această zi, pătimirea Sfinților Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil,
ICOS Macarie.
Zis-ai Iubitorule, de oameni în scripturi, că mulţime de îngeri se Stih : Eudoxie, Romil şi Zinon s-au tăiat,
Și Macarie fericiţii, fericit sfârșit au aflat.
bucură în Cer, pentru un om ce se va pocăi. Drept aceea noi păcătoşii,
cei ce suntem întru nelegiuiri, îndrăznim totdeauna a ne ruga Ție, Cela
ce însuţi eşti fără de păcate, şi ca un bun să Te înduri, şi să ne trimiţi
Acestui sfânt Romil i s-a tăiat capul în zilele lui Traian, care a trimis
nouă nevrednicilor, umilinţă, Stăpâne, dându-ne iertare. Căci pentru noi la oarecare cetăţi în izgonire unsprezece mii de creştini, şi cu amară
toţi se roagă Ție, maimarele Voievod al celor fără de trupuri. moarte i-a omorât. Iar în zilele lui Diocleţian, Eudoxie primind pe
slujitorii care îl căutau, le spuse că el este Eudoxie, şi aceia îl sfătuiau
SINAXAR să fugă; iar el uitându-şi de femeie, de copii, de rude, de casa, şi de
celelalte, se aduse înaintea Domnitorului din Melitin, şi întâi scoţându-
Întru această lună, în 6 zile, pomenirea minunii celei prea mari ce s-a şi brâul de la sine, care era semn de dregătoria comiţiei, îl aruncă în
făcut în Colossele Frigiei de Arhistrategul Mihail. obrazul domnitorului, şi împreună cu dânsul mulţimea ce sta împrejur,
toată ceata lui o mie o sută şi patru de ostaşi, asemenea făcură. După
Stih : Mihaile gândule, la Biserica ta tânăr te-ai arătat, aceea pe dumnezeiescul Eudoxie îl întinseră patru slujitori şi-l bătură pe
Şi potopul gârlelor cel de cufundare ai încetat. coaste, şi-l strujea, şi apoi primi moarte prin sabie. Însă când a sosit la
Mihail povăţuitorul gândurilor,
locul săvârşirii, întorcându-se înapoi îşi văzu soţia, şi aducându-i aminte
A şasea zi a mistuit curgerea gârlelor.
de cele ce o învăţase mai-nainte, şi poruncindu-i să pună sfârşit bun la
toate, cea de pe urmă învăţătură i-a dat, să nu plângă pentru moartea
Oarecari elini topindu-se de zavistie spre minunile cele preamărite ce
lui, ci să-i facă în sat un mormânt fără de semn, şi să-i bage trupul
se făceau în Biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care
acolo, şi să cinstească mai mult ziua aceea cu luminată bucurie. Deci,
curgea acolo aproape, să-l pornească asupra Bisericii, ca să înece şi
îndată Mucenicul ridicându-şi ochii şi mâinile la Cer i se tăie cinstitul
Biserica, şi să piardă şi pe Arhip cinstitul bărbat ce se ţinea acolo. Iar
cap, împreună cu iubitul său Zinon, care plângând de despărţirea
dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să
Sfântului, ca îl spusese mai-nainte, că nu se va despărţi de dânsul ci
se îmbărbăteze, lovi cu un toiag piatra, şi făcând cale apei printr-însa,
dimpreună se vor săvârşi, precum a şi fost. Că şi lui i s-a tăiat capul cu
ceilalţi Sfinţi Mucenici, împreună cu Sfântul Eudoxie. Deci, trecând Stih : Teoctist corăbierului capul i s-a tăiat...
Şi corabia sufletului către Cer s-a îndreptat.
şapte zile, arătându-se Sfântul Eudoxie în vis soţiei sale, îi porunci ei ca
să zică Sfântului Macarie să meargă la divan, unde mergând, şi nevrând Stih : Chiriac a fost ţăran, dar prin sabie s-a arătat,
să se supună a face jertfă la idoli, i s-a tăiat şi lui fericitul cap. Dănţuitor şi împreună cu ceata mucenicilor numărat.
Tot în această zi, 1104, ostaşi, şi Sfânta Calodota de sabie s-au Aceşti Sfinţi au fost pârâţi că sunt creştini, în zilele împăratului deciu,
săvârşit. către Valerie Domnitorul Alexandriei. Deci, aducându-se Sfinţii de faţă,
şi cutremurându-se Valerie de întărirea şi nespăimântarea lor, i-a
Stih : Mia de Mucenici şi zecimea cea înzecită.
osândit la moarte prin sabie. Şi luându-şi ei sfârşitul aşa, iubitorii de
De sabie s-au săvârşit împreună cu cea împătrită.
Hristos ce erau în Alexandria, le-au luat trupurile şi le-au băgat în
Stih : De sabie capul Calodotei s-a tăiat. cetate, întru mărirea lui Hristos adevăratului Dumnezeului nostru.
Şi înaintea ta Cuvinte dătătorule de bunătăţi s-a arătat.
Tot în această zi, Sfântul Sarapavon senatorul, de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, Sfinţii Faust presbiterul, Macarie, Andrei şi Viv
monahul. Chiriac, Dionisie, Andronic, şi Sfintele : Andropelaghia şi
Tot în această zi, s-a întâmplat şi înnoirile Bisericii Preasfintei de
Tecla şi Teoctist corăbierul, şi alt Chiriac, Dimotul, ţăranul, de sabie s-a
Dumnezeu Născătoarei la Deuteron în casa Sfintei Irina.
săvârşit.
Stih : Faust prin sabie pământul a lăsat. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
Şi spre lumina lăcaşului de sus s-a înălţat. noi, Amin.
Stih : Macarie, Andrei, de sabie au murit.

Cântarea a 7-a,
Amândoi pe calea cea fericită s-au călătorit
Irmos :
Stih : Viv cununa bunătăţii o tăgăduia.
De nu şi cununa cea prin sabie lua.
Stih : Pe doi Dionisii care la cuget s-au unit.

Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei,
Cu Dionisie împreună sfârşit prin sabie au primit. care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti
Stih : Andropelaghia a fost ca un bărbat...
Ca şi Tecla spre tăierea capului a alergat.
Pe căpeteniile îngerilor, pe cei cu chipul dumnezeiesc, şi purtători de

lumină, pe Mihail şi pe Gavriil, pe mângâietorii noştri cei buni şi Cetele îngerilor înţelegând că cu dragoste te laudă mulţimile
părtinitori şi păzitori, cu mare glas prin credinţă să-i lăudăm. oamenilor, pe tine Arhangele Mihaile, se umplu de bucurie necontenită,
şi măresc pe Dumnezeu, care pentru milostivirea îndurărilor, tăinuit a
Fiind frumos, şi prea cu bună-cuviinţă, şi cu chip dumnezeiesc, te-ai unit pe cei de jos cu cele cereşti.
făcut căpetenie celor fără de materie, Mihaile prealuminate; deci
rugaţi-vă dimpreună pentru noi. Care loc nu se împărtăşeşte de minunile tale cele nemărginite ? Care
cetate nu te are pe tine părtinitor ? Care suflet al celor asupriţi nu te
Al Născătoarei : cheamă întru ajutor pe tine Arhanghele al lui Dumnezeu ? Cu bucurie
strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Văzând Gavriil Arhanghelul că s-a sălăşluit întru tine Fecioară,
Cuvântul cel veşnic al Tatălui, a strigat : Bucură-te scaunul Celui Slavă...
Preaînalt, binecuvântată.
Celor rătăciţi povăţuitor, celor năpăstuiţi ocrotitor, celor întristaţi
Alt Canon, mângâiere, celor înviforaţi de vânturi liman foarte lin, păcătoşilor
chezaş, bolnavilor purtător de grijă, celor întunecaţi luminător, tu eşti
Irmos : Neînchinându-se chipului... Arhanghele al lui Dumnezeu.
Dacă te-a văzut Daniil stând dimpreună cu dânsul odinioară, Şi acum..., al Născătoarei :
cuprinzându-se cu totul de frică, s-a spăimântat, şi căzând la picioarele

tale se învăţa luminat descoperirea tainelor celor nevăzute, strigând : Preacurată Stăpână ceea ce cu trup ai născut pe Mântuitorul şi
Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Dumnezeu, pe Ziditorul şi Stăpânul, pe Dânsul pururea roagă-L
Preacurată, ca câştigând noi dezlegare, şi iertare de cumplitele şi
Pe cei duşi legaţi din năpădirea limbilor, în locuri depărtate, multele păcate, să lăudăm milostivirile Lui cele mai presus de gând.
chemându-te pe tine întru ajutor Arhistrategule al lui Dumnezeu, i-ai
Cântarea a 8-a,
întors înapoi cu bucurie strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri. Irmos :

Mântuitorul tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna- Pământul îl străbaţi ca fulgerul, împlinind voia cea dumnezeiască,
credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te, i-ai rourat, şi i-ai învăţat să înconjori cerurile înaintea îngerilor, lauda ta este mare, şi minunile tale
cânte : Toate lucrurile binecuvânţaţi şi lăudaţi pe Domnul. cele necuprinse sunt mai presus de gând, care le săvârşeşti înfricoşat în
toată lumea.
Voievod cetelor celor fără de materie, solitor de mântuire oamenilor,
dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, te-ai arătat Mihaile, cântând Însuşi văzătorii celuia ce pentru noi s-a arătat cu trup pe pământ,
neîncetat : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul. prealăudatul Filip, şi prea-marele cuvântător de Dumnezeu, cu
învăţături dumnezeieşti, înţelepţeşte spun mai-nainte de Darul cel
Doi luminători prealuminaţi, Mihaile şi Gavriile Arhanghelilor, care pururea curgător al tămăduirilor tale, cela ce eşti maimare îngerilor.
luminaţi lumea cu lumina Dumnezeirii Celei cu trei lumini, goniţi de la
noi negura răutăţii. Cu toiagul a tăiat Moise odinioară marea, şi acum Arhistrategul lui
Dumnezeu, cu putere nevăzută, ca cu un toiag arătându-se, trimite în
Ca nişte ocârmuitori buni Arhanghelilor, îndreptaţi luntrea sufletului piatră ca într-o pâlnie apele care se purtau fără de rânduială.
meu către limanul voirii celei dumnezeieşti; căci a căzut în viforul
păcatelor, şi este în primejdie. Ca un Cer foarte mare se arată casa cea cinstită a maimarelui
Îngerilor, întru care cu minunile ca cu nişte stele se luminează toate
Al Născătoarei : inimile credincioşilor, mărind pe Dătătorul de bine Dumnezeu în veci.
Fiind dumnezeiescul Arhanghel împodobitor de mire, strigă ţie : Bine să cuvântăm pe Tatăl...
Bucură-te mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, mărirea îngerilor,

mântuirea şi apărarea oamenilor. Precum dedemult ai oprit pornirea cea fără de socoteală a lui Valaam,
cu starea cea înfricoşată a dobitocului prin cuvânt, Voievodule al
Alt Canon, îngerilor; cu rugăciunile tale opreşte pe vrăjmaşii, care totdeauna se
pornesc asupra noastră cu năvălire.
Irmos : Pământul şi toate...
Astăzi se bucură împreună cu noi cetele celor fără de trup, văzând că

Foc ai născut, Fecioară, nearzându-ţi-se nicidecum pântecele, de toţi este lăudat acest mare şi luminat Arhistrateg, care cere pentru
născând pe Cuvântul Tatălui, Care a scos din necuvântare pe cei ce au noi luminare şi iertare de păcate.
ascultat cuvintele înşelătorului, şi au călcat porunca Iubitorului de
oameni Dumnezeu, Care i-a zidit. Dumnezeiască şi luminată doime a Arhanghelilor, Mihaile
preacinstite şi Gavriile preamărite, stând înaintea cinstitei Treimi,
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
mântuiţi-ne pe noi de vina greşalelor şi de chinul cel veşnic.
Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, A Născătoarei :

cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi arşiţa, fiii oamenilor şi
preoţii binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii.
Prin glasul îngerului Gavriil ai zămislit pe Dumnezeu Cuvântul,
Cântarea a 9-a : Preacurată, Care cu cuvântul a alcătuit oștile cele de sus, şi ne-a dat
nouă cuvânt a lăuda sfânta Lui pogorâre, cea mai presus de cuvânt şi
Irmosul :
de gând.
Eva adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Alt Canon
Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece,
lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim. Irmos : Făcut-a tărie cu braţul Său...
Iată bună-podoaba dumnezeieştii tale case străluceşte, Arhanghele, Dacă Te-ai arătat oamenilor pentru milostivirea îndurărilor, le-ai pus
cu venirea ta cea luminată, şi varsă fulgere de minuni, iar cu lor îngeri păzitori, cu care dimpreună ai orânduit şi pe Mihail cel
dumnezeiescul dar, goneşte totdeauna mulţimea bolilor. minunat, ca să ferească de stricăciunea vicleanului; deci rugămu-te,
prin rugăciunile îngerilor, dăruieşte-ne nouă tuturor curăţire de păcate.
Ca o însoţire frumoasă şi veselă fiind, Arhanghelilor, împliniţi
poruncile Stăpânului la cei de pe pământ, scoţându-i din nevoi şi Avându-te credinciosul popor putere şi tărie, pe tine maimarele
trimiţând tuturor lumină de mântuire cu Dumnezeiescul Duh. îngerilor, şi împreună luptător către limbi vrăjmaşe şi cumplite,
totdeauna surpă mândria lor, şi prin tine trimite cântări de mulțumire

Ziditorului. cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea
păcii.
Tot credinciosul pururea glăsuieşte cântare, ție celui ce neîncetat
LUMINÂNDA
cânţi întru înălţime, împreună cu multe milioane, glasul cel întreit sfânt;
şi te roagă ca să ne scapi pe noi pe toţi din primejdii şi din dureri, Podobie : Femei ascultaţi...
maimarele îngerilor.
Adunaţi-vă şi vedeţi toţi oamenii, priviţi minune străină care s-a
Să salte zidirea lăudând tăinuit pe marele Arhanghel al Domnului; că săvârşit în Hones, de Mihail cel fără de trup; a despicat piatra cu
este liman oamenilor celor rătăciţi, care pururea sunt înviforați de multe toiagul, şi a împins gârlele care se pogorau fără de rânduială asupra apei
primejdii, de supărări totdeauna, şi bolnavilor doctor, şi izvor de minuni. celei sfinte.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
Sfinţit-ai această cinstită biserică, şi o ai făcut pe dânsa izvor de De la chipul cel mai bun care am luat, din dumnezeiască lucrare am
minuni, întru care stând împreună cu credinţă strigăm : Cere-ne nouă fost lepădat, vai mie ticălosul, pentru neînfrânarea cea dedemult. Iar
dezlegare de păcate, izbăvire din primejdii, şi multă linişte Arhanghele. Tu, Hristoase ca un milostiv împărtăşindu-Te mie negrăit, ai luat din
firea cea mai proastă, înnoindu-mă Mântuitorul meu din sângiurile cele
Şi acum..., al Născătoarei : fecioreşti.
Arătându-te Fecioară mai desfătată decât cerurile, negrăit ai născut A Crucii Născătoarei.
pe Dumnezeu pe Care tăinuit Îl laudă cetele cele fără de trup; ci dar

roagă-L pe Dânsul, Preacurată să ne mântuim toţi cei ce te fericim cu Dacă ai văzut răstignit pe Fiul tău, Preacurată, ţi s-a cutremurat cele
glasuri netăcute. dinlăuntru, şi scoţând glasuri curgătoare de lacrimi, zicea-i : Fiul meu !
Ce răsplătire Ți-au dat Ție vrăjmaşii acum, în loc de binele ce au luat ?
Irmosul : Mărescu-ţi Darul cel dumnezeiesc, şi fără de asemănare.
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe LA LAUDE

scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a
Stihirile pe 4 glasul 1. sufletele noastre.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Îngereşte prăznuind cei din lume, lui Dumnezeu, Celui ce se poartă

Preasfântă Fecioară primeşte rugăciunile păcătoşilor, şi nu te întoarce
pe Scaunul Măririi, să-i strigăm cântarea : Sfânt eşti cerescule Părinte,
de către suspinurile celor scârbiţi; ci roagă-te Celui ce s-a întrupat din
Cuvântule Cel întocmai, sfânt eşti şi Duhule Cel Preasfânt.
tine fără de sămânţă, să ne mântuiască pe noi.
Cela ce eşti mai întâi cetelor cereşti, şi în mărire multă stai înaintea A Crucii Născătoarei :
Scaunului Măririi Celui necuprins, şi vezi cele negrăite, mântuieşte-ne
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în nevoi de ispite şi de necazuri,
cerem rugăciunile tale.
Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, Fecioara zicea, când a văzut pe
Hristos spânzurând pe lemn, şi o rupe Stăpâne, precum dedemult mi-a
Cela ce eşti mai întâi arătat, al îngerilor celor fără de trup, şi slujitor
zis Simeon. Ci Te scoală, şi împreună preamăreşte, nemuritorule, pe
dumnezeieştii strălucirii aceleia, singur văzător şi tainic, mântuieşte-ne
Maica şi roaba Ta rogu-mă.
pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în toţi anii te cinstim cu evlavie
şi lăudăm Treimea cu credinţă. Stihoava din Octoih.
Slavă..., glasul 1. Slavă..., glasul al 5-lea
Începătorul cetelor puterilor celor de sus, Mihail înainte-stătătorul Unde umbrează darul tău Arhanghele, de acolo se goneşte puterea
cetelor celor dumnezeieşti, astăzi pe noi ne cheamă la prăznuire. Cela diavolului; că nu suferă să rabde lumina ta, luceafărul cel ce a căzut.
ce călătoreşte cu noi în toate zilele, şi păzeşte pe toţi de toată asupreala Pentru aceasta te rugăm; săgeţile lui cele de foc purtătoare, cele pornite
diavolului. Veniţi dar iubitorilor de praznice şi iubitorilor de Hristos, asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, izbăvindu-ne pe noi de
secerând florile faptelor bune, cu cuget curat, şi cu ştiinţă îmbunătăţită, smintelile lui; vrednicule de laudă Mihaile Arhanghele.
să cinstim soborul Arhanghelului; că acela neîncetat stând înaintea lui
Dumnezeu, şi întreită cântare cântând, se roagă să se mântuiască Şi acum...,

Înainte prăznuirea Naşterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu; și

Ceea ce eşti plină de Dar, mijloceşte cu rugăciunile tale, şi cere Sfântul Mucenic Sozont.
sufletelor noastre mulţime de îndurări, şi curăţire greşalelor celor multe,
rugămu-ne. LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6 : se cântă 3 stihiri podobnice ale Născătoarei de

Dumnezeu, şl 3 ale Sfântului.
Mieluşeaua văzându-şi mielul mergând către junghiere, şi răbdând Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1 :
patimile pe Cruce de bunăvoie, lăcrimând striga : Fiul meu preaiubite, Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
scoală-te cu puterea Ta, şi mântuieşte pe cei ce laudă răstignirea Ta.
Ale bucuriei celei a toată a lumea, au răsărit lumii raze înţelegătoare,
Şi cealaltă slujbă a dimineţii după rânduială şi Apolis.
care mai-nainte vestesc tuturor pe Soarele măririi Hristos Dumnezeu,
LA LITURGHIE întru naşterea ta Preacurată; că tu mijlocitoare te-ai arătat veseliei celei
adevărate şi Darului.
Fericirile din Canon, Cântarea a 3-a, şi a 6-a; Prochimenul, glasul al 4-lea; Cel ce faci pe
îngerii tăi... Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul... Apostolul către Evrei : Fraţilor de
vreme ce s-a făcut adevărat cuvântul ce, s-a grăit prin îngeri... Începutul 305, Aliluia, Lăudaţi Mărirea ta cea mai-nainte de praznic, Preacurată, mai-nainte
pe Domnul din ceruri. Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul cel ce vă ascultă pe voi... vesteşte tuturor popoarelor, facerile tale de bine cele mai presus de
Începutul, 51. Chinonicul : Cel ce face pe îngerii săi duhuri..., şi celelalte.
cuvânt; căci tu eşti solitoare veseliei celei de acum, şi pricină bucuriei
ce va să fie nouă, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu, şi Născătoarea de

Dumnezeu cea preacurată, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se
naşte din Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă; şi blestemul lui Adam cel
ÎN ACEASTĂ LUNĂ deasupra noastră se pierde întru naşterea ei.
ZIUA A ȘAPTEA
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Stihirile glasul al 8-lea,
Întărindu-se neputinţa ta, Fericite, cu puterea Celui ce de bunăvoie a Podobie : O preamărită minune...
purtat neputinţa noastră, cu bucurie ai săvârşit călătoria mucenicilor, şi

pe vrăjmaşul cel neputincios l-ai sfărâmat cu preafrumoase picioarele O preamărită minune ! Că din Maică nenăscătoare, şi din bătrâneţe
tale; pentru aceea ţi-a împletit cununi de biruinţă Iisus Iubitorul de neroditoare, toiagul care poartă floare, odrăsleşte astăzi, Maica lui
oameni, şi mântuitorul sufletelor noastre. Dumnezeu şi care nu ştie de nuntă; din drepţii Ioachim şi Anna; pentru
aceasta se şi bucură acum ceata Proorocilor, şi toată adunarea
Rănindu-te tu, Mărite, ai rănit pe vrăjmaşi și i-ai surpat la pământ, patriarhilor, întru naşterea ei.
fiind într-armat cu Crucea lui Hristos, Celui ce te-a mutat la împărăţiile
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
cele de sus; a căruia dragoste îmbrăţişându-o, Mucenic nebiruit şi
ceresc om te-ai arătat.
Astăzi David se veseleşte şi Iessei acum saltă, şi Levi se măreşte, şi
Urmând arătat Mântuitorului, şi Domnului celui ce a răbdat pentru se bucură cu duhul Ioachim cel drept, şi nenaşterea de fii a Anei se
dezleagă, întru naşterea ta, Marie preacurată de Dumnezeu dăruită; şi
tine patimile cele de bunăvoie, purtătorule de chinuri Sozonte, te-ai dat
soborul Îngerilor cu toţi oamenii fericim dumnezeiesc pântecele tău.
pe sineţi, de bunăvoie către răni, către tăieri, şi către chinuri nesuferite;
pentru aceea ţi-a răsplătit ţie Hristos cu daruri cereşti, şi te-a arătat
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
izvor de vindecări celor ce cu credinţă la tine năzuiesc.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea. Bucură-te adunarea oamenilor, bucură-te casa Domnului, bucură-te
munte sfânt, bucură-te dumnezeiască masă, bucură-te sfeşnicul luminii,
Preacinstită naşterea ta preasfântă Fecioară, mulţimea îngerilor în bucură-te lauda dreptmăritorilor, bucură-te Marie, Maica lui Hristos
Dumnezeu, bucură-te ceea ce eşti cu totul fără prihană, bucură-te
Cer, şi neamul omenesc pe pământ o mărim; căci Maică ai fost lui
scaunul cel de foc, bucură-te cort, bucură-te rugul cel nears, bucură-te
Hristos Dumnezeu, Făcătorului tuturor; pe care nu înceta rugându-L
nădejdea tuturor.
pentru noi, rugămu-ne; care spre tine după Dumnezeu nădejdile ne-am
pus, Născătoare de Dumnezeu prealăudată şi nenuntită.
LA STIHOAVNĂ A lui Ghermano.

Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Bucuria a toată lumea din cei drepţi a răsărit nouă, din Ioachim şi din
Anna, prealăudata Fecioară; care pentru prea multa curăţie, Biserică lui Ceea ce preamărit te-ai născut din pântece sterp, din coapse
Dumnezeu însufleţită s-a făcut; şi una după adevăr de Dumnezeu fecioreşti, ai născut mai presus de fire; că arătându-te stâlpare
Născătoare se cunoaşte. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, frumoasă, ai odrăslit lumii viață. Pentru aceasta puterile cereşti strigă
pace lumii trimite, şi sufletelor noastre mare milă. către tine de Dumnezeu Născătoare : Mărire venirii tale curată, mărire
naşterii tale, mărire fecioriei tale, ceea ce eşti una, Preacurată.
Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
Mucenicul Tău, Doamne, Sozont întru nevoinţa sa, cununa După a doua Catismă Sedealna glasul al 5-lea.
puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele

noastre, Hristoase Cele cereşti toate acum se bucură, şi neamul omenesc împreună
prăznuieşte cu dânsele, şi Proorocii în taină se veselesc; că pe care a
Slavă..., Şi acum..., Troparul Înainte prăznuirii, glas acelaşi.
văzut-o mai-nainte cu închipuire, întru neamurile cele dedemult, rug şi
năstrapă şi toiag, nor, uşă şi scaun, şi munte mare, aceea se naşte astăzi.
Din rădăcina lui Iessei, şi din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu
Maria se naşte nouă astăzi; că cu bucurie se bucură toate şi se înnoiesc; Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
împreună se bucură Cerul şi pământul, o laudă pe dânsa moştenirile

neamurilor, Ioachim se veseleşte, şi Anna prăznuieşte strigând : Stearpa CANOANELE
naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
Al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pe 3, şi al Sfântului pe 4,
LA UTRENIE
Canonul Născătoarei de Dumnezeu.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Înainte prăznuirii de două ori, Slavă..., Troparul
Sfântului, Şi acum..., iarăşi al Înainte prăznuirii. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1. Irmos :
Irmos : Adâncul Mării Roşii...

răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arătă luminat prăznuind, şi voi Roagă-te acum, Preamărite, Făcătorului de bine Domnului să se
cânta minunile ei bucurându-mă. mântuiască de toate supărările, şi primejdiile, şi scârbele, cei ce cinstesc
astăzi cinstită pomenirea ta, Mucenice Sozonte.
Astăzi cu veselie să lăudăm dumnezeiască naşterea Maicii lui

Dumnezeu, că a născut lumii bucuria, care a şters întristarea Stea cu totul luminată te-a arătat Hristos la înălţimea Bisericii
strămoaşei. Mucenice cu adevărat, ca să luminezi toată lumea cu strălucirile
nevoinţelor tale prealăudate.
Din cea stearpă iese sterpiciunea păcatului, pe care legea mai-nainte Slavă...
o a scris, şi propovăduirile celor de Dumnezeu grăitori o au arătat mai-
nainte : Preacurata Stăpână şi cea cu totul fără prihană.
Cu săgeţile răbdării săgetând pe vrăjmaşii Domnului, şi cu sabia
bărbăţiei tăind oştile lor, ai luat cunună de biruinţă Sozonte.
Biserică şi palat şi lăcaş Împăratului celui mai presus de fiinţă te-ai
făcut Născătoare de Dumnezeu, şi prin tine lăcaş Sfintei Treimi se vor Şi acum..., al Născătoarei :
face credincioşii.
Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, din Dumnezeiescul
Cămară prea înfrumuseţată, scaun dumnezeiesc preaînalt, te-ai arătat Duh, cu voia Tatălui, şi ai născut cu trup pe Cel din Tatăl fără de Maică
Preasfântă mireasă; pe care şezând cu trupul cel mai presus de fiinţă, şi pentru noi din tine fără de Tată.
pe cei ce şedeau întru întunericul pierzării, i-a ridicat la lumina
cunoştinţei cu bunătatea. Cântarea a 3-a,
Irmos :
Alt CANON al Sfântului pe 4.

a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Doamne.

Mărite, stricând îngrădirea rătăcirii.

Pământ prea-roditor din pământ neroditor se naşte; care va să nască
Slavă...
rod pe lucrătorul bunătăţilor şi Spicul Cel de viață purtător; care
hrăneşte toate cu dumnezeiasca voinţă.
Ca David pe Goliat, ai surpat pe vrăjmaşul cel de gând, împreună cu
oastea lui cu praştia credinţei, întrutot mărite.
Astăzi a odrăslit toiagul fecioriei, din care a răsărit ca o floare
Dumnezeu săditorul vieţii noastre; care odraslele cele rele le taie, ca Şi acum..., al Născătoarei :
bunătatea cea preaînaltă.
Numai tu te-ai făcut pricinuitoare celor de pe pământ de bunătăţile

Iată muntele cel netăiat, ce s-a născut din piatra cea neroditoare, va cele mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea strigăm ţie :
să nască rod pe Piatra cea înţelegătoare, care va să facă sfărâmarea Bucură-te !
tuturor idolilor.
Veselească-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti

Însemnările cele mai dinainte ale legii, pe tine mai-nainte te-a arătat puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea.
Fecioară, că tu pe Dătătorul legii afară de obiceiurile firii în pântece l-ai
purtat; pe Cel ce te-a păzit pe tine mai presus de cuvânt nestricată şi CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea.
neîntinată.
Pe adevăratul şi de Dumnezeu purtătorul Mucenic, şi nevoitorul
Alt Canon, bunei credinţe cel iscusit, adunându-ne astăzi cu mare glas să-l lăudăm,
pe Sozont tăinuitorul darului; pe dătătorul de tămăduiri cel bogat. Că se
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
roagă lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Curgerile sângiurilor tale în chip de râuri curgând pentru Hristos, au Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
stins focul păgânătății, pururea pomenite Mucenice.
Cu răbdare ai suferit iuţimea chinurilor, ca un turn nesfărâmat, Mântuindu-te prin credinţă Sozonte mult nevoitorule, te-ai făcut
liman de mântuire celor înviforați, cu mai-nainte rânduiala lui Hristos
Dumnezeu; că izvorăşti râuri de tămăduiri celor ce doresc şi potoleşti doua naştere tuturor credincioşilor.
aprinderea bolilor totdeauna; pentru aceasta dumnezeiască pomenirea
ta cu credinţă o cinstim. Acum negura răutăţii începe a se pierde; căci norul cel însufleţit al
Soarelui, din coapse sterpe astăzi a răsărit, cea cu totul fără prihană; a
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea :
căreia naşterea cea luminată o prăznuim.
O ! Ceea ce ca un măslin roditor ai odrăslit din rădăcina lui Iessei

Să se bucure Cerul şi pământul să se veselească; căci ca un Cer al lui Fecioară, Anna te-a odrăslit pe tine ceea ce ai odrăslit pe Cuvântul cel
Dumnezeu pe pământ s-a născut dumnezeiasca mireasă din făgăduinţă. Îndurat; căruia mila şi adevărul totdeauna înainte merge.
Cea stearpă pe prunca Maria hrăneşte cu lapte, şi se bucură de naşterea
ei Ioachim zicând : Toiag s-a născut mie, din care floarea Hristos a Alt Canon,
odrăslit din rădăcina lui David; cu adevărat minune preamărită.
Irmos : Văzându-te Biserica...
Cântarea a 4-a,
Irmos : Înfierbântându-te de dragostea lui Dumnezeu preafericite, cu

cuvintele tale ai ars toată rătăcirea cea de uscăciune a celor fără de
Cela ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Dumnezeu, şi bucurându-te strigai : Mărire puterii Tale, Doamne.
Iisus Cel mai presus de dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit pe

cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. Fiind Biserică Domnului cu sfinţenie lucrată, ai năvălit la capiştea
celor fără de Dumnezeu, şi închinăciunile lor cu vitejie le-ai sfărâmat,
Cea mai presus decât îngerii, astăzi pe pământ Fecioara se naşte întru Mucenice biruitorule prealăudate.
sfinţenie, şi întru curăţie, fără asemănare fiind, dintru care Hristos,

Slavă...
curăţirea şi sfinţirea şi mântuirea cea desăvârşită a tuturor, va să se
nască.
Casă de doctorie a toată boala s-a arătat sfânta ta Biserică, celor ce
cu credinţă năzuiesc, şi cinstesc într-însa vitejiile tale, Sozonte,
Fericit pântecele Annei s-a făcut, căci a născut pe ceea ce va să
încapă în pântece pe Cuvântul cel fericit şi neîncăput, pe Cela ce dă a
biruitorule minunate. ce prăznuiesc dumnezeiască naşterea ei.
Dumnezeiescul Prooroc mai-nainte te-a scris prea-arătat pe tine carte
nouă, întru care cu degetul Tatălui, Cuvântul era să se scrie Fecioară, în
Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară ! Și după naştere iarăşi te-ai cartea vieţii scriind pe toți cu bunătatea, pe cei ce se supun Lui.
arătat feciorind; drept aceea cu glasuri netăcute, prin credinţă fără de
îndoială strigăm : Bucură-te Stăpână ! Alt Canon,
Cântarea a 5-a, Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Irmos :
Tu Mucenice fiind luminat cu lumina Treimii, ai micşorat negura
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu Fecioară nedumnezeirii celei cu mulţi dumnezei, arătându-te luminător pururea
neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi luminând.
ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace
dăruindu-le. Tu arătându-te trandafir bine înflorit, şi cu roşeala sângiurilor tale
înfrumuseţat, ai umplut lumea de mirosul cel bun al minunilor tale,
Ceea ce închipuia cartea cea pecetluită, acum se naşte, care a o citi fericite Sozonte.
nicicum nu poate omul, prin legea firii; care se păzeşte spre lăcaşul
Slavă...
Cuvântului; precum mai-nainte au arătat cărţile grăitorilor de
Dumnezeu cu Duhul.
Tu fiind strugur gândit al viei lui Hristos, ai izvorât vinul cel de bună
umilinţă al muceniciei, celor ce cu credinţă te măresc.
Vița cea de mântuire astăzi s-a născut, care va rodi Strugurul Cel
nestricat ce varsă din sine must dumnezeiesc; din care tot cel ce bea, cu Şi acum..., al Născătoarei :
taină de veselie dumnezeiască se va umple.
Armă nesfărâmată pe tine te punem înainte împotriva vrăjmaşilor; pe

Săltaţi îngeri împreună cu oamenii dănţuind; astăzi din cea stearpă tine te avem întărire şi nădejde mântuirii noastre, mireasă a lui
Fecioara născându-se, întristarea a încetat, şi bucurie a pricinuit celor
Dumnezeu.
Primind a te jertfi pentru dragostea lui Dumnezeu, ca o jertfă fără
Cântarea a 6-a,
prihană te-ai primit la masa Lui. Pentru aceea cu bunăcredinţă te
Irmos : cinstim prealăudate.
Cugetătorii de Dumnezeu, săvârşind această prăznuire dumnezeiască Plutind luciul rătăcirii neudat Mucenice, ai ajuns la limanul
şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile împărăţiei celei de sus, dobândind liniştea cea veşnică, Fericite.
mărind pe Hristos, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Slavă...
Născutu-s-a astăzi Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce este podul

care trece neamul omenesc la lumină; Scara cea cerească; Muntele lui Cu unghii de fier sfărâmă coastele tale fără de milă gonaciul, iar tu cu
Dumnezeu cel prea-arătat; pe care toţi să o fericim. mărire ţi-ai dat în mâinile lui Dumnezeu duhul preafericite, pururea
pomenite.
Anna a dat din sine roşeala care a vopsit lâna întrupării Împăratului Şi acum..., al Născătoarei :
Hristos; pe care după vrednicie toţi o fericim.
O minune mai nouă decât toate minunile ! Că zămislindu-se în

Izvor mare acum a ieşit din puţină picătură, cea cu totul fără prihană; pântece fecioresc fără de ispită de bărbat, Cel ce cuprinde toate, nu S-a
care adâncul mântuirii născând, va să oprească curgerile mulţimii strâmtorat cu cuprinderea.
dumnezeilor cele nenumărate.
Irmosul :
Din rădăcină neroditoare ai răsărit, şi spinii răutăţii cu dumnezeiască

odrăslirea ta, cea mai presus de fire, i-ai dezrădăcinat, Născătoare de Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de
Dumnezeu Fecioară, pururea fericită. sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din
coasta Ta.
Alt Canon,
CONDACUL, glasul al 3-lea.
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...

Podobie : Fecioara astăzi... i-a frânt aceluia Sfântul mâna dreaptă, şi o a luat de o a vândut, şi
preţul ce a luat pe dânsa l-a împărţit săracilor. Pentru care domnitorul
Fecioara astăzi şi de Dumnezeu Născătoarea Maria, cămara cea locului făcând nevoie multora pentru prepus, Sfântul s-a vădit pe sine
sfântă a cerescului Mire, se naşte din cea stearpă cu sfatul lui însuşi, şi deîndată l-a pus la bătaie cumplită, şi încălţându-l cu
Dumnezeu, căruţa Cuvântului lui Dumnezeu bine se împodobeşte; că încălţăminte de fier, îl silea să alerge; şi iar îl bătură cu toiege, atâta cât
spre aceasta s-a şi numit mai-nainte dumnezeiască uşă, şi Maică vieţii i s-a rupt oasele trupului, şi aşa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
cu adevărat.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli Evod şi Onisifor.
ICOS
Sfântul episcop Evod, fost-a în urma lui Petru episcop la Antiohia

Din cea stearpă rod s-a dat Fiica lui Dumnezeu Maria, pe care mai- cea mare, precum se vede din Epistoliile fericitului Pavel, făcând
nainte o au văzut oarecând dumnezeieștii Prooroci cu Duhul; pe nevoinţă mare între cei şaptezeci, s-a făcut predicator vestit
aceasta noi astăzi văzându-o în sânurile Annei săltând, cu credinciosul Cuvântului. Iar acest Onisifor, pe care îl pomeneşte Apostolul la
Ioachim duhovniceşte la ospăţ să ne adunăm, şi pe cei de departe să-i Epistolia cea către Timotei, am aflat că s-a făcut Episcop Colofoniei,
chemăm zicând : Acum este chemarea lumii, că din pântece sterp a vrednic la cuvânt şi puternic, care până la sânge a întărit credinţa.
răsărit dumnezeiasca uşă, şi Maica vieţii cu adevărat. Acesta în ceata propovăduitorilor împreună cu Apostolul Evod se
sălăşluieşte în cereştile lăcaşuri.
SINAXAR
Tot în această zi, Sfântul Evpsihie de sabie s-a săvârşit.
Întru această lună în 7 zile, pomenirea Sfântului Mucenic Sozont.
Stih : Evpsihie către sabie cu suflet bun a fost pocnit,
Stih : Sozont către chinurile trupului durere suferea, Bucurându-se că îşi jertfeşte sufletul Celui ce l-a zidit.
Şi cu cugetul numai către cel ce mântuiește sufletele privea.
A şaptea zi, a murit Sozont bătându-i-se trupul cel luminat,
Iar sufletul către ceruri mărit i-a zburat. Acesta a fost născut şi crescut în Cezareea, împărăţind Adrian peste
romani; care după ce a murit tatăl său, botezându-se şi împărţindu-şi
Acesta trăgându-se cu neamul din Licaonia, şi făcându-se păstor de toată averea la săraci, l-a prins domnitorul Capadociei, şi strujindu-i
oi, s-a învrednicit Sfântului botez, şi în zilele lui Maxim domnitorul coastele l-a băgat în temniţă. Şi întărindu-se prin arătare de înger, iarăşi
Ciliciei, intrând într-o capişte unde era un idol făcut de aur şi de argint îl spânzurară şi-l munciră rău. Şi mai apoi de toate i-a tăiat capul; se
zice că în loc de sânge a curs lapte şi apă din tăietură. ieşit, păzindu-se lui Dumnezeu Împăratului făpturii.
Tot în această zi, s-a săvârşit adormirea Preacuviosului Luca, celui Alt Canon,
din eparhia Licaonilor, ce a fost al treilea egumen mânăstirii
Mântuitorului, unde se cheamă Pârâul adânc. Irmos : În cuptorul persienesc...
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe În cuptorul chinurilor celor cu dureri aruncându-te Mucenice, ai
noi, Amin. primit de la Dumnezeu rouă de răbdare, şi cu mulțumire strigai : Bine
eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Având suflet mai luminat decât aurul, nu ai voit Mucenice să jertfeşti
dumnezeului celui făcut de aur şi fără de suflet; iar pe sineţi te-ai jertfit
jertfă de bun miros lui Dumnezeu.
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului;
ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Slavă...
Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Păstorul cel mare pe tine cu adevărat păstor oilor Sale, Mucenice, ca

Ioachim şi Anna se fericesc născând pe cea fericită cu adevărat, pe pe un miel fără de prihană te-a aşezat la turma Sa cea nerătăcită,
curata Maica lui Dumnezeu, ceea ce a născut pe Cuvântul cel fericit, arătându-te pe tine nevătămat de lupii cei înţelegători, prealăudate.
care face fericiţi pe toți credincioşii.
Şi acum...
Dar cinstit te-a câştigat Preacurată părinţii tăi, pe tine ceea ce ai

zămislit pe Dumnezeu, Cel ce îmbogăţeşte cu bune daruri pe cei ce Bucură-te sfinţitule dumnezeiesc lăcaş al Celui Preaînalt, Născătoare
strigă : Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. de Dumnezeu; că prin tine s-a dat bucuria celor ce strigă : Bine eşti
cuvântată tu intre femei, Stăpână fără prihană.
Saltă Davide insuflate de Dumnezeu, loveşte alăuta şi dănţuieşte; că
Cântarea a 8-a,
iată sicriul pe care dedemult mai-nainte l-ai vestit, din pântece sterp a
Irmos :
stearpă văzându-o născându-se, şi strigă : Pe Domnul lăudaţi-L

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de făpturile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe
toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudați-L, şi-L Alt Canon,
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Să ne mişcăm limba cu cântări pentru dumnezeiasca naştere a Luând înţelepte, mâna chipului celui făcut de aur o ai dat săracilor,
Fecioarei, cinstind pe aceea dintru care va să Se întrupeze prin Duhul,
nevoindu-te a-ţi câştiga ţie avuţia cea cu adevărat necheltuită a
Cuvântul cel prealăudat, şi peste toate Dumnezeu, şi să strigăm : Pe
muceniciei, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Domnul.
Dumnezeieşti Prooroci săltaţi, cinstind naşterea Fecioarei; căci Cu trupul luptându-te dimpreună cu cel fără de trup, cu ajutorul lui
aceasta a plinit toate câte ați propovăduit mai-nainte, născând pe Cel
Hristos l-ai surpat pe dânsul; pentru aceea ţi s-a dat, Mărite, Dar de
arătat de voi, pe Hristos, Împăratul tuturor; pe Care Îl preaînălţăm întru
lucrarea minunilor de la Dumnezeu; către care bucurându-te strigai :
toţi vecii.
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Strigaţi munţi veselie; Apostoli şi Mucenici dănţuiţi; cuvioşilor şi Binecuvântăm pe Tatăl...
drepţilor acum vă bucuraţi astăzi, întru naşterea Maicii Domnului; şi pe

Domnul strigând lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Deschizând gura ta o ai umplut de Duh Sozonte prealăudate; iar
gurile vrăjmaşilor care huleau pe Cel ce i-a zidit le-ai umplut de toată
Odrăslit-a mărul cel bine mirositor, şi trandafirul cel dumnezeiesc a ruşinea; şi bucurându-te strigai lui Hristos : Binecuvântaţi toate,
înflorit, şi a umplut de miros toate marginile; şi putoarea păcatului lucrurile Domnului pe Domnul.
nostru o a risipit Preacurata şi Maica Cuvântului; pe care o preaînălţăm
întru toţi vecii.
Firea cea stearpă a oamenilor, de cinstitele daruri ale Numai tu întru toate neamurile Fecioară preacurată, te-ai arătat
Maică lui Dumnezeu; tu te-ai făcut lăcaş Dumnezeirii, Preacurată,
Dumnezeiescului Duh astăzi se veseleşte; pe Fica lui Dumnezeu din cea
nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceea bine te Astăzi pământul dănţuieşte; că Cer nou prea înfrumuseţat lui
cuvântăm toţi, Marie mireasă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu a văzut născându-se pe Fecioara Maria, întru care
sălăşluindu-se cu trupul, mai presus de ceruri va ridica pe oameni, şi va
îndumnezeii pe toţi cu bunătatea; pe care lăudându-L cu credinţă Îl
mărim.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a
Prea bună însoţire, Ioachim şi Anna au odrăslit pe Mieluşeaua cea
nespurcată, din care Mieluşelul cel hrănit ieşind, pentru lume s-a
Domnului pe Domnul.
junghiat, ridicând greşalele oamenilor, şi oprind jertfele cele ce se
Cântarea a 9-a, aduceau dracilor.
Irmos : Al Născătoarei :
Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să Luminează-ne pe noi ceea ce ai născut Lumina, pe cei ce prăznuim
prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a cu Duhul naşterea ta cea purtătoare de lumină. Născătoare de
Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare Dumnezeu, şi luminii celei ce va să fie ne arată părtaşi Curată, şi pace
de Dumnezeu, curată pururea Fecioară. dăruieşte nouă şi izbăvire de cele rele, cu rugăciunile cele de Maică.
Iată locul lui Dumnezeu cel Sfânt a strălucit; cetatea cea preamărită a Alt Canon,
Împăratului s-a zidit. Raiul cel plin cu raze de lumină s-a deschis; ceea
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
ce este solitoare Raiului, şi către Dumnezeu oamenilor apropiere.
Piatră aleasă te-ai arătat lui Hristos, Celui din capul unghiului,
Arătatu-s-a făclia şi sfeşnicul astăzi, din care era să strălucească
Mucenice, risipind îngrădirea rătăcirii, iar inimile credincioşilor
lumina cea mai-nainte de veci, şi să lumineze pe cei din noaptea
întărindu-le.
răutăţilor, şi să oprească negura nedumnezeirii, şi pe toţi să-i facă
părtaşi zilei cu adevărat prin credinţă.
Râu de viață câştigându-te acum Biserica lui Hristos pe tine
Mucenice, cu râurile sângiurilor nevoinţelor tale se adapă ca cu nişte Cuvinte, puterile cele potrivnice le-a biruit, şi pe tirani i-a ruşinat, şi
ape dulci, şi cu bună-cuviința minunilor tale se înfrumusețează pentru Tine a pătimit, şi împreună cu Tine a pătimit, şi împreună cu
totdeauna. Tine, Hristoase al meu Împărate a toate, împărățeşte neîncetat.
Slavă... Altă Luminândă a Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Cu ucenicii...
Aflat-ai răsplătire nevoințelor şi chinurilor tale, cugetătorule de
Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, întru care adu-ţi aminte prealăudate
Veselească-se toată făptura, bucurie simţind, căci din Anna cea de
Sozonte, şi de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea sfântă.
Dumnezeu înţelepţită, şi din dumnezeiescul Ioachim, mai presus de
nădejde se naşte Maria cea preacinstită şi preacurată, Născătoarea de
Dumnezeu; al căreia rod, mântuire s-a făcut oamenilor Hristos
Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat dintr-însa negrăit.
Dezleagă lanţurile greşalelor mele Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ceea ce ai născut izvorul milostivirii, însă-ţi de Dumnezeu LA STIHOAVNĂ
dăruită; şi umple-mi inima de bunătate, ca după vrednicie să te măresc
pe tine. Stihirile glasul al 2-lea.
Podobie : Casa Eufratului...

Irmosul :
Veniţi cei din Adam, pe ceea ce din David a răsărit, şi pe Hristos l-a
Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din
născut, să o lăudăm, pe Fecioara Maria cea Preacurată.
tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite;
pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
mărim.
LUMINÂNDA
Laudă să aducem Mântuitorului Domnului, Celui ce ne-a dat nouă
din cea stearpă pe Născătoarea de Dumnezeu şi una pururea Fecioară.
Podobie : Femei ascultaţi... Astăzi bucuria a toată lumea din pântece sterp se naşte preamărit,
Maica Împăratului tuturor.
Cu arma cinstitei Crucii Tale întrarmându-se viteazul Tău Mucenic
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea. LA VECERNIA MICĂ
Cea mai-nainte rânduită împărăteasă tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu, Punem Stihirile pe 4, glasul 1.
din pântecele cel neroditor al Annei celei preafericite, astăzi a ieşit Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
dumnezeiască petrecerea fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul
cel fără ruşine s-a călcat, şi Eva cu tot neamul la viață se aduce.
Ioachim şi Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe
Acesteia după vrednicie să-i strigăm : Fericită eşti tu între femei, şi
singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim
binecuvântat este rodul pântecelui tău.
astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.
Din Anna astăzi ca o floare de Dumnezeu sădită Născătoarea de
Dumnezeu a răsărit mântuirea oamenilor; din care Ziditorul tuturor
născându-se mai presus de gând, curăţeşte ca un bun, toată stricăciunea
lui Adam cu bunătatea Sa.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ Preacurata Fecioară şi de Dumnezeu Născătoarea ceea ce a încăput

pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naşte din
ZIUA A OPTA Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra
noastră, s-a gonit întru naşterea ei.
Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi
pururea Fecioarei Maria.
Ţarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naşte, şi din
Cade-se a şti, ca de se va întâmpla praznicul acesta Duminica, încă şi alte praznice toate ale pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte minune
Născătoarei de Dumnezeu, se zic înainte ale Învierii; numai Evanghelia Învierii nu se zice, ci şi
înfricoşată, hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit
Prochimenul şi Evanghelia praznicului se zic. Asemenea şi la Intrarea în Biserică, şi la
Întâmpinare, şi la adormire, când e acestea încă şi Bunele Vestiri ori în care duminică de ale Pâinea cerească cu hrană din sâni se creşte.
postului s-ar întâmpla, se face Evanghelia praznicului, afara de Duminica Floriilor, pentru că
atunci se schimbă şi Prochimenul și Evanghelia după praznic (adică se zic ale Duminicii Slavă..., Şi acum... glasul al 2-lea.
Floriilor), ar fi la Liturghie se zic amândouă Evangheliile.
Veniţi toți iubitorii de feciorie, şi poftitorii de curăţie; veniţi de

primiţi cu dragoste lauda fecioriei. Izvorul vieţii ce curge din piatră

vârtoasă; şi rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de focul cel fără Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la
materie, care curățeşte şi luminează sufletele noastre. toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul
nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând
LA STIHOAVNĂ
moartea, ne-a dăruit nouă viață veşnică.
Stihirile, glasul al 2-lea.
LA VECERNIA CEA MARE
După obişnuitul Psalm, citim Fericit bărbatul... Slava cea dintâi. Iar de se va întâmpla
Fiica lui Ioachim şi a Annei, Fecioara, tuturor oamenilor s-a arătat Duminică, citim Catisma deplin.
dezlegare din legăturile păcatului. La Doamne strigat-am... Punem Stihirile, pe 6 Şi cântăm aceste Stihiri pe glasul al 6-lea, însuşi
glasul.
Facere a lui Serghie.
Munte umbros cu adevărat, s-a arătat sterpiciunea Annei; din care

mântuirea, tuturor credincioşilor, se dăruieşte.
Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihneşte pe scaune înţelegătoare,
scaun sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu
Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului. înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că
din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe
Rupând legăturile sterpiciunii Annei, Preacurata Fecioară a ieşit, Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde,
Doamne mărire, Ție. De două ori.
oamenilor iertare dăruind.
Slavă..., Şi acum..., asemenea. Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara
Luminii şi cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce
Veniţi credincioşii să mărim pe Fecioara; că s-a născut din cea s-a născut uşă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului celui mare.
stearpă, firea noastră cea stearpă înnoind. Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor
noastre. De două ori.
Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu şi alte fericite femei sterpe au iarăşi ne-am zidit noi pământenii şi ne-am înnoit din stricăciune spre
odrăslit oarecum, dar Maria decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască viaţa cea neîncetată.
cuviinţă a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare
Slavă..., Şi acum...
preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai
presus de fire, din pântece fără de sămânţă; singură fiind uşă a unuia Glasul al 6-lea, a lui Serghie.
născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; şi toate
cu înţelepciune tocmindu-le, precum ştie Însuşi, tuturor oamenilor a Astăzi Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun
lucrat mântuire. sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu
înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că
Alle Stihiri glas asemenea.
din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe
Ale lui Ștefan Aghiopolitul. Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde,
Doamne mărire, Ție. De două ori.
Astăzi uşile cele sterpe se deschid, şi dumnezeiasca uşă cea

IEŞIRE : Lumină lină...
feciorească merge înainte. Astăzi începe Darul a rodi, arătând lumii pe
Maica lui Dumnezeu; prin care cele Pământeşti cu cele cereşti se
Prochimenul zilei, și citirile.
împreună, spre mântuirea sufletelor noastre.
De la Facere citire :
Astăzi este începătura bucuriei a toată lumea; astăzi au suflat vânturi Cap. XXVIII, 10.
mai-nainte vestitoare de mântuire. Sterpiciunea firii noastre se dezleagă

căci cea stearpă se arată Maica celei ce a rămas Fecioară după naşterea Ieșit-a Iacov de la puţul jurământului şi a mers în Haran, şi a aflat un
Ziditorului, din care S-a întrupat cu firea cea străină Cel din fire loc, şi a dormit acolo, căci apusese soarele. Şi a luat din pietrele locului
Dumnezeu, şi celor rătăciţi prin trupul Său mântuire lucrează; Hristos, aceluia, şi şi-a pus luişi căpătâi. Şi a dormit întru acelaşi loc, şi a văzut
Iubitorul de oameni, şi Mântuitorul sufletelor noastre. vis; şi iată o scară era întărită pe pământ, al căruia capul ajungea la Cer;
şi îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, şi Domnul era
Astăzi Anna cea stearpă naşte pe fiica lui Dumnezeu, cea mai-nainte întărit într-însa, şi a zis : Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam şi
Dumnezeul lui lsaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ţie
aleasă din toate neamurile, spre lăcaş lui Hristos Dumnezeu Împăratului
îl voi da şi seminţiei tale, şi va fi sămânţa ta ca nisipul pământului, şi se
tuturor şi Ziditorului, spre plinirea dumnezeieştii rânduieli; prin care
va lăţi spre mare şi spre apus, şi spre miazănoapte şi spre răsărit; şi se slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind : Cela ce este
vor binecuvânta întru tine şi întru sămânţa ta toate seminţiile neînţelept să se abată la mine, şi celor ce le trebuieşte înţelepciunea Ie-
pământului. Şi iată eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea ori încotro a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea, şi beţi vinul carele am dres vouă.
vei merge, şi te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii. Şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă
tine până când voi face eu toate câte am grăit ţie. Şi s-a sculat Iacov din îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cela ce învaţă pe cei răi îşi ia luişi
somnul său, şi a zis : Că este Domnul în locul acesta, şi eu n-am ştiut. Şi ocară; şi cela ce ceartă pe cel necredincios se ocărăşte pe sine; că
s-a temut, şi a zis : Că înfricoşat este locul acesta; nu este aceasta alta, certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te
ci casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta Cerului. urască; învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricină
înţeleptului, şi mai înţelept va fi; arată dreptului, şi va adăuga a primi.
Din Proorocia lui Iezechiil citire : Începerea înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul Sfinţilor
Cap. XLIII, 26.
priceperea; iar a cunoaşte legea, este a gândului bun. Câ întru acest
chip multă vreme vei trăi, şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
Aşa grăieşte Domnul, fi-va din ziua a opta şi mai-nainte, face-vor
preoţii pe Altar arderile cele de tot ale voastre, şi cele ce sunt de LA LITIE
mântuirea voastră; şi voi primi pe voi, zice Domnul. Şi m-a întors pe
mine la calea uşii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, şi Stihirile, glasului 1, ale lui Ştefan Aghiopolitul, însuși glasul.
aceasta era încuiată. Şi a zis Domnul către mine : Uşa aceasta încuiată
va fi, şi nu se va deschide, şi nimenea nu va trece printr-însa. Că Începerea mântuirii noastre popoare astăzi s-a făcut; căci iată cea
Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, şi va fi încuiată. Că mai-nainte rânduită din neamurile cele dedemult, Maica şi Fecioara, şi
povăţuitorul acesta va şedea într-însa să mănânce pâine înaintea lăcaşul lui Dumnezeu, din cea stearpă a se naşte purcede; floare şi toiag
Domnului. Pe calea uşii pridvorului va intra, şi pe calea lui va ieşi. Şi m- din rădăcina lui Iessei a răsărit. Să se veselească Adam strămoşul şi Eva
a dus pe mine pe calea uşii sfintelor cea despre miază-noapte, în să se bucure cu bucurie; că iată cea zidită din coasta lui Adam, pe fiica
preajma casei; şi am văzut, şi iată era plină de mărire casa Domnului. şi nepoata o fericeşte arătat. Că mi s-a născut mie zice mântuirea, prin
care din legăturile iadului mă voi slobozi. Să se bucure David lovind în
De la Pilde citire :
Cap. 9, 1.
alăută şi bine să cuvinteze pe Dumnezeu; că iată Fecioara iese din
pântece neroditor, spre mântuirea sufletelor noastre.
Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a Glasul al 2-lea.
jertfele sale şi a dres în paharul său vin, şi a gătit masa sa; trimis-a
Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine
Veniţi toţi iubitorii de feciorie, şi poftitorii de curăţie; veniţi de dăruindu-ne nouă mare milă.
primiţi cu dragoste lauda fecioriei; izvorul vieții ce curge din piatră

LA STIHOAVNĂ
vârtoasă. Şi rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de Focul cel
fără materie, care curăţeşte şi luminează sufletele noastre. Stihirile, glasul al 4-lea,
Ale lui Ghermano patriarhul, singur glasul.

Asemenea.
Acesta este glasul lui Ioachim şi al Annei ce prăznuieşte în taină, Bucuria a toată lumea, din cei drepţi a răsărit nouă, din Ioachim şi
din Anna, prealăudata Fecioară. Care pentru prea multa curăţie,
bucuraţi-vă împreună cu noi zicând, Adame şi Evo astăzi; căci nouă,
Biserica lui Dumnezeu însufleţită s-a făcut, și una după adevăr de
cărora dedemult prin călcarea poruncii ni s-au încuiat Raiul, rod
Dumnezeu Născătoare se cunoaşte. Pentru rugăciunile ei Hristoase
preamărit ni s-au dat, fiica lui Dumnezeu Maria, deschizând nouă
Dumnezeule, pace lumii trimite, şi sufletelor noastre mare milă.
tuturor intrarea.
Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu,
din pântecele cel neroditor al Annei astăzi a ieşit; dumnezeiască Prin mai-nainte vestirea îngerului, rod preacinstit din drepţii Ioachim
petrecerea Fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul cel fără de
şi Anna ai ieşit astăzi Fecioară; Cer şi scaun dumnezeiesc, şi lăcaş de
ruşine s-a călcat, şi Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după
curăţie, bucurie vestind la toată lumea, ceea ce eşti solitoare vieţii
vrednicie să-i strigam : Fericită eşti tu între femei, şi binecuvântat este
noastre; pierderea blestemului, dătătoare de binecuvântare. Pentru a
rodul pântecelui tău.
ceasta întru naşterea ta, de Dumnezeu chemată Fecioară, cere pace, şi
sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.
Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.

În ziua cea binevestită a prăznuirii noastre să trâmbiţăm
duhovniceşte; că cea din sămânţa lui David, Maica vieţii astăzi se Anna cea stearpă şi neroditoare, astăzi să plesnească cu mâinile; să
naşte, stricând întunericul; Ceea ce este înnoirea lui Adam şi chemarea
se împodobească cele pământeşti, împăraţii să sălteze, preoţii întru
Evei, şi izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit şi din
binecuvântări să se veselească, şi să prăznuiască toată lumea, căci iată
moarte ne-am mântuit; şi cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioşii :
împărăteasa şi cea fără prihană mireasa Părintelui, din rădăcina lui LA UTRENIE
Iessei a odrăslit. De acum femeile nu vor mai naşte fii întru
întristăciuni; căci bucuria a înflorit, şi viaţa tuturor oamenilor în lume La Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului de trei ori.
vieţuieşte. De acum darurile lui Ioachim nu se vor mai întoarce înapoi;

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
căci plângerea Annei întru bucurie s-a prefăcut. Bucuraţi-vă împreună
cu mine zicând, tot alesul Israil, că iată mi-a dat mie Domnul lăcaş Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
însufleţit al dumnezeieştii slavei Lui, spre veselia cea de obşte şi

bucuria, şi mântuirea sufletelor noastre. Strigă Davide, ce ţi s-a jurat ţie Dumnezeu ? Cele ce s-au jurat mie,
zice, iată a şi plinit : Din rodul pântecelui meu dăndu-mi pe Fecioara.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.
Din care Ziditorul Hristos, Adam cel nou, S-a născut Împărat pe
scaunul meu, şi împărăţeşte astăzi Cel ce are împărăţie neclintită. Cea
Veniţi toţi credincioşii să alergăm către Fecioara; că iată se naşte cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii
din pântece mai-nainte rânduită Maică Dumnezeului nostru; cămara noastre.
fecioriei, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit din rădăcina lui Iessei;
propovăduirea Proorocilor, odrasla drepţilor lui Ioachim şi Annei; Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
naşte-se adică, şi Biserica cu a sa cuviinţă se împodobeşte; Biserica cea

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
sfântă, lăcaşul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea
împărătească, întru care haina cea preamărită a unirii celei negrăite a Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
firilor, ce s-au adunat împreună întru Hristos, desăvârşit s-a lucrat.

Căruia închinându-ne, lăudăm naşterea Fecioarei cea cu totul fără Din rădăcina lui Iessei, şi din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu
prihană. Maria se naşte astăzi nouă, şi se înnoiesc toate şi se îndumnezeiesc.
Bucuraţi-vă împreună cu mine Cerul şi pământul, lăudaţi-o pe dânsa
La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul de trei ori.
moştenirile neamurilor. Ioachim se veseleşte şi Anna prăznuieşte
strigând : Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi
Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la hrănitoarea vieţii noastre.
toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul
nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
moartea, ne-a dăruit nouă viață veşnică.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
CANOANELE
Fodobie : Porunca cea cu taină...
Două și Irmoasele ale amânduror Canoanelor de câte două ori, şi Troparele pe 12.
Să se bucure Cerul, şi pământul să se veselească, căci Cerul lui
Dumnezeu pe pământ s-a născut, dumnezeiasca Mireasă, aceasta din CANONUL cel dintâi.
făgăduinţă. Cea stearpă pe prunca Maria hrăneşte cu lapte, şi se bucură
de naşterea ei Ioachim, zicând : Toiag s-a născut mie, din care floare Facere a lui Ioan.
Hristos a odrăslit din rădăcina lui David; cu adevărat minune Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.
preamărită.
Irmos :
Deci Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea.

Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce
a despărţit marea, şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia
Prochimenul, glasul al 4-lea. egiptenilor, că S-a preamărit.
Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul şi neamul.
Stih : Răspun-s-a inima mea cuvânt bun...
Veniţi credincioşii cu Duh dumnezeiesc bucurându-ne, să cinstim cu
Toată suflarea... cântări pe ceea ce a răsărit astăzi din cea stearpă, spre mântuirea
oamenilor, pe pururea Fecioara prunca.
Evanghelia de la Luca, începerea 4, şi Psalm 50. Slavă..., glasul al 2-lea. Pentru
rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre. Şi
acum..., tot aceasta. Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Bucură-te curată Maică, şi slujitoarea lui Hristos Dumnezeu, ceea ce
Şi Stihira, glasul al 6-lea. eşti solitoarea fericirii celei dintru început, a neamului omenesc; pe tine
toţi după vrednicie cu cântări te mărim.
Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara
Luminii, şi cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieşit; şi ceea ce Podul vieții se naşte astăzi, prin care oamenii câştigând ridicare din
s-a născut uşă către răsărituri, aşteaptă intrarea Preotului celui mare. căderea iadului, pe Hristos Dătătorul de viaţă cu laude Îl măresc.
Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor
noastre. Alt Canon,

Facere a lui Andrei.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea. Pe trei fără început măresc, Trei sfinţiri laud, pe Trei împreună
veşnici întru o Fiinţă propovăduiesc; căci unul în Tatăl şi în Fiul şi în
Irmos :
Duhul se măreşte Dumnezeu.
Celui ce a sfărâmat războaie cu braţul Său, şi a trecut pe Israil prin Şi acum..., al Născătoarei :
Marea Roşie, să-i cântăm Lui ca Mântuitorului nostru Dumnezeu, că S-
a preamărit. Cine a văzut vreun prunc fără de tată ? Sau unde s-a văzut vreo
fecioară Maică ? Cu adevărat mai presus de cuget sunt amândouă,
Să dănţuiască toată făptura, să se veselească şi David, căci din Născătoare de Dumnezeu preacurată.
sămânţa lui a ieşit toiag, care poartă floare pe Domnul şi Mântuitorul
tuturor. Catavasie :
Sfânta Sfintelor încă pruncă fiind, se primeşte întru cele dinlăuntru Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roşie o a
sfinte, ca să se hrănească din mâna îngerului. Deci, toţi cu credinţă despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut, iar de-a curmeziş
împreună să prăznuim naşterea ei. aceeaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra
scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm,
Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
Stearpă a fost Anna, dar nu de tot fără fii; căci din neamuri s-a
rânduit mai-nainte a fi Maică Fecioarei, din care a răsărit Ziditorul Cântarea a 3-a.
făpturii în chip de rob.
Irrnos :
Pe tine Mieluşeaua cea neîntinată, care pe Mieluşelul Hristos din

pântecele tău l-ai adus întru fiinţa noastră, pe ceea ce te-ai născut din
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât
Anna, toţi cu cântări te cinstim. păcatul, şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe
Tine.
Slavă...
Fără prihană vieţuind lui Dumnezeu, aţi născut mântuirea tuturor, de

Dumnezeu gânditori părinţi, ai celeia ce a născut pe Ziditorul şi arătându-te preacurată Fiul tău, măreşte naşterea ta cea din Anna, şi pe
Dumnezeul nostru. toţi îi veseleşte astăzi.
Domnul cel ce izvorăşte viață tuturor, din cea stearpă a se naşte Hrănindu-te întru Sfânta Sfintelor, Fecioară preacurată de Dumnezeu
Fecioară, bine a voit; întru care a Se sălăşlui a primit, păzindu-o şi după Născătoare, mai presus te-ai arătat decât făptura, pe Ziditorul cu trup
naştere nestricată. născând.
Slavă...
Pe ceea ce este rodul Annei, pe Maria care a născut Strugurul cel de
viață purtător, ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi folositoare şi
ajutătoare tuturor, astăzi să o lăudăm. Ţie ne închinăm Părinte, Cela ce eşti fără început după Fiinţă,
lăudăm pe Fiul Tău cel fără de ani, şi cinstim pe Duhul cel împreună
Alt Canon, veşnic, pe câte trei un Dumnezeu după Fiinţă.
Irmos :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Pe Dătătorul de lumină şi începătorul vieţii omeneşti, născându-l
Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu- preacurată Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat vistierie vieţii noastre,
m-am de mântuirea Ta. şi uşă Luminii celei neapropiate.
Binecuvântat este pântecele tău Anno, căci rod bun pe Fecioara ai Catavasie :
odrăslit, ceea ce fără sămânţă a născut pe Hrănitorul făpturii şi

Mântuitorul Iisus. Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales
preot; iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul
Pe tine ceea ce astăzi te-a născut. Anna, toiag curat din rădăcina lui Crucii, spre putere şi spre întărire.
Iessei, care ai răsărit floare pe Hristos, toată făptura te fericeşte.
Ipacoi, glasul al 2-lea :
Pe tine mai înaltă decât toată făptura, de Dumnezeu Născătoare, Uşă neumblată, unuia Dumnezeului nostru păzită, Proorocul pe
Sfânta Fecioară o a numit, prin care a trecut Domnul Cel Preaînalt, şi de greşale, cu mulțumire pe tine toţi te fericim.
ieşind, iarăşi pecetluită o a lăsat; scăpând din stricăciune viaţa noastră.
Alt Canon.
Sau această Sedealnă, glasul al 4-lea.
Irmos :
Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut; că Dumnezeu

Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor preaveșnic fiind, cu negrăit sfat întrupându-te, ai ieşit din Fecioară;
al luminii, astăzi a strălucit nouă, din cei drepţi a ieşit spre lauda mărire pogorârii Tale Hristoase, mărire puterii Tale.
noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat.
Pentru aceasta glăsuind să strigăm cu îndrăzneală, către cea singura
Naşterea cea preacurată a Născătoarei de Dumnezeu, cu psalmi şi cu
curată : Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.
cântări mărindu-o credincioşii, lui Dumnezeu, Celui ce fără minciună S-
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
a jurat lui David, că-i va da lui rod din coapsele sale, cu credinţă să ne
închinăm.
Cântarea a 4-a.
Irrnos : Doamne Cela ce pântecele Sarei l-ai deschis, şi rod la bătrâneţe pe

Isaac i-ai dat, însuţi şi astăzi credincioasei Annei i-ai dăruit rod de
Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine, naştere din pântece sterp, pe Maica Ta cea nespurcată.
unule Iubitorule de oameni.
Auzit-ai Doamne rugăciunea mea, zis-a Anna, dându-mi rodul
Doamne care ai dat tuturor pe ceea ce Te-a născut pe Tine liman făgăduinţei astăzi, pe cea mai-nainte aleasă din toate neamurile,
credincioşilor de mântuire, pe Tine te lăudăm. Preacurata şi neîntinată Maica Ta.
Pe tine dumnezeiască mireasă te-a arătat Hristos laudă şi întărire, Împreună cu tine se bucură astăzi lumea, de Dumnezeu înţelepţită
tuturor celor ce laudă cu credinţă taina ta. Anno; căci pe Maica Mântuitorului o ai născut, care din rădăcina lui
David odrăslind, toiag de putere ne-a adus floare pe Hristos.
Ceea ce nu ştii de nuntă Stăpână, prin rugăciunile tale fiind curăţiţi Slavă...
Fecioara ni S-a arătat.

Mărimu-te pe Tine Treime, Ceea ce eşti fără început, nemăsurată în
Fiinţă, ca heruvimii strigând cu limba cea de tină : Sfânt, sfânt, sfânt Odrăslirea toiagului celui uscat al preotului, a descoperit lui Israil
eşti Cela ce eşti şi rămâi, unul Dumnezeu pururea veşnic. alegerea; iar preamărită naşterea Fecioarei cea din cea stearpă, pe cei
ce o a născut-o, luminaţi i-a arătat.
Şi acum...
Alt Canon,
Plinitu-s-au, Preacurată proorociile grăitorilor de Dumnezeu, ale
celor ce cu credinţă te numesc pe tine cort, uşă şi munte înţelegător, rug Irmos :
şi toiag al lui Aaron, care ai răsărit din rădăcina lui David.

Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă : Doamne
Catavasie : Dumnezeul nostru câştigă-ne pe noi, Doamne afară de Tine pe altul nu
ştim, numele Tău numim.
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi
am preamărit Dumnezeirea Ta. Preamărit te-ai născut Fecioară, negrăit ai zămislit, şi mai presus de
fire ai născut, o Preacurată, ceea ce nu ştii de mire ! Dumnezeu a primit
Cântarea a 5-a,
dintru tine firea omenească.
Irmos :
Astăzi să se veselească cetele îngerilor, cu cântări să dănţuiască cei

Cela ce ai risipit negura cea însemnătoare de umbră, a vorbelor celor din Adam; că s-a născut toiagul, cel ce a răsărit floare pe Hristos unul
întunecate şi inimile credincioşilor, cu împlinirea adevărului, prin fiica Mântuitorul nostru.
lui Dumnezeu le-ai luminat; şi pe noi Hristoase cu lumina Ta ne
povăţuieşte. Astăzi Eva scapă de osândă, şi Adam se dezleagă de blestemul cel
dedemult, întru naşterea ta, Preacurată, strigând : Prin tine din
Să lăudăm popoare, pe ceea ce a fost pricină, de S-a făcut om stricăciune ne-am mântuit.
asemenea nouă, Pricinuitorul fiinţei tuturor; de a Căruia închipuire
învrednicindu-se Proorocii se bucurau, iar nouă Mântuitorul însuşi prin Mărire Ție, Celui ce ai mărit pe cea stearpă astăzi; că a născut din
făgăduinţă toiagul cel pururea înflorit, din care ai răsărit Hristoase,

floarea vieţii noastre. Către Domnul întru necazul nerodirii au strigat, de Dumnezeu
înţelepţiţii părinţi ai Maicii lui Dumnezeu; şi pe aceasta în neamurile
Slavă...
neamurilor, spre mântuirea cea de obşte şi lauda o a născut.
Închinămu-ne Ție Treime fără de început, nedespărţită, Ceea ce eşti

Înţelepţii părinţii Maicii lui Dumnezeu, Dar ceresc vrednic lui
nezidită, pururea și veşnică şi de o Fiinţă întru o fire, în trei Ipostasuri,
Dumnezeu au luat, pe căruţa cea mai înaltă decât singuri heruvimii, pe
mai presus de fire mărturisită pururea.
Născătoarea Cuvântului şi a Ziditorului.
Şi acum...
Alt Canon,
Făcutu-s-a pântecele tău Masă sfântă, rămas-a curăţia ta, ca şi mai- Irmos :
nainte nevătămată Fecioară, că Hristos Soarele dreptăţii din tine ca un
mire din cămară a ieşit.
Ca apele mării Iubitorule de oameni, cu valurile vieţii mă viforăsc.
Catavasie : Pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine Cuvinte : Scoate din
stricăciune viaţa mea Milostive Doamne.
O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi

Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Lăudăm sfântă naşterea ta, cinstim şi zămislirea ta cea fără sămânţă,
ce S-a pironit pe tine cu trupul; de Dumnezeu care dă pace sufletelor Mireasă a lui Dumnezeu, Maică şi Fecioară; şi împreună cu noi măresc
noastre. cetele îngerilor, şi sufletele sfinţilor.
Cântarea a 6-a,
Pe tine ceea ce eşti Sfânta Sfintelor, înţelepţii părinţii tăi Curată, te-
Irmos : au pus în casa Domnului, să te hrăneşti cu cinste, şi să te găteşti spre
Maică Lui.
Către Domnul din chit Iona a strigat : Tu pe mine mă scoate dintru
adâncul iadului rogu-mă; ca cu glas de laudă, şi cu Duh adevărat să Cele sterpe şi maici dănţuiţi, îndrăzniţi şi săltaţi cele neroditoare; că
jertfesc Ție ca Mântuitorului. cea fără de fii şi stearpă, pe Născătoarea de Dumnezeu a odrăslit; care
va să vindece de dureri pe Eva, şi de blestem pe Adam.

Ioachim şi Anna din defăimarea nenaşterii de fii iar Adam şi Eva din
Aud pe David cântând ție : Aduce-se-vor fecioare în urma ta aduce- stricăciunea morţii au scăpat, Preacurată, întru sfântă naşterea ta.
se-vor în Biserica Împăratului; şi împreună cu dânsul şi eu, pe tine fiica Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşalelor mântuindu-se
Împăratului te laud. când strigă către tine : Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu,
şi hrănitoarea vieţii noastre.
Slavă...
ICOS
Întru tine taina Treimii, se laudă şi se măreşte Preacurată; că Tatăl

bine a voit şi Cuvântul S-a sălăşluit întru tine, şi Dumnezeiescul Duh pe Rugăciunea împreună şi suspinul cel bineprimit, pentru sterpiciunea
tine te-a umbrit. şi nenaşterea de fii, a lui Ioachim şi a Annei, în urechile Domnului au
intrat, şi a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în
Şi acum... munte a făcut, iar aceea în grădină defăimarea a suferit; ci cu bucurie
cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii
Cădelniţă de aur ai fost, că Focul în pântecele tău S-a sălăşluit, noastre.
Cuvântul de la Duhul Sfânt; şi cu chip de om din tine S-a văzut Maica
lui Dumnezeu, Curată. SINAXAR
Catavasie : Întru această lună în 8 zile, Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre

Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria.
În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul
Stih : Toate maicile, tu Ano, le-ai biruit cu adevărat,
Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat; de unde a
Pentru că Fiica ta, Maică lui Dumnezeu s-a arătat.
treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos A opta a Anna pe Maica lui Dumnezeu la lumină ne-o a ivit,
Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia Prin care neamul omenesc din tirania diavolului s-a mântuit.
zi lumea a luminat.
Tatăl ei Ioachim, se trăgea din, rudă împărătească. Acesta cu toate
CONDAC, glasul 1
că-şi ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu și
bogat ce era; dar pentru nerodire se defăima, căci erau sterpi şi nu
aveau copii; de aceea mâhnindu-se la inimă, el în munte, iar femeia lui

Anna în grădină se rugau lui Dumnezeu cu lacrimi; care ascultându-i, Oarecarele preot şi cu un Diacon, Evlavist, având între dânşii
le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu.
dragoste multă spre Dumnezeu, învrăjbindu-se ei din drăceasca
Însă ca să știm și pentru sfânta Anna de unde se trage, şi despre
înşelăciune, multă vreme au fost neîmpăcaţi. Deci, întâmplâudu-se
amândouă părţile, voi povesti adevărul cu amănuntul. Aflându-se
preotului de muri într-acea vrajbă, Diaconul se întrista căci nu s-a
Mathan al douăzeci şi treilea, din neamul lui David şi a lui Solomon,
împăcat până a fost preotul viu. De care întâmplat vorbind el cu
care a luat pe Maria din neamul Iudei, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif
oarecarele om bine chibzuitor, îl îndrepta să meargă către oarecarele
teslarul, şi trei fete, pe Maria, Sovi şi pe Anna. Deci Maria a născut pe
sihastru din pustie. Şi aşa cu multă; sârguință înconjurănd locurile cele
Salomi moaşa; iar Sovi a născut pe Elisabeta, iar Anna a născut pe
mai pustii, caută pe doctorul. Şi aflând pe oarecarele Părinte bătrân,
Născătoarea de Dumnezeu. Deci Preasfânta este nepoată lui Mathan, şi
acestuia îi descoperi aducerea aminte de rău, cerând de la dânsul aievea
Mariei femeii sale. Iar Elisabeta şi Salomi nepoate Annei de surori, şi
adeverință de iertare. Iar bătrânul zise către dânsul : Cela ce va cere cu
vere Născătoarea de Dumnezeu.
credință va lua, şi celui ce va bate i se va deschide : Însă nu este
cuvântul acesta prin putinţa mea o frate; iar tu nevoindu-te spre bine,
Tot în această zi, Sfinţii fraţi buni Ruf și Rufian de sabie s-au săvârşit.
Domnul; va da ție și vei lua curând dezlegare; deci, mergi de unde ai
venit, și către seară mergând la biserica cea mare, se apucă mai-nainte
Stih : Plecându-se Rufian la sabie pe sine;
A zis Rufe, nu zăbovi, vino după mine. decât toţi cu taină la ușile cele frumoase, și opreşte pe cel ce va intra
întâi înlăuntru, şi te închină de la mine, dându-i şi această scrisoare
Tot în această zi, Sfântul Sevir de sabie s-a săvârşit. pecetluită, şi de la dânsul îţi vei lua cu adevărat îndreptarea greșalelor
tale. Atuncea Diaconul, după cum îl îndreptă acel Părinte la miezul
Stih : Gata sunt a suferi tot felul de patimă, nopţii, soseşte înaintea uşii bisericii; și îndată se ivi omul de care
A zis Sevir, şi sabie nu mă vatamă.
spusese Părintele acela, căruia închinându-se ia dat scrisoarea
bătrânului, descoperindu-i ceea ce i se întâmplase iar omul acela fiind
Tot în această zi, Sfântul Artemidor în foc s-a săvârşit.
înțelept a socotit că de la Dumnezeu era acea îndreptare și vărsând
lacrimi multe, zise : Dară cine sunt eu un om prost ca mine, să
Stih : Cum că Artemidor este vestit întru putere,
Şi focul ce-l arde o arată în faptă, nu cu părere. îndrăznesc a mă apuca de un lucru ca acesta ? Însă având nădejde spre
rugăciunile aceluia ce te-a trimis, voi socoti de lucrul acesta. Şi stând
Povestire foarte de folos. înaintea acelor uşi fiind încuiate, ridicându-şi mâinile la Cer, şi
îngenunchind. Şi-a, pus capul la pământ, și şoptind se ruga lui
Dumnezeu, şi fără zăbavă sculându-se (mă cutremur a povesti, spunea Diaconul : Că aşa de repede socoteam că ne facem calea pe la
cugetând taina și îndrăznirea ce avea omul acela către Dumnezeu), că biserici, cât nici pasăre zburătoare n-ar fi putut a se asemăna la iuţimea
îndată ce zise : Deschide nouă ușa milei Tale, Doamne ! i se deschise noastră. Deci, apropiindu-ne şi acolo de uşile bisericii Născătoarei de
cea mai dinainte ușă singură, şi intrând Diaconul împreună cu dânsul Dumnezeu, se deschiseră şi acelea bărbatului însăşi, şi făcându-şi şi
stătură în tinda bisericii; şi mergând mai înainte la uşile bisericii cele de acolo rugăciunea, şi udându-şi faţa sa cu lacrimile, sosi şi la uşile sfintei
argint, zise Sfântul acela om către Diaconul : Stai aici, şi nu merge mai racle, unde era Sfântul brâu al preasfintei de Dumnezeu Născătoare; şi
înainte iar el făcându-şi iarăşi obişnuita metanie la pragul de jos, punând pe Diaconul acolo să stea în uşi, îi porunci să ia aminte bine şi
deschise şi ușile cele ce argint ce erau încuiate, şi intrând în biserică, să bage seamă pe cei ce vor intra, şi făcând el obişnuita sa rugăciune la
minunată vedere primi la sineşi. Că pogorându-se din bolta bisericii, o pragul de jos, i se deschiseră uşile şi dădură loc de au intrat, şi mergând
lumină luminoasă pe capul omului aceluia, strălucii biserica, şi tot de în mijlocul bisericii, punând genunchii la pământ, făcea rugăciune
dânsul se ţinea făcând el rugă. Deci, dacă sosi şi în altar, plecându-şi şi fierbinte, precum după aceasta cu jurământ Diaconul ne încredinţa şi ne
acolo capul la rugă, iarăși ieşi încetişor afară la Diacon, şi iarăşi se adeverea. Că la pragul uşii unde stam şi mă cutremuram, cu ochii mei
încuiară uşile singure. Atuncea cuprinse frica şi spaima pe Diacon, și nu aievea am văzut cum ieşea un Diacon luminos din altar cu cădelniţa în
cuteza nicicum a se apropia de acel om; că din rugă precum zicea, îi era mână, şi cădea toată biserica. Apoi peste puţin văzui pe unii ca nişte
faţa preamărită ca faţa îngerului, cât se tulbură Diaconul cu cugetul, clerici intrând, îmbrăcaţi fiind cu podoabe albe preoţeşti, şi iarăşi altă
zicând : Nu cumva este înger acesta ce se arăta şi nu om ? Dar încă şi ceată de preoţi luminaţi, şi intră îmbrăcaţi în veşminte mohorâte până în
aceasta o cunoscu Sfântul acela om, că zise către Diacon : De ce te pământ, şi aceştia de amândouă părţile adunându-se, cântau un vers
tulbură și te luptă gândurile pentru mine o omule ? Crede ca și cum sunt foarte frumos şi minunat, într-atât cât nu putea să mai priceapă
om pământean şi din sânge și carne alcătuit şi din casă strălucită şi sunt Diaconul altceva, fără decât, Aliluia. Şi după ce săvârşi rugăciunea, ieşi
Hartularie, adică vistier de cărți fiindu-mi hrana din venitul acela. Iar Hartularie afară şi zise către Diacon : frate, intră în biserică fără de nici
pronia lui Dumnezeu ce, ocârmuieşte toate spre bine, de multe ori prin o grijă, şi ia aminte la preoţii cei din ceata de-a stânga, de poţi să
cei proşti şi mici, se obişnuiește a face minuni mari. Ci, ia să mergem cunoşti pe cela ce ai rămas neîmpăcat cu dânsul pentru neuitarea
frate spre lucrul ce ne stă înainte : Şi mergând amândoi cu degrab spre răutăţii. Deci, intrând Diaconul îngrozit, ieşi degrab, către omul lui
târg, sosiră la biserica ce era acolo a Născătoarei de Dumnezeu, şi Dumnezeu, zicând, cum că n-a putut să vadă într-aceia pe preotul cel
apropiindu-se de uşile bisericii fiind încuiate, iarăşi şi pe acelea le-a ce a murit învrăjbit. După aceea iarăşi îi zise pământescul acela înger :
deschis cu rugăciunea. Şi intrând în altar, îşi săvârşi rugăciunea după Intră şi ia aminte şi în ceata din dreapta, şi aşa mergând zise către
obicei, şi ieşind afară către Diacon, unde sta de se mira şi zicea : dânsul Diaconul, că a cunoscut aievea pe cel ce căuta stând acolo, şi-i
Doamne miluieşte se închiseră uşile amândouă singure. După aceea au zise fericitul acela : De l-ai cunoscut bine, mergi de-i zi : Ieşi, că Nichita
mers iarăşi la biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne, şi Hartularie stă afară şi te cheamă. Deci, mergând Diaconul după cum l-a
învăţat, făcu de ieşi preotul din ceata cea dea-dreapta afară către omul
Irmos :
lui Dumnezeu, căruia îi zise cu blând şi smerit glas : Domnule
prezbitere, fă dragoste şi pace cu fratele, ca amândoi netocmiţi în
greşeală aţi rămas cu grabnica mutare a ta. Atunci îngenunchind Rugul cel nears cu foc în munte, şi cuptorul haldeilor cel dătător de
amândoi cu smerită sărutare dezlegară vrajba. Deci, preotul intră în rouă, arătat mai-nainte te-a însemnat pe tine dumnezeiască Mireasă; că
biserică şi merse la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu luă pe Diaconul, şi Focul dumnezeiesc cel fără materie, în pântece materialnic fără de
căzând la pragul Sfintei Biserici, se închiseră uşile prin puterea ardere l-ai primit; pentru aceasta Celui ce S-a născut din tine cântăm :
Dumnezeiască, şi mergând puţină cale, stătură amândoi. Şi aşa zise Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
omul lui Dumnezeu către Diacon : Frate, mântuind mântuieşte-te şi-ţi
iubeşte sufletul, şi mergând către Părintele care te-a trimis la mine, îi Taina ta cea mare nu s-a descoperit lui Moise prin arătări
spune : Că curăţenia rugăciunilor tale, şi îndrăznirea cea către materialnice Preacurată, ca să se înveţe a-şi înălţa gândul la cele mai
Dumnezeu, poate să învieze şi mort spre împăcăciune, nedând noi presus de cele pământeşti. Pentru aceea spăimântându-se de minune,
nimic ajutor spre aceasta. Şi aceasta zicând se despărţi de la ochii strigă; Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Diaconului; iar Diaconul închinându-se la pământ, unde stătuse
picioarele minunatului aceluia om, îşi făcu cale spăimântat către
Scară înţelegătoare, şi munte dintru care s-a tăiat piatră fără de mână
bătrânul acela Părinte, dând laudă şi mulțumire lui Dumnezeu, căruia se
de om, şi uşă prin care a trecut Hristos, ceata Proorocilor cu
cuvine slava în veci. Amin.
dumnezeiască cuviinţă, mai-nainte te-a numit, grăind : Bine este
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Atanasie care a mărturisit în
Tesalonic, la anul o mie şapte sute şapte zeci şi patru. Carele prin
Alt Canon,
sugrumare s-a săvârşit. Pentru care vezi la noul Martirologion.
Irmos :
Stih : Lui Atanasie sugrumarea scară s-a arătat.
Prin care la lăţimea Cerului bucurându-se a intrat.
Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu
Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte- ajutorinţa lui Dumnezeu, şi tinerii au cântat : Bine eşti cuvântat
ne pe noi, Amin. Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 7-a, Prăznuim Preacurată, şi cu credinţă ne închinăm, Sfintei naşterii tale

celei din făgăduință; prin care ne-am izbăvit din blestemul cel
strămoşesc arătându-se Hristos. Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat,
suflând cu îngrozire şi cu hulă, urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei
Anna acum se veseleşte şi strigă lăudându-se : Stearpă fiind am tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu
născut pe Maica lui Dumnezeu, prin care osândirea Evei se dezleagă, şi duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind,
durerea cea din scârbe. cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti
cuvântat.
Adam s-a dezlegat, şi Eva; dănțuieşte, şi strigă cu Duhul către tine
Cântarea a 8-a,
Născătoare de Dumnezeu : Prin tine ne-am mântuit de blestemul cel
dedemult, arătându-se Hristos. Irmos :
Cele sterpe nu vă mai mâhniţi, şi cele neroditoare mângâiați-vă, căci În cuptorul tinerilor mai-nainte ai închipuit oarecând pe Maica Ta
Anna iată mult roditoare s-a arătat, şi acum veselindu-vă maicilor Doamne. Că închipuirea pe aceştia ce intraseră, din foc i-a scos nearşi.
săltaţi, împreună cu Maica lui Dumnezeu, și împreună vă bucuraţi. Pe care o lăudăm, ceea ce s-a arătat prin Tine marginilor astăzi, şi o
Slavă...
Cortul cel mai-nainte rânduit, al împăcării noastre către Dumnezeu,

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul, întru unimea Dumnezeirii să-l acum se naşte, care pe Cuvântul cel ce S-a arătat nouă prin grosimea
preamărim. Pe Treimea cea Prea Sfântă, nedespărțită, nezidită şi trupului va să-l nască; pe care Îl lăudăm noi cei ce din nefiinţă, printr-
împreună veşnică şi de o Fiinţă, să o cinstim. însul întru fiinţă am venit, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum...
Prefacerea nerodirii, a dezlegat lumii sterpiciunea bunătăţilor, şi
luminat pe Hristos l-a arătat că a venit pe pământ; pe care Îl lăudăm cei
Tu una pe Dumnezeu ai născut ceea ce eşti fecioară după naştere; tu
ce din nefiinţă, printr-însul fiinţă am primit, şi-L preaînălţăm întru toţi
firea ai înnoit cu naşterea ta Marie; tu pe Eva o ai dezlegat de blestemul
vecii.
cel strămoşesc, Născătoare de Dumnezeu curată.
Alt Canon,
Catavasie :
care a înflorit preacurat rod, pe Născătoarea de Dumnezeu.

Irmos :
Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui
mării hotar nisipul, şi toate le ţii. Pe Tine te laudă soarele, pe Tine te O Treime mai presus de fiinţă, Unime, împreună fără de început, pe
măreşte luna, Ție îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în Tine te laudă şi de Tine se cutremură mulţimea Îngerilor, Cerul şi
veci. pământul, adâncurile se spăimântează, oamenii bine Te cuvintează,
focul slujeşte Ție, toate făpturile cu frică Te ascultă pe Tine Treime
Cela ce ai făcut lucruri preamărite pântecelui celui sterp, care ai Sfântă.
deschis mitrașul Annei cel neroditor, şi i-ai dat ei rod, Tu Dumnezeule

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Sfinte, trup ai luat din Fecioara cea pururea înflorită, şi de Dumnezeu
Născătoare.
O prea-nouă auzire, naşterea fără sămânţă ! Fără bărbat Maica, şi
Dumnezeu născut din Fecioară; o înfricoşată vedere ! O zămislire
Cela ce încui adâncul, şi-l deschizi pe el; Cel ce sui apă în nori şi dai
minunată ! O nespusă naştere ! Adevărat mai presus de gând şi de
ploaie; Tu Doamne ai dat din rădăcina cea stearpă a Sfintei Anna, a
vedere sunt toate.
înflori rod preacurat şi toiag, pe Născătoarea de Dumnezeu.
Să lăudăm bine să cuvântăm...
Tu Cela ce ai dezlegat legăturile cele nedezlegate ale nerodirii de fii;

Catavasie :
Tu Cela ce ai dat celei sterpe sămânţă roditoare pe Preacurata Maria,
din care Fiu Te-ai născut, şi ca o odraslă ai crescut; Tu Doamne, ne-ai Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe Făcătorul
dăruit pe Maica Ta ce o ai avut după trup, solitoare de venirea Ta la noi Dumnezeu Părintele, lăudaţi pe Cuvântul cel ce s-a pogorât, şi focul în
Îndurate. rouă, l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață
tuturor întru toţi vecii.
Ziditorule al cugetelor, şi săditorule al sufletelor noastre, Cela ce
pământul cel neroditor, bine roditor l-ai arătat; Tu brazda cea dedemult La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm, fără numai Duminică de se va
întâmpla, iar mai-nainte de Irmos şi de Tropare, citim această pripeală : Măreşte suflete al meu
uscată, îmbelşugată cu bun spic de rod o ai lucrat pe Anna cea sfântă, preaslăvită naşterea Maicii lui Dumnezeu.
Irmosul : odrăslit te-ai dat. Pentru aceasta pe tine toate seminţiile pământului
neîncetat te fericim.
Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, cel ce a răsărit mai-nainte
de soare, care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit Plinitu-s-a proorocia celui ce strigă : Ridica-voi cortul cel căzut al
l-ai întrupat; binecuvântată preacurată Născătoare de Dumnezeu te sfinţitului David, care întru tine Preacurată mai-nainte s-a închipuit;
mărim. prin care toată firea oamenilor, în trupul lui Dumnezeu de iznoavă s-a
zidit.
Cela ce popoarelor celor neascultătoare, din piatră vârtoasă a izvorât
ape, neamurilor celor bine ascultătoare le dăruieşte, din coapse sterpe Cinstim scutecele tale Născătoare de Dumnezeu, mărim pe Cela ce a
rod spre veselie nouă, pe tine Maica lui Dumnezeu preacurată, pe care dat rod celei ce era mai-nainte stearpă, şi a deschis pântecele cel
după vrednicie te mărim. neroditor cu preaslăvire, că face toate câte voieşte, Dumnezeu fiind
Atotputernic.
Pe tine ceea ce eşti pierzătoarea straşnicei osândiri celei dedemult şi
îndreptătoare strămoaşei, şi pricina apropierii neamului omenesc către Anno de Dumnezeu înţelepţită, odrăslit-ai din pântece mai presus de
Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu te mărim. nădejde, şi din făgăduinţă floare de pom fecioresc, şi frumuseţea
curăţiei cea de Dumnezeu crescută. Pentru aceasta pe tine toţi ca pe
Altă Pripeală pe glasul al 8-lea.
rădăcina vieţii noastre, şi Maică a Maicii Stăpânului te fericim.
Măreşte suflete al meu pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.
Slavă...
Irmosul :
Străin lucru este celor fărădelege, a slăvi pe Treimea cea fără de

Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea început, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh, pe Stăpânia cea
de fii; iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Atotputernică, cea nezidită; prin care toată lumea se ţine, cu voinţa
Pentru aceasta toate semințiile pământului, pe tine neîncetat te mărim. puterii Ei.
După vrednicia curăţiei tale, ai dobândit şi naşterea prin făgăduinţă, Şi acum...
Maica lui Dumnezeu, că oarecând celei sterpe rod de Dumnezeu

strămoaşei Eva, cel cu dureri întru naştere, s-a dezlegat.

Încăput-ai în pântecele tău Fecioară Maică, pe unul din Treime,
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
Hristos Împăratul; pe care Îl laudă toată făptura şi se cutremură cetele
cele de sus, pe Acesta roagă-L întrutot cinstită, să se mântuiască
sufletele noastre. Adame înnoieşte-te, şi Evo măreşte-te; Proorocii cu Apostolii
dănţuiţi şi cu drepţii; că de obşte bucurie în lume, îngerilor şi oamenilor,
Catavasiile cu pripelile Praznicului. din cei drepţi astăzi, din Ioachim şi din Anna se naşte Născătoarea de
Dumnezeu.
Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat
pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a LA LAUDE
sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne Lui, pe tine te
Punem Stihirile pe 4, şi cântăm Stihiri podobnice, pe glasul 1.
mărim.
Altă Catavasie :
O preamărită minune ! Izvorul vieţii din cea stearpă se naşte, şi

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a Darul a face rod luminat începe. Veseleşte-te Ioachime, fiind Părinte
stricat astăzi, pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a Născătoarei de Dumnezeu. Nu este altul din părinţii cei pământeşti
dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate precum tu de Dumnezeu fericite; căci Fecioara ceea ce a încăput pe
puterile cereşti o măresc. Dumnezeu, lăcaşul cel dumnezeiesc, muntele cel sfânt, prin tine nouă s-
a dăruit. De două ori.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei ascultaţi... O preamărită minune ! Rodul ce a strălucit din cea stearpă, cu voinţa
Făcătorului tuturor şi Atotţiitorului, de tot a dezlegat lumea de
Bucură-se marginile lumii astăzi, întru naşterea ta Fecioară de nerodirea bunătăţilor; maicilor cu Maica Născătoarei de Dumnezeu,
Dumnezeu Născătoare Marie, mireasa cea nenuntită, căci întru tine dănţuiţi strigând : Ceea ce eşti plină de Dar bucură-te, cu tine este
defăimarea părinţilor tăi pentru nenaşterea de fii s-a ridicat, şi blestemul Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Liturghie, Prochimen. Apostol, începerea 213. Evanghelia, Ioan, începerea 9, apoi ale rândului.
Stâlpul înţelepciunii cel însufleţit, şi lăcaşul cel luminos, ce Chinonicul zilei.
străluceşte cu Darul, Anna preamărit arătându-se, a născut cu adevărat
dumnezeiască înflorirea fecioriei, pe ceea ce este podoaba tuturor
fecioarelor şi celor ce doresc de feciorie, pe ceea ce luminat dăruieşte
tuturor credincioşilor mare milă.

ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare, că iată cămara ZIUA A NOUA
Luminii şi cartea Cuvântului vieţii din pântece a ieşit, şi ceea ce s-a
născut uşă către răsărituri, aşteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Una Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi a Sfântul
şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre. Mucenic Severian.
Slujba Sfântului se cântă la Pavecerniţă.

Doxologia cea mare. Şi Otpustul.
LA LITURGHIE LA VECERNIE
Fericirile din Canonul întâi, Cântarea a 3-a pe 4 şi din Canonul al doilea, Cântarea a a 6-a pe Catismă nu se citeşte pentru osteneala Privegherii, ci după obişnuitul Psalm.
4. După Ieşire, Troparul praznicului, Slavă... Şi acum... Condacul, Prochimen, Apostol
începerea 240. Aliluia... Evanghelia, Luca, începerea 54. În locul lui Cade se să te fericim..., La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfinţilor.
cântăm Irmosul : Străin lucru este maicilor fecioria... până la terminarea praznicelor cu pripeala
lui. (Aşa cântăm întru toate praznicele domneşti, şi întru ale Născătoarei de Dumnezeu) Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea :
Chinonicul : Paharul mântuirii... Şi se face mângâiere mare la masă fraţilor trupeşte şi
duhovniceşte. VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă înaintea Înălțării Facere a lui Serghie.
cinstitei Cruci, Apostol şi Evanghelia Sâmbetei celei mai-nainte de înălţare citeşte-le în 13 zile.
Iar Prochimen. Aliluia şi Chinonicul înnoirii. Se cuvine a şti : Că în ziua de praznic seara la
Vecernie. Catismă nu se zice pentru osteneala Privegherii. (Aşa facem încă şi la toate alte Astăzi Dumnezeu cel ce Se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun
praznice când se face Priveghere). VEZI : Sâmbătă înaintea Înălțării cinstitei Cruci,
sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu
Prochimen. Apostol, începerea 126, Evanghelia de la Matei, începerea 39; iar Apostolul şi
Evanghelia Sâmbetei celei de rând, le zicem pe urmă. Apoi a Sfântului, de are. Chinonicul zilei. înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că
Iar de se va întâmpla odovania Naşterii Născătoarei de Dumnezeu Sâmbătă, Prochimen, Aliluia din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe
şi Chinonicul Praznicului, Apostol şi Evanghelia, mai-nainte ale Sâmbetei celei mai-înainte de
Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde,
înălţarea cinstitei Cruci, apoi ale Praznicului. Duminică înaintea Înălțării cinstitei Cruci. La

Doamne mărire Ție. De două ori. Cu veselie se împodobeşte astăzi toată făptura, Născătoare de
Dumnezeu prealăudată, prăznuind pomenirea cea de peste an a
Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara părinţilor tăi, a minunatului Ioachim, împreună şi a Annei. Că bucurie
Luminii şi cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce au solit tuturor, pe tine mai presus de nădejde odrăslindu-te, pe ceea ce
s-a născut uşă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. ai strălucit Lumina, şi hrana vieţii noastre.
Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor
noastre. De două ori. Se bucură astăzi Anna, săltând cu duhul, şi se veseleşte bucurându-
se, dobândind dorirea, care dorea dedemult, a naşterii de fii; că rodul
Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu şi alte fericite femei sterpe au făgăduinţei cel dumnezeiesc şi al binecuvântării a odrăslit, pe Maria cea
odrăslit oarecum, dar Maria decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască cu totul fără prihană; care a născut pe Dumnezeul nostru, şi a răsărit
cuviinţă a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare Soarele celor ce dormeau întru întuneric.
preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai
presus de fire, din pântece fără de sămânţă; singură fiind uşă a unuia VEZI : De se va întâmpla Vineri seara, se zice, Slavă... a praznicului, Şi acum..., Dogmatica
glasului de rând.
născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; şi toate
cu înţelepciune tocmindu-le, precum ştie Însuşi, tuturor oamenilor a Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea.
lucrat mântuire.
A lui Efrem.
Alte Stihiri ale Sfinţilor, glasul al 4-lea.

O fericită însoţire ! Voi pe toţi părinţii aţi întrecut; că pe ceea ce
covârşeşte toată făptura aţi odrăslit; cu adevărat fericit eşti Ioachime,
unei fiice ca acesteia fiind Părinte. Fericit este pântecele tău Anno, că
Veniţi acum să dănţuim cu cântări o iubitorilor de praznice, şi cu pe Maica vieţii noastre ai odrăslit; fericiți sunt sânii tăi, cu care ai
credinţă să prăznuim cinstind pomenirea lui Ioachim şi a Annei, a alăptat pe ceea ce l-a hrănit cu lapte, pe Cela ce hrăneşte toată suflarea.
cinstitei însoţiri. Că aceştia ne-au născut nouă pe Maica lui Dumnezeu Pe care ne rugăm vouă preafericiţilor, să-L rugaţi ca să miluiască
şi curata Fecioară. Pentru aceasta s-au şi mutat de la ceste vremelnice, sufletele noastre.
la lăcaşul cel nestricăcios, şi pururea vieţuitor, rugându-se să ne
mântuim noi. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Praznicului glasul 1.

chemați moşi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu şi Preacurata

Podobie : Ceea ce ești bucuria...
Maria, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Ioachim şi Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe Troparul Sfinților, glasul al 8-lea.
singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim
astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.
Pomenirea drepţilor Tăi Doamne prăznuind, pentru dânşii rugămu-ne
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău. Ție, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Preacurata Fecioară şi de Dumnezeu Născătoarea ceea ce a încăput
pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naşte din LA PAVECERNIŢĂ
Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra
noastră, s-a gonit întru naşterea ei. Canonul Sfântului Mucenic Severian
Stih : Feţe-i tale se vor ruga bogaţii poporului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea.
Irmos : Apa trecându-o ca...

Ţarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naşte, şi din
pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte minune
înfricoşată ! hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit Stăpânia dogma necredinţei, de a jertfi idolilor celor fără de suflet şi
Pâinea cerească cu hrană din sâni se creşte. surzi; dar s-a biruit de luptele mucenicilor cele tari şi vitejeşti.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea. Înverşunat fiind Lisie împotriva lui Hristos, cu cruzime muncea pe cei
ce-L cinsteau ca pe un Dumnezeu; iar de vitejia ta, Fericite, s-a ruşinat.
Cei ce din coapse neroditoare, au odrăslit toiag sfânt pe Născătoarea
de Dumnezeu, din care a răsărit mântuirea lumii Hristos Dumnezeu; Slavă...
însoţirea cea bună, împreunarea cea sfântă, Ioachim şi Anna; aceştia

mutându-se la lăcaşurile cereşti, împreună cu fiica sa Preacurata Spăimântat-ai, Fericite, pe cel fărădelege, mergând cu vitejie la
Fecioară, cu îngerii dănţuiesc, şi fac rugăciune pentru lume; a cărora privelişte, şi cu îndrăzneală ai înfruntat slăbiciunea şi înşelăciunea, şi
pomenire, săvârşindu-o cu bunăcredinţă, cântând zicem : Cei ce vă
neputinţa dumnezeilor lui.

Irmos : Auzit-am Doamne taina...
Socotind tiranul că va muia tăria ta Mucenice, şi te va birui cu
Numai tu ai încăput în pântecele tău Fecioară pe Cel neîncăput în momeli, în zadar s-a ostenit.
ceruri, care S-a sălăşluit întru tine cu cuviinţă dumnezeiască, şi a luat
firea omenească. Tu nu simţi nebunule puterea lui Hristos, care mă întăreşte către
dureri şi către lupte, strigai tiranului, pururea pomenite.
Cântarea a 3-a,
Slavă...
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...
Fără de milă bătându-te cu bice pentru Hristos, înţelepte, te bucurai, De nu mi-ar fi dat putere de sus tirane, strigă Severian, cum ar putea
suferi trupul meu tăierile săbiilor ?
căci aveai încredinţată răsplătirea durerilor tale.
Bătându-te cu vine, prin schimbarea adesea a muncitorilor, Mărite,
nu simţeai, ca şi cum ai fi purtat trup străin. Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, dă-mi mie ajutor prin rugăciunile
tale să mă izbăvesc de vrăjmaşi, ca să te măresc pe tine nădejdea mea.
Slavă...
Cântarea a 5-a,
Aflat-ai răsplătire de la Hristos, înţelepte, cununa dreptății, şi bucuria
Irmos : Mânecând strigăm ţie...
cea fără sfârşit.
Şi acum..., al Născătoarei : Pe lemn drept te-ai spânzurat, pururea pomenite, şi trupul ți s-a strujit
cu unghii de fier, pentru Stăpânitorul tuturor.
Cu totul este frumoasă, şi fără prihană cea de aproape a mea, a zis
Solomon în cântări, văzându-te mai-nainte Născătoare de Dumnezeu. Strujindu-te strigai, Hristoase al meu întăreşte-mă, ca să-mi săvârşesc
Cântarea a 4-a,
această cale a muceniciei. Cu haină de lumină îmbracă-mă Preacurată, pe mine ticălosul, cel ce
mi-am întinat veșmântul sufletului, şi mă ocroteşte în vremea judecății,
Slavă...
ca să te preamăresc în veci.
Dacă te-a văzut tiranul că suferi chinurile neînduplecat, Mărite, şi-a Sedealna, gasul 1.
ieşit din minţi ticălosul.
Podobie : Mormântul tău...
Fiindu-ţi sufletul într-armat cu bărbăţie cugetătorule de Dumnezeu,
Nădejdea şi părtinirea şi acoperământul meu, Născătoare de te-ai dat pe sineţi la multe feluri de chinuri, fiind aprins de dragostea
Dumnezeu, prin rugăciunile tale mântuieşte-mă de smintelile şarpelui. Stăpânului preafericite. Pentru aceea ai înfruntat nebunia tiranilor, şi ai
primit de la Dumnezeu cununa biruinţei, prealăudate.
Cântarea a 6-a,
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cela ce ai întemeiat pământul...
În temniţă te-a închis cumplitul, şi cu foame te silea să te lepezi de

Domnul, pe care din tinereţe l-ai iubit, preafericite. Cu pietre mari a sfărâmat gura ta păgânul, căci de faţă în mijlocul
celor fărădelege lăudai pe Hristos. A Căruia mărire dobândind acum,
dănţuieşti luminat.
La temniţă ducându-te pe tine înţelepte, pe toţi cei ce te vedeau i-ai
sfătuit, învăţându-i de faţă, să nu se depărteze de Hristos.
Spânzurându-te de zid purtătorule de nevoinţe, din multa nebunie a
Slavă... judecătorului, şi fiind însărcinat cu greutatea pietrelor, nu te-ai lepădat
de Hristos Dumnezeul părinţilor noştri.
Cumplitul şi nebunul tiran, a poruncit să te spintece cu sabie,
Slavă...
nevrând să jertfeşti idolilor. Iar tu nu ai băgat în seamă înfricoşările lui.
Şi acum..., al Născătoarei : O cât a fost de tare împotrivirea ta, Fericite ! O cât a fost de fierbinte
dragostea ta către Ziditorul ! Pentru care te-ai împodobit cu cununa cea
nestricăcioasă, ca un bun nevoitor. din toată nevoia, ca să te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum..., al Născătoarei : Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Tu-mi eşti lumina, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tu-mi eşti Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L
bucuria şi acoperământul şi limanul meu, binecuvântată; şi pe tine te preaînălţaţi întru toţi vecii.
măresc, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 9-a,
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Irmos : Pe Împăratul ceresc...
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine

Răbdând chinurile până la sfârşit, ostaşule al Domnului, te-ai mutat Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri
bucurându-te, către împărăţia cea de sus, preafericite. mărindu-te pe tine.
Nu te-ai ruşinat Mucenice pătimitorule, răbdând multe feluri de De mâinile celor ce au dorit de tine, Fericite, împodobindu-ţi-se
chinuri pentru Hristos. Pentru aceea te măreşti împreună cu Dânsul în trupul, l-a îngropat ca pe un sfânt, şi izvorăşte râuri de tămăduiri spre
veci. mărirea lui Dumnezeu.

O minune ! Cum a înviat sluga cea moartă, şi mergând a întâmpinat
trupul tău, când îl ducea către mormânt, Mucenice prea-alesule.
Purtând cunună, dănţuieşti acum împreună cu pătimitorii împrejurul
Împăratului. Ci adu-ţi aminte şi de cei ce cu credinţă îţi săvârşesc Slavă...
pomenirea ta.
Câştigând împărăţia cea veşnică, Fericite, şi stând înaintea Stăpânului
Hristos, roagă-te cu fierbinţeală, pentru cei ce te măresc.
O Maică a lui Dumnezeu, părtinitoarea creştinilor, scoate-ne pe noi Şi acum..., al Născătoarei :
Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu,

Se uimeau căpeteniile cetelor îngereşti, văzând că porţi întrupat pe din pântecele cel neroditor al Annei celei preafericite, astăzi a ieşit,
Făcătorul veacurilor, şi pe tine te măreau. dumnezeiasca petrecere a Fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul
cel fără de ruşine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață se aduce.
Stihirile Sfântului cele de la Vecernie, glasul al 4-lea. Acesteia după vrednicie să-i strigăm : Fericită eşti tu între femei, şi
binecuvântat este Rodul pântecelui tău.
Și cealaltă urmare după râuduială a Pavecerniţei celei mici, și se face Otpust.

Bătându-te cu vine pentru Hristos pururea pomenite, şi spânzurându-
te pe lemn, şi strujindu-ţi-se trupul cumplit cu unghii de fier, ca să LA UTRENIE
jertfeşti idolilor, nu te-ai lepădat de Domnul tuturor; ci prin ostenelile
tale ai arătat neputinţa şi slăbiciunea idolilor, şi părtaş îngerilor te-ai La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum...,
făcut. iarăși al Praznicului.

Ducându-te legat, cu rănile tale te lăudai şi îndemnai pe cei ce te
Podobit : Fecioara astăzi...
vedeau, ca să urmeze călătoriei tale, Fericite, aşteptând răsplătirile cele
cereşti, care sunt pline de bucurie veşnică, şi de veselie nepieritoare, şi
le moştenesc cei ce slujesc lui Hristos.
Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, Maria, cămara cea nestricată
a Mirelui celui ceresc, prin voinţa lui Dumnezeu, se naşte astăzi din
Anna cea neroditoare, gătindu-se a fi purtătoare Cuvântului Celui
Sfărâmându-ţi-se fălcile cu pietre pururea pomenite, şi spintecându- dumnezeiesc; Căci pentru aceasta mai-nainte s-a proorocit că va să fie
ți-se coastele, şi de piatră zdrobindu-ţi-se grumazii şi picioarele,
pruncă şi adevărat Maică Vieţii.
Fericite; şi cumplit slăbănogindu-ţi-se încheieturile, ai sfărâmat capul
balaurului cu vitejia răbdării; pe care n-a putut să o biruiască cruzimea Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
chinurilor.

Davide, iată cele ce având spre tine Cela ce s-a jurat ţie odinioară, a
plinit, dându-ţi rod din coapsele tale, pe scaunul tău, pe Fecioara Maria;
că te bucuri văzând din Anna, a lui Iuda, pe aceea dintru care s-a Vieţuind cu fericită petrecere, mai cinstiţi decât toţi părinţii
întrupat Hristos, Mântuitorul tuturor, Cel ce prin bunătatea Sa cea
pământeşti v-aţi arătat, şi dumnezeieşti părinţi printr-însa v-aţi făcut; ca
nemăsurată a mântuit neamul nostru.
cei ce aţi născut pe Fecioara cea fără prihană.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta, Psalmul 50.

CANOANELE
Preafericitul Ioachim, şi mărita Anna, au născut începătura mântuirii
Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6; şi al Sfinţilor pe 6. tuturor, pe cea fără prihană, şi preacinstita de Dumnezeu Născătoarea;
care pentru buna cinstire, ca o răsplătire de la Dumnezeu li s-a dăruit.
CANONUL Sfinţilor drepţilor Părinţi
Cântarea a 3-a,

Irmos : Pe piatra credinţei...
Irmos : Întru adânc a aşternut...

Stearpă fiind şi de fii lipsită, şi cu lacrimi pe Ziditorul rugând, pe una
cea binecuvântată te-ai învrednicit a naşte, de Dumnezeu primită Anno,
strigând : Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
Pe făclia care a strălucit pe Soarele cel înţelegător, ce trupeşte a
răsărit dintr-însa cu strălucirea faptelor bune fiind împodobiţi, v-aţi
învrednicit a o naşte, Anno ceea ce eşti de Dumnezeu înţelepţită, şi Cel însoţit dumnezeiescul Ioachim, cu bogăţia dumnezeiescului bun
Ioachime preamărite. Dar, s-a învrednicit a naşte pe solitoarea mântuirii omeneşti; către care
strigăm : Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.
Cu privire în tot chipul către Dumnezeu nemişcată, dumnezeiescul Slavă...

Ioachim şi fericita Anna, rugându-se a născut, pe preasfânta
Născătoarea de Dumnezeu, care covârşeşte toată făptura cu sfinţenia.
Să lăudăm pe preacinstita însoţire, din care ne-a strălucit nouă
Slavă...
Fecioara cea mai sfântă decât toate făpturile; că pe Dumnezeu a
născut, către care strigăm : Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
Bucurându-se Ioachim de Dumnezeu înţelepţitul, primeşte pe
Şi acum..., al Născătoarei : Fecioara din cea Stearpă, prin care nerodirea cea lumească, s-a dezlegat
cu naşterea cea feciorească.
Din defăimarea nerodirii mântuindu-se Anna, a născut pe
Născătoarea de Dumnezeu, care cu preamărire a încetat defăimarea Preafericitul moşul lui Hristos, Ioachim, acum ne pune nouă înainte
Evei, către care strigăm : Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână. ospăţ duhovnicesc, căci pe Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea cu
totul fără prihană, a născut.
Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor Din Dar odrăsleşte ceea ce a mântuit de moarte şi de stricăciune pe
oameni, ca o Maică a lui Dumnezeu; din care Cuvântul cel pururea
mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul
veşnic, negrăit S-a întrupat.
nostru, şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Slavă...
CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
Sedealna, glasul al 5-lea. Din rădăcina lui Iessei a odrăslit toiagul, care a purtat floarea, care
Podobie : Cuvântul cel împreună fără... pe tot omul a umplut de miros cu bună mireasma dumnezeirii.
Ioachim şi Anna prăznuind lui Dumnezeu, vrednic Dar au aflat, şi au
născut rod pe Biserica cea de Dumnezeu primitoare, pe Fecioara şi
Maica lui Dumnezeu, pe cea singură binecuvântată; care se roagă
Îndreptează viaţa mea Născătoare de Dumnezeu, cu dumnezeieştile
porunci ale Cuvântului ce s-a întrupat din tine; şi la lumină mă
neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
îndreptează, Fecioară Maică Marie, dumnezeiască Mireasă.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta,
Cântarea a 5-a,
Cântarea a 4-a.
Irmos : Mijlocitor te-ai făcut...
Irmos : Venit-ai din Fecioară...

Irmos : Întru adâncul greşalelor...

Înţeleapta însoţire, Ioachim şi Anna cu raza curăţiei fiind luminaţi, au
născut nouă pe ceea ce cu dumnezeiasca strălucire a fecioriei, a
Anna cea mai-nainte stearpă, din dumnezeiesc Dar primind în
împodobit firea omenească cea neroditoare.
pântece ca o sămânţă prea roditoare, s-a învrednicit a naşte pe prunca,
ce toată făptura covârşeşte cu sfinţenia.
Cinstita căsătorie, şi însoţirea cea de Dumnezeu înţelepţită, Anna şi
Ioachim cei prealăudaţi, au născut pe ceea ce s-a arătat scaun
Acum cea stearpă născând cu voia lui Dumnezeu, ne învaţă a crede,
dumnezeiesc prin feciorie, Celui ce ține toate cu palma Sa cea
că Fecioara a născut fără poftă trupească, pe Însuşi Dumnezeu, Cela ce
atotputernică.
aşa bine a voit.
Pe uşa cea purtătoare de lumină, ce a răsărit de sus spre îndreptarea Slavă...

celor rătăciţi, dumnezeiescul Ioachim şi Anna, cu dumnezeiesc gând
vieţuind, s-au învrednicit a o naşte luminat. Luminându-se Isaia cu Duhul, a văzut dedemult pe Fecioara ce s-a
născut din Ioachim şi din Anna, carte nouă închipuită, întru care s-a
Slavă...
scris Cuvântul întrupat.
Pe tăbliţa legii celei noi, cea de Dumnezeu scrisă, întru care Şi acum..., al Născătoarei :
dezlegarea păcatelor legii vechi, dumnezeiescul Cuvânt dedemult mai-
nainte o a însemnat, ca dintru o piatră acum o a tăiat din cea stearpă, cu Înaintea minunii merge minunea, că cu Darul dumnezeiesc cea
voinţa Atotţiitorului. stearpă mai-nainte a născut Fecioară, pe ceea ce prin naşterea sa, s-a
arătat nouă solitoare mântuirii.
Irmosul :
Cu raza ta Maica lui Dumnezeu, mintea mea cea întunecată cu
păcatul, binevoieşte Fecioară a o lumina, risipind negura necunoştinței, Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii
şi a greşalelor mele; că nu ştim afară de tine pe altă păzitoare. Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.
Cântarea a 6-a,
Podobie : Căutând cele de sus...

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Severian, legândui-se de picioare
bolovani de piatră, şi spânzurat pe zid s-a săvârşit
Veselească-se acum Anna dezlegându-se din legăturile sterpiciunii, şi Stih : Severian de-şi dureri de greutatea pietrelor a purtat,
hrăneşte pe cea Preacurată, chemând pe toţi să laude pe Acela ce a Dar ca unul ce-şi trăgea picioarele de pe pământ, sus fiind spânzurat s-a bucurat.
dăruit din pântecele ei oamenilor, pe singură Maica ceea ce nu ştie de
bărbat. Acesta era în zilele lui Licinie stăpânitorul Sevastiei, şi era din
rânduiala senatorilor. Şi prinzându-se de Lisie Duca, ca un creştin,
ICOS
pentru că îndemnase şi pe cei patruzeci de Mucenici spre nevoinţa
muceniciei. Drept aceea îl spânzurară la zid, şi îngreunându-i picioarele
Ceea ce s-a dezlegat prin rugăciune din legăturile nerodirii de fii, ne cu un bolovan mare de piatră, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
cheamă pe noi împreună să prăznuim minunea, şi daruri să aducem
celeia ce s-a născut, săltând înaintea ei cu dragoste, precum oarecând Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan
fecioarele au dănţuit strigând : Iată a sosit chemarea tuturor ! Iată mărturisitorul, ce a sihăstrit mai-nainte de tiranul diocleţian.
Adam s-a dezlegat, că Anna a odrăslit rod, pe singură Maica ceea ce nu
ştie de bărbat. Stih : Arătându-te lui Dumnezeu ca o stea prea mare,
Dezlegi noaptea înşelăciunii Teofane.
SINAXAR
Acesta a fost din părinţi eleni, şi apropiindu-se către Hristos din
Întru această lună în 9 zile, Soborul drepţilor Ioachim şi Anna.
tânără vârsta sa fiind încă prunc, văzu un copil pătimind foarte rău de
frig, şi-l îmbrăcă cu hainele sale. Deci întrebându-l tatăl său unde-ţi
Stih : Ioachim împreună cu soţia sa să se veselească,
Căci amândoi au născut lumii veselie sufletească. sunt hainele Fiul meu ? Pe Hristos zice l-arn îmbrăcat iar tatăl său zise :
Dară cine este Hristos ? De vreme ce noi cinstim pe Ermi şi pe Apolon.
Atuncea copilul lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, şi
Acest sobor îl prăznuim pentru naşterea Preasfintei Stăpânei noastre
l-a suit în muntele ce se cheamă Diavinon, şi l-a dat în seama unui
Născătoarei de Dumnezeu; că aceştia au fost pricinuitorii mântuirii a
Părinte sihastru care petrecea viață călugărească şaptezeci şi cinci de
toată lumea, prin preacurata lor fiică, Doamna noastră de Dumnezeu
ani. Şi luându-l acel Părinte l-a învăţat sfânta carte, şi viață
Născătoarea, iar săvârşirea acestora se serbează la 25 ale lui Iulie.
călugărească; şi se hrăneau amândoi de dumnezeiescul înger : Apoi
trecând cinci ani, şi răposând Stareţul, copilul se îndeletnicii cu sihăstria întrupat.

într-acea peşteră cincizeci şi opt de ani. După aceea povăţuindu-se de
dumnezeiescul înger, ieşi din peşteră, şi încălecând pe un leu, a umblat Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
şaizeci de stadii, şi a predicat pretutindenea credinţa cea întru Hristos,
noi, Amin.
pe care prinzându-l stăpânitorii, Caros, Carin şi Numerian, au pus şi i-
au dat o sută de palme. După aceea dându-i multe feluri de munci, şi Cântarea a 7-a,
văzând că cu minunile ce făcea el, venea către Hristos multă mulţime,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
şi se boteză de dânsul, s-au ruşinat, şi-l lăsară să petreacă în sihăstria sa.
Şi suindu-se iarăşi la peştera ce locuise mai-nainte, şi petrecând acolo şi
alţi şaptesprezece ani în sihăstrie, până se făcură toţi anii sihăstriei lui Din rădăcina lui David celui de Dumnezeu înţelepțit, odrăslind sfânta
şaptezeci şi cinci, se mută către Domnul. însoţire, toiagul cel preasfinţit, pe Fecioara cea preacurată lumii au
născut, pe floarea cea preasfinţită, care a răsărit nouă pe Hristos fără
Tot în această zi, Sfântul Hariton de sabie s-a săvârşit. sămânţă.
Stih : Mult har este ţie Haritone Mucenice a lui Hristos,

Tăindu-ți-se capul pentru Hristos.
Pe Născătoarea de Dumnezeu, făclia cea mult luminoasă,
dumnezeiasca Anna, ca un sfeşnic strălucitor, ca aurul purtându-o,
Pomenirea Sfinţilor Părinţi celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul și a toată lumea prin dumnezeiasca lumină, cu razele fecioriei cele
toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel mic, şi au strălucitoare, o a luminat.
caterisit pe necredinciosul Nestorie.
Slavă...
Stih : Om gol pe Cuvântul, nu Dumnezeu înomenit,

Nestorie pe Hristos zicându-l, a pierit. Măriţilor Moşi ai lui Dumnezeu celui Atotputernic, ce S-a întrupat
pentru mila cea negrăită, din fiica voastră cea de Dumnezeu înțelepţită,
Acest sfânt şi a toată; lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului acum mie celui ce năzuiesc la voi, dezlegare de greşale îmi cereţi.
Teodosie cel mic, la anii de la Hristos patru sute şi trei zeci şi unu,
împotriva lui Nestorie Patriarhul Constantinopolului, care, era Şi acum..., a Născătoarei :
antropolatru adică slujitor de om şi necredincios despărţind în două pe

unul Hristos; căci îl zicea pe Hristos a fi om gol; şi; nu Dumnezeu Ca cei ce sunteţi mai presus decât alţi părinţi, pe ceea ce stăpâneşte
toate făpturile, aţi născut, pe Preacurata Maria, ceea ce a născut pe Şi acum..., a Născătoarei :
Dumnezeu întrupat, Cel ce S-a asemănat nouă prin milostivirea Sa cea

multă. Cu puterea lui Dumnezeu, deschizându-se pântecele cel sterp,
rodeşte nouă cea cu totul luminată feciorească uşă, prin care a venit la
Cântarea a 8-a,
cei de pe pământ, Cuvântul negrăit întrupându-se.
Irmos : Pe Dumnezeul cel ce s-a...
Cinstitul Ioachim, şi cea de Dumnezeu înţelepţită Anna, prin bogăţia

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii
faptelor bune s-au învrednicit a naşte pe împărăteasa Fecioara, cea cu
evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L
mărire dumnezeiască împodobită. Pe care toată făptura o laudă, ca pe o
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a,
Toiag de putere prin voi iubitorilor de Dumnezeu, s-a trimis nouă
Irmos : Fiul Părintelui...
Mireasa cea preacurată, prin care în mijlocul vrăjmaşilor celor
fărădelege biruim, meşteşugirile lor călcându-le.
Cu un cuget şi cu un suflet la faptele cele bune fiind, o prea cinstiţi
părinţi ai Preacuratei Fecioare, rugaţi-vă, ca cei ce cu osârdie săvârşesc
Urmă de biruinţă nouă de la Dumnezeu, prin tine preasfinţită însoţire
mărită pomenirea voastră, să se mântuiască.
ni s-a dăruit; cu care acum noi credincioşii ne încununăm biruind pe cei
potrivnici, pururea lăudând pe ceea ce a născut pe Dumnezeu, pe
curata Fecioara Maica. Stricăciunea morţii aţi oprit măriţilor, născând pe Maica Vieţii, ceea
ce ne-a scăpat de osândă, şi solitoare de nădejdea vieţii celei fără de
Binecuvântăm pe Tatăl pe Fiul... moarte, prin credinţă nouă s-a arătat.
Părinţii tăi cei străluciţi cu vărsările de lumină ale Celui ce S-a Slavă...
întrupat din tine pentru noi, să ne fie nouă solitori de bunătăţile cele
cereşti, o Stăpână ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cel frumos ca soarele, Ioachim împreunându-se cu Anna cea de
lumină purtătoare ca o lună, a născut lumina fecioriei, prin care raza

dumnezeieştii; Fiinţe, cu trupul după ipostas unindu-se ne-a strălucit Întru care ai dezlegat, defăimarea cea întristătoare pentru nenaşterea de
nouă. fii a părinţilor tăi, şi blestemul strămoaşei Eva cel întru naştere.
Şi acum..., a Născătoarei : LA STIHOAVNĂ
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Cu întreagă înţelepciune, şi cu bunăcredinţă vieţuind fericiţilor,
desfătării celei negrăite părtaşi v-aţi făcut, învrednicindu-vă a vedea pe
Dumnezeu arătat prin voi lumii; pe care rugaţi-L să mântuiască
sufletele noastre. Mulţumire se cuvine Mântuitorului, Celui ce bine a voit a se naşte,
fără de nădejde, din cea stearpă, Născătoarea de Dumnezeu.
Irmosul :
Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul,

întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele Veniţi să mărim pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, ceea ce a
întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de odrăslit din David şi din Iuda, şi nouă mântuire ne-a pricinuit.
Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
Stih : Feţei tale se vor ruga bogații poporului.
LUMINÂNDA
Podobie : Cercetatu-ne-a de sus...

Astăzi se naşte preamărit din Anna, uşa cea purtătoare de lumină,
Preacurata Fecioara; neamuri şi popoare bucuraţi-vă.
Ceea ce a pierdut blestemul Evei, acum se naşte din coapse Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
neroditoare, din Anna şi din Ioachim; pe care împreună cu îngerii toţi,
după datorie, întru cântări credincioşii să o lăudăm. Podobie : Astăzi Hristos în Vitleem...
Slavă..., Şi acum..., a praznicului. Astăzi cea cu totul fără prihană Preacurata, a ieşit din cea stearpă;
astăzi toate se veselesc întru naşterea ei; Adam din legături se dezleagă
Bucură-se marginile lumii astăzi, întru naşterea ta, Fecioară, şi Eva de blestem s-a dezlegat; cele cereşti toate se bucură, şi pace
Născătoare de Dumnezeu Marie, şi mireasă ceea ce nu ştii de nuntă. oamenilor şe dăruieşte; iar noi dănţuind; strigăm : Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. casa întru care S-a sălăşluit Cel Preaînalt, pe mântuirea lumii, pe
Sfinţenia lui Dumnezeu, pe ceea ce dă credincioşilor prin sfântă
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul. naşterea sa mare milă.
LA LITURGHIE
Ce cântări duhovniceşti îţi vom aduce Preasfântă ? Căci cu naşterea
Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, şi din Canonul Sfinţilor, Cântarea a 6-
ta cea din cea stearpă toată lumea o ai sfinţit, şi pe Adam l-ai dezlegat
a, pe 4. Prochimenul praznicului până la odovania praznicului şi pe urmă al Sfinţilor. Apostol,
începerea 210. Aliluia, Evanghelia, începerea 36. Chinonicul Praznicului până la încheierea din legături, şi pe Eva o ai vindecat de dureri. Pentru aceea cetele
Praznicului, şi a Sfinţilor. Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul... îngerilor împreună prăznuiesc; Cerul cu pământul se bucură, şi sufletele
drepţilor se veselesc, strigând cântări cu credinţă, întru mărirea naşterii
tale.
Ce cântări înfricoşate au fost cele ce ţi-au adus ţie Fecioară atunci ?

Stând împrejurul tău când te-ai născut, fecioarele dănţuind cu bucurie,
şi strigând cu mirare : Născutu-s-a, palatul Împăratului; străluceşte
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
sicriul sfinţeniei, uşile cele sterpe s-au deschis, şi uşa lui Dumnezeu
ZIUA A ZECEA aduce rodire de bunătăţi, dând pace lumii şi mare milă.
Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora. Alte Stihiri ale Sfintelor, glasul al 4-lea.
Podobie : Ca pe un, viteaz între...

LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfintelor. Cu vopselele cele din sângiuri împodobindu-vă fecioare, prin curăţie
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea :
v-aţi unit cu mirele Hristos Dumnezeul nostru, care v-a păzit fecioria
voastră nespurcată, şi în cămările cereşti cele nepieritoare ale
Podobie : Cu ce cântări de laudă... nestricăciunii şi nefăcute de mâini, muceniţelor v-aţi sălăşluit.
Cu ce buze noi smeriţii vom lăuda pe Născătoarea de Dumnezeu ?

Cu trupul nevârstnice, iar cu minţile întregi măritelor, aţi biruit cu
Ceea ce este mai sfântă decât toată făptura, şi mai cinstită decât
puterea Duhului pe vrăjmaşul balaur, pe începătorul răutăţii; pentru
Heruvimii, şi decât toţi sfinţii. Pe scaunul Împăratului cel nemişcat, pe
aceea aţi primit cununile biruinţei, Minodoro, Mitrodoro, şi Nimfodoro, Saltă Ioachime, văzând pe, Anna, că îţi naşte ţie rod din pântece, din
cele ce v-aţi luptat pentru Treime.
care se va naşte Viaţa, şi mântuirea lumii.
Şi membrele zdruncinânduvi-se, şi focul arzându-vă, şi cu unghii de Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii...
fier rupându-vă, şi pe lemn spânzurându-vă, şi cu săbii tăindu-vă, nu v-

aţi lepădat de Hristos biruitoarelor prealăudate; pentru aceea aţi Bătrâneţile lui Ioachim, şi sterpiciunea Annei să salte, căci printr-înşii
dobândit cununile biruinţei, Minodoro, Mitrodoro, şi Nimfodoro, cele se înnoieşte firea cea omenească, care dedemult a fost îmbătrânită.
întocmai la număr cu Treimea.
Slavă..., Şi acum... a Praznicului, glasul al 4-lea.
Primeşte Născătoare de Dumnezeu laudă din buze şi-mi dă mie

Prin vestirea cea mai dinainte a îngerului, rod preacinstit, te-ai născut dezlegare greşalelor, şi îndreptare răutăţilor.
Fecioară astăzi din cei drepţi, din Ioachim şi din Anna; ceea ce eşti Cer
şi scaun lui Dumnezeu, şi vas curăţiei, vestind bucurie în toată lumea, Troparul, glasul al 4-lea.
ceea ce eşti pricinuitoare vieţii noastre, pierzare blestemului, darea din

nou a binecuvântării. Pentru aceasta întru naşterea ta Fecioară cinstită Valurile cele întreite ale muncilor şi moarte amară, pentru viaţa cea
de Dumnezeu, cere pace lumii, şi sufletelor noastre mare milă. veşnică, aţi schimbat Sfintelor Mucenițe trei fecioare, mărturisind
înaintea divanurilor celor fărădelege, pe Treimea cea nezidită. Pentru
LA STIHOAVNĂ
care de sabie tăindu-vă, urmaţi acum Mielului Celui junghiat, şi vă
Stihirile glasul al 2-lea. rugaţi pentru cei ce cinstesc sfinţită pomenirea voastră.
Podobie : Casa Eufratului... Slavă..., Şi acum... Troparul Praznicului.
Ceata Proorocilor, bucuraţi-vă; că iată stearpa naşte rod, întru care s- LA UTRENIE
a plinit proorociile voastre.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfintelor. Şi acum..., iar
al Praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Deschide-voi gura mea...

Iudo măreşte-te, şi Davide veseleşte-te, Adame înnoeşte-te, şi Levi
întăreşte-te; căci dintru voi mi s-a născut mie Hristos; încordează-ţi
Milostiviţi-ne pe Treimea cea nezidită, pe care cu bunăcredinţă aţi
canonul scriitorule de cântări şi spune, care este Fecioara ceea ce a
propovăduit-o măritelor Mucenițe, nouă celor ce cinstim acum
născut ? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea vieţii noastre.
dumnezeieştile voastre nevoințe, de Dumnezeu fericitelor.

Cuvintele vrăjmaşului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite
cu arma credinţei cea dumnezeiască, şi au răbdat întreitele valuri ale
Podobie : Porunca cea cu taină... chinurilor, și moarte fără dreptate, pentru Hristos viaţa tuturor.
Înnoieşte-te Adame, bucură-te Evo, saltă Davide, veseleşte-te Anno; Slavă...
căci Maica Ziditorului tău se naşte preamărit. Dănţuieşte tot pământul

înnoindu-se, şi se bucură împodobindu-se cu îmbrăcăminte nouă; toate Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie
neamurile să salte, strigând acum Mariei : Fericită eşti casa lui David; bărbătească preacinstitele, şi au surpat pe balaurul cel mare şi viclean,
că hrăneşti pe hrănitoarea Vieţii noastre. călcându-l cu picioarele.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta. Şi acum..., al Născătoarei :
Psalmul 50.
Ca pe o cămară însufleţită, şi lăcaş nepieritor, ca pe o uşă cerească,
CANOANELE ca pe o masă dumnezeiască, ca pe un palat și scaun al Stăpânului, pe
Maria cea prea Curată, cu laude să o cinstim.
Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8. Şi al Sfintelor pe 4.
Cântarea a 3-a.
CANONUL Sfintelor Mucenițe.

Irmos : Nu întru înțelepciune...
Facere a lui Iosif.

Sedealna muceniţelor, glasul al 4-lea.
Fiind cu cugetul mort din nesimţirea cunoştinţei, tiranul cel Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
fărădelege, silea pe Mucenița Minodora, chinuindu-o cumplit, să se
lepede de Hristos, Viaţa noastră a tuturor. Spăimântatu-s-a de răbdarea voastră cea multă, cetele cele cereşti
ale slujitorilor celor fără de trup; căci sfărâmându-vi-se fluierele cu
Judecătorul cel cumplit cu toiege îţi sfărâmă mădularele, tale toiege, aţi suferit ca şi cum altul ar fi pătimit, şi moarte amară aţi răbdat
nesocotind că-ți împleteşte ție Cunună neveştejită Muceniță, ceea ce nu cu trup femeiesc, zdrobind pe balaurul cel viclean; şi vi s-a primit
ţi-ai clipit ochii de la privirea lui Dumnezeu. nevoinţa voastră la Dumnezeu Dătătorul de viaţă, ca a unora ce v-aţi
luptat pentru credinţă.
Slavă...
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, asemenea.
Prin chinuri Sfintele de trei ori fericitele Mucenițe au aflat avuţie în

ceruri, şi laudă veşnică, apropiindu-se mai luminat de Dumnezeu. Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor
al luminii, astăzi a strălucit nouă, şi din cei drepţi a ieşit spre lauda
Şi acum..., al Născătoarei : noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat; şi
pentru aceasta glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea singură curată
Ceea ce te-ai arătat Fecioară curată, goneşte întunericul sufletului : Bucurie vesteşte naşterea ta, la toată lumea.
meu; rupe lanţurile păcatelor mele; mântuieşte-mă ceea ce ai născut pe
Cântarea a 4-a.
Atotîndurătorul.
Irmos : Cela ce şeade în slavă...
Irmosul :
Fiind luminată cu razele Crucii, pururea fericită Mitrodoro,

Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru spânzurăndu-te pe lemn, ai răbdat munca focului, şi jăratecul rătăcirii
Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatică Hristoase. Că nu este sfânt
cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins.
afară de Tine, Iubitorule de oameni,
CONDACUL şi Icosul praznicului Uitându-se cu cugetul la faţa cea prealuminată a Mirelui, şi

socotindu-i frumuseţea cea neasemănată, durerile sfărâmării fluierelor
vitejeşte le-a răbdat, Minodora cea pururea pomenită. unimea gândului, şi a Treimii prin întreimea numărului.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei :
Înfrumuseţatu-v-aţi fecioarelor, şi luminat v-aţi mărit, cu toții iubind Dintru tine Fecioară Preacurată şi fără prihană, S-a întrupat Cuvântul
pe Cuvântul cel preamărit, de a căruia dragoste fiind rănite, cu vitejie lui Dumnezeu, mai presus de cuvânt preafericită.
aţi răbdat mulţimea chinurilor.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas de...
De răutatea vicleanului fiind eu omorât Preacurată, ceea ce ai născut

Dorind a vedea frumuseţea Ta cea neasemănată Hristoase,
Viaţa, înviază-mă; căci la tine am năzuit, şi fiind căzut la adâncimea
Mucenițele cele rănite de dragostea Ta cea prea-dulce, Cuvinte Cel fără
păcatelor, scoate-mă ca o milostivă, ceea ce eşti fără prihană.
de început, vitejeşte au răbdat amărăciunea chinurilor.
Cântarea a 5-a,
Ca nişte crini au răsărit în mijlocul mucenicilor, fecioarele cele
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
pururea pomenite, şi au umplut de miros bun Biserica cu Darul
Duhului, prin mirosurile chinurilor celor de multe feluri.
Gând răbdător, şi cuget nebiruit arătând Mucenițele înaintea
divanurilor, şi-au împletit cununi de biruinţă. Slavă...
Suferă zgârierile cele cu unghii de fier, Nimfodora spânzurându-se pe Numai de Mirele cel nemuritor, dorind fecioarele cele tinere, n-au
lemn, pentru dragostea Mirelui celui nemuritor. băgat seamă moartea cea văzută, fiind întărite cu putere nevăzută.
Să se laude cugetătoarele de Dumnezeu trei fecioare, cele ce sunt Sfânt este Domnul, care S-a sălăşluit în pântecele tău, aflându-te pe
lăcaşuri Preasfintei Treimi, şi închipuire adevărată a Dumnezeirii prin tine mai sfântă şi mai curată decât toată zidirea, Maica lui Dumnezeu

preacurată Stăpână.
Întru această lună în zece zile. Pomenirea Sfintelor Mucenițe
Irmosul : fecioare, Minodora, Mitrodora și Nimfodora.
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de Stih : Trei tinerele fecioare, Minodora, Mitrodora
A fi daruri chinurile trupului socoteau împreună și Nimfodora,
sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din A zecea zi chinuindu-se cele trei cu numele de dar au murit,
coasta Ta. Şi sufletele lor de Dumnezeu li s-au primit.
CONDACUL muceniţelor, glasul al 4-lea.

Acestea erau surori bune şi drepte care locuiau de două poşte
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... departe de la apele cele calde ce ies la Pitia. Deci fiind pârâte la
Fronton domnitorul cetăţii, şi amare munci dându-le, în acelea şi-au dat
Muncindu-vă cu cruzime pentru Treime, aţi biruit pe vrăjmaşul cel sufletele către Domnul.
mult meşteşugăreţ, fiind alcătuite cu Duhul ca nişte surori; pentru aceea
v-aţi sălăşluit împreună cu cele cinci fecioare, în cămara cea cerească Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Varipsava.
biruitoarelor; şi împreună cu îngerii staţi înaintea Împăratului tuturor, cu
Stih : Varipsava pentru sângele cel dumnezeiesc al Stăpânului său.
bucurie neîncetat. Zdrobindu-se cu lemne, şi-a vărsat sângele său.
ICOS
Acesta luând de la oarecarele pustnic, cinstitul sânge, care a curs din
coasta Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Sărbătoare sfinţită prăznuind Biserica lui Hristos, cu bunăcredinţă
făcea cu dânsul lecuiri; pentru aceea se ucise noaptea cu vicleşug de
săvârşeşte pomenirea voastră, cea aducătoare de lumină, prealăudatelor
cei necredincioşi, iar odorul acesta râmase iarăşi la ucenicul său cu
surori Mucenițe, cele ce sunteţi asemenea la vieţuire; căci cu tărie
pază.
biruind pe vrăjmaşi, v-aţi încununat din mâna Împăratului tuturor, de la
care cereţi mie luminare, ca să laud pomenirea voastră precum se cade,
Tot în această zi, Sfânta Pulheria împărăteasa cu pace sa săvârşit.
şi vitejiile cele muceniceşti; căci voi staţi înaintea Împăratului tuturor
cu bucurie neîncetată. Stih : Precum zice Psalmul s-a pus Pulheria cu adevărat.
Împărăteasa de-a-dreapta ta Hristoase al tuturor împărat.
SINAXAR
Aceasta a fost soră lui Teodosie cel mic, şi femeie numită

Stih : Petre mai-nainte fiind întâi stătător al Niceenilor;
binecredinciosului împărat Marchian, care păzindu-şi până la bătrâneţe Murind te-ai făcut următor mai marelui pescarilor.
fecioria, şi făcând multe bunătăţi la zidiri de Biserici, şi bolniţe de
bolnavi şi de săraci şi bătrâni cu hrana lor, şi prin mijlocirea ei făcându-
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
se şi Sfântul Sinod de la Calcedon, cu pace a răposat.
noi, Amin.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli Apelie, Luca şi

Cântarea a 7-a,
Clement.
Irmos : Tinerii cei din Avraam...
Stih : Dumnezeiescul Luca, cu Apelie şi Clement minunat,
Apostoli cu Apostolii sau împreunat.
Poruncindu-vă tiranul cel fărădelege, ca să jertfiţi idolilor, de faţă l-
aţi înfruntat fecioarelor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul
Alt Apelie a fost acesta, şi altul a fost cela ce a fost Episcop la Iraclia
Traciei; însă de acesta pomeneşte Pavel Apostolul la Epistola cea către
Romani; care s-a făcut luminător Smirnei, şi slujind lui Dumnezeu cu
cuviinţă către dânsul a călătorit. Deasemenea şi acest Luca, n-a fost Fiindu-vă gândul luminat cu raze de la stăpânirea cea dumnezeiască,
evanghelistul, ci acela ce-l mărturiseşte fericitul Pavel în Epistola cea aţi risipit negura idolilor, prealăudatelor Mucenițe, strigând : Bine eşti
către Timotei, care a fost arhiepiscop în Laodiceea Siriei, şi bine cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
păstorind-o, s-a dus către Domnul. Iar Clement acesta, este acela de
Slavă...
care pomeneşte Apostolul în Epistola cea către Coloseni, că şi acesta
din păgâni a crezut întâi în Hristos, şi s-a făcut episcop Sardiei, şi
purtând rănile lui Hristos pe trupul său, către Domnul a răposat. Nici tăierile membrelor, nici goana, nici scârbele, n-au putut să
despartă pe Mucenițe de Hristos, strigând : Bine eşti cuvântat
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Ia, prin sabie s-a săvârşit. Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih : Din văile pământului Ia de sabie s-a tăiat; Şi acum..., a Născătoarei :

Şi ţie Mântuitorule ca o floare cu bun miros s-a arătat.
Mai presus de fiinţă te-ai învrednicit Fecioară, a purta în pântece pe

Tot în această zi, Sfântul Petru Episcopul Niceei cu pace s-a săvârşit.
Ziditorul carele iarăşi ne-a zidit pe noi, cei ce cu credinţă cântăm :
Hristoase bine eşti cuvântat. căruia îi cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Cântarea a 8-a, Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Irmos : Mântuitorule al tuturor...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-
credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să
Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, aţi potolit boldurile şarpelui,
cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
săvârşind lupte bărbăteşti în trup femeiesc. Pentru aceea v-ați
încununat cu cununi dumnezeieşti. Cântarea a 9-a,

Vitejeşte luptându-vă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, aţi biruit cu trupul pe
cel fără de trup, cugetătoarelor de Dumnezeu fecioare, strigând :
Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Dorind a vedea frumuseţea Mirelui, încă în trup muritor fiind, aţi
poftit din suflet nemurirea, purtătoarelor de chinuri. Pentru aceea vă
fericiţi după vrednicie.
Fiind întărite în Hristos Iisus Mântuitorul, aţi biruit tăria vrăjmaşului
strigând : Binecuvântaţi poate lucrurile Domnului pe Domnul.
Ca nişte mieluşele fără de răutate, aţi stătut înaintea tiranilor, ca între
Binecuvântăm pe Tatăl... nişte lupi sălbatici, şi biruind cumplirea lor v-aţi adus lui Hristos jertfă
bineprimită.
Fiind împodobite cu rănile muceniciei, şi împestrite cu frumuseţea
chinurilor, prealăudate tinerele fecioare, aţi câştigat împărăţia cea de Împletitu-v-aţi fecioarelor cunună neveştejită, şi aţi dobândit
sus în Hristos Iisus. dumnezeiasca mărire, şi v-aţi învrednicit a câştiga împărăţia cu
adevărat cea veşnică, împreună cu mucenicii, ca nişte Mucenițe
Şi acum..., a Născătoarei : prealăudate.
Ca într-un lăcaş împărătesc sălăşluindu-se întru tine Dumnezeu, a Slavă...
primit trup omenesc, în două firi lumii S-a arătat, prin tine Fecioară;
Ca unele ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, cinstitelor fecioare,
rugaţi-vă pentru cei ce cu dragoste săvârşesc pomenirea voastră, ca şi te laudă pe tine Fecioară.
ei să dobândească mărirea de care v-aţi învrednicit.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea,
Milostiv fii mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea; Podobie : Casa Eufratului...
risipeşte negura patimilor mele, prin rugăciunea celeia ce Te-a născut, şi

ale cinstitelor Tale Mucenițe, ca un bun şi mult îndurat. A lui Ioachim şi a Annei odraslă, s-a arătat Fecioara; pe oameni
mântuindu-i, din păcatul strămoşesc.
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din
tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, aducând firile cele osebite; Munte umbros s-a arătat, sterpirea Annei, din care mântuirea tuturor,
pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te se naşte Fecioara, Maica Domnului.
mărim.
LUMINÂNDA
Podobie : Lumina cea neapusă... Annei s-a dezlegat sterpirea nerodirii, şi lumii odrăsleşte, iertare de
păcate, pe fiica lui Emmanuil.
Trei fecioare mărind pe Preasfânta Treime, propovăduiesc pe
Slavă..., Și acum..., asemenea.
Dumnezeu înaintea tiranilor; pentru aceea chinuindu-se, au dobândit
cununile cele nepieritoare.
Veniți o credincioşi, să mărim pe Fecioara, că s-a născut din cea
Slavă..., Şi acum..., a praznicului : stearpă, a noastră înnoire, din stricăciunea cea dintâi.
Veselia îngerilor, luminarea oamenilor, părtinitoarea lumii, Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Născătoare de Dumnezeu Marie, spală de greşale, pe cei ce cu credinţă LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Praznicului. Cântarea a 4-a şi a 5-a pe 8. ochilor inimii tale; pentru aceea ai grăbit, să-i slujeşti Lui cu postiri
necontenite, şi cu săvârşirea bunătăţilor.
Viclenia vrăjmaşului, Teodoro ai priceput, şi pe prunc l-ai primit ca

un fiu al tău şi l-ai hrănit cu osârdie; ocara ponosului desfrânării
suferind, înfruntare de către toţi tu ai pătimit, şi nefiind vinovată de
ÎN ACEASTĂ LUNĂ păcat, ai răbdat defăimare; pentru aceea te fericim.
ZIUA A UNSPREZECEA
Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul și podobia asemenea.
Cuvioasa Maica noastră Teodora cea din Alexandria.

Cu bunătăţi fiind luminat şi cu evlavie împodobit, ai ajuns arhiereu
În această zi, se cântă şi slujba Sfântului Mucenic Autonom, pentru că în 12 zile se
dumnezeiesc, şi ca un soare luminos ai străbătut toată lumea, sădind
odovăieşte slujba praznicului Naşterii Născătoarei de Dumnezeu.
pretutindenea propovăduirea credinţei, şi dezrădăcinând înșelăciunea
LA VECERNIE cu secera limbii tale, Ierarhe de Dumnezeu purtătorule, mare
propovăduitorule Autonome.
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Cuvioasei şi 3 ale Mucenicului.
Stihirile Cuvioasei, glasul al 4-lea : Către durerile muceniciei, către bătăi, şi către răni şi moarte ai
năvălit bărbăteşte Autonome; şi fiind cu pietre împroşcat, şi pe acestea
le-ai întrebuinţat ca pe nişte trepte şi scară, şi te-ai înălţat către
Cu trup femeiesc şi cu chip bărbătesc, ai săvârşit lupte vitejeşti, din Dumnezeu încununat, unindu-te cu oştile cele fără de trup; roagă-te dar
cea către Dumnezeu a ta necurmată râvnă, locuind între bărbaţi pentru lume.
Teodoro, ai biruit patimile, şi pornirile dezmierdărilor de tot le-ai
înfrânat, prin nevoinţe şi prin rugăciuni necontenite. Podoaba Arhieriei mai luminoasă o ai făcut cu sângele muceniciei,
prin Darul Dumnezeiescului Duh; pentru aceea la sfintele cele de sus,
Sub lumina soarelui acestuia apuitor, nu ţi s-a descoperit greşalele, unde mergător mai înaintea tuturor S-a arătat Iisus, te-ai înălţat, să
iar Soarelui celui neapus, cunoscătorului inimilor şi Domnului, Celui ce primeşti cununa biruinţei, dimpreună cu toţi cei ce s-au săvârşit prin
vede cele tăinuite, fiindu-ţi ştiute păcatele, cu lumină a luminat cugetele
cinstitul lor sânge. naşterea ei.
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, glasul al 6-lea. Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
Măcar că prin voirea lui Dumnezeu, şi alte fericite femei sterpe au Ţarina cea mai-nainte neroditoare, pământ roditor naşte, şi din
odrăslit oarecum, dar Maria decât toți cei născuţi mai presus cu pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte, minune
dumnezeiască cuviinţă a prea strălucit; că din Maică neroditoare cu înfricoşată ! Hrănitoarea Vieţii noastre; ceea ce în pântece a primit
preamărire născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor, mai Pâinea cerească, cu lapte se creşte.
presus de fire, din pântece fără sămânţă; singură fiind uşa a unuia
născut Fiului lui Dumnezeu; prin care trecând, încuiată o a păzit. Şi Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
toate înțelepţeşte tocmindu-le, precum ştie însuşi, a lucrat mântuire
A lui Serghie Aghiopolitul.
tuturor oamenilor.
LA STIHOAVNĂ În ziua cea binevestită a praznicului nostru, să trâmbiţăm

duhovniceşte; că cea din sămânţa lui David, Maica Vieţii, astăzi se
Stihirile glasul 1.
naşte, stricând întunericul. Ceea ce este înnoirea lui Adam, şi chemarea
Podobie : Ceea ce eşti bucuria... Evei, şi izvorul nestricăciunii; prin care noi ne-am îndumnezeit, şi din
moarte ne-am mântuit; şi cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioşii :
Ioachim şi Anna prăznuiesc, născând începătura mântuirii noastre, pe Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine
singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim dăruindu-ne nouă mare milă.
astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, pe Preacurata Fecioară o fericim.
Truparul Sfintei, glasul al 8-lea.
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând
Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup,
Preacurata Fecioară ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda
că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Proorocilor, fiica lui David astăzi se naşte din Ioachim şi din Anna cea
Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Teodora,
înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru
duhul tău.

Slavă..., al Sfântului, glasul al 4-lea.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai Razele bucuriei celei a toată lumea a naşterii tale, au strălucit pe
pământ Fecioară Maică Marie, şi au luminat cugetele celor ce cu
dradoste te laudă pe tine.
la sânge, Sfinţite Mucenice Autonom, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Psalm 50.
Şi acum..., a praznicului.
CANOANELE
LA UTRENIE
Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6. Şi al Sfinţilor două pe 8.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului, o dată, al Cuvioasei o dată. Slavă..., al
Mucenicului, Şi acum..., iar al praznicului.
Canonul Cuvioasei.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.
Facere a lui Ignatie.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Preamărit născându-te din coapsele cele neroditoare, mai presus de Irmos : Deschide-voi gura mea...
fire ai născut din coapsele tale cele fecioreşti căci arătându-te spic
frumos ai odrăslit Viață lumii. Pentru aceasta puterile cele cereşti strigă Umple gura mea de lauda Ta Doamne, a celuia ce te măresc pe Tine
către tine Născătoare de Dumnezeu : Mărire ieşirii tale Preacurată, cel mult mărit, ca să cinstesc ostenelile Teodorei, care bine a plăcut Ție
mărire naşterii tale, mărire fecioriei tale Maică nenuntită. prin strălucirea vieţii.

Răsărit-a astăzi sfinţită prăznuirea ta, mai luminat decât soarele,
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. luminând sufletele celor din lume, şi gonind întunericul dracilor, ceea ce
eşti vrednică de minune.
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
Strălucirea soarelui cestuia apuitor, nu ţi-a vădit greşalele tale, iar

Soarele cel neapus te-a cunoscut, ca Unul ce toate le ştie; şi a luminat

ochii sufletului tău cu razele pocăinţei, ceea ce eşti de Dumnezeu Născut-ai mai presus de Cuvânt pe Cel născut mai-nainte de veci din
fericită.
Tatăl, Maică neispitită de nuntă; pe care roagă-L pentru noi, cei ce te
lăudăm pe tine cu bunăcredinţă.
Al Născătoarei :
Cântarea a 3-a,
Ca pe o cămară însufleţită, ca pe un lăcaş fără prihană, ca pe o uşă a
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
Cerului, ca pe o masă dumnezeiască, ca pe un palat şi scaun al
Stăpânului, cu laude să cinstim pe Maria cea preacurată.
Îmbrăcându-te cu haină, şi cu cuget bărbătesc, te-ai amestecat pe
Alt Canon al Sfântului Autonom. sine-ţi cu adunarea monahilor, luptându-te cu stăpânitorul lumii cel
viclean.
Irmos : Căruţele lui Faraon... Cu bărbăţie ai întărit slăbiciunea femeiască, mutându-ţi numele, şi
schimbându-ţi chipul, te-ai arătat pe sineţi prin fapte, dar cinstit şi iubit
Fiind luminat pururea cu lumină dumnezeiască Ierarhe, mântuieşte- lui Dumnezeu, Cuvioase.
mă de întunericul păcatelor, ca să laud astăzi luminatul tău praznic.

Cu cuget smerit, şi cu lăudată supunere, te-ai dat spre ascultarea
Făcându-te Arhiereu, ca un râvnitor al lui Pavel, ai înconjurat toată slugilor lui Dumnezeu; pentru aceea însuşi te-a suit pe tine, către
înălţimea nepătimirii.
lumea, propovăduind mântuirea tuturor şi surpând capiştile idolilor.
Al Născătoarei :
Slavă...
Fiindu-ţi întărit sufletul pe piatra credinţei, ai pătimit ucidere cu Mă tulbură viforul păcatelor, şi valul cugetelor celor necuvioase;
milostiveşte-te Preacurată, şi-mi tinde mână de ajutor ca o milostivă,
pietre; şi cu bucurie către viaţa cea neveştejită te-ai mutat, Sfinţite
pentru ca mântuindu-mă, să te măresc.
Mucenice Autonome.
Şi acum..., al Născătoarei : Alt Canon,

CANONUL Sfintei, glasul al 2-lea.

Irmos : Întăritu-s-a inima mea...
Podobie : Pe cea neadormită...
Gonirile tale şi împroşcările cu pietre şi îmboldirile şi vărsările

sângiurilor ca o gârlă, legăturile, închisorile şi moartea ta laud, Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu neadormite rugăciuni pe
Mucenice Ierarhe Autonome. Făcătorul ai rugat pentru păcatul tău, ca să iei iertare desăvârşit, şi ai
luat iertare, calea pocăinţei arătând.
Surpând nelegiuirea cu mergerea ta de bunăvoie spre patimă, ţi-ai
Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.
luminat podoaba ierarhiei cu picăturile săngiurilor tale, Mucenice; şi
împărățeşti împreună cu Hristos, Împăratul veacurilor. Podobie : Degrab ne întâmpină...
Slavă...
Cu sihăstrie ţi-ai luminat sfinţita ta podoabă, şi te-ai adus ca un
prinos lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat, Teodoro de Dumnezeu
Vitejiile tale cele de pe alocuri, care ai făcut asupra celor ce te insuflată; şi luând de la Dânsul Dar de tămăduiri, goneşti negura bolilor
goneau nesuferindu-le potrivnicul drepţilor, Fericite, tot felul de fericită, şi te rogi ca să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine.
supărări ţi-a scornit ţie, iar tu cu arma Crucii l-ai omorât.
Slavă..., a Sfântului.
Îndoită cununa nestricăciunii, ţi-a dăruit ţie Hristos, preafericite, ca

Mai sfântă decât îngerii, şi mai desfătată decât cerurile, Născătoare unui nevoitor, şi ca unui cinstit, Ierarhe Autonome; căci cu aceasta ai
de Dumnezeu aflându-te pe tine Cel ce pe Sfinţi se odihneşte, fiind adus jertfă fără de sânge, iar cu mucenicia, cu adevărat ai râvnit
neîncăput din fire, întru tine încape, şi pe mine mă mântuieşte. dumnezeieștii Lui patimi; pentru aceea te-ai învrednicit fericirii Lui
celei neveştejite.
Irmosul :
Şi acum..., a praznicului, asemenea.

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, Cel ce dă rugăciune celui ce se
roagă. Că arcul puternicilor a slăbit, şi cei slabi s-au încins cu putere. Iudo măreşte-te, şi Davide întăreşte-te, Adame înnoieşte-te, şi Levi
veseleşte-te, căci dintru voi mi S-a născut Hristos. Încordează-ţi
canonul scriitorule de cântări şi spune : Care este Fecioara ceea ce a

născut ? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea Vieţii noastre. Fiind legat de dragostea lui Hristos, Părinte, dezlegi pe cei legaţi de
înşelăciune, cu împletirile cuvintelor tale, şi-i pironeşti de dragostea
Cântarea a 4-a,
vieţii celei adevărate.
Irmos : Sfatul cel neurmat...
Fiind doctor prea isteţ fericite Mucenice, pe cei otrăviţi cu otrava

Nevoitu-te-ai slăvită, prin postiri de multe zile, ca şi cum ai fi fost deşertăciunii idolilor, îi îndulceşti cu cuvintele credinţei preaînţelepte.
fără de trup, întărindu-ţi-se neputinţa cu voia lui Hristos cea
atotputernică, hrănindu-te cu Dar dumnezeiesc. Slavă...
Dumnezeiască îmbrăcăminte poftind, şi podoaba nestricăciunii Podoaba mucenicilor, frumuseţea arhiereilor, întărirea Bisericii, şi
dorind, ţi-ai îmbrăcat trupul tău cu haine proaste de păr, fericită. într-armarea credincioşilor, să se cinstească minunatul Autonom.
Vezi-mi smerirea şi necazul, ascultă-mi lacrimile şi tânguirea, şi-mi
uşurează lanţul păcatului cel greu; strigă Teodora, către însuşi Cel ce
Către noianul îndurărilor tale, ceea ce ai născut Viaţa lumii, năzuiesc
poate a mântui.
Preacurată, eu cel omorât de păcate; prin rugăciunile tale mântuieşte-
Al Născătoarei : mă Stăpână.
Cântarea a 5-a,
Prea-minunată Maica lui Dumnezeu, străluceşte-mi mie raza
pocăinţei, risipeşte-mi întunericul răutăţilor mele celor fără măsură Imos : Spăimâtatu-s-au toate...
Fecioară, goneşte cugetele inimii mele cele viclene.

Spăimântatu-s-au cetele cele fără de trupuri, văzându-te pe tine cu
Alt Canon, trup de materie, râvnind vieţii lor celei îngereşti, şi biruind pe
vrăjmaşul, care cu înşelăciune odinioară te-a vătămat Teodoro.
Irmos : Auzit-am Doamne auzul...
Sălbătăcirea fiarelor ţi-a supus ţie Dumnezeu, dându-ţi Dar de

tămăduiri; aceasta o propovăduiește cel ce prin mâna ta s-a tămăduit de De Duhul Cel Prea Sfânt fiind luminat, s-a arătat limba ta ca un
sfărâmare, şi de mâncarea fiarei celei sălbatice s-a mântuit, pururea condei bine scriitor, însemnând legea lui Hristos pe lespezile inimilor
fericită. celor binecredincioşi, Autonome.
Vrăjmaşul cel viclean, multe feluri de supărări a pornit asupra ta Slavă...
Maică; dar cu sabia smereniei l-ai rănit pe el Cuvioasă, zdrobindu-i

capul cel mult meşteşugăreț, Teodoro de Dumnezeu insuflată. Duhul Cel Prea Sfânt aflându-te lăcaş curat şi sălăşluire a sa, te-a
umplut de daruri dumnezeieşti, Sfinţite Mucenice al lui Hristos.
Hrăneşti pruncul fără de cârtire, suferi năpăstuirea cea de ponos,
mulțumind Stăpânitorului tuturor, Celui ce te-a întărit şi te-a preamărit,
Teodoro prealăudată.
Răsare-mi Stăpână, raza milei tale, mie celui ce sunt cuprins dea-
A Născătoarei : pururea întru întunericul greşalelor mele, şi mă îndreptează către lumina
pocăinţei Preacurată, ca să te măresc pe tine cu credinţă.
Puterea şi întărirea inimii mele celei slabe, tu eşti Fecioară, cea
Cântarea a 6-a,
neispitită de nuntă; şi zid nesfărâmat, mântuindu-mă de relele cele din
partea diavolului, și întorcând înapoi năvălirile şi taberele vrăjmaşului Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu...
celui cumplit.
Vărsând izvor de lacrimi neîncetat, nu ai contenit suspinurile, ci cu
Alt Canon, răbdare ai suferit ostenelile şi înstrăinarea vieţii pustniceşti, cu
mulțumită, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
Irmos : Răsare-mi mie Doamne...
Ca soarele ai răsărit în tăria Bisericii, şi cu razele nevoinţelor şi cu Având băutură din mare şi hrănindu-te cu ierburi sălbatice,
sălăşluindu-te cu fiarele, locuiai în pustie ca şi cum ai fi fost în Cer,
minunile tale Mucenice, luminezi pe credincioşi, risipind negura
ceea ce eşti vrednică de minune.
dracilor Autonome.
Suferit-ai arşiţa soarelui, şi ai răbdat gerul nopţii, încălzindu-te de

Darul Dumnezeiescului Duh; pentru aceea te desfătezi acum, întru

fericirea cea de sus. Lupta păcatelor mele celor multe, mă trage la adâncimea
deznădăjduirii Fecioară. Ci cu mâna ta cea puternică, scoate-mă şi mă
A Născătoarei :
mântuieşte, ca să te laud pe tine, prealăudată.
Pe năstrapa şi masa cea dumnezeiască, pe ţarina cea nearată care a Irmosul :

odrăslit Pâinea vieţii, pe muntele cel sfânt; pe Fecioara Născătoarea de
Dumnezeu, cu laude să o cinstim. Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşalelor celor
nemăsurate mă trage; ci Tu Ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând
Alt Canon,
îndreptează-mă, ca pe Proorocul, şi mă mântuieşte.
Irmos : Viforul gândurilor...

CONDACUL şi ICOSUL praznicului.
Ocârmuindu-te de dumnezeiasca mână, fără primejdie ai înotat în Sau al Sfintei, glasul 1.
noianul înşelăciunii, şi ai ajuns la limanul cel lin al împărăţiei celei de Podobie : Ceata îngerească...
sus, Sfinţite Mucenice Autonome.
Scăpând de noaptea patimilor, de Dumnezeu cugetătoare Teodoro, ai
Împungându-ți-se coasta cu suliţa cugetătorule de Dumnezeu, ai năzuit cu gândul către Soarele cel strălucit, omorându-ţi săltările
închipuit patima lui Hristos, şi cu mulţimea pietrelor grămădindu-te, trupului cu nevoinţă; pentru aceea te-ai făcut pildă sihaștrilor cu viața,
Fericite, ai râvnit Mucenicului celui dintâi cu adevărat. şi îndreptare celor căzuţi; pentru care te cinstim.
Slavă... ICOS
Prăznuind cinstită ziua săvârşirii tale, cu credinţă ne rugăm ţie, ca Viaţa ta s-a arătat pildă celor căzuţi, şi îndreptare celor ce vor vrea
unuia ce ai îndrăzneală către Dumnezeu; pe Dânsul neîncetat roagă-L să vină prin pocăinţă către Cela ce poate a ierta greşalele, precum este
pentru noi preafericite. scris; întru care crezând fericită, asemenea ca desfrânata, în loc de mir,
i-ai adus râu de lacrimi, prin care ai înecat pe şarpele cel viclean, şi ai
Şi acum..., al Născătoarei : câştigat cununa biruinţei, de trei ori fericită Teodoro. Pentru aceea
omorând fiara cea sălbatică cu rugăciunile tale, ai înviat pe mort cu îmbrăcămintea femeiască, şi luând îngereasca schimă a Monahilor, şi în
puterea Ziditorului tău, pentru care tu te-ai omorât; drept aceea pe tine loc de Teodora, s-a numit Teodor. Şi mergând într-o mânăstire
te cinstim. bărbătească, să pocăia şi plângea pentru păcatul său. Deci, după ce a
petrecut fericita, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele; şi
SINAXAR nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mânăstirii, din
pizma urâtorului de suflet diavol, s-a clevetit de către oarecari (oameni)
Întru această Lună în 11 zile, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre înrăutăţiţi, cum că a curvit cu o femeie. Deci (oamenii) aceia aducând
Teodora cea din Alexandria. un prunc şi aruncându-l afară la poarta mânăstirii, o prihănea mincinos,
că era al ei. Pentru aceasta fericita Teodora primind prihănirea aceasta
Stih : Şi chipul şi gândul Teodora bărbăteşte l-a arătat, ca adevărată, a luat pruncul şi-l hrănea pe el cu curăţenie, ca şi când
Şi mai-nainte de sfârşit pe gândul cel mare l-a ruşinat.
A unsprezecea zi Teodora a adormit,
era al său. Căci se sârguia de trei ori fericita a se tăinui pe sineşi, că era
Somnul cel de pe urmă, şi în ceruri s-a odihnit. femeie după fire. Deci, după ce au îngăduit afară de mânăstire, pentru
dragostea lui Dumnezeu şi pentru canonul păcatului său, şapte ani
Precum Împărăţia Cerurilor s-a asemănat cu zece fecioare, după întregi, luptându-se cu gerul iernii, şi cu arşiţa verii şi cu culcare pe jos,
pilda lui Hristos în Noul Testament al Evangheliei; într-acest chip şi abia şi cu greu mai pe urmă a intrat în mânăstire. Deci, de atuncea
zece femei asemănându-se cu schima bărbaţilor, au zdrobit boldurile uscându-şi trupul, cu desele rugăciuni, cu osteneli şi cu starea şi
ucigătorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece, a fost şi Teodora privegherea cea de toată noaptea; şi cugetând la moştenirea împărăţiei
aceasta ce se prăznuieşte acum, având numele ca un dar a lui cerurilor, a ajuns; la sfârşitul scopului aceluia, pe care l-a iubit cu
Dumnezeu. Deci, se trăgea aceasta din cetatea Alexandriei, pe vremea adevărat dar o minune înfricoşată a urmat la sfânta aceasta, de care
lui Zinon împăratul în anul patru sute şaptezeci şi doi. Şi însoţindu-se cine nu se va minuna ? De vreme ce, această femeie fiind după fire, a
prin nuntă cu bărbat legiuit, viețuia o viaţă cu bună rânduială şi vieţuit împreună cu bărbaţii fără a fi cunoscută. Şi aflându-se în locul
neprihănită. Deci, fiindcă din pizma urâtorului de bine diavol, căzu pe cel ce nevoinţă, s-a nevoit ca un bărbat, strălucind prin pustnicie ca un
ascuns în preacurvie, cugetă a căuta şi a-şi afla mântuirea sa. Pentru mare luminător. Pentru aceasta fiind împovărată de ostenelile sale cele
aceasta auzind Evangheliceştile cuvinte, cu care învaţă Domnul, că nu vrednice ce plată, s-a suit cu bucurie către Hristos mirele său cel dorit.
este nimic ascuns, care să nu se facă arătat la ziua cea de apoi : Că nu Iar monahii văzând o minune preamărită ca aceasta, s-au spăimântat şi
este lucru de taină, care să nu se arate (Luca 8, 17) Pentru aceasta, au mărit pe Dumnezeu.
îndată ce a cunoscut greutatea păcatului ce a făcut, îngreţoşându-se de
păcatul acela ca de oarecare spurcăciune şi necurăţie. Şi lepădând Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin
bucătarul.
pus pe acelea în rasa preotului, zicând : Iată ai dobândit merele, ce ai

Stih : Întristăcioasa viaţă Eufrosin mai-nainte vieţuind, cerut. Şi fiindcă a lovit în toacă ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a
Se bucură acum împreună cu îngerii petrecând.
deşteptat preotul. Şi în vremea când socotea, că vedenia ce văzu era
vis, a întins mâna sa la rasa sa, şi o minune ! a aflat în fapt merele, și
Acesta s-a născut din născători ţărănoşi şi proşti. Şi crescându-se cu minunându-se de preamărita acea bună mireasmă, a rămas nemişcat
creştere proastă şi fără de învăţătură, în urmă a venit la mânăstire, Şi multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând acolo stând pe
îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Eufrosin, la luat la un loc osebit, şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în
Deci fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un prost, se defăima de noaptea aceea. Deci, Eufrosin a zis iartă-mă Părinte, că nicăieri n-am
către toţi monahii şi se râdea. Deci suferea fericitul toate defăimările cu mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie. Şi preotul a zis,
bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să
de puţin, ci cu toate că era prost după cuvânt, însă nu era prost şi cu descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul
înţelegerea. Precum aceasta sa va arăta mai lămurit din cele ce se vor ? Atuncea a răspuns smerit cugetătorul Eufrosin. Acolo Părinte am fost,
zice de aici înainte. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul unde sunt bunătăţile care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu,
acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu pe care şi tu mai-nainte cu mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut
sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, care vor dobândi şi pe mine desfătându-mă de bunătăţile livezii aceleiea. Pentru că voind
cei ce-l iubesc pe el. Deci, într-o noapte dormind preotul, i se arăta în Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile cele dorite
somnul lui, că se află într-o grădină, şi privea cu mirare şi cu spaimă la drepţilor, a lucrat prin mine smeritul, această minune. Atuncea a zis
bunătăţile cele prea veselitoare ce se aflau acolo. Deci vedea acolo pe preotul : Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii ? Iar
mai sus zisul Eufrosin bucătarul mănăstirii, care stă în mijlocul livezii, şi Eufrosin a răspuns : Merele cele frumoase şi mirositoare, pe care le-ai
se desfată de bunătăţile acelea. Deci apropiindu-se de el, îl întrebă ca să pus acum în patul tău. Însă Părinte iartă-mă, că eu sunt vierme şi nu
ştie : A cui este grădina aceea ? Şi cum s-a aflat el acolo ? Iar Eufrosin om. Atuncea preotul a povestit la toţi frații vedenia ce a văzut. Şi
a răspuns : Grădina aceasta, este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu printr-aceasta îi îndemna pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre
pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă aflu aici. Iar dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de
preotul i-a zis lui : Şi oare ce faci întru această gradină ? Eufrosin a mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mânăstire. Şi s-a depărtat
răspuns : eu stăpânesc toate câte vezi aici, şi mă bucur şi mă veselesc fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea
de privirea şi câştigarea acestora, iar preotul i-a zis, poţi să-mi dai ceva mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile sale, întru mărirea lui
din bunătăţile acestea ? Eufrosin a răspuns aşa : la cele ce voieşti din Dumnezeu, Amin.
acestea, prin darul Dumnezeului meu, Atuncea preotul ia arătat merele,
şi cerea ca să-i dea de acelea. Deci Eufrosin luând câteva mere, le-a Tot în această zi, Sfântul Mucenic Diodor şi Diomid şi Didim.
noi, Amin.
Stih : Diodor şi cu Didim şi Diomid şi-au dat,
Trupurile la bătăi, şi înşelăciunea au surpat.
Cântarea a 7-a,
Irmos : N-au slujit făpturii...

Aceştia au fost din Laodiceea Siriei şi prinzându-se de domnitorul
locului; şi mărturisind cu îndrăzneală adevărul, bătându-i fără milă au
primit sfârşitul vieţii lor. Cu bătăi cumplite te-a chinuit vrăjmaşul cel cu multă cruzime, având
năluciri de mândrie, socotind că te va birui, dar i-ai surpat trufia lui cea
Tot în această zi, pătimirea Sfintei Mucenițe la, cea bătrână de deşartă, cântând; Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti
vârstă. cuvântat.
Stih : Mucenița la miros de mir a adiat. Lacuri uscate de tot le-ai umplut de ape, cu rugăciunile tale mărită,
Din sângiuri vopsite cu rosu, care adia miros curat.
făcând minunea de faţă, şi mărind pe Dumnezeu care te-a preamărit pe
tine; căruia strigăm : Domnul şi Dumnezeul părinţilor noștri, bine eşti
Aceasta s-a prins roabă cu nouă mii de creştini. Deci, dându-i-se cuvântat.
strânsoare cu multe feluri de munci de maimarele fermecătorilor, i s-a
tăiat capul; însă spun că după ce i s-a tăiat, primind pământul sângele
Aţâţările patimilor le-ai stins cu curgerile lacrimilor, şi spinii
Muceniței, s-a umflat făcându-se movilă, şi slujitorii aceia care o au
vrăjmaşilor cu focul postirii i-ai ars, cântând : Domnul şi Dumnezeul
chinuit, căzură în slăbănogire, şi soarele şi-a întunecat lumina şi tot
părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
locul s-a umplut de bun miros.
Al Născătoarei :
Tot în această zi, Sfântul Dimitrie şi Evantia soţia sa şi Dimitrian fiul
lor chinuindu-i cu foamea, s-au săvârşit.
Împărăteasă Fecioară, care ai născut pe Împăratul Hristos,
Stih : Strâmtoarea foamei tustrei bărbăteşte suferind; milostiveşte-te de mă mântuieşte, şi mă întăreşte întru credinţă, pe mine
Se rugă, pietrele în loc de pâine primind. care mă învăluiesc de patimi, şi mă îndreptează către calea mântuirii,
ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe
Alt Canon,
cântări înaintea sufletului tău, l-au adus pe el către lăcaşurile cele

Irmos : Cela ce a grăit în munte... cereşti, către odihna celor ce se veselesc acolo; unde este desfătarea
celor ce strigă : Pe Tine te preaînălţăm Hristoase în veci.
Aruncându-te în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât
aurul Sfinte, luminându-ne pe noi cu luminile minunilor tale. Adunându-se mulţime de sihaștri ca să grijească Dumnezeiescul tău
trup, au văzut lucruri minunate; căci tu fiind cu trupul femeie, bine ai
Cei ce se închinau pietrelor, cu pietre împroşcându-te, către Hristos, voit a locui în mijlocul bărbaţilor, fiind acoperită cu mâna Celui
Piatra vieţii, după dorinţa ta te-au mutat, Fericite. Atotputernic, cugetătoare de Dumnezeu Teodoro.
Slavă... Al Născătoarei :
Gonirile tale s-au arătat izgoniri dracilor, cugetătorule de Dumnezeu, În urma ta au alergat femeile, simţind mirurile cele cu dulce miros,
şi râurile sângiurilor tale au stins cuptorul nedumnezeirii. ale unuia născut Fiului Celui ce a strălucit din pântecele tău, preacurată
dumnezeiască Mireasă, Fecioară ceea ce nu ştii de nuntă; şi împreună
Şi acum..., al Născătoarei : cu tine împărățesc cu adevărat, lăudând pe Hristos în veci.
Cela ce Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi o ai arătat mai Alt Canon,

desfătată decât cerurile, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Irmos : Pământul și toate cele...
Cântarea a 8-a,
Cinstitul tău sânge care s-a vărsat pentru Hristos, pământul l-a primit.
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Iar cerurile au primit sufletul tău suindu-se cu mărire; pe care cetele
îngerilor, şi duhurile tuturor drepţilor, cu bucurie l-au întâmpinat
Povățuitorul tău Teodoro fiindu-i mintea strălucită prin curăţenie, s-a Mucenice Autonome.
răpit la înălţime, şi a privit bunătăţile ce ți-a gătit ţie Hristos
răsplătitorul ostenelilor.
Pâraiele sudorilor tale Mucenice, au stins focul celor necredincioşi;
iar râurile minunilor tale Cuvioase Autonome, au uscat marea patimilor
Cetele îngerilor şi ale mucenicilor şi ale cuvioşilor, mergând cu
noastre, celor ce cu credinţă te lăudăm, Fericite, întru toţi vecii.

Porţile cerurilor, deschizându-se te-a primit pe tine fericită, şi în
Biserica celor întâi născuţi s-a sălăşluit sfinţitul tău suflet; şi acum te
bucuri dimpreună cu cei aleşi pururea pomenită, unde este glasul celor
Mergând pretutindenea ai propovăduit numele lui Hristos; capiştile ce prăznuiesc deapururea, şi lumina cea neînserată.
înşelăciunii le-ai surpat, pe cei dintru întunericul necunoştinţei i-ai
luminat Părinte; şi biserici Ziditorului tău i-ai alcătuit; pe care Îl
După cum ai nădăjduit, iată ai aflat răsplătirea ostenelilor tale,
desfătarea cerurilor, şi dorind de izvorul bunătăţilor, Hristos, Mirele cel
Şi acum..., al Născătoarei : preacinstit, te îndulceşti de privirea Lui; şi vezi cele ce văd îngerii
preafericită Teodoro.
Pământ sfânt, întru care S-a sălăşluit Hristos, Piatra vieţii, uşă A Născătoarei :
Luminii celei înţelegătoare, munte cu adevărat netăiat; rai măririi şi
sfeşnic de aur mai-nainte te-ai numit preacurată Fecioară, pururea
Mântuieşte-mă Preacurată ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel prea
binecuvântată.
milostiv. Milostiveşte-te spre robul tău, îndreptează-mă către căile
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm... pocăinţei. Apără-mă de smintelile vicleanului; şi mă izbăveşte de
pândirile lui, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea
credincioşilor.
Pământul, şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele,
cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi
Alt Canon,
preoţi, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Irmos : Făcut-a tărie cu braţul său...

Cântarea a 9-a,
Irmos : Tot neamul pământesc.. De care doreai încă în trup fiind Autonome, apropiindu-te acum după
moarte, aievea, priveşti pe Hristos, Lumina cea neînserată.
Apus-ai ca o stea în lume prealăudată şi ai răsărit în viaţa cea mai
presus de lume, lăsându-ne nouă ca o rază bunătăţile vieţii tale, spre Săvârşindu-ţi călătoria, şi păzindu-ţi credinţa, ai primit cununa
luminarea inimilor tuturor, celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.
ostenelilor; roagă-te dar neîncetat pentru noi Mântuitorului, Sfinţite înşelat odinioară pe Eva, Maică Cuvioasă.
Mucenice al lui Hristos.
Slavă..., a Sfântului.
Slavă...
Podobie : Ucenicilor arătându-te...
Lumina vieții celei neînserate ţi-a răsărit ţie, Fericite, pentru că ai

Îndoită cunună ai dobândit, Fericite, şi a preoţiei şi a muceniciei, ca
săvârşit pe pământ fapte bune, vrednice de lumină; şi acum te veseleşti
unul ce ai călcat toată înşelăciunea idolilor, şi ai săvârşit cele sfinte şi
în ceruri cu Hristos.
lui Dumnezeu plăcute, Autonome; pentru aceea te-ai preamărit cu
daruri de tămăduiri, de trei ori fericite.
Şi acum..., al Praznicului.
Fiind nădejde şi părtinitoare credincioşilor, rugămu-ne : Mântuieşte-
ne de patimi, şi de tot felul de supărări, pe noi care pururea te Podobie : Cu duhul stând...
mărturisim pe tine preacurată Născătoare de Dumnezeu.

Astăzi a ieşit floare din Anna cea neroditoare, Născătoarea de
Irmosul : Dumnezeu, umplând toate marginile lumii de bună mireasmă
dumnezeiască, şi făptura de bucurie; pe care lăudându-o după cuviinţă
Făcut-a tărie cu braţul său pentru că a surpat pe cei puternici de pe o mărim, ca pe una ce este mai aleasă decât toţi pământenii.
scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a
cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime; şi ne-a îndreptat pe calea LA STIHOAVNĂ
păcii. Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.
LUMINÂNDA Sfintei. Podobie : Casa Eufratului...
Podobie : Femei auziți...

Toiagul lui Aaron, a odrăslit odată, închipuind pe Anna ce naşte,
fiind stearpă, pe Maica Ziditorului.
Schimbându-ţi portul tău ai locuit între monahi necunoscută, mireasă
a lui Hristos, Teodoro, şi o minune ! Cum pentru dragostea cea Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
dumnezeiască, ai suferit năpasta cea fără dreptate ! Biruind pe cel ce a
Slujba lui se face în 11 zile, pentru că întru aceasta zi, se isprăveşte praznicul naşterii
Când bine ai voit, cu firea omenească să te îmbraci Stăpâne, din Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei ce Dumnezeu, şi se cântă toate ale Praznicului. La
stearpă a se naşte, Maica Ta Doamne, ai primit. Vecernie şi la Utrenie afară de Ieşire (Vohod), de Paremii şi Polieleu.

SINAXAR
Întru această lună în 12 zile, închinăciunea cinstitelor lemne. Şi

Cer Ție s-a făcut pântecele Fecioarei, şi de Dumnezeu Născătoarei, chinuirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom.
Stăpâne îndurate, din care ca un Soare, ai răsărit lumii cu trup Cuvinte.
Stih : Jertfă s-a pus înaintea mesei tale Cuvinte,
Slavă..., Şi acum..., asemenea. Preotul tău Autonom murind ucis cu pietre de cei fără minte.
Autonom la 12 zile, cu pietre s-a împroşcat,
Iar Sfântul lui suflet din lume către Cer i-a zburat.
Veniți cei din Adam, să lăudăm odrasla ce a ieşit din David, pe Maria
Fecioara cea preacurată, din care S-a născut Hristos. Acesta a fost pe vremea împăratului diocleţian, şi lăsând Italia a mers
la Bitinia; şi pentru că învăţa pe mulţi credinţa întru Hristos, s-a omorât
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
de slujitorii idolilor în Sfântul altar, cu lemne şi cu pietre ucigând-ul.
LA LITURGHIE
Tot în această zi, Sfântul siinţitul Mucenic Curnut Episcopul Iconiei.
Fericirile Praznicului, Cântarea a 7-a şi 8-a pe 8. Prochimen şi Chinonicul praznicului.
Stih : Curnut lauda acestei vieţi a defăimat.

Şi prin sabie lauda cea viitoare şi-a neguţătorit.
Acesta fiind născut şi crescut dintru acelaşi oraş, aflându-se atunci în

satul Sursalul, fu prins de gonaci şi ducându-se înaintea lui Perinie
ÎN ACEASTĂ LUNĂ Domnitorul; şi mustrându-i Sfântul nebunia lui, porunci de-i tăie capul.
ZIUA A DOUĂSPREZECEA
Tot în această zi, Sfântul Sfinţitul Teodor, Episcopul Alexandriei.
Sfântul Mucenic Autonom
Stih : Tăindu-se capul lui Teodor de sabie s-a împărtăşit,
Darurile lui Dumnezeu precum îi este numele de Dumnezeu dăruit. Antonie, căruia făcându-i-se ştire de Iulian, cum că şade cu alţi patru
zeci în cutare peşteră a muntelui, şi ţine creştineşte, fu prins îndată și
Pe Sfântul acesta prinzându-l alexandrenii, căci propovăduia cu silindu-l ca să spună şi pe ceilalţi, nu vrea să-i spună. Deci văzând căci
îndrăzneală pe Hristos şi aprinzându-se ei de mânie, îl încununară cu era a sta de faţă înaintea Domnitorului, strigă cu glas mare spre cei
spini, îl bătură peste obraz, îl purtară legat prin oraş, îl aruncară în împreună pustnicii săi, zicând : Iată că mă prinseră, şi merg să
mare. Deci după ce din toate acestea a rămas nevătămat cu mărturisesc şi nu vă vând, iar voi sârguiţi de veniți să mă aflaţi. Deci,
dumnezeiescul ajutor; la sfârşit din porunca Domnitorului i s-a tăiat stând acesta de faţă îi zise Antonie : Apropie-te către dumnezei şi fă
capul şi s-a suit la ceruri purtător de biruinţă. jertfă. Iar fericitul luându-i înainte zise : Tu te făcuşi nouă prea bun
sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun şi mai de folos la noi nu este
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Macedonie, Tatian, și Teodul şi decât a muri pentru credinţă, cu care ne-am crescut. Deci, sfârşind
Cuviosul Daniil cel din Tasios; în pace s-au săvârşit. iarăşi judecătorul întrebările, porunci să se ardă cu foc mare un pat de
fier, şi să pună pe Sfântul de-asupra patului cu faţa în sus. Şi arzându-se
Stih : Hristoase al meu, Macedonie cu Tatian, patul, traseră pe Sfântul şi el însemnându-se peste tot trupul cu semnul
Şi Teodul prin tăiere se aduc ţie bar.
cinstitei Cruci, se sui pe acel pat ars. Şi îngerul Domnului rourând
văpaia, l-a păzit nevătămat pe Mucenicul; aceasta făcu pe Antonie de
Stih : Daniil cel nou, a înfrânat mişcarea patimilor.
Ca Şi Daniil cel dedemult gurile leilor. se îngrozi foarte şi începu a întreba pe Sfântul : Cine eşti tu, de biruieşti
şi focul aşa lesne ? Către care zise Mucenicul : Slujitor lui Dumnezeu
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ochian, pe foc s-a săvârşit. sunt, şi Iulian mă cheamă, iar Antonie zise : Dară care îţi sunt părinţii ?
Şi Sfântul zise : O bătrână este Maica mea, iar tatăl meu s-a mutat către
Stih : Pe Ochian să-l socotim soare luminat, Domnul, şi porunci cum mai degrab să vină maică-sa înaintea lui, care
Căci în focul ochianului s-a lămurit cu adevărat.
şi venind de faţă, căutând asupra ei cu sălbăticiune, cu răstit îi zise :
Pleacă-ţi femeie născutul tău cel rău să tămâieze la dumnezei, iar de nu,
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iulian cel din Galatia.
te vor apuca oameni nestâmpăraţi de-ţi vor ruşina trupul tău, cu
necinste; iar viteaza mamă zise : Dară osândă voi avea deşi în silă mi se
Stih : Sudorile pustniceşti cu mucenicia le-au împreunat,
Şi îndoită cunună Iulian a luat. va ruşina trupul, încă mai vârtos aceasta îmi va fi mie răsplătire şi
cunună. De acestea mirându-se tiranul, porunci să se dea drumul mamei
Acesta a fost pe vremea lui dioclețian, născându-se şi crescându-se Sfântului, iar fericitului Iulian să-i taie capul. Deci, mergând în munte,
Sfântul cu muncitorii, rugându-se să-l lase puţin ca să-şi facă
în cetatea Galatia. Deci, fiind Domnitor cetăţii aceleia oarecarele
rugăciunea, el zise : Mulţumescu-ţi Doamne căci m-ai păzit neruşinat
până la vărsarea sângelui meu şi dă celor ce vor lua din ţărâna Irmosul pe 4. Şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi ale praznicului pe 8. Catavasie : Crucea
însemnând Moise... După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul praznicului; Sedealna praznicului,
mormântului meu, iertare de păcate şi ferire de patimi. Şi să nu vină
de 2 ori. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii. Şi citim Prolog. La a 9-a Cântare,
asupra ţarinilor lor păsări stricătoare, sau lăcuste, sau alte vietăţi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Apoi Luminânda Învierii. Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
pricinuitoare de stricăciune; şi-mi primeşte duhul cu pace. Şi se făcu La Laude, Stihirile Învierii 4, şi ale praznicului cu cea de la Slava 4, cu Stihirile praznicului;
Slavă... Stihira Învierii, Şi acum... Prea binecuvântată eşti... Doxologia cea mare. Troparul
glas de la Cer zicând : Puitorul nevoinţei a deschis porţile, şi intră ca cel
Învierii numai. Ecteniile şi Apolis (Otpust). La Ceasuri, Troparul învierii, Slavă..., al praznicului,
ce te-ai nevoit după lege. Acest glas auzindu-l şi ceilalţi patruzeci de Şi acum... Troparul Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi al Învierii, zicem
creştini ce erau ascunşi, sosind la poalele muntelui, au aflat săvârşit pe schimbându-le.
Mucenicul lui Hristos. Deci şi aceştia mărturisind pe Hristos înaintea

LA LITURGHIE
muncitorilor, s-au prins de către dânşii şi s-au legat. Şi după porunca lui
Antonie i-au pus la pază până la a doua întrebare. Fericirile Octoihului pe 6, şi ale praznicului Cântarea a 9-a, pe 4. După Ieşire (Vohod),
Troparul Învierii şi al praznicului Slavă..., Condacul Învierii. Şi acum..., al praznicului.
Prochimen. Apostol, Aliluia, şi Evanghelie, citim mai-nainte a Duminicii celei înaintea Înălţării
Cu ale mucenicilor tăi rugăciuni Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne cinstitei Cruci, şi a rândului; după aceea a Născătoarei de Dumnezeu. Chinonicul : Lăudaţi pe
Domnul..., şi al praznicului : Paharul mântuirii...
pe noi în veci, Amin.
CADE-SE A STI : Că de se va întâmpla în 13 zile ale lui Septembrie Duminică, se lasă
CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla odovania praznicului Naşterii Născătoarei de slujba Sfântului Cornelie, şi se cântă când va vrea Eclesiarhul; şi să se cânte slujba Învierii cu a
Dumnezeu Duminică; Sâmbătă seara, la Vecernia cea mică : Stihirile Învierii după obicei. La înnoirii, şi cu a înainte-prăznuirii cinstitei Cruci. Sâmbăta seara La Vecernia cea mică.
Stihoavnă, Stihira Învierii 1; şi Stihoavna praznicului cea de la Vecernia cea mare, cu pripelile Stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei; Troparul învierii; Slavă..., Şi
praznicului. Slavă..., Şi acum..., al praznicului. Acum slobozeşte... Şi după Sfinte acum..., al praznicului.
Dumnezeule..., Troparul Învierii; Slavă..., Şi acum..., al praznicului. Ectenia cea mică, şi Apolis
(Otpustul). LA VECERNIA CEA MARE
LA VECERNIA CEA MARE Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3, şi ale lui
Anatolie una, şi ale Înnoirii 3, şi ale Crucii 3, glasul al 5-lea, Podobie : Bucură-te cămara... sunt
După Catismă, La Doamne strigat-am... Stihirile învierii 3, şi ale lui Anatolie una, şi ale scrise la Stihoavna praznicului. Slavă..., a Înnoirii, Şi acum..., al Născătoarei glasului de rând,
praznicului 6. Slavă..., a praznicului, Şi acum..., Dogmatica glasului : Ieşire (Vohod), Ieşire (Vohod), şi citiri 3, ale Înnoirii. La Litie, Stihira hramului, și ale Înnoirii cele de la Laude
Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile, şi Slavă..., Şi acum..., al praznicului. La Srihoavnă, glasul, 1 : Înnoieşte-te înnoieşte-te..., glas acelaşi : De demult înnoind Biserica Solomon..., şi a
Stihirile învierii, Slavă..., Şi acum..., al praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul glasului al 4-lea. Astăzi Biserica cea din păgâni se înnoieşte..., Slavă..., glasul al 3-lea. Vino-ţi
Născătoarei de Dumnezeu de 2 ori, şi al praznicului odată, şi citire a Cuvântului. La Dumnezeu întru pricepere omule..., Şi acum..., glasul al 7-lea, cea de la Vecernie : Astăzi lemnul s-a
este Domnul..., Troparul Învierii de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., al praznicului. După Catisme, arătat..., La Stihoavnă, Stihirile Învierii ale glasului de rând. Slavă..., glasul al 2-lea. Înnoirea
Sedelnele Învierii cu Troparele lor, și citire din tâlcuirea Evangheliei a Duminicii înaintea săvârşind..., Şi acum..., al Crucii, glas acelaşi : Dumnezeiasca comoară..., La binecuvântarea
Înălţării. După aceasta : Fericiţi cei fără prihană..., şi Ipacoi al glasului, şi citire a Duminicii de pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori şi al Înnoirii o dată, şi citire
rând : Antifoanele glasului; Prochimenul și Evanghelia Învierii; apoi Învierea lui Hristos din trimiterile Apostolilor. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori. Slavă..., al
văzând... şi Psalmul 50, apoi sărutarea Evangheliei după obicei. Deci Canonul Învierii, cu Înnoirii Şi acum..., al Crucii. După Catisme, Sedelnele Învierii, Slavă..., Şi acum..., a Înnoirii,
iar Troparele Născătoarei se Iasă, şi citire la tâlcuirea Evangheliei a Duminicii dinaintea Înălţării. Pomenirea Înnoirilor Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos.
După Fericiţi cei fără prihană..., Ipacoi al glasului şi citire din tâlcuirea Evangheliei Duminicii
celei de rând. Antifoanele, şi Prochimenul glasului : Toată suflarea..., Evanghelia Învierii,
Înainte-prăznuirea înălţării cinstitei şi de viată făcătoarei Cruci. Sfântul
învierea lui Hristos văzând..., ; şi Psalm 50. Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, şi Mucenic Cornelie Sutaşul.
al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi al Înnoirii pe 4, şi al Crucii pe 4, Catavasie : Cruce
însemnând Moise... După a 3-a Cântare, Condac şi Icos al Înnoirii, şi Sedelnele, Slavă..., Şi
acum..., al Crucii. Şi citire; După a 7-a Cântare, Condacul Învierii, şi Icos şi Prolog. La a 9-a
LA VECERNIE
Cântare zicem Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda învierii, Slavă... a Înnoirii, Şi acum... a
Crucii. La Laude Stihirile Învierii 4, şi ale Înnoirii, glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor re La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale înnoirilor și 3 ale Sfântului.
se tem..., 2 şi Samoglasnice 2, glasul al 3-lea : Vino-ţi întru simţire omule..., alta, Hristoase
Dumnezeul nostru..., cu Stihurile lor. Cel dintâi Stih : Casei tale se cuvine sfinţenie Doamne Stihirile înnoirii, glasul al 6-lea, însuşi glasul.
întru lungime de zile..., Altul : Domnul a împărățit, întru podoabă s-a îmbrăcat..., Slavă...,
Stihira Evangheliei. Şi acum..., Prea binecuvântată eşti... Doxologia mare, Troparul Învierii
numai. Ecteniile, Şi Apolis (Otpust). Şi obişnuita Ieşire în Pridvor. Şi Ceasul 1, La Ceasuri,
Lege veche şi bună rânduială tocmită era, ca să se cinstească
Troparul Învierii, Slavă..., al Înnoirii, Şi acum..., Troparul Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl înnoirile; sau mai vârtos cele noi prin înnoiri. Pentru aceea, după cum
nostru..., Condacul Învierii şi al Înnoirii, le zicem schimbându-le.
zice Isaia : Se înnoiesc către Dumnezeu ostroavele; care se înţeleg
LA LITURGHIE Bisericile cele din păgâni, cele ce se alcătuiesc şi se întemeiază neclintit
întru Dumnezeu. Drept aceea şi noi înnoirile ceste de acum,
Fericirile Învierii ale glasului de rând, pe 7 şi ale Înnoirii, Cântarea a 3-a pe 4. După Ieşire
duhovniceşte să le prăznuim.
(Vohod), Troparul Învierii şi al Înnoirii, şi al Crucii. Condacul Învierii, Slavă..., Și acum..., al
Înnoirii. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia, mai întâi a Duminicii celei mai-nainte de
înălţarea cinstitei Cruci, şi a rândului sub începere. După aceia a Înnoirii. Chinonicul : Lăudaţi
Înnoiţi-vă fraţilor, şi pe omul cel vechi lepădându-l, întru înnoirea
pe Domnul..., Și al Înnoirii.
vieţii să petreceţi. Toate patimile şi toate mădularele, dintru care
moartea se pricinuieşte, să le înfrânăm, şi să urâm gustarea cea vicleană
a pomului; şi pentru aceea aducându-ne aminte de cele vechi, să fugim
de dânsele. Aşa se înnoieşte omul, aşa se cinsteşte ziua înnoirilor.
A lui Anatolie.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ Pus-ai turn de tărie, Biserica Ta, Hristoase, Cuvinte Cela ce eşti mai-
ZIUA A TREISPREZECEA nainte de veci, căci o ai întemeiat pe dânsa pe piatra credinţei. Pentru
aceasta neclintită rămâne în veac, avându-te pe Tine temei, Cela ce în
vremile cele de pe urmă om Te-ai făcut, pentru dânsa neschimbat. Deci
mulțumind Te lăudăm pe Tine, zicând : Tu eşti Cel mai-nainte de veci şi

în veac, şi încă Împăratul nostru mărire Ție. Pomenirea înnoirilor săvârşind Doamne, pe Tine Dătătorule de
sfinţenie Te mărim, rugându-ne ca să se sfinţească simţirile sufletelor
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.
noastre; pentru rugăciunile măriţilor purtătorilor de chinuri, Bunule,
Podobie : Dat-ai semn... Atotputernice.
Primindu-ți ţie Hristos facerile de bine, şi dumnezeieştile rugăciuni Şi acum..., a înainte-prăznuirii.
Cornelie, sfânt înger trimite ţie să te lumineze cu totul, şi pe

verhovnicul Sfinţilor Apostoli, să te înnoiască, prin apă şi prin Duh, pe Astăzi lemnul s-a arătat, astăzi neamul evreiesc a pierit, astăzi prin
tine împreună cu toată casa ta, vrednicule de laudă, şi să te înveţe cele credincioşii împăraţi, credinţa s-a arătat. Şi Adam care prin lemn a
mai bune, cu Darul Duhului. căzut, iarăşi prin lemn s-a ridicat, şi dracii s-au înfricoşat. Atotputernice
Doamne mărire Tie.
Fiind împodobit cu ungerea preoţiei, ai alergat să propovăduieşti De este Vineri seara, Slavă... a înainte-prăznuirii Şi acum..., Dogmatica glasului de rând.
limbilor, predicarea cea de mântuire, dezrădăcinând spinii înşelăciunii
cugetătorule de Dumnezeu, şi cu Duhul sădind în sufletele lor VOHOD : Lumină lină...
învăţătura cea adevărată. Pentru aceea te fericim ca pe un ierarh

cuprins de Dumnezeu, şi ca pe un Mucenic nebiruit, veselindu-ne Prochimenul zilei, şi citirile.
Cornelie.
De la a treia carte a Împăraţilor Citire :
Cap. 8, Vers 22.
Urmând obiceiurilor bunătăţii tale, s-au înţelepţit cei ce erau fără de
minte; şi după moartea cea după legea firii, sălăşluindu-te, Fericite, în Stătut-a Solomon înaintea feţei altarului Domnului, întru vederea a
mormânt, l-ai făcut pe dânsul izvor de multe minuni, înţelepte Cornelie; toată adunarea lui Israll, şi şi-a ridicat mâinile sale la Cer şi a zis :
tămăduind pe cei bolnavi, şi izgonind duhurile cele viclene, cu Darul Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este asemenea Ție, în Cer sus şi pe
Preasfântului Duh, de Dumnezeu insuflate. pământ jos. Că de vreme ce nu Te poate încăpea pe Tine Cerul şi Cerul
cerurilor, în ce chip casa aceasta care o am zidit întru numele Tău ?
Slavă..., a înnoirilor, glasul al 6-lea.
Însă caută spre rugăciunea mea Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să
A lui Ioan Monahul. auzi cererea şi rugăciunea, cu care se roagă robul Tău înaintea Ta către
Tine astăzi; să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, în De la Pilde citire :
Cap. 9, Vers 10.
locul acesta care ai zis; că va fi numele Tău acolo, ca să auzi
rugăciunea, cu care se roagă robul Tău în locul acesta, ziua şi noaptea;
şi să asculţi rugăciunea robului Tău, şi a poporului Tău Israil, ori pentru Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi, junghiat-a
ce se vor ruga către Tine în locul acesta. Şi Tu vei auzi în locul locuinţei jertfele sale, şi a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa, trimis-a
Tale în Cer, şi vei face şi Te vei milostivi spre dânşii. slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind : Cela ce este
prost să vină la mine, şi celor lipsiţi de înţelepciune le-a zis : Veniţi de
De la Pilde citire : mâncaţi pâinea mea, şi beţi vinul care am dres vouă, lăsaţi prostimea şi
Cap. 3, Vers 19.
veţi fi vii, şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi. Şi vă îndreptaţi mintea
întru cunoştinţă. Cela ce învaţă pe cei răi îşi ia luişi ocară; şi cela ce
Dumnezeu cu înţelepciunea a întemeiat pământul, şi a gătit cerurile ceartă pe cel necurat se ocăraşte pe sine, că certarea necuratului aduce
cu mintea, cu ştirea Lui adâncurile s-au deschis şi norii curseră rouă. întristare lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască, învaţă pe cel
Fiule, nu rătăci, ci păzeşte al meu sfat şi socoteală, pentru ca să trăiască înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricina înţeleptului şi mai înţelept va fi.
sufletul tău, şi har să fie împrejurul grumazului tău, şi va fi vindecare Spune dreptului şi va adăuga a primi. Începerea înţelepciunii este frica
trupului tău şi socotinţă oaselor tale. Pentru ca să mergi nădăjduind în Domnului, şi sfatul sfinţilor înţelegerea, iar a cunoaşte legea este a
pace, în toate căile tale, şi piciorul tău nu se va poticni. Pentru că de vei gândului bun, că întru acest chip, multă vreme vei petrece, și se vor
şedea, fără de frică vei fi, şi nu te vei teme de frica ce a venit, nici de adăuga ţie anii vieţii.
pornirile necuraţilor care vin. Pentru că Domnul va fi peste toate căile
tale, şi va întări piciorul tău, ca să nu te clăteşti. Nu te depărta a face LA STIHOAVNĂ
bine celui lipsit, când va avea mâna ta a ajuta, să nu zici : Întorcându-

Stihirile Crucii, glasul al 5-lea.
mă iarăşi voi veni, şi mâine voi da, putincios fiind tu fă bine, că nu ştii
ce va aduce ziua ceea ce vine. Nu meşteşugi asupra prietenului tău rele Podobie : Bucură-te cămară...
care nemerniceşte şi nădăjduieşte spre tine, nu iubi a face vrajbă către

om în deşert, pentru ca să nu-ţi facă ţie ceva rău. Să nu porţi ponosul Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruinţa creştinătăţii cea
oamenilor răi, nici să râvneşti căile lor, pentru că necurat este înaintea nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin
Domnului tot cel fărădelege, şi întru cei drepţi nu petrece. Blestemul care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, şi s-a călcat puterea morţii, şi ne-
Domnului în casele necuraţilor, şi curţile drepţilor se vor binecuvânta. am înălţat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce eşti luptătoare
Domnul stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă Dar. împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, şi podoaba

cuvioşilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă. Darul Tău cel prin sine desăvârşit, şi Te veseleşti de jertfele cele sfinte,
care de credincioşi tăinuit se săvârşesc; şi primeşti din mâna robilor Tăi
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt jertfe fără de sânge şi preacurate, şi dai celor ce Ți le aduc Ție cu
este.
credinţă, curăţire de păcate şi mare milă.
Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de Şi acum..., a Crucii, asemenea.
blestem, ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe
vrăjmaşi întru înălţarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia Dumnezeiască comoara cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului
împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care când te închipuim de de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea
nevoi ne mântuieşti. Toiagul puterii, prin care ne păstorim. Arma păcii, împotriva vrăjmaşilor aievea închipuindu-o; de care bucurându-se cu
căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, credinţă, şi din dumnezeiască râvnă înălţându-se spre privirea celor de
care dă lumii mare milă. sus, cu osârdie din sânurile pământului o a scos, spre izbăvirea lumii, şi
mântuirea sufletelor noastre.
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul
pământului.
Troparul Înnoirii, glasul al 4-lea.
Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor

Precum a tăriei celei de sus podoabă şi cea de jos frumuseţe a
morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi întru stricăciune, Cruce
Sfântului lăcaş al măririi Tale o ai arătat Doamne; pe care întăreşte-l în
cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul, şi a odrăslit nestricăciunea, şi
veacul veacului, şi primeşte rugăciunile noastre, care neîncetat se aduc
pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe
Ție într-însul. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cela ce
tine înălţată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălţăm pe Cel ce s-a
eşti Viaţa şi învierea tuturor.
înălţat în mijlocul tău, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.
Slavă..., Troparul Mucenicului, asemenea.

Slavă..., a Înnoirii, glasul al 2-lea.
A lui Anatolie. Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai

Înnoirea săvârşind, a Bisericii celei întrutot sfinţită a Învierii Tale, pe aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până
Tine te mărim Doamne, Cela ce ai sfinţit pe aceasta, şi o ai săvârşit cu la sânge, Sfinţite Mucenice Cornelie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
mântuiască sufletele noastre. luminată, cântări dintru adâncul inimii Stăpânului să cântăm, cu
credinţă ca unui Mântuitor şi ca Celui ce ne înnoieşte pe noi.
Şi acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 2-lea.
Cu Crucea cea de viață făcătoare a bunătăţii Tale, Doamne, care ne- Psalm 50.
ai dat nouă nevrednicilor spre mântuire, îmblânzeşte-te Stăpâne, şi
mântuieşte pe poporul cel binecredincios și cetatea Ta. Pentru CANOANELE
Născătoarea de Dumnezeu unule Iubitorule de oameni.
Trei, Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 6, şi al Înnoirii pe 4. Şi al Sfântului pe 4.
LA UTRENIE
CANONUL înainte-prăznuirii.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Înnoirii de două ori. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al
înainte-prăznuirii. Facere a lui Ghermano.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea. Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Podobie : Degrab ne întâmpină... Irmos :
Pe toate le-a luminat cu Darul său Hristos, şi lumea a înnoit cu Duhul Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai
său Cel Prea Sfânt, sufletele se înnoiesc; că a Domnului casă s-a născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă, că Ție
deschis întru mărire, unde şi înnoieşte ale credincioşilor inimi, Hristos ca întru o alăută; întru omorârea trupului să-ţi cântăm cântare de
Dumnezeul nostru şi Mântuitorul tuturor. biruinţă.

Bucură-te Cerule, şi pământule veseleşte-te căci prea Sfânta Cruce,
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. merge înainte sfinţindu-ne cu Darul, pe noi cei ce o cinstim ca pe un
izvor de sfinţenie, şi ca pe o pricină a îndumnezeirii tuturor.
Ziua de praznic a înnoirilor astăzi a sosit credincioşilor, pe noi cei ce A umbla cu bună creştinătate pe cărarea cea cerească, întăreşte-ne
suntem alegerea lui Hristos, îndemnându-ne să ne înnoim toţi, şi cu faţă prea Sfântă Cruce, pe noi cei ce cu credinţă ne închinăm ţie; ca
depărtându-ne de prăpăstiile celor potrivnici, să ne facem părtaşi Dumnezeului nostru.

dumnezeieştii măriri.
Nu cu podoabe de ale legii Doamne, Biserica se împodobeşte, nici cu
Cunoscuţi Ziditorului prin tine făcându-ne, preacinstită Cruce, cu tinderea mâinilor celor de robi; ci cu Darul Crucii lăudându-se cântă
inima şi cu sufletul ne închinăm ţie totdeauna, văzându-te pusă înaintea Ție : Să cântăm cântare Dumnezeului nostru.
noastră, şi cu mintea ne luminăm, mărind pe Cuvântul cel atot-
pricinuitor. Al Născătoarei :
Al Născătoarei : Fără de sămânţă cu voia Tatălui, din Duhul cel Dumnezeiesc, ai

zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup ai născut, pe Cel din tată fără
Cetatea lui Dumnezeu Împăratului tuturor, cămara cea cinstită şi de de Maică, şi pentru noi din tine fără de tată.
Dumnezeu primitoare. Născătoare de Dumnezeu preacurată, păzeşte;
moştenirea ta; ceea ce pururea bine te laudă pe tine, şi cu credinţă Alt CANON al Sfântului,
cinsteşte naşterea ta.
A lui Iosif.
Alt CANON al înnoirilor.

Facere a lui Ioan Monahul. Irmos : Calul şi pe călăraşul...

Pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină şi dumnezeiască
adormirea ta şi prea strălucita pomenire ca o sfinţită sărbătoare,
luminează-i cu rugăciunile tale Ierarhe, de Dumnezeu fericite.
Cela ce prin stâlp ai povăţuit dedemult pe alesul Israil, prin baia
botezului Hristoase, în Sion ai sădit Biserica ceea ce strigă : Să cântăm Arătatu-te-ai înţelepte, şi mai-nainte până a nu te lumina desăvârşit
cântare Dumnezeului nostru.
prin învăţături, întru milostenii şi întru rugăciuni îndeletnirindu-te,
preafericite Cornelie, şi căutând cu dreptatea cugetului pe Domnul
Astăzi venirea măririi Tale celei neapropiate, Cer a făcut Biserica cea tuturor.
întemeiată Ție pe pământ; întru care cu un glas cântăm cântare
Slavă...
Iisus viaţa tuturor, fiind spânzurat pe lemnul Crucii S-a omorât; care
Desăvârşit te-ai deprins în legile cele de mântuire, ale Celui ce s-a acum cu credinţă sărutându-o, ne izbăvim de patimile cele aducătoare
unit cu trupul pentru bunătatea Sa cea desăvârşită, povăţuindu-te pe de moarte.
tine verhovnicul Apostolilor, cu învăţătura Stăpânului, Fericite.
Al Născătoarei :
Goneşte întunericul sufletului meu, arătându-te Fecioară, rupe

Îndulceşti inimile credincioşilor, să te mărească pururea, cu dragoste Preacurată lanţurile păcatului, şi mă mântuieşte, ceea ce ai născut pe
nesăţioasă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; căci tu eşti mărirea Cel cu totul îndurat.
oamenilor, ceea ce ai născut pe Domnul măririi, Preacurată.
Alt Canon,
Catavasie : Cruce însemnând Moise...
Cântarea a 3-a, Irmos : Veselească-se de tine Hristoase...
Irmos :
Sfinţit-ai pe pământ Biserica Ta, Hristoase cu Duhul, ungându-o
astăzi, cu untuldelemn al bucuriei.
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru
Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt
Temelie neclintită avându-te pe Tine, Hristoase Biserica, cu Crucea
afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Ta se încununează, ca cu o coroană împărătească.
Pe tine ceea ce eşti mărirea lui Hristos, cu credinţă te mărim,

Arătat-ai bunule astăzi Biserica cea făcută de mână, lăcaş al măririi
prealăudată Cruce a Domnului, preamărindu-ne şi luminându-ne cu
Tale, celei mai presus de cuget.
cinstitele tale sărutări.
Al Născătoarei :
Întru veselie, apropiindu-ne credincioşii ne adăpăm, ca dintr-un izvor
curat, cu apele Crucii cele pururea vii şi mântuire câştigând, pe Tu numai pe pământ eşti solitoare, de bunătăţile cele mai presus de
Dumnezeu să-L lăudăm.
fire, Maică lui Dumnezeu făcându-te; pentru aceasta glăsuim ţie, tine Preacurată, chemarea cea din nou a oamenilor.
bucură-te.
Sedeaha Înnoirilor, glasul al 8-lea.
Alt Canon,
Irmos : Cela ce pe nimica ai...

Cortul mărturiei Dumnezeu l-a arătat, şi dumnezeiescul Moise pe
pământ l-a înfipt, şi biserică a înnoit Solomon întru jertfe; iar noi către
Împărtăşitu-te-ai luminii Preasfântului Duh, şi ai primit tot
noul Ierusalim, cu credinţă alergând ca David, să dăm dumnezeiască
dumnezeiescul Dar cu toată casa ta, din însuşi gura dumnezeiescului
laudă Celui ce S-a răstignit pentru noi, cerşind iertare de toate cele ce
Apostol, care ți-a vestit ţie învăţăturile mântuirii.
am greşit.
Înălţatu-te-ai cu bunătăţile ca Cedrul cel cu ramuri înalte, și ne-ai Slavă..., Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
adus nouă roduri cu bun miros, întărirea dogmelor, Darul minunilor, şi
lucrarea tămăduirilor, fericite Ierarhe Cornelie.
Slavă... Începătură sfântă, Biserica din păgâni te-a câştigat pe tine, cela ce o
ai luminat pe dânsa cu îmbunătăţitele tale fapte sfinţitorule de Taine, de
De multă laudă te-ai învrednicit Cornelie, dimpreună cu Verhovnicul Dumnezeu înţelepţite Cornelie.
şi cu alţii mulţi, ai alergat propovăduind pretutindenea dumnezeiasca
Şi acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea,
propovăduire; prin care luminându-ne noi, ne-am izbăvit de întunericul
necunoştinţei. Podobie : Degrab ne întâmpină...
Cu credinţă săvârşim luminat înnoirea casei tale, binecuvântată
curată Fecioară prealăudată; bucurându-ne cu nădejdea cea întru tine,
Făcutu-te-ai lăcaş luminat al curăţiei, pentru aceea porţi pe Dătătorul de Dumnezeu Născătoare, ne rugăm ţie să te rogi neîncetat
de lumină Cel ce S-a întrupat dintru tine, şi S-a arătat Om asemenea cu Mântuitorului, Aceluia însuşi care S-a întrupat din tine, să mântuiască
noi pentru iubirea de oameni, şi lumea o a mântuit de stricăciune prin sufletele noastre.
Cântarea a 4-a, coasta Ta cea de viață izvorâtoare, se stropeşte Biserica, cu cuviinţă

Irmos :
strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s- Lăcaşurile Domnului sunt iubite, celor ce doresc să vadă descoperit
au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda. mărirea feţei Lui, care cu un glas strigă : Slavă puterii Tale, Doamne.
În chipul soarelui văzându-se Crucea Domnului, este închinată de noi Închipuind Biserica ungerea cea dedemult, a poporului Tău celui ales
cei credincioşi; care sărutându-o ne luminăm la suflete. cu mir de mult preţ astăzi se unge, dumnezeiescul Dar al Duhului
nevăzut primind.
Dumnezeu Domnul în trup s-a arătat, şi pe lemn S-a înălţat, luminând Al Născătoarei :
deapururea pe cei ce se închină Lui, şi de nevoi mântuindu-i.
Neştiind de nuntă ai născut Fecioară, şi după naştere te-ai arătat

Curăţire şi iertare de greşale Cuvinte al lui Dumnezeu, dăruieşte nouă iarăşi Fecioară. Pentru aceasta cu neîncetate glasuri, către tine Stăpână
celor ce cu credinţă ne închinăm cinstitei Crucii Tale, celei puse astăzi cu credinţă neîndoită strigăm : Bucură-te !
înaintea noastră.
Alt Canon,
Al Născătoarei :
Irmos : Pricepând Avvacum...

Nedespărţindu-se de Sânurile Părinteşti, Cuvântul, S-a culcat în
sânurile tale Fecioară ca un prunc, vrând să mă înnoiască pe mine cel Primind Darul Duhului, ca soarele cel luminos ai străbătut pământul
supus stricăciunii. Cornilie, gonind întunericul nebuniei idoleşti, prealăudate.
Alt Canon,
Revărsatu-te-ai ca un râu mare, adăpând toată fața pământului, cu
Irmos : Văzându-te înălţat...
dumnezeieştile tale învăţături, şi înecând zâzaniile mulţimii dumnezeilor
Cornelie.
Nu cu jertfele celor necuvântătoare, ci cu scump sângele Tău, cel din Slavă...

mântuirii.
Fiind ca un mort despre toate cele lumeşti, preafericite Cornelie, ai
Al Născătoarei :
vestit tuturor celor omorâţi de patimi, dumnezeiasca înviere, a Celui ce
S-a omorât pentru noi.
Pentru noi roagă-te lui Hristos, Celui ce din curat sângele tău
Şi acum..., al Născătoarei : preasfântă Fecioară, cu trup materialnic S-a îmbrăcat, şi pe oameni i-a
mântuit.
Făcutu-te-ai lăcaş curat, Înţelepciunii Tatălui, mai presus de fiinţă
preacurată Fecioară, prin Care noi toţi ne-am mântuit de răutatea Alt Canon,
vicleanului.
Cântarea a 5-a,
Tu dedemult în Sinai, cortul cel nefăcut de mână l-ai arătat lui Moise,
Irmos :
văzătorului de Dumnezeu, mai-nainte însemnând Hristoase, Biserica Ta,
Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă şi din negura greşalelor

Tu Doamne pe pământ cort ai gătit, şi cu cetele cereşti, împreunezi
scoate-ne pe noi Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.
cetele oamenilor cu puterea Ta.
Asupra patimilor celor aducătoare de stricăciune, întăreşţe-ne pe noi

Pe Tine, Doamne, izvor vieţii Te ştim, Tu Sfinte venind, pace bine ai
cei ce te cinstim pe tine, şi te sărutăm cinstită Cruce; ceea ce eşti
vestit Hristoase, Bisericii Tale.
preasfinţitul semn al sfintei patimi.
Al Născătoarei :
Luminaţi fiind astăzi la inimi şi la suflete, la săvârşirea bunătăţilor să
ne sârguim credincioşii, şi sfinţitului şi dumnezeiescului lemn al Crucii Pe tine armă tare, împotriva vrăjmaşilor înainte te punem, pe tine
să ne închinăm. anghiră şi nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască mireasă, te-am
agonisit.
Apele din Merra le-a îndulcit mai-nainte Moise prin lemn, care pe
tine te închipuia preacinstită Cruce, care ne-ai izvorât nouă dulceaţa Alt Canon,
viaţa mea, mult-Milostive.

Irmos : Cela ce te îmbraci cu lumina...
Fiind spânzurat de bunăvoie, pe tine o preacinstită Cruce, S-a împuns

Fiind cu totul închinat lui Dumnezeu, Sfinţite Cornelie, nu te-ai supus în coastă Ziditorul, din care sânge şi apă izvorând, pe noi cei ce cu
silniciei ucigaşilor, ca să dai cinste idolilor celor surzi. credinţă te sărutăm, iarăşi ne-a zidit.
Chemat-ai întru ajutor Cornelie, pe Dumnezeu Cel Preaînalt şi O preacinstită Cruce, lemnul Domnului cel de viață dătător, izvorule
nevăzut, şi ai surpat la pământ capiştile idolilor celor nesimţitori, mult al nemuririi, mântuirea a toată lumea, mântuieşte-ne pe noi cei ce te
de către toţi minunându-te. sărutăm, ca pe o păzitoare şi mântuitoare nouă tuturor.
Slavă...
Armă nebiruită te-ai dat nouă, celor ce cu evlavie ne închinăm ţie
dumnezeiască Cruce, şi prin tine risipim toate sfaturile celor potrivnici.
Păzind porunca Atotţiitorului, te-ai închis în temniţă, legături ai
răbdat, şi pe cei legaţi de înşelăciunea necredinţei i-ai dezlegat, de
Al Născătoarei :
Dumnezeu înţelepţite Cornelie.
Biserică sfântă Celui ce locuieşte întru Sfinţi, te-ai făcut de
Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta pe noi cei ce te lăudăm cu
credinţă, ne sfinţeşti Maică Fecioară.
Dă-mi Preacurată, iertare greşalelor, cercetându-mă pe mine cel
bolnav, şi înviforat de primejdiile vieţii, şi de patimile trupului, cu
Alt Canon,
milostivirea ta.

Cântarea a 6-a,
Irmos : Frumuseţea cinstitei Biserici, Împăratul Hristos o a poftit, şi mamă

neamurilor o a arătat, celor ce din robie s-au făcut fii prin Duhul.
Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul
păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc Se cutremură cetele vrăjmaşilor draci, de Biserica lui Hristos cea cu
chipul Crucii însemnată, şi o umbrează strălucirea cea sfințitoare a Şi acum..., al Născătoarei :
Duhului.
Domnul măririi S-a întrupat din sângiurile tale Fecioară, precum
Nu pe nisip, ci întru Hristos fiind întemeiată Biserica cea din păgâni, Însuşi ştie, ceea ce eşti prealăudată, mântuindu-ne pe noi cu bunătatea
se încununează cu frumuseţe negrăită, şi cu coroană de împărăţie se ta.
împodobeşte.
Al Născătoarei :
O minune mai nouă decât toate minunile ! Căci Fecioara în pântece a Ca un Cer mult luminos s-a arătat Biserica, pe toţi credincioşii
încăput pe Cela ce cuprinde toate, şi l-a zămislit neştiind de bărbat. luminând, întru care stând, strigăm : Această casă întăreşte-o Doamne.
Alt Canon, ICOS
Irmos : Linişteşte marea patimilor...

Venind la noi Cuvântul după trup, scriind, grăieşte Fiul tunetului :
Văzut-am luminat mărirea care avea Fiul de la Tatăl întru Darul
Înălţându-ţi rugăciunile către Dumnezeu, de faţă ai văzut pe îngerul adevărului; şi câţi cu credinţă l-am primit pe dânsul, ne-a dat tuturor
Lui, învăţându-te cele bune, şi următoare mântuirii. stăpânire, să ne facem fii lui Dumnezeu; care nu din sângiuri, nici din
voie trupească, ci de la Duhul Sfânt ne-am născut, şi casă de rugăciune
Strălucindu-te cu Duhul, te-ai făcut stea luminoasă, luminând toate am alcătuit strigând : Această casă întăreşte-o Doamne.
marginile lumii purtătorule de lumină, sfinţite tăinuitorule Cornelie.
SINAXAR
Slavă...
Întru această lună în 13 zile, Pomenirea înnoirilor (dumnezeiescului

Cela ce mai-nainte era întunecat de înşelăciune, cunoscând pe lăcaş) a Sfintei Învierii lui Hristos Dumnezeul nostru.
Domnul, prin întâmpinarea ta, s-a lepădat de înşelăciune, şi cu toată
Stih : Israil Cel nou legea cea veche împlineşte,
casa lui, a primit dumnezeiască curăţire.
Şi prin înnoiri mormântul tău Cuvinte cinsteşte.
şi Gordian, munciţi fiind cu foc şi cu sabie şi cu multe feluri de vârteje

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Cornelie de ighemonul ce era acolo, mai apoi de toate i-a dat să-i mănânce
sutaşul. fiarele sălbatice; şi aşa sufletele la Dumnezeu şi-au dat. Iar ighemonul
Bitiniei, după ce cu multe munci munci pe Sfântul Straton, plecând
Stih : Din viaţa necredinţei pe Cornelie scoţi Hristoase, vârfurile a doi copaci, îi legară mâinile de acelea şi poruncind îndată că
Al meu pârgă credincioşilor din limbile cele întunecoase.
slobozească copacii la locul lor, rupseră pe Sfântul în două, şi aşa şi-a
dat sufletul lui Dumnezeu.
Acesta a fost pe vremea Sfinţilor Apostoli, şi cel întâi care din păgâni
a crezut; care petrecând o viață fără prihană, văzu înger, unde-l Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gordian, Macrovie,
îndemna să cheme la sine pe Apostolul Petru, să audă de la dânsul cele Ili, Zotic, Lucian și Valerian.
ce se cădea. Şi mergând Petru către dânsul, şi spunând cuvântul
Domnului lui, şi celor ce venise cu dânsul, şi învăţându-l şi botezându-l Stih : Viaţa cea lungă de la tine Hristoase al meu poftind.
i-a dat rânduiala şi ocârmuirea cetăţii Schepsiei pe care aflându-o Macrovie, prin sabie lăsa viaţa cea scurtă murind.
cufundată în idoli, a botezat pe toţi cu Darul lui Hristos; şi chiar şi pe

Dimitrie Ighemonul, care a crezut cu toată casa lui. Deci sfârşindu-şi Aceştia s-au muncit pe vremea lui Licinie; însă Gordian era
Sfântul viaţa Apostoleşte către Domnul s-a dus. Cappadoc, iar Macrovie era Paflagonean, tineri de vârstă, şi desăvârşiţi
la credinţă întru Hristos : deci aceştia precum s-a zis mai sus s-au
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton săvârşit; iar Zotic, Ili şi Lucian, s-au săvârşit plin sabie la Roma, după
şi Seleuc. multe munci, din porunca lui Maxim ighemonul, însă Valerian plângând
deasupra mormântului Sfinţilor, s-a săvârşit.
Fericitul Cronid Diaconul, strălucind cu bune faptele vieţii sale, în
Mitropolia alexandrenilor, crezură printr-însul Leontie şi Serapion. Iar Cuviosul Părintele nostru Petru cel din Agreia, în pace s-a săvârşit.
în Galatia cea barbară şi necredincioasă, Seleuc şi Valerian, Macrovie şi
Gordian, iar Straton la Nicomidia Bitiniei. Însă Cronid, Leontie şi Cuviosul Ierotei cel nou Iviritul ce s-a născut în anul o mie şase sute
Serapion, după ce a pătimit multe munci la Egipt, legându-le mâinile şi optzeci şi şase, în pace s-a săvârşit.
picioarele, i-au aruncat în mare. Ale căror moaşte ieşind la uscat, s-a
arătat îngeri prin viclenii la oameni credincioşi, şi le-au poruncit de le- Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
au acoperit cu pământ. Iar cei din Galatia; Seleuc şi Valerian, Macrovie

noi, Amin.
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii lui...
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dătătoare de rouă văpaia cuptorului s-a arătat oarecând; iar acum
ungerea untului de lemn cea duhovnicească, sfinţeşte pe cei ce strigă :
Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotindu-o, în
mijlocul văpăii au strigat : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul
părinţilor noştri. Ca într-un cuptor primitor de Dumnezeu, întru acest cort nou, toţi cei
ce suntem din Israilul cel duhovnicesc, fiind rouraţi strigăm : Bine eşti
cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.
Întru binecuvântările fiilor, Iacov mai-nainte pe tine te-a însemnat
cinstită Cruce; dar noi acum ţie închinându-ne totdeauna, primim
luminare. Cei răniţi de dorul cel prea-dulce şi dumnezeiesc, veniţi întru această
cămară de taină, să ne împreunăm cu Mirele Hristos, strigând : Bine eşti
Cu toiagul cruciş lovind marea, dumnezeiescul Moise, dedemult pe
tine te-a închipuit, preasfântă Cruce a Domnului; iar noi acum ţie
Al Născătoarei :
închinându-ne, marea patimilor cea cumplită, neudată o trecem.
Ceea ce eşti lăcaş dumnezeiesc sfinţit al Celui Preaînalt, bucură-te;

Cu gura şi cu inima preacinstită Cruce, pe tine acum sărutându-te, căci prin tine Născătoare de Dumnezeu, s-a dat bucuria celor ce strigă :
sfinţire, sănătate, şi mântuire totdeauna sufletului şi trupului câştigăm. Binecuvântată eşti tu între femei, preacurată Stăpână.
Al Născătoarei :
Alt Canon,
Fecioară binecuvântată, roagă-te pentru noi cei ce ne rugăm ţie; căci Irmos : Domnul părinţilor...
întru tine nădăjduim toţi, şi către tine strigăm; Stăpână, nu trece cu
vederea turma ta. Tu te-ai făcut pârgă a mântuirii limbilor Cornelie; căci întâi ai primit
Sfântul Botez de Darul Duhului te-ai umplut, ca şi mai-nainte grăitorii
Alt Canon, de Dumnezeu învățându-i să cânte : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Armei celei de mântuire şi nebiruite, ajutorului celui gata al

Fiind ascuns în pământ, şi acoperit cu rug, te-ai arătat înţelepte, prin credincioşilor, şi folosinţei celei tari, Crucii Domnului celei ce este
descoperire Dumnezeiască, izvorând daruri de minuni şi bolile izgonind. acum pusă înaintea tuturor, să ne închinăm.
Alăută glăsuitoare a dogmelor celor de mântuire, care îndulceşte Sus pe lemn spânzurând Moise dedemult şarpele de curmeziş,
sufletele tuturor, te-ai arătat Cornelie, cântând : Dumnezeule bine eşti precum scrie, pe tine te-a însemnat preacinstită Cruce; prin care ne
cuvântat. vindecăm de înşelăciunea şerpilor celor înţelegători.
Slavă..., a Treimii.
Luminarea sufletelor noastre eşti, dătătoare de lumină Cruce
preacinstită; căreia închinându-ne, pe începătoriile şi puterile
Toţi să mărim pe unimea cea în trei Ipostasuri, pe Tatăl cel mai- întunericului, le surpăm cu dumnezeiască puterea ta.
nainte fără început, pe Fiul cel de o fiinţă şi pe Preasfântul Duh,
cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat. Al Născătoarei :
Pe cea curată şi Fecioară să o cinstim, care mai presus de fire a
născut pe Cuvântul Cel fără de început şi nezidit, spre mântuirea
Îndumnezeit-ai frământătura omenească, cu dumnezeiască naşterea noastră, strigând : Binecuvântăm Fecioară naşterea ta.
ta Fecioară preacurată. Pentru aceea după datorie, credincioşii te
mărim. Alt Canon,
Cântarea a 8-a, Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Irmos :
Astăzi cu haină gândită, cusută de sus din dumnezeiescul Dar,
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna- Biserica Ta Doamne ca o mireasă s-a împodobit, şi cheamă spre veselie
credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să pe poporul su, cel ce strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul
cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul. lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Astăzi al doilea Adam, Hristos, a arătat ca un rai înţelegător acest deşărtăciunii. Pentru aceea te-ai mutat către lumina cea neînserată,
cort nou, care în locul lemnului cunoştinţei poartă arma Crucii, cea de luminând pe toți cei ce cu dragoste te laudă.
viață aducătoare celor ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Moştenire şi parte, ajutor şi mântuitor, putere şi laudă, lumină şi
povățuire ţi s-a făcut ţie Cuvântul, cel ce aduce toate lucrurile dintru
Pe tine Fiul cel din Tatăl Cel fără de început, şi pe Preasfântul Duh, o nefiinţă întru fiinţă, Cornelie de Dumnezeu cugetătorule.
Dumnezeire desăvârşită, fără început, nedespărţită, de o Fiinţă,
neamestecată, în trei Ipostasuri cinstindu-te, cântăm : Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Sfinte Părinte, Sfinte Cuvinte şi Duhule, Prea Sfântă Treime,
Al Născătoarei : nezidită, nedespărţită, mântuieşte pe cei ce cu dragoste laudă puterea şi
împărăţia şi mărirea Ta.
Tu numai din toate neamurile Fecioară preacurată, Maică lui
Dumnezeu te-ai arătat tu Dumnezeirii te-ai făcut lăcaş, ceea ce eşti cu
totul fără prihană, nearzându-te de focul Luminii celei neapropiate.
Pentru aceasta toţi pe tine bine te cuvântăm, Marie dumnezeiască Revarsă peste noi Fecioară, milele tale cele obişnuite, şi ne cere
mireasă. iertare, Preacurată, de la Fiul tău, de toate greşalele cele din cunoştinţă,
şi din necunoştinţă, care ni se întâmplă nouă pin neluarea aminte.
Alt Canon,
Cântarea a 9-a,
Irmos : Ţie Atotziditorule...

Irmos :
Numai pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat pe pământ, L-ai căutat din tot Naşterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit.
sufletul; pentru aceea te-ai făcut cinstită pârgă limbilor şi lăcaş Duhului, Că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut.
cugetătorule de Dumnezeu Cornelie. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.
Cu jăratecul înfocatelor tale cuvinte, Fericite, ai ars materia Hristos pe tine spânzurându-se, lumea cea căzută întru adâncul
pierzării o a ridicat, o Preasfântă Cruce a Domnului. Pentru aceasta Tine dătătorule de viață Te mărim.
acum cu dragoste ne închinăm ţie, şi te cinstim şi te mărim.
Ajutorul Tău cel dintru înălţime, dăruieşte-l Bisericii Tale
Sufletele şi inimile să ne curăţim, cu îndeletnicirea faptelor celor Mântuitorule. Că nu a cunoscut pe altul afară de Tine, Dumnezeu
bune, şi văzând pus înainte lemnul Crucii cel de mântuire, cu credinţă şi Mântuitor, cel ce Ți-ai pus sufletul pentru dânsa, care întru cunoştinţă
cu dragoste dumnezeieşte cugetând, să ne închinăm ei. Te măreşte.
Al Născătoarei :
Ca un soare luminezi cu razele tale, pe cei dintru întuneric, şi pe
draci îi arzi prea împodobită Cruce ! Pentru aceasta strigăm :
Luminează pe toţi cei ce cu credinţă se închină ţie. Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, mireasa Marelui Împărat; căci
prin tine din blestemul Evei, toţi am scăpat Preacurată, şi viață am aflat
Al Născătoarei : întru naşterea ta Fecioară nenuntită.
Fecioară, ceea ce eşti lăcaş Luminii, luminează cu dumnezeiască Alt Canon,

lumină întunericul patimilor mele, şi risipeşte noaptea cea prea adâncă
Irmos : Isaie dănţuieşte...
a dulceţilor, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare.
Alt Canon, Sfinţită sărbătoare, toată Biserica prăznuieşte pomenirea ta,

propovăduitorule al lui Hristos. Căci tu te-ai arătat la stare întocmai cu
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată... Sfinţii Ucenici, primind ca şi aceia Duhul Cel Preasfânt.
Veniţi cu inimă curată şi cu minte trează, să privim frumuseţea Într-armatu-te-ai cu dogmele bunei credinţe ca un Ierarh.
Bisericii, ca a unei fiice împărăteşti. Care străluceşte mai mult decât Asemănatu-te-ai cu dumnezeieștii slujitori ai Domnului; şi totdeauna
aurul, şi cu un glas să o mărim. izvorăşti râuri de tămăduiri bolnavilor, şi încetezi bolile oamenilor,
Preasfinţite.
Bucură-te şi te veseleşte mireasa Marelui Împărat, la frumuseţea
Mirelui tău luminat privind, şi împreună cu poporul tău strigând : Pe Împodobindu-te cu haina mântuirii care ți-a ţesut-o Hristos
întrupându-Se, cu bucurie petreci acum la împărăţiile cele de sus, curat

privind frumuseţea cea adevărată a Mirelui, vrednicule de laudă Pe Biserica Ta cea prealuminată, şi preacinstită şi sfântă, pe care o ai
Cornelie. răscumpărat cu preacuratul Tău sânge Cuvinte, înnoieşte-o cu Duhul,
Bunule, şi o înfrumuseţează cu razele cele dumnezeieşti, preamărind cu
Slavă...
mărire pe cei ce cu vrednicie săvârşesc înnoirea Bisericii Tale.
Cinstitul tău sicriu, ca un izvor izvorăşte credincioşilor tămăduiri din- Şi acum..., al Crucii.
destul Cornelie, şi gonind duhurile cele viclene luminezi gândurile
tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine. Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii,
Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea
mărirea îngerilor, şi dracilor rană.
Luminează-mă Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, care a strălucit LA LAUDE

mai-nainte de veci din Lumină, izgonind de la mine întunericul
supărărilor şi al dezmierdărilor, preacurată Stăpână, părtinitoare Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
neruşinată.
LUMINÂNDA
Astăzi dumnezeiasca şi sfinţită casa Învierii lui Hristos, luminat se
Podobie : Cu ucenicii...
înnoieşte, şi dumnezeiescul mormânt împarte lumii viață, dând izvor de
nemurire şi revărsând râurile Darului şi apele minunilor, şi dăruind
În Golgota Domnul înălţându-se de bunăvoie pe Cruce, a lucrat tămăduiri celor ce cântă Lui cu credinţă.
mântuirea noastră prin înnoirea făpturii; şi în groapa cea de viață
primitoare punându-se, a treia zi a înviat ca un Dumnezeu. Pentru
Strălucit-au de sus raze luminoase a Învierii lui Hristos, toată lumea
aceasta împreună cu cetele celor fără de trup, săvârşind toţi înnoirea
luminând, care cu credinţă o cinstim, şi prăznuirea cea dumnezeiască a
luminatei şi cinstitei Învieri.
sfinţitelor înnoiri cu cântări o prăznuim; şi în psalmi strigând, ca să
Slavă..., a înnoirilor.
aflăm îndurat pe Mântuitorul şi Domnul.
Dorind a vedea Sfântul sceptru al Crucii, înălţat în mijlocul slăvim pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire, care
pământului, să ne curăţim mai-nainte sufletele şi să ne luminăm minţile stăpâneşte toate.
cu dumnezeiasca putere strălucindu-ne; şi pe Hristos să-L lăudăm Cel
ce prin cinstitul Său lemn, dă sfinţenie celor ce se roagă cu credinţă, şi
cu căldură cântă Lui.
Vino-ți întru pricepere omule, fă-te nou în loc de vechi şi prăznuieşte
Alte Stihiri, glasul 1. înnoirile sufletului, până când este vremea vieţii, să se înnoiască ţie
calea a toată petrecerea. Cele dedemult au trecut, iată s-au făcut toate
A lui Ioan Monahul.
noi. Cu acest fel de rod să prăznuieşti, cu buna schimbare schimbându-
te. Aşa se înnoieşte omul; aşa se cinsteşte ziua înnoirilor.
Înnoieşte-te, înnoieşte-te noule Ierusalime, căci ţi-a venit ţie Lumina,
şi slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă Tatăl o a zidit. Şi acum..., asemenea, a lui Ioan Monahul.
Această casă Fiul o a întărit. Această casă Duhul Sfânt o a înnoit, o a
luminat şi o a întărit, şi a sfinţit sufletele noastre. Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai primit răstignirea cea de
bunăvoie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia
A lui Anatolie, asemenea.
Crucii, cu vopsele roşii degetele Tale Ți-ai sângerat; iertare greşalelor,
împărăteşte binevoind a ne scrie nouă cu iubire de oameni, nu ne trece
Dedemult înnoind biserica Solomon, jertfe de dobitoace pe noi cei ce suntem în primejdii, şi a ne depărta iarăşi de la Tine; ci Te
necuvântătoare, şi arderi întregi Ți-a adus Doamne. Iar când bine ai milostiveşte Unule îndelung-răbdătorule, spre poporul cel ce este în
voit Mântuitorule a se strica chipurile şi a se cunoaşte adevărul, jertfe nevoi, şi Te scoală, şi bate pe cei ce se luptă cu noi, ca un Atotputernic.
fără de sânge marginile lumii aduc slavei Tale; că toate stăpânind, toate
le sfinţeşti cu Preasfântul Tău Duh. Doxologia cea mare, şi Otpustul.
LA LITURGHIE
Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul.
Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul înnoirilor

Astăzi Biserica cea din păgâni se înnoieşte, cu Sângele cel scump ce Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, Apostolul Înnoirii, începerea 307. Aliluia, Evanghelia de la
Matei, începerea 67. CHINONICUL : Doamne iubit-am podoaba casei tale, şi locul lăcaşului
a izvorât din coasta Celui ce s-a întrupat din Fecioară, Hristos slavei tale.
Dumnezeul nostru. Pentru aceasta adunându-ne cetele credincioşilor, să
CADE-SE A ŞTI : Că după Otpustul Vecerniei mici, intră Eclesiarhul, cu Preotul şi cu

Diaconul şi cu Paraclisierul în altar cu lumânări, şi se îmbrăcă Preotul şi Diaconul; şi cădind Adam cea căzută; pentru aceasta înălţând preacurată Crucea Ta,
cinstita Cruce, zice : Binecuvintează Stăpâne; şi Preotul : Bine este cuvântat Dumnezeul
nostru... Apoi : Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru..., cântăm Troparul Crucii :
Iubitorule de oameni, tăria Ta cea din înălţime cerem, strigând :
Mântuiește Doamne poporul tău... Slavă..., Şi acum..., Condacul : Cel ce te-ai înălțat pe Cruce Mântuieşte înalte ca un Dumnezeu milostiv, pe cei ce cinstesc cinstită şi
de bunăvoie..., Şi ridică Preotul cinstita Cruce cu discul pe cap, şi o duce la sfânta masă, de lumină purtătoare dumnezeiască înălţarea Crucii Tale. De două ori.
mergând înaintea lor cu două făclii aprinse, şi pun cinstita Cruce pe Sfântul Antimis, în locul
Evangheliei, iar Evanghelia o pune mai sus; şi arde lumânare toată noaptea înaintea cinstitei
Cruci. Ca psalmistul acum, vedem aşternutul unde au stătut picioarele Tale,
cele preacurate Stăpâne; astăzi înălţând cu bunăcredinţă, cinstită
Crucea Ta, cea cu dragoste înălţată, ne rugăm Ție strigând : Pe toți cu
dumnezeiască Crucea Ta sfinţindu-i, arată-i părtaşi milostivirii Tale
celei negrăite, şi Darului Tău Preaînalte.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ Ca unei arme nebiruite, şi paveze nesurpate, şi ca unui sceptru

ZIUA A PAISPREZECEA dumnezeiesc, ne închinăm preasfintei Crucii Tale, Hristoase, prin care
lumea s-a mântuit, şi dănțuieşte Adam. Adunările pământenilor, pe
A toată lumea înălţare a Cinstitei și de viaţă Făcătoarei Cruci; şi a aceasta cu cântări bine lăudându-o, o cinstim şi dumnezeiască înălţarea
Adormirii celui între Sfinţi, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, ei săvârşind, cerem curăţire.
patriarhul împărăteştii cetăţi a lui Constantin.
Slavă... Şi acum..., glasul al 2-lea.
VEZI : Slujba Sfântului Ioan Gură de Aur, în această prealuminată zi, în Constantinopol şi
pretutindeni nu se cântă pentru înălţarea Cinstitei Cruci, ci s-a mutat în 13 zile ale lunii lui Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos cea în trei
Noiembrie.
împărţită, sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credinţă şi cu
dragoste, să mă închin ţie, şi să te slăvesc.
LA VECERNIA CEA MICĂ
La Doamne, strigat-am... se pun Stihirile pe 4. Glasul al 4-lea : LA STIHOAVNĂ
Podobie : Ca pe un viteaz... Stihirile glasul al 2-lea

Înălţându-te tu Stăpâne pe Cruce, împreună ai înălţat toată firea lui
zicem. Şi, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., nu se cântă. Ci cântăm toată slujba
praznicului.
Astăzi Crucea lui Hristos se înalţă, lemnul cel de viață purtător, pe VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă; Vineri seara, Prochimenul zilei nu se
pune, ci cântăm Prochimenul cel mare, glasul al 7-lea : Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ,
care cu trupul S-a pironit, pe toţi spre mântuire chemând.
toate câte a vrut a făcut. Iar Sâmbătă seara în ziua praznicului, cântăm : Domnul o împărăţit...
Stih : Înălța-ţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinați aşternutului picioarelor Lui că Sfânt
este.
De se va întâmpla praznicul acesta Duminică, Sâmbătă seara cântăm : Fericit bărbatul..,

Lemnul Crucii înălţat văzându-l, să dăm laudă lui Dumnezeu, Celui Catisma toată. Iar de va fi Luni, Duminică seara se cântă numai Slava 1-a iar întru altă zi, nu
este Catismă, ci după obişnuitul Psalm, îndată cântăm. Doamne strigat-am... şi punem Stihirile
ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
pe 8 glasul al 6-lea.
Stih : Iar Dumnezeu împăratul nostru mai înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul Podobie : Toată nădejdea...
pământului.
Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată

Bucură-te dumnezeiască păzitoarea credincioşilor, zidul cel nebiruit, patima Celui ce S-a înălţat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cela
Crucea Domnului, prin care de pe pământ la Cer ne-am înălţat. ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat, şi în
ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulţimea bunătăţii.
Slavă..., Şi acum..., asemenea. Drept aceea bucurându-ne, să înălţăm numele Lui, şi să mărim sfinţenia
Lui cea preaînaltă. De trei ori.
Veniţi toţi cu veselie să, sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care S-a
pironit Hristos, mântuirea lumii. Moise mai-nainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-şi spre
înălţime, şi biruind pe tiranul Amalic, Cruce cinstită, lauda
Tropar, glasul 1. credincioşilor, întărirea nevoitorilor, frumuseţea Apostolilor, biruinţa
drepţilor, mântuirea tuturor cuvioşilor. Pentru aceasta pe tine înălţată
Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, văzându-te, făptura se veseleşte şi prăznuieşte mărind pe Hristos, cel ce
biruinţă binecredincioşilor creștini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă. De trei ori.
cu Crucea Ta păzeşte pe poporul tău.
Cruce preacinstită, căreia îţi stau împrejur cetele îngereşti
VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Duminica, nimic de ale Învierii nu se cântă; nici bucurându-se, astăzi înălţată fiind cu dumnezeiasca voie, înalţă pe toţi
Antifoanele glasului, nici Evanghelia Învierei nu se citeşte, fără numai Învierea lui Hristos... o

cei goniţi prin amăgirea mâncării, şi s-au alunecat la moarte. Pentru amară. Pentru aceasta s-a numit numele locului aceluia amărăciune. Și
aceasta pe tine cu inima şi cu buzele, credincioşii sărutându-te, căuta poporul asupra lui Moise zicând : Ce vom bea ? Şi a strigat Moise
sfinţenie luăm, strigând : Înălţaţi pe Hristos pe Preabunul Dumnezeu, şi către Domnul, şi i-a arătat lui Domnul un lemn şi l-a băgat pe dânsul în
să ne închinăm aşternutului picioarelor Lui celor dumnezeieşti. De două apă, şi s-a îndulcit apa. Acolo i-a pus Dumnezeu lui îndreptări şi
ori. judecăţi, şi acolo l-a ispitit şi a zis : De vei auzi cu auzul glasul
Domnului Dumnezeului tău, şi de vei face cele plăcute înaintea Lui, şi
de vei asculta poruncile Lui, şi de vei păzi toate îndreptările Lui, toată
neputinţa ce am adus asupra egiptenilor, nu o voi aduce asupra ta; că
Veniţi toate neamurile, binecuvântatului lemn să ne închinăm, prin
Eu sunt Domnul Cela ce te vindec pe tine. Şi a venit în Elim, şi erau
care s-a făcut veşnica dreptate. Căci cela ce a amăgit pe strămoşul
acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finici; şi au
Adam prin lemn, prin Cruce se amăgeşte; şi fiind surpat, cade cădere
tăbărât acolo lângă ape; şi s-a ridicat de la Elim, şi a venit toată
cumplită, cel ce a ţinut prin tiranie împărăteasca zidire. Cu sângele cel
adunarea fiilor lui Israil la pustiul Sin, care este între Elim şi între Sina.
Dumnezeiesc, veninul şarpelui se spală; şi blestemul s-a dezlegat, de
osândirea cea pe dreptate, cu nedreaptă judecată Cel Drept fiind De la Pilde citire :
osândit; căci cu lemnul se cădea să se vindece lemnul, şi cu patima Cap. 3, vers 11
Celui fără patimă să se dezlege patimile, cele prin lemn ale celui
osândit. Ci slavă Hristoase Împărate; înfricoşatei Tale rânduieli celei Fiule nu fii nebăgător de seamă de învăţătura Domnului, nici slăbi
pentru noi, prin care ai mântuit pe toţi, ca un bun şi iubitor de oameni. fiind certat de Dânsul; că pe cine iubeşte Domnul îl ceartă şi bate pe tot
fiul pe care primeşte. Fericit este omul care a aflat înţelepciune, şi
VOHOD : Lumină lină...
muritorul care a înţeles cunoştinţa; că mai bine este pe aceea a o
câştiga decât vistierii de aur şi de argint. Că mai scumpă este decât
PROCHIMENUL zilei și citirile.
pietrele cele de mult preţ; nu-i stă ei împotrivă nici un râu; bine
De la Ieşire citire :
cunoscută este de toţi cei ce o iubesc pe dânsa; şi tot ce are preţ, nu
Cap. 15 vers 22. este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta
ei, şi în stânga ei bogăţie şi mărire; din gura ei iese dreptate, şi legea şi
Ridicat-a Moise pe feciorii lui lsrail de la Marea Roşie, şi i-a dus pe mila pe limbă le poartă; căile ei căi frumoase, şi toate cărările ei cu
dânşii în pustiul Sur; şi au mers trei zile prin pustiu, şi nu aflau apă să pace, pom de viață este tuturor celor ce se ţin de dânsa, şi celora ce se
bea, și au venit la Merra, şi nu puteau să bea apă din Merra, că era reazemă într-însa, că este în Domnul întărită.
De la proorocia lui Isaia, citire :

Cap. 60, vers 11
Lemnul vieţii cu adevărat cel sădit în locul căpăţânii, întru care a
lucrat mântuire Împăratul veacurilor, în mijlocul pământului, înălţat
fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii, şi se înnoieşte casa Învierii. Se
Aşa grăieşte Domnul : Deschide-vor porţile tale Ierusalime ziua şi
bucură îngerii în Cer, şi se veselesc oamenii pe pământ, ca David
noaptea, şi nu se vor închide, ca să aducă la tine puterea neamurilor şi
strigând şi zicând : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi
pe împăraţii lor să-i aducă. Că neamurile şi împăraţii care nu vor sluji
la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este, Cel ce dă lumii mare milă.
ţie, vor pieri; şi neamurile cu pustiire se vor pustii. Şi mărirea Libanului
la tine va veni, în Chiparos şi în Pin, şi în Cedru, împreună să
preamărească locul cel sfânt al meu, şi locul picioarelor mele îl voi Mai-nainte închipuind Crucea Ta Hristoase, patriarhul Iacov,
preamări. Şi vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au smerit şi nepoţilor dăruindu-le binecuvântare, pe capetele lor cruciş mâinile şi-a
te-au mâniat pe tine; şi se vor închina la urmele picioarelor tale toţi cei pus. Pe aceasta Mântuitorule, noi astăzi înălțându-o strigăm : Dăruieşte
ce te-au întărâtat pe tine. Şi te vei chema cetate a Domnului; Sion al iubitorului de Hristos popor, biruinţă, ca lui Constantin izbândă.
Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită şi urâtă, şi nu era cine
Glasul al 2-lea. A lui Teofan.
să-ți ajute ţie. Şi te voi pune pe tine bucurie veşnică şi veselie din neam
în neam; şi vei suge laptele neamurilor, şi bogăţia împăraţilor vei
mânca. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul Cela ce te mântuiesc, şi te Dumnezeiasca vistierie cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului
scap pe tine, Dumnezeul lui Israil. de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea
împotriva vrăjmaşilor, arătat închipuindu-o; de care cu credinţă
LA LITIE bucurându-se, şi din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus
înălţându-se, cu sârguinţă o a scos din sânurile pământului, spre
Stihirile glasul 1, ale lui Andrei Ierusalimneanul. scăparea lumii, şi mântuirea sufletelor noastre.
Astăzi cu adevărat, cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David A lui Ciprian.
sfârşit a luat; că iată arătat ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale
picioare, şi întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întru-tot Îndurate, Schimbarea mâinilor patriarhului Iacov, întru binecuvântarea fiilor,
strigăm către Tine : Să se însemneze peste noi lumina feței Tale. Cornul semnul cel puternic al Crucii Tale mai-nainte l-a arătat. Care noi
drept-măritorului Tău popor înălţându-l, cu înălţarea cinstitei Crucii avându-o păzitoare tare, ceata dracilor izgonim, şi mândria lui Veliar
Tale, Hristoase mult-Milostive. într-însa surpând, puterea lui Amalic cea atotpăgubitoare biruim. Pe

aceasta şi acum înălţându-o, cu creştinesc gând noi credincioşii, spre lumii te-a descoperit. Deci, înălţată văzându-te astăzi, credincioşii
iertarea păcatelor o aducem Ție, strigând cu glas mare bunătăţii Tale, strigăm : Luminează-ne pe noi cu strălucirea ta, Cruce purtătoare de
Doamne miluieşte, Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară; şi Te viață, sfinţeşte-ne cu tăria ta preacinstită Cruce, şi ne întăreşte pe noi
milostiveşte, Bunule, spre zidirea înţelepciunii mâinilor Tale. cu înălţarea ta, ceea ce te înalţi asupra taberei vrăjmaşilor.
A lui Leon Despotul. Slavă..., Şi acum..., asemenea, a lui Anatolie.
Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai-nainte închipuindu-o
împărţită, sfinţeşte-mă cu puterea ta, cu credinţă şi cu dragoste să mă Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai. Căci când şi-a
închin ţie şi să te măresc. întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum
săvârşirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi dracii
Glasul al 4-lea. fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, că toate darurile
prin Cruce ne-a strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toţi,
Să plesnim în mâini cu cântări la praznicul de astăzi, şi cu luminată cădem către tine, zicând : Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne mărire
faţă, cu limbă glăsuitoare să strigăm : Cela ce pentru noi osândă ai Ție.
suferit Hristoase, şi scuipări şi răni. Şi cu haină mohorâtă Te-ai
îmbrăcat, şi pe Cruce Te-ai înălţat; pe care văzându-te soarele şi luna, LA STIHOAVNĂ
lumina şi-au ascuns, şi de frică pământul s-a clintit, şi catapeasma Stihirile Crucii, glasul 1.
bisericii s-a rupt în două. Tu şi acum dăruieşte-ne nouă cinstită Crucea
Ta, apărătoare şi păzitoare şi gonitoare de draci; ca toţi sărutându-o, să Podobie : Bucură-te cămara...
strigăm ei : Mântuieşte-ne pe noi Cruce cu puterea ta sfinţeşte-ne cu

strălucirea ta cinstită Cruce, şi întăreşte-ne cu înălţarea ta, că lumină Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruinţa creştinătăţii cea
nouă te-ai dăruit, şi mântuire sufletelor noastre. nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin
care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, şi s-a călcat puterea morţii, şi ne-
A lui Anatolie, glasul acelaşi. am înălţat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce eşti luptătoare
împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, şi podoaba
Chipul stelelor cel strălucitor, te-a arătat o Preasfântă Cruce ! Semn cuvioşilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.
de biruinţă binecredinciosului împărat, a căruia Maică Elena aflându-te,
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt nevrednice, pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa lăudându-te
este.
strigăm : Doamne împreună cu tâlharul, Împărăţiei Tale învredniceşte-
ne pe noi.
Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de
blestem, ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe La binecuvântarea pâinilor, tropar, glasul 1.
vrăjmaşi întru înălţarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia
împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care când te închipuim de Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta,
nevoi ne mântuieşti. Toiagul puterii, prin care ne păstorim. Arma păcii, biruinţă binecredincioşilor asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu
căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. De trei ori.
care dă lumii mare milă.
LA UTRENIE
pământului.
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de 3 ori.
După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor
morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi întru stricăciune, Cruce Podobie : Piatra fiind pecetluită...
pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe dânsul
tine înălţată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălţăm pe Cel ce S-a Te-ai pironit viaţa tuturor, raiul ai deschis Mântuitorule, tâlharului celui
înălţat în mijlocul tău, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă. ce cu credinţă a venit la Tine, şi desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-
se Ție; Pomeneşte-mă Doamne. Primeşte-ne precum pe acela şi pe noi
care strigăm : Greşit-am toţi milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu
A lui Ioan Monahul vederea.

Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe
Amalic surpând l-a biruit, şi David psalmistul strigând a poruncit, După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.
aşternutului picioarelor Tale să se închine. Cinstitei Crucii Tale,
Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm, cu buze Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-
au clintit Doamne, că pe care l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a dat afară cu
cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta Sfinte, şi Te slăvim pe Tine, Fiul Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei
lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
împărţită; sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credinţă şi cu
dragoste, să mă închin ţie şi să te măresc.
După Polieleu Sedealna, glasul al 8-lea. Și acum..., iar aceasta. Apoi Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila ta...
Podobie : Porunca cea cu taină... Deci Stihira glasul al 6-lea.
A lui Leon Despotul.

Mai-nainte a închipuit cu taină Isus a lui Navi de dedemult chipul
Crucii, mâinile întinzându-şi cruciş, şi a stătut soarele până ce a surpat Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor, povăţuitoarea celor rătăciţi,
pe vrăjmaşii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe
limanul celor înviforaţi; ceea ce eşti în războaie biruinţă, lumii întărire,
Cruce văzându-te pe Tine Cela ce ai stricat stăpânia morţii, şi toată
bolnavilor tămăduire, morţilor înviere, miluieşte-ne pe noi.
lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.
CANONUL cinstitei Cruci,

Deci Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea. Irmosul de 2 ori, iar Troparele pe 12. Şi mai pe urmă iar irmosul.
Prochimen, glasul al 4-lea. Facere a lui Chir Cozma.

Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă că minunate a făcut Domnul. Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos :
Toată suflarea...
Evanghelia de la Ioan. Începerea 42. Învierea lui Hristos văzând... Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roşie o a
despărţit, lui Israil celui ce pedestru a trecut; iar dea curmeziş aceeaşi
Psalm 50.
lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind
nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului
nostru că S-a preamărit.
A lui Leon Despotul.
Chipul preacuratei patimi, întru sine însuşi mai-nainte l-a arătat neplecat şi împietrit la inimă, şi a arătat taina Bisericii celei de
Moise, în mijlocul preoţilor stând. Şi ca o Cruce închipuindu-se cu Dumnezeu chemate; căreia Crucea este puterea şi întărirea.
întinderea mâinilor, a biruit puterea lui Amalic celui atot-pierzător.
Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a Coasta cea preacurată cu suliţa împungându-se, apă şi sânge au curs,
preamărit. care înnoiesc legea şi spală păcatul. Căci Crucea este lauda
credincioşilor, şi puterea împăraţilor şi întărirea.
Pus-a Moise pe stâlp doctorie de muşcarea cea stricătoare şi
Catavasie : Toiagul spre închipuirea tainei...
veninată; şi cu lemnul cel în chipul Crucii, pe şarpele ce se târa pe
pământ l-a legat, vătămarea cea potrivnică într-însul biruind. Pentru Sedealna, glasul al 8-lea.
aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
Arătat-a Cerul biruinţa Crucii, creştinului şi de Dumnezeu În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, pricinuindu-mi
înţelepţitului împărat; şi înverşunarea vrăjmaşilor celor pizmătăreţi,
vrăjmaşul omorâre; iar lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-
într-însa s-a surpat, înşelăciunea a pierit, şi credinţa cea dumnezeiască
a înfipt pe pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria; pe care
la marginile pământului s-a întins. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos,
văzându-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm : Plină
Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
este de slavă casa ta.
Catavasie : Cruce însemnând Moise...

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta,
Cântarea a 3-a,
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Irmos :
Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi
preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul
am preamărit Dumnezeirea Ta.
Crucii, spre putere şi spre întărire.
Izvoarele cele de fel amare, le-a prefăcut, cu lemnul, Moise în pustie

Lovindu-se piatra cea vârtoasă, a izvorât apă poporului celui
dedemult, arătând mai-nainte mutarea cea prin Cruce a păgânilor la
credinţă. Puterile celor dedesubt, cele potrivnice Crucii, se înfricoşează de

semnul cel însemnat în văzduh, întru care umblă neamul celor cereşti :
Iordanul ce primise în sânul adâncimii sale securea, o a dat în sus prin Iar pământenii genunchii îşi pleacă lui Hristos, Celui ce dă pace
lemn, însemnând prin Cruce şi prin botez, tăierea înşelăciunii. sufletelor noastre.
Cu sfinţenie se îmbulzeşte poporul cel alcătuit de patru părţi, Cu raze nestricăcioase, arătându-se dumnezeiasca Cruce, neamurilor
mergând înaintea Crucii, şe închipuieşte cortul mărturiei, și cu starea sa celor întunecate care zăceau întru rătăcirea înşelăciunii, dumnezeiască
cea cruciş, se sfinţeşte preamărindu-se. lumină le-a strălucit, şi către Hristos, Cel ce S-a pironit pe dânsa le-a
povăţuit, Cel ce dăruieşte pace sufletelor noastre.
Cu minune fiind întinsă Crucea, a strălucit raze ca soarele, şi au spus
Catavasie : O de trei ori fericite Lemn...
cerurile slavă Dumnezeului nostru.
Cântarea a 6-a,
Catavasie : Auzit-am Doamne taina...
Irmos :
Cântarea a 5-a,
Irmos : În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul
Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a
O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat. A lui Hristos
Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia
ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor zi lumea a luminat.
noastre.
Cel de bătrâneţe gârbovit, şi de neputinţă slăbănogit Iacov, se
De tine Cruce, lemnul cel pururea lăudat, pe care S-a răstignit îndreptă cu schimbarea mâinilor, arătând lucrarea celei de viață
Hristos, s-a sfiit sabia care păzea Edenul învârtindu-se; şi înfricoşatul purtătoarei Cruci, pe care pironindu-se Dumnezeu cu trupul, boala cea
Heruvim s-a plecat lui Hristos, Celui ce S-a pironit asupră-ţi, care de suflet pierzătoare a înşelăciunii o a tămăduit, şi vechimea scripturii,
dăruieşte pace sufletelor noastre. a legii celei umbroase, o a înnoit.
Puindu-şi palmele dumnezeiescul Israil pe capetele tinerilor cruciş, a Întru această lună, în 14 zile, a toată lumea înălţarea cinstitei de viață
arătat semnul cel de viață purtător; şi părându-se lui Iosif că s-a înşelat, făcătoarei Cruci.
socotind mai de cinste pe poporul legii celei vechi, nu şi-a schimbat
Stih : Înălţările cele din gâtlej aduc ție Mântuitorule,
Israil mâinile, ci a strigat : Că va întrece poporul lui Hristos cel de Zidirea văzând înălţându-se Crucea Ta, al lumii Mântuitorule.
curând alcătuit, şi cu Crucea îngrădit. A patra spre zece zi lemnul Crucii s-a înălțat,
Şi pe strămoşi din căderea cea prin lemn i-a ridicat.
Catavasie : În pântecele fiarei celei din apă...
CONDACUL glasul al 4-lea, însăşi Podobia

Constantin cel mare şi întâiul împărat al creştinilor, avea război,
precum zic unii din istorici, la Roma, împotriva lui Maxentie, până a nu
lua împărăţia. Iar alţii zic, la apa Dunării asupra Sciţilor. Deci, văzând
Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou
mulţimea potrivnicilor, ca era mai multă decât oastea lui era cuprins de
numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i Hristoase Dumnezeule.
nedumerire şi frică, şi aşa aflându-se el, i s-a arătat într-amiază zi chipul
Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor dăruindu-i biruinţă
Crucii cu stele pe Cer, şi litere romane împrejurul Crucii care şi acelea
asupra potrivnicilor; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită
erau închipuite cu stele şi ziceau : Întru aceasta biruiește. Deci făcând
biruinţă.
numaidecât o Cruce de aur, după chipul celei ce se arătase, şi
poruncind să meargă aceasta înaintea oştilor sale, s-a lovit cu vrăjmaşii,
ICOS
de au dat război, şi atât se sporiră, cât cei mai mulţi dintr-aceea au
pierit, şi alţii au fugit. Dintru aceasta gândind întru sine de puterea celui
Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte ce s-a răstignit pe dânsa, şi crezând că acesta este singur adevăratul
nespuse şi dumnezeieşti, care nu este cu putinţă de limbi omeneşti a se
Dumnezeu şi întărindu-se într-însul cu botezul împreună cu Maica sa, o
grăi, ce scrie către Galateni ca nişte râvnitori ai scripturilor, aţi citit, şi
trimise la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos; pe care o a aflat
aţi cunoscut : Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea,
ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care s-au răstignit
Domnului, pe care pătimind a omorât patimile ? Deci, şi noi cu osârdie
tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele au aflat. Deci neştiind
să ţinem Crucea Domnului, lauda tuturor; Lemnul ce ne este nouă dat
împărăteasa, şi mirându-se care să fi fost Crucea Domnului, s-a arătat
spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruinţă.
prin minunea ce a făcut la o femeie văduvă moartă, de care atingându-
se Crucea, s-a sculat, nearătând celelalte două cruci ale tâlharilor nici
SINAXAR
un semn de minune; la care Cruce s-a închinat împărăteasa, şi o a
sărutat împreună cu toată suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se

închine s-a rugat ca măcar să o vadă. Atuncea s-a suit fericitul Macarie Chir al Alexandriei, şi pe Onorie al Romei, şi pe Ştefan şi Polifronie, şi
Patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra Amvonului, pe cinstita pe cei ce erau la un gând cu dânşii. Care sfânt Sinod s-a adunat pe
Cruce, şi văzându-o poporul, a început a Striga : Doamne miluiește ! Şi vremea celui ce mai sus s-a zis Constantin Pogonatul. Iar cartea
de atunci a început a se ţine sărbătoarea înălţării cinstitei Cruci. Canoanelor s-a făcut în zilele lui Iustinian, fiului lui.
Tot în această zi, adormirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Tot în această zi, Sfântul Mucenic Papa.
Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului; căci întru această zi a
răposat; și pentru praznicul cinstitei Cruci, i s-a mutat serbarea la luna Stih : Se sfia Papa pentru răni a suspina,
Având pe Dumnezeu aproape, care îl ajuta.
lui Noiembrie în 13 zile.
Tot în această zi, pomenirea binecredincioasei împărătesei Plachila, Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui maximian, şi a lui magnus
care a fost soţia marelui împărat Teodosie. ighemonul cetăţii Larandrei din eparhia Licaoniei. Iar chipul muceniciei
sale a fost în multe feluri : Răni şi zdrobiri de fălci, spânzurări,
Stih : Părăsind Plachila coroana de pe pământ cea pieritoare, zgârieturi cu unghi de fier, ţintuituri, încălţăminte de fier; cu care
A aflat în ceruri cunună netrecătoare.
silindu-l a alerga înaintea cailor, şi-a dat sufletul către Domnul.
Aceasta petrecându-şi toată viaţa ei întru bunăcredinţă, în grija şi Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoclit prin sabie s-a săvârşit.
nevoinţa spre săraci, s-a mutat către Domnul.
Stih : Către chemarea cea de sus merge şi Teoclit.
Având căruţă tăierea cea de sabie către care s-a silit.
Tot în această zi, pomenirea celor dintru Sfinţi Părinților noştri, care
sau adunat la Sfântul a toată lumea Sinod al şaselea, pe vremea
Tot în această zi, Sfântul Valerian pruncul, de sabie s-a săvârşit.
împăratului Constantin bărbosul, tatăl lui Iustinian cel mic Riznomitul,
purtând cârma Bisericii Contantinopolului Serghie, şi a Bisericii Romei,
Stih : Lui Valerian celui mic, Dumnezeu cel mare.
Agaton. În rai i-a dat cunună foarte mare.
Şi s-au adunat la Trula palatului ce se cheamă Oat, şi supunând Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Macarie.
anatemei pe monoteliţii : Pe Serghie pe Pir, pe Petru şi pe Pavel, ce
fusese Episcopi Constantinopolului, şi pe Macrovie al Antiohiei, şi pe Sfântul noul Cuvios Mucenic Macarie, care a mărturisit în Tesalonic
la anul o mie cinci sute douăzeci şi şapte. El a fost şi ucenic al Sfântului cuvântat.
Nifon Patriarhul Constantinopolului, prin sabie s-a săvârşit.
Israil cel ce vedea cele ce vor să fie, de vârful toiagului său s-a
Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe răzimat, când s-a întâmpinat cu Iosif, arătând mai-nainte, că întru
noi, Amin. preamărita Cruce se va răzima puterea împărăţiei. Căci Crucea este
împăraţilor laudă de biruinţă, şi lumină celor ce cu credinţă strigă : Cela
Cântarea a 7-a, ce eşti prealăudat, Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
Irmos :
Catavasie : Nebuna poruncă a tiranului...
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, Cântarea a 8-a,
suflând cu îngrozire, şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu, însă pe cei trei Irmos :
tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu
Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind,
Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul
cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti
Dumnezeu Părintele, lăudaţi pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, şi focul în
cuvântat.
rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață
tuturor întru toţi vecii.
Din lemn gustând omul cel dintâi, întru stricăciune a căzut; şi cu
izgonirea cea cumplită din viață osândindu-se, ca cu o boală trupească
Înălţându-se lemnul, cel stropit cu sângele Cuvântului lui Dumnezeu,
vătămătoare, toată firea omenească o a murdărit. Dar prin lemnul
Celui ce s-a întrupat, lăudaţi puterile cereşti chemarea pământenilor şi o
Crucii, câştigându-ne iarăşi tămăduirea, strigăm : Cela ce eşti
prăznuiți, popoarelor închinaţi-vă Crucii lui Hristos, prin care este
prealăudat, Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
scularea lumii în veci.
Călcat-a porunca lui Dumnezeu neascultarea şi gustarea din pom cea

Pământeni, cei ce sunteţi administratori ai Darului, cu preoţească
fără de vreme a pricinuit moarte neamului omenesc şi s-a oprit de
cuviinţă înălţaţi cu mâinile Crucea, pe care a stătut Hristos Dumnezeu
atunci pomul vieţii cu pază, pentru împărtăşirea vieţii celei prea-
și suliţa care a străbătut trupul Cuvântului lui Dumnezeu; ca văzând
scumpe căreia s-a învrednicit tâlharul cel mulţumitor, prin cumplita
toate neamurile mântuirea lui Dumnezeu, să-L preamărească în veci.
moarte a Crucii, strigând : Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti
acum înălţându-se, şi îl mărim.

Cei mai-nainte aleşi prin dumnezeiasca pronie, credincioşi împăraţi
creştineşti, veseliţi-vă şi vă lăudaţi, întru arma cea purtătoare de Crucea lui Hristos, capul tuturor, s-a înălţat corn sfinţit celor
biruinţă a Crucii, care de la Dumnezeu vi s-a dăruit; că întru aceasta binecredincioşi; întru care se sfărâmă toate coarnele viclenilor draci.
neamurile cele potrivnice, care năvălesc cu îndrăznire, se risipesc în Pentru aceasta acum fiind înălţată, închinându-ne ei, pe tine Născătoare
veci. de Dumnezeu te mărim.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm... Altă Pripeală : Măreşte suflete al meu înălţarea cinstitei şi de viață făcătoarei Crucii Domnului.
Irmosul :
Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul
Dumnezeu Părintele, lăudaţi pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, şi focul în
rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a
tuturor întru toţi vecii. stricat astăzi, pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a
dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate
La Cântarea a 9-a. Ceea ce eşti mai cinstită... Nu cântăm, ci cântăm : puterile cereşti o măresc.
Pripeala : Măreşte suflete al meu pe preacinstita Crucea Domnului.
Nemailăsând amărăciunea lemnului a fi pierzătoare, desăvârşit prin
Irmosul :
Cruce o ai tămăduit, Doamne. Pentru aceea şi lemnul ce a prefăcut
oarecând amărăciunea apelor Merrei, a închipuit lucrarea Crucii; pe
Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat care toate puterile cereşti o măresc.
pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a
sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te
Pe noi cei căzuţi pururea prin greşala strămoşului, astăzi ne-ai ridicat
mărim.
prin Crucea Ta Doamne. Şi precum prin neînfrânare se cuprinsese firea
Tropar. omenească de înşelăciune, aşa iarăşi pe toţi ne-a mântuit lumina Crucii
Tale, pe care credincioşii o mărim.
Să se bucure toți copacii dumbrăvii, pentru că li s-a sfinţit firea, de la

Săditorul lor Hristos, Cel ce S-a răstignit pe lemn; căruia ne închinăm Ca să arăţi preamăritul chip al Crucii Tale, Doamne, că se cuvine a fi
închinat de toată lumea, cu lumină necuprinsă, l-ai închipuit pe Cer,
credinciosului împărat armă nebiruită; pentru aceea puterile cereşti Te

măresc. O preaslăvită minune ! Că Crucea ce a purtat pe sine pe Cel
Preaînalt, ca un strugure plin de viață, se înalţă astăzi de pe pământ;
Catavasie : Rai de taină... Cu pripelile praznicului
prin care la Dumnezeu toţi ne-am tras, şi moartea de tot s-a potopit. O
Altă Catavasie : Moartea ce a vestit... preacinstite Lemn ! Prin care ne împărtăşim celei din Eden,
nemuritoarei hrane, pe Hristos mărind.
LUMINÂNDA
Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii O preaslăvită minune ! Lăţimea şi lungimea Crucii, cu a Cerului se
aseamănă, că cu dumnezeiescul Dar sfinţeşte toate. Întru aceasta
Crucea stăpânia împăraţilor; Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea,
neamurile cele barbare se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor
slava îngerilor, şi dracilor rană. De două ori.
se întăresc. O dumnezeiască scară ! Prin care ne-am suit la ceruri,
Slavă..., Şi acum..., înălţând întru cântări pe Hristos Domnul.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea,

Crucea se înalţă astăzi, şi lumea se sfinţeşte că Cela ce şade
împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe dânsa mâinile Și-a întins. Și
Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pe
toată lumea o ai tras la cunoştinţa Ta, Hristoase. Deci pe cei ce
dânsa cu dragoste, şi câştigă tămăduiri sufletului şi trupului şi de toată
nădăjduiesc întru Tine, învredniceşte-i dumnezeieştii slave.
boala. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică; cu frică pentru
păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie, pentru mântuirea care o dă
LA LAUDE
lumii, Cel ce S-a pironit pe dânsa Hristos Domnul, care are mare milă.
Punem Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.
SLAVOSLOVIA CEA MARE
Cântându-se Slavoslovia cea mare, să se îmbrace preotul în toate veşmintele preoţeşti; şi
luând cădelniţa cu tămâie vine către sfânta masă, şi cădeşte cinstita Cruce în chipul crucii, şi o
O preamărită minune ! Pomul cel de viață purtător, Preasfânta ia cu discul pe cap, şi iese prin uşa cea despre miazănoapte, mergând înaintea lui cu două
Cruce, la înălţime ridicată se arată astăzi. Mărescu-o toate marginile. sfeşnice; o duce până la uşile cele împărăteşti şi acolo stă. Deci sfârşind Slavoslovia şi Sfinte
Dumnezeule..., zice preotul cu glas mare : Înțelepciune drepţi ! Iar noi începem a cânta
Îngrozescu-se dracii toţi. O ce Dar pământenilor s-a dăruit ! Prin care
Troparul : Mântuiește Doamne poporul tău..., de trei ori. Şi vine preotul purtând pe cap cinstita
Hristoase, mântuieşte sufletele noastre, ca un milostiv. De două ori. Cruce până în mijlocul bisericii în dreptul sfintelor uşi celor împărăteşti. Şi acolo fiind gătit
Tetrapodul, o pune cu discul deasupra. Şi o cădeşte în chipul crucii. Apoi face trei metanii mari câte două metanii înaintea cinstitei Cruci, după aceea o sărută pe dânsa. Şi după sărutare fac
până la pământ, ori în ce zi va fi, şi luând cinstita Cruce de pe disc cu stâlparea de busuioc, care iarăşi câte o metanie. Şi aşa după rânduială se închină, şi sărută toţi cinstita Cruce. Şi cântăm
dedesubtul Crucii este pus, stă înaintea Tetrapodului căutând spre răsărit, şi zice cu glas mare până când sărută toţi fraţii, Stihirile acestea :
întru auzul tuturor sau Diacon de este : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila ta,
rugămu-ne ţie auzi-ne şi ne miluieşte. Să zicem toţi... Glasul a 2-lea, singure glasnice :
Şi începem întâia sută de Doamne miluieşte ! însemnând preotul întru început cu cinstita
Cruce către răsărit cruciş de 3 ori. Apoi îşi pleacă capul încetişor, atâta cât să stea capul de o
palmă de la pământ, până când se împlineşte numărul de 50 de Doamne miluieşte ! Și apoi
Veniţi credincioşii, să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe
puţin câte puţin să se ridice până la împlinirea numărului al doilea de 50 de Doamne miluieşte ! care Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile întinzându-şi, ne-a
spre împlinirea sutei. Iar dacă soseşte la 97, de Doamne miluieşte ! când şi preotul stă drept; înălţat la fericirea cea dintâi; pe noi care mai dinainte amăgindu-ne
atunci cu glas mai înalt să cânte : Doamne miluieşte ! de 3 ori, frumos; precum şi la început, iar
preotul însemnează ca şi întâi cu Crucea de trei ori, cruciş. Apoi se întoarce preotul, cu spatele
vrăjmaşul prin dulceaţă, goniţi de la Dumnezeu ne-a făcut. Veniţi
adică spre altar, iar cu faţa spre apus şi zice : Încă ne rugăm pentru Prea înălţatul şi de Hristos credincioşii lemnului să ne închinăm, prin care ne-am învrednicit, a
iubitorul Domnul nostru (Cutare) ; pentru stăpânirea, biruinţa, petrecerea, pacea, sănătatea, şi sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmași. Veniţi toate moştenirile
mântuirea lui. Să zicem toţi !
Şi începem a doua sută de Doamne miluieşte ! Şi face preotul a doua ridicare după cum
neamurilor, Crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te Cruce
mai înainte s-a scris. Apoi se întoarce spre strana mică, cu faţa spre miazăzi, şi zice : Încă ne mântuirea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea
rugăm pentru Prea Sfinţitul Arhiepiscopul nostru, sau Episcopul (Cutare), pentru iertarea credincioşii împăraţii noştri se laudă, căci cu puterea ta, pe popoarele
păcatelor robului lui Dumnezeu Părintele nostru (Cutare) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii
noştri; pentru sănătatea şi mântuirea lor. Să zicem toţi !
vrăjmaşe vitejeşte le împilează. Pe tine acum cu frică creştinii
Şi începem a treia sută de Doamne miluieşte ! Și sfârşind se întoarce preotul spre strana sărutându-te, pe Dumnezeu cel ce S-a pironit pe tine îl slăvim, grăind :
mare, cu faţa spre miazănoapte şi zice : Încă ne rugăm pentru tot sufletul creştinesc, cel scârbit Doamne Cela ce Te-ai răstignit pe dânsa, miluieşte-ne pe noi, ca un bun
şi necăjit. Să zicem toţi !
Şi se face a patra ridicare. Şi întorcându-se iarăşi către răsărit cu fața de unde a început, zice
şi iubitor de oameni.
: Încă ne rugăm pentru toţi cei ce slujesc şi au slujit în Sfântul lăcaşul acesta, părinţii şi fraţii
noştri. Să zicem toţi ! Glasul al 5-lea.
Şi începem a cincea sută de Doamne miluieşte ! Iar după a cincea înălţare, cântăm Slavă...,
Şi acum..., Condacul : Cela ce te-ai înălțat... și cântându-se acesta, pune preotul cinstita Cruce
pe discul ce este pe Tetrapod şi face două metanii mari înaintea cinstitei Cruci, cântând Veniţi popoare preaslăvită minune văzând, puterii Crucii să ne
Troparul acesta, pe glasul al 6-lea.
închinăm; că lemnul în rai oarecând, moarte a odrăslit, iar aceasta, viață
acum a înflorit, având pe Domnul cel fără de păcat răstignit pe dânsa.
Crucii tale ne închinăm Stăpâne, şi sfânta învierea ta o slăvim. De 3 De la care toate neamurile, nestricăciune luând, strigăm : Cela ce prin
ori. Cruce moartea ai surpat, şi pe noi ne-ai mântuit, slavă Ție.
Şi sărută cinstita Cruce. Apoi a treia oară iarăşi cântă acelaşi Tropar, făcând a treia metanie
Asemenea :
după sărutare, şi către amândouă stranele plecându-se cu evlavie, intră în altar. Şi cântă şi
cântăreţii Troparul acesta de trei ori. Apoi vin câte doi, câte doi, din amândouă părţile, şi fac
Glasul Proorocilor Tăi al lui Isaia şi al lui David, s-a plinit Glasurile Proorocilor, pe acest Sfânt Lemn mai-nainte l-au vestit.
Dumnezeule, care zice : Veni-vor toate neamurile, şi se vor închina Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morţii cel dedemult; şi
înaintea Ta Doamne; că iată poporul care s-a umplut de Darul Tău, înălţându-se acesta astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la
Bunule, în curţile Ierusalimului Tău s-au adunat. Cela ce Crucea ai Dumnezeu multă milă. Cela ce eşti însuţi întru milă nemăsurat Stăpâne,
răbdat pentru noi, şi cu învierea Ta ne-ai înviat, păzeşte-ne şi ne curăţire fii nouă, şi mântuieşte sufletele noastre.
mântuieşte pe noi.
Glasul al 6-lea.
Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, cela ce zice :

Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se, adeverează Vedea-veţi viaţa voastră, spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi
învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, şi înălţat fiind prin Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se slobozeşte; astăzi învierea
mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri, prin care firea lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale
omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri ca David cântare Ție aducând, şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul
vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulțumită strigăm : Doamne Cela ce Te-ai pământului Dumnezeule, Crucea şi învierea; prin care ne-ai mântuit pe
înălţat pe dânsa, şi împreună ne-ai înălţat şi pe noi, bucuriei Tale celei noi, bunule Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne slavă Ție.
cereşti, învredniceşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Și după săvârşirea sărutării, ia preotul cinstita Cruce, şi o pune pe iconostas, şi stă acolo până
la odovania praznicului, după aceea ecteniile şi Otpustul.
Crucea Ta cea cu patru părţi înălţându-se astăzi, Hristoase,
Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte; şi cornul LA LITURGHIE
credincioşilor împăraţi împreună se înalţă, sfărâmând într-însa coarnele
vrăjmaşului. Mare eşti Doamne şi minunat întru lucrurile Tale, slavă ANTIFOANELE
Ție. ANTIFON 1, glasul al 2-lea.
Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor, îndreptarea celor rătăciţi, Stih : Dumnezeule Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lăsat ?
limanul celor înviforaţi, în războaie biruinţă, întărirea lumii, tămăduirea

celor neputincioşi, învierea morţilor, miluieşte-ne pe noi. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule,

mântuieşte-ne pe noi. (Se zice după fiecare stih) Mântuieşte ne pe noi Fiul lui Dumnezeu... Slavă... Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...
Şi acum...
Stih : Departe de mântuirea Ta, cuvintele greşalelor mele.

Unule născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu...
Pentru rugăciunile Născătoarei...
ANTIFON 3, glasul 1.
Stih : Dumnezeule striga-voi ziua şi nu vei auzi : şi noaptea şi nu spre nepricepere mie.
Stih : Domnul a împărăţit să se mânie popoarele...

Pentru rugăciunile Născătoarei...
Troparul glasul 1.
Stih : Iar Tu în cel sfânt locuieşti, lauda lui Israil.
Pentru rugăciunile Născătoarei... Slavă... Pentru rugăciunile Născătoarei... Şi acum... Pentru Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta,
rugăciunile Născătoarei...
biruinţă binecredincioşilor creștini asupra celor potrivnici dăruieşte; şi
cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. (Se zice după fiecare stih)
ANTIFON 2, glasul al 2-lea,
Stih : Domnul în Sion este mare și înalt este peste toate popoarele.
Stih : Pentru ce Dumnezeule ne-ai lepădat pe noi până în sfârşit ?
Mântuieşte Doamne poporul tău...
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul Te-ai Stih : Mărturisească-se numelui Tău Celui mare că înfricoşat și sfânt este.
răstignit, pe cei ce cântăm Ție Aliluia. (Se zice după fiecare stih)
LA IEŞIRE
Stih : Adu-ţi aminte de adunarea Ta care ai câştigat din început.
Mântuieşte ne pe noi Fiul lui Dumnezeu... Înălţați pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutul
Stih : Muntele Sionului acesta care ai locuit într-însul. picioarelor Lui că Sfânt este.
Mântuieşte ne pe noi Fiul lui Dumnezeu... Mântuieşte Doamne poporul Tău...
pământului. Slavă..., Şi acum...,
Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou

numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor dăruindu-i biruinţă
asupra potrivnicilor; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită
biruinţă.
În loc de Sfinte Dumnezeule cântăm : Crucii Tale ne închinăm Stăpâne, şi sfântă învierea Ta
slăvim. Report Abuse | Powered By Google Sites
Prochimenul Apostolului, glasul al 7-lea.

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt
este.
Stih : Domnul a împărăţit, să se mânie popoarele.
Apostolului către, Corinteni : Fraţilor, cuvântul Crucii... Aliluia, glasul 1. Adu-ţi aminte de
adunarea ta care o ai câştigat din început. Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai înainte de
veac a făcut mântuire în mijlocul pământului. Evanghelia de la Ioan : În vremea aceea, sfat au
făcut... CHINONICUL : Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne...,
Iar la masă se face mângâiere fraţilor, cu untdelemn şi cu vin, şi cu alte mâncări din seminţe.
Iar de brânză, şi de ouă, şi de peşte nicidecum, nu îndrăznim a ne atinge, ori în ce zi se va
întâmpla.
VEZI : Sâmbăta după înălţarea cinstitei Cruci, Apostolul, Fraţilor vedeţi chemarea voastră...
Caută-l Sâmbătă a 12-a săptămână după Pogorârea Sfântului Duh. Evanghelia de la Ioan : Zis-a
Domnul către Iudeii cei ce venise la Dânsul, eu merg și mă veţi căuta..., Caută Vineri a patra
săptămână după Paşti. În Duminica cea după înălţarea Crucii se citeşte în Biserica cea mare,
cartea Sinodului al şaselea. Apostolul către Galateni : Fraţilor, ştiind că nu se îndreptează
omul... Caută la Duminica a 21-a. Aliluia, glasul al 2-lea : Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca
întru dreptate... Evanghelia de la Marcu : Zis-a Domnul, cel ce vrea să vină după mine... Caută
la Duminica a 3-a, din post. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...

28/04/2020 Mineiul 15-30 Septembrie - Cele Şapte Laude 28/04/2020 Mineiul 15-30 Septembrie - Cele Şapte Laude
care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, şi s-a călcat puterea morţii, şi ne-
Cele Şapte am înălţat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce eşti luptătoare
împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, şi podoaba
Laude
Căutați pe ace st site
cuvioşilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.
CEASLOVUL PSALTIREA OCTOIHUL TIPICUL NOUL TESTAMENT
SBORNICUL PATERICE CANOANE Sitemap Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de
blestem, ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe
MINEIUL 15 - 30 SEPTEMBRIE vrăjmaşi întru înălţarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia
împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care când te închipuim de
nevoi ne mântuieşti. Toiagul puterii, prin care ne păstorim; arma păcii,
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos,
28 | 29 | 30 care dă lumii mare milă.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor

ZIUA A CINCISPREZECEA morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi întru stricăciune, Cruce
Pomenirea Sfântului marelui Mucenic Nichita. pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe
tine înălţată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălţăm pe Cel ce S-a
Care a pătimit pentru Hristos dincoace de fluviul Dunărea, întru aceste pământuri ale patriei
noastre. Deci ca unui păzitor al acestor ţări, i s-a pus slujba cu Polieleu, după cum a fost tipărit
înălţat în mijlocul tău, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.
şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte, ca cel ce va voi să poată a o cânta şi cu Polieleu sau numai
pe 6. Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
SEARA La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 ale praznicului 3, şi ale Mucenicului 3. Stihirile Sfântului, glasul 1.
Stihirile praznicului, glasul al 5-lea. Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
Podobie : Bucură-te cămara...

Biruit-ai Mucenice pe vicleanul muncitor cu credinţa cea
Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruinţa creştinătăţii cea preaputernică, cugetătorule de Dumnezeu, şi cumplite dureri ai răbdat
nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii;Translate
prin înţelepte. Pentru aceea ai întors pe barbari către Stăpânul şi Ziditorul
https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie/Mineiul-15-30-Septembrie 1/352 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie/Mineiul-15-30-Septembrie 2/352
tuturor, şi cu bunăcredinţă Îl slăvesc pe Dânsul. nouă, şi mântuieşte sufletele noastre.
VOHOD : Lumină lină...

Pârga cea din barbari aducându-o spre închinăciunea lui Hristos
Mucenice mult-pătimitorule, de Dumnezeu grăitorule, ai murit pentru Prochimenul, glasul al 7-lea.
Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ, toate câte a vrut a făcut.
Treime; pentru aceea ai primit şi cununa pătimirii, şi ca un luminător
Stih : Întru ieșirea lui Israil din Egipt a casei lui Iacov din popor barbar.
străluceşti în lume cu dumnezeiască cuviinţă, vrednicule de laudă.
Dumnezeul nostru...
Într-armându-te cu toată arma bunei credinţe a Împăratului Hristos, Stih : Marea a văzut şi a rugit, Iordanul s-a întors înapoi.
întru război te-ai arătat nebiruit, ca odinioară Ghedeon cel prea-viteaz,

Dumnezeul nostru...
surpând taberele celor de alt neam, cu îndrăzneala ta cea vitejească.
Stih : Ce-ţi ţie Mare că ai fugit, şi tu Iordane că te-ai întors înapoi.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Teofan.
De va fi Polieleu se pun şi citirile.
Luminătorul mucenicilor te cunoaştem pe tine, Nichita mult-
Din Proorocia lui Iaia citire :
pătimitorule al lui Hristos; căci tu părăsind mărirea dregătoriei celei Cap. 43, vers 9.
pământeşti, şi urând părinteasca nedumnezeire, ai sfărâmat pe
dumnezeii lor, şi cu biruinţă ai ruşinat pe barbari, plinind mucenicia
Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună, şi se
mărturisirii pentru Hristos, şi te-ai făcut ostaş lui Dumnezeu celui din
vor aduna boierii dintru ei. Cine va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele
Cer, rugându-te pentru noi Ziditorului tuturor, să se milostivească, şi să
din început cine le va face vouă auzite ! Aducă-și mărturiile sale, şi să
miluiască sufletele noastre.
se îndrepteze, şi să asculte; şi să zică adevărul : Fiţi mie mărturii, şi Eu
sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu. Şi Pruncul pe care l-am ales,
ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi, că Eu sunt. Mai-nainte de Mine
nu a fost alt Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, şi nu
Glasurile Proorocilor au vestit mai-nainte pe lemnul cel sfânt, prin
este afară de Mine Mântuitor. Eu am vestit, şi am mântuit; defăimat-
care s-a mântuit Adam din blestemul morţii cel dedemult; şi înălţându-
am, şi nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii, şi Eu martor
se acesta astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu
Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, şi nu este cine să scoată
multă milă. Cela ce eşti întru milă singur nemăsurat Stăpâne, curăţire fii
din mâinile Mele, face-voi, şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice

Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi Sfântul lui Israil. celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi
ca dintru un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, vers I.
cea aruncătoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va
asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va
împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de
tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor.
dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a
Auziţi dar împăraţi, şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor
socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt
pământului, Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi
în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor
întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi
este plină de nemurire, şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se
puterea de la Cel Prea Înalt.
vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca
aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a
LA LITIE
primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile prin paie
vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi întru Sihira glasul 1, singur glasul.
dânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege
adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi Cu dumnezeiască cuviinţă întru curăţie vieţuind, şi vas de alegere
milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui. arătându-te, ai luat Darul botezului de la Teofil păstorul cel bun al
goţilor; şi cu acesta împreună făcându-te părtaş nevoinţelor celor
Cap. 5, vers 16.
pentru credinţă, ai predicat necredincioşilor pe Hristos cu bărbăţie.
Pentru aceasta şi cu cununa muceniciei încununându-te, acum stai de
faţă lângă Scaunul Ziditorului tău, cu îngerii între cei din înălţime;
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă
cerând ca să se dăruiască nouă Nichita preamărite, curăţire de păcate şi
pentru dânşii de la Cel Prea Înalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia
mare milă.
podoabei, şi stema frumuseţei din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi
va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma Slavă..., glasul al 6-lea.
dragostea Lui, şi va într-arma făptura spre izbânda vrăjmaşilor.
Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea
Astăzi toată lumea întru nevoinţa purtătorului de chinuri se veseleşte,
nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită
şi Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule,
mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra
strigă ţie : Aleasă slugă a lui Hristos şi apărătorule prea fierbinte, nu
înceta a te ruga pentru robii tăi. credincioşilor, întărirea nevoitorilor, frumuseţea Apostolilor, biruinţa
drepţilor, mântuirea tuturor cuvioşilor. Pentru aceasta pe tine înălţată
Şi acum..., a praznicului, asemenea. văzându-te, făptura se veseleşte şi prăznuieşte mărind pe Hristos, Cel
ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea prea înaltă. De trei ori.
Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se, adeverează
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru a făcut mântuire în mijlocul pământului.
învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, şi înălţat fiind prin
mâinile preoţilor, vesteşte înălțarea lui la Cer; prin care firea omenească
din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru Cruce preacinstită, căreia îţi stau împrejur cetele îngereşti
aceasta cu mulțumire strigăm : Doamne Cela ce Te-ai înălţat pe dânsa, bucurându-se, astăzi înălţată fiind cu dumnezeiasca voie, înalţă pe toţi
şi împreună ne-ai înălţat pe noi, bucuriei Tale celei cereşti învredniceşte cei goniţi prin amăgirea mâncării, şi s-au alunecat la moarte. Pentru
pe cei ce Te laudă pe Tine. aceasta pe tine cu inima şi cu buzele, credincioşii sărutându-te,
sfinţenie luăm, strigând : Înălţaţi pe Hristos pe preabunul Dumnezeu, şi
LA STIHOAVNĂ să ne închinăm aşternutului picioarelor Lui celor dumnezeieşti. De două
ori.
Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea

Podobie : Toată nădejdea...
Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată Cela ce porţi nume de biruinţă, te-ai arătat Nichita preacinstite
patima Celui ce s-a înălţat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cela Mucenic nebiruit, propovăduind în privelişte pe Hristos Dumnezeul
ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâți i-a înviat şi i-a înfrumuseţat, şi în nostru, şi mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraţilor şi a tiranilor.
ceruri a locui i-a învrednicit ca un Milostiv, pentru mulţimea bunătăţii. Pentru aceea nu înceta rugându-L pentru pacea lumii, şi pentru iubitorii
Drept aceea bucurându-ne, să înălţăm numele Lui, şi să mărim de Hristos împăraţi, şi pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc
Sfinţenia Lui cea prea înaltă. De trei ori. pomenirea ta; şi pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un
Iubitor de oameni.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul şi vă închinați în muntele cel sfânt al Lui, că Sfânt este
Domnul Dumnezeul nostru.
Şi acum..., a praznicului, glas același.
Moise mai-nainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-şi spre Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, cela ce zice :
înălţime, şi biruind pe tiranul Amalic, Cruce cinstită, lauda Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi
Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea Stih : Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.
lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale

ca David cântare Ție aducând, şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul Vino către noi cei ce te rugăm, şi ne necăjim, ajutor prea-gata,
pământului Dumnezeule, Crucea şi Învierea; prin care ne-ai mântuit pe îmblânzind valul supărărilor vieţii, şi încetând vicleniile cele rele, ale
noi Bunule; Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne mărire Ție. demonilor, Nichita de Dumnezeu alesule, mărite Mucenice al lui
Hristos; cel ce ai biruit cu statornicia pe Atanarih, schingiuindu-te
Iar de va fi Polieleu, zicem Stihoavna Sfântului, glasul al 5-lea : pentru credinţă fără cruţare; vino acum de apără turma ta Sfinte, pe
Podobie : Bucură-te cămara...
ceea ce te-a câştigat pe tine ocrotitor şi păzitor nebiruit; pe Hristos
rugându-L, curăţire de greşale să i se dăruiască ei şi mare milă.
Bucură-te ostaşul lui Hristos, cel numit cu numele Dumnezeieştii Slavă..., glasul al 6-lea.
biruinţe asupra vrăjmaşilor, cel ce povățuiești cu făclia bunei credinţe
pe popoarele goţilor, către lumina cea neînserată. Cel ce ai defăimat Cela ce porţi nume de biruinţă, te-ai arătat Nichita preacinstite
toată câştigarea cea curgătoare, şi cu nevoințele tale, moştenind Mucenic nebiruit, propovăduind în privelişte pe Hristos Dumnezeul
împărăţia cea cerească, şi lucrarea minunilor. Adu-ţi aminte stând nostru, şi mărturisindu-L pe Dânsul înaintea împăraţilor şi a tiranilor.
înaintea Scaunului Ziditorului tău, de cei ce Te laudă pe Tine cu Pentru aceea nu înceta rugându-L pentru pacea lumii, şi pentru iubitorii
credinţă, Nichita dumnezeiescule, lauda Bisericii lui Hristos; pe care de Hristos împăraţi, şi pentru toţi cei ce cu credinţă săvârşesc
păzeşte-o cu rugăciunile tale nebântuită. pomenirea ta; şi pentru ca să ne izbăvească de toată mânia, ca un
Iubitor de oameni.
Stih : Dreptul ca finicul va înflori, şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.
Şi acum..., a praznicului, glas același.

Cu arma Crucii celei purtătoare de viață, ai călcat pe vrăjmaşul cel
mult meşteşugăreţ, trăgând pe mulţimile goţilor din adâncul rătăcirii, şi Glasul Proorocului tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, cela ce zice :
lui Hristos aducându-i pradă preamărită. Şi de aceea după numele Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi
biruinţei, ai primit cununa de la singur Împăratul, Fericite, avându-o pe Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea
aceasta răsplătire luptelor tale. Pentru aceasta cinstind pe preasfântă lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale
prăznuirea ta cu credinţă, cerem a dobândi noi cu rugăciunile tale, ca David cântare Ție aducând, şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul
Împărăţia lui Hristos, şi a ne mântui de greşale, şi de toată scârba. pământului Dumnezeule, Crucea şi Învierea; prin care ne-ai mântuit pe
noi Bunule; Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne mărire Ție.

Crucea luând ca o platoşă, ai mers către lupta vrăjmaşilor celor
nevăzuţi, Nichita de trei ori fericite; unde pierzând tirania
necredincioşilor, răsplătire ai luat Darul minunilor, rugându-te să se
Mucenicul Tău, Doamne, Nichita întru nevoinţa sa, cununa mântuiască de ispite, cei ce te cinstesc pe tine.
puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor Slavă..., iar aceasta, Şi acum..., asemenea.
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule. Întru tine de trei ori fericită şi de viață purtătoare Cruce, popoarele
veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de materie; cetele
Sau aceasta, glasul 1 :
arhiereilor cu cinste te laudă; mulţimile monahilor şi a pustnicilor ţi se
închină; cu care toţi slăvim pe Hristos, Cel ce S-a răstignit.
Purtătorule de chinuri biruind mai întâi năvălirile barbarilor, cu
puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria dracilor, După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.
împotrivindu-te cu vitejia ta înţelepte, şi biruindu-o Nichita, ai luat
Podobie : Mormântul tău...
daruri vrednice de biruinţă. Slavă lui Hristos Celui ce te-a întărit, slavă
Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce a mărit pururea cinstită
pomenirea ta. O minune înfricoşată ! Și arătare preamărită ! Cum primeai răni
nesuferite Nichita, şi pătimind strigai, către tiranii cei neînţelegători :
Slavă..., Şi acum..., a praznicului : Nu mă voi depărta de dragostea Hristosului meu, a Căruia Cruce
cinstesc şi cinstitele patimi, prin care lumea se mântuieşte.
LA UTRENIE
Slavă..., iar aceasta, Şi acum..., a praznicului.
La Dumnezeu este Domnul.., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a
Praznicului.
Făptura văzând Crucea Ta Hristoase înălţată, înalţă glas, lăudând
După întâia Catismă, de este Polieleu, zicem Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea. patima Ta cea de bunăvoie, a Dumnezeului nostru al tuturor, şi slăvind
preasfântă Învierea Ta cea din morţi; prin care ai dăruit lumii viață

veşnică. înceta a te ruga pentru robii tăi.
De este Polieleu, zicem Sedelnele cele de după Cântarea a 3-a. Deci Antifonul cel dintâi al CANOANELE
glasului, al 4-lea.
Al praznicului cu Irmosul pe 6; şi al Sfântului pe 8, iar fiind Polieleu zicem al praznicului cu

Prochimenul glasul al 4-lea. Irmosul pe 6 şi al Sfântului pe 6.
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Stih : Sfinţilor celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
CANONUL Sfântului,
Toată suflarea...
Al lui Teofan.
Evanghelia de la Luca. Psalm 50.
Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Nichita, Milostive, Cela ce ţi-ai omorât cugetul trupului, luminează-mi cugetul cu
curățește mulțimea greșalelor noastre. strălucirea cea luminătoare, ca să laud prăznuirea ta, ca a unui biruitor
prea-ales, ce te rogi lui Hristos pentru noi, o Nichita.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curățește Nemolipsindu-te de otrava patimilor, cu vitejie ai răbdat chinurile, şi
ca un Mucenic te-ai îmbrăcat cu haina cea cinstită, care s-a ţesut din
mulțimea greșalelor noastre.
sângiurile tale.
Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Slavă...
Deci Stihira. Glasul al 6-lea.

Nouă şi minunată cale de nevoinţe ai arătat, pironindu-te pentru noi
Astăzi toată lumea întru nevoinţa purtătorului de chinuri se veseleşte, pe lemn Stăpâne; că Te-ai făcut pârgă mărturisirii şi răbdării
şi Biserica lui Hristos cu flori împodobită, de Hristos mărturisitorule, mucenicilor.
strigă ţie : Aleasă slugă a lui Hristos şi apărătorule prea-fierbinte, nu
Ceea ce ca o uşă a pogorârii Tale către noi Doamne, mai presus de Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti
fiinţă Te-a strălucit pe Tine Iubitorule de oameni îndoit în fire, Cel ce te puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
numeşti Răsărit şi Soare, şi Lumină, să se laude.
CONDACUL ȘI ICOSUL Praznicului.
De este Polieleu, zicem Catavasiile praznicului.

Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
Cântarea a 3-a.
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
Veselindu-te, Fericite, întru durerile trupului, după cuviinţă ai

Cu vitejie sufletească ai răbdat îngrozirile tiranului, mărite Mucenice câştigat desfătarea cea dumnezeiască şi fără durere în rai, primind de la
al lui Hristos, întărindu-te cu putere dumnezeiască. Dumnezeu cununa nemuririi; pentru aceea izvorăşti şi râuri de
tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc la acoperământul tău
Deznodarea trupului tău, şi tăierea mădularelor ai suferit Mucenice Mucenice. De două ori.
prealăudate, pentru dragostea lui Hristos care ţi-a preamărit sufletul

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
tău.
Slavă... Degrab apucă înainte până a nu ne robi pe noi vrăjmaşii cei ce te

hulesc pe Tine, şi ne îngrozesc Hristoase Dumnezeul nostru. Omoară
Se bucură de tine adunarea mucenicilor lui Hristos, văzând că se prin Crucea Ta pe cei ce ne vrăjmăşesc pe noi cu războiul. Ca să
cunoască cât poate credinţa binecredincioşilor; pentru rugăciunile
săvârşeşte pomenirea ta astăzi.
Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a,
Marie lăcaşul cel curat şi cinstit al fecioriei, vindecă rănile cele Irmos : Văzându-te Biserica...
cumplite ale inimii mele.

Întru cugetările Domnului îndulcindu-se, şi întru strălucirile Lui
Irmosul :

dezmierdându-se Mucenicul, pătimind nu simţea, ci bucurându-se striga răsplătire cerească. Hristoase Dătătorule de viaţă.
: Slavă puterii Tale, Doamne.
Slavă...
Fiind răscumpărat cu sângele Stăpânului, mult-pătimitorul Nichita,

bucurându-se aduce sângele său lui Hristos, pentru care ucigându-se
Acum străluceşti ca un luminător, o Nichita prealăudate, ajungând a
strigă; Slavă Ție Dumnezeul meu. fi lumină al doua, stând cu mărire înaintea Luminii celei mari.
Slavă...
De dragostea Mântuitorului aprins Mucenicul, a călcat văpaia cea În vremile cele de apoi, Lumina ceea ce a fost mai-nainte de veci ne-
idolească, şi toată puterea dracilor, şi strigă Ziditorului : Slavă puterii ai născut Maica lui Dumnezeu, nouă celor dintru întunericul vieţii, şi a
Tale, Doamne. luminat lumea.
Cântarea a 6-a,

Împărate al împăraţilor Hristoase, Fecioara cea Preacurată, fiind
împodobită cu tot felul de străluciri, ca un Cer însufleţit, acum se Îndulcitu-te-ai de frumuseţile Ziditorului, Mărite, şi primind luminile
preamăreşte ca o Născătoare de Dumnezeu. cele de acolo, Fericite, te-ai întraripat, şi nebăgând seamă de moarte, ai
mers către Dânsul.
Cântarea a 5-a,
Slavă...
Cine poate spune darurile tale cele de biruinţă, şi cununile care ţi-a Cugetând cu socoteală înţeleaptă Mucenice, ai ales mai de cinste
dăruit ţie Hristos ? Căci te-ai nevoit pentru Dânsul, prealăudate Nichita. cele veşnice, decât cele trecătoare, şi cu bucurie ţi-ai dat trupul tău
chinurilor, o Nichita veselindu-te.
Mucenicii săvârşindu-şi nevoinţele pe pământ, au primit de la tine Şi acum..., al Născătoarei :
sa, rugându-se neîncetat pentru noi toți.

Singură pe tine, ca pe un măr în dumbravă, şi ca pe un crin preacurat,
şi ca o floare din văi, o Maica lui Dumnezeu; aflându-te Mirele cel SINAXAR
mare Hristos, întru tine S-a sălăşluit.
Întru această lună în 15 zile, pătimirea Sfântului marelui Mucenic
Irmosul : Nichita.
Stih : Te arzi Nichita, şi te faci purtător de biruinţă,

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica striga către Tine, de Sau mai bine a zice, biruitor focului purtătorul de biruinţă.
sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din A cincisprezecea zi s-a aruncat,
Nichita în cuptorul cel înfocat.
coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Acesta a fost pe vremea împărăţiei marelui Constantin, născut şi
crescut în ţara barbarilor celor numiţi Goţia (adică în Dacia lui Traian),
care scriitorilor greceşti le este dincolo de Dunăre, iar nouă Românior
dincoace de Dunăre, care ţară pe acele vremuri o stăpâneau Goţii şi se
Tăind tăria înşelăciunii cu împotrivirea ta, şi luând cununa biruinţei chema Goţia, iar acum se cheamă România; deci fiindcă, acest sfânt nu
prin nevoinţa ta, te veseleşti împreună cu îngerii mărite Nichita, cel cu a voit a urma păgânătatea barbarilor, ci precum era de neam luminat şi
nume de biruinţă, dimpreună cu dânşii neîncetat, rugându-te lui Hristos bogat, aşa era şi creştin bun. Deci fiind prins de Atanarih stăpânitorul
Dumnezeu pentru noi toţi. Goţilor, pentru credinţa lui Hristos, foarte muncit a fost; mai pe urmă
prin foc s-a săvârşit.
ICOS
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei

Dându-mi cunoştinţă sufletului meu, curăţeşte-mi mintea, şi mă arată preotul.
lucrător poruncilor Tale Mântuitorule, ca să pot birui pornirile cele
multe ale patimilor mele, şi să câştig darul cel de biruinţă al Stih : Vieţuind Filotei ca un iubit al lui Dumnezeu,
A aflat viață fără de sfârşit împreună cu prietenii lui Dumnezeu.
nestricăciunii, prin rugăciunile viteazului Tău purtător de chinuri
Nichita, Iubitorule de oameni, Căci el ne-a chemat pe noi la pomenirea
Acesta a fost dintr-un sat ce se chema Mirmicos, din locul ce se
cheamă Opsichiu, şi se numea asemenea cu maică-sa, pe care o chema
Teofila; deci însurându-se şi făcându-se tată de copii, se învrednici de Tot în această zi, Sfântul Mucenic Maxim de sabie s-a săvârşit
se făcu preot. Şi de atunci nevoindu-se cu postul şi cu rugăciunea, se
făcu mare făcător de minuni. La vremea de lipsă a dat pâine Stih : Văzând pe Dumnezeu întinzându-ţi ţie cunună arătat,
Întinzi capul tău Maxime către sabie înfăţişat.
flămânzilor, prefăcut-a apă din râu în vin, şi a mutat o piatră foarte
mare cu cuvântul său, şi peste un an după adormirea sa, mutându-se
Tot în această zi, două Sfinte Fecioare prin sabie s-au săvârşit.
într-alt loc şi-a întins mâinile ca şi cum ar fi fost viu, şi apucându-se de
umerii unor doi preoţi ce vrea să-l mute, s-a sculat pe picioare, şi păşind
Stih : Un cuget şi o sârguinţă două fecioare având,
de trei ori s-a mutat, şi s-a aşezat în locul care şi acum zace. Şi izvorăşte La sabie şi-au plecat grumazii lor prea curând.
mir nepărăsit dând minunată dovedire de cea îmbunătăţită viața sa.
Tot în această zi, aflarea moaştelor Sfântului întâiului Mucenic
Tot în această zi, Sfântul Porfirie cel dintre Mimi (sau îngânători). Ştefan.
Stih : Poruncindu-ţi-se ca de botez să-ţi baţi joc, Stih : De obşte este Ştefan în lume aflare,
De înşelăciune ți-ai bătut joc. Întâi mare nevoitor al lui Dumnezeu celui mare.
Și te speli Porfirie şi de sabie te-ai tăiat,
Iar duhul tău în mâna lui Dumnezeu ţi l-ai dat.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici celor ce au pătimit
împreună cu Sfântul Mucenic Nichita.
Acestuia poruncindu-i-se de Iulian Paravatul, când serba ziua naşterii
lui, ca să hulească şi să batjocorească lucrurile cele creştineşti, când Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintele nostru
vrea să intre în apă şi să se afunde, strigat-a tare : Botează-se Porfirie în Visarion, Arhiepiscopului Larisei făcătorul de minuni.
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Deci ieşind afară şi
îmbrăcându-se cu haine albe, şi mărturisindu-se că este creștin, şi Stih : Visarion după ce de pe pământ către Cer s-a mutat,
propovăduind de faţă, i s-a tăiat capul. Și acolo împreună cu jertfitorii preoţeşte luminat.
În cincisprezece zile a murit păzitorul Tesaliei,
Cel neadormit priveghetor al Eladei.
Tot în această zi, aflarea moaştelor Sfântului Acachie Episcopul
Melitiei. Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Gherasim ctitorul Sfintei
Mânăstiri a Sfintei Treimi, ce se numeşte Survia, care se află aproape
Stih : Cinstind noi aflarea moaştelor tale fără îndoire, de Macrenița cea din Zagora, cu pace s-a săvârşit. Sfântul noul
Vom afla Acachie de cele rele mântuire,
Mucenic Ioan Criteanul, care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul o
mie opt sute unsprezece (despre care vezi în Limonariul cel nou).
Jertfă deplin şi primită te-ai adus pe sine-ţi Mucenice nebiruite, şi
Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe jertfire întreagă de bun miros te-ai făcut Stăpânului tău, Celui ce S-a
noi, Amin. răstignit pentru noi, cu veselie strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Cântarea a 7-a,
Irmos : În cuptorul persienesc... Risipind taberele vrăjmaşului ca un viteaz dumnezeiesc, ce după lege
te-ai nevoit, după vrednicie ai primit cununa biruinţei cea neveştejită,
Acum luminându-te Mucenice cu Lumina cea neapropiată, din dreapta cea purtătoare de viaţă, înaintea căreia stai acum, cântând :
luminează cu lumina ta pe cei ce-ţi laudă acum praznicul tău, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.
Slavă...
Fără de îndoială iubind pe Hristos, ai amestecat sângele tău cu
Oştile îngerilor foarte s-au minunat de bărbăţia ta, Fericite, văzându- sângele Lui, şi cu bice fiind bătut, şi în multe feluri ucis, împărățeşti
te că cu tărie te nevoieşti, grăind : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei acum împreună cu Dânsul, ca un râvnitor al Lui, strigând :
Tale, Doamne. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., al Născătoarei : Şi acum..., al Născătoarei :
Împreună cu ceata cea de sus, Gavriil cel fără de trup veselindu-se, Născând pe Hristos, pe Cel ce singur este preacurat, arătat ai spălat
strigă către tine : Bucură-te Născătoare de Dumnezeu Preacurată, spurcăciunea firii noastre Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu totul
binecuvântată eşti tu între femei, fără prihană Stăpână. fără prihană. Şi te-ai făcut mai presus decât Heruvimii şi decât
Serafimii, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Cântarea a 8-a, Domnul.

Imosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

preafericite.
cei Iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul. Mai presus de legile firii ai născut pe Dătătorul de lege, Cel ce s-a
cunoscut lumii în două firi, făcându-se trup fără schimbare, pentru
Cântarea a 9-a, milostivirea cea neurmată, binecuvântată Preacurată Fecioară.

Irmosul :
Cu totul mă dau ţie de Dumnezeu fericite Nichita, ca să te câştig pe Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din
tine părtinitor către Stăpânul, Cel ce poate a mă mântui de toată tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite;
primejdia. Şi care este pricinuitor dumnezeieşti mântuiri. pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te
mărim.
Făcându-te cu adevărat mărturisitor adevărului Mucenice,
bucurându-te stai acum cu îndrăzneală înaintea Adevărului celui LUMINÂNDA
Ipostatic şi cinstit, câştigând darurile nevoințelor tale. Podobie : Cu ucenicii...
Liniştitu-te-ai la limanul cel lin, odihnindu-te de ostenelile tale, şi Precum cu puterea Crucii înţelepte, ai biruit barbariceasca semeţie, şi
purtând cunună, dănţuieşti în rai împreună cu mucenicii lui Hristos. tulburarea tiranilor, mare Mucenice Nichita, aşa prin rugăciunile tale
Aşadar ca pe un mărit de Dumnezeu, după vrednicie toţi te mărim. încetează mişcările trupului, şi năvălirile patimilor noastre; dându-ne
dezlegare păcatelor biruitorule, ca unul ce ai multă îndrăzneală către
Slavă...
Dumnezeu. De două ori.
Împărtășeşte-mi cu îndestulare darul tău Mucenice, celui ce ţi-am Slavă..., Şi acum..., al Praznicului :
împletit cu sârguință cununi de laude cu cuvinte, izbăvindu-mă de

păcatul meu şi de faptele mele cele cumplite, prin rugăciunile tale Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea podoaba Bisericii;
Crucea stăpânia împăraţilor; Crucea întărirea credincioşilor; Crucea
slava îngerilor, şi dracilor rană.

Veniţi credincioşilor întru laude să prăznuim pomenirea măritului
LA LAUDE
Mucenic Nichita, că acesta propovăduind popoarelor goţilor credinţa
lui Hristos şi pecetluind cu foc mărturisirea cea bună, ostaş s-a arătat
Stihirile Sfântului Nichita, glasul al 2-lea.
nebiruit al Împăratului tuturor şi Dumnezeu; tăind împreună miile
Podobie : Când de pe lemn... înţelegătoarelor seminţii celor de alt neam, cu puterea Dumnezeului
nostru Celui ce S-a pironit pe lemn. Pe care rugăm neîncetat pentru
Când ceaţa relei credinţe tot pământul a întunecat, atunci luminător dreptmăritorii creştini, şi pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă,
pe tine Domnul te-a arătat, învăţător bunei credinţe poporului goţilor, şi dumnezeiasca şi preamărita lui pomenire.
curăţitor rătăcirii idolilor, cu darul Dumnezeiescului Duh. Pentru
Şi acum..., al praznicului, asemenea.
aceasta cu bunăcredinţă împreună adunându-ne, cinstim dumnezeiasca
ta pomenire, luând dezlegare greşalelor.
Amalic surpând l-a biruit, şi David Psalmistul strigând, a poruncit să se
Cu puterea lui Hristos împuternicindu-te, toată desfătarea vieţii de
închine aşternutului picioarelor Tale, cinstitei Crucii Tale, Hristoase
cele de jos râvnitoare, ai trecut-o cu vederea. Şi pe drumul chinuirii
Dumnezeule; astăzi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice; pe Tine
bucurându-te ai călătorit, şi a tiranilor cruzime cu bărbăţie biruind,
Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa, lăudându-te strigăm : Doamne
cununa biruinţei ai primit de la unul Dumnezeu; către care acum stând
împreună cu tâlharul, împărăţiei Tale învredniceşte-ne pe noi.
de faţă purtătorule de chinuri : Adu-ţi aminte Nichita de cei ce cu
dorire, săvârşesc pomenirea ta.
Şi de este Polieleu cântăm SLAVOSLOVIA cea mare, iar nefiind Polieleu, cântăm :
STIHOAVNA praznicului, glasul al 2-lea.

Pe mărirea cea stricăcioasă trecând cu vederea, slava cea cerească ţi-
a dat-o Hristosul tău, ca celui ce-L slăveşti pe el cu vărsarea sângelui, şi Podobie : Casa Eufratului...
credincioşilor pe tine te-a dăruit apărător dumnezeiesc, scăpându-i pe ei
de ispitele cele grele. Pentru aceasta ca pe ocârmuitorul cetăţii,
Astăzi Crucea Domnului se înalţă, lemnul cel de viață purtător, pe
îmbogăţindu-se turma ta, cu laude te cinsteşte în toţi anii pe tine Nichita
care cu trupul S-a pironit Hristos, pe toţi chemând spre mântuire.
mărite.

Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială și Otpustul.
este.
LA LITURGHIE
Bucură-te dumnezeiască păzitoarea credincioşilor, zidul cel nebiruit, Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, şi dintru a Sfântului Cântarea a 6-a pe
crucea Domnului, prin care de pe pământ, la Cer ne-am înălţat. 4. Prochimen glasul al 7-lea. Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul
meu. Apostolul către Timotei : Fiule Timotei întăreşte-te... Caută la Octombrie în 26. Aliluia.
Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul ucenicilor săi, iată eu vă
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul trimit pe voi ca oile prin mijlocul... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...
pământului.
Veniţi toţi, cu veselie să sărutăm lemnul cel purtător de viață, pe care

S-a pironit Hristos, mântuirea lumii.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Astăzi toată lumea se veseleşte de nevoinţa biruitorului, şi Biserica
ZIUA A ŞAISPREZECEA
lui Hristos, înfrumuseţându-se cu flori, strigă ţie Mucenice Nichita :
Slugă bună a lui Hristos, şi părtinitorule fierbinte, nu lipsi a te ruga
Sfânta Marea Muceniţă și prealăudata Eufimia.
pentru robii tăi.
Şi acum..., al praznicului, asemenea. LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului si 3 ale Sfintei.

Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se, adeverează
învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa. Şi înălţat fiind prin Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea :
mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri; prin care firea

omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri
vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm : Doamne Cela ce Te-ai Arătatu-s-a strămoşilor gustarea cea vicleană din lemn, care cumplit
înălţat pe dânsa, şi împreună ne-ai înălţat şi pe noi, bucuriei Tale celei s-a întâmplat odinioară în Eden, aducătoare de moarte la tot neamul
cereşti, învredniceşte pe cei ce Te laudă pe Tine. omenesc, iar acum ne-am chemat de iznoavă către viață nepieritoare, şi
către mai bună odihnă, prin dumnezeiasca Cruce. Care înălţându-o,
lăudăm pe Domnul cel ce S-a înălţat pe dânsa, şi dimpreună cu El a cămările cele cereşti Fecioară, aducând Mirelui tău ca o zestre nevoinţa
înălţat lumea. ta.
Ridicat-ai pe umeri Mântuitonrule oaia cea rătăcită, şi o ai adus pe ea Şi după moarte ai revărsat izvor de tămăduiri pururea vieţuitor, spre
Părintelui tău, prin cinstită şi de viață purtătoare Crucea Ta, şi o ai lauda Domnului Muceniță, pe credincioşi adăpându-i şi spre cunoştinţă
numărat cu îngerii, prin Dumnezeiescul Duh; căci cu lemnul ai tămăduit luminându-i; iar pe vrăjmaşii cei necredincioşi în aceasta înecându-i.
gustarea lemnului Hristoase; pe care înălţându-l acum, cu credinţă Te Pentru aceea ţi s-a încredinţat ţie dumnezeiasca carte a credinţei, care o
mărim pe Tine, Cel ce Te-ai înălţat pe el, înălţându-ne şi pe noi. păstrezi, şi întăreşti dogmele Bisericii în veci.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Să stăm în casa lui Dumnezeu, împodobiţi cu fapte dumnezeieşti, şi
să privim credincioşii cu cuget curat la locul căpățânii; şi noi oamenii
împreună cu îngerii, să vedem lemnul cel preasfânt înălţându-se, pe Ceea ce eşti înflorită cu bunătăţile, şi la cuget luminată, care verşi
care Hristos Dumnezeu întinzându-şi mâinile de bunăvoie ne-a vânat, şi miruri în inimile credincioşilor, ceea ce ai răsărit ca o stea luminoasă de
din stricăciune ne-a scos pe toţi vii, şi ne-a înălţat către ceruri. la răsărit, şi ai alcătuit adunarea dumnezeieştilor părinţi, prin umbrirea
Preasfântului Duh. Nu lipsi a te ruga pentru noi către Domnul Eufimia
Alte Stihiri ale Sfintei, glasul al 4-lea. prealăudată, să se mântuiască sufletele noastre.
Cu frumuseţile fecioriei, şi prin sângele muceniciei, luminându-ţi Crucea Ta cea cu patru părţi înălţându-se astăzi Hristoase Dumnezeul
sufletul, Muceniță mărită, te-ai logodit cu Ziditorul cel ce te păzeşte nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte; şi cornul credincioşilor
fără stricăciune în veac, cu adevărat dănţuind împrejurul Lui cu oștile împreună se înalţă; sfărâmând într-însa coarnele vrăjmaşilor. Mare eşti
arhanghelilor, îngerilor, Apostolilor, şi Proorocilor, şi cu cetele Doamne şi minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.
Mucenicilor, prealăudată.
LA STIHOAVNĂ
Prin roată chinuindu-te, şi de fiară sfâşiindu-te, şi cu foc şi cu apă Stihirile praznicului, glasul al 7-lea.
întărindu-ţi-se cugetul, cu Dumnezeiescul Duh, bărbătește ai înecat pe
începătorul întunericului în curgerile sângelui tău, şi te-ai înălţat către Podobie : A treia zi ai înviat...

de la Dumnezeu Mirele său, să ni se dăruiască nouă mare milă.

Bătăi ai răbdat, şi răstignire îndelung-răbdătorule şi ocări ai suferit,
vrând să mântuieşti pe toţi din mâna înşelătorului, Cela ce singur eşti
Dătător de viață, şi cu totul îndurat şi de oameni Iubitor.
Stih :Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt Amalic surpând l-a biruit. Şi David Psalmistul strigând, a poruncit să se
este. închine aşternutului picioarelor Tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase
Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice, pe Tine
Cinstim Crucea Ta bunule Mântuitorule, piroanele şi suliţa; prin care Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa, lăudându-te strigăm : Doamne,
ne-ai mântuit pe toţi din stricăciune, ca unul ce singur eşti Dătător de împreună cu tâlharul, împărăţiei Tale învredniceşte-ne pe noi.
viață, şi făcător de bine tuturor, însuți Iubitorule de oameni Mântuitorul
nostru. Troparul, glasul al 4-lea.
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eufimia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele
pământului.
meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă
răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru
Cu palme Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, şi pironindu-te pe Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru
Cruce pentru mine preabunule, cu oţet Te-ai adăpat, şi cu suliţa Te-ai Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu
împuns, şi toate le-ai suferit, Cela ce eşti fără de păcat. dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv,
mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Vizantie.
Sau acesta, glasul al 3-lea.

Toată limba să se mişte către lauda prealăudatei Eufimia. Tot neamul
şi toată vârsta, tineri şi fecioare să încununăm cu laude pe fecioara Foarte ai veselit pe cei dreptmăritori, şi ai ruşinat, pe cei rău măritori,
Mucenița lui Hristos. Căci după lege îmbărbătându-se, şi lepădând Eufimia preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii
slăbiciunea cea femeiască, prin osteneli de nevoințe, a surpat pe tiranul bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniţă preamărită ! Pe
vrăjmaş; şi împodobindu-se cu putere cerească şi dumnezeiască, cere Hristos Dumnezeu roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.

Hristos, nu te-ai spăimântat nici de bătăi nici de moarte preafericită. Ci

LA UTRENIE cu totul te-ai dat lui Dumnezeu, purtând cununa bunei credinţe.
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., Troparul Sfintei. Şi Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul al 4-lea.
acum..., iar al praznicului.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat... Întru tine de trei ori fericită şi de viață purtătoare Cruce, popoarele
veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de moarte;
Iubind pe Mirele tău Hristos, şi luminat grijindu-ţi candela, ai strălucit rânduielile Arhiereilor cu frică te laudă, mulţimile monahilor şi ale
întru bunătăţi prealăudată. Pentru aceasta împreună cu Dânsul ai intrat pustnicilor ţi se închină cu bucurie; toţi slăvim pe Hristos Cel ce S-a
în cămara nunţii, primind de la Dânsul cununa nevoinţei. Scapă-ne dar răstignit.
din primejdii pe noi, care cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
La hramul Sfintei se cântă acest Tropar după Psalm 50, în loc de : Învierea lui Iisus..., glasul al
2-lea.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului, glasul al 3-lea.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale... Dă-mi mie putere să te laud pe tine cinstită fecioară prealăudată
Eufimia, rugând pe Hristos să mă miluiască.
Cruce şi moarte a pătimi voind, în mijlocul făpturii aceasta o ai înfipt,
când bine ai voit Mântuitorule a se pironi trupul Tău. Atuncea şi soarele CANOANELE
şi-a ascuns razele, atunci şi tâlharul acestea văzând pe Cruce, Te-a
mărturisit pe Tine Dumnezeu, strigând Ție : Pomeneşte-mă Doamne, şi Al praznicului cu Irmosul pe 6. Şi al Sfintei pe 6,
crezând a luat raiul.

CANONUL Sfintei.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
A lui Ioan Monahul.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat...
Nevoinţele tale cinstită, şi cununa sudorilor tale Curată, şi minunile Irmos : Să cântăm Domnului...
tale au ruşinat tirania diavolului. Căci dorind din inimă de Mirele tău
Slavă...
Prealăudata fecioară, cu minunile ei îndeamnă spre laudă cetele

îngerilor şi adunarea oamenilor. Prealăudată Muceniță a lui Hristos, tămăduieşte rănile sufletului meu,
şi cu rugăciunile tale zdrobeşte viclenirile vrăjmaşului.
Părăsind cinstea neamului şi a bogăţiei lăudata Eufimia, în locul Şi acum..., al Născătoarei :

acelora a câştigat pe Hristos.
Slavă...
Toți creştinii pe tine te avem scăpare şi acoperământ; pe tine te
mărim cu netăcere, mireasă a lui Dumnezeu.
Poftind Stăpânul podoaba frumuseţei inimii tale prealăudată, te-a Irmosul :

învrednicit cămărilor celor cereşti.
celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
născut întrupat pe Cuvântul lui Dumnezeu cel veşnic, pe tine te lăudăm.
Sedealna Sfintei, glasul al 8-lea.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...
Cu râurile sângiurilor tale Muceniță a lui Hristos, îneci totdeauna

Arătatu-te-ai în divan cu suflet viteaz, şi ai biruit pe vrăjmaşul cel pârâul necredinţei, prealăudată; şi cu ploile darului adăpând holdele
potrivnic, prealăudată. cele cuvântătoare, creşti spicul credinţei. Pentru aceasta preamărit
după moarte te-ai arătat nor, care izvorăşti mărturisirea vieţii,
Nu este prihană, nici vreo pată la frumuseţea sufletului tău. Drept nevoitoare prealăudată. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea
aceea Hristos te-a primit pe tine mireasă, în cămările de mire cele
ta.
nepieritoare.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului. vrăjmaşilor.
Scos-a cinstita Elena Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă, Şi acum..., al Născătoarei :
şi a umplut marginile lumii de bucurie, şi a poruncit să se înalțe în

Biserică, şi ca un sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea Dăruieşte-ne nouă iertare greşalelor, ca Cel ce singur eşti fără de
strigă către fiul său : Întinde-ți stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea păcat, şi împacă lumea Dumnezeule, prin rugăciunile celeia ce Te-a
care este, preaînţelepte, tuturor, tărie şi biruinţă, şi cu Darul, învaţă născut.
limbile să se închine Crucii şi patimilor lui Hristos.
Cântarea a 5-a,
Cântarea a 4-a,
Irmos : Mânecând strigăm ţie...
Irmos : Auzit-am Doamne taina...
Urât-ai pe vrăjmaşul cel iubitor de război, cunoscându-l că este

Făcându-te pe sineţi oglindă neîntinată de înţelegeri dumnezeieşti potrivnic luminii şi păcii, preafericită.
Muceniță, ai strălucit ca un luminător cu mare cuviinţă, în mijlocul
nevoitorilor. Vicleanul cel ce socotea că-ţi va slăbi tăria cea dumnezeiască, o
Muceniță, s-a făcut de râs cu toate măiestriile lui.
Nu ai jertfit Muceniță nebiruită, vrăjmaşului celui întunecat, căci ai
iubit a te jertfi cu moarte aducătoare de viață pentru buna-credinţă. Slavă...
Ca și cum ar purta trup fără durere, era împreună cu nevoitorii Dă-mi mie luminare prealăudată şi pace, risipind necunoştința minţii
nesimţitoare de chinuri cea fără prihană, pentru dorirea dragostei celei mele cea mult tulburătoare, prin rugăciunile tale.
dumnezeieşti.
Şi acum... al Născătoarei :
Slavă...
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu;
Obrazul tău Muceniță, răbdând lovituri, se lumină strălucit cu căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.
izbiturile; şi cu fulgerul Dumnezeiescului Duh, a întunecat cugetul
Cântarea a 6-a,
cu izvoarele minunilor prealăudată. Pentru aceasta cinstim cu credinţă,

sfântă adormirea ta, stând înaintea cinstitelor tale moaşte; ca să ne
mântuim de neputinţe sufleteşti, şi Dar din minune să luăm.
Cu vitejie bărbătească a sufletului, în trup femeiesc fiind slăvită, ai
defăimat fiarele cele din apă. Alt CONDAC, glasul al 6-lea.
Podobie : Chipul cel scris...

Biruit-ai trufia tiranilor, rămânând nevătămată în ape împreună cu
fiarele, asemenea ca Iona, Muceniță nebiruită. Nevoinţe întru chinuri, nevoinţe întru credinţă, cu fierbințeală ai
suferit pentru Hristos Mirele tău; căruia şi acum roagă-te, să se surpe
Slavă...
trufia vrăjmaşilor, sub picioarele binecredincioşilor, ca şi eresurile
atunci, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu; ceea ce ai luat
Domnul te-a scăpat de stricăciunea fiarelor, ascultându-ți rugăciunea hotărârea credinţei, de la cei şase sute şi treizeci de Dumnezeu purtători
prealăudată, ca a lui Daniil din groapă. părinţi, şi o păstrezi prealăudată.
ICOS
Ceea ce singură ai născut cu trup pe Cuvântul prin cuvânt, Care din nevoințele tale, sau care din isprăvile tale, sau ce lucru
mântuieşte rugămu-ne din cursele vrăjmaşului sufletele noastre. dintr-ale fecioriei tale, sau dintr-ale vieţii celei fără prihană ar lăudă
cineva mai-nainte ? Căci tu ai veselit pe Tatăl, ca una ce te-ai logodit cu
Irmosul :
Fiul, de Duhul Sfânt fiind împodobită. Cine este îndestulat a povesti
aceasta ? Cine poate să spună acum câte bunătăţi aievea strălucesc
Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o împrejurul tău ? Cine răsărind din mormânt ca de la răsărit,
haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru. pretutindenea luminezi şi dai raze pe pământ şi pe mare, şi pe tot
uscatul; în toate părțile sfinţeşti şi luminezi. Pentru acestea ţi s-a
încredinţat de ai luat hotărârea ortodoxiei, de la cei şase sute şi treizeci
Podobie : Cel ce te-ai înălţat... de Dumnezeu purtători părinţi, şi o păstrezi prealăudată.
Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit, şi după moarte pe noi ne sfinţeşti, SINAXAR
dânsul, i le-a dat. Deci, luând acesta sfintele moaşte, şi punându-le într-
Întru această lună în 16 zile, sfânta marea Muceniță şi prealăudata un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Şi călătorind el pe mare, căzu în
Eufimia. boală şi muri, iar corabia abătându-se la un colţ de mare, la ostrovul
Limnului, se aşeza acolo Sfântul trup al Muceniței, la acele ţărmuri, şi
Stih : Pe tine care pentru Dumnezeu de fălcile ursoaicei te-ai omorât preacinstită, lângă dânsa iubitorul de Mucenici Acachie.
Cu bune laude se cuvine să te încununăm Eufimie preafericită.
A şasea spre zece zi ursoaica pe Eufimia a omorât,
Şi sufletul i-a zburat de pe pământ. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi, Amin.
Aceasta a fost în zilele lui diocleţian. Deci prinzându-o pentru
mărturisirea întru Hristos, şi muncindu-o cu foc şi cu roate şi cu Cântarea a 7-a,
măiestrii de alte munci, şi dându-o la fiare sălbatice spre mâncare, şi Irmos : Tinerii cei din Iudeea...
scăpând cu Darul lui Hristos de toate nevătămată; întru aceeaşi
privelişte sufletul către Domnul şi-a dat.
Mai presus de fire sunt vitejiile dumnezeieştilor Mucenici; căci
Ziditorul tuturor, supune zidirea la cei ce întru nevoinţă strigă : Bine eşti
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Meletina.
Stih : Meletinei capul de sabie s-a tăiat,
Aducând lui Hristos sânge dulce ca mierea arătat. Gurile cele bârfitoare ale tiranilor celor fărădelege, le astupă fecioara
cea pururea pomenită, întru Duhul Sfânt dumnezeieşte cântând : Bine
Aceasta a fost din Marcianupolul Traciei (adică din cetatea lui eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Marcian), pe vremea împăratului Antonie şi al ighemonului Antioh.
Care suferind multe munci, şi făcând foarte multe minuni, răsturnând Treimea cuvioşilor tineri, a ars pe cei ce cu tărie au ars cuptorul
idolii jos în pământ cu rugăciunea sa, şi zdrobind pe Apolon şi pe
odinioară; iar acum cugetătoarea de Dumnezeu lăudând pe Treimea, a
Iraclie, şi aducând pe mulţi către Hristos, i s-a tăiat capul. Însă
vânat pe slugile care laudă pe Dumnezeul părinţilor în veci.
ducându-o şi la soţia ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea o făcu
şi pe dânsa creştină. Deci după ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său Slavă...
trup neîngropat, oarecare Acachie macedonean fiind mergător la patria
sa, a cerut moaştele Sfintei, şi ighemonul nebănuind nimica pentru
Tăinuit apropiindu-se mirele către fericita curata mireasă Eufimia în
cuptor, cu roua Duhului şi cu bunăvoirea Tatălui o a ferit pe dânsa Şi acum..., al Născătoarei :
cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutorul tău Fecioară,
care te laudă pe tine, şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Când ai vrut Mântuitorule să tocmeşti mântuirea noastră, te-ai Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare lumii :

Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L
Cântarea a 8-a,
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe împăratul ceresc...
Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...
Ceea ce eşti fericită între femei, având Darul Celui Preaînalt în loc
de zestre, cântând, lăudat pe Hristos în veci. Curgerea sângelui celui viu, este semn vieţii celei nepieritoare, care ţi
s-a dăruit ţie de sus Muceniță prealăudată. Căci te-ai arătat comoară de
Fiindu-ţi cugetul întărit de dragostea Mirelui, ţi-ai dat trupul morţii. tămăduiri necontenită, celor ce cu credinţă se adapă dintr-însa.
Pentru aceasta trăieşti acum în veci.
Atinsu-s-a moartea de tine după legea firii, de Dumnezeu
Întrarmându-se Muceniță cu Duhul Sfânt, împotriva întunericului cugetătoare, care mântuindu-te de pătimire, pricinuitoare de viață ţi s-a
rătăcirii, ca un luptător, ai primit răsplătirea întru toţi vecii. făcut. Şi jertfindu-ţi trupul tău, petreci viaţa cea fără stricăciune, şi
sângiurile ce ţi-au curs îţi mărturisesc chinuirea.
Slavă...
Temându-te de moartea cea pierzătoare de suflet, cu îndrăzneală ai

suferit muşcarea fiarei, şi ai câştigat viaţa cea neveştejită şi veşnică, Primind cununa muceniciei prin nevoinţă Muceniță, ceea ce eşti
ceea ce eşti fără prihană. propovăduitoare lui Hristos, ţi s-a încredinţat cartea dogmelor bunei
credinţe Eufimia; care luându-o din mâinile celor din Sobor, te arăţi ca
un stâlp viu al ortodoxei. şi sfânta ta pomenire.
Şi acum..., al Născătoarei : Şi acum..., a praznicului.
Mireasă neispitită de nuntă, vasul cel de bună mireasmă, ceea ce eşti Crucea este mântuirea lumii, Crucea reazem tuturor Sfinţilor, Crucea
cu adevărat fără prihană, şi nor de lumină al Cuvântului; pe tine te întărirea împăraţilor, Crucea apărarea credincioşilor, Crucea sănătatea
mărim, ca una ce ai primit ploaia cea cerească în pântece, Maică oamenilor, Crucea căderea dracilor.
Fecioară.
LA LAUDE
Irmosul :
Punem Stihirile pe 4, glasul al 3-lea, singur glasul.
Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispită de nuntă, pe

tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel Văzând credincioşilor că se săvârşeşte praznicul de nevoinţă, cu
adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu cântări fără de cuget dumnezeiesc să cântăm laudă de mulțumire Dumnezeului nostru,
tăcere te mărim. Celui minunat întru sfaturi. Căci tăria cea nevăzută a puterii celei
potrivnice, o a biruit prin fire femeiască, şi dumnezeiasca Sa putere o a
LUMINÂNDA săvârşit, întru neputinţa frumoasei Mucenițe; prin rugăciunile ei
mântuieşte sufletele noastre. De două ori.
Podobie : Ucenicii văzând...
Amestecând paharul adevărului din sângiurile sale cele chinuite,

Adunându-ne lăudăm pomenirea prealăudatei Mucenițe Eufimia;
prealăudata Muceniță a lui Hristos, îl pune pe acesta înaintea Bisericii,
căci ea a primit hotărârea ortodoxiei de la părinţi, şi păstrându-o,
şi îndeamnă pe cei hrăniţi cu bunăcredinţă, prin glasul înţelepciunii,
luminează pe cei dreptmăritori.
zicând : Primiţi băutură mărturisitoare a Învierii, curăţitoare patimilor,
izgonitoare necredincioşilor, şi păzitoare sufletelor celor
Slavă..., altă Luminândă.
binecredincioase, şi strigaţi către Mântuitorul : Cela ce ne-ai adăpat pe
noi din pârâul desfătării Duhului, mântuieşte sufletele noastre.
Şi moarte pătimind pentru Dumnezeu cel viu, vie rămânând
prealăudată Eufimia, şi cartea părinţilor în mâini ţinându-o, te-ai făcut
stâlp ortodocșilor, celor ce cu credinţă săvârşesc cinstita, dumnezeiasca
Cei ce suntem însemnaţi la suflete cu sângele lui Hristos, spre ziua
mântuirii, să scoatem după zisa Proorocului, sânge sfânt de bucurie

duhovnicească, din fântână mucenicească, care este închipuitor Să ne închinăm locului, unde au stătut picioarele lui Hristos, înălţând
patimilor Mântuitorului celor izvorâtoare de viață, şi măririi celei
pe cea de trei ori fericita Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului,
veşnice, şi să strigăm : Doamne cel ce te slăveşti întru Sfinţii Tăi, prin
care a izvorât lumii învierea.
rugăciunile prealăudatei Tale nevoitoare, mântuieşte sufletele noastre.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan Monahul : este.
Dea-dreapta Mântuitorului stă fecioara, şi purtătoarea de chinuri şi Muceniță, îmbrăcată cu Omorându-ne patimile trupului şi ale duhului, noi cugetătorii de
faptele cele bune ale biruinței. Şi împodobită cu untul-de-lemn al curăţiei şi cu sângele chinuirii
Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălţa către odihna cea cerească prin
cu bucurie fiind făclia strigă către Dânsul : La mirosul mirului Tău am alergat Hristoase
Dumnezeule, că m-am rănit de dragostea Ta, şi să nu mă desparţi cerescule Mire ! Prin înălţarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul Hristos.
rugăciunile ei, trimite nouă milele Tale, Atotputernice Mântuitorule.
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul
Şi acum..., a praznicului, asemenea. pământului.
Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se, adeverează Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca
învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, şi înălţat fiind prin coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credinţă se
mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri; prin care firea închină dumnezeieştilor Lui patimi, şi Crucii, şi Învierii.
omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri
Slavă... glasul 1, a lui Vizantie.
vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm : Doamne Cela ce Te-ai
înălţat pe dânsa, şi împreună ne-ai înălţat pe noi, învredniceşte bucuriei
Tale celei cereşti, pe cei ce Te laudă pe Tine. Astăzi adunându-se cetele părinţilor întru numele lui Hristos, aduc la
tine prealăudată, cartea dreptmăritoarei credinţe, pe care luându-o întru
LA STIHOAVNĂ cinstitele tale mâini, o păzeşti până la sfârşit. Pentru aceea adunându-ne
cetele oamenilor, cinstim nevoinţa ta cu bunăcredinţă, strigând :
Stihirile, glasului al 6-lea.
Bucură-te prealăudată, ceea ce ai păzit nevătămată credinţa ortodoxă
Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase... cea dată de părinţi. Bucură-te ceea ce te rogi pentru sufletele noastre.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea:

A lui Andrei, Ierusalimiteanul.
Astăzi cu adevărat cuvântul cel sfinţit grăitor al lui David sfârşit a

luat, că iată arătat ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale picioare,
Astăzi ca un soare luminos, a strălucit cinstită Crucea Ta Hristoase
Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpăţânii, şi
şi întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întrutot Îndurate strigăm
înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt; arătând prealuminat că
către Tine : Să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, cornul
printr-însa ai înălţat firea noastră în ceruri, ca un Iubitor de oameni.
dreptmăritorului Tău popor înălţându-l, cu înălţarea cinstitei Crucii
Tale, Hristoase Multmilostive.
Astăzi cerurile au vestit oamenilor slava Ta Doamne, Cela ce eşti
Şi cealaltă rânduială, şi Otpust. necuprins de minte; căci strălucind luminat semnul Crucii, a înfruntat
mintea cea turbată şi împietrită a ucigaşilor de Dumnezeu. Pentru
LA LITURGHIE
aceasta mărim iconomia Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse
Fericirile praznicului, Cântarea de rând pe 4. Şi din Canonul Sfintei, Cântarea a 6-a pe 4. Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va
fi...
Crucea cea preasfântă, semnul de biruinţă cel necuprins cu
priceperea, astăzi se descoperă din pământ ca o comoară ascunsă, cu
razele bunătății sale îmbogăţind toată lumea. Pentru aceasta slăvim
rânduiala Ta cea prea bună, Iisuse preaputernice, Mântuitorul sufletelor
noastre.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Alte Stihiri ale Sfintelor, glas același.
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA
Sfânta Muceniță Sofia, şi trei fiice ale ei : Pistis, Agapi şi Elpis.

Tinerele fecioare, fiind unite cu legea firii ca nişte surori, şi de
LA VECERNIE dragostea Celui ce le-a zidit întărindu-se, au risipit legătura înşelăciunii.
Şi îmbărbătându-se prin credinţă au sfărâmat pe vrăjmaşul cel viclean;
La Doamne, strigat-am..., se pun stihurile pe 6:3 ale Praznicului şi 3 ale Sfinţilor.
şi împodobindu-se cu cununa biruinţei luminat s-au sălăşluit în cămara
cea de mire, veselindu-se. Văzând lemnul Crucii înălţându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu,
Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru a Sa bunătate.
Pistis prealăudata, şi Agapi mărita, şi Elpis înţelepţita de Dumnezeu,
purtând numele după fapta bunătăţilor celor prealuminate, prin luptă au Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt
este.
biruit pe vicleanul cel ce oarecând a înşelat pe strămoaşa şi
îndumnezeindu-se au câştigat locuinţa raiului, rugându-se pentru toți.
Crucea lui Hristos cea sfântă înălţându-se, dă neamului omenesc,
pierzare de cele rele şi câştigare de cele bune.
Nici focul, nici chinurile cele de multe feluri, nici moartea nu a băgat
în seamă preacinstitele fecioare; căci prin credință râvnind la
frumuseţea Mirelui Celui preafrumos, şi prin multe feluri de chinuri pământului.
înfrumuseţându-se, s-au împreunat cu Dânsul odraslele Sofiei : Pistis,
Elpis şi Agapi. Cu ale cărora rugăciuni, Doamne mântuieşte-ne şi pe noi Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui
de toate relele.
Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.
.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea,
Glasurile Proorocilor au, vestit mai-nainte lemnul cel sfânt, prin care Veniți cu bucurie, să sărutăm cu toţii lemnul cel mântuitor, pe care S-
s-a mântuit Adam de blestemul cel dedemult al morţii. Care astăzi
a răstignit Hristos, mântuirea noastră.
înălţându-se, zidirea înalţă glas, cerând mila cea bogată de la
Dumnezeu; ci Tu ceea ce singur eşti întru mile nemăsurat Stăpâne, fii Troparul Sfintelor, glasul al 4-lea,
nouă curăţire, şi mântuieşte sufletele noastre.
Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie v-aţi adus Mielului şi

LA STIHOAVNĂ
păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos, şi credinţa păzindu-o.
Stihirile, glasul al 2-lea. Pentru aceea cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea
sfântă minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.
LA UTRENIE
CANONUL Sfintelor.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă... Troparul Sfintelor, Şi
acum..., iar al praznicului. Facere a lui Teofan.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea. Cântarea 1-a, glasul 1,
Podobie : Degrab ne întâmpină... Irmos : Dreapta ta cea purtătoare...
Cruce şi moarte şi nedreaptă judecată, de bunăvoie ai suferit pentru Dăruieşte-rni Stăpâne Hristoase, strălucirea înţelepciunii Tale celei
noi Bunule, din prisosul milostivirii Tale, ca să izbăveşti din osânda mai presus de lume şi negrăită, ca să laud pe bine cuvioasele şi
blestemului celui dedemult, pe toţi cei ce prin amăgire au căzut întru prealăudatele Tale Mucenițe, pe odraslele Sofiei.
stricăciune. Drept aceea ne şi închinăm răstignirii Tale Cuvinte.

Pătimirea ta de Dumnezeu cugetătoare Sofia, arătat s-a împodobit cu
vieţuirea. Căci toată viaţa ta o ai săvârşit în dorirea înţelepciunii, şi ai
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. strălucit cu darurile înţelepciunii.
Podobie : Nădejdea lumii...
Rodul tău cel preafericit, fiind împodobit cu numărul înţelepciunii
Cruce izgonitoarea dracilor, tămăduirea celor neputincioşi, tăria şi celei mai presus de Dumnezeire prin chinuri, pentru aceea ai strălucit
păzitoarea credincioşilor; biruinţa împăraţilor, lauda cea adevărată a preaînţeleaptă Sofia, ceea ce eşti numită cu numele dumnezeieştii
dreptmăritorilor, întărirea Bisericii lui Hristos, fii nouă îngrădire, zid şi înţelepciuni.
pază, lemnule binecuvântat.
Slavă...

Trei fecioare tinere curate şi la suflet şi la trup, prin fapte bune Ți s-
Psalm 50.
au adus Ție Hristoase mirelui celui înţelegător, mirese prin mucenicie,
Pistis împreună, cu Elpis, şi cu mărita Agapi.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8, şi al Sfintelor pe 4.

Sălăşluindu-se în pântecele tău Cuvântul lui Dumnezeu, tot chipul
meu cel omenesc l-a primit, şi cu totul l-a înnoit. Pentru aceea toţi
credincioşii te slăvim pe tine de Dumnezeu Născătoare. Cu sfinţenie ai născut pe Sfântul Sfinţilor Hristos, ceea ce ești
sălăşluire sfântă a sfinţeniei ce se odihneşte pe Sfinţi; Căruia strigăm :
Cântarea a 3-a, Sfânt este lăcaşul cel însufleţit al slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de
oameni.
Irmos : Cela ce însuţi ştii...
Irmosul :
Ascultând glasul Tău Hristoase, care cheamă către nemurire, şi către
viață nepătimitoare, au venit după Tine fecioarele, purtând cununa Însuţi Cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai
muceniciei şi strigând : Sfânt este lăcaşul cel însufleţit al preacuratei închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă
măririi Tale, Iubitorule de oameni. este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule
de oameni.
Putere v-a dăruit vouă Hristos, când aţi stătut înaintea divanului,
precum S-a făgăduit, şi va umplut de înţelepciune insuflată de CONDACUL și ICOSUL praznicului.
Dumnezeu, arătându-vă preamărite Mucenițe purtătoare de biruinţă, Sedealna Sfintelor, glasul al 8-lea.
strălucind cu darul fecioriei.
Podobie : Pe înţelepciunea şi...
Stricat-aţi pe vrăjmaşul cel falnic fecioarelor, şi aţi smerit sprânceana

lui, nevoindu-vă cu vitejie; iar pe cel ce mai-nainte se lăuda că va
Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviinţă aţi
pierde marea, l-aţi înecat în curgerile sângiurilor voastre. trecut frumuseţea celor pieritoare şi vremelnice; şi prin osteneli
sihăstreşti aţi omorât patimile, iar prin chinuri şi dureri primind
Slavă... mucenicie, v-aţi arătat adevărate uceniţe ale Cuvântului. Pentru
aceasta Stăpânul pentru îndoita mucenicie v-a dăruit vouă cununi și v-a
De înţelepciunea cea de sus a lui Hristos, umplându-se fiicele cele învrednicit cămării celei de mire, preafericitelor Mucenițe. Rugaţi-vă
dar lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare greşalelor, celor ce cu
trei ale alesei Sofia, au ruşinat trufia tiranilor şi nebunia cea
dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
înverşunată, ritorisind dumnezeieştile învăţături.

măsură, că va birui toată lumea.

Slavă...
Prin lemn a despuiat odinioară în rai pe oameni de nemurire, aducând
vrăjmaşul moarte prin gustarea lui; iar lemnul Crucii cel pricinuitor Făcliile Sofiei cele trei la număr strălucitoare : Pistis, Agapi şi Elpis,
oamenilor de haina vieţii, s-a înfipt pe pământ şi toată lumea s-a umplut din lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit bisericilor
de bucurie; care văzându-o acum înălţată, ca dintr-un glas să strigăm lumina mântuirii, spre ajutorul nostru.
popoare lui Dumnezeu cu credinţă : Plină este de slavă casa Ta.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Munte umbrit cu Darul... Sfânta sfintelor Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce eşti
aşteptarea neamurilor, şi mântuirea credincioşilor, din tine a răsărit
Întărindu-vă cu dumnezeiescul Dar bunelor biruitoare Pistis, Agapi şi Mântuitorul şi Dătătorul de viață şi Domnul, spre mântuirea noastră
Elpis, cu vitejie aţi ruşinat îngrozirile tiranilor, şi prin foc arzându-vă celor ce te lăudăm pe tine.
preaînţeleptelor, v-aţi adus prinoase Mirelui Hristos.
Cântarea a 5-a.
Fiind într-armate cu puterea Crucii, Sfintele surori, Pistis, Agapi şi Irmos : Cela ce ai luminat...
Elpis, cu bărbăţie au suferit rănile chinurilor, şi până la sânge s-au
împotrivit păcatului. Cu tăria cugetului au răbdat chinurile, şi grăind tainele dumnezeieştii
înţelepciuni, au ruşinat pe biruitorul, cele de Dumnezeu purtătoare trei
Cu puterea şi cu dragostea Treimii s-au întărit, Pistis, Agapi şi Elpis, fecioare, fiind legate cu credinţa şi cu firea.
fecioarele cele întocmai la număr cu cinstita Treime, şi au suferit
iuțimea durerilor, preacinstitele. Se bucură strămoaşa, văzând pe vicleanul cela ce o a izgonit din
Eden, biruit de femei cugetătoare de Dumnezeu, de Elpis şi de Pistis, şi
Şi fecioare tinere prin Cruce au putut surpa sprânceana cea mândră a de Agapi, cele născute din Sofia.
vrăjmaşului, şi au aruncat la pământ, pe cel ce mai-nainte se lăuda fără
Slavă...

Tale; căci Tu le eşti lor şi lumină şi veselie.

De amăgirile tiranului cele otrăvitoare nu s-au înşelat, şi rănile
chinurilor de bunăvoie le-au răbdat cinstitele fecioare, fiind rănite de
dragostea Ta cea dumnezeiască Hristoase.
Întru tine Fecioară Preacurată, se veselesc strămoşii neamului, căci
Şi acum..., al Născătoarei : prin mijlocirea ta au dobândit Edenul, pe care pentru călcarea poruncii
le-a fost pierdut. Că tu eşti curată, şi mai-naintea naşterii, şi după
Se bucură de tine Fecioară puterile cerurilor şi adunările oamenilor, naştere.
căci prin tine s-au unit cu Cel din tine născut. Pentru aceea după
Irmosul :
vrednicie te slăvim Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor,

socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul tău
Irmos : Înconjuratu-ne-a pe noi... Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
Bucurându-se cele trei tinere, întru preacuratele Tale mâini Stăpâne, CONDA.C, glasul 1.
au pus nădejdile sale; cele ce se cinstesc, şi se laudă cu numărul Podobie : Ceata îngerească...
Treimii.
Sfinţitele ramuri ale cinstitei Sofia, Pistis şi Elpis, şi Agapi, cu darul

Luminându-se cu frumuseţile fecioriei, s-au împodobit cu cununile au arătat a fi nebună înţelepciunea elinilor. Și prin nevoinţe arătându-se
muceniciei, şi după vrednicie au primit cununi îndoite, de la Hristos biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpănul
Dătătorul de viață, şi prea Îndurătorul. tuturor Hristos.
Slavă... ICOS
Adusu-s-au în Biserica Ta Împărate al tuturor Stăpâne, ca nişte Când a ieşit porunca cea fărădelege la toate marginile lumii, a jertfi
cinstite odoare cele trei fecioare, ca să se împărtăşească împărăţiei idolilor şi a se închina la capiştile dracilor, spre pierzarea oamenilor,
atunci prealăudatele şi frumoasele fecioare, au strălucit ca nişte stele,
gonind negura nedumnezeirii şi a necunoştinţei, şi aţâţând lumina bunei

credinţe în inimile credincioşilor, strigau luminat : Dumnezeu prea-mare Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Agatoclia.
este cel ce S-a răstignit de a Sa voie şi a înviat a treia zi, întru care ne şi
lăudăm. Pentru aceea după vrednicie s-au încununat cu cunună Stih : Agatoclia foc pe grumazi suferind,
Grumazii cumplitei rătăciri sau arătat arzând.
nepieritoare, de la Stăpânul tuturor Hristos.
SINAXAR Aceasta a fost slujnica unui Nicolae care era creştin, iar femeia lui
era pavlichiană, care multă ocară a făcut Agatocliei în opt ani, bătându-
Întru această lună în 17 zile, pomenirea Sfintelor Mucenițe şi bine o peste grumazi cu pietre, şi gonindu-o desculţă prin locuri colţuroase şi
biruitoare fecioare, Pistis, Elpis, Agapi, și a maicii lor Sofia. cu nevoie de umblat, şi zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier i-a ars
limba. Deci, văzând că nu poate să o întoarcă spre voia sa, turnându-i
Stih : Se veseleşte acum precum David cântând zice, jăratec peste grumazul ei, silitu-o-a de a părăsit viaţa aceasta.
Sofia ca o Maică rugându-se de fiice.
Pentru cea către tine Treime credinţă adevărată,
Aceste trei, Pistis, Elpis, Agapi, la sabie grumazii îi pleacă.
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Maxim, Teodot şi Asclipiodota,
În a şaptesprezecea zi au tăiat pe Agapi, pe Elpis şi pe Pistis,
Ale cărora suflete către Cer s-au mutat, Stih : La o femeie şi la doi tineri era,
O căldură a inimilor spre tăiere care avea.
Acestea au fost din Italia, pe vremea împărăţiei lui diocleţian. Deci

aducând pe Pistis care era de doisprezece ani, şi mărturisind pe Hristos, Pe aceşti Sfinţi bătându-i şi tăindu-le degetele mâinilor, şi băgându-i
o au bătut cu toiege, şi i-au tăiat sânii cu un fier. Din care în loc de într-o întunecată temniţă, pentru mărturisirea în Hristos, pe urmă le-au
sânge, a curs lapte. După aceea o au întins pe un grătar ars pe foc, şi tăiat şi capetele.
rămânând nearsă, i-au tăiat capul. După aceea Elpis fiind de zece ani o
bătură cu vine de bou o băgară în foc, şi spânzurându-o o strujiră, Tot în această zi, Sfânta Luchia și Gheminian fiul ei şi Mucenicul.
băgatu-o-au şi într-o căldare cu smoală şi răşină să se topească, şi
Stih : Luchia roaba ta Hristoase s-a mutat,
izbăvindu-se minunat, prin sabie şi-a primit şi aceasta moartea. După
Cu pace la loc paşnic cu adevărat.
aceea aduseră pe Agapi fiind de nouă ani, şi pe dânsa asemenea o Gheminian Mucenicul plin de îndrăzneală s-a arătat,
spânzurară cu capul în jos, şi rămânând nevătămată, după aceea îi Și tăierea sabiei cu tărie, a răbdat.
tăiară capul. Iar Maica lor Sofia, trei zile în urmă plângând pe
mormântul lor, şi-a dat sufletul către Domnul. Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teodota.
Simplichie : De nu te vei pleca mie să jertfeşti la dumnezei, te voi omorî

Stih : Pe Teodota cea către sabie ascuţită, pe cel grătar ars, arătându-l cu mâna lui, iar ea zise : De va intra şi
Darul cel dat de la Dumnezeu o face osârdnică.
Livellisie cu mine, şi va birui focul, voi jertfi şi eu dumnezeilor tăi : Şi
zise Simplichie către Doroteu : (Căci aşa îi era numele lui Livellisie,
Împărăţind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simplichie în Doroteu) Domnule Livellisie, intră (cu dânsa) având pe dumnezei
Capadochia, şi s-a clevetit către dânsul Teodota, care era din părţile ajutor. Deci intrând el cu sfânta, îndată se topi de foc, iar aceea ieşi
Pontului, femeie foarte bogată. Aceasta aducându-se înaintea lui, şi nevătămată. De care lucru mirându-se dregătorul, porunci să lege iarăşi
neputând să o plece ca să lase credinţa în Hristos, o spânzurară şi-i pe sfânta, şi să o ducă la Bitinia. Şi când a sosit la Niceea, porunci ca să
strujiră pântecele multe ceasuri; iar ea lăudă pe Dumnezeu şi răbda intre sfânta în capiştea idolilor să facă rugăciune. Deci sfânta primind
strujiturile, părându-i-se ca cum altcineva s-ar fi muncit. După aceea aceasta cu bucurie, toţi idolii căzură jos de se zdrobiră, cât se mirau cei
pogorându-o de unde era spânzurată, o băgă în temniţă, şi după opt zile ce se aflau acolo, văzând zdrobirea Dumnezeilor. Deci, pornindu-se
deschizându-se temniţa însăşi, văzând păzitorii s-au spăimântat, şi boierul cu mânie porunci să întindă pe sfânta de patru părţi, şi să o
mergând degrab au vestit lui Simplichie, iar el nu-i crezu. Deci a doua zi despice cu fierăstrăul. Şi făcându-se aceasta, ferăstrăul s-a stricat,
aduseră pe sfânta înaintea lui, şi văzându-o cu totul sănătoasă, neavând neputând să facă nimic, şi ucigătorii îşi pierdură puterea lor, iar sfânta
măcar un semn cât de mic de răni pe trupul său, o întrebă : Cine eşti tu rămase liberă, mulţumind Mântuitorului Dumnezeu. Deci mai
? Iar sfânta îi zise : Ţi s-a întunecat mintea, că de ai fi treaz m-ai întunecându-se cu mintea Simplichie, porunci să dea Sfintei cea mai de
cunoaşte că eu sunt Teodota. Acestea auzind Simplichie, porunci să pe urmă rană prin sabie, şi aşa îi tăiară capul.
aprindă un cuptor. Şi aprinzându-l și aruncând într-însul pe sfânta; şi
ieşind para focului mult afară din cuptor, a ars şaptezeci de oameni, iar Tot în această zi, Sfinţii o sută de Mucenici, şi Sfântul Pilevs şi Nil,
câţi au scăpat, au astupat gura cuptorului şi au fugit. Iar a doua zi Episcopii şi cei 46 de Mucenici de la Palestina.
trimise dregătorii pe doi popi idoleşti şi cu alţii dimpreună, poruncind ca
să risipească cenuşa trupului Sfintei. Deci destupând gura cuptorului, Stih : La zecimea înzecită de Mucenici Egipteni,
ieşi focul şi arse pe amândoi popii. Iar ceilalţi dacă văzură pe sfânta Cu osârdie li s-au tăiat capetele de idololatreni.
între doi tineri îmbrăcaţi în veşminte albe, şezând şi cântând,

spăimântându-se se făcură ca nişte morţi. Deci ieşi sfânta din cuptor La Sfântul Pilevs şi la Nil Episcopii.
nevătămată nimic, bucurându-se şi cântând pe care luându-o o duseră
Stih : Pilevs cel fără abur nu este mare către pile căci a întrat,
iar la temniţă. După aceea mergând Simplichie la Vizantia, porunci să ia
Împreună cu Nil în mijlocul focului arătat.
şi pe sfânta legată să o ducă după dânsul, şi abătându-se el la Ancira,
șezând înainte, a cerut a se aduce sfânta de faţă, către care zise
La Sfântul Patermutie şi la Ilie. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iraclid şi Miron, Episcopii
Tamasului de la Cipru.
Stih : Patermutie căzând în cuptor,
Îndemnează şi pe Ilie să-i fie următor. Stih : Iraclid şi Miron în foc s-au pus,
Şi ca un miros de mir lui Hristos s-au adus.
La patruzeci şi şase de Mucenici din Palestina.
Stih : Bărbaţi cugetători de Dumnezeu de bunăvoie au alergat,
Cu bună îndrăznire, şi de foc seamă n-au băgat.
noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Când s-a ridicat gonire asupra creştinilor din partea necredincioşilor
închinători de idoli, atunci s-au prins şi Sfinţii cei mai sase zişi. Din Irmos : Pe tine Născătoare de Dumnezeu...
Egipt, s-au prins doi Episcopi, ce se numeau Pilevs și Nil, şi doi boieri
mari, ce se chemau Patermutie şi Ilie, şi alţi împreună cu aceştia fiind la Cu Darul cel în trei Lumini luminându-se fecioarele, au risipit
număr o sută, iar din Palestina s-au prins cincizeci. Deci, Sfântul Pilevs întunericul cel drăcesc, binecuvântând lumina cea în trei Ipostasuri, şi
şi Sfântul Nil, asemenea şi Patermutie şi Ilie, şi cei cincizeci din cântând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
Palestina, toţi aceştia prin foc au săvârşit mărturisirea, şi au luat
cununile de la Domnul. Iar pe cei o sută ce se trăgeau de la Egipt, mai Având suflete purtătoare de lumină, v-ați sălăşluit în cămările cereşti,
întâi i-au orbit, elinii scoţându-le ochii şi tăindu-le pulpele cele stângi
şi acum dănţuiţi cu bucurie împreună cu îngerii, văzând slava cea
ale picioarelor, după aceea i-au dat ca să lucreze la metaluri. Şi în
veşnică şi zicând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
sfârşit, le-au tăiat capetele, luând astfel de la Dumnezeu cununile
nevoinței. Slavă...
Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Haralampie şi Pandoleon, şi cu

Arătând împotrivire bărbătească ca tinerii cei din Babilon, vitejeşte
tovarăşii lor. A cărora prăznuire se face la mucenicia lor, care se află la
au călcat focul. Căci fiind întocmai ca aceia la număr, au avut şi cugetul
Defteron.
asemenea ca aceia, de Dumnezeu purtătoarele fecioare, mărind pururea
pe Dumnezeu cel prealăudat şi, preaslăvit.
Stih : Bucuros către junghiere Haralampie era,
Şi Pandoleon către sabie leu era.

purtător, pe Pricinuitorul vieţii celei veşnice, pe Hristos, căruia toţi

Dă-ne Preacurată iertare greşalelor, nouă celor ce te lăudăm pe tine strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L,
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
cu credinţă, izbăvindu-ne de supărări şi de toată nevoia; căci pe tine te
avem scăpare, a lui Dumnezeu mireasă, ca pe una ce ai purtat în mâini
pe Dumnezeul părinţilor Cel prealăudat.
Cântarea a 8-a, În cuptor tinereii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei
credinţe, mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate
Irmos : În cuptor fiii lui Israil...
lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Fecioarele cele de Dumnezeu luminate, Pistis, Elpis şi Agapi, cu
frumuseţea bunei credinţe străluceau mai curat decât aurul, zicând : Cântarea a 9-a,
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L

Irmos : Chipul naşterii tale...
Cele ce sunteţi pline de lumina cea cu trei lumini, şi îndestulate acum

Pe fecioarele cele ce strălucesc cu razele fecioriei şi ale muceniciei,
de dumnezeiasca strălucire; cele ce sunteţi de un nume cu bunătăţile, şi
credincioşii să le lăudăm, zicând : Binecuvântați toate lucrurile
purtătoare de numele dragostei, nădejdii, şi a credinţei, întăriţi-ne pe
Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
noi cu nădejdea şi cu dragostea şi cu credinţa.

O purtătoarelor de chinuri nebiruite, rugămu-vă pe voi prealăudatelor
Sicriele muceniţelor pururea izvorăsc pâraie de tămăduiri fecioare, să cereţi neîncetat puterea cea dintru înălţime, ca să
liniştească acum viforul răutăţilor care ne-au cuprins, şi să dea
credincioşilor, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe
credincioşilor, unire de cuget.
Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă...
Pământ sfânt eşti Preacurată, căci ai născut spicul Cel de viață Trecând noaptea vieţii înţeleptelor, aţi ajuns la ziua cea neînserată,
veselindu-vă muceniceşte, şi în ceata fecioarelor numărându-vă, v-aţi LA STIHOAVNĂ
învrednicit dumnezeieştii împărăţii celei nepieritoare. Stihirile glasul al 2-lea.
Şi acum..., al Născătoarei : Podobie : Casa Eufratului...
O ! în ce chip a născut Fecioara, pe Cuvântul cel ce este pururea şi Suliţa dimpreună cu Crucea, piroanele şi celelalte, prin care a pătimit
Ipostatnic, pe strălucirea Ipostasului Celui Părintesc, pe Făcătorul trupul lui Hristos, Cel purtător de viață, înălţându-le, să ne închinăm lor.
nostru de bine şi Domnul, care S-a întrupat dintr-însa; pe care după
vrednicie Îl mărim. Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt
este.
Irmosul :
Înălțându-se lemnul Crucii, Mântuitorul meu, ridică pricina păcatului,
Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi cea aducătoare de stricăciune, şi toate le luminează.
acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra
noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu. pământului.
LUMINÂNDA
Cu apa cea făcătoare de viață, şi cu sângele Tău cel mântuitor
Cuvinte, luminat se împodobeşte Biserica ca o mireasă, cântând : Slavă
Înfierbântându-se de râvna Treimii cele trei fecioare, care se numesc
Crucii Tale.
cu numirea Treimii bunătăţilor, a nădejdii, a credinţei, şi a dragostei, nu
au băgat în seamă chinurile. Slavă..., Şi acum..., asemenea.

Bucură-te păzitoarea credincioşilor, cea dumnezeiască, zidul cel
nebiruit, Crucea Domnului, prin care ne-am înălţat de la pământ.
Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii,
Crucea stăpânia împăraţilor Crucea întărirea credincioşilor, Crucea Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
lauda îngerilor, şi dracilor rană.

Marele Moise odinioară, întinzându-şi mâinile către înălţime, în

muntele Sinai, însemna Crucea Ta Hristoase Dumnezeule, ceea ce
astăzi se înalţă, şi sfinţeşte pe toţi cei de pe pământ, care printr-însa cu
credinţă se închină Ție.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea.
ZIUA A OPTSPREZECEA
Preacuviosul Părintele nostru Eumenie, Episcopul Gortinei, făcătorul

de minuni. Curăţindu-ţi sufletul şi trupul de patimi, te-ai făcut lăcaş
Preasfântului Duh, şi te-ai împodobit pe sine-ţi cu ungerea preoţiei,
LA VECERNIE învrednicindu-te stării celei dea-dreapta; şi părtaş Sfinților îngeri
făcându-te, moştean slavei Domnului te-ai arătat Eumenie, şi rugător
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului. pentru cei ce te laudă.
Stihirile Praznicului, glasul 1:
Preamărită viaţa ta, luminându-se cu bunătăţile, a strălucit raze de
minuni, şi te-a făcut vrednic de laudă până la marginile lumii, şi te-a
arătat luminător neînşelător, şi cu Sfinţii locuitor, şi cetăţean sfintei
Lemnul mântuirii noastre care se înalţă, pe care Și-a pironit mâinile cetăţi, Ierarhe preafericite, vieţuitorule împreună cu îngerii, făcătorule
de bunăvoie Hristos Viaţa tuturor, pe toţi credincioşii ne cheamă să de minuni, vrednicule de laudă.
prăznuim cu cântări, şi să ne închinăm cu glasuri, locului celui
dumnezeiesc de sub picioarele Lui.
Pe podoaba Critenilor, pe maimarele scaunului Gortinei, pe temelia
cea nemişcată a Bisericii, pe ierarhul Eumenie, pe cel preamărit întru
Veniţi credincioşilor să săvârşim pomenirea înnoirilor Învierii, prin minuni, şi prealăudat în multe puteri, pe cel ce a luminat inimile cele
care a strălucit celor dintru întuneric mare lumină, de viață şi de dintru întuneric, pe acesta adunându-ne, ca pe un luminător al
nestricăciune, şi înălțând lemnul Crucii cel de viață dătător, să ne creştinilor, cu glas mare toţi să-l cinstim.
închinăm Mântuitorului Hristos.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului, glasul al 4-lea.
Lucrarea cinstitei Crucii Tale Hristoase, mai-nainte închipuindu-o Cu palmele Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, şi pironindu-te pe
Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai; căci când şi-a Cruce pentru mine preabunule, cu oţet Te-ai adăpat, şi cu suliţa Te-ai
întins mâinile făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum săvârşirea împuns, şi toate le-ai suferit Cela ce eşti fără de păcat.
lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi dracii fug. Astăzi
toată făptura din stricăciune s-a izbăvit, că toate darurile prin Cruce ne- Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.
au strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toţi, cădem către Tine

zicând : Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție. Astăzi lemnul s-a arătat. Astăzi neamul Evreiesc a pierit. Astăzi prin
credincioşii împăraţi credinţa s-a arătat; şi Adam care prin lemn a
LA STIHOAVNĂ căzut, iarăşi prin lemn s-a ridicat, şi dracii s-au înfricoşat. Atotputernice
Doamne, slavă Ție.
Podobie : A treia zi ai înviat... Troparul praznicului.
Bătăi ai răbdat şi răstignire îndelung-răbdătorule, şi ocări ai suferit, LA UTRENIE

vrând să izbăveşti pe toţi din mâna înşelătorului, Cela ce singur eşti
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului; Mântuieşte Doamne poporul tău..., De 3
Dătător de viață, şi cu totul Îndurat, şi de oamenii Iubitor. ori.
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt După întâia Catismă. Sedealna glasul al 6-lea.
este.
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc : Că iată ne închinăm la locul

Cinstim Crucea Ta Bunule, piroanele şi suliţa Mântuitorule, prin care unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi lemnul mântuirii primind, am
ne-ai mântuit pe toţi din stricăciune; ca Unul ce singur eşti Dătător de câştigat izbăvire de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei
viaţă şi făcător de bine al tuturor, însu-ţi Iubitorule de oameni de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.
Mântuitorul nostru.
pământului. După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale Hristoase, temeliile morţii s- Organ primitor Duhului te-ai făcut, supunând sufletului cugetele
au clintit Doamne. Că pe care l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a dat afară cu trupului prin multe nevoințe, partea cea mai proastă silindu-o a sluji la
cutremur. Arătatu-ne-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, şi Te slăvim pe Tine cea mai bună.
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
După Psalm 50.

Acum s-au plinit proorociile cele pentru tine Născătoare de
Dumnezeu, Stăpână; căci pe Cela ce L-au vestit mai-nainte glasurile
CANOANELE Proorocilor, L-ai încăput în pântecele tău, în două firi desăvârşit.
Al Praznicului cu Irmosul pe 8 Şi al Sfântului pe 4, Cântarea a 3-a,
Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru...

CANONUL Sfântului,
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea, Din livezile cele cuvântătoare Ierarhe, ca o albină ai adunat mierea
cea dulce, şi în cămările inimii o ai pus.
Irmos : Veniţi popoarelor...
Având Părinte Eumenie pe Hristos, care ascultă dumnezeieştile tale Viaţa ta cea curată, şi cuvântul cel îndulcit cu sarea cea
rugăciuni, îmblânzeşte-L pe Dânsul, Fericite, către cei ce cu dragoste te dumnezeiască Eumenie, arăta strălucirea Darului, care era ascunsă
laudă pe tine. întru tine.
Slavă...
Din tinereţe Cuvioase iubind smerirea cea pricinuitoare de înălţare,
ai smerit pe şarpele cel trufaş, şi arătat te-ai îmbogăţit cu daruri de
Fiind împodobit cu bunătăţi, te-ai înălţat pe scaune înalte, ungându-te
tămăduiri.
cu dumnezeiescul mir al Duhului, şi bun miros al lui Hristos te-ai
cunoscut Ierarhe.
Slavă...
Şi acum..., al Născătoarei. neamurile barbarilor cu puterea lui le-au răsturnat.
Fecioară Marie, cădelniţa cea de aur, goneşte împuţiciunea patimilor Cântarea a 4-a,
mele, şi mă întăreşte pe mine care mă clătesc de năvălirile vicleanului Irmos : Auzit-am Doamne auzul tău...
vrăjmaş.
Irmosul :
Îndeletnicindu-te întru dumnezeieştile biserici, te-ai făcut sălaş
Duhului, şi te-ai împodobit cu dumnezeieştile citiri Ierarhe.

păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe
Făcându-te Ierarh dumnezeiesc Părinte înţelepte, şi maimare
Tine. scaunului Gortinei, ai strălucit cu razele minunilor.
CONDACUL şi ICOSUL Praznicului. Pe balaurul cel ce a năvălit cu căscare grozavă asupra ta, preasfinţite,
Sedealna Sfântului, glasul al 5-lea.
l-ai ars prin făcliile rugăciunilor tale.
Podobie : Pe Cuvântul cel... Slavă...
Fiind împodobit Părinte cu învăţături dreptmăritoare, toate eresurile Cu cuget vitejesc, bărbăteşte ai îngrozit pe pizmaşul, şi pornirile leilor
cele întunecate le-ai risipit, şi arătându-te însuţi făcător de minuni tu le-ai înfrânat.
Eumenie, te-ai făcut vestit la toţi, cu dumnezeiasca osârdie. Drept
aceea cu credinţă te cinstim ca pe un Ierarh, şi ca unul ce întocmai cu Şi acum..., a Născătoarei :
îngerii eşti cinstit.

Sfinţite glasuri au vestit mai-nainte taina naşterii tale Preacurată; ale
Slavă..., Şi acum..., al praznicului, asemenea.
cărora împliniri noi le-am văzut, Fecioară.
Lemnul cel preasfânt al Împăratului Hristos, cu credinţă să-l luăm pe Cântarea a 5-a,
umerii noștri, şi să lepădăm cele veselitoare ale vieţii; pe care împăraţii

Irmos : Dătătorule de lumină Doamne...
cei vechi luându-l asupra lor, cu credinţă au biruit pe vrăjmaşi şi

Şezând pe scaunul cel înalt al Arhieriei Părinte, ai grăit Bisericii

Ca cel ce cu înţelepciunea ai împăcat cugetul cu sufletul de către pacea de sus; cu a căruia numire acum se laudă.
patimi, pentru aceea Cuvioase ai liniştit vrajba împăraţilor prin sfatul
tău. Slavă...
Dându-ţi ascultare ţie de Dumnezeu cugetătorule, credinciosul Neudându-te de păcate ai plutit valul vieţii cel cu mult necaz, şi ai
împărat, a dezlegat vrajba cea pricinuitoare de stricăciune, şi a primit ajuns la limanurile, unde se veseleşte poporul cuvioşilor.
unirea cea frăţească, Părinte Eumenie.
Slavă...
Pogorându-se pe tine ploaia cea cerească, pururea Fecioară, şi
Ajungând la Roma ca un luminător, o ai luminat cu lucrare de adăpând pământul cel înţelenit cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, l-a
minuni, şi pe cei ce înotau întru adâncul patimilor, cu înţelepciune i-ai arătat cu multă roadă.
chemat, către limanul cel lin al tămăduirilor.
Irmosul :
Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii
Ca pe un prunc tânăr ai născut nouă pe Fiul cel mai-nainte de Tale cel neurmat, din stricăciune scoate-mă Dumnezeule.
veacuri, cu două lucrări voitoare, fiind Om şi Dumnezeu desăvârşit,
Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Întru adâncul greşalelor... Luminându-te cu Dumnezeiască lumină preafericite, ne luminezi pe

noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită şi sfântă mutarea ta, Părinte
Având în inima ta pe Hristos, adevărată avuţie, necheltuită, aurul Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toţi.
care ți l-a dat ţie împăratul, ca un lut l-ai socotit.
ICOS
Îndură-te Doamne către mine robul Tău, şi-mi iartă acum toate Tot în această zi, pomenirea Sfintelor rnuceniţe femei Sofia şi Irina.
datoriile, şi-mi dăruieşte mila milostivirii Tale, ca cu, laude se Te slăvesc

Stih : Irinei şi Sofiei capetele tăindu-li-se arătat,
pe Tine neîncetat. Şi pe sluga ta cea credincioasă să o încununez astăzi Pe tine Cuvinte cel mai sus de înţelegere te-au văzut luminat.
cu cântări, pe luminătorul Eumenie, pe mai-marele scaunului Gortinei;
pe întărirea Bisericii, şi dumnezeiasca luminare a Cretei, care neîncetat Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Ariadna.
se roagă pentru noi toţi.
Stih : Despicându-se piatra, pe Ariadna a mântuit,
Căci Hristos Piatra vieții o a acoperit.
SINAXAR
Întru această lună în 18 zile, Preacuviosul Părintele nostru Eumenie, Aceasta s-a muncit pe vremea lui Adrian şi Antonin împăraţilor,
Episcopul Gortinei. roabă fiind oarecăruia anume Terpil, ce era marele cetăţii Promiseilor
Frigiei Salutariei. Şi pentru că n-a vrut să prăznuiască împreună la
Stih : Eumenie ochiul Gortinei cel blând, naşterea copilului domnului său, în capiştea idolilor, o a muncit foarte
A văzut ochiul Domnului cel prea blând.
rău cu zgârieturi de fier, şi o a lăsat. Şi de vreme, ce iar o căuta de la
A optsprezecea zi Eumenie a murit,
Cel cu suflet mare, al căruia duh de îngeri i s-a primit. domn să o prindă, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu să
o izbăvească, şi din dumnezeiasca voie crăpând piatra, s-a aflat ascunsă
Acest Eumenie din tinereţea vârstei alegând viaţa sihăstriei şi într-însa, şi iar s-a aşezat piatra cum a fost. Iar gonacii ei se stricară şi
pieriră toţi de îngerii calări ce s-au ivit cu suliţe.
petrecând cu multă nevoie, a dobândit smerenia cea desăvârşită. Drept
aceea i se încredinţă şi turma bisericii celei din Gortina. Acesta pe un
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Castor.
balaur groaznic ce a năvălit asupra lui, l-a ars cu făcliile de l-a omorât
de tot. Deci, de acolo mergând la Roma ca un înalt luminător, a luminat
Stih : Castor nu este fiară, ci un viteaz bărbat,
cu dumnezeieștile învăţături, spăimântând pe mulţi cu semne şi cu Carele către chinuri ca un stâlp de piatră s-a arătat.
minuni. Şi de acolo sosind la Tebaida şi fără voie, numaidecât a potolit
întristarea secetei. Deci, aflându-se acolo, şi-a dat sufletul său în
mâinile lui Dumnezeu. Iar după mutarea sa, Tebanii îi trimiseră trupul la
noi, Amin.
moşia şi la turma sa, la locul ce se cheamă Racsos, unde se află şi
cinstitul trup al lui Chiril. Cântarea a 7-a,
Irmos : Chipul cel de aur...

Biruind pe vrăjmaşul şi săvârşind călătoria cea bună, la adânci
bătrâneţe, te-ai mutat către părinţii tăi la lăcaşurile cele cereşti, luându-
Cu osârdia sufletului ai biruit cugetele cele aducătoare de
ţi sfârşitul în pământ străin.
stricăciune, şi întru vârsta adâncilor bătrâneţe, te-ai călătorit pentru
folosul credincioşilor, care te-au primit pe tine Părinte Eumenie, ca pe
un strălucitor al preoţiei şi cinstit învăţător. Neuitând bunătăţile tale Părinte, fiii Tebanilor, trimit cu cinste
sfinţitul tău sicriu, la patria şi la turma ta. A căruia întoarcere izvorăşte
Dar de minuni.
Roma îndestulându-se de bunătăţile tale Părinte, te-a silit a te trimite
şi la Tebaida ca un dar prea-dorit; unde; ajungând, îndată ai contenit Binecuvântăm pe Tatăl...
mâhnirea secetei cu săvârşirea sfintelor tale rugăciuni, Cuvioase.
Slavă...
Locul ce se numea Racsos, care mai-nainte avea trupul lui Chiril cel
cinstit şi mult chinuit, acoperă acum şi trupul tău asemenea înţelepte,
împreunându-vă pe amândoi ce aţi fost uniţi şi la gând şi la viață; pe
Hrănindu-te cu sânii postirii, ai sub laptele cel cinstit al înfrânării, şi
care vă are patria cea de sus în veci moştenitori.
ai ajuns la măsura vârstei, suindu-te la vârful bunătăţilor Părinte, şi cu
semne dumnezeieşti ai strălucit mai luminat decât soarele, celor ce erau Şi acum..., al Născătoarei :
cuprinşi de noaptea patimilor.
Ceata cea preasfinţită a Proorocilor, pe tine te propovăduiește cu
adevărat munte netăiat, toiag, şi uşă, prin care a trecut Cel Prea Înalt,
precum ştie, lăsându-te pe tine iar încuiată Preacurată Fecioară.
Făcutu-s-a pântecele tău lăcaş Luminii celei fără de materie, care cu
strălucirea dumnezeieştii cunoştinţe a pierdut nedumnezeirea, o Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Preacurată Fecioară a lui Dumnezeu mireasă; pe care lăudându-L
strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii
Cântarea a 8-a,
evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L
Irmos : Pe Cel ce S-a pogorât...
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul... Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită
înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare
Ca un Ierarh al lui Hristos te-ai suit Părinte minunat din putere în întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi
putere; unde cetele celor sfinţiţi slujesc cu frică preacinstitei Treimi, cu credincioşii, cu un gând întru laude Îl mărim.
toate cetele cereşti, preafericite Eumenie.
LUMINÂNDA
Conteneşte viforul cel de acum al patimilor, Fericite, îmblânzeşte pe Podobie : Femei ascultaţi...
Dumnezeu prin rugăciunile tale, opreşte pornirea ispitelor care ne

tirăneşte pe noi, şi cu urgia relelor ne împinge la adâncimea pierzării, Eumenie dumnezeiescule, care locuieşti împreună cu Arhanghelii, ca
pururea pomenite Eumenie. unul ce ai îndrăzneală multă către Hristos Ierarhe. La al căruia scaun
stai înainte acum cu slavă, adu-ţi aminte Sfinte, de cei ce săvârşesc
Slavă... pomenirea ta cea luminată, şi cu dragoste te cinstesc pe tine.
Preasfinţită pomenirea ta adună pe păstori, pe cuvioşi şi pe poporul Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
cel cu bunăcredinţă spre săvârşirea ei, aducând tuturor sfinţenie.

Luminează-ne pe noi dar cu razele darurilor tale, prealăudate Eumenie. Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii,
Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea
Şi acum..., al Născătoarei : lauda îngerilor, şi dracilor rană.
Porţi pe Cela ce poartă toate cu dumnezeiasca putere şi din sânii tăi LA STIHOAVNĂ
Preacurată hrăneşti pe Cela ce hrăneşte toată făptura. Mai presus de Stihirile, glasul al 2-lea.
gând este minunea şi de îngeri nepricepută, şi oamenilor înfricoşată,
care pururea împreună te laudă pe tine, şi cu dragoste te fericesc. Podobie : Casa Eufratului...
Irmosul : Văzând lemnul Crucii înălţându-se să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui

ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa. ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A NOUĂSPREZECEA
este.
Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont.
Cu apa cea făcătoare de viață, şi cu sângele Tău cel mântuitor LA VECERNIE

Cuvinte, luminat se împodobeşte Biserica, ca o mireasă, cântând slavă
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6:3 ale Praznicului, şi 3 ale Sfinţilor.
Crucii Tale.
Stihirile Praznicului, glasul al 8-lea:
pământului. Podobie : O, preamărită minune...
Suliţa dimpreună cu Crucea, piroanele şi celelalte, prin care a pătimit O preamărită minune ! Pomul cel de viață purtător, preasfânta Cruce,
trupul lui Hristos, cel purtător de viață, înălțându-le, să ne închinăm lor. la înălţime ridicată se arată astăzi. Mărescu-o toate marginile;
îngrozescu-se dracii toţi. O ce Dar pământenilor s-a dăruit ! Prin care
Slavă..., Şi acum..., asemenea. Hristoase, mântuieşte sufletele noastre, ca un Milostiv. De două ori.
Veniţi cu bucurie, toți să sărutăm lemnul cel mântuitor, pe care S-a O preaslăvită minune ! Că Crucea ce a purtat pe sine pe Cel
pironit Hristos mântuirea noastră. Preaînalt, ca un strugure plin de viață, se înalţă astăzi de pe pământ;
prin care la Dumnezeu toţi ne-am tras, şi moartea de tot s-a potopit. O
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul. preacinstite lemn ! Prin care ne împărtăşim celei din Eden, nemuritoarei
hrane, pe Hristos mărind.
O preaslăvită minune ! Lăţimea şi lungimea Crucii, cu a Cerului se

aseamănă, că cu dumnezeiescul Dar sfinţeşte toate. Întru aceasta
neamurile cele barbare se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor
se întăresc. O dumnezeiască scară ! Prin care ne-am suit la ceruri,
înălţând întru cântări pe Hristos Domnul. ca David cântare Ție aducând, şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul
pământului Dumnezeule, Crucea şi învierea; prin care ne-ai mântuit pe
Alte Stihiri ale Sfinţilor, glasul al 8-lea. noi, Bunule şi Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne, slavă Ție.
Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...

LA STIHOAVNĂ
Poftind să moşteneşti desfătarea cea veşnică, Mucenice Trofime, Stihirile, glasul al 6-lea.
ostenelile trupului ca o dezmierdare le-ai suferit, şi aşa te-ai mutat din Podobie : A treia zi ai înviat...
stricăciune, către nestricăciune, ca unul ce te-ai împodobit cu
mucenicia. Pentru aceea cere-ne tuturor, Fericite, de la Dumnezeu
Să ne închinăm locului unde au stătut picioarele lui Hristos, înălţând
mare milă.
pe cea de trei ori fericită Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului,
care a izvorât lumii învierea.
Savatie preamăritul, multe chinuri suferind, acum se odihneşte în
lăcaşurile cele cereşti cu bucurie, luându-şi răsplătirea nevoinţelor, şi în Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt
este.
cetele îngerilor numărându-se; prin rugăciunile lui, Hristoase dăruieşte
poporului Tău mare milă.
Omorându-ne patimile trupului şi ale duhului, noi cugetătorii de
Lepădându-se de sfatul celor nelegiuiţi, şi-a întărit gândul cu sfaturi Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălţa de pe pământ către odihna cea
cerească, cu înălţarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul
dumnezeieşti Dorimedont, şi cu vitejie a năvălit către ispitele chinurilor,
Hristos.
şi primind cunună de biruinţă, se desfătează acum întru împărăţia lui
Hristos, pururea rugându-se pentru noi.
pământului.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul al 8-lea.
Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca

Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, care zice :
coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credinţă se
Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi
închină dumnezeieştilor Lui patimi, şi Crucii şi Învierii.
Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se mântuieşte. Astăzi învierea
lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se veselesc, în chimvale Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.
Crucea Ta cea cu patru părţi, înălţându-se astăzi Hristoase Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte, şi cornul

credincioşilor împreună se înalţă, sfărâmând într-însa coarnele Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, căci pe
vrăjmaşului. Mare eşti Doamne şi minunat întru lucrurile Tale, slavă dânsul Te-ai pironit, Viaţa tuturor; raiul ai deschis Mântuitorule,
Ție. tâlharului celui ce cu credinţă a venit la Tine şi desfătării s-a
învrednicit, mărturisindu-se Ție : Pomeneşte-mă Doamne. Primeşte-ne
precum pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi îndurării Tale, nu
ne trece pe noi cu vederea.
Dumnezeu cel lăudat în Treime, pe treimea mucenicilor o a preamărit
: Pe Trofim, pe Savatie, şi pe Dorimedont; căci întru Dânsul crezând, au Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
surpat pe vrăjmaşul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule

Psalm 50.
miluieşte-ne pe noi.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 8. Şi al Sfinților pe 4.

LA UTRENIE
CANONUL Sfinţilor.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., iar
al praznicului.
Facere a lui Iosif.
Astăzi s-a plinit cuvântul Proorocilor, că iată ne închinăm la locul Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...
unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi lemnul mântuirii luând, am

scăpat de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiţi norii
Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni. cei întunecaţi ai sufletului meu. Luminaţi-mi gândul şi deschideţi-mi
buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiţilor Mucenici ai lui
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta
Hristos.
acum staţi înaintea nemuritorului Împărat, neîncetat făcând rugăciuni

Cu vitejia cugetelor aţi stătut împotriva celui cu cuget deşert, care vă pentru noi către Domnul.
silea pe voi mucenicilor, să daţi închinăciune Cuvioasă dumnezeilor
Slavă...
celor fără de simţire, şi prin multe chinuri v-aţi adus jertfă întreagă
Împăratului tuturor.
Șuviţându-vi-se trupurile în multe feluri şi cumplit întinzându-vă, şi
Slavă... dându-vă fiarelor, şi tot felul de chinuri suferind, nu v-aţi lepădat de
Hristos, prealăudaţilor ostaşi, Sfinţilor mari Mucenici.
Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotţiitorul, să surpaţi toată
puterea balaurului, cinstiţilor mari Mucenici, ostaşilor ai Treimii :
Savatie vrednicule de laudă, dumnezeiescule Dorimedonte şi Trofime
preafericite. Legile Stăpânului Celui ce S-a întrupat din tine, plecându-se vitejii
ostaşi, Preacurată Fecioară, au biruit pe cei fărădelege, avându-te pe
Şi acum..., al Născătoarei : tine întru ajutor, care mântuieşti sufletele noastre.
Irmosul :
Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, ceea ce eşti de Dumnezeu
dăruită, însăşi uşa luminii luminându-se, vitejii Mucenici au trecut
întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine. Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul
pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întăreşte,
Cântarea a 3-a, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.
Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...

CONDACUL şi Icosul praznicului.
Sedealna, glasul 1.
Cu socoteală foarte înţeleaptă, şi cu gând întărit aţi mers către ispita
chinurilor, chinuindu-vă cumplit, şi sfâşiindu-vă cu bătălie, şi rămânând Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...
neclintiţi şi cu cugetul nebiruiţi.
Răbdând bărbăteşte durerile chinurilor, aţi câştigat viața cea fără
Cu vărsările sângiurilor, vopsind preasfinţită porfiră, vitejilor ostaşi, durere dimpreună, Dorimedonte, şi Trofime, şi Savatie înţelepţilor.

Pentru aceasta Biserica lui Hristos prăznuind sfinţita voastră pomenire, dezbrăcarea trupului, v-aţi îmbrăcat cu dumnezeiasca nestricăciune,
dumnezeieşte se veseleşte. stând înainte pururea lângă Scaunul Treimii.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Fiind bătut pentru Hristos Mucenice Trofime, cu bucurie ai suferit
Podobie : Pe înţelepciunea... mulţimea durerilor, uitându-te la dumnezeieştile răsplătiri cele din
ceruri, şi la îndulcirea cea necheltuită; căreia te-ai învrednicit acum,
Mai mult decât razele soarelui strălucind voi, cu lumina cea săvârşindu-ţi nevoința, şi făcându-te îndulcire Stăpânului.
mucenicească, prealuminaţilor Mucenici, luminaţi toată lumea, şi
Slavă...
gonind de la mijloc negura înşelăciunii, străluciţi în toată lumea cu
lumina bunei credinţe. Pentru aceasta cu bună-cuviinţă fără de rătăcire
umblând pe calea bunei credinţe, ca întru lumina zilei prealăudaţilor Răbdând chinurile ca un viteaz Savatie, cu bucurie ţi-ai dat sufletul
biruitori rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşale, în mâinile lui Dumnezeu, şi bine te-ai odihnit în lăcaşurile cele cereşti,
celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. biruind pe cel ce ticăloşeşte s-a surpat de acolo, şi primind darurile
biruinţei.
Cinstita Elena scos-a Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă,

şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalţe în Ca pe un palat curat împărătesc, chemându-te pe tine întru ajutor,
Biserică, şi ca un sceptru o aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea adunarea cea cu numărul de trei Mucenici, Preacurată Fecioară,
strigă către fiul său : Întinde-ţi stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea lăcaşurile dracilor până la pământ le-a surpat, şi s-a mutat la lăcaşul
care se arată tuturor, tărie ţie înţelepte şi biruinţă, şi cu Darul învaţă măririi cel de sus, cinstindu-te pe tine cu laude totdeauna.
neamurile să se închine Crucii şi patimilor lui Hristos.
Cântarea a 5-a,
Cântarea a 4-a,
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
Irmos : Tu-mi eşti tăria mea Doamne...

Depărtându-vă de prieteşugul trupului, prealăudaţilor, prin multe şi
Luminându-vă mucenicilor cu răbdarea chinurilor, v-aţi spânzurat pe mari dureri v-aţi unit cu Dumnezeu cel prea îndurător, Care v-a iubit pe
lemn, şi cu unghii de fier şuviţându-vi-se coastele măriţilor, prin
voi pentru milostivirea Sa, şi cu patimile Sale a omorât patimile voastre. Trofime, mirosuri de bune miresme ai primit de la dragostea lui Hristos.
Slavă...
Cărările tale Mucenice Trofime, s-au îndreptat cu mucenicia către
căile cele înţelepte, cu care înfrumuseţându-te, şi ţintuindu-te cu
încălţăminte de fier, ai sfărâmat capul şi boldurile lui Veliar.
Ca unul ce te-ai făcut sfetnic îndreptărilor lui Hristos, de tot te-ai
lepădat de sfaturile vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, Mucenice
Slavă... Dorimedonte, şi pe sineţi te-ai supus chinurilor.
Ritoriceşte grăind cele dumnezeieşti Trofime mult chinuitule, ai
ruşinat pe tirani, şi cu sângiurile tale sfinţind pământul, acum cu bucurie
te desfătezi în rai, cerându-ne nouă mântuire.
Cu puterile care se trimite-au de la tine Hristoase întărindu-se
pătimitorii, după lege s-au nevoit, lăudând pe Preacurată Maica Ta,
Şi acum..., al Născătoarei : care negrăit Te-a născut pe Tine.
Irmosul :
Ostaşii cei tari, chemând spre ajutor pe preasfânta Fecioară, pe cea
de Dumnezeu dăruită şi cu totul fără prihană, au trecut cu cuget
nemişcat mulţimea chinurilor, şi valurile cele rele.
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă
ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi
Cântarea a 6-a, mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Irmos : Curățeşte-mă Mântuitorule... CONDACUL Sfinţilor, glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...

Prin ocârmuirea Duhului luptătorii cei vrednici de laudă, cu linişte au
plutit luciul chinurilor, şi cu sfinţenie s-au liniştit către limanul mântuirii
cel fără de valuri.
Ca unul ce eşti întărire nevoitorilor, şi reazem al bunei credinţe,
Biserica cinsteşte şi laudă nevoinţa ta cea luminată pururea pomenite,
pătimitorule viteazule mărite Trofime, dimpreună cu cei ce s-au nevoit
Văzându-ţi membrele risipite pe pământ, şi primind oţet pe nările tale
cu tine, Fericite, cere milostivire celor ce te laudă pe tine, ca unul ce

eşti nebiruit. noi, Amin.
ICOS Cântarea a 7-a,
Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...

De nevoinţele Sfinţilor Mucenici, s-au mirat puterile cerurilor ! Căci
fiind îmbrăcaţi cu trup muritor, au biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup,
Împodobindu-te desăvârşit prin plecările cele către Dumnezeu, şi
întărindu-se cu puterea Crucii. Pentru aceea se vor ferici în veci,
arzându-te, Fericite, cu frigări înfocate, şi coastele şuviţându-ţi-se fără
cerând iertare greşalelor pentru noi toţi; căci ei se cinstesc ca nişte
de milă, o Dorimedonte, cu tărie ai răbdat.
nebiruiţi.
SINAXAR Dorind a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită, ţi s-au orbit ochii
cu fier ars, Trofime, şi cu mulțumire strigai Domnului : Bine este
Întru această lună în 19 zile, Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Dorimedont.
Slavă...
Stih : Trofim şi Dorimedont, un lucru adiind,

Asemenea şi un sfârşit vieţii prin sabie s-au arătat primind. Fiind aprinşi de dragostea cinstitei Treimi, câte trei aţi săvârşit acele
Savatie cu fiare ascuţite s-a şuviţat,
Şi ca un Mucenic la odihna cea dumnezeiască a alergat. prea-mari nevoinţe, şi acum vă veseliţi cu mulţimea puterilor cereşti; cu
A nouăsprezecea zi pe Trofim au tăiat împreună, care împreună aduceţi-vă aminte de noi, cerşindu-ne dea-pururea
Şi tovarăşii lui cei chinuiţi care au câştigat cunună.
dezlegare de păcate.
Aceştia au fost pe vremea împărăţiei lui Prob, dintre care Savatie Şi acum..., al Născătoarei :
stând înaintea guvernatorului la Antiohia, şi bătându-l foarte rău, l-a

băgat în temniţă, şi astfel și-a dat sufletul în chinuiri. Iar pe Trofim Fiind Stăpână mai curată decât toată zidirea, ai născut pe Cuvântul,
încălţându-l cu încălţăminte de fier, şi urgisit, a fost dus la Synad, şi Cel ce negrăit S-a întrupat de tine; pe care iubindu-L vitejii Mucenici,
suferind multe munci împreună cu Dorimedont, li s-au tăiat capetele. au răbdat focul chinurilor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe Cântarea a 8-a,
Irmos : De şapte ori cuptorul... Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm ...
Cu trupurile despuiate luptându-vă împotriva chinurilor, aţi primit De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte,
podoaba nestricăciunii, cu ruşine veşnică îmbrăcând pe vrăjmaşul, şi cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună
mutându-vă către odihna cea dumnezeiească, purtând cununi strigaţi : mântuiţi, făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl
Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Urmând patimilor lui Hristos mucenicilor, legaţi aţi fost de lemne, şi
cu cuget viteaz aţi suferit chinurile, şi în pâraiele sângiurilor voastre, Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...
înecând cetele dracilor cele prea-viclene, dumnezeieşte cântaţi : Preoţi
binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. Cu puterea Ziditorului tuturor, aţi înfrânat pornirile fiarelor, şi aţi
rămas nevătămaţi de dânsele mucenicilor, minunându-se toţi de
răbdarea voastră cea neclintită; drept aceea unindu-vă cu cetele
mucenicilor, rugaţi-vă pentru noi pururea.
Să se laude Trofim, să se mărească Savatie, şi să se cinstească
Dorimedont astăzi, stâlpii cei nemişcaţi, turnurile cele de paza
Ca nişte jertfe v-aţi adus la masa cea tainică, fiind tăiaţi de sabie,
credincioşilor, luceferii Bisericii cei strălucitori, care dumnezeieşte o
prealăudaţilor. Şi acum vă sălăşluiţi cu bucurie în lăcaşurile celor întâi
luminează pe dânsa, cu razele nevoințelor sale celor prea mari, întru toți
născuţi, văzând slava lui Dumnezeu, şi luându-vă rodurile ostenelilor
vecii.
voastre, şi darurile nevoinţei.
Veniţi credincioşilor să ne adunăm întru o unire, ca să mărim acum
Ca pe un prunc tânăr ai născut Preacurată Fecioară, pe Hristos pe Dorimedont, şi pe Savatie, şi pe lăudatul Trofim, pe mărturisitorii cei
Dumnezeul nostru, care se înţelege de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul; pe tari ai adevărului, pe strugurii cei din via cea înţelegătoare, din care se
care cu osârdie mărturisindu-L vitejii Mucenici, bărbăteşte se nevoiesc; stoarce vinul veseliei celei adevărate, cu dumnezeiescul Dar.
cu care împreună cu credinţă te fericesc pe tine preasfântă, toate
Slavă...
neamurile, şi toate limbile întru toţi vecii.

Astăzi răsărind pomenirea cea întrutot prăznuitoare a înţelepţilor Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii,
nevoitori, cu adevărat mai mult decât razele soarelui, luminează pe toţi, Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea
depărtând întunericul patimilor, şi norii lenevirii. Cu ale cărora lauda îngerilor şi dracilor rană.
rugăciuni, Cuvinte, dăruieşte-ne tuturor milele Tale.
LA STIHOAVNĂ
Soarele cel cu adevărat neapus, care a răsărit din coapsele tale Podobie : Casa Eufratutui...
Fecioară, păzindu-te pe tine întru feciorie, cu laudă a luminat pe

nevoitorii, care s-au nevoit ca nişte viteji pentru Dânsul. Cu care Înălţându-se lemnul Crucii Tale, Mântuitorul nostru, ridică pricina
împreună roagă-L pe El, să se milostivească spre noi, cei ce cu credinţă păcatului, cea aducătoare de stricăciune, şi pe toate le luminează.
te mărim pe tine.
este.
Irmosul :
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au Crucea lui Hristos cea sfântă înălţându-se, dă neamului omenesc,
minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s- pierzare de cele rele, şi câştigare de cele bune.
Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim. pământului.
LUMINÂNDA
Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui
Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.
Cela ce ai împodobit Cerul cu stele ca un Dumnezeu, şi prin Sfinţii
Tăi luminezi tot pământul, Ziditorule al tuturor, : mântuieşte pe cei ce Slavă..., Şi acum..., asemenea.
Te laudă.
Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Veniţi cu bucurie, să sărutăm cu toţii, lemnul cel mântuitor, pe care
S-a răstignit Hristos, mântuirea noastră. Fecioara şi dumnezeiasca Ta Maică, m-ai făcut nemuritor, şi m-ai tras
către viață, şi către desfătarea cea fără de sfârşit, către care duci pe toţi
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul. cei ce Te laudă pe Tine Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, dăruind
credincioşilor împăraţi dumnezeiască Crucea Ta Stăpâne, armă tare în
războaie.
Străluceşte-ne nouă lumină neapropiată, căci toţi suntem lucrul

mâinilor Tale Hristoase Dumnezeule, și cu armă încununează pe
binecredincioşii împăraţi; dându-le lor Crucea Ta, zid şi ocrotire şi tărie,
ÎN ACEASTĂ LUNA şi avuţie nerăpită, şi biruinţă împotriva vrăjmaşilor; preaînalte
ZIUA A DOUĂZECEA Mântuitorule, Cela ce Te-ai zămislit în pântecele cel nestricat al
dumnezeieştii Maicii Tale.
Sfântul Marele Mucenic Eustatie, şi cei împreună cu dânsul.
Alte Stihiri ale Sfinţilor, glasul al 4-lea.
LA VECERNIE Podobie : Dat-ai semn...
La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului, şi 3 ale slinţllor.

Chemarea ta este de sus, iar nu de la oameni Eustatie, căci însuşi
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea: Hristos Iubitorul de oameni ţi s-a arătat ţie, şi te-a vânat în mrejele
credinţei, Fericite, şi cu botezul Său curăţindu-ţi păcatele, ţi-a dat ţie
Podobie: Când de pe lemn...
Stăpânul răbdare întru ispita vieţii, şi vestit biruitor te-a arătat.
Șarpe de aramă a înălţat pe stâlp odinioară Moise, văzătorul de

Dumnezeu, spre uciderea şerpilor care muşcau. Iar Tu însuţi cu totul Fără de cârteală ai răbdat în tinereţe nevoinţa bunătăţii Eustatie,
Te-ai înălţat pe lemn Mântuitorul meu, înviind pe toți, cu dumnezeiasca lipsindu-te de fiii tăi şi de soţia ta, suferind robia cu îngăduială, şi
şi purtătoarea de viață Crucea Ta; care acum înălţându-se, arde taberele răbdând slujba cea de necinste. Dar bărbăţia ta cea din războaie
dracilor, şi răstoarnă neamurile şi semeţiile barbarilor. preafericite, te-a arătat tuturor preaiubit, şi te-a întors iarăşi luminat.
Tu îmbrăcându-te cu stricăciunea şi omorârea mea Mântuitorule, din Adusu-te-ai lui Dumnezeu prin foc, ca o dumnezeiască tămâie foarte
cu miros bun, şi ardere-de-tot veselitoare, jertfă bineprimită, şi prinos Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
viu şi desăvârşit, jertfindu-te cu toată casa ta. Pentru aceasta acum te-a
primit pe tine dimpreună cu ai tăi Eustatie, sălăşluirea cea cerească, şi Crucea se înalţă şi dracii se izgonesc, tâlharului se deschide uşa
cetele Sfinţilor. Edenului, moartea s-a omorât şi s-a pierdut arătat; Hristos se măreşte,
blestemul se dezleagă, pentru care se bucură toţi pământenii.
Slavă..., al Sfinţilor, glasul al 2-lea.
A lui Efrem Carias.
este.
Al doilea Iov Eustatie, cu viaţa sa a pus înaintea noastră nevoinţele şi Veniţi toţi iubitorii de Dumnezeu, Crucea cea cinstită văzându-o
cununile, şi pe sineşi însuşi pildă de răbdare spre îndemnarea noastră înălţată, toţi să o mărim, şi slavă să dăm singur Mântuitorului şi
către bunătăţi, întrecând cu adevărat pe Iov întru bunătate, ca unul ce a Dumnezeu, strigând : Cel ce Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, nu ne
suferit împreună cu soţia sa şi cu fiii lui, mucenicia, cel ce este lepăda pe noi cei ce ne rugăm Ție.
credincios întru viață, şi neclintit întru ispite, şi întru nevoinţe biruitor;
pe care să-l punem rugător către Hristos, ca să dăruiască sufletelor Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul
noastre luminare, şi curăţire de păcate. pământului.
Şi acum..., al praznicului, asemenea. Moise dedemult, a prefăcut îndulcind amărăciunea apei lui Israil,
chipul Crucii însemnând. Iar noi toţi credincioşii, pe aceasta cu taină
Dumnezeiască comoara cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului închipuindu-o, în inimile noastre ale fiecăruia, ne păzim cu puterea ei.
de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea
împotriva vrăjmaşilor arătat închipuindu-o; de care cu credinţă Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.
bucurându-se, şi din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus

A lui Efrem Carias.
înălţându-se, cu sârguinţă o a scos din sânurile pământului, spre
mântuirea lumii, şi scăparea sufletelor noastre.
Diamantule cu sufletul, cum te vom lăuda după vrednicie pe tine ?
LA STIHOAVNĂ Căci ai covârşit slăbiciunea firii, şi lipsindu-te de avuţii şi de fii, şi de
soţie, nicicum nu ai cârtit, ci ai strigat fericitul acela şi pururea
Stihirile, glasul 1.
pomenitul glas al lui Iov : Domnul a dat, Domnul a luat, precum a părut
Domnului, aşa s-a şi făcut. Dar Dumnezeu pe care l-ai iubit, şi de care După întâia Catismă, Sedealna sfâutului glasul al 8-lea.
cu fierbinţeală ai dorit, iarăşi ţi-a dăruit ţie pe iubiţii tăi fii, purtându-ţi
Podobie : Înviat-ai din morţi...
de grijă mai înainte, ca să se facă împreună cu tine Mucenici. Cu care
împreună ţi-ai şi împlinit fericitul sfârşit prin multe chinuri. Ci luându-i
În mijlocul Edenului lemnul a adus moarte, iar în mijlocul a tot
şi pe dânşii rugători cu tine Eustatie mult răbdătorule, roagă-te să ne
pământul a răsărit lemnul, viața. Căci din lemnul cel dintâi mâncând, de
mântuim noi de fărădelegile noastre.
unde eram nemuritori, ne-am făcut muritori. Iar cel de al doilea ne-a
Şi acum..., a praznicului, asemnea. îndestulat de nestricăciune. Căci prin Cruce mântuieşte Dumnezeu
neamul omenesc.
Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pe Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
dânsa cu dragoste, şi câştigă tămăduiri de toată boala sufletească şi
trupească. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică. Cu frică pentru După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie, pentru mântuirea care o dă

lumii, Cela ce S-a pironit pe dânsa Hristos Domnul, care are mare milă.
Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi chipul Crucii, mâinile
Troparul Sfinţilor, glasul al 4-lea.
întinzându-şi cruciş, atunci a stătut soarele până ce a surpat pe
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii vrăjmaşii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe
Cruce văzându-te pe Tine, Cela ce ai stricat stăpânirea morţii, şi toată
au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe
lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.
chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase
îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre,
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta,
Hristoase Dumnezeule.
CANOANELE
Al praznicului cu Irmosul pe 6, şi al Sfinţilor pe 6,

LA UTRENIE
CANONUL Sfinţilor.
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinţilor; Şi acum..., iar
al praznicului.


Răbdat-ai cu tărie, Mărite, întreitele valuri ale supărărilor Mucenice
Irmos : Adâncul Mării Roşii... al lui Hristos Eustatie, lipsindu-te de fiii tăi, şi de soţie.
Zburdările patimilor mele potolindu-le, prin rugăciunile tale Mântuindu-se de Dumnezeu fiii tăi, de la răpirea fiarelor, Mucenice
Mucenice al lui Hristos, învredniceşte-mă, a lăuda sfânta prăznuire a al lui Hristos Eustatie, au biruit pe fiarele cele înţelegătoare.
nevoinţelor tale preafericite.
Slavă...
Chemarea ta nu s-a făcut de la oameni prea-alesule; ci din Cer te-a

chemat pe tine Hristos, ca mai-nainte pe Pavel, arătându-ţi-se ţie ca un Trecând marea vieţii cea cu supărări, Mărite, ţi-ai păzit chipul cel
cerb, şi scăpându-te de fiarele cele otrăvite. dumnezeiesc al sufletului nevătămat.
Fiind plin de înţelepciunea cea de sus Mucenice, cu toată buna- Veniţi credincioşilor să lăudăm cu cântări de bucurie, pe cinstitul
credinţă ai ales mai de cinste desfătarea cerurilor, decât averea, şi decât lăcaş al fecioriei, și al curăţiei.
dezmierdarea cea pieritoare, încununându-te cu toată casa ta prin
mucenicie. Irmosul :
Şi acum..., al Născătoarei : Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea

mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Aflându-te pe tine mai curată decât toată zidirea, Ziditorul şi
Dumnezeul tuturor, bine a voit a se întrupa din tine Preacurată, voind CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
mai-nainte să prefacă iarăşi pe om.

Sedealna, glasul al 8-lea.
Cântarea a 3-a, Podobie : Pe înţelepciunea...
Irmos : Veselească-se de tine Hristoase...

Între coarnele dobitocului văzând chipul Crucii, şi întru aceasta
icoana lui Iisus, spăimântându-te de vedenie ai căzut la pământ, şi cu

toată casa ai venit la dumnezeiescul botez, şi sărăcind, ca al doilea Iov Cu putere dumnezeiască mântuindu-se soţia ta din tirania
te-ai arătat. Deci întărindu-te împreună cu soţia şi cu fiii, ai strigat, vrăjmaşului, şi-a păzit ale curăţiei, strigând : Slavă puterii Tale,
Domnul a dat şi Domnul a luat, Eustatie stratilate ! Roagă-te lui Hristos Doamne.
Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea ta.
Ispitindu-te în multe feluri, te-ai cercat Mucenice a lui Hristos
Slavă..., altă Sedealnă, asemenea. Eustatie, şi ai alergat la lupta muceniciei, strigând Stăpânului tău : Slavă
puterii Tale, Doamne.
Vitejind întru ispitele viețuirii, şi cu ostenelile răbdării strălucindu-te

Slavă...
pentru buna-credinţă, nou Iov te-ai făcut Mucenice prealăudate. Căci
pătimind lipsirea celor veselitoare ale vieţii, ai mulțumit lui Dumnezeu
dimpreună cu soţia şi cu fiii tăi. Drept aceea sfârşitul nevoinţelor tale,
Povăţuindu-te de porunca Stăpânului, te-ai arătat împodobit cu
sângele muceniciilor, pururea pomenite Eustatie mărite, împreună cu
biruitorule Eustatie, l-ai încununat cu vărsarea sângelui pentru Hristos,
soţia şi cu fiii tăi.
Căruia roagă-te să dăruiască iertare greşalelor noastre, celor ce cu
dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Neispitită de nuntă ai născut Fecioară, şi după naştere te-ai arătat
Cinstita Elena aflând Crucea Mântuitorului ascunsă în pământ, o a iarăşi feciorind. Pentru aceea prin glasuri netăcute cu credinţă strigăm
ţie Stăpână, bucură-te.
luat; şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalțe în
Biserică; şi ca un Sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceasta
Cântarea a 5-a,
strigă către fiul său : Întinde-ți stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea,
care se arată tuturor, tărie ţie înţelepte şi biruinţă, şi cu Darul învaţă Irmos : Tu Doamne lumina mea...
neamurile să se închine Crucii, şi patimilor lui Hristos.

Tu Eustatie te-ai arătat asemenea cu Iov, petrecându-ţi viaţa fără de
Cântarea a 4-a,
prihană, şi cu bunăcredinţă, şi cu îndelungă-răbdare.
Irmos : Văzându-te Biserica...

Slavă... uşă care porţi pe Soarele dreptăţii.
Cine va putea a te ferici Eustatie, şi a număra durerile inimii tale, Irmosul :
care ai suferit Mucenice, lipsindu-te de soţia ta şi de fiii tăi.

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de
Şi acum..., al Născătoarei : sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din
coasta Ta.
O Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe preabunul Cuvânt, care
îmbunătăţește pe toţi, tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu.
Podobie : Cele de sus căutând...
Cântarea a 6-a,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas... Aievea râvnind patimilor lui Hristos, şi cu credinţă bând paharul Lui,
te-ai făcut părtaş, şi împreună moştean măririi Lui, Eustatie, de la însuşi
Iubit-ai, Mărite, pe Hristos, care ţi S-a arătat, şi te-ai unit Lui cu Dumnezeul tuturor, luând dintru înălţime dumnezeiasca iertare.
dragoste. Deci te-ai arătat Mucenic împodobit cu porfira sângiurilor
ICOS
tale.
Slavă... Cântare dăruieşte-mi Dumnezeul meu, ca să laud şi să spun acum

nevoinţele purtătorului Tău de chinuri Doamne, ca cu bună tocmire să
Alergat-ai urmând dumnezeieştilor urme ale lui Hristos, şi te-ai arătat laud pe viteazul întru nevoinţe Eustatie, care s-a făcut biruitor pururea
cu totul părtaş patimilor Lui şi împărăţiei Sale, încununându-te întru războaiele vrăjmaşilor, pe marele întru buna credinţă, şi care
Mucenice, cu toată casa ta. străluceşte în ceata mucenicilor; cu care cântă Ție neîncetat, dimpreună
cu îngerii preaînţeleptul, luând de la înălţime dumnezeiască iertare.
SINAXAR
Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil Fecioară fără prihană,
strigăm : Bucură-te ceea ce singură eşti Maică binecuvântată, bucură-te Întru aceasta lună în 20 de zile, pomenirea Sfântului marelui
Mucenic Eustatie şi Teopisti soția lui, şi doi fii ai lor, Agapie şi Teopist.
întrecea pe alţii nu numai cu postul şi cu privegherile şi cu rugăciunile,

Stih : Boul de aramă arde pe Eustatie cu toată casa lui, încă şi cu toată smerita cugetare şi dragostea. Deci aflând de dânşii
Şi tu cuvinte al lui Dumnezeu îl mântuieşti cu tot neamul lui.
La douăzeci de zile au ars Eustatie împreună,
Episcopul Efesului, şi trăgându-i la sine, pe Ipatie îl hirotoni Episcop,
Şi de la Cer au câştigat cunună. iar pe Andrei Presbiter. Şi aflând de dânşii acel hulitor de Sfinţi, Leon
împărat, trimis-a de i-au chemat şi i-a băgat în temniţă, trăgându-i. Şi
Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, a fost stratilat peste oşti la bătându-i. După aceea porunci de le despuiară capetele de piele şi
Roma, pe vremea împăratului Traian. El se numea Placid, iar femeia sfintele icoane cele de mult preţ pe capetele lor le-a ars, care erau
lui, Tatiana. Era om foarte bogat, şi era foarte milostiv spre săraci. Deci multe, şi ungându-le bărbile cu smoală i-a purtat prin mijlocul oraşului,
fiind el elin; şi fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb şi începu a-l şi i-a junghiat în părţile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.
goni, şi apropiindu-l să-l ajungă, văzu între coarnele lui cinstita Cruce a
lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele, şi pe dânsa chipul lui Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Artemidor şi Talu.
Hristos, şi veni glas de la Cruce zicând : O Placido ! pentru ce mă
Stih : Pe Artemidor şi pe Talu sabia i-au tăiat,
goneşti ? Că eu sunt Hristos. Deci de atunci s-a botezat, şi atât i-a dat Căci Artemidei ucigătoarei de străini nu s-au închinat.
război ucigaşul de oameni diavolul, cât şi-a pierdut şi averea şi pe
femeia s-a o văzu robită, şi pe copiii lui răpiţi de fiare sălbatice, şi pe Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie
sineşi la mare sărăcie. După aceea iarăşi a aflat şi pe femeie şi pe copii. Episcopul Ciprului.
Şi l-a cercat de la împăratul de şi-a luat cinstea cea dintâi, cu care
silindu-l mai apoi ca să facă jertfă la idoli, şi nevrând a se supune, îl Stih : De viaţa cea trecătoare Meletie nu s-a grijit,
băgară într-un bou de aramă înfocat, şi îşi primi sfârşitul. Pentru aceea cum că iubea al său sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri şi Tot în această zi, pomenirea celui întru Mărturisitori marelui Ioan
mărturisitorilor, Ipatie Episcopul şi Andrei Preotul. egipteanul.
Stih : Pe Ipatie pentru preacinstitele chipuri ale icoanelor, Acestuia îndrăznire şi cutezare neputând răbda păgânul Maximian,
Împreună cu Andrei îi junghie bărbaţii sângiurilor.
poruncind îl omorî cu alţi patruzeci.
Aceştia fiind din Libia, de copii mici au mers la şcoală. Deci Ipatie Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ilarion criteanul ce a
iubi călugăria, iar Andrei se făcu sfinţit propovăduitor al Bisericii; însă mărturisit în Constantinopol la anul o mie opt sute patru, săvărşindu-se

prin sabie. legile firii, şi cu cuvântul credinţei, ca pe nişte iubitori de buna-credinţă

acum toţi să-i lăudăm şi cu credinţă să cântăm : Binecuvântaţi toate
Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte şi ne mântuieşte, Amin. lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 7-a, Din pronia cea de sus fiind despărţiţi înţelepţilor, frumos v-aţi
împreunat cinstiţilor; şi vopsind cu sângiurile voastre porfira cea de
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii...
mire, v-aţi sârguit a intra în cămara cea cerească, strigând : Toate
lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Mucenicii lui Hristos, ca într-un cuptor fiind închişi înlăuntru boului
celui de aramă, care era ars, cu mulțumită strigau : Bine eşti cuvântat în Binecuvântăm pe Tatăl...
Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă...
Roada pântecelui tău, şi pe soţia ta, cu bunăcredinţă bucurându-te i-
ai adus lui Dumnezeu fericite Eustatie, făcându-i părtaşi chinuirii, pe
cei uniţi din fire, cântând lui Hristos : Binecuvântaţi toate lucrurile
Ca unii ce eraţi uniţi cu legătura prieteşugului şi a firii, prealăudaţilor
Domnului pe Domnul.
Mucenici, o răbdare aţi suferit întru nevoinţe, strigând : Bine eşti
cuvântat Dumnezeule şi Doamne. Şi acum..., al Născătoarei :
Toiag din rădăcina lui Iessei eşti Fecioară, ca pe o floare odrăslind pe
Atotputernicul Domnul, care bine ne-a miresmat pe noi, împreună cu
Numai tu eşti din veacuri cu adevărat mai înaltă decât dumnezeieştile
toţi cei ce strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
puteri cele cereşti, căci ai născut pe Ziditorul lor netâlcuit, Născătoare
de Dumnezeu Preacurată Stăpână. Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Cântarea a 8-a,
Irmos : Mâinile întinzându-şi... încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii
Pe ceata mucenicilor celor adevăraţi, care este adunată luminat cu
Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firele cele osebite.
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată... Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te
mărim.
Apropiindu-te de lumina Treimii cu bucurie, acum te veseleşti cu
LUMINÂNDA
căpeteniile oştilor celor îngereşti, Mucenice Eustatie. Cu care împreună
roagă-te neîncetat, să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine. Podobie : Cu Duhul înainte stând...
Pentru nevoinţele tale cele de pe pământ, şi nevoile cele de multe Eustatie fericite, părăsind dulceţile lumii, împreună cu cugetătorii de
feluri, ai primit acum veselia cea din ceruri dimpreună cu drepţii; pe Dumnezeu fiii tăi, şi cu preafericită soţia ta, ai dobândit mărirea cea
care învredniceşte-ne să o dobândim şi noi, cei ce te lăudăm pe tine, nemuritoare, şi viața cea fără de sfârşit, pentru aceasta cu dragoste
Mărite. prăznuim pomenirea ta cea sfinţită şi dumnezeiască.
Slavă... Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.
Irmosul : Ucenicii văzându-te...

Prin osârdie cu totul mă aduc pe mine ţie Mucenice Eustatie, ca să te
câştig pe tine pricinuitor mântuirii celei dumnezeieşti, şi părtinitor către
Nădăjduindu-ne noi întru tine Născătoare de Dumnezeu, pe văzuţii şi
Stăpânul, Cel ce poate mântui de toată primejdia.
nevăzuţii vrăjmaşi îi biruim desăvârşit, purtând la noi Crucea Fiului tău,
armă şi semn de biruinţă, pavăză, sabie şi suliţă, şi săgeată împotriva lui
veliar.
Pe tine ceea ce fără ispită de bărbat, ai născut pe Dătătorul de viață

LA LAUDE
şi Mântuitorul, toţi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de
Dumnezeu, neîncetat te rugăm, ca prin rugăciunile tale Maică Fecioară, Stihirile pe 4, glasul al 4-lea, singur glasul.
să ne mântuim de toată nevoia.
Ale lui Andrei Pirul
Irmosul :
dimpreună cu soţia ta şi cu fiii, preafericite Eustatie. Pentru aceea te

Cine nu-ţi va ferici preafericită viaţa ta, Eustatie ? Căci vitejeşte ai rugăm : Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.
răbdat pornirile vrăjmaşului celui începător de răutate. Că nu ai cârtit

de lipsirea soţiei şi a fiilor tăi, ci strigai cu glasul cel de mulțumire al lui
Iov : Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol voi şi merge către A aceluiaşi.
însuşi Ziditorul, şi Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.
Glasul al 6-lea :
Amalic surpând l-a biruit, şi David Psalmistul strigând, a poruncit să se
închine aşternutului picioarelor tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase
Fiind lăcaş Celui născut din Maria cea nestricată, şi aflându-te
Dumnezeule, astăzi noi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice
pururea în lumina cea fără de materie, îmbunează-ne şi nouă pe
lăudându-te pe tine, Cela ce ai voit a Te pironi pe dânsa, şi strigăm
Treimea cea nezidită, Mucenice Eustatie.
către Tine : Doamne dimpreună cu tâlharul învredniceşte-ne şi pe noi
împărăţiei Tale.
Glasul al 8-lea :
LA STIHOAVNĂ
Intrând în norul cel neapus, şi unindu-te cu Soarele dreptăţii, ai
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
cugetat cu gândul, Chipul cel ce de la înălţime dumnezeieşte ţi s-a
arătat prin dobitoc; şi te-ai făcut chip însufleţit preafericite Eustatie. Podobie : Casa Eufratului...
Pentru aceea luminându-te cu lucrarea cea din Duh şi din apă, şi
spălându-te cu sângele cel mucenicesc, te-ai învrednicit a dănţui cu Văzând lemnul Crucii înălţându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu,
cereştile adunări ale îngerilor. Întru care uneşte-ne şi pe noi, cu
Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
Mântuitorul Hristos şi Domnul nostru.
Slavă... glasul al 8-lea. este.
A lui Ghermano.
Cu apa cea Dumnezeiască, şi cu sângele Tău Cuvinte, luminat se
Arătându-ţi-se ţie Mântuitorul nostru închipuit prin cerb, şi lepădând împodobeşte Biserica, ca o mireasă, cântând : Slavă Crucii Tale.
căpetenia oştirii împărăţiei celei de jos, acum dănţuieşti cu cei de sus

Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul Prochimenul, glasul al 4-lea : Sfinţilor celor de pe pământul lui... Stih : Mai înainte am văzut pe
pământului. Domnul... Apostolul către Efeseni : Fraţilor întăriți-vă în Domnul... Aliluia, glasul al 4-lea :
Strigat-au drepţii... Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul păziţi-vă de oameni... CHINONICUL
: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul...
Semnul Crucii tale înălţându-se, Mântuitorul meu, ridică pricina
păcatului, cea aducătoare de stricăciune, şi toate le luminează.
Asemenea ca şi Pavel chemarea nu de la oameni luând Mucenice

Eustatie, şi crescând întru Dumnezeu, cu nădejdea Crucii, vitejeşte ai ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ruşinat stăpânia tiranilor, şi cumplirea chinurilor. Pentru aceea stând ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA
împotriva păcatului până la sânge ai biruit pe vrăjmaşii cei nevăzuţi; ci
te roagă acum neîncetat Împăratului şi Dumnezeu, ca să dăruiască lumii
Sfântul Apostol Codrat cel din Magnesia.
pace, şi sufletelor noastre mare milă.
SĂ SE ŞTIE: Slujba Sfântului Apostol Codrat se cântă în 22 de zile ale acestei luni,
Şi acum..., a praznicului, asemenea. împreună cu a Sfântului Mucenic Foca. Tot în această zi, se odovăieşte praznicul cinstitei
Cruci, şi se cântă toate ale praznicului seara şi dimineaţa, afară de Paremii, de Litie, Polieleu şi
de Antifoanele liturghiei.
Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, care zice :
Vedea-veţi viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi SINAXAR
Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea
lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale Întru această lună în 21 de zile, Sfântul Apostol Codrat.
ca David cântare Ție aducând şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul
pământului Dumnezeule, Crucea şi învierea. Prin care ne-ai mântuit, pe Stih : Nicicum n-a vrut să dea cinste pietrelor Codrat,
noi Bunule şi Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne slavă Ție. Iar cei fără de minte pe el cu pietre l-au împroşcat.
La douăzeci şi una a aflat,
Cununa Apostolul Codrat.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.
LA LITURGHIE Acesta fiind om vechi şi mult ştiut a predicat Cuvântul Domnului în

Fericirile praznicului Cântarea a 8-a, pe 4. Şi din Canonul Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Atena şi în Magnesia, şi luminând pe mulţi cu învăţăturile dogmelor i-a
adus la lumina cunoştinţei lui Dumnezeu. Drept aceea îl alungară către Dumnezeu, atunci se va apropia mântuirea. Atuncea vor vedea
persecutorii de la turma sa din Atena şi întâi fu împroşcat cu pietre, şi în Ierusalimul stricat până în temelie, şi vor veni către dânsul toate limbile
foc ispitit, şi cu alte munci. Iar mai pe urmă a primit cununa muceniciei ca să se închine Domnului. Şi vor clădi pietrele lui spre apusul soarelui.
pe vremea împărăţiei lui Eliu Adrian. Şi acolo va fi închinăciunea unsului, căci Ierusalimul s-a dat spre
pustiirea fiarelor sălbatice. Şi atunci va veni sfârşitul a toată suflarea.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iona.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Iona Savaitul.
Stih : De către faţa lui Dumnezeu odinioară Iona a fugit,
Iar acum a vedea faţa lui s-a învrednicit. Stih : Lăsând Iona locul vieţii celei trecătoare,
La douăzeci şi una de zile pământul a acoperit, A aflat alt loc al vieţii celei nepieritoare.
Pe Iona cel ce la Ninive a propovăduit.
Acest preacuvios preot fiind, era tată Preacuviosului şi preafericitului

Acesta a fost fecior a lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de
Teodor, şi lui Teofan făcătorului de Canoane, ale cărora feţe le-a scris
Azot cetatea elinilor de lângă mare, şi fiind aruncat de chit, a mers la
Teofil luptătorul de icoane. Acest Părinte Iona mergând la Lavra
Ninive de a propovăduit, şi întorcându-se n-a rămas în pământul său, ci
Sfântului Sava, şi călugărindu-se dobândi smerenia cea desăvârşită. Şi
luând pe maică-sa a locuit în Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru că
făcând multe bunătăţi, întru bătrâneţe bune s-a dus către Domnul.
zicea, că aşa îmi voi ridica ruşinea mea, de vreme ce am minţit,
proorocind asupra Ninivei cetăţii celei mari. Acesta este feciorul
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsevie.
văduvei, pe care l-a înviat Proorocul Ilie; căci mustră atunci Ilie pe
Ahab, şi chemând foamete pe pământ a fugit și mergând la Sarepta Stih : Păgânii cu sabie pe Evsevie l-au omorât,
Sidonului, află pe acea văduvă cu fiul ei şi a locuit la dânsa, căci nu Pe prietenul lui Hristos cel ce cu bunăcredinţă a vieţuit.
putea să locuiască cu cei netăiaţi împrejur; şi o a binecuvântat pe dânsa
pentru primirea ei de oaspeţi. Că o ştia mai de înainte, căreia i-a înviat Acesta a mers singur către ighemonul Feniciei, şi-i zise : Pentru ce
feciorul care-i murise. Şi sculându-se Iona după foamete a mers la eşti fără de minte, o luptătorule de Dumnezeu, de goneşti turma lui
pământul Iudei, şi și-a îngropat pe maică-sa care murise, aproape de Hristos ? Şi el mâniindu-se porunci să spânzure pe Sfântul şi să-l
Balanul Deborei, şi a locuit în pământul Senaar, şi a murit acolo şi s-a strujească. Şi strujindu-l multe ceasuri, băgând sare în traiste de păr şi
îngropat în peştera lui Cenezeu care era judecător unui neam, pe când legându-le, strujea carnea Sfântului foarte rău. Iar Sfântul se bucură ca
nu era împărăţie. Şi a dat semn în Ierusalim, şi în tot pământul, când vor şi cum ar fi pătimit în trup străin, şi dregătorul aflându-se la mirare, a
vedea piatra urlând cu jale cu vers subţire, şi gândac din lemn grăind dat porunca să-i taie capul şi se sui la ceruri, slăvind şi binecuvântând
pe Dumnezeu. noi, Amin.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici și fraţi buni, Evsevie, Cadese a ști : Că de se va întâmpla odovania praznicului cinstitei Cruci Duminică; caută
tipicul cel de la odovania praznicului Născătoarei de Dumnezeu, în 12 zile, şi urmează întocmai.
Nestavu şi Zinon. Numai la Liturghie, Prochimenul zilei, şi al praznicului. Apostolul şi Evanghelia Duminicii celei
după înălţarea Crucii şi a zilei. Aliluia şi Chinonicul praznicului şi al zilei. VEZI : Că de
Stih : Evsevie, Nestavu şi Zinon, pentru buna-credinţă, de sabie au murit, Duminica după odovania praznicului, începem a citi la Utrenie câte trei Catisme, şi 4 citiri
Iar ale lor suflete în ceruri s-au primit. făcând. Iar seara la Vecernie, Catisma 18 : Către Domnul când m-am necăjit am strigat...
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri, Meletie şi

Isachie, Episcopii Ciprului.
Aceşti Sfinţi şi fericiţi părinţii noştri au, fost Episcopi Bisericii lui
Hristos, celei din Cipru, cucernici fiind şi cu frica lui Dumnezeu. Lucru
neîncetat avea a învăţa pe popor dumnezeieştile cuvintele lui Hristos, şi ÎN ACEASTĂ LUNĂ
a-şi împărţi averea la cei ce le trebuia. Şi aşa făcând în toată viaţa lor,
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA
prin feluri de locuri, s-au mutat către Domnul.
Sfântul Sfinţitul Mucenic Foca

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Prisc.
Stih : Apă vie în inima sa Prisc a purtat,

LA VECERNIE
Şi de arsura trupului său nu s-a spăimântat.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Apostolului, şi 3 ale Sfinţitului Mucenic.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şase Mucenici, care erau Stihirile Apostolului, glasul 1:
păzitori lui maximian.
Stih : Pentru Dumnezeu care pe lemn capul şi-au plecat,

Şase Mucenici capul la sabie şi-au dat. Fiind luminat cu strălucirile darurilor celor cereşti, te-ai arătat
luminător în lume Codrate ivind tuturor razele cele luminoase ale
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe dumnezeieştii propovăduiri. Pentru aceea credincioşii te cinstim cu

bucurie, ca pe un Apostol şi Mucenic. Slavă..., glasul al 4-lea.
A lui Ciprian,
Umblând tu, Mărite, pe căile cele drepte, ai scăpat din căile cele
aspre, pe oamenii care au fost rătăciţi de la buna-credinţă. Pentru aceea Din pruncie ai iubit pe Domnul, Foca preafericite, Sfinţite Mucenice
credincioşii te mărim pe tine, ca pe un nerătăcit şi îndreptător şi al lui Hristos. Căci luând arma Crucii pe umeri, neabătut ai umblat pe
mijlocitor unirii noastre către Dumnezeu, Apostole. calea muceniciei, prin care te-ai făcut părtaş lăcaşului îngeresc,
arătându-te demonilor îngrozitor, şi lumii rugător fierbinte.
Domnul Cel ce este minunat întru Sfinţii Lui, pe tine te-a preamărit
în lume cu mărirea cea bogată a darurilor Sale, şi te-a dat pe tine
Codrate, tămăduitor sufletelor şi trupurilor, celor ce cu credinţă te laudă Podobie : Dat-ai semn...
pe tine Apostole.
Alte Stihiri ale Sfântului Foca, glasul și Podobie asemenea.

Întunericul cel groaznic al morţii tulbură sufletul meu, mireasă, a lui
Dumnezeu ! Și iscodirea dracilor, totdeauna mă face a mă uimi, şi a mă
cutremura; de la care izbăveşte-mă cu puterea ta, ceea ce eşti una bună
Surpând deşertăciunea idolilor, cu sfinţitul tău cuvânt, ai întărit întru
Fecioară neispitită; şi mă aşează la limanul mântuirii, şi la lumina
credinţă inimile cele neîntărite, şi le-ai îndreptat către viață, Ierarhe
neînserată a Sfinţilor.
Foca; şi nevoindu-te după lege, te-ai făcut Mucenic Domnului.
A Crucii-Născătoarei :
Vopsindu-ţi sfinţitul veșmânt, în sângele cinstitului tău trup,

preasfinţite Părinte, ai primit de la Hristos îndoite cununi preafericite, şi Preacurata Stăpână văzând pe Hristos omorându-se, şi omorând pe
împreună cu îngerii dănţuieşti în ceruri, rugându-te să ne mântuim noi. vicleanul se văita cu amar, strigând Celui ce a ieşit din pântecele ei, şi
mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se ruga : Fiul meu preadorite, nu
Cu razele minunilor luminezi tot pământul; celor de pe mare le ajuţi uita pe roaba Ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce eşti dorirea
totdeauna Părinte, bolile goneşti, neputinţele sufletului şi ale trupului le sufletului meu.
încetezi, având Dar de la Domnul, Mucenice Foca, de Dumnezeu
STIHOAVNA din Octoih.
fericite.
Troparul Apostolului, glasul al 3-lea.
Apostole Sfinte Codrate, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce
dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre. a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a izbăvit din robia
egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Slavă..., al Sfinţitului Mucenic, glasul al 4-lea :
Stând înaintea Împăratului puterilor purtând cunună, roagă-te să se

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai lumineze cei ce luminat săvârşesc această pomenire a ta, fericite
aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru Apostole.
la sânge, Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
Pe temelia credinţei zidind plinirea binecredincioşilor, cu învăţăturile
tale cele prea-tari purtătorule de Dumnezeu, toată înşelăciunea idolilor
Şi acum..., al Născătoarei. o ai răsturnat.
LA UTRENIE
Propovăduind cu sfinţenie sfinţita Evanghelie, cu preasfinţitele tale
cuvinte, ai închinat Ziditorului tău suflete prin credinţă, cu puterea
La Dumnezeu este Domnul... Obişnuitele Tropare, și al Născătoarei. Sedelnele Octoihului.
Psalm 50. Duhului, pururea pomenite Codrate.
CANOANELE Al Născătoarei.
Din Octoih, unul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8. Născându-se Ziditorul lumii, din Fecioara cea neispitită de bărbat, o
a păzit pe dânsa şi după naştere, Fecioară ca mai-nainte de naştere
CANONUL Apostolului. precum bine a voit.
Facere a lui Iosif

Alt CANON, al Sfinţitului Mucenic.
A lui Iosif
Irmos :

Tine.
Săvârşind minuni înfricoşate Codrate, pe cei necredincioşi i-ai adus

Dorind să laud astăzi dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi
către dumnezeiasca credinţă, ca un Apostol al lui Dumnezeu, şi ca un
sufletul cu razele cele luminătoare ale Duhului, păstorule şi Mucenice
ierarh cinstit, preasfinţite.
mărite al Dumnezeului nostru, Celui ce toate le ţine.
Pe mulţi ai luminat cu învăţăturile cele dumnezeieşti; că te-ai arătat

Luminat te-ai îmbogăţit cu dumnezeiasca laudă a mucenicilor,
slujitor Luminii, celei ce a luminat marginile lumii, cu străluciri
încuviinţându-te cu frumusețile păstoriei, şi cu sângele sfinţitei nevoințe
dumnezeieşti Ierarhe Codrate.
roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.
Slavă... Făcutu-te-ai pricină de multe bunătăţi turmei tale, curăţind

întunericul necunoştinţei ei, şi luminându-o pe dânsa, cu faceri de multe
Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, preaînţelepte Foca, minuni.
pe cel ce era tare întru răutate, de tot l-ai slăbit, şi ai alergat către
Al Născătoarei :
ceruri, purtător de biruinţă prea-ales.
Şi acum..., al Născătoarei : Sălăşluitu-s-a întru tine focul cel nesuferit, nearzându-ţi pântecele
Născătoare de Dumnezeu; iar patimile noastre, şi materia răutăţii o a
Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor Preacurată, că ai născut pe făcut cenuşă.
Dumnezeu cel mai dinaintea veacurilor, născându-se prunc tânăr, şi
înnoind cu adevărat toată firea omenească. Alt Canon,
Irmos : Veselească-se de tine Biserica...

Cântarea a 3-a,
Irmos :
Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos Cuvioasă, ai mântuit de
înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel dumnezeiesc.
păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe
Fiind lăcaş lui Dumnezeu Mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, Milostiv.
având întru ajutor, şi împreună-lucrătoare puterea Celuia ce toate le

ICOS
lucrează.
Slavă... Luminează-mă cu lumina neapusă a cunoştinţei Tale Mântuitorule;

risipeşte-mi negura şi întunericul patimilor. Dă-mi mie cuvânt de
Oaste îngerească s-a arătat Foca şi mare lumină dumnezeiască, înţelepciune şi de pricepere dumnezeiască, Cuvinte, ca cu umilinţă să
încununez pe cel pururea pomenit Mucenic Foca, cu laude şi cu cântări.
mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.
Că tu eşti ajutorul celor nepricepuţi şi avuţie celor săraci, şi izvor
Şi acum..., al Născătoarei : darurilor celor bune, şi Mântuitor tuturor, Cela ce singur eşti mult
Îndurat.
Din tine întrupându-se Dumnezeu pentru milostivire, S-a unit cu

Sedealna Apostolului, glasul al 4-lea.
oamenii, şi a dezlegat blestemul, ceea ce singură eşti cu totul
binecuvântată Stăpână. Podobie : Degrab ne întâmpină...
Irmosul : Pe marele Apostol şi ierarh al lui Hristos, pe măritul Codrat să-l

lăudăm credincioşii, cu cântări de Dumnezeu insuflate; căci izvorăşte
Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti ca dintr-o fântână celor ce cu credinţă cer iertare greșalelor, şi
puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea. tămăduire patimilor, că au luat de la Cel Prea Înalt, Darul îndestulat.
CONDACUL Sfinţitului Mucenic Foca. Glasul al 2-lea. Slavă..., a Mucenicului.
Podobie : Pe propovăduitorul...
Sălăşluind întru tine darul Duhului, Foca, te-ai arătat izvor bogat de
multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare, şi cu credinţă
Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat, şi
năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea Părinte. Dimpreună cu
purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Prea Înalt Mucenice,
aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.
ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale,
le-a primit ca un mir de bună mireasmă, Cel ce singur este mult

sfinţite Codrate.
Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de
Fiinţă, roagă-te Lui neîncetat împreună cu puterile cele cereşti, ca să ne Luminând pe cei întunecaţi de înşelăciune, cu făcliile cuvintelor tale,
dea iertare de greşale, şi îndreptare vieţii, nouă celor ce cu credinţă şi ai ars toată înşelăciunea cea uscăcioasă.
cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce singură eşti
prealăudată. Al Născătoarei :
A Crucii Născătoarei. Din curatele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu, S-a întrupat
Ziditorul şi a înnoit pe toţi cei ce erau stricați.
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin
sfânt sufletul tău; când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău răstignit de Alt Canon,
bunăvoia sa. Pe care binecuvântată nu înceta a-L ruga, să ne dăruiască
nouă iertare greşalelor. Irmos : Ridicat pe Cruce...
Cântarea a 4-a, Ca o prealuminoasă stea, te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe

Irmos :
tine Foca, ca să luminezi inimile tuturor cu luminile minunilor, şi cu
nevoinţele tale Preasfinţite.
Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine

unule Iubitorule de oameni. Mărturisit-ai întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc
Mucenice biruitorule, şi arătat ai ruşinat închinăciunile elinilor, şi
nedumnezeirea mulţimii dumnezeilor.
Arând pământul inimilor celor credincioşi, cu secera cuvintelor tale,
ai curăţit toată materia răutăţii. Slavă...
Daruri de vindecări izvorăşte mormântul tău, nouă tuturor, celor ce Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii
te rugăm pe tine, Ierarhe Codrate. dumnezeilor, o ai trecut prin cârmuirea cea dumnezeiască, făcându-te
liman prea-liniștit, tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.
Plecându-te cu milostivire, scapă din primejdii pe cei ce ţi se roagă,
Şi acum..., al Născătoarei : însuşi ştie.
Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naştere te-ai arătat Alt Canon,
iarăşi feciorind. Pentru aceea cu glasuri netăcute, prin credinţă, fără
îndoială, strigăm ţie Stăpână : Bucură-te ! Irmos : Tu Doamne lumina mea...
Cântarea a 5-a, Ne-abătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către
Irmos :
căile voirilor lui Dumnezeu, Preasfinţite.
Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina Rupându-ţi-se mult chinuitul trupul tău de bătăi, ai rupt legăturile
poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt mulţimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca putere, şi ai primit cununa
Dumnezeu nu ştim. muceniciei Foca.
Slavă...
Sufletul tău cel curat, aflându-l Dumnezeu cel preacurat lăcaş măririi
Sale, curăţă prin tine sufletele cele spurcate cu păcate cumplite.
Întreagă junghiere te-ai adus lui Dumnezeu prealăudate, Celui ce S-a
jertfit pentru noi, şi ai încetat jertfele idolilor cele cu sângiuri.
Învăţaţii elinilor, biruindu-se de înţeleptele tale dogme, Fericite, s-au
plecat a mărturisi pe Hristos, Ziditor, înţelepciune, şi putere a Tatălui Şi acum..., al Născătoarei :
Celui mai-nainte fără de început.
Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit eişi casă, din curate sângiurile
Arătând oamenilor lumina ce a strălucit de la Tatăl luminilor Codrate, tale precum bine a voit, o Stăpână Născătoare de Dumnezeu.
ai povăţuit popoarele a cinsti şi a mări o Treime nedespărţită.
Cântarea a 6-a,
Al Născătoarei :
Irmos :
Născutu-ne-ai nouă întrupat pe Fiul în două firi Cel născut din Tatăl Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii
mai-nainte decât toate veacurile, fără stricăciune, fără de ani, precum
Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă. membrele, Fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, Ierarhe şi
Mucenice mult chinuitu-le.
Cer înalt te-ai arătat povestind tuturor mărirea lui Dumnezeu cea
Slavă...
mântuitoare, ca un ierarh îndumnezeit, ca un Apostol lăudat, tu
Codrate.
Râvnind patimii Celui fără patimă Foca, vindeci patimi de multe
feluri, şi mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată, prin
O fire a Dumnezeirii fără de început, şi o Domnie propovăduind,
fierbintele tale rugăciuni cele către Dumnezeu.
preaînţelepte Codrate, ai risipit trufia cea întunecoasă a multor
dumnezei. Şi acum..., al Născătoarei :
După legea firii zăcând acum trupul tău în mormânt, preasfinţite Ca ploaia negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în preacurat
fericite Codrate, faci minuni preamărite, şi mai presus de fire. pântecele tău preasfântă Fecioară, şi a uscat pâraiele răutăţii cu puterea
cea dumnezeiască.
Al Născătoarei :
Irmosul :
Cel ce a întins Cerul cu voia Sa, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ,
Născătoare de Dumnezeu Stăpână, şi din tine a răsărit celor dintru Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de
întuneric. sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din
coasta Ta.
Alt Canon,
CONDACUL Apostolului, glasul al 8-lea.
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas de...
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Marea nedumnezeirii o ai uscat preaînţelepte, izvorând izvor de

viață, şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.
Ca pe un Ierarh cinstit şi nevoitor prea-tare, lumea îţi aduce Ție
Doamne rugător, pe dumnezeiescul Apostol Codrat, şi cu cântări,
cinsteşte cinstita lui pomenire, cerând totdeauna iertare de greşale, să
Spânzuratu-te-ai pe lemn chinuindu-te cumplit, şi strămutându-ţi-se
se dăruiască celor ce cântă, Aliluia. Acesta era de la Sinopi, cetate veche şi vestită lângă Marea Neagră,
meşteşugul lui era grădinăria, la care ostenea şi lucra, şi ce agonisea
ICOS
avea mare grijă a-şi înfrumuseţa sufletul. Drept aceea nu s-a ascuns, ci
s-a vădit şi acesta ca o slugă adevărată a lui Hristos, către ighemonul
Să cinstim pe înţeleptul ierarh ca pe un păstor credincios şi ca pe un care era atunci, şi venind ucigaşii, au găzduit la casa acestuia pe care ei
învăţător. Că a înflorit trandafir preasfinţit, în grădina pătimirii, şi ne-a căutau. Deci primindu-i şi odihnindu-i i-a întrebat cine sunt, şi cu ce
umplut pe noi credincioşii de mireasma razelor minunilor sale, şi de trebuinţă au mers la cetatea lui ? Aceia îi spuseră taina, cum că căutau
faptele cele îmbunătăţite; luminând tot pământul cu strălucirile pe Foca, ca să-l muncească, şi dacă auzi sluga Domnului acestea
tămăduirilor, şi a preamărit Dumnezeu pe cei ce strigă Lui, Aliluia. făcându-şi gătirea mormântului, se vădi pe sine la cei ce-l căutau, şi lor
li se făcu milă, iar el încă îi rugă să îndrăznească a face porunca care
SINAXAR aveau, şi tăindu-i-se capul, s-a adus curată jertfă înaintea lui
Dumnezeu.
Întru această lună în 22 de zile, Sfântul Sfinţitul Mucenic Foca,
făcătorul de minuni. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Isaac, şi Sfântul Martin.
Acesta a fost fiu lui Pamfil şi Mariei în cetatea Sinopi. Şi încă din Stih : Cu îndrăzneală lui Hristos cea de la înălţime adia,
Martin să-şi dea sufletul mai înaintea sabiei se grăbea.
tânără vârsta lui făcea minuni mari cu Darul Sfântului Duh, şi a
petrecut făcând minuni până la sfârşitul vieţii sale. Deci i s-a arătat şi
sfârşitul muceniciei care era să-i vină, că veni un porumb de-i şezu pe
Pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit în Sfântul
cap, şi-i puse cununa, şi-i grăi omeneşte, zicându-i : Pahar ţi s-a munte al Atonului, în anii o mie trei sute douăzeci şi trei. Şi cei
amestecat şi trebuie să-l bei. Carele şi prea deplin s-a învrednicit de l-a douăzeci şi şase cuvioşi părinţi Zografiți, care mustrând pe împăratul
băut, în zilele împăratului Traian, luând sfârşit de sabie şi prin foc. Mihail şi pe patriarhii Ioan Becul latino-cugetătorii deasupra Pirgului,
Făcutu-s-a şi după mutarea lui către Domnul multe minuni de dânsul. prin foc s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Foca grădinarul. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi, Amin.
Stih : Foca Mucenicul cu sfârşitul cel prin sabie murind,
Pentru tine Cuvinte, mulţumire îţi aduce, pe tine mărind.
Cântarea a 7-a,

Irmos : care este pricină fiinţei tuturor. Drept aceea strigăm ţie preacurată :
Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Chipul cel de aur, în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au
defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în Alt Canon,
mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul
Irmos : În cuptorul persienesc...
Înălţându-ţi gândul către Dumnezeu, ce însuşi Unul este bunătatea De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit preaînţelepte, şi fiind mai-mare
turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui
cea începătoare, te-ai făcut Biserică Treimii cu chip dumnezeiesc, şi pe
mare fiind preamărit Foca ca un Mucenic.
cei dintru adâncimea răutăţii i-ai ridicat cu învăţăturile tale cele
înţelepte, care strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea Mucenice, fiind aruncat în mijlocul
Sfărâmând capiştile idolilor prin puterea rugăciunilor tale, ai zidit din varului celui arzător, şi nicicum vătămându-te strigai : Bine eşti
cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.
nou Biserica lui Dumnezeu, cu Dumnezeiescul Duh, Preasfinţite, şi ai
adunat într-însa mulţimile celor ce se mântuiesc, care strigă : Bine eşti
Slavă...
Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, Mărite,

Adiind foc ca unul ce pururea ai avut în inima ta dumnezeiescul foc
cu roua dumnezeiască nemistuit de foc, cel ce ai ars materia
al Duhului, te-ai arătat văpaie arzând toată înşelăciunea cea uscăcioasă,
nedumnezeirii, Ierarhe.
şi luminând celor ce strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor
noştri. Şi acum..., al Născătoarei :
Al Născătoarei :
Casa sufletului meu cea stricată prin mijlocirile pocăinţei înnoieşte-o
Preacurată Fecioară, ca ceea ce una eşti bună; şi cu naşterea ta ai înnoit
Izbăvindu-ne de blestemul cel strămoşesc, prin tine ceea ce eşti de
toată omenirea.
Dumnezeu dăruită, te cunoaştem pe tine pricină tuturor bunătăţilor, ca
pe una ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând şi de cuvânt, Cântarea a 8-a,

Irmos :
Dar este revărsat în buzele tale înţelepte Foca, pentru aceea ai întors
Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui, şi ca un păstor adevărat, l-
evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L ai adus către Hristos, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. pe Domnul.
Având picioarele sufletului tău întărite pe piatra credinţei, fericite Rugător către Dumnezeu neadormit te are pe tine adunarea
Codrate, ai împiedicat pe vrăjmaşii Domnului, şi ai întărit pe toţi cei ce credincioşilor înţelepte, care îmblânzeşti valurile mării patimilor, şi
preaînalţă pe Hristos întru toţi vecii. linişteşti supărările, şi ne scapi de tot felul de întristări, pe noi care
strigăm : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Având şi sufletul şi inima înfrumuseţate cu bunătăţi, ai împodobit
suflete cu cuvintele învăţăturii tale, ridicând toată nelegiuirea Biserica ta totdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, celor ce au
înverşunării idoleşti, Codrate de Dumnezeu grăitorule. trebuinţă, arătându-te liman fără de valuri, şi izgonitor de patimi, celor
ce te cinstesc pe tine Mucenice, şi strigă lui Hristos : Binecuvântaţi
Ca un ucenic al lui Iisus, ca un Apostol minunat, ca o rază toate lucrurile Domnului pe Domnul.
strălucitoare a Soarelui dreptăţii, Codrate, luminează, sfinţeşte, pe cei
ce pururea săvârşesc sfântă pomenirea ta. Binecuvântăm pe Tatăl...
Al Născătoarei : Celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire Foca, roagă cu

osârdie pe preabunul Dumnezeu să ne dăruiască scăpare de rele, ca să
Dumnezeieștii Prooroci cu glasuri preasfinţite, luminat te veste-au pe strigăm : Lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
tine mai-nainte, că vei să fii Maică Preacurată lui Dumnezeu,
Stăpânului tuturor. Pentru aceea te lăudăm pe tine întru toţi vecii, ceea Şi acum..., al Născătoarei :
ce una eşti fără prihană.

Sicriul legii şi năstrapa care purta manna, şi masa cea dumnezeiască,
Alt Canon, şi sfeşnicul cel de aur, pe tine te însemnă Preacurată, ceea ce ai născut
lumina, spre descoperirea neamurilor; care luminează marginile lumii
cu cunoştinţa de Dumnezeu. Ziua ta cea prealăudată, pomenirea ta cea purtătoare de lumină,

praznicul tău cel cu adevărat de bună laudă, ne-a strălucit ca soarele,
tuturor celor ce cu credinţă te cinstim Codrate; rugându-ne ca prin
rugăciunile tale, să câştigăm curăţire de păcate şi mare milă.
Mâinile întinzându-şi Daniil, a închis gurile leilor cele deschise în
groapă; şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii Al Născătoarei :
cei iubitori de buna-credinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul. Fie-ţi milă Doamne, şi Te îndură de mine când vei veni să judeci
lumea, să nu mă osândeşti în foc, să nu mă cerţi cu mânia Ta. Se roagă
Cântarea a 9-a,
Ție Hristoase, şi Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece, şi ceata
Irmos : Apostolilor dimpreună cu toţi Proorocii şi Mucenicii.
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită Alt Canon,

înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare
întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi
credincioşii, cu un gând întru laude Îl mărim.
Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte dumnezeieşti preasfânta
pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorului de
Fiindu-ţi cugetul înfrumuseţat, stai luminat pururea înaintea
bine pentru noi.
Stăpânului Celui frumos ca un Ierarh preasfinţit, ca un Apostol
dumnezeiesc, dimpreună cu ceilalţi Apostoli cerând pace lumii,
preafericite Codrate. Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului Mucenice, când ai intrat în baia
cea arsă, şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te,
Fericite.
Magnessia are sicriul moaştelor tale ca un chivot dumnezeiesc, din
care izvorăşte toată folosinţa Codrate; iar lăcaşurile cerurilor având
sufletul tău, se veseleşte dimpreună cu toţi Sfinţii. De tine fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, şi ale mucenicilor, şi
ale Sfinţilor Apostoli, şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în
mijlocul lor. oameni din înşelăciune i-ai învăţat să se închine Treimii.
Slavă... Slavă..., a Sfinţitului Mucenic.
Podobie : Cel ce ai împodobit...

Pomenirea ta s-a lăţit în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu
credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale, şi chinuirea cea vitează,
Cela ce eşti ales între ierarhi, şi laudă nevoitorilor, şi părtinitor celor
păstorule şi Mucenice, vrednicule de laudă.
ce umblă pe mare, Foca ! Păzeşte de primejdii pe cei ce te laudă pe
tine, Fericite.
Şi acum..., asemenea.
Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate,
şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică, şi de întunericul iadului, ca
Fecioară ceea ce ai născut pe Ziditorul veacurilor, şi pe Stăpânul
veselindu-mă să laud mărirea ta Preacurată.
îngerilor; pe Acesta roagă-L, ca să ne arate pe noi slugile Sale stătători
în partea cea dea-dreapta.
Irmosul :
tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite.
Preacurată Maica Ta cea fără de mire, Hristoase al meu, dacă Te-a
Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te
văzut pe Cruce pironit, cu lacrimi se tânguia, strigând : Vai mie Lumina
mărim.
mea cea prea dulce, cum ai apus de la ochii mei !
LUMINÂNDA Apostolului.
LA LAUDE
Podobie : Femei ascultaţi glas...
Stihirile Apostolului pe 4, glasul al 4-lea.
Ca un Mucenic şi Apostol şi ierarh îndumnezeit Codrate şi Podobie : Cela ce de sus eşti chemat...
tăinuitorule al Cuvântului Hristos, propovăduind cu toată înţelepciunea
dumnezeiasca Evanghelie, ai luminat tot pământul, şi izbăvind pe
Ca un sfinţit începător, ca un dumnezeiesc propovăduitor, ca un
mărturisitor prea-ales al patimilor lui Hristos, şi măririi celei negrăite din tine o a luat, şi o a îndumnezeit arătat. Nu mă trece cu vederea
împreună moştenitor, mărite Codrate, cu toată înţelepciunea ai acum Preacurată, pe mine cel necăjit, ci mă miluieşte degrab, şi din
propovăduit Sfânta Evanghelie sfinţite. Şi pe cei ce erau întru toată vrăjmăşia duşmanului, şi de vătămarea vicleanului izbăveşte-mă.
întunericul necunoştinţei i-ai şi adus la lumină, pentru aceasta cu
bucurie cinstim prăznuind preasfântă şi sfinţită pomenirea ta, de A Crucii Născătoarei :
Dumnezeu purtătorule, Fericite. De două ori.

Pe tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn mieluşeaua,
Celor dumnezeieşti preamărit învățându-te, ca un soare ai trecut ceea ce Te-a născut se tânguia, şi ca o Maică striga către Tine :
luminând tot pământul cu fulgerele propovăduirii, sfinţite tăinuitorule; Îndelung răbdătorule preaiubite Fiule, cum Te-ai răstignit pe lemnul
şi sufletele celor ce erau întru întuneric le-ai luminat, şi pe începătorul Crucii, Cuvinte ? Cum Ți s-au pironit mâinile şi picioarele Tale de cei
întunericului şi pe dracii cei întunecaţi, cei ce nu puteau suferi lumina fărădelege ? Și sângele Tău ți l-ai vărsat Stăpâne.
cea vieţuitoare întru tine, i-ai izgonit prin dumnezeieşti daruri, şi
Stihoavna din Octoih.
lucrarea Sfântului Duh, sfinţite începătorule Codrate; rugătorule pentru
cei ce bine te laudă pe tine. Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Otpustul.
Cu mărturisirea lui Dumnezeu fiind întărit, şi cu rănile bunătăţilor

împodobit, ai fost gonit de la Atena, păstoria ta, de oamenii cei
fărădelege preafericite; şi ca un izvor de mântuire ai adăpat pământul şi
inimile cele mai înainte înţelenite de întunericul înşelăciunii. Ca un
Apostol şi ca un ucenic al lui Hristos prea-adevărat, Ierarhe Codrate;
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
Zămislirea Cinstitului slăvitului Prooroc Înaintemergătorului şi

Botezătorului Domnului Ioan.
Ceea ce în pântecele tău ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, pe LA VECERNIE

Cela ce s-a făcut Om pentru iubirea de oameni, şi amestecarea noastră
La Doamne strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: şi se cântă stihirile, glasul al 4-lea :
Podobie : Cel ce de sus eşti...

Din pântece sterp a răsărit astăzi rodul rugăciunii, Ioan Mergătorul
înainte. Bucură-te pustie, şi dănţuieşte omenire. Că iată
Preoţind dumnezeiescul Zaharia şi fiind întru cele dinlăuntru ale
propovăduitorul pocăinţei, vine a se zămisli în pântece de Maică. Veniţi
Bisericii, cererile poporului aducându-le Făcătorului de bine mult-
iubitorilor de praznic, bucurându-ne întru mărita lui zămislire, să
Milostivului, dumnezeiesc înger a văzut strigându-i lui. Rugăciunea şi
dănţuim strigând : Cela ce eşti între cei născuţi din femei mai mare, nu
cererea ta s-au ascultat; îndrăzneşte bătrânule şi nu te îndoi. Că vei
înceta a te ruga pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim dumnezeiască
avea fiu pe dumnezeiescul Mergător înainte, pe cel mai presus decât cei
zămislirea ta, ca să aflăm curăţire de păcate, şi mare milă.
născuţi din femei; şi pe cel ce cu puterea lui Ilie va să meargă înaintea
lui Hristos. De două ori.
Străin te arăţi mie cu vederea şi cu chipul, străin cu graiurile şi cu Cine nu te va ferici pe tine Prea Sfântă Fecioară, sau cine nu va
vestirile, Zaharia împotrivă a grăit. Că eu am venit să cer mântuire lăuda Preacurată, naşterea ta; că cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl,
poporului, iar nu să câştig fiu, precum tu îmi grăieşti. Împotriva Fiul Unul-Născut, acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-
cererilor te aflu cu vestirea, şi mi se pare că nu-mi grăieşti adevărul. Şi se. Din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi; nu
cum poate fi adevărat ceea ce tu grăieşti, că Elisabeta este stearpă, şi în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut.
eu precum tu cunoşti, sunt foarte bătrân. De două ori. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele
noastre.
Pentru ce nu crezi cuvintelor mele, Zaharie ? Şi cum zici că
mincinoasă vestire aduc eu ţie ? Arhanghelul lui Dumnezeu sunt eu; LA STIHOAVNĂ
cele ce-mi sunt mie poruncite, acelea iată spun ţie stând împreună cu
Stihirile glasul al 6-lea.
tine. Ci de vreme că nu ai crezut, vei fi surd şi mut, până ce vei vedea
dumnezeiască plinirea cuvintelor mele. Şi dacă va naşte Elisabeta ţie pe Podobia : Toată nădejdea...
glasul Cuvântului, pe marele Mergător înainte, dezlegându-ţi-se limba,
vei binecuvânta pe Dumnezeul lui Israil. De două ori. Cu sfinţenie intrând în Sfânta Sfintelor, sfinţite Proorocule; ţie celui
sfânt, stându-ţi înainte Sfântul Înger, precum scrie, a strigat grăind :
Auzitu-s-a rugăciunea ta, şi se dezleagă acum sterpiciunea Elisabetei,
A lui Vizantie. şi-ţi va naşte ție prea bătrânule, fiu pe Ioan Mergătorul înainte, pe
sfeşnicul Soarelui, pe Proorocul Celui Prea Înalt, şi glasul Cuvântului ai văzut în chip de porumb, glas aducând peste Cela ce S-a botezat. Ci
Celui ce din Fecioară, fiica lui Dumnezeu, va să răsară. o Cela ce eşti mai presus decât toţi Proorocii, nu înceta a te ruga pentru
noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
Stih : Şi tu pruncule, Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei
Domnului, să găteşti calea Lui. Şi acum..., al Născătoarei :
Spune-mi mie mai luminat, din ce voi cunoaşte aceasta ? Iarăşi către Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat de la tine
înger, preafericitul bătrân a zis : Că precum vezi plin de zile sunt eu, şi Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare ! Ci cere har, şi primeşte
Elisabeta este stearpă. Deci cum îmi spui mie cuvinte mai presus de dăruirea, spre folosul cererii.
fire, mă minunez ! Şi mi se pare că nicicum nu-mi grăieşti adevărul o
omule ! Du-te, că eu cer mântuire poporului iar nu fiu a câştiga, lucru Troparul, glasul al 4-lea.
anevoie de crezut.
Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare, veseleşte-te; că iată ai
Stih : Să-i slujim Lui întru sfinţenie, şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.
zămislit pe sfeşnicul Soarelui arătat, Cela ceva să lumineze toată lumea,
ce pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharie cu îndrăzneală strigând :
Arhanghel al lui Dumnezeu Atotputernicului sunt eu; Gavriil îmi este Prooroc Celui Prea Înalt este cel ce va să se nască.
numele, a zis bătrânului cel fără de trup. Acum dar amuţeşte, şi tăcere
te învaţă, pentru că n-ai crezut cuvintelor mele. Iar dacă va naşte ţie Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
soţia ta pe trâmbiţa Cuvântului, luminându-ţi ţie limba Duhul, vei striga
mai limpede : Prooroc Celui Prea Înalt te vei chema, o pruncule, şi vei Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare
găti mai-nainte cu Darul cărările Lui, precum bine a voit. de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se,
întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin
care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Înger din coapse neroditoare ai ieşit Botezătorule, sălăşluindu-te din LA UTRENIE

scutece în pustie, şi pecetea tuturor Proorocilor te-ai arătat. Că pe Care
aceia în multe chipuri L-au văzut, şi întunecat mai-nainte L-a La Dumnezeu este Domnul... Troparul de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
propovăduit, pe Acesta a-L boteza în Iordan te-ai învrednicit, şi glasul
Tatălui ai auzit din Cer, mărturisind Fiinţa cea fiiască a Lui; şi pe Duhul
omenirea cu naşterea ta Preacurată, scapă-mă de cursele înşelătorului

Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Veliar. Întăreşte-mă pe piatra voirilor lui Hristos, Celui ce S-a întrupat
din tine; pe care cu osârdie roagă-L pentru noi toţi.
Elisabeta de sterpiciune s-a vindecat, şi Fecioara iarăşi Fecioară a
rămas, zămislind în pântece prin glasul lui Gavriil. În pântece mai- Psalm 50.
nainte a săltat înainte Mergătorul Ioan, cela ce a cunoscut mai-nainte
pe Cel din pântece fecioresc Dumnezeu şi Stăpân, Cel ce S-a întrupat CANOANELE
spre mântuirea noastră. De două ori.
Amândouă ale Octoihului fără de martirice pe 8. Şi al Mergătorului înainte pe 6,
CANONUL Mergătorului înainte.

Bucură-te munte sfânt şi de Dumnezeu umblat ! Bucură-te rug
însufleţit şi nears ! Bucură-te ceea ce eşti una lumii pod către Facere a lui Ioan Damaschin.
Dumnezeu ! Care treci pe cei morţi la viață veşnică. Bucură-te

nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut pe mântuirea
sufletelor noastre. Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...

Cugetele sufletului meu celui sterp şi neroditor smulge-le, celui ce se
Podobie : Degrab ne întâmpină... sârguieşte a lăuda odrasla celei sterpe, a ta, adică sfânta zămislire în
pântece de Maică.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfinţitul Botezător, cel ce a
propovăduit pocăinţa, şi a arătat că Hristos Cel ce S-a făcut Om, S-a Sfinţitul Zaharia în Biserică intrând, a văzut dumnezeiesc înger
născut mijlocitor tuturor păcătoşilor, ajutorând pururea tuturor celor vestindu-i lui arătat, aşa : Fiu la bătrâneţe preote vei avea pe
viforaţi. Pentru rugăciunile lui, Hristoase mântuieşte lumea Ta. De două Mergătorul înainte.
ori.
Slavă...
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei.
Mirele Mergător înainte, sfeşnicul Soarelui cel purtător de lumină, în

Ceea ce ai născut pe Ziditorul a toate, şi numai tu una ai împodobit
pântece de Maică începe a străluci. Prin care s-a risipit întunericul
patimilor, şi legătura sterpiciunii s-a dezlegat. de Maică cu dumnezeiesc sfat.
Pe Stăpânul, Cel ce în pântecele tău se purta, Preacurată Născătoare Pe Hristos purtându-Se în pântecele Fecioarei, dacă L-a cunoscut cel
de Dumnezeu, din pântecele maicii Sale văzându-L Ioan, a săltat de din cea stearpă, a săltat, mai-nainte vestind bucuria ceea ce era să vină
bucurie, ca cel ce era cu adevărat al Lui Mergător înainte. pe pământ, ca pe toţi să-i izbăvească de întristare.
Catavasie : Deschide-voi gura mea... Sedealna, glasul al 6-lea,
Podobia : Îngereştilor puteri...

VEZI : Catavasiile acestea se cântă, când este Doxologie şi Polieleu, până la 21, ale lui
Noiembrie.
În coapse sterpe, iată se sădeşte marele Mergător înainte al

Cântarea a 3-a,
Ziditorului tuturor, care cu securea pocăinţei va să taie nerodirea
Irmos : Nu este sfânt precum tu... sufletelor. Bucuraţi-vă inimile cele ce eraţi sterpe mai-nainte. Veseleşte-
te toată făptura, şi cu osârdie strigă : Dătătorul bunătăţilor, Doamne
Cea stearpă astăzi rod sfinţit zămisleşte, care toată nerodirea mărire Ție.
sufletelor, cu secure înţelegătoare va să o taie, prin Dar.
Marele Zaharia cel ce amuţise înlăuntrul Bisericii, primeşte prin Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
vestire înfricoşată glasul Cuvântului, şi măreşte luminat pe Domnul cel

mult Îndurat. Sfinţitul Zaharia tămâind în Biserică, GavriiI din Cer a stătut înainte-
i, zicând către dânsul : La bătrâneţile tale, vei să aibi rod bine mărit, şi
Slavă... sterpiciunea cea mai de înainte a Elisabetei acum se va dezlega
deîndată şi zămislind ea, va naşte pe propovăduitorul şi Mergătorul
Slăvitul Mergător înainte, care a arătat credincioşilor calea pocăinţei, înaintea lui Iisus. Pentru rugăciunile lor Mântuitorul lumii, mântuieşte
prin îndemnarea îngerului mai presus de nădejde, a odrăslit din pântece sufletele noastre.
Botezătorul în pântece purtându-se, s-a închinat Ție Hristoase, şi

Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Și cu mintea a săltând s-a bucurat.
socotit de ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă
Cântarea a 5-a,
Născătoare de Dumnezeu. De rugul cel nears în foc. De toiagul lui
Aaron ce a odrăslit. Şi mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor Irmos : Cu Dumnezeiască strălucirea...
a strigat : Fecioara a născut şi după naştere iarăşi a rămas fecioară.
Mergând Proorocul înlăuntrul jertfelnicului, şi slujbele legii
Cântarea a 4-a,
Făcătorului săvârşind, i s-a arătat Sfântul înger, vestindu-i
Irmos : Hristos este puterea mea... dumnezeiască zămislirea Mergătorului înainte.
Glasul îngerului, pe tine îngerul cel după adevăr al venirii lui Hristos, Cum va fi mie aceasta cu adevărat ? Că eu sunt bătrân precum vezi,
cu sfinţenie mai-nainte te-a vestit preotului, că din pântece sterp era să şi am o soţie stearpă, zis-a Zaharia către Arhanghel; graiuri potrivnice
odrăsleşti, fericite Mergătorule înainte. firii îmi grăieşti mie.
Slavă...
Ceea ce mai-nainte erai neroditoare, şi nenăscătoare, acum te
veseleşte. Că pe Botezătorul lui Hristos şi Mergătorul înainte vei să-l
La Sarra lui Avraam te uită şi vezi, cum aceea pe Isaac la bătrâneţe a
naşti rod preamărit, Elisabeta, vrednic-o de minune.
născut omule, şi celor ce ţi s-au grăit întru adevăr crede; către bătrânul
Slavă...
a grăit marele înger.
Cu securea rugăciunilor tale Mergătorule înainte, dezrădăcinează
spinii patimilor mele, şi odraslele gândurilor; şi mintea mea o fă
Binecuvântată între femei eşti tu de Dumnezeu dăruită a strigat
roditoare prin fapte bune, preafericite !
Elisabeta către tine, când te-a cunoscut că vei să naşti fără de bărbat,
ceea ce una singură ai rămas nestricată după naştere.
Cântarea a 6-a,
Pântecele Fecioarei Te-a purtat pe Tine, Cela ce porţi toate, când
Irmos : Marea văzându-o... care Arhanghelul bine l-a vestit bucurându-se, şi oamenii după vrednică
datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al Darului.
Mă îndoiesc cu gândul, şi nu cred cuvintelor tale; a zis preotul,
ICOS
Arhanghelului. Căci poporului mântuire am cerut, iar nu rod din
coapsele mele.
Sfinţita Evanghelie să o deschidem, care ne-a scris-o Luca sfinţitul şi
Săditorul firii, Împăratul îngerilor, slujitorul împotrivă a grăit, pe minunatul, şi să vedem zămislirea cea luminată şi cinstită a
Mergătorului înainte; că zice : Dacă a intrat preotul şi dreptul Zaharia în
îngerul venirii Sale, bine a voit ca să-l naşti tu. Nu fii necredincios
Sfânta Sfintelor să tămâieze în vremea preoţiei sale, i-a stătut lui înainte
cuvintelor mele, o omule !
Gavriil binevestindu-i, şi zicând : Vei să aibi Arhiereule, fiu la bătrâneţe,
Slavă... pe Proorocul şi înainte Mergătorul, glasul şi propovăduitorul, şi
sfeşnicul cel pururea luminos; pe tăinuitorul Darului.
Chipul tău de foc, şi vederea ta înfricoşată, şi minunat este cuvântul

SINAXAR
tău, Zaharia a zis slujitorului. Dar cele ce-mi grăieşti sunt mai presus de
fire, şi străine graiuri, şi nu le cred.
Întru această Lună, în 23 de zile, zămislirea Sfântului slăvitului
Prooroc, înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan.
Stih : De la înger s-a făcut proorocie la bărbat Prooroc,

Sfeşnicul pe Soarele cel ascuns în norul pântecelui de Maică Că va naşte Prooroc, şi mai mult decât Prooroc.
cunoscându-L, încă fiind întru întunecată sălăşluire a pântecelui, i S-a La douăzeci şi trei de zile, pântecele cel sterp a zămislit,
Pe Mergătorul înainte cel ce pocăinţa a propovăduit.
închinat bucurându-se, şi a săltat.
CONDAC glasul 1. Această dumnezeiască zămislire o a bine vestit dumnezeiescul

Arhistrateg Gavriil către Proorocul şi sfinţitul Zaharia, zicându-i :
Podobie : Ceata îngerească...
Ascultatu-ţi-s-a rugăciunea ta. Aşa că dintru aceasta se cunoştea mai-
nainte dumnezeiasca şi fecioreasca naştere a Preacuratei Născătoare de
Se veseleşte luminat marele Zaharia, cu Elisabeta soţia sa cea Dumnezeu, adică pentru minunea, şi a bătrâneților şi a sterpiciunii
întrutot mărită, după vrednicie zămislind pe Ioan Mergătorul înainte, pe Elisabetei.
cărbuni, şi aducând un faur, porunci de le tăie boaşele cu un cleşte de

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Andrei, Ioan, Petru şi fier ars în foc, şi le puse în gurile fericiţilor. Aşadar aceştia sfârşindu-se
Antonie, ce s-au săvârşit în Africa. întru acestea, adus-au şi pe tatăl lor Ioan către dânsul, şi ridicându-l cu
mâna stângă de grumazi îi băgă sabia lui în gură pe gâtlej, şi aşa el şi-a
Stih : Pentru Cuvântul cel ce cu o suliţă s-a împuns fiind spânzurat, dat duhul peste fiii săi. Deci făcând foc mare, au ars trupurile Sfinţilor
De două suliţe împungându-se Andrei a răbdat.
Junghiindu-se Ioan pentru vrajba de rătăcire,
toate dimpreună. Iar fericitului Andrei, foarte bătrân fiind de vârstă, şi
A junghiat pe vrăjmaşi şi împreună junghie şi pe a înşelăciunii amăgire. multă vreme zăcând la închisoare, uscat fiind de foame şi de sete, şi de
Antonie şi Petru ca nişte pietre vârtoase, goliciune şi de ticăloşie, şi nesupunându-se câinelui aceluia, ce i-a făcut
Răbdau tăierile membrelor de la cei cu inima pietroasă.
fiara sălbatică ? Încălecat-a pe un cal, luând o suliţă, şi aflând pe sfânt
în prejma lui, l-a lovit în piept, iar Sfântul mulţumind a scos glas către
Domnind la Roma Vasilie Machedon domnea şi tirănea prea crudul Dumnezeu, şi iarăşi din dos trecând pângăritul ucigaş, l-a lovit cu altă
Avrahin agareanul (turcul) toată Africa. Acesta prădând Siracusele suliţă între spete, şi intrând amândouă suliţele într-însul, căzu Sfântul
(aceasta este Mitropolia Siciliei) luat-a de acolo pe Ioan împreună cu jos şi-i tăiară capul, şi aşa se plini mărturisirea lor.
copiii lui, Petru şi Antonie, care erau încă mici şi îndată a poruncit să-i
înveţe carte agarenească. Şi după ce au venit în vârstă bărbătească, şi Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Raida fecioara.
întreceau pe mulți cu înţelepciunea şi cu fapte bune, mirându-se de
dânşii vicleanul acela veliar, îi boieri făcând pe Antonie, Ghenicon şi pe Aceasta s-a născut în Egipt, la locul ce se cheamă Tamma, fiică fiind
Petru, Sachelarie. Însă aceştia întru ascuns erau creştini, iar în vedere unui preot anume Petru, şi a îmbrăcat schima monahicească, fiind ea de
se făţărniceau că sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Că doisprezece ani. Deci pogorându-se împreună cu alte fecioare la
aflând Avrahin, şi mâniindu-se i-a pus cu picioarele în obezi, şi i-a ucis fântână ca să-şi scoată apă şi văzând multe fecioare, femei şi mulţime
cu toiege sălbatice clenciuroase. Deci fericitul Antonie luând patru sute de bărbaţi, preoţi şi diaconi şi călugări, pe care îi prinsese ighemonul
de toiege pe tălpi, şi sfărâmându-i-le, mulţumea lui Dumnezeu. După Luchian, şi-i ducea legaţi într-o corabie, şi aflând ea că sunt legaţi
aceea l-a pus pe un grătar, legat deasupra unui samar cu ştreanguri, de pentru Hristos, îmbărbătându-se, intră şi ea între dânşii, rugându-se la
l-a purtat prin mijlocul târgului. Iar pe Petru dezbrăcându-l, l-a bătut cu Comentarisie care era mai mare, ca să fie şi ea cu aceia, iar el o învăţa
toiege pe spinare şi pe pântece, şi l-a băgat în temniţă. După aceea mai să-şi aleagă ce este mai bine, să nu pătimească munci, nici să moară cu
scoţându-i, iarăşi cu beţe clenciuroase le zdrobea braţele şi umerii şi acei legaţi. Deci nevrând, stătu înaintea ighemonului, şi batjocori
mâinile. După aceea asemenea le-a sfărâmat armurile şi fluierele şi dumnezeii lui şi-l scuipă în obraz căci îşi bătea joc de credinţa
picioarele, atât cât s-au muiat toate oasele amestecându-se cu carnea şi creştinilor. Deci după multe munci i-a tăiat capul.
cu sângele, de s-au făcut ca o amestecătură. După aceea strângând
Tot în această zi, pomenirea Cuvioaselor femei Xantipi și Polixeni,

surorile. Pentru că n-ai crezut cuvintelor mele, amuţire vei pătimi cu adevărat,
şi când vei vedea născut pe glasul Cuvântului, atunci vei glăsui,
Stih : Pe surorile Xantipi și Polixeni le prăznuiesc,
Cu care împreună şi cetele cereşti dănţuiesc. strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul lui Israil.
Acestea au fost din în ţara spaniolilor, pe vremea lui Claudie cezarul. Ca un soare cu luna împreunându-se prealuminatul Zaharia cu
Dintre care Xantippi era femeie lui Prob care administra ţara. Deci preamărita Elisabeta, a născut pe sfeşnicul luminii cel purtător de
aceasta fu învăţată de Apostolul Pavel când a fost acolo, şi împreună cu lumină, cel ce luminează nouă, celor cumplit ţinuţi întru întunericul
alţii şi bărbatul ei. Iar Polixeni se răpise de oarecarele om rău şi făcător patimilor.
de rele, ci cu darul lui Dumnezeu a scăpat curată şi nestricată, şi s-a
Slavă...
botezat de Apostolul Andrei. Deci crezând mulţi prin mijlocul ei, luă cu
sine pe Apostolul Onisim, și se duse în Spania patria sa; apoi după acea
călătorie mare şi nespusă, fugi trăgând cu dânsa şi pe Rebeca cu care se Fiind încă în pântecele Elisabetei marele Mergător înainte, cu
botezase, află pe soru-sa Xantipi. Şi petrecându-şi viaţa împreună, şi săltările ca cu nişte cuvinte s-a închinat Ție Hristoase, Celui ce erai în
multe puteri de minuni arătând, către Domnul s-a dus. pântecele Fecioarei, Iisuse Dumnezeul părinţilor noştri.
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care Şi acum..., al Născătoarei :
mărturisind în Constantinopol, la anul o mie şase sute şaptezeci şi doi

prin sabie s-a sfârşit. Buna, Elisabeta, purtând în pântece ca o stea pe dumnezeiescul
Mergător înainte, s-a închinat norului celui luminat, Mariei celei ce a
Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ioan din Coniţa. purtat pe Soarele Hristos, Cel întrupat dintr-însa pentru mântuirea
noastră.
Cântarea a 8-a,
noi, Amin.
Irmos : Din văpaie cuvioşilor rouă...
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă cuptorul...

Prietenul mirelui mai-nainte se găteşte, şi glasul Cuvântului alcătuire
primeşte, şi în pântece sterp acum se zămisleşte, marele ostaş al născut. Saltă Elisabeta ! Tot pământul aducând laudă lui Dumnezeu
Împăratului tuturor. Făcătorul tuturor, bucură-te !
Slavă...
Lucrătorul inimilor celor sterpe a înflorit; iată se găteşte securea
patimilor. Viţelul cel cinstit al înfrânării se hrăneşte, marele Mergătorul
înainte, popoare bucuraţi-vă !
De noi cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine, adu-ţi aminte acum
Proorocule al Domnului şi Mergătorule înainte, şi izbăvindu-ne de
Binecuvântăm pe Tatăl... patimi sufleteşti, mântuieşte-ne pe noi din nevoi, şi la cereasca cărare
povăţuindu-ne cu dumnezeiască cuviinţă, pururea fericite.
Precum legăturile dedemult ale celei sterpe, aşa şi împietrirea
cugetului meu o dezleagă Botezătorule, şi roduri de pocăinţă mă
învredniceşte să odrăslesc, şi să viez în veci.
Fecioară Marie, dacă s-a simţit Elisabeta pe sine slobodă de
Şi acum..., al Născătoarei : legăturile sterpiciunii, şi având în pântece pe Mergătorul înaintea Celui
ce S-a sălăşluit în pântecele tău, te-a cunoscut pe tine Curată Maică a
Dacă te-a văzut Elisabeta pe tine Fecioară, având în pântece, s-a lui Dumnezeu cu adevărat.
bucurat înlăuntrul ei pruncul şi a săltat, cunoscând pe Stăpânul său.

LUMINÂNDA
Cântarea a 9-a, Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...

Minunata zămislire a Mergătorului înainte mai-nainte vesteşte pe
Marele şi dumnezeiescul Mergător înainte, uşa cea stearpă acum Împăratul cel ce va să se nască din Fecioară, precum acesta din
Elisabeta cea neroditoare şi stearpă, şi din bătrânul preot marele
deschizându-o, se sălăşluieşte în pântece de Maică, ca în nişte palate
Zaharia. Pentru ale cărora rugăciuni, şi ale Născătoarei de Dumnezeu,
împărăteşti, ca să iasă ca un ostaş, gătind tuturor căile Împăratului.
şi ale lui Ioan Botezătorului Tău Doamne, mântuieşte-ne şi ne miluieşte
pe toţi. De două ori.
Proorocule al lui Dumnezeu ! Bâtrânule dănţuieşte ! Că vei naşte fiu
pe Ioan Mergătorul înainte, decât care mai mare între oameni nu s-a Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :

a fi Mergătorul înainte, cel ce jertfelnic dumnezeiesc al bunei miresme

Bucurându-ne, ţie bucură-te ! ca cinstitul Arhanghel, cu mulțumire a lui Hristos s-a arătat, care şi stării Domnului Iisus dea-dreapta s-a
strigăm, cei ce ne-am mântuit din blestemul cel din început, prin Cel învrednicit, şi cunoştinţa Lui, lumii a miresmat.
născut al tău Preacurată : Bucură-te scăparea lui Adam, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară ! Bucură-te cinstită, prin care ne-am mântuit din
moarte ! Bucură-te prin care am dobândit Împărăţia Cerurilor.
Elisabeta a zămislit pe Mergătorul înainte al Darului, iar Fecioara pe
LA LAUDE Domnul slavei, sărutatu-s-au amândouă maicile, şi pruncul a săltat. Că
dinlăuntru sluga lăuda pe Stăpânul, şi minunându-se Maica
Stihirile, pe 4 glasul 1 : Mergătorului înainte, a început a striga : De unde mie aceasta, ca Maica
Domnului meu să vină la mine, ca să mântuiască pe poporul cel
deznădăjduit, Cel ce are mare milă.
Se veseleşte făptura întru zămislirea ta Proorocule, şi Mergătorule DOXOLOGIA (Slavoslovia) CEA MARE. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Sfântului.
înainte şi Botezătorule Ioane ! Că Dumnezeiască naşterea ta Slavă..., Şi acum..., Taina cea din veac ascunsă... Ectenia şi Otpustul. VEZI : Iar pentru
Slavoslovia cea mare să nu te minunezi. Că se poate precum zice cela ce a scris tipicul şi
însemnează nouă naşterea Stăpânului, şi pentru aceasta cu un glas noi octoihul cântându-se şi Domnului să cântăm..., zicându-se, să facem şi Slavoslovie mare.
pământenii, după vrednicie te lăudăm pe tine.
LA LITURGHIE
Preamărită mărturie aflând zămislirea celei sterpe, o aduce îngerul Fericirile din Canonul Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, şi a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul
spre încredinţare Mariei. Pentru aceasta şi noi sterpiciunea Elisabetei şi al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul
către Galateni : Fraţilor Avraam doi feciori a avut... Aliluia, Dreptul ca finicul va înflori...
pe Zaharia soţul ei, şi pe Ioan să-i lăudăm.
Evanghelia de la Luca : În vremea aceea fost-a în zilele lui Irod... CHINONICUL : Întru
pomenire veşnică va fi dreptul...
Făclia cea de Dumnezeu gătită a Luminii celei veşnice, prietenul

Mirelui, luceafărul cel mare al Soarelui măririi, glasul cel viu al
Cuvântului lui Dumnezeu, Mergătorul înainte al venirii Domnului, prin
vestire îngerească acum se zămisleşte.
Prin starea dea-dreapta a îngerului în jertfelnic, mai-nainte a închipuit

ÎN ACEASTĂ LUNĂ nevătămată, fiind păzită de mâna Ta, Mântuitorule al sufletelor noastre.
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA Slavă..., glasul al 6 lea.
Sfânta marea Muceniță şi întocmai cu Apostolii Tecla. A lui Anatolie.
LA VECERNIE
În lupte nevoitoare ai călcat pe vrăjmaşul, preafericită Tecla, şi
La Doamne, strigat-am..., se Stihirile pe 6 glasul al 8-lea: muceniceşte sfărâmând măiestriile lui, te-ai lepădat de Tamir, şi te-ai
logodit cu Hristos iubitul tău Cel adevărat, tovarăşă a lui Pavel, şi
Podobie: Doamne, de ai şi stătut...
nevoitoare dimpreună cu Ştefan. Deci ca una ce eşti între femei întâia
Doamne de s-a şi săvârşit Tecla întru despicătura pietrei, pentru Muceniță a lui Hristos, având îndrăzneală către Dânsul, mântuieşte de
primejdii sufletele noastre, celor ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta,
dragostea Ta, dar cu gândul stând întru înălţime înaintea Scaunului Tău,
cea pururea prăznuită.
se uimea de neasemănată frumuseţea Ta, a Celui ce Te-ai întrupat
pentru iubirea de oameni, ca să mântuieşti sufletele noastre. De două ori.
Doamne de a şi fost legată Tecla când a năzuit către Apostolul, dar Podobie : A treia zi ai înviat...
de legătura doririi celor pământeşti s-a dezlegat. Şi fiind cuprinsă de

puterea dragostei Tale, s-a unit cu Tine Mântuitorule al sufletelor Scăparea mea cea mare şi nădejdea şi părtinitoarea mea, tu eşti
noastre. De două ori. Maică Fecioară Preacurată. Ci grăbeşte acum şi mă scapă de relele ce
au năvălit asupra mea.
Doamne de s-a şi despărţit Tecla fără de voie de Tine Învăţătorul ei,
dar de față Te avea pe vremea nevoinței. Şi golindu-se de haină, se A Crucii Născătoarei :
acoperea cu mărirea Ta, şi fiind încununată de mâna Ta, ocroteşte

sufletele noastre. Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase, văzându-Te răstignit,
tânguindu-se ca o Maică striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu !
Doamne de s-a şi dat focului curata întâia Muceniţa Ta, dar nu s-a Preadulcele meu Fiu ! Cum suferi patimi de necinste.
ars într-însul, avându-Te pe Tine răcoreală. De sălbaticele fiare a rămas
LA STIHOAVNĂ

Stilurile, glasul 1. mirului Tău am năzuit Hristoase. Drept aceea alergând după Pavel, ai
primit Dar din Cer, şi ai luat cununa de la Dumnezeu puitorul de
nevoințe, şi te rogi neîncetat să se dăruiască iertare greşalelor, celor ce
O prealăudată întâia Muceniță şi întocmai cu Apostolii, mărirea cu credinţă săvârşesc sfinţită pomenirea ta.
muceniţelor, frumoasă fecioară Tecla, către tine strig : Vindecă patimile
şi rănile cele rele ale sufletului meu, prin rugăciunile tale cele primite de
Dumnezeu, şi mă scoate din focul cel nestins. Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...
Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Nădejde şi părtinire şi sprijineală, şi acoperământ, şi scăpare îmi eşti
mie Preacurată Fecioară. Pentru aceea şi către tine scap Stăpână,
Dumnezeiască puterea lui Hristos cea întrutot puternică, a stins strigând şi zicând către tine : Păcătuit-am ! Mântuieşte-mă Fecioară,
văpaia prin nor cu ploaie, şi răcorindu-te Tecla ca pe o credincioasă, cu mântuieşte-mă, ceea ce tu singură cu adevărat eşti chezăşuitoarea
dreptate a ars pe cei necredincioşi. Şi izbăvindu-te de sfărâmarea păcătoşilor.
fiarelor şi a taurilor, te-a preamărit.
A Crucii Născătoarei.
Stih : Şi a pus pe piatră picioarele mele, şi a îndreptat paşii mei.
Nu sufăr Fiul meu, a Te vedea pe Tine cel ce tuturor dai priveghere,

Dorind de Mirele cel preacurat şi frumos întru podoabă Tecla, te-ai adormit pe lemn; ca să dai priveghere mântuitoare şi dumnezeiască,
lepădat de logodnic. Urmând cuvintelor lui Pavel logoditorul Bisericii, tuturor celor odinioară adormiţi de somnul pierzării, din călcarea
cu care dimpreună ridicându-te la odihna cea veselitoare, te-ai logodit poruncii pomului, zicea Fecioara tânguindu-se; pe care o mărim.
cu Cel ce L-ai iubit.
A lui Anatolie. Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele
meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă
Năvălirile leilor le-ai călcat, şi pe Tamir ruşinându-l, întâia Muceniță răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru
şi întocmai cu Apostolii, ai urmat Mirelui tău strigând : Spre mireasma Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru
Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu
dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, Mândria cea îngâmfată a tiranului a încetat, căci cu bunăcredinţă
mântuieşte sufletele noastre.
întru Hristos s-au îmbărbătat femei împotriva lui.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

Slavă...
LA UTRENIE
Fecioara Tecla învăţându-se prin cuvintele tale cele Evangheliceşti
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfintei de 2 ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, preafericite Pavele, s-a logodit cu Hristos.
După obişnuitele Catisme Sedelnele din Octoih. Psalm 50.
CANOANELE
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire,
Ale Octoihului amândouă fără martirice, şi al Sfintei pe 6,
întrupat ai născut pe Cuvântul cel veşnic, şi mai presus de dumnezeire,
pe tine te lăudăm Fecioară.
CANONUL Sfintei
Cântarea a 3-a,
Afară de troparele Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos : Tu ești întărirea...

Facere a lui Ioan Monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, O cât este de minunată dragostea cea mai presus de cuget, cu care
Irmos : întru Hristos te-ai legat cu Pavel, unindu-te lui cu Duhul, preacinstită.
Să cântăm Domnului Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Dezmierdarea dulceţilor celor pământeşti, n-a putut să rănească
Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit. cugetul tău cel alcătuit cu dragostea cea duhovnicească.
Slavă...
Limba nu poate povesti nevoinţele cele prealăudate ale întâii
Mucenițe. Că nu este limba vrednică a o lăuda după cuviinţă.
Cu totul mântuindu-te de patimile trupului, nu te-ai muiat de

cuvintele maicii tale, purtătoare de chinuri prealăudată. muceniţelor. Pentru aceasta îndoit strălucind cu razele Duhului, lumea
ai luminat, întâia Muceniță prealăudată. Roagă-te lui Hristos
Şi acum..., al Născătoarei : Dumnezeu, să dăruiască iertare greşalelor, celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Dă-ne nouă ajutor, prin rugăciunile tale Preacurată, depărtând de la
noi năpădirile nevoilor celor cumplite.
Irmosul : Pe tine ca pe o Fecioară şi singură între femei, care fără de sămânţă

ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim;
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina căci întru tine s-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ca pe un prunc ai
celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă Duhul meu. alăptat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi
omenesc, după vrednicie mărim preasfântă naşterea ta, și cu un glas
Sedealna, glasul al 4-lea. strigăm către tine : Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşale
să dăruiască, celor ce cu vrednicie laudă mărirea ta.
Cuvintele înţeleptului Apostol Pavel ai ascultat, şi ai părăsit cele
stricăcioase, şi cu Hristos te-ai logodit şi ținând făclia credinţei, ai Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, mieluşeaua văzându-L
călcat puterea focului, şi sălbătăcirea fiarelor o ai îmblânzit, şi din Cer
răstignit pe Cruce, se văita lăcrimând, şi cu amar striga : Lumea se
ai primit cunună nestricăcioasă pe creştetul tău; şi acum roagă-te, să se
veseleşte primind mântuire, iar cele dinlăuntrul meu se ard, văzându-Ți
mântuiască cei ce săvârşesc pomenirea ta.
răstignirea care rabzi pentru milostivire, îndelung-răbdătorule Doamne,
adâncul milei, şi izvorul cel nedeşertat : Milostiveşte-te, şi dăruieşte
Slavă..., glasul al 8-lea :
iertare de greşale celor ce cu credinţă măresc dumnezeieştile Tale
Podobie : Pe înţelepciunea... patimi.
Femeiasca slăbiciune prefăcându-ţi întru bărbăţie cu bunătăţile, prin Cântarea a 4-a,
dragostea lui Hristos, te-ai făcut lăcaş lui Dumnezeu; şi prin pustnicie ai Irmos :
risipit norul patimilor cu nevoinţă. Iar prin jertfire te-ai arătat laudă
Irmos :
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi

am preamărit dumnezeirea Ta. Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti
Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Pe tine ceea ce erai logodită cu Tamir, logoditorul Bisericii Pavel te-a

logodit cu Mirele cel ceresc, ca pe una ce ai fost fără prihană, Tecla Întru prea mare faptă de nevoinţe te-ai nevoit preafericită Tecla, şi
prea-înțeleaptă. te-ai învrednicit Darului.
Pătrunsu-te-ai de dragostea credinţei lui Dumnezeu, prin cuvintele lui Amăgitu-s-a balaurul cel viclean, căci Fecioara cu dumnezeieştile
Pavel, şi cuvintele lui Tamir le-ai defăimat ca pe o bârfeală, Muceniță. patimi se învăţă a fi ascultătoare.
Slavă...
Cu stropirea dumnezeiescului sânge s-a binecuvântat neamul cel din
Adam, şi Eva sa bucură, văzând pe şarpele că se calcă de femeie.
Îndrăzneala cea dumnezeiască biruia sfiala ta, că focul Treimii cel din
Slavă...
inima ta, te-a aprins pe tine spre mucenicie.
Şi acum...
Poftind curăţia, de toate cele veselitoare ale vieţii s-a lepădat, de
avere, de neam, de frumuseţe, şi de logodnicul cel dulce curata
Fecioară după naştere te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu;
Muceniță.
că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup L-ai născut lumii.
Cântarea a 6-a,
Dăruieşte-ne nouă iertare greşalelor, ca unul ce eşti fără de păcat, şi Irmos : Rugăciune voi vărsa...
împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut

pe Tine. Slăbiciunea firii fecioreşti s-a întărit cu puterea Crucii. Că din
dumnezeiască râvnă lepădându-şi noaptea podoaba tinereţilor, a
Cântarea a 5-a, îndrăznit şi a alergat, căutând învăţăturile cele cu bun miros ale
Doritului ei.
Cu frumuseţea fecioriei ai strălucit, cu cununa muceniciei te-ai
Dorința Ziditorului biruind dragostele zidirilor, întâia Muceniță Tecla împodobit, şi Apostolie ţi s-a încredinţat fecioară, ca unei, Mărite, şi
a părăsit cămările cele de mire, şi de bunăvoie a primit a locui în văpaia focului o ai prefăcut în rouă, şi prin rugăciunea ta mânia taurului
închisoarea vinovaţilor. o ai înfrânt, ca una ce eşti întâia nevoitoare.
Slavă... ICOS
Cu Duhul sărută Mucenița legăturile dumnezeiescului învăţător, fiind Strălucirea praznicului celui cinstit, luminează mai mult decât
în temniţă, şi adăpându-se cu cuvintele lui, creştea ca întru o soarele. Că fulgerând raze de lumină se arată în ochii credincioşilor.
dumnezeiască grădină, şi cu adevărat aducea Stăpânului roadă Pentru aceea dănţuind împreună cu îngerii, să glăsuim toţi
preafrumoasă. Mântuitorului Dumnezeu, strigând către El : Mărit-ai Mântuitorule
milele Tale dăruind poporului Dar desăvârşit, pe cea întâia nevoitoare.
SINAXAR
Nu înceta rugându-te pentru noi preasfântă de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, că tu eşti întărirea credincioşilor, şi cu nădejdea ta ne întărim, Întru această lună în 24 de zile, Sfânta marea Muceniță şi întocmai
şi cu dragoste te mărim pe tine, şi pe Cel ce negrăit s-a întrupat din tine cu Apostolii Tecla.
Preacurată.
Stih : Acela te-a mântuit pe tine Tecla în piatra care ţi se spărgea,
La a căruia patimă mai-nainte pietrele se despicau.
Irmosul : La douăzeci şi patru piatra a primit,
Pe Tecla întru care trupul şi-a păzit.
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele
mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de Aceasta a fost din cetatea Iconiei, născută fiind de Teoclia, de bun
iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule din stricăciune scoate-mă. neam şi slăvită. Învăţat-a cuvântul credinţei de la marele Pavel
Apostolul, când învăţa în casa lui Onisifor, iar sfânta când a venit la
CONDAC, glasul al 8-lea. credinţă a fost de optsprezece ani, logodită fiind cu Tamir. Şi nebăgând
în seamă focul în care s-a aruncat, nici de logodnic, a urmat lui Pavel.
Iar după aceea mergând la Antiohia, se dete la fiare sălbatice de grădină; încă şi în munte suindu-se cu un măgar la lemne, şi aducând
Alexandru, şi la tauri ca să o împungă şi să o sfărâme; şi izbăvindu-se lemnele iarăşi veni un urs, şi apucă măgarul de-l vătămă la un arm. Iar
de toate cu Darul lui Dumnezeu, şi propovăduind prin multe locuri pe Sfântul prinse pe urs, şi puse lemnele pe dânsul zicându-i : Nu te voi
Domnul Iisus Hristos şi trăgând pe mulţi către credinţa în Hristos, s-a lăsa, că voi să faci tu slujba măgarului până se va tămădui. Şi prin ruga
dus la patria sa, unde petrecând cu singurătate într-un munte, se zice marelui Teodosie i se supunea ursul şi căra lemne. Acest sfânt dar
vechea Seleuchie şi făcând multe puteri de minuni, a părăsit viaţa, servind la bucătărie, când undea căldarea de se vărsau bucatele,
despicându-se o piatră şi primindu-o, iar toată vremea vieții sale a fost negăsind în prilej lingura cea obişnuită, îşi băga mâna goală în căldare
nouăzeci de ani. de potolea undele, şi nu se vătăma. Deci ajungând el la nouăzeci de ani,
strălucea între părinţii aceia ca soarele, împodobit fiind cu preoţia şi cu
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Coprie. de tot felul de bunătate, şi stând într-un loc ascuns îşi tindea rugăciunile
către Dumnezeu, atâta, cât şi marele Teodosie după mutarea sa către
Stih : Coprie nu cu gunoiu, ci cu bunătăţi fiind înflorit, Domnul i se arătă, că venea împreună cu dânsul şi cânta. Şi mai pe
S-a adus Domnului strugur îndulcit.
urmă zise către dânsul : Iată frate Coprie, ţi-a venit vremea petrecerii
tale, şi vino către noi la locul carele-ţi este gătit, şi dacă auzi aceasta
Acesta s-a născut într-un gunoi afară din Mânăstirea Sfântului minunatul, peste puţine zile se bolnăvi oarece şi sărutând pe Sfinţii
marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie ce o urmăreau agarenii Părinţi, se duse cu pace către Domnul.
cu alţi mulţi vecini, ce fugeau către Sfântul ca să scape. Deci după ce se
duseră păgânii potoliţi de dumnezeiescul Dar ce locuia în Sfântul;
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe
aflând călugării Mânăstirii copilul ce se născuse în gunoi, din porunca
noi, Amin.
marelui Teodosie l-a luat şi l-a numit Coprie (adică gunoi) şi se hrănea
copilul cu lapte de capră, şi capra care era orânduită ca să sugă copilul Cântarea a 7-a,
de la dânsa, se paştea în câmp împreună cu celelalte. Iar când ştia
vremea ca va să sugă copilul, se pogora singură din munte de-l alăpta şi Irmos :
iar se întorcea la turmă. Aceasta fu până ce începu copilul a mânca

bucăţele. Deci dacă se făcu mare, era foarte drag marelui Teodosie, şi Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa
se învrednici Duhului Sfânt. Şi păzind curăţia sufletului făcu de i se Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor
supunea fiarele sălbatice. Căci într-una din zile aflând un urs în grădină noştri bine eşti cuvântat.
mâncând lăptucile, l-a luat de urechi şi l-a scos afară. Şi poruncindu-i
cu ruga marelui (Teodosie) n-a mai cutezat altă dată să mai intre în
Cu Pavel ca cu un legat te-ai legat prin dragoste cu legături

nedezlegate, preafericită, fiind unită întru credinţă, şi împreună cântând Socoteala ta s-a arătat minunată, că ai locuit în mormânt, ca în Eden,
: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. fecioară Muceniță, lăudând pe Hristos în veci.
Stătut-ai de faţă împreună cu Pavel înaintea divanurilor celor fără Nesuferind să ţi se spurce frumuseţea fecioriei cea cu bună-cuviinţă
dreptate, o fecioară frumoasă, şi prin dragostea Stăpânului lepădând viteaz-o, ai voit mai bine a muri, pentru aceea trăieşti acum în veci.
sfiala, întru uimire strigai : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat. Tu întâia Muceniță fiind, împreunată în veci cu mirele Hristos Cel
Făcător de viaţă, şi mai presus de fiinţă, ţi-ai ales a te da fiarelor, celor
Pentru dumnezeiasca dragoste Muceniță, ţi-ai dat trupul în cuptor, şi ce te înconjurau pe tine.
cu puterea Celui dorit ai rămas nearsă, cântând : Bine eşti cuvântat
Dumnezeul părinţilor noştri. Binecuvântăm pe Tatăl...
Slavă... Dezbrăcându-te de haina stricăciunii, cu cuviincioasă podoabă ai

năzuit la luptă pentru Hristos, şi ai ajuns către viața cea neîmbătrânită
Nor cu ploaie şi cu vifor stingând văpaia, cu dreptate a ars pe cei în veci.
fără de minte, şi a ferit pe Muceniță, care cânta : Bine eşti cuvântat
Dumnezeul părinţilor noştri. Şi acum..., al Născătoarei :
Şi acum..., al Născătoarei : Pe Cel ce S-a pogorât din Cer şi S-a sălăşluit în pântecele cel
fecioresc, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Din pântece fecioresc întrupându-te, te-ai arătat mântuire lumii.
Drept aceea ştiind noi pe Maica Ta Născătoare de Dumnezeu, cu Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
mulțumire strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Împăratul ceresc...
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe tine cea neispitită...

Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe
tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel
Cine nu se va mira de tine ceea ce eşti nebiruită, o întâia Muceniță ?
adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu neîncetate
Că patimile sufletului ce sunt fiare înţelegătoare, îmblânzindu-le, nu te-
cântări te mărim.
ai îngrozit de pornirile cele neoprite ale fiarelor, ci ai petrecut în
mijlocul lor nevătămată.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...

Piatra cea neumblată şi vârtoasă, din porunca lui Dumnezeu ţi s-a
despicat ţie, Muceniță de Dumnezeu purtătoare, ceea ce ai fost mireasă
dumnezeiască, pecetluită cu pecetea băii botezului, şi ca o cămară te-a Întărindu-te frumoasă fecioară, cu dumnezeieştile învăţături ale lui
primit în braţele ei. Pavel propovăduitorul de Dumnezeu, i-ai urmat lui, şi n-ai băgat în
seamă pe logodnicul cel pieritor întâia Muceniță, mult chinuită, o Tecla
Slavă... cea întocmai cu Apostolii. Pentru aceea ai primit cunună de biruinţă de
la Hristos.
Tu întâia Muceniță, vindecă rănile sufletului meu; dăruieşte pace
Slavă...
lumii, credinciosului nostru popor, dându-i biruinţă împotriva
vrăjmaşilor, şi pace Bisericii prin rugăciunile tale.
Slava fecioarelor, îndreptătoarea pătimitorilor, pe ceea ce tuturor a
Şi acum..., al Născătoarei : deschis calea muceniciei, pe Tecla cea întocmai cu Apostolii, şi pe
întâia pătimitoare toţi să o lăudăm.
Omoară-mi Stăpână păcatul care încă este viu; înviază omorâciunea
sufletului prin lucrarea vieţii celei adevărate, care pentru nespusa
milostivire, S-a născut din pântecele tău celor ce cu credinţă te măresc
pe tine. Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, noi cei mântuiţi prin tine, te
mărturisim Stăpână, căci negrăit ai născut pe Dumnezeu care prin
Irmosul : Cruce a pierdut moartea, şi către Sine a tras popoare de Mucenici. Cu

care împreună te lăudăm pe tine Fecioară.

Dându-te cu totul pe sine-ţi voirii celei atotputernice şi întărindu-te
LA LAUDE
de dragostea lui Hristos, ca cea întâia pătimitoare, dragostea celor
pământeşti o ai părăsit, şi numai strălucirea vieţii celei veşnice ai poftit.
Stihirile pe 4, glasul 1.
Pentru aceea te-ai învrednicit cămării celei preafericite a mirelui
Ale lui Anatolie. Hristos; unde aflând desfătarea cea negrăită, împreună cu fecioarele
cele înţelepte, roagă-te Apostoliţă Tecla, pentru sufletele noastre.
Astăzi este pusă înainte faptă de nevoinţă, să dănţuim popoarelor, şi
Glasul al 4-lea, a aceluiași.
să privim lucruri minunate, ce se fac întru aceea. Căci stă înainte
mieluşeaua cea neîntinată, frumoasa fecioară, şi mireasa lui Dumnezeu,
junghiere pentru Hristos Dumnezeul nostru Cel ce S-a junghiat. Pentru Alcătuiţi dănțuiri iubitorilor de Mucenițe, că a ajuns vremea
aceasta cu credinţa Treimii a încetat nedumnezeirea tiranilor şi răsplătirilor, şi pomenirea cea de peste an a întâii Mucenițe, îndemnând
împreună cu îngerii dănţuind, se roagă Mântuitorului, să se mântuiască pe toţi spre lauda; lui Dumnezeu, Tecla cea întâi Muceniţă între femei,
sufletele noastre. şi săvârşindu-şi alergarea cea nevoitoare, întâia s-a arătat purtătoare de
cunună, şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
A aceluiași, glasul al 2-lea.
Având în ceruri mire pe Hristos Dumnezeul nostru, ai defăimat şi

cămara cea de mire și pe logodnicul cel de pe pământ, Tecla întâia De nevoința ta cea mai presus de fire întâia Muceniță a lui Hristos,
pătimitoare. Căci înţeleaptă fiind nu te-ai plecat momelilor maicii tale, nu numai neamurile oamenilor s-au minunat, ci şi fiarele cele sălbatice
ci ai urmat lui Pavel, ridicând pe umerii tăi semnul Crucii, şi de foc nu s-au spăimântat; văpăile focului nu le-ai simţit, frumoasă Fecioară Tecla
te-ai sfiit. Cruzimea fiarelor o ai îmblânzit, şi pe Foca l-ai omorât cu cea pentru dragostea mirelui tău Hristos; că lepădându-te de cele lumeşti, ai
întru Hristos afundare a Sfântului Botez. Ci ca una ce te-ai înfrumuseţat pătimit pentru Dânsul, ca să câştigi fericirea cea cerească, rugându-te
vitejeşte întru pătimiri dumnezeieşti, nu lipsi a te ruga neîncetat cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Domnului, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea
pururea cinstită.
A aceluiaşi, asemenea.
Cu ploaia Preasfântului Duh, răcoreşte cugetul meu Preacurată, ceea Altă scăpare şi turn de putere, şi zid nebiruit cu adevărat nu avem,
ce ai născut picătura cea nemăsurată, pe Hristos, Care cu îndurările fără numai pe tine Preacurată, şi către tine scăpăm, şi ţie strigăm :
Sale, şterge fărădelegile oamenilor. Usucă izvorul patimilor, şi mă Stăpână ajută ca să nu pierim, arată Darul tău la toți, şi mărirea
învredniceşte pârâului celui pururea viu, Preacurată Fecioară. puterniciei, şi lauda milostivirii tale.
A Crucii Născătoarei : A Crucii Născătoarei :
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce Doamne, mieluşeaua şi Maica Ta, Ceea ce ai născut Strugurul vieţii, pe care L-ai zămislit în pântece, ca
se uimea şi striga : Ce vedere este aceasta Fiul meu preaiubite ? un pământ nelucrat, dacă L-ai văzut pe Dânsul spânzurat pe lemn,
Acestea Ți-a răsplătit Ție poporul cel neplecat şi fărădelege care s-a tânguindu-te te văitai, şi strigai : Fiul meu, prin rugăciunile mele, celeia
îndestulat de multele Tale minuni ? Ci mărire să fie negrăitei pogorârii ce Te-am născut, ca un îndurat pică must, prin care să se ridice toată
Tale, Stăpâne. beţia patimilor, Făcătorule de bine.
LA STIHOAVNĂ Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Din Octoih, Slavă..., a Sfintei, glasul al 2-lea. LA LITURGHIE
Facere a lui Anatolie. Fericirile din Octoih, şi ale Sfintei, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glasul al 4-lea : Minunat
este Dumnezeu... Apostolul către Timotei : Fiule Timotei urmat-ai învăţăturii..., Aliluia :
Aşteptând am aşteptat pe Domnul... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul pilda aceasta,
Veniţi iubitorilor de chinuri, să cinstim pe lauda fecioarelor, pe Tecla asemănatu-sa împărăţia Cerului cu zece fecioare... CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepților întru
întâia Muceniță; căci ea a călcat luptele vrăjmaşilor şi săvârşind Domnul, celor drepţi se cuvine laudă.
biruinţe, ca o vrednică s-a încununat. Pentru aceea se roagă mult

chinuita, ca de nevoi şi de osânda cea viitoare să se mântuiască, cei ce
cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc pomenirea ei.
Podobie : Când de pe lemn... ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA
dumnezeiasca putere a Celui ce a purtat neputinţa noastră, strălucind

Preacuvioasa Maica noastră Eufrosina. din Fecioară neispitită de bărbat, Pe care roagă-L, dănţuind împreună
cu îngerii, să se dăruiască lumii unire, pace şi mare milă.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6, glasul al 5-lea: Slavă... glasul al 2-lea.
Podobie : Preacuvioase Părinte... A lui Studit
Maică Cuvioasă Eufrosina, vrednică de minune, dorind veselia cea Curăţia fecioriei tale păzindu-o nespurcată de bărbat, mireasă lui
adevărată, ai umblat pe acea cărare care o pricinuieşte. Că ai primit Hristos te-ai făcut Eufrosina preafericită. Şi frumuseţea trupului
sărăcia în loc de bogăţie, şi pe Mirele cel veşnic, în locul logodnicului veştejindu-o prin ostenelile sihăstriei, fericitul suflet ţi l-ai împodobit cu
celui trupesc, şi înfrânarea în locul dezmierdării celei trecătoare, şi frumuseţea Darului. Căci în chipul cel bărbătesc, ascunzând firea cea
ostenelile sihăstriei, în locul odihnei, şi în locul petrecerii celei din lume, femeiască, ai scăpat de pândirile lui Veliar, vieţuind pe pământ
viaţa cea mai presus de lume, care o ai şi dobândit, păzindu-ţi făclia îngereşte. Aşadar, cere pace celor ce cu dragoste te laudă pe tine, ca
nestinsă; şi învrednicindu-te cămării de mire, împreună cu fecioarele una ce eşti cu numele bucuriei, veselitoarea lumii.
cele înţelepte, ca o fecioară şi mireasă a lui Hristos prealăudată.
Cu râurile lacrimilor adăpându-ţi cugetul, ți-ai înmulţit întru sihăstrie

rodurile cele îmbunătăţite, şi ca o vie prea-roditoare, ai rodit struguri
preafrumoşi cinstită, cu al cărora dumnezeiesc must adăpându-te, arătat
ne îndulcim simţirile sufletului, şi după urmarea ta veselindu-ne, cu Bucură-te stea în chipul soarelui; bucură-te pricina tuturor
dumnezeiască bucurie, lepădând beţia cea din păcate, strigăm ţie bunătăţilor prea fără prihană; bucură-te ceea ce ai încăput pe
preacinstită : Roagă-te pururea lui Hristos, să se dăruiască lumii unire, Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce ai odrăslit spicul nemuririi; bucură-te
pace şi mare milă. dumnezeiască căruţă, uşa cea cu totul luminoasă; bucură-te ceea ce eşti
pierzarea blestemului nostru celui strămoşesc, Fecioară, care eşti
pricinuitoarea bunătăţilor.
Vedere străină şi cu anevoie primită firii ! Cum nu te-ai înşelat de
cumplitele măiestrii ale vechiului amăgitor al Evei ? Că locuind în A Crucii Născătoarei, asemenea.
mijlocul bărbaţilor cu minte întreagă, prin mijlocul focului ai trecut
nearzându-te, şi ai ascuns neputinţa femeiască, fiind întărită cu
Când mieluşeaua cea Preacurată, a văzut pe Mieluşelul său, de Stând Fecioara lângă Cruce oarecând în vremea răstignirii, împreună
bunăvoia Sa ca un om trăgându-Se la junghiere, tânguindu-se zicea : Te cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând striga : Vai mie ! Cum
sârguieşti acum Hristoase să mă faci fără de fiu, pe mine care Te-am pătimeşti Hristoase ? Cela ce eşti viaţa tuturor.
născut. Pentru ce ai făcut aceasta Mântuitorule a toată lumea ? Însă,
laud şi măresc, nemărginita Ta bunătate, cea mai presus de minte şi de Tropar, glasul al 8-lea.
cuvânt, Iubitorule de oameni.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând
crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup,
Slavă..., a Sfintei, glasul al 6-lea. că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Eufrosina,
duhul tău.
Veniţi toţi iubitorii de feciorie, şi păzitorii curăţiei, veniţi ceata
călugărilor, şi a preacuvioaselor femei, cu un glas, cu credinţă să
lăudăm pe preafericita Eufrosina. Bucură-te ceea ce în trup femeiesc
bărbăteşte ai viețuit. Bucură-te ceea ce prin curăţie ai ruşinat pe LA UTRENIE
vrăjmaşul şi ai iubit pe Hristos. Bucură-te piatră cinstită cea cu nume de
veselie. Aşa, o Preacuvioasă Maică ! Nu înceta rugându-te pentru cei După obişnuitele Catisme, Sedelnele din Octoih. Psalm 50.
ce cinstesc pomenirea ta.
CANOANELE
Şi acum... al Născătoarei :
Ale Octoihului şi al Sfintei, pe 4.
Ochiul inimii mele îmi ridic către tine Stăpână, nu trece puţina mea
suspinare. În ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie CANONUL Sfintei
acoperământ, şi ajutătoare.
A lui Iosif.
A Crucii Născătoarei. Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,
Irmos :

Irmos : Cel ce ai înfipt pe nimic...
Calul şi pe călăraşul i-a înecat Hristos în Marea Roşie, Cela ce a

Răbdând cu tărie nevoinţele, ai pierdut măiestriile vrăjmaşului, şi
sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cântă
năpădirile dracilor le-ai surpat, şi te-ai asemănat cu îngerii, ca una ce în
cântare de biruinţă.
trup muritor fiind, de nemurire ai cugetat Maică Eufrosina.
Luminează-mă cu lumina rugăciunilor tale, Preacinstită, pe mine care

Viaţa ta Eufrosina, veseleşte inimile sihaștrilor, fiind întărire şi
astăzi laud sfânta şi cea cu adevărat vrednică de laudă, cu cântări de
povăţuire către poruncile cele de mântuire, către căile nestricăciunii,
Dumnezeu veselitoare, pomenirea ta, ceea ce te numeşti cu numele
către dragostea cea prea-aleasă a Ziditorului.
dumnezeieştii veselii.
Slavă...
Dorind numai de dumnezeiasca frumuseţe a lui Hristos, şi
îndulcindu-te cu ale Lui fără de materie frumuseţi, ai urât frumuseţea Pomenirea ta cea luminată şi vrednică de laudă, dumnezeieşte
trupului, Mărită, îndeletnicindu-te întru dumnezeieştile priviri. luminează adunările credincioşilor, îndulceşte cetele cuvioşilor,
veseleşte adunările îngerilor, a căror şi vieţuire râvnind, împreună cu
Slavă...
dânşii petreci acum ca un înger.
Ceea ce eşti mireasă înfrumuseţată cu podoabele bunătăţilor, te-ai Şi acum..., al Născătoarei :

logodit cu Domnul cel adevărat frumos întru podoabă, Eufrosina,
părăsind pe logodnicul cel vremelnic şi toată veselia vieţii. Viforul cel cumplit al patimilor mă tulbură, vânturile cele potrivnice
mă cufundă întru adâncime, şi furtuna păcatului îmi clăteşte inima.
Născătoare de Dumnezeu, tu mă mântuieşte pe mine, cel ce curat te
măresc.
Cu totul este dorire şi îndulcire şi viață, Cel ce pentru prisosul
bunătăţii a răsărit din tine, Fecioară Preacurată; pe care roagă-L să mă Irmosul :
mântuiască pe mine cel ce neîncetat te fericesc pe tine.
Cela ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat
Cântarea a 3-a,
neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale,
Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule Bune, şi Iubitorule de oameni.

Irmos :

Dumnezeiască pogorârea Ta cunoscându-o Avvacum, cu mai-nainte
Podobie : Cuvântul cel împreună...
vedere Hristoase, cu frică a strigat către Tine : Spre mântuirea
poporului Tău ai venit ca să mântuieşti pe unşii Tăi.
Slăbiciunea femeiască întărindu-o fără gând de îndoială, cu nădejdile
cele cereşti, ai locuit între bărbaţi, de Dumnezeu insuflată fecioară; şi
Fiindu-ţi aminte de Tatăl cel ceresc, logoditorul sufletelor, dragostea
prin osteneli, şi prin neadormite rugăciuni ai supus pe amăgitorul Evei
tatălui tău şi a mirelui celui vremelnic nu te-a zăticnit a nu umbla pe
sub călcâiele tale, pentru aceea cu credinţă te fericim.
calea mântuirii.
Ca un finic cu cuget dumnezeiesc, ai înflorit, dulceaţa dreptăţii, şi ca
Toată nădejdea mea la tine o am pus Născătoare de Dumnezeu, să nu un cedru pe lângă ape, ai înmulţit rodurile faptelor celor bune ale
mă ruşinezi, Preacurată. Să nu-mi pierd nădejdea mea, ceea ce eşti înfrânării, de Dumnezeu cugetătoare Eufrosina.
bună; că numai la tine îndrăznind, cu bună îndrăzneală biruiesc puterile
Slavă...
cele potrivnice, şi le surp lăudându-mă, ca unul ce te am pe tine
ajutătoare nebiruită.
Cu focul postirii, ai ars până la cenuşă dulceţile cele uscăcioase; și
A Crucii Născătoarei, asemenea : înfierbântându-te de jăratecul dragostei Domnului ai strălucit razele
minunilor.
Maica Ta Hristoase văzându-Te pe Cruce pironit, tânguindu-se cu
jale striga şi zicea : Cum Te sârguieşti să mă faci fără de fiu, Fiule
preadulce, şi a mă lăsa singură pe pământ pe mine ceea ce Te-am
născut pe Tine, care dai hrană tuturor oamenilor ? Însă laud şi Fiind îndurătoare, arată-ți îndurarea către prea-ticălosul meu suflet,
binecuvintez îndelungă-răbdarea Ta, cea mai presus de toate care cumplit este întunecat de patimile păcatelor şi suspină; Născătoare
Mântuitorule. de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 4-a, Cântarea a 5-a,

Irmos :
Ca o curată şi fără prihană, şi ca o frumoasă şi împodobită, te-ai
logodit cu mirele Cuvântul, care te păzeşte pe tine în veci nestricată.
Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec şi către
Tine strig : Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un
îndurat. Cu suspinuri şi cu lacrimi căutând pe Ziditorul, ca o aleasă te-ai
învrednicit al vedea pe Dânsul, împreună cu cei aleşi, ceea ce eşti
vrednică de laudă.
Cu lumina dumnezeieştilor fapte te-ai arătat cinstită, ca piatra
smaraldului în mijlocul bărbaţilor, arătând lupte bărbăteşti, şi veselind
Slavă...
pe Domnul.
Arătatu-te-ai pildă înfrânării şi chip însufleţit curăţiei, celor ce cu

Vărsând lacrimile, ca nişte miresme, te-ai umplut de miros bun, şi credinţă laudă sfinţită pomenirea ta, o Eufrosina.
mărindu-te ca un mir de mult preț, te-ai adus lui Dumnezeu mireasă
nestricată. Şi acum..., al Născătoarei :
Slavă...
Mai presus de minte şi de cuvânt ai născut pe Ziditorul cel fără de
ani care mântuieşte de toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine
Toată dorirea ta, o ai pus către Dumnezeu, de Dânsul dorind, pe El Născătoare de Dumnezeu preasfântă.
căutându-L, şi legea Lui cea de mântuire urmând fecioară.
Irmosul :
Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet,

Prunc tânăr ai născut Preacurată, pe Cel ce mai-nainte de veci, a potoleşte-o Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un
strălucit din Tatăl Cel fără de început, pe care roagă-L pentru lume, îndurat.
mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a,
Podobie : Cele de sus căutând...
Irmos : Marea patimilor, cea sălbatică...
monahicească, a mers la o mânăstire bărbătească, arătându-se ca un

Dorind să câştigi viaţa cea de sus, desfătarea cea de jos de tot o ai famen împărătesc şi tunzându-şi perii capului său, se silea prin tot
părăsit, şi te-ai amestecat pe sineți între bărbaţi, preafrumoasă chipul cum să se ascundă, ca să nu o afle Pafnutie tatăl ei. Deci, după
Eufrosina, ceea ce pentru mirele tău Hristos, ai defăimat pe logodnicul ce şi-a câştigat dorinţa, se nevoia cu multe nevoințe şi osteneli, şi cu
cel vremelnic. rugăciuni întinse şi neîncetate, până când şi-a uscat cu totul trupul său
cel gingaş femeiesc, aşa fel, încât toţi fraţii mănăstirii se spăimântau şi
ICOS se minunau, văzând reaua pătimire a ei cea mai de pe urmă, pe care o
uneltea fericita. Şi cu adevărat era un lucru minunat, pe care nu este cu
Desfătându-ne sufletele cu bucurie, şi cu veselie, veniţi cu osârdie, putinţă a-l arăta cu cuvântul. Adică ca să vadă cineva o femeie prea
frumoasă, locuind în mijlocul monahilor. Şi care a putut a se ascunde pe
ca să auzim cuvânt minunat. Căci această povestire covârşeşte toată
sineşi, atât de tatăl său, care cu durere o căuta prin munţi şi peşteri, şi în
mintea şi o uimeşte. Că femeie petrecând în mijlocul bărbaţilor, a biruit
tot locul, şi alergă aici şi acolo suspinând pentru despărţirea ei cea
pe Veliar, şi focul dulceţilor l-a călcat, şi nicicum nu s-a ars. Căci cea
îndelungată şi de mulţi ani, cât şi de monahi, cu care împreună locuia.
nespurcată dorind pe Hristos, a defăimat pe logodnicul cel vremelnic.
Şi prin urmare a şi a putut a străluci în mijlocul bărbaţilor cu bunătăţile;
precum şi piatra cea scumpă smaraldul, străluceşte în mijlocul celorlalte
SINAXAR
pietre. Cu adevărat Smarald s-a arătat fericita aceasta Eufrosina,
rămânând necunoscută, nu un an, sau doi, sau trei, ci în vreme de
Întru această Lună în 25 de zile, Preacuvioasa Maica noastră
treizeci şi opt de ani încheiaţi, adică până la sfârşitul vieţii sale. Căci
Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul.
numai la sfârşitul vieţii sale, s-a arătat, cum că era femeie, şi nu bărbat.
Stih : Firea femeiască Eufrosina o ascunzi în chip bărbătesc, Fiind dar că Pafnutie tatăl ei a mers odată la mânăstire, pe timpul în
Şi vezi pe cel ce vede cele ascunse, pe Stăpânul ceresc. care era să moară Cuvioasa. Deci pe acesta văzându-l ea, a zis către
La douăzeci și cinci, Eufrosina morţii s-a supus,
dânsul cuvântul acesta cel mai de pe urmă : O tată ! Şi aşa și-a dat
Şi de pe pământ sufletul către Cer i s-a dus.
Duhul în mâinile lui Dumnezeu, bucurându-se şi veselindu-se de
bunătăţile ce era să le dobândească pentru nevoinţele şi ostenelile sale.
Sfânta aceasta Eufrosina era pe timpul împăratului Teodosie celui Iar tatăl ei auzind cuvântul acesta, s-a spăimântat, pentru aceasta din
mic în anii patru sute zece. Deci părăsind lucrurile aceste veselitoare bucuria cea peste măsură ce a luat, că s-a învrednicit a vedea pe fiica
ale lumii, şi deşertăciunea şi slava vieţii acesteia, şi fugind pe ascuns din sa, a căzut la pământ ca un mort. Şi ce alt dar se cuvenea să
casa părintească, s-a schimbat pe sine, îmbrăcând haine bărbăteşti, pătimească, pe timpul în care a auzit acest fel de cuvânt făcător de
Smaragd numindu-se, în loc de Eufrosina, şi fiindcă a iubit vieţuirea bucurie ? Şi când s-a învrednicit a vedea pe fiica sa cea dorită şi căutată
în treizeci şi opt de ani ? Şi dar, fiindcă s-a învrednicit a vedea pe celor ce ziceau pe Dumnezeu pătimaş, care hulind adăugau la
născuta sa cea dorită, a lăsat patria şi lumea, şi cele în lume, şi luând în Tresfinţita cântare adică la Sfinte Dumnezeule...), zicând : Cel ce te-ai
sufletul său asemenea râvna şi dorinţă a pustniceştilor nevoințe a fiicei răstignit pentru noi..., fără de veste se răpi un copilaş de se ducea în sus
sale, s-a făcut şi el monah. Pentru aceasta s-a arătat diadoh şi cleronom, în văzduh. Şi strigând toţi cu frică şi cu spaimă multe ceasuri : Doamne
atât al locului cum şi al chipului, mânăstirii, şi al bunătăţilor fiicei sale. miluieşte ! S-a pogorât iarăşi copilaşul şezând ca pe un norişor, şi a spus
Ca un tată al acestui fel de fiu evlavios, şi bucurându-se şi veselindu-se, cu mare glas, că cetele îngerilor cântă întreit sfânta laudă, fără adaosul
s-a mutat la Domnul. şi sfârşitul acesta care zice : Cel ce te-ai răstignit..., zicând : Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Şi
La Cuviosul Pafnutie tatăl acesteia. îndată cu glasurile acestea şi-a dat copilaşul sufletul la Dumnezeu, şi a
încetat clătinarea cutremurului.
Stih : Pafnutie ochii trupului său închizând,
Vede lumină mare cu Duhul trăind.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Pavel, şi Tattis, și cu
fiii lor.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pafnutie.
Stih : Severiana dimpreună cu Pavel s-au tăiat arătat,

Stih : Pe Pafnutie prietenii lumii l-au răstignit,
Înţelepțește cu dânşii pe sineţi Tattis punându-te te-ai împreunat.
Carele și mai-nainte era lumii răstignit.
Tot în această zi, aducerea aminte de cutremurul cel mare, întru care Aceşti Sfinţi Pavel şi Tattis, şi copiii lor Savinian, Maxim, Ruf şi
s-a făcut răpirea unui prunc în văzduh. Eughenie, erau din cetatea Damascului, şi pârându-i că sunt creştini, se
închiseră la temniţă, şi s-au legat cu lanţuri, şi iarăşi aducându-se la
Stih : Cântarea cea cu trei laude în sus copilul ridică, întrebare îi bătură tare, şi chinuindu-se de mâinile celor fărădelege, şi-
Vestind şi jos precum sus Îngerii o cântă.
au dat sufletele la Dumnezeu.
Pe timpul împărăţiei lui Teodosie cel mic, vrând Dumnezeu să arate Cu ale Sfinţilor Tăi rugăciuni, Hristoase, Dumnezeule, miluieşte-ne şi
oamenilor (cu judecăţile ce ştie Sfinţia sa) şi mai-nainte de înviere ziua
ne mântuieşte pe noi, Amin.
Învierii, a îngăduit de s-a făcut cutremur înfricoşat, şi pentru aceasta
făcând litanie tot poporul cu împăratul Teodosie, şi cu Patriarhul Proclu Cântarea a 7-a,
şi cu tot clerul Bisericii, şi cu tot oraşul pentru frică, afară la câmp, şi
Irmos :
fiindcă atunci din ispita diavolului se începuse eresul Teopașiţilor, (a
Domnul părinţilor Cel preaînălţat văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, Viaţă ţi-a dat ţie vistierul vieţii, căci ai urmat urmelor Lui, şi de
pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule bine eşti cuvântat. frumuseţea Lui cea dumnezeiască ai dorit; cu care împreună te şi
veseleşti întru toţi vecii.
Lumină ţi-a răsărit ţie, dimpreună şi veselia lăudată Eufrosina. Căci
cugetul ţi-a fost drept, cântând : Dumnezeule bine eşti cuvânt.
Înălţatu-te-ai către locaşurile cele adevărate ale veşnicei vieţi;

Purtând toiag Crucea, care te întărea pe tine Cuvioasă, nevătămată ai
dorirea care pofte-ai o ai dobândit fecioară, îndulcindu-te de lemnul
trecut căscările dracilor, cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
vieţii, şi preaînălțând pe Hristos în veci.
Slavă...
Inima ta Cuvioasă, locaş o ai făcut Sfântului Duh, Celui ce te-a Cu totul aleasă, cu totul înfrumuseţată, te-ai arătat Fecioară, pe care
întărit, şi te-a arătat pe tine mai tare decât duhurile cele viclene.
Dumnezeu te-a iubit, şi pe care te-a ales pururea preamărită. Pentru
aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu cel fără de trup îmbrăcat cu trup L-ai născut
Preacurată, ca să ne mântuiască pe noi, cei ce cu frică cântăm :
Ție Făcătorului a toate, tinerii în cuptor danț a toată lumea
Dumnezeule bine eşti cuvântat.
împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L
Cântarea a 8-a,
Irmos : Ţie Făcătorului a toate... Cântarea a 9-a,
Irmos : Isaie dănţuieşte...

Izbăvitu-te-ai fecioară de materia patimilor, râvnind îngerilor celor
fără de materie cu care împreună cânţi : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L
Praznic sfinţit săvârşind ceata monahilor, întru pomenirea ta cea de
Dumnezeu luminată, adunarea sihaștrilor se veseleşte. Că te-ai arătat

lumină tuturor cinstită Eufrosina, vrednică de laudă. Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut fiu pe
Emmanuil, pe Dumnezeu şi omul; Răsărit este numele Lui, pe care
Ca un odor cinstit te-ai făcut Bisericii celei cereşti; ca un crin ai mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
înflorit în curţile lui Dumnezeu; ca un trandafir cu miros dulce, te-ai
adus Împăratului tuturor, şi ca un mir de cinste, Eufrosina preafericită. LUMINÂNDA
Podobie : Cu Duhul văzând...

Luminatu-te-ai pe sine-ţi cu podoaba cea luminată a bunătăţilor, şi
te-ai adus curată către cămara de mire cea înţelegătoare; unde acum Amăgit-ai pe căpetenia ruşinii, şi prin chip de înţelepciune, l-ai arătat
priveşti frumuseţea lui Hristos cea neasemănată, şi te îndulceşti de pe el fără de minte, şi fiind fecioară cu sufletul şi cu trupul, te-ai făcut
îndumnezeire mai desăvârşit. bărbat cu minte şi cu credinţă, Cuvioasă Eufrosina, podoaba
fecioarelor, şi frumuseţea sihaștrilor.
Slavă...
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.

Sfântă pomenirea ta, sfinţeşte astăzi pe credincioşi, izvorând
luminare de sfinţenie; întru care ne rugăm ţie ca unei mirese alese a lui Scaunele şi Domniile, Stăpâniile şi Puterile, Arhanghelii şi Îngerii,
Hristos Eufrosina, prin rugăciunile tale mântuieşte pe cei ce te cinstesc slujesc Fiului tău ca unui Dumnezeu şi Stăpân, Maică Fecioară Curată;
pe tine. şi pe tine te laudă neîncetat. Pe Acesta roagă-L pururea, să mă scape de
osândirea cea înfricoşată.
Preacurată Fecioară, ceea ce eşti uşa Luminii, luminează-mă cu
lumina feţei tale, pe mine cel ce zac întru întunericul patimilor, ca să nu Pe cei ce se închină patimilor Fiului tău cu neîndoită inimă şi cu toată
mă cuprindă noaptea morţii, pe mine, cel ce toată nădejdea mântuirii umilinţa arată-i părtaşi măririi, şi raiului locuitori, de Dumnezeu
mele la tine o am pus. Născătoare Fecioară.
Irmosul : Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Bucură-te de Dumnezeu cuvântătorule adevărate; bucură-te fiule

preaiubite al Maicii Domnului; căci tu stând înaintea Crucii lui Hristos,
ai auzit dumnezeiescul glas al Stăpânului, care a strigat către tine : Iată
acum Maica Ta ! Pentru aceasta după vrednicie toţi pe tine, ca pe un
Apostol al lui Hristos mare şi iubit, te fericim.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA Slavă..., glasul al 2-lea.
Mutarea Sfântului şi prealăudatului Apostol și Evangelist Ioan, De Dumnezeu cuvântătorule, iubitorule de feciorie, ucenice iubite al
cuvântătorul de Dumnezeu Mântuitorului ! Prin rugăciunile tale rugămu-ne, mântuieşte-ne pe noi
de toată vătămarea, că a ta turmă suntem.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea: Şi acum..., al Născătoarei :
Podobie: Când Te-ai pogorât...

Ca un măslin roditor, Fecioara Te-a odrăslit pe Tine, Rodul vieţii, ca
să aduci rod lumii, mare şi bogată milă.
Veniţi credincioşii, să încununăm cu cântări dumnezeieşti pe adâncul
înţelepciunii, şi scriitorul dogmelor celor ortodoxe; pe Ioan slăvitul şi LA STIHOAVNĂ
iubitul. Că acesta a tunat nouă, că Cuvântul era întru început. Pentru
aceea Fiul tunetului s-a arătat, ca unul ce bunavestire lumii o a scris cu
multă înţelepciune, cel prealăudat. De două ori. Podobie : A treia ai înviat Hristoase...
Cu adevărat tu te-ai arătat prieten mare învăţătorului Hristos, căci pe Pomenirea cinstitului ucenic al lui Hristos Împăratului nostru, după
pieptul Lui te-ai rezemat. De unde ai şi primit dogmele înțelepciunii, cu vrednicie să o lăudăm credincioşii. Că acesta luminat a propovăduit
care şi îmbogăţeşti tot împrejurul pământului, ca un grăitor de cunoştinţa Treimii tuturor neamurilor.
Dumnezeu. Pentru ceasta ținând aceste dogme Biserica lui Hristos,
acum veselindu-se se bucură. Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.

Viforul înşelăciunii idoleşti, l-a prefăcut acum Apostolul lui Hristos Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preaslăvite,
întru linişte, şi lumea povăţuind la credinţa dreptmăritoare, se roagă Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria
pentru noi toţi. păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel
adevărat; pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor lui o vestește tăria.
Mare sprijinitor ai dăruit Hristoase pe Apostolul tău Efesenilor, pe
După obişnuitul Psalm, citim : Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glasul 1.
înţeleptul şi dumnezeiescul cuvântător de Dumnezeu; pe care şi acum îl
lăudăm, ca pe un locuitor şi păzitor cetăţii acesteia. Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

Văzătorul descoperirilor celor negrăite, şi tâlcuitorul tainelor lui
Dumnezeu celor de sus, fiul lui Zevedeu, scriind nouă Evanghelia lui
Treime nemărginită în putere, Unime în trei feţe ! Pentru rugăciunile Hristos Dumnezeu, ne-a învăţat a mărturisi pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe
cinstitului de Dumnezeu cuvântătorului, şi ale pururea Fecioarei, şi Duhul Sfânt. De trei ori.
singurei Născătoarei de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi cei ce Te
lăudăm pe Tine. Alăuta cea de Dumnezeu mişcată a cereştilor cântări, scriitorul
tainelor, gura cea de Dumnezeu grăitoare, buzele avându-le ca nişte
strune, iar limba mişcându-o ca un arcuş, viersuieşte cu dulceaţă
cântarea cântărilor, şi se roagă ca toţi să ne mântuim. De trei ori.
Apostole al lui Hristos Dumnezeu iubite, grăbeşte de mântuieşte pe
poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte când cazi către Dânsul, cel Cu limba ta cea glăsuitoare ca tunetul, vestind Cuvântul înțelepciunii
ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-i; pe care roagă-L de lui Dumnezeu cel ascuns, de Dumnezeu iubite, strigi pururea, mişcând
Dumnezeu Cuvântătorule, şi norul vrăjmaşilor cel căzut asupra noastră cu buzele adesea : Întru început era Cuvântul, şi înveţi pe tot omul spre
să se risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă. cunoştinţa de Dumnezeu. De două ori.
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei Învierii. Slavă..., glasul al 2-lea.
A lui Ghermano; iar după alţii zic a lui Vizantie.

Pe Fiul tunetului, şi temelia dumnezeieştilor cuvinte pe începătorul Iubiţilor, de nu ne va arata inima noastră vina, îndrăznire avem către
cuvântării de Dumnezeu, şi propovăduitorul cel mai întâi al dogmelor Dumnezeu, şi orice vom cere vom lua de la Dânsul, căci poruncile lui
adevăratei înţelepciunii lui Dumnezeu, pe iubitul Ioan şi păzitorul de păzim, şi cele plăcute înaintea lui facem. Şi aceasta este porunca lui, ca
feciorie, neamul omenesc după datorie să-l lăudăm. Că acesta având să credem în numele Fiului său Iisus Hristos, şi să iubim unul pe altul,
întru sine pe Dumnezeu dea-pururea a glăsuit : Că întru început era precum ne-a dat nouă poruncă. Şi cela ce păzeşte poruncile Lui, într-
Cuvântul, şi nedespărţit de Tatăl, şi întocmai la Fiinţă cu Dânsul, şi însul locuieşte, şi Acesta întru el. Şi întru aceasta cunoaştem că
împreună Ziditor şi de viaţă purtător, şi Lumină adevărată. Arătându-ne locuiește întru noi, din Duhul care ne-a dat nouă. Iubiţilor, nu credeţi pe
prin aceasta învăţătura dreaptă a Preasfintei Treimi, pe acelaşi Fiu ni L- tot duhul, ci ispitiţi duhurile de sunt de la Dumnezeu; că mulţi prooroci
a arătat. O minune înfricoşată şi lucru înţelept ! Că plin fiind de mincinoşi au ieşit în lume. Întru aceasta să cunoaşteţi Duhul lui
dragoste, plin s-a făcut şi de dumnezeiască cuvântare. Cu mărirea şi cu Dumnezeu : Tot duhul care mărturiseşte pe Iisus Hristos că a venit în
cinstea şi cu credinţa, întemeietor fiind curatei noastre credinţe; prin trup, este de la Dumnezeu. Şi tot duhul care nu mărturiseşte pe Iisus
care vom câştiga veşnicele bunătăţi în ziua judecăţii. Hristos că a venit în trup, nu este de la Dumnezeu, ci acesta este al lui
antihrist, de care ați auzit că vine, şi acum este în lume. Voi de la
Şi acum..., a Născătoarei Învierii. Dumnezeu sunteţi, fiilor şi aţi biruit pe aceia; că mai mare este Cela ce
este întru voi, decât cela ce este în lume. Aceştia din lume sunt, pentru
Trecut-a umbra legii, şi Darul a venit. Că precum rugul n-a ars fiind aceasta din lume grăiesc, şi lumea de dânşii ascultă, noi de la
aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului Dumnezeu suntem. Cela ce ştie pe Dumnezeu, ne ascultă pe noi; iar
celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, care nu este de la Dumnezeu, nu ne ascultă pe noi.
Din soborniceasca Carte a lui Ioan citire :
Cap. 4, vers. 1.
Prochimenul zilei şi citirile. Iubiţilor dacă ne-a iubit aşa Dumnezeu pe noi, şi noi datori suntem
unul pe altul să iubim. Pe Dumnezeu nimenea nici odinioară nu l-a
Din soborniceasca întâia Carte a Sfântului Apostol Ioan citire : văzut. De vom iubi unul pe altul, Dumnezeu întru noi petrece, şi
Cap. 3. Vers. 15. dragostea Lui desăvârşit este întru noi. Întru aceasta cunoaştem că
locuim într-însul, şi El întru noi, că din Duhul său ne-a dat nouă. Şi noi

am văzut şi mărturisim, că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor lumii.

Oricare va mărturisi că, Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu întru Râuri de Dumnezeu cuvântătoare, au izvorât Apostole din cinstită
dânsul petrece, şi acela întru Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am
gura ta; din care Biserica lui Dumnezeu adăpându-se cu dreaptă
crezut dragostea, care are Dumnezeu întru noi. Dumnezeu dragostea
credinţă, se închină Treimii Celei de o fiinţă; pe care şi acum roagă-o
este, şi cela ce petrece în dragoste, întru Dumnezeu petrece, şi
Ioane de Dumnezeu Cuvântătorule, să întărească şi să mântuiască
Dumnezeu întru dânsul.
sufletele noastre.
Citire Din Soborniceasca Carte a lui Ioan citire :

Al lui Andrei Pirul, glasul acelaşi :
Cap. 4, vers. 20.
Iubiţilor ! De va zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, şi pe fratele Pomul curăţiei, mirul bunei miresme iarăşi ne-a răsărit nouă întru
acest praznic de acum. Să strigăm către dânsul : Cela ce te-ai rezemat
său urăşte, mincinos este. Că cela ce nu iubeşte pe fratele său, pe
pe pieptul Stăpânului, şi lumii ai rourat Cuvântul, Ioane Apostole, cela
carele-l vede, pe Dumnezeu pe care nu L-a văzut, cum poate să-L
ce pe Fecioara ai păzit ca lumina ochiului, cere nouă de la Hristos mare
iubească ? Şi această poruncă avem de la El : Ca cela ce iubeşte pe
milă.
Dumnezeu, să iubească şi pe fratele său. Tot cela ce crede că Iisus este
Hristos, de la Dumnezeu este născut. Şi tot cela ce iubeşte pe Cel ce a
născut, iubeşte şi pe Cel născut dintr-însul. Întru aceasta cunoaştem că Ucenice al Mântuitorului iubitorule de feciorie, şi de Dumnezeu
iubim pe fiii lui Dumnezeu, când iubim pe Dumnezeu, și păzim Cuvântâtorule ! Ție ca unui împodobit cu fecioria, pe Fecioara şi de
poruncile Lui. Că aceasta este dragostea lui Dumnezeu, ca poruncile Dumnezeu Născătoarea o a încredinţat Hristos Dumnezeu răstignit
Lui să păzim, şi poruncile Lui nu sunt grele. Că tot cel născut de la fiind, pe care o ai păzit ca lumina ochiului. Pentru aceasta roagă-te, să
Dumnezeu biruieşte lumea. Şi aceasta este biruința ceea ce biruieşte se mântuiască sufletele noastre.
lumea : Credința noastră. Cine este cela ce biruieşte lumea ? Numai
cela ce crede, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Ca un singur văzător al tainelor celor negrăite, şi ca cela ce te-ai
rezemat pe pieptul lui Hristos, ca un prieten al Lui adevărat, ai strigat
LA LITIE glăsuind : Că Cuvântul cel preaveşnic întru început era la Dumnezeu,
Ioane Apostole, îndulcirea Treimii, a Efesului şi a Patmosului, întărirea
Cântăm Stihirile pe glasul 1.
cea neclintită, şi ajutorul nostru. Roagă-te de Dumnezeu Cuvântătorule
A lui Ghermano singur glasul. preafericite, să se izbăvească poporul de vrăjmaşii cei necuraţi, simţitori
şi gânditori, cel ce pururea cu credinţă, săvârşeşte pomenirea ta. scăpându-o de nebunia idolească, şi întru sine îndumnezeind omenirea,
la ceruri o a ridicat Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Glasul al 2-lea, a lui Teofan.
LA STIHOAVNĂ
Lauda Apostolilor, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu, pe Stihirile, glasul al 4-lea.

duhovnicescul mai marele ostaş, pe cel ce a supus lui Dumnezeu lumea;
veniţi credincioşii să fericim pe Ioan pururea slăvitul, pe cel ce de pe Podobie : Cel ce de sus ești chemat...
pământ s-a mutat, şi de pământ nu s-a depărtat. Ci viază şi aşteaptă a

doua venire a Stăpânului cea înfricoşată și cere ca fără osândă să o Pe Fiul Celui Preaînalt, Dumnezeu l-ai propovăduit cu Tatăl
întâmpinăm, prietene cel de taină; cel ce te-ai rezemat pe pieptul lui împreună veşnic şi de o fiinţă lumină din lumină neschimbată, şi chipul
Hristos, noi cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta. statului Părintelui, pe Cel ce fără de ani, şi fără de patimă a strălucit
dintr-însul. Pe Ziditorul şi Domnul tuturor veacurilor, iubite, tu l-ai
Slavă..., glasul al 4-lea. mărturisit lumii, pe Cel ce a strălucit lumină celor dintru întuneric,
Hristos Dumnezeul nostru; pe care roagă-L să mântuiască şi să
A lui Vizantie.
lumineze sufletele noastre.
Rezemându-te pe pieptul învăţătorului tău Hristos, la cina Domnului, Stih : În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
iubite ucenice, de acolo ai cunoscut cele înalte, şi cerescul glas tuturor
ai tunat : Întru început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Cu lumina Mângâietorului fiind luminat, ai mărturisit că Duhul din
Dumnezeu era Cuvântul. Lumina cea adevărată, care luminează pe tot Tatăl a purces, şi prin Fiul omenirii S-a arătat, întocmai cinstit şi pe
omul ce vine în lume, Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorul sufletelor scaun împreună şezător, şi de o fiinţă cu Tatăl Cel fără de început şi cu
noastre. Cuvântul lui Dumnezeu, iubite, tuturor l-ai propovăduit. Pentru aceasta
întru cântări pe tine te cinstim, ca pe un temei dumnezeiesc al credinţei.
Pe care neclintită o păzeşte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.
Fiul Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul, este slăvit în Cer de Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
heruvimi, vrând iarăşi să zidească pe cel întâi zidit, pe sine însuşi
negrăit S-a smerit în pântecele tău, de Dumnezeu Născătoare La înalta cuvântare de Dumnezeu suindu-te, te-ai învăţat tainele lui
prealăudată. Şi din tine răsărind a luminat toată lumea cu dumnezeirea,
Dumnezeu cele negrăite. O Fiinţă a, Dumnezeirii, o slavă şi o Împărăţie, La binecuvântarea pâinilor, Troparul de 2 ori
şi o Domnie, cea în trei Staturi pururea împărţită, iar după Fiinţă

nedespărţită, şi împreunată întru neamestecata Dumnezeiasca Unime; Apostole al lui Hristos Dumnezeu iubite, grăbeşte de mântuieşte pe
aşa slăvind ai propovăduit de Dumnezeu cuvântătorule, Treimea a fi poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte când cazi către Dânsul, Cel
nedespărţită. Pe Care roagă-o să mântuiască, şi să lumineze sufletele ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-i; pe care roagă-L de
noastre. Dumnezeu cuvântătorule, şi norul vrăjmaşilor cel căzut asupra noastră
să se risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.
Şi Născătoare de Dumnezeu... O dată.
A lui Ioan Monahul.
LA UTRENIE
Apostole al lui Hristos, Evangheliste de Dumnezeu cuvântătorule,
tăinuitor de cele negrăite fiind, dogmele cele negrăite ale înţelepciunii, La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului de două ori, şi al Născătoarei.
ca un tunet le-ai vestit nouă, şi cum că, întru început era Cuvântul, După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea,
luminat ai arătat credincioşilor. Iar tăgăduirea ereticilor, adică cum că
nu era dintr-un început, lepădându-o, nu ai primit cuvintele lor. Podobie : Pe înţelepciunea şi...
Rezemător pe piept arătându-te, şi prieten iubit; ca şi Isaia marele

glăsuitor, şi ca Moise de Dumnezeu văzătorul, îndrăzneală având către Tu fiu te-ai chemat al dumnezeiescului tunet, ca să asurzeşti urechile
Dumnezeu, cu dinadinsul roagă-te pentru sufletele noastre. celor necredincioşi, şi mai dulce decât trâmbiţa ai glăsuit întruparea
Cuvântului, în inimile cele drepte, o preaînţelepte ! şi ca un prieten
Şi acum..., al Născătoarei : adevărat, pe piept te-ai rezemat. De unde învăţându-te cunoştinţa lui
Dumnezeu, tuturor ai propovăduit pe Cel împreună fără început cu
Făcătorul şi Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din Tatăl, Ioane Apostole ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea
pe Adam la izbăvit. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui ta. De două ori.
Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul,
bucură-te ! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperământul, şi Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :

Pe înţelepciunea şi Cuvântul, în pântecele tău zămislindu-l fără de
ardere, Maica; lui Dumnezeu ai născut lumii pe Cela ce ţine lumea, şi în După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
şi Făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, şi
cu credinţă te slăvesc, ca să mă izbăveşti de greşale, când voi vrea să
Rezemându-te pe pieptul lui Iisus, îndrăzneală ai dobândit, ca un
stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău
ucenic întrebând : Cine este vânzătorul Tău Doamne ? Iubit foarte
ajutor atunci să-mi dăruiești; pentru că poți câte le voieşti prealăudată.
fiind, prealăudate, prin pâine, pe acesta l-a arătat ţie. Deci ca un
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea, tăinuitor al celor negrăite fiind, de întruparea Cuvântului înveţi
marginile, de Dumnezeu cuvântătorule Apostole ! Roagă-te lui Hristos
Podobie : asemenea :
Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.
Adâncul vânării lăsându-l, cu trestia Crucii pe toate neamurile către
credinţă, ca pe nişte peşti le-ai vânat; că precum ţi-a spus Hristos, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
vânător de oameni te-ai arătat, vânându-i spre credinţă. Pentru aceasta

semănând, şi cunoştinţa cuvântului, Patmosul şi Efesul cu cuvintele tale Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu ! Patimile sufletului meu
roditoare le-ai arătat. De Dumnezeu cuvântătorule Apostole roagă-te cele cumplite, vindecă-le rogu-mă, şi-mi dă mie iertare de greşalele cele
lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu ce fără de minte am făcut, spurcându-mi sufletul şi trupul meu eu
dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori. ticălosul. Vai mie, ce voi face în ceasul acela, când îngerii vor despărţi
sufletul meu de pătimaşul meu trup ! Atuncea Stăpână, să-mi fii mie
ajutătoare şi folositoare caldă; că pe tine te am nădejde eu robul tău.
Aducându-mi aminte de judecată, mă înfricoşez, ca unul ce fapte Deci Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea. Apoi :
vrednice de ruşine am făcut eu smeritul. Şi mă rog Născătoare de
Prochimen, glasul al 4-lea :
Dumnezeu, prealăudată, mai-nainte până a nu mă întâmpina noaptea
În tot pământul a ieşit vestirea lor...
morţii, să mă întorci, la calea pocăinţei povăţuindu-mă, ca cu mulțumire Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
închinându-mă, să laud puterea ta cea nemăsurată şi dumnezeiasca
sprijineală; preasfântă Dumnezeiască mireasă, rugându-te lui Hristos Toată suflarea să laude...
Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare milă.
Evanghelia de la Ioan, a Învierii a 11-a. După Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.

Irmos :
Pentru rugăciunile Apostolului tău Milostive, curăţeşte mulţimea

greşalelor noastre.
Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea
prea-întrarmată; iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea
Şi acum... rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte Dumnezeu alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită, şi ca
mulţimea greşalelor noastre. pe cea cu totul fără prihană între femei, în pântecele tău cel preacurat
S-a sălăşluit. Pe care roagă-L Fecioară, de vina greşalelor să se
Stih : Miluieştemă Dumnezeule după mila Ta... mântuiască toţi cei ce te laudă pe tine.
Deci Stihira, glasul al 6-lea.

Precum zice Psalmistul stătut-ai Fecioară împărăteasă dea-dreapta
De Dumnezeu cuvântătorule, iubitorule de feciorie, ucenice iubite al Împăratului Celui ce a răsărit din pântecele tău, pe care roagă-L
Mântuitorului ! Prin rugăciunile tale rugămu-ne, mântuieşte-ne pe noi mireasă a lui Dumnezeu, ca să mă învrednicească stării celei dea-
de toată vătămarea, că suntem turma ta. dreapta în ziua răsplătirii.
CANOANELE Ceea ce ai născut pe Hristos ploaia cea cerească, care a înnoit firea
omenească cea înţelenită prin cele netrebnice ! Arată și sufletul meu cel
De va fi Duminică, cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, și al Născătoarei de Dumnezeu înţelenit, a fi roditor, dumnezeiască mireasă.
pe 2, şi ale Apostolului amândouă Canoanele pe 8. Iar de nu se va întâmpla Duminică, cântăm
Canonul Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale Sfântului, Canoanele pe 8, Canonul
Născătoarei de Dumnezeu. Ale căruia slovele de pe la începutul troparelor la margine, la Greci CANONUL cel dintâi al Sfântului.
este pe Alfa-Vita înapoi citind.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu
Facere a lui Alfa-Vita

Irmos același :
Împărăţia cerurilor cea propovăduită de tine dobândind, Fericite, şi Luminându-te la cuget, ai cunoscut adâncurile Duhului cuvântătorule
împreună cu Cuvântul locuitor ceresc făcându-te, prin rugăciunile tale, de Dumnezeu, și ne-ai vestit naşterea cea înfricoşată, strigând : Întru
păzeşte pe cei ce cred cinstitei tale propovăduiri, şi cuvântării de început era Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu.
Împilaţi fiind de mulţimea ispitelor, şi a patimilor şi a necazurilor, şi a
Toate cele pământeşti, chiar şi legăturile firii cu cuget viteaz le-ai năvălirilor celor rele, cu credinţă năzuim la tine, cuvântătorule de
defăimat, lipindu-te de Cuvântul, preaînţelepte, izbăvind de Dumnezeu : Fii ajutător robilor tăi.
necuvântare pe cei ce vieţuiau dobitoceşte.
Slavă...
Înţelegerea celor cereşti câştigând, pe Cuvântul lui Dumnezeu ai

binevestit : Întru început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Părintele Său, Ca un doctor prea-ales înţelepte, vindecând patimile sufletelor
şi Dumnezeu era Cuvântul; bine-vestind, L-ai propovăduit de noastre cele cumplite, prin mijlocirea ta, izbăveşte-ne de osânda şi de
Dumnezeu înţelepte. focul cel veşnic.
Al Născătoarei : Şi acum..., al Născătoarei :
Pe tine cea împodobită cu dumnezeiască frumuseţe, Stăpână de Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu cel ce s-a făcut Om pentru noi, pe
Dumnezeu Născătoare, te laudă ceata fecioarelor cu dumnezeieşti Acela roagă-L, Preacurată, ca în ziua judecăţii să se milostivească spre
cântări. Căci pe Cuvântul cel făcător de frumuseţe, mai presus de noi cei ce mult i-am greşit Lui.
cuvânt L-ai născut.
Catavasie :
Alt CANON, al Sfântului.

Facere a lui Iosif. răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arătă luminat prăznuind, şi voi
cânta minunile ei bucurându-mă.
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil... Cântarea a 3-a,

însemnând cu dumnezeiasca scrisoare, cinstita şi dumnezeiasca

Irmos :
Evanghelie.
Înflorit-a pustiul ca crinul Doamne, biserica păgânilor cea stearpă

Cu dumnezeiască îndrăzneală rezemându-te de Izvorul înțelepciunii,
prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.
ai scos adâncul înţelepciunii, şi al acesteia te-ai făcut dumnezeiesc
propovăduitor, preaînţelepte.
Întru mine omul îmbrăcându-se, Ziditorul, a ieşit din pântecele tău
Preacurată, dăruind haina nestricăciunii, celor ce s-au golit prin fapte Al Născătoarei :
netrebnice.
Pe tine singură Fecioară şi Maică, ca pe una ce te-ai făcut nouă
Născut-ai Stăpână pe Dumnezeu Cuvântul cel preacinstit, pe care pricină de mântuire, și ai mântuit lumea cu rugăciunile tale, te cinstim
neîncetat roagă-L, ca să se milostivească spre smeritul meu suflet, cel Preacurată.
mâhnit de necinstele dezmierdărilor.
Alt Canon,
Vindecă Preacurată rănile sufletului meu, şi smerită inima mea cea
Irmos : Nu este sfânt precum tu Doamne...
otrăvită de veninul şarpelui, tămăduieşte-o cu doctoria ta cea
lucrătoare.
Cu cuget luminat şi curat vorbind cu Cuvântul, în taină te-ai învăţat
Alt Canon, de la Dânsul cele mai presus de cuvânt, şi toată făptura arătat o ai
luminat cuvântătorule de Dumnezeu, de trei ori fericite.
Irmos acelaşi :
Dezleagă-mă de cumplitele legături ale păcatului, legându-mă pe

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, ai arătat cea mai presus de mine de dragostea Stăpânului şi Dumnezeu. Pe care iubindu-L cu
minte taină a Treimii, întru care s-a întemeiat inima mea, Ioane, de fierbinţeală, te-ai făcut de Dumnezeu cuvântător al Lui, de trei ori
Dumnezeu fericite. fericite.
Slavă...
Limba ta s-a făcut condei ca un scriitor Preasfântului Duh,
ta. De două ori.

Datu-te-ai nouă apărător, şi mijlocitor şi mântuitor, şi către Domnul Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
rugător, şi de minuni însuţi făcător, şi izvor de tămăduiri. Pentru aceasta
te cinstim pe tine de Dumnezeu cuvântătorule.
Ca ceea ce ai întrupat pe Cuvântul cel milostiv şi îndurat, Stăpâna
tuturor miluieşte, pe toţi cei ce aleargă la tine, şi-i izbăveşte de ispite şi
de boli şi de toată răutatea, şi de focul cel veşnic; ca cu mulţumire să
mărim bogăţia îndurărilor tale celor multe, şi, mila cea nemăsurată, şi să
Cuvântul cel ce negrăit S-a întrupat din tine Născătoare de
strigăm către tine totdeauna : Nu înceta rugându-te lui Hristos
Dumnezeu, când era înălţat pe lemnul Crucii, atunci pe tine ca pe o
Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce laudă naşterea ta
Fecioară Preacurată, te-a încredinţat ucenicului celui iubitor de
Preacurată.
feciorie.
Cântarea a 4-a,
Catavasie :
Irmos :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti izvor viu şi

îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Venit-ai din Fecioară, nu sol nici înger, ci Tu însu-ţi Domnul Te-ai
dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredniceşte-i. întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție :
Slavă puterii Tale, Doamne.
Podobie : Pe înţelepciunea... Rourează-mi mie Stăpână picătura umilinţei, ca să scoată toată

arderea inimii mele, şi să potolească pornirile cele înşelătoare ale
Rezemându-te pe pieptul înţelepciunii, şi învăţându-te cunoştinţa nedumeririi mele.
Cuvântului, dumnezeieşte ai tunat : Întru început era Cuvântul; bine
scriind întâi naşterea Lui cea fără de început, şi ai propovăduit tuturor Pe mine cel vătămat cu arma desfătării, şi care zac rănit, nu mă trece
întruparea Cuvântului, pentru aceasta şi cu limba ca cu o mreajă cu vederea Preacurată, ci mă vindecă cu suliţa, şi cu sângele Fiului tău
vânând neamurile, cu Darul Duhului înveţi marginile, de Dumnezeu şi Dumnezeului nostru, Celui ce S-a răstignit.
cuvântătorule Apostole ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânia a toată făptura, pe mine cel

cumplit sărăcit, învredniceşte-mă dumnezeiescului Dar, ca să te măresc Cu picăturile cuvântului ai adăpat toată lumea, cu buna-credinţă
pe tine ca pe o bună a mea folositoare, Preacurată. uscând apele cele tulburi ale păgânătăţii; pentru aceasta te cinstim,
Mărite.
Alt Canon,
Sufletul meu cel slăbănogit de toate bântuielile vrăjmaşilor celor
Irmos acelaşi :
necuraţi, ca pe cel ce scapă la acoperământul tău, rogu-mă încinge-l cu
tărie şi cu putere, preaînţelepte.
Cuvântul tăinuit învăţându-te Dumnezeirea Sa, şi arătându-ţi cea
negrăită rânduiala întrupării Lui, după vrednicie te-a arătat pe tine Slavă...
cuvântător de Dumnezeu.
Făcându-te Biserică Dumnezeiescului Duh, pe cei ce pururea cu
Cuget dumnezeiesc şi trup fecioresc câştigând, Mărite, te-ai făcut credinţă năzuiesc la dumnezeiască Biserica ta, prin mijlocirea ta arată-i
Biserică vie şi însufleţită, şi lăcaş Prealăudatei Treimi, Preasfinţite. Biserici lui Dumnezeu, de Dumnezeu cuvântătorule.
Şi acum...
Cu primirea de fiu a Preacuratei Fecioare, te-ai cinstit iubitorule de
feciorie, Fericite, şi frate te-ai arătat al Celui ce te-a ales pe tine, şi
Ucenic de Dumnezeu cuvântător, te-a săvârşit. Să lăudăm pe ceea ce este dumnezeiesc şi cinstit lăcaş al lui
Dumnezeu, şi să fericim pe preasfânta Fecioară toţi cei ce ne-am
Al Născătoarei : îndumnezeit printr-însa, şi ne mântuim de cele cumplite.
Catavasie :
Ca să vindece călcarea de poruncă cea dedemult a Evei, întru tine
Preacurată şi preasfântă S-a sălăşluit Dumnezeu Cel Preaînalt,
înnoindu-mă pe mine tot omul cel căzut. Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale
celei din Fecioară, Proorocul Avvacum înţelegându-l a strigat : Slavă
Alt Canon, puterii Tale, Doamne.
Irmos : Hristos este puterea mea... Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cu minte curată şi cu sfinte buze, şi cu preacurată gură ai
propovăduit Evanghelia ta. Şi tuturor credincioşilor ai pus înainte,
mântuire de Dumnezeu insuflate.
Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase
Dumnezeule. Că prin tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul
luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat. Din pruncie locuind împreună cu Hristos, te-ai pus de Dânsul organ
Darului, şi mai presus de fire cunoscând prin taină mărirea Treimii, te-ai
învăţat cuvântarea de Dumnezeu.
Ceea ce ai născut calea vieţii, la calea cea dreaptă povățuieşte-mă
Preacurată, pe mine cel ce fără de pricepere acum sunt abătut şi căzut
Al Născătoarei :
în prăpastia cumplitelor căderi.
Aducându-ne aminte de cuvintele tale Preacurată, te fericim pe tine

Cu minte nemulţumitoare înstrăinându-mă pe mine de la Dumnezeu, acum, noi cei ce cu adevărat ne-am îmbogăţit prin tine, cu fericirea cea
şi rătăcindu-mă în latura patimilor cea depărtată, cu desfrânare am negrăită, şi cu viaţa cea veşnică.
vieţuit. Ci mă întoarce, şi mă mântuieşte prin rugăciunile tale Fecioară.
Alt Canon,
Cu apele tale cele de viață curgătoare, adapă pe robul tău cel aprins
de văpaia păcatelor, şi ars de năvălirile dracilor, Fecioară Maică Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...
Preacurată.
Ca un luceafăr de dimineaţă ai strălucit celor de pe pământ Apostole,
Alt Canon, propovăduind Răsăritul cel înţelegător, care a venit în lume cu trup, şi a
risipit întunericul mulţimii dumnezeilor.
Irmos acelaşi :
Tot sufletul ai adăpat, cu cuvântările de Dumnezeu cele sfinţite,

Făcându-te cu totul lumină, cu apropierea către Începătorul luminii, sfinţite învăţătorule Apostole ! Pentru aceasta strig către tine, adapă
şi cu neîncetată privirea ta la Dânsul îndumnezeit fiind, minte cerească inima mea cea înţelenită de păcate.
prin Dar te-ai arătat, cuvântătorule de Dumnezeu.
Slavă...

Rănitu-m-am de săgeţile vrăjmaşului, ci mă rog înţelepte, cu venirea Cu cugetele şi cu faptele mele cele viclene, şi fărădelege, pe Tine
ta vindecă-mă pe mine cu totul, şi mă îndreptează pe căile lui Doamne, pornindu-Te spre mânie, îţi aduc pe Maica Ta spre îmblânzire,
Dumnezeu, pe cel ce pururea sunt rătăcit în căi neumblate. îndurându-Te dar mântuieşte-mă.
Scapă-mă de osândă Stăpână, pe mine cel ce sunt osândit cu
greşalele mele; ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul
Când ai stătut cu iubitul ucenic lângă Crucea Fiului tău Preacurată, tuturor, prealăudată.
suspinai lăcrimând, şi te mirai de multă milostivirea Lui cea către
oameni. Alt Canon,
Catavasie :
Irmos același,
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară Iisus Dumnezeul meu şi Domnul, primind a ta curăţie şi sfinţirea cea
neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi desăvârşită, te-a ales a-i fi frate, pe tine cuvântătorule de Dumnezeu.
ai născut Fiu pe Cel fără de ani, dăruind pace tuturor celor ce te laudă
pe tine.
Cu sfinţenie încununându-ţi viaţa, şi întru aceea nădăjduind, te-ai
Cântarea a 6-a, rezemat pe pieptul înţelepciunii, şi de acolo ai luat Darul, Mărite.
Irmos :
Strălucirile cele mari şi dumnezeieşti ale teologiei tale, toată lumea
au luminat, Mărite, şi cu lumina cea întreit luminătoare o au strălucit.
Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii
Tale cel neurmat; din stricăciune Dumnezeule scoate-mă. Al Născătoarei :
Să nu mă arăţi dracilor bucurie la judecata ce va să fie Stăpână; ci Cel ce cu voirea sa a întins Cerul, alt cer pământesc pe tine te-a
îmblânzeşte pe Judecătorul şi Fiul tău, ca cu bunătate să caute spre întins, Maica lui Dumnezeu Preacurată, şi din tine răsărind s-a arătat.
mine.
Alt Canon, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.
Irmos : Marea vieții văzându-o... CONDAC, glasul al 2-lea.
Limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, cu adevărat a fost ca un condei Măririle tale iubitorule de feciorie, cine le poate spune; că verşi
degrab scriitor, bine scriind cunoştinţa cea adevărată, şi legea cea prea minuni, și izvorăşti tămăduiri, şi te rogi pentru sufletele noastre, ca un
nouă, în lespezile inimilor noastre, cuvântătorule de Dumnezeu. cuvântător de Dumnezeu, şi prieten al lui Hristos.
ICOS
Cela ce din rădăcină ai uscat sadurile necredinţei, ca un prea-ales
lucrător de pământ, sădeşte în sufletul meu frica lui Dumnezeu, care
înfloreşte bună rodire de fapte bune, Mărite. Îndrăzneţ şi necuprins lucru este a şti cineva înălţimile cereşti, şi a
cerca adâncurile mării. Că precum nu este cu putinţă a număra stelele şi
Slavă... nisipul mării, aşa nici este vrednic cineva a spune cele ale
cuvântătorului de Dumnezeu. Cu atâtea cununi a încununat pe dânsul
Numitu-te-a pe tine arătat fiu al Fecioarei, Cel ce S-a născut dintr- Hristos, pe care a iubit, Căruia şi pe piept s-a rezemat şi la cina cea de
însa; cu care dimpreună roagă-L, pururea pomenite, ca să se facă după taină cu Dânsul a cinat. Ca un cuvântător de Dumnezeu, şi prieten al lui
Dar, fii lui Dumnezeu, toţi cei ce fac cele plăcute Lui. Hristos.
Şi acum..., al Născătoarei : SINAXAR
Întru asemănarea trupului s-a cunoscut oamenilor Dumnezeu din tine Întru această lună în 26 de zile, mutarea Sfântului slăvitului Apostol
şi Evanghelist Ioan teologul.
Preacurată. Pe care roagă-L totdeauna preasfântă, ca să omoare
cugetele trupului nostru cele pierzătoare.
Stih : Înaintea iubitului Cuvânt al Tatălui ai stătut,
Iubite decât toţi ucenicii mai mult.
Catavasie : Şi către Dumnezeu Fiule al tunetului, la douăzeci și şase te-ai mutat,
Şi cuvântarea ta cea de Dumnezeu insuflată nouă ne-ai lăsat.
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi

cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile Acesta a fost fecior lui Zevedei şi Salomi, care a fost fată
logodnicului Iosif. Pentru că acesta avea patru feciori : pe Iacov, pe baia, gătise satana pricină. Când se zidea săpănd temelia, a pus un tânăr
Simeon, pe Iuda şi pe Iosif şi trei fete : pe Estir, pe Marta şi pe Salomi, și o tânără într-însele, şi dintru această pricină începuse a face moarte.
care a fost femeie lui Zevedei, şi Maica lui Ioan. De aici se vede că Deci, când a fost a treia lună intrând Domnus, feciorul lui Dioscorid
Domnul nostru Iisus Hristos a fost unchi lui Ioan şi frate Salomiei fetei într-acea baie, s-a sugrumat de demon, şi făcând Romana multă
lui Iosif. Acesta este cela ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, ca cel ce plângere, se auzi în tot oraşul Efesului şi la tatăl său Dioscorid, care
era foarte iubit de dânsul. Pentru că şi la vânzare a fost cu dânsul, şi la auzind aceasta, de mare întristare şi de multă scârbă muri şi el. Deci
răstignire, când a luat şi pe Născătoarea de Dumnezeu la casa sa, Romana rugând foarte pe Artemida, ca să învieze pe Domnus, rupându-
slujindu-o până la adormirea sa. Iar după adormite aruncând sorţi Sfinţii și carnea ei nu folosea nimic. Deci, întrebând Ioan pe Prohor, ce era
Apostoli unde era să meargă fiecare dintr-înşii şi să propovăduiască, a aceea ce se întâmplase ? îndată ce-l văzu Romana vorbind apucă pe
căzut lui Ioan soarta, ca să meargă în Asia. Se mâhnea de aceasta că Ioan şi strâmtorându-l îi zicea alte multe; năpăstuindu-l că este
cunoştea mai-nainte că o să aibă nevoie pe mare, care şi ucenicului său fermecător, și mai în scurt îi zise : Că de nu va învia pe Domnus îi va
lui Prohor l-a spus mai înainte. Deci, umblând patruzeci de zile şi despărţi sufletul de trup. Deci făcând Apostolul rugăciune şi înviind pe
patruzeci de nopţi pe mare purtându-se de sila valurilor, căci se copil, se spăimântă cu duhul Romana, și zise : Că este ori Dumnezeu,
mâhnise pentru sorţi, şi (fiindcă n-a nădăjduit la puterea lui Dumnezeu ori fiul lui Dumnezeu, şi crezu în Hristos, mărturisindu-și multe lucruri
cea nebiruită) pentru aceasta s-a îngăduit de la Dumnezeu ca să cada în mai de înainte către Ioan. Înviind şi pe Dioscorid, crezu şi el împreună
ispită, ca prin acea ispită să i se ierte greşeala sa cea omenească. Şi s-a cu fiul său Domnus, şi se mărturisiră toţi, botezându-se Dioscorid,
dat într-o parte de loc al Asiei, ce se cheamă Marmareonda şi acolo află Domnus și Romana, şi rupse Romana înscrisul de robie. Ioan depărtă şi
pe Prohor căzut şi el în primejdii, şi abia scăpând la Seleucia, unde după duhul cel viclean din baie. Deci, pe când Efesenii prăznuiau pe
furtuna marii îl întâlni şi pe Prohor această bântuială. Fiind dispreţuit de Artemida, Apostolul suindu-se stătu într-un loc înalt, unde era acel idol
oamenii ce erau acolo, şi părându-se că este fermecător, zicând încă şi spurcat : Poporul înfuriindu-se pentru aceasta, aruncă cu pietre asupra
pentru Ioan, că a furat galbeni din corabie şi a fugit, dintru ale cărora lui Ioan, şi ele nu se atingeau de dânsul, ci mai vârtos zdrobeau pe idol,
mâini scăpând cu nevoie, sosi la locul ce s-a zis mai sus. Deci mergând de-l făcu fărâme. Apostolul le spunea multe pentru credinţă iar ei
la Efes i-a aflat pe ei o femeie anume Romana însemnată şi vestită în întărâtându-se iarăşi aruncau cu pietre asupra lui, dar nu-l lovea
răutate până şi la Roma. Aceasta plătindu-le ia silit să slujească la baie niciuna, ci se întorceau de loveau iar pe cei ce aruncau rupându-le
Apostolii neştiind meşteşugul băii, îi necăjea rău atâta cât i-a făcut pe hainele şi pe ei din dumnezeiasca voie. Deci, făcând Apostolul
amândoi ca nişte robi, însă Ioan era rânduit să facă foc, să încălzească rugăciune se făcu o fierbere mare din pământ şi cazură jos la pământ
baia, iar Prohor să pornească apa la baie în toată viaţa lor. Deci locuia din popor ca vre-o două sute de oameni de muriră; iar ceilalţi abia
într-acea baie un drac cumplit, care de trei ori într-un an sugruma dezmeticindu-se şi izbăvindu-se dintr-acea groază, se rugau Sfântului
înlăuntru câte un tânăr şi câte o tânără, că pentru ca să răsune bine să-i miluiească de vreme ce venise atâta cutremur, rugându-l ca să
învieze şi pe cei morţi, Deci rugându-se şi înviindu-i şi pe aceia, şi iarăşi minuni din mâinile Apostolului, şi venind multă mulţime la credinţă, s-a
făcându-se fierberea aceea a pământului, căzură la Ioan toţi şi se dat ştire de lucrurile lui şi la ighemonul de atunci că poporul, ademenit
botezară. Deci, stând Sfântul într-un loc ce se cheamă Tahi, tămădui pe de nişte învăţături fermecătoreşti grăite de Apostol, părăseşte legile
un slăbănog ce zăcuse doisprezece ani; care sculându-se mărea pe împăraţilor, şi calcă cinstea zeilor, încât şi capiştile cele mai bune ale lor
Dumnezeu. Făcutu-s-au şi alte multe minuni de Ioan, de s-a dus au căzut de s-au sfărâmat. De aceea au fost izgoniţi în ostrovul Patmos,
pretutindenea vestea minunilor. Văzând dar demonul ce se ținea în de care i se arătase Domnul în vis lui Ioan spunându-i-se că are să
capiştea Artemidei, toate cele ce se făcuse de Sfântul şi cunoscând că şi pătimească mult şi să fie izgonit la un oarecare ostrov ce se cheamă
pe el era să-l gonească de acolo, se închipuise în chip de ostaş, ca cum Patmos, fiind celor de acolo de mare folos mergerea lui. Mergând pe
ar fi fost un cetaş, şi purtând cărți ședea într-un loc de plângea şi zicea mare la locul Exoriei, a înviat pe unul din slujitorii ce se înecase în
ca ia fugit doi fermecători, care îi erau dați de la domnie pe seamă, şi mare, şi întoarse spre linişte şi furtuna, care ridicase asupra lor valul cel
pentru aceea îi era grijă de cap. Şi către cei ce zicea aceste cuvinte le groaznic al mării. Pentru aceea s-au botezat toţi. Iar Ioan mergând
arătă şi o legătură de galbeni aur şi făgădui să o dea lor de se vor sili să bucuros la Exoria ostrovului Patmos, a scăpat pe feciorul lui Miron, pe
omoare pe fermecătorii aceia. De care lucru tulburându-se oraşul se Apolonid, de dracul ce locuia într-însul. Şi îndată toată casa lui Miron a
porni popor mult la casa lui Dioscorid spăimântându-l, că-i va arde cu crezut în Hristos şi s-a botezat, împreună cu Lavrentie ighemonul, care
casă cu tot, de nu va da pe fermecători. Iar Dioscorid alese mai bine să- avea mare putere în acel ostrov, şi femeia lui Hrisipia, fiica lui Miron,
l ardă decât să dea pe Apostolul. Deci, cunoscând Ioan prin Duhul cu fiul său şi cu toate slugile sale. Deci, era în părţile acelea un vrăjitor
Sfânt, că pornirea poporului era să iasă spre bine, s-a dat pe sine şi de anume Chinops petrecând în loc pustiu, care cu mulţimea nălucirilor
bunăvoie poporului împreună cu ucenicul său Prohor, pe care trăgându- demonice minuna atâta pe cei fără de minte, încât era socotit ca un zeu.
i poporul până la capiştea artemidei, se rugară lui Dumnezeu să cadă Preoţii lui Apolon văzând îndrăznirea ce avea Ioan în învăţătura sa, au
capiştea, dar să nu vatăme pe nimeni din cei ce erau acolo, şi aşa vorbit lui Chinops, pe dânsul rugându-l, să folosească meşteşugirile lui
căzând capiştea, Apostolul zise către demonul care se ţinea acolo : Ţie împotriva Sfântului. Acela, nevrând să meargă în cetate, căci petrecea
zic demone spurcate : Câtă vreme este de când locuieşti aici ? Şi de ai în pustietăţi neumblate, a făgăduit că va trimite un duh viclean la casa
pornit tu asupra noastră pe cetaşii aceştia şi pe pe popor, mărturisește ! lui Miron, ca să ia sufletul lui Ioan. A doua zi a trimis pe unul din
Iar demonul strigă tare : Sunt de când locuiesc aici ani două sute duhurile cele viclene învăţându-l să-i aducă sufletul lui Ioan. Mergând
patruzeci şi nouă, și eu i-am învitat pe aceştia toţi asupra voastră. Zise demonul la casa lui Miron, a stat în locul unde se afla Ioan, care simţind
drept aceea Sfântul; Poruncescu-ţi în numele lui Iisus Hristos pe demon, i-a poruncit să nu se mai mute de acolo, ci să stea până va
Nazarineanul, să nu mai locuieşti întru acest loc. Şi îndată ieşi demonul spune pricina pentru care a venit iar duhul a zis : Preoţii lui Apolon au
din oraş. Atunci pe toţi i-a cuprins cutremur şi frică, şi cei mai mulţi venit la Chinops, şi au vorbit multe lucruri rele despre tine, şi-l chemau
dintr-înşii au crezut în Domnul. Făcându-se şi alte multe semne şi să vină în oraş să-ţi rânduiască moarte; iar el s-a apărat zicând : nu
vreau să mă ostenesc să merg în cetate pentru un om mic şi ticăit, ci vă aduce pe tatăl tânărului şi-l pun înaintea voastră viu. Şi l-au ţinut pe
întoarceţi înapoi, că mâine voi trimite un duh şi voi lua sufletul lui şi-l Ioan. Iar Chinops tinzându-şi mâinile şi lovind marea, şi făcându-se
va aduce la mine, şi-l voi da la judecată. Iar Ioan zise : Ai mai fost sunet în mare de a speriat pe toţi, s-a făcut nevăzut. Atunci au înălţat
trimis vreodată şi ai mai luat suflet de om să i-l duci. Şi zise duhul : Am toţi glas, zicând : Mare eşti Chinops şi nu este altul afară de tine. Şi fără
fost trimis de am omorât, dar suflet n-am luat. Atunci Ioan zise : Pentru de veste ieşi Chinops din mare ţinând precum a zis pe tatăl copilului, şi
ce-l ascultaţi ? Şi zise duhul : Toată puterea satanei locuieşte acolo şi s- s-au minunat toţi. Deci zise către copil : Acesta este tatăl tău ? Şi zise
a tocmit ca toţi cei mai mari şi noi cu dânsul, şi ne ascultă Chinops pe copilul : acesta este, Doamne, şi se închinară toţi lui Chinops. Şi vrând
noi, şi-l ascultăm şi noi pe el. A zis Ioan : Ascultă duh viclean : Îţi ei să ucidă pe Ioan, nu i-a lăsat Chinops zicând : Dacă veţi vedea altele
porunceşte Apostolul lui Dumnezeu Ioan să nu mai mergi niciodată să mai mari decât acestea, atunci va fi certat rău. Şi întrebă pe unul din cei
mai vicleneşti om, şi să ieşi afară dintr-acest ostrov, şi să umbli rătăcind, de faţă : Ai feciori ? El zise : Am avut, dar i-a ucis oarecine cu vicleşug.
şi să nu ai loc nicăieri. Şi îndată duhul cel viclean a ieşit din ostrov. Chinops s-a făgăduit să-l aducă şi pe acela la tatăl său, viu. Deci
Văzând Chinops că nu se mai întoarce duhul, a trimis pe altul, care strigând tare, chema anume şi pe ucigaş şi pe cel ucis; iar ei îndată se
păţind la fel a mai trimis şi alţi doi : unul să intre la Ioan şi altul să stea arătară stând de faţă amândoi. Şi zise Chinops către omul acela : Acesta
afară să-i aducă răspuns. Deci intrând acela şi păţind ca şi ceilalţi, s-a este fiul tău ? Şi acesta este cel ce l-a ucis. Şi zise omul : Aşa, Doamne.
dus celălalt şi a spus lui Chinops ce s-a întâmplat. Atunci Chinops, Iar Chinops zise către Ioan : Te miri de acestea ? Iar Ioan zise : Nu mă
umplându-se de mânie, şi luând toată mulţimea demonilor a mers în mir, ci mi-e milă de sufletele ce pier prin tine. Şi se lăuda Chinops că va
cetate; iar cetăţenii au început a striga, şi toţi i se închinau. Găsind el pe face şi pe Sfântul să se mire de cele ce făcea el, speriindu-l, că în cele
Ioan unde învăţa, s-a umplut de multă mânie şi a zis către popor : din urmă şi de viaţă îl va lipsi. Iar Apostolul a zis : Curând ţi se vor
Oameni orbi şi rătăciţi ascultaţi calea adevărului : de este drept Ioan şi dezlega semnele şi ţie. Acestea auzind poporul şi pornindu-se asupra lui
sunt adevărate graiurile lui, şi va face cuvântul care voi zice, voi crede Ioan, până într-atât l-au bătut şi l-au zdrobit că l-au lăsat aproape mort;
şi eu în cele ce zice. Şi apucând Chinops pe un tânăr îi zise : Tânărule, şi părându-le tuturor chiar şi lui Chinops cum că ar fi murit Apostolul,
trăieşte tatăl tău ? Iar acela îi spuse că a murit. Chinops zise : Cu ce nu l-au socotit vrednic de îngropare, ci din porunca lui Chinops l-au
moarte ? Iar acela răspunse : A fost corăbier, şi spărgându-se corabia pe lăsat neîngropat, ca să-l mănânce fiarele şi păsările. Apoi s-a dus
mare s-a înecat. Iar Chinops zise către Ioan : Iată, arată de grăieşti fiecare la casa lui, bucurându-se că au scăpat de Ioan, şi mirându-se de
adevărat, şi scoate pe tatăl copilului din mare şi adu-l la fiul său, să-l spurcatul Chinops. După aceea, peste puţin, auzind Chinops că Ioan
vedem şi noi viu. Iar Ioan zise : Nu m-a trimis Hristos ca să înviez învaţă la locul ce se cheamă zvârlitura pietrei, a chemat pe demonul cu
morţii, ci ca să învăţ oamenii rătăciţi. Deci zise Chinops către tot care făcea fermecătoriile, şi mergând în locul acela a zis către Ioan :
poporul ce sta acolo : Măcar acum să mă credeţi pe mine, oamenilor, că Vrând să te fac de mai mare ruşine te-am lăsat atunci viu; dar vino să
acest om este amăgitor şi vă înşeală cu farmece; ţineţi-l până ce voi mergem la marginea mării, şi vei vedea puterea mea şi te vei ruşina.
Deci au mers după dânsul şi cei trei demoni, care se arătaseră a fi înviat oraşul de moarte, şi l-a îndreptat către Hristos. Şi aşa a trăit Sfântul
din morţi. Şi bătând Chinops tare din palme, sări în mare dispărând fără Evanghelist în Efes, şi făcând nespuse minuni a atras multă mulţime
de veste din vederea tuturor. Iar poporul striga : Mare eşti Chinops şi nu către Hristos. Acolo a mai trăit două zeci şi şase de ani, şi mai înainte
este altul ca tine. Iar Ioan, poruncind demonilor care se făceau că sunt nouă ani; iar la Patmos cincisprezece ani. Iar când a mers la Efes de la
oameni înviaţi din morţi să stea pe loc să nu se mişte de acolo, s-a rugat Ierusalim era de cincizeci şi şase de ani şi şapte luni, încât s-au făcut
către Dumnezeu să nu mai lase viu pe Chinops. Şi îndată se făcu mare anii lui peste tot o sută cinci ani şi şapte luni. Şi trăgea în casa lui
sunet în mare, şi învăluindu-se apa unde căzuse Chinops, n-a mai ieşit. Domnus; de unde ieşind cu ucenicii săi, şapte fiind, şi mergând într-un
Iar demonilor cărora se arătaseră că au înviat din morţi, le-a poruncit loc le porunci să şadă acolo. Şi era pe la vremea utreniei, şi dându-se
Ioan în numele lui Iisus Hristos cel răstignit să iasă din acel ostrov, şi s- puţin în lături de la dânşii îşi făcu rugăciune multă. Întorcându-se la
au făcut nevăzuţi. Aşteptând poporul pe Chinops trei zile şi trei nopţi pe dânşii, le-a poruncit să sape cruciş după statul său, şi făcând ei precum
marginea mării, de foame şi de răcnete şi de zăduf cea mai mare parte le poruncise, a mers şi a intrat în groapă, şi sărutându-i pe dânşii pentru
dintr-înşii leşinase, de zăceau fără glas, dintre care au şi murit trei copii. despărţire şi ei foarte întristându-se, căci se lipseau de dascălul lor, şi
Dar făcându-i-se milă Sfântului, şi rugându-se pentru mântuirea lor şi vărsând lacrimi pentru dânsul, i-a învăţat să-l acopere cu pământ până
mult învăţându-i pentru credinţă, a înviat pe copiii cei morţi. Atunci toţi la genunchi; după aceea iarăşi sărutându-i și învăţându-i, l-au mai
cu o unire întorcându-se către Hristos, au primit Sfântul Botez. Deci s- acoperit până la grumaji; după aceea, punându-şi o mahramă peste
au întors toţi locuitorii ostrovului la propovăduirea Evangheliei şi obraz, şi punând pământ peste dânsul a fost acoperit de tot, şi răsărind
venind către Hristos prin credinţă, au făcut rugăciune toţi către soarele, şi-a dat duhul. Ucenicii plângând mult, căci rămaseră lipsiţi de
Apostolul, să le dea scrisă toată mântuitoarea propovăduire. Mergând dascălul lor, se întoarseră şi povestiră celor din cetate despre petrecerea
Apostolul Ioan într-un munte, împreună cu ucenicul său Prohor, a postit lui, şi auzind aceasta fraţii care erau în cetate au mers de au săpat şi n-
trei zile, rugându-se lui Dumnezeu pentru aceasta. Şi după a treia zi s-a au găsit nimic. Şi plângând mult şi rugându-se se întoarseră în cetate.
făcut fulger mare şi tunet, că s-a cutremurat muntele şi Prohor a căzut De aceasta şi Policrat, episcopul poporului Efesului, scriind către
la pământ, iar Ioan ridicându-l şi şezând de-a dreapta lui şi căutând la Victor, episcopul Romei, zise aşa : A adormit în Asia, mare Stihie, care
cer a început a zice : La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la va să se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului. Ioan cel ce s-a
Dumnezeu... şi celelalte. Şi săvârşind Sfânta Evanghelie, a dat-o în rezemat pe pieptul lui Hristos. Iar dumnezeiescul Ipolit povestind
mâinile lor, şi de acolo s-a răspândit la toate marginile pământului. Şi a propovăduirea şi săvârşirea Apostolilor, zice : Ioan, fratele lui Iacov,
petrecut acolo împreună cu Prohor; şi a aflat pe un tânăr într-un oraş propovăduind în Asia cuvântul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Şi de
aproape de Efes, pe care încă până a nu fi izgonit la Patmos, Sfântul îl acolo, iarăşi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-a săvârşit acolo, în
dăduse pe mâna episcopului bisericii, dar fugind de la episcop, s-a făcut zilele lui Nero. Ale cărui moaşte căutate de locuitorii cetăţii cei
căpetenie de tâlhari. Pe acesta iarăşi l-a întors la pocăinţă, şi a izbăvit credincioşi nu s-au aflat. Iar Chesarie, fratele marelui Grigorie,
întrebând la Constantinopol de aceasta pe vremea lui Sicret, i s-a

răspuns aşa : Acest Ioan la sfârşitul Evangheliei sale a arătat aceasta : Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de
Şi aceasta zicând Iisus, zise lui (adică lui Petru): Vino după mine; şi
lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu
întorcându-se Petru a văzut pe ucenicul pe care-l iubea Iisus urmând, şi
tineri, roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat şi preamărit.
zise : Doamne, dar acesta ce ? Şi zise lui Iisus : de voi vrea să rămână el
până voi veni Eu, ce-ţi este ţie ? Drept aceea a ieşit cuvântul acesta
între fraţi că ucenicul acela nu va muri. Pentru aceasta şi unii din
Tăria mea şi lauda, şi mântuirea şi folositoare tare, şi zid nebiruit
pricina cuvântului acesta zic că Ioan nici până astăzi n-a gustat moarte, fiind Stăpână, bate pe dracii cei ce războiesc asupra mea, care
ci că s-a mutat. Dar nu este aşa adevărul : De vreme ce aflând Hristos totdeauna caută să mă omoare pe mine.
unde vâna peşte, poruncit-a numai lui Petru să-i urmeze. Iar el vrând ca
să meargă şi Ioan împreună cu dânsul, zise : Doamne, dar acesta ce ? Din feciorescul tău sânge, întrupând pe Dumnezeu Fecioară, ai
Iisus a poruncit lui Ioan să rămână la vânătoarea peştelui, zicând : De îndumnezeit neamul omenesc. Pentru aceasta prin rugăciunile tale,
voi vrea să stea acesta aici până voi veni, să pescuiască până iarăşi mă izbăveşte-mă pe mine cel spurcat de patimi, şi stricat de meşteşugirile
voi întoarce, ce-ţi este ţie. Numai că iubitul lui Hristos, Ioan, a murit, de vrăjmaşului.
vreme ce şi mormântul lui se ştie unde este. Însă o adeverează aceasta
şi marele dascăl şi întocmai ca Apostolii Ioan Gură de Aur, în tâlcuirea Cuptorul mai înainte a închipuit naşterea ta Preacurată; căci pe tineri
Epistolei către Evrei, a Evangheliei după Matei şi a Evangheliei după
nu i-a ars, precum nici pântecele tău Focul cel nesuferit. Pentru aceasta
Ioan.
mă rog ţie, scapă pe robul tău de focul cel veşnic.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Hira, care prin sabie s-
Alt Canon,
a săvârşit, şi pomenirea Dreptului Ghedeon, care mai înainte a văzut
Naşterea lui Hristos, prin roua lânii. Irmos acelaşi :
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe Fiind strălucit cu dumnezeiască revărsare de lumină, arătat ai vorbit
noi, Amin. de Sfântul Duh, Cel ce purcede din Tată cel fără început, şi nedespărţit
se odihneşte în Fiul ca Cel ce este de o Fiinţă.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Întru tine, Fericite, și-a pus Soarele dreptății sălăşluire, Cel ce te-a
făcut pe tine Cer pururea mişcător, şi cu limba ta cea de Dumnezeu şi ne rugăm, ca prin lumina razelor tale, să ne izbăvim de întunericul
grăitoare iubite, se propovăduiește Hristos Cel preamărit. patimilor, şi de multe feluri de ispite, prin mijlocirea ta.
Puterea şi dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale preafericite, la
marginile lumii au ieşit, şi Evanghelia ta cea mai presus de lume, tot
pământul a cuprins cu mărirea dogmelor. Bine te cuvântăm Preacurată, pe tine ceea ce ai născut pe Domnul
cel binecuvântat, care a încununat cu binecuvântările cele dumnezeieşti
Al Născătoarei : firea omenească cea blestemată, şi ne-a înnoit pe noi cei învechiţi întru
stricăciune.
Preacurată zămislire şi fără stricăciune naştere numai tu ai arătat,
Catavasie :
Fecioară rămânând. Căci pe Dumnezeul tuturor l-ai zămislit Preacurată,
care S-a făcut om, spre mântuirea şi izbăvirea credincioşilor.
N-au slujit, făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului,
Alt Canon, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând :
Prealăudate Domnul părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Irmos : Dătător de rouă cuptorul...
Cântarea a 8-a,
Să lăudăm pe cuvântătorul de Dumnezeu, cel ce ca un tunet a Irmos :

răsunat în toate marginile; prin care tot auzul cel smintit, cu adevărat s-
a ridicat de pe pământ, şi se măreşte Hristos Ziditorul tuturor. Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu
dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe
Luminează toată mintea preamărită podoaba casei tale, întru care cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
totdeauna adunându-ne cu dumnezeiască cuviinţă, lăudăm pe Ziditorul
tuturor, şi pe tine te mărim cu credinţă, cela ce eşti folositorul nostru. Râvneşte celor bune, de cele rele depărtându-te, prin lucrarea
dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu, şi folositoarea
Slavă...
tuturor cea neruşinată, rugătoare pentru tine, suflete al meu, ca pe o
milostivă, şi de oameni iubitoare.
Ca pe o stea strălucitoare pe tine te cunoaştem ucenice al lui Hristos,
Al Născătoarei :
Dezlegat-ai de legătura osândirii celei dedemult omenirea, de

Dumnezeu Născătoare, pentru aceasta mă rog ţie, dezleagă toată Cuvinte al lui Dumnezeu, pentru ca să pierzi blestemul cel dintâi, şi
legătura răutăţii inimii mele Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca osânda morţii cea dedemult a strămoaşei, din Fecioara Născătoarea de
dragoste a Ziditorului. Dumnezeu Te-ai născut, tuturor dăruind nemurirea cea nepieritoare.
Alt Canon,
Raza slavei Tatălui născându-o, luminează inima mea ceea ce se
mâhneşte pentru necinstea greşalelor, Născătoare de Dumnezeu; şi Irmos : Din văpaie cuvioşilor rouă...
slavei celei pururea veşnice, mă arată părtaş, ca cu credinţă să te
slăvesc.
Cu ritoricească limba ta, Fericite, pe toţi cei omorâţi de răutate,
primind sfinţită propovăduirea ta i-ai vânat vii. Pentru aceasta pe tine te
Alt Canon,
cinstim, ca pe un tăinuitor al celor negrăite.
Irmos același.
Dumnezeiască casa ta Apostole, ca un alt rai s-a arătat cu minunile,
Ca un fulger al Luminii ai străbătut lumea, Fericite, luminând cu ca cu nişte flori îndulcind sufletele tuturor, şi putoarea patimilor
strălucirea curăţiei şi cu razele fecioriei şi cu dogmele bunei credinţe, izgonind.
iubite al lui Hristos Dumnezeu.
Trupul şi sufletul şi mintea curăţindu-ţi, bine ai vestit cereasca

Dumnezeule Dumnezeul meu, având rugător pe dumnezeiescul tău
Evanghelie a lui Hristos, şi cu îngerii împreună petrecător în ceruri fiind
ucenic, ia aminte şi mă izbăveşte de vrăjmaşii, care în toate zilele
acum, strigi : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
năvălesc asupră-mi, şi-mi zdrobesc smerită inima mea.
Chip luminos te-ai făcut, şi dumnezeiesc prinos Bisericii cereşti, şi Şi acum..., al Născătoarei :
scaun simţirii, şi lăcaş înţelepciunii, organ al cuvântării de Dumnezeu,
cântând : Preaînălţaţi toate lucrurile pe Domnul. Pe Iisus Mântuitorul, pe care L-ai întrupat din curate sângiurile tale
Fecioară, de Dumnezeu dăruită; roagă-L să se milostivească spre noi
robii tăi, şi din veşnica muncă să ne scoată. dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel Bun, şi eşti cu totul bună, şi-
mi deschide uşile cele bune ale pocăinţei.
Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Alt Canon,
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de
Dumnezeu i-a mântuit. Atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată; pe Irmos acelaşi :
toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii. Acum nu prin chipuri, ci faţă către faţă te-ai învrednicit a vedea
pârâul desfătării, şi râul păcii, şi izvorul nemuririi, de care acum
Cântarea a 9-a, adăpându-te, te îndulceşti de Dumnezeire.
Irmos :
Cerut-ai de la Hristos a lua scaun pământesc, iar El ţi-a dăruit ţie
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, pieptul Său, pe care rezemându-te de Dumnezeu cuvântătorule, te-ai
întrupându-Se, din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele îmbogăţit cu tare şi neclintită stare a binelui, cela ce eşti podoaba
întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Apostolilor.
Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
Nedumnezeirea înţelepciunii elineşti o ai stins înţelepte, vestind :
Gustând Adam din rodul pomului celui oprit, moarte cu amărăciune a Întru început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi cu adevărat
cules; iar Fiul tău pe lemn pironindu-se, a izvorât lumii dulceaţa Dumnezeu era Cuvântul : Prin care s-au făcut toate cele văzute, şi cele
nemuririi. Pentru aceasta te cinstim Preacurată. nevăzute.
Al Născătoarei :
Împărăteasă eşti Fecioară; ca ceea ce mai presus de cuvânt ai născut
pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe care
Ca un luceafăr de dimineaţă te-ai aflat în noaptea vieţii cu razele
neîncetat roagă-L, să învrednicească împărăţiei celei de sus, pe toţi cei
fecioriei strălucind, şi răsăritul Soarelui dreptăţii Celui înţelegător, nouă
ce te cinstesc pe tine Preacurată.
arătându-ne, Maica lui Dumnezeu preacinstită.
Îmbunează Stăpână, smerită inima mea, cea înrăutăţită de vătămarea Alt Canon,
prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea... Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare
de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Domn fiind ceasurilor şi vremilor, Mântuitorul S-a spânzurat pe lemn
LUMINÂNDA
în amiază-zi, şi ţie ca unui iubitor de feciorie ţi-a încredinţat pe pururea
Fecioara, dându-ţi mărire nerăpită, ca să te mărim pe tine, Fericite. Podobie : Femei auziţi...
Fiind împreună cu cele de sus dumnezeieştile puteri, şi cu dânsele Făcându-te fiu al tunetului Apostole Ioane, pe oameni i-ai învăţat :
strigând Dumnezeiasca cântare; pe cei ce cântă în sfântă casa ta, şi Întru început era Cuvântul. Căci rezemându-te cu credinţă pe pieptul
măresc pe Cel preabun, mântuieşte-i prin cinstitele mijlocirile tale, Stăpânului tău, de acolo scoţând izvoarele cuvântării de Dumnezeu,
Apostole al lui Hristos. adăpi toată făptura.
Slavă...
Ca pe unul ce ai fost păzitor de feciorie, şi cu sufletul şi cu trupul,
Fericite, Cuvântul lui Dumnezeu te-a ales pe tine păzitor de feciorie şi
Pe noi cei ce cu credinţă te rugăm pe tine, mântuieşte-ne de toată
minunată slugă, şi scriitor te-a arătat Dumnezeirii Lui, care nemurind,
nevoia, Fericite, de Dumnezeu cuvântătorule, îndreptând prin Duhul
te-a mutat de pe pământ, şi întru Dumnezeu trăind, ai rămas nemuritor.
mergerile noastre către Domnul, şi povățuindu-ne pe noi, la calea păcii,
poruncilor Atotțiitorului. Şi acum..., al Născătoarei :
Lângă Crucea Domnului tău stând Preacurată, împreună cu ucenicul
cel iubitor de feciorie; Femeie iată Fiul tău, ai auzit pe Ziditorul zicând.
Glas de mulțumire să aducem Maicii lui Dumnezeu, şi să strigăm :
Şi către ucenicul, asemenea a zis : Iată Maica Ta. Cu care împreună pe
Bucură-te scaunul lui Dumnezeu Cel Preaînalt; bucură-te norul luminii;
tine toţi te lăudăm de Dumnezeu Născătoare Fecioară.
bucură-te raiule, prin care ne-am învrednicit desfătării raiului.
LA LAUDE
Catavasie :
Punem Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să
Podobie : O preamărită minune... feciorie, de Dumnezeu învățate teologule, cu dreaptă credinţă ai

propovăduit lumii, preacinstita coastă, ceea ce sângele şi apa a izvorât,
Fericite Ioane preaînţelepte, cu prisosul căldurii dragostei lui Hristos întru care dobândim viaţă veşnică sufletelor noastre.
te-ai arătat iubit mai mult decât toţi ucenicii Cuvântului, Celui
atotvăzător, Celui ce şi judecă cu drepte cumpene toată lumea. Ca cel Şi acum..., al Născătoarei :
ce ai fost strălucit la trup şi la cuget, cu frumuseţile curăţiei şi ale

fecioriei, de Dumnezeu fericite. Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne mântuieşte pe noi de
toată nevoia şi necazul.
Rezemându-te pe pieptul Înţelepciunii, de acolo ai scos apele
SLAVOSLOVIA (Doxologia) CEA MARE.
cuvântării de Dumnezeu, şi lumea ai adăpat Ioane prea-alesule ! Cu
cunoştinţa Treimii ai uscat marea nedumnezeirii, făcându-te stâlp şi nor Şi se face ungere de la preot cu untdelemn sfânt, din candela Sfântului. Aşa se face
însufleţit, povăţuindu-ne pe noi la moştenirea cea cerească. totdeauna, când se face priveghere. Ecteniile şi Otpustul. Ceas 1. Şi Otpustul desăvârşit
LA LITURGHIE
Înflorirea fecioriei, lăcaşul cel primitor de cinstite fapte, organul
Fericirile din Canonul cel dintâi al Apostolului, Cântarea a 3-a, pe 4. Şi din Canonul al 2-lea
înţelepciunii ! Biserica Duhului ! Gura darului cea purtătoare de lumină Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul 8lea : În tot pământul au ieşit... Stih : Cerurile spun
! Ochiul Bisericii cel prealuminat ! Pe preacinstitul Ioan cu cântări slava lui Dumnezeu... Apostolul : Din soborniceasca carte a lui Ioan : Pe Dumnezeu nimenea
nici odinioară... Aliluia, glasul 1 : Mărturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne; Stih :
duhovniceşti acum să-l lăudăm, ca pe un slujitor al lui Hristos.
Dumnezeu se preamăreşte în sfatul Sfinţilor... Evanghelia de la Ioan : În vremea aceea stătea
lângă Crucea lui Iisus mama lui... CHINONICUL : În tot pământul a ieşit vestirea...
Dumnezeiescule Evangheliste, binevestind pe izvorul bunătăţilor,

împărăţia cea neclintită, viaţa cea veşnică, şi bucuria cea negrăită;
desfătarea Dumnezeieştii priviri, şi darurile lui Hristos cele din-destul
date, care covârşesc mintea şi gândul omenesc, Fiule al tunetului, lumii
ai strălucit.
Slavă..., glasul al 8-lea. ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA
Evanghelistule Ioane cela ce eşti întocmai cu îngerii, iubitorule de
Sfântul Mucenic Calistrat și cei împreună cu dânsul.
oamenilor, iar după mărita patimă s-a făcut omul înfricoşat morţii.
LA VECERNIE
Pentru aceasta, a biruit puterea vrăjmaşului purtătorul de chinuri. Cu
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6 : 3 din Octoih şi 3 ale Sfântului, pe glasul al 8- ale căruia rugăciuni, mântuieşte Hristoase sufletele noastre.
lea:
Stihirile Sfântului :
Podobie : O, preamărită minune...
Mucenice pătimitorule Calistrate, luminându-ţi-se cugetul cu lumina Bucură-te ceea ce străluceşti ca soarele, căruţa cea neapusă a
bunei credinţe, neabătut ai umblat, pe calea ceea ce duce la fericirea Soarelui, ceea ce ai strălucit Soarele cel necuprins cu gândul, bucură-te
cea veşnică, biruind toate meşteşugirile vrăşmaşului. Pentru aceea te gând, care străluceşti cu dumnezeieştile luminări; strălucirea fulgerului,
lăudăm, cinstind sfinţită pomenirea ta preafericite. care luminezi marginile pământului. Ceea ce cu adevărat luceşti ca
aurul, cea cu totul frumoasă, şi prea fără de prihană. Ceea ce ai fulgerat
credincioşilor Lumina cea neînserată.
Mucenice cugetătorule de Dumnezeu Calistrate, îmbogăţindu-te de
Cuvântul vieții, ai îndreptat către viaţă, pe cei ce mai-nainte ticăloşeşte A Crucii Născătoarei, asemenea,
fiind morţi din necunoştinţă, au primit pe urmă moarte cu osârdie
pentru Hristos; şi se cred cu adevărat a fi vii întru Hristos. Cu care
Stăpâna cea fără prihană, văzând pe Hristos omorât, şi omorând pe
împreună roagă-te pentru noi către Domnul cel preabun.
vicleanul, plângându-L ca pe un Stăpân Îl lăuda pe El, ca pe Cel ce a
ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă răbdarea Lui striga
Mucenice Sfinţite Ghimnasie, tăindu-ţi-se capul cu sabia, în râurile către Dânsul : Fiul meu prea-dorite, nu uita pe roaba Ta, nu te zăbovi
sângelui tău, ai înecat cu adevărat pe faraon cel viclean. Şi acum Iubitorule de oameni, Cela ce eşti Iubitul inimii mele.
izvorăşti tămăduiri tuturor celor ce aleargă cu credinţă la Biserica ta, şi
cinstesc într-însa nevoinţele tale, şi prăznuiesc cinstită pomenirea ta, STIHOAVNA din Octoih.
Fericite.
Slavă... a Sfântului, glasul al 8-lea.
Slavă..., glasul al 4 lea A lui Vizantie. Facere a lui Anatolie.
Mai înainte de cinstită răstignirea Ta, moartea era înfricoşată Pe purtătorul de chinuri al lui Hristos Calistrat, cela ce împreună cu
ceata sa a străbătut calea cea frumoasă a muceniciei; şi prin cumplite Hristoase Dumnezeule.
sfărâmările mădularelor sale, vitejeşte a surpat pe tiranul cel fărdelege,
toţi împreună cu cântări să cinstim pomenirea lor cea de peste an. Căci
rănile cele nesuferite de bunăvoie pătimind, pentru Hristos Dumnezeu
LA UTRENIE
le-a răbdat, primind de la Dânsul cununile biruinţei, şi cu bucurie
stându-i acum înainte, neîncetat se roagă, să se mântuiască sufletele După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului Psalm 50.
noastre.
CANOANELE
Ale Octoihului amândouă, şi al Sfântului pe 4.

Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne mântuieşte pe noi de
toată nevoia şi necazul. CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif


Irmos :
Ce privire este aceasta care de ochii mei se vede, o Stăpâne ! Cela ce

ţii dimpreună toată zidirea, pe Cruce Te-ai pironit, şi ai murit Cel ce Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui
tuturor dai viaţă. Născătoarea de Dumnezeu plângând a zis, când a ce a izbăvit din robie pe Israil, cântare de biruinţă cântându-i şi strigând
văzut spânzurând pe Cruce, pe Cela ce negrăit a răsărit dintr-însa, pe : Să cântăm Ție unuia Stăpânului.
Dumnezeu şi omul.

Umblând neabătut pe calea muceniciei, te-ai făcut cale celor rătăciţi,
ducându-i către dumnezeiasca odihnă preafericite. Pentru aceasta cu
credinţă te lăudăm pe tine Calistrate.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii
au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe
chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase
Răsărind ca o stea prealuminată, ai luminat Biserica lui Hristos cu
îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, lumina cunoştinţei de Dumnezeu, iar întunericul necunoştinţei l-ai gonit
Mucenice, şi ai surpat capiştile înşelăciunii. Fericite.
Slavă...
Vitejeşte suferind toată ispita, pentru Hristos, Calistrate moarte ai
suferit. Pentru aceea te-ai mutat către odihnă nemuritoare, şi te
veseleşti împreună cu cetele îngerilor. Gol s-a arătat vrăjmaşul, văzându-te pe tine şi pe cel ce s-a nevoit cu
tine, îmbrăcaţi de sus cu dumnezeiască mărire : O purtătorule de chinuri
Ghimnasie.
Jeratec aprins de focul Dumnezeiescului Duh, s-a arătat sfinţitului
Ghimnasie, şi a ars materia înşelăciunii; iar cu minunile răcoreşte pe cei Şi acum..., al Născătoarei :
arşi de dogoreala patimilor.
Fă rugăciune neîncetată către Fiul tău Fecioară, ca să ne mântuiască
pe noi, de primejdiile cele viitoare, şi de iadul cel veşnic.
Numai tu Preacurată între femei mai presus de fire ai purtat în Irmosul :

pântece pe Unul din Treime, neispitită de bărbat. Pentru aceasta te
mărim pe tine, şi pe Cel ce S-a născut din tine mai presus de toată
Cela ce ai întărit cu Cuvântul cerurile, şi pământul l-ai întemeiat pe
pricina, şi de cuvânt.
ape multe, întăreşte-mă către cântarea slavosloviei Tale, Doamne.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cela ce ai întărit cu...
Podobie : Cela ce Te-ai înălţat...
Nejertfind nicidecum dumnezeilor celor ciopliţi, jertfă curată te-ai

Răni de multe feluri suferind, şi arătat primind cununi de la
adus lui Dumnezeu, Celui ce S-a jertfit pentru noi, Mucenice
Dumnezeu fericiţilor, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, cei ce săvârşim
purtătorule de chinuri Calistrate.
pomenirea voastră cea sărbătorească preamare Calistrate, împreună cu
cei ce au pătimit cu tine, pentru ca să împace turma şi poporul; căci El
Fiind împodobit cu haină vopsită din sfinţite sângiurile tale este întărire credincioşilor.
Mucenice, stai înaintea Împăratului veacurilor, purtând cunună,
ICOS
rănit coasta Ta cea preacurată, îngăduitorule Hristoase şi mult îndurate

Sicriul moaştelor tale Calistrate văzându-l, cânt şi măresc durerile şi ! Văzându-Te ceea ce fără patimă negrăit Te-a născut cu trup, se
chinurile care ai suferit pătimind. Pentru aceasta te rog pe tine, fă şi mie tânguia şi plângea. Dar lăuda dumnezeiasca, şi multa şi nemărginita Ta
milostiv pe Hristos puitorul tău de nevoințe, ca prin Dar, să-mi dea mie pogorâre.
cuvânt, ca să pot lăuda luptele tale, că nimenea dintre oameni nu va
Cântarea a 4-a,
putea, cu bună cuvântare a spune vitejiile tale. Cum ai intrat cu
bărbăţie la divan, mustrând cugetele cele ce se târau pe jos, şi Irmos :
propovăduind, că Hristos este întărire credincioşilor.
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi
am preamărit Dumnezeirea Ta.
Podobie : Cuvântul cel împreună...
Ca un voievod al oştilor prea-ales Mucenice, tăbărând împotriva

Să lăudăm chinurile lui Calistrat, o credincioşilor, să preamărim celor ce te goneau, ai tras către dumnezeiasca viață, pe cei ce dedemult
ostenelile lui Ghimnasie, şi dimpreună să fericim cu osârdie, pe cei ce îi avea robiţi.
cu dragoste vitejeşte s-au nevoit, şi să strigăm către dânşii; Ostaşilor ai
bunei credinţe, cereţi ca să ni se dăruiască nouă pace şi mare milă. Cu râurile cuvintelor tale, ai adăpat inimile, şi le-ai povăţuit către apa
cea deapururea vie, nevoitorule al Domnului, vrednicule de laudă.
Viforul patimilor mă tulbură Preacurată, şi mă îneacă, şi nu încetează Ca un berbece se junghie cu toată osârdia, pururea pomenitul
Calistrat, având ca nişte miei jertfiţi înaintea lui pe ostaşii cei viteji.
aducându-mi povară de supărări. Ci tu mă mântuieşte Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce eşti bună, şi mă scapă de primejdii, căci ai şi voie şi
Slavă...
putere, ca una ce eşti Maică Dumnezeului tuturor.
A Crucii Născătoarei. Bucurându-se Ghimnasie ca o vie cu cuvântul tău Mucenice, a rodit

strugurul cel de mucenicie, din care curge vinul bunei credinţe.
Dacă te-ai pironit pe Cruce îndelung-răbdătorule, şi cu suliţa Ți s-a

Cântarea a 6-a,
Inima mea cea întinată de patimi, spală-o Fecioară, şi mă fă Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...
desăvârşit lăcaş curat dumnezeieştilor străluciri.
Fălcile leilor celor nevăzuţi le-ai sfărâmat înţelepte, şi pe cei ce
Cântarea a 5-a,
dedemult erau mâncare vrăjmaşului, i-ai făcut fii lui Dumnezeu, şi
Irmos : părtaşi desfătării celei fără de materie, Mucenice Calistrate.
Din noaptea necunoştinţei, marginile cunoştinţei de Dumnezeu Grăind cu cuviinţă Dumnezeiescul cuvântul cel pentru Dumnezeu, pe
strălucindu-le, luminează-mă cu dimineaţa iubirii Tale de oameni închinătorii idolilor cei ticăloşi, i-ai făcut fii dumnezeieşti, nevoindu-te
Doamne. împreună cu ei prealăudate Calistrate.
Slavă...
Dorind Mucenice de Hristos Dumnezeul nostru cu toată inima, te-ai
întărit, şi ai pierdut tăria vrăjmaşului cea fără de putere.
Plecându-vă grumazii voştri Domnului, mucenicilor, aţi primit
junghiere, şi v-aţi adus lui Dumnezeu jertfă deplin, şi aţi luminat
Arătându-te căpetenie oştirii celei dumnezeieşti Calistrate, te-ai
Biserica celor întâi născuţi.
numărat cu oştile îngerilor Mucenice, veselindu-te.
Slavă...
Sfinţeşte-mi cugetul, şi-mi luminează inima, Sfântă Maica lui

Fiind luminat de mărirea razelor celor muceniceşti Ghimnasie, cu
Dumnezeu, şi mă izbăveşte de nevoile care m-au cuprins, ca să te
bucurie te-ai mutat acum către luminările îngerilor.
măresc pe tine Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
Irmosul :
Răsărit te-ai arătat, Soarelui dreptăţii Preacurată ! Pe care roagă-L, Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă
să mântuiască pe cei ce curat te slăvesc.
ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi
mă auzi Dumnezeul mântuirii mele. Întru această lună în 27 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic
Calistrat, şi cei împreună cu dânsul 49 de Sfinţi Mucenici.
Stih : Tăindu-se de sabie grumazii lui Calistrat,

Podobie : Arătatu-te-ai astă-zi lumii...
Cu ceata bine biruitorilor Mucenici s-a numărat.
Toată osteneala voastră, astăzi Biserica săvârşind Sfinţilor, vă laudă Alte Stihuri, la cei 49 de Mucenici.
acum în taină pe voi, ca pe unii ce aţi pătimit pentru dânsa,
dumnezeieştilor Mucenici, bunilor biruitori preaînţelepţi. Stih : A mucenicilor celor nouă împreună zecimea împătrită,
Prin sabie tăindu-se, au primit cunună neveştejită.
Alt CONDAC, glasul şi podobia asemenea :

Şi aceşti Sfinţi au fost din Roma, în zilele împăratului Diocleţian.
Ca o stea foarte mare ai strălucit în lume, întinzând razele Sfântul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul, şi mărturisind că
nevoinţelor şi ale minunilor tale, luminând pe toți cei ce strigă : Bucură- Hristos este Dumnezeu adevărat, fu bătut foarte. După aceea îl puseră
te Calistrate lauda mucenicilor. peste nişte hârburi ascuţite, şi-l traseră peste dânsele, apoi îl băgară
într-un sac şi-l aruncară în mare, şi rupându-se sacul ieşi sănătos, şi
ICOS văzând minunea cei patruzeci şi cinci de slujitori, crezură în Hristos, pe
care bătându-i Persendin, i-a băgat cu Calistrat în temniţă. Acolo îi
Pe nevoitorul Domnului, şi marele ostaş, și prietenul Treimii, şi învăţă pentru judecată şi pentru înviere și pentru suflet. După aceea
ieşind din temniţă cu dânşii dimpreună, şi făcând rugăciune, au dărâmat
tăinuitorul celor negrăite, şi râvnitorul lui Iisus, adunându-ne
jos pe toţi idolii, şi văzând ceilalţi o sută optzeci şi patru de slujitori, au
credincioşii, cu credinţă să-l lăudăm întru cântări cu bucurie, cinstindu-i
crezut şi aceia, şi li s-au tăiat capetele tuturor.
luptele şi vitejiile şi durerile, care a răbdat pentru Hristos Împăratul
tuturor. Cerând ca prin rugăciunile lui, să câştigăm viaţa cea mai bună a
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Epiharis.
raiului, unde se veselesc cetele celor ce strigă : Bucură-te Calistrate
lauda mucenicilor.
Stih : Epiharis către sabie cu bună îndrăzneală s-a îmbărbătat,
Având întru ajutor dumnezeiescul Dar cel luminat.
SINAXAR La douăzeci şi şapte de zile Epiharis sabie a suferit,
Şi cu cetele îngerilor sufletul i s-a unit.

Epiharis Mucenița lui Hristos, a fost din Roma, în zilele împăratului ce erau cu dânsul la acea mânăstire, iar el zăbovindu-se acolo a căzut în
boala dizenteriei, de care văzând că se topea de tot şi încet încet îl
Docleţian, şi fu prinsă de Chesarie eparhul. Deci mărturisind cu
grăbea moartea, se silea să meargă la mănăstirea sa. Deci sosind la
îndrăzneală numele lui Hristos, o spânzurară şi o strujiră; după aceea o
Amoreia şi-a luat sfârşitul vieţii, şi s-a îngropat la o biserica cinstită a
bătură cu un mai de plumb patru slujitori, care, făcând rugăciune
acelui oraş, şi dacă a trecut un an, au vrut părinţii mânăstirii să-i ia
sfânta, fură omorâţi de îngeri. Deci luându-şi ea răspunsul cel prin sabie
moaştele, şi deschizându-i sicriul, i-au aflat trupul întreg şi nestricat, şi
sfârşitului ei, piatra care era sub picioarele ei a izvorât mulţime de apă,
plin de minunat miros. Şi l-au adus la mănăstirea lor, şi l-au pus în tinda
şi lovindu-se cu sabia de ucigaşi, şi-a dat fericitul şi cinstitul suflet la
bisericii.
Dumnezeu.
Tot în această zi pomenirea Sfinţilor Apostoli Marcu, Aristarh și

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ignatie, ce a fost
Zinon.
egumen la mănăstirea Mântuitorului Hristos, ce se cheamă Valea
adâncă.
Marcu Apostolul, care şi Ioan se cheamă (de care pomeneşte
Apostolul Luca la cartea Faptelor Apostolilor) hirotonindu-se de
Acesta a fost dintru a doua eparhie a Capadociei pe vremea Apostoli Episcop Bivlei, s-a cunoscut isteţ la lucru evanghelicesc, şi aşa
împăraţilor, Nichifor şi Ioan, care din pruncie a fost dăruit lui era de lipit şi iubit la Dumnezeu, cât de umbra lui se depărtau bolile,
Dumnezeu de părinţii lui ca şi sfinţitul Samuil, şi fiind învăţat însă aflatu-s-a şi alt Apostol Aristarh într-acei 70, de care a pomenit
adeverinţa petrecerii călugăreşti de Vasilie, ctitorul mânăstirii, şi Apostolul în Epistola către Romani, şi a fost Episcop la Apamia Siriei.
trecând prin toate treptele bisericeşti, s-a hirotonit preot, şi s-a pus Alt Ioan Acridomelitrofos (adică ce se hrănii cu mugur şi cu miere)
egumen, care a crescut şi a înmulţit mănăstirea spre venituri, şi spre îmbrăcat cu cojoc, acela a fost Zinon legiuitorul de care pomeneşte
toate cele ce trebuiau; şi a zidit şi dumnezeieşti biserici a Sfântului fericitul Pavel în Epistola către Romani, şi acesta a fost Episcop în
Arhanghel Mihail, şi văzătorului de Dumnezeu, Ilie, şi a făcut şi alta Diospol, care făcându-se lăcaş Sfântului Duh, şi propovăduind
sfântă biserică a Sfinţilor Apostoli la un târg dinafara cetăţii de Evanghelia a trecut către Domnul.
asemenea şi la canonice, un zid tare şi foarte frumos. Şi în zilele nepăcii
s-a nevoit vitejeşte împotriva celor ce biruiau atunci, pe care-i Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Filimon, Episcopul Fortunianu şi
hirotonise cel fărădelege şi fără Dumnezeu Andat, care toată lumea o a sfânta Muceniță Gaiani.
tulburat cumplit. Deci ieşind acesta din mijloc, s-a dus la
Constantinopol, şi a făcut sfinte odoare, şi semnul Domnului nostru Stih : Spatele să se ardă Gaiani ţi s-a dat,
Iisus Hristos şi Evanghelie ferecată cu argint, care o a şi trimis prin fraţi Şi de dosul sabiei celei de văpaie ai scăpat.
cu puterea Treimii, cu ale căreia străluciri luminându-te acum strigi :

Tot în această zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care s-au Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
băgat în corabie, și aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.
Slavă...
Stih : Ceata nevoitorilor cea în trei câte cinci numărat,
Până şi la fundul mării pogorându-se s-a afundat.
Cu cuget neclintit, iubind pe Hristos, Mucenice Ghimnasie, te-ai
jertfit împreună cu toţi râvnitorii tăi, cu mulțumită cântând : Bine eşti
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Roagă pe Cel întrupat din tine mai presus de gând și de cuvânt, ceea
ce eşti de Dumnezeu dăruită, ca să ne mântuim noi, cei ce cu dragoste
Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa te cinstim pe tine, şi cu un glas strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul
Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor părinţilor noştri.
noştri bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a,
Lămurindu-te ca aurul de focul chinurilor, te-ai arătat închipuire Irmos : Tinerii cei grăitori...
patimilor lui Hristos, şi acum te-ai pus bine în comorile cele

dumnezeieşti, Mărite, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor Dezrădăcinând spinii înşelăciunii Mucenice, te-ai arătat pom
noştri. preafrumos al raiului, aducând prin dumnezeiescul Dar, rodurile bunei
credinţe.
Topindu-te de chinuri, te-ai arătat sabie cerească, preafericite, tăind
cetele dracilor celor nevăzuţi Calistrate şi strigând : Bine eşti cuvântat Privind la nădejdile cele viitoare, cu îndrăzneală ai năvălit către
Dumnezeul părinţilor noştri. lupte, şi biruind, după lege te-ai încununat Calistrate.
Tare luptător te-ai arătat împotriva necredinţei, Mucenice Calistrate,
sfinţind pământul cu vărsarea sângelui. Pentru aceea veselindu-ne, cu

Biserica ta câştigându-o casă de doctorie cei ce cu bunăcredinţă credinţă prăznuim pomenirea voastră.
năzuiesc la dânsa, şi se izbăvesc de cele rele, lăudându-te cu credinţă,
mărite Ghimnasie. Cunună neveştejită, şi mărire veşnică, şi bucurie şi veselie care nu
are sfârşit, şi Împărăţia Cerurilor ai primit cu cei ce împreună cu tine s-
Şi acum..., al Născătoarei : au nevoit Calistrate de Dumnezeu înţelepte; cu care împreună adu-ţi
aminte pentru noi către Domnul.
Ca una ce eşti mai presus decât toate făpturile de Dumnezeu dăruită
Fecioară, fereşte cugetul meu nevătămat, de smintelile înşelătorului Slavă...
Preacurată.
Dumnezeiasca pomenire a înţeleptului Calistrat, şi a lui Gihmnasie, şi
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm... a nevoitorilor celor împreună cu dânşii, astăzi strălucind mai luminat
decât soarele, luminează toate marginile cu razele sale. Cu ale cărora
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi rugăciuni Hristoase, izbăveşte-ne pe noi de osândă.
văpaia călcându-o au săltat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul. Şi acum..., al Născătoarei :
Cântarea a 9-a, Glasul lui Gavriil cu veselie strigăm către tine : Bucură-te bucuria
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...
credincioşilor ! Bucură-te sfeşnicul cel de aur şi masă, munte şi uşă
înţelegătoare ! Bucură-te dumnezeiască căruţă a Împăratului Hristos !
Bucură-te dezlegarea blestemului, cea prea binecuvântată.
Tămăduiri isvorăşte sicriul moaştelor tale, tuturor celor ce au
trebuinţă Mucenice Calistrate, şi cu adevărat încetează patimile cele ce Irmosul :
anevoie se vindecă, şi goneşte întunericul duhurilor celor necurate, cu
lucrarea şi cu puterea, şi cu Darul Dumnezeiescului Duh.
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel
Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc
Arătatu-v-aţi mucenicilor lui Hristos, ca un lanţ de Dumnezeu făcându-se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu,
împletit, ţinându-vă unul de altul cu Darul, alergând către înălţime, şi
credincioşii o mărim.
Dacă ai văzut pe Cruce pironit pe Hristos pe care L-ai născut,
LUMINÂNDA
Preacurată Fecioară, mirându-te de îndelungă răbdarea Lui cea
Podobie : Cu ucenicii... negrăită, la cele dinlăuntru te sfărâmai, tânguindu-te Născătoare de
Dumnezeu.
Întărindu-se de Duhul Sfânt, biruitorii Mucenici, au surpat semeţia
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
tiranilor, răbdând pentru Hristos toată ispita chinurilor, preaînţeleptul
Callistrat şi Ghimnasie cel cu adevărat minunat, dimpreună cu ceilalţi
împreună nevoitori. A cărora luminată pomenire săvârşindu-o, o am
aflat mântuire sufletească.
Slavă...

ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA
O minune ! Cum cei de ţărână cu fire de aur s-au arătat ! Pentru că
nici focul, nici sabia, nici dinţii fiarelor, nici rănile nu i-au înfricoşat. Ci Preacuviosul Părintele nostru şi mărturisitorul Hariton
în trup fiind, pe cel fără de trup surpându-l, pentru noi se roagă
Domnului. VEZI : La Mineele greceşti slujba Sfântului Hariton este numai pe 6, iar noi urmând
Tipicului, i-am pus slujba cu Polieleu ca şi în Mineiele ce au ieşit mai înainte.
LA VECERNIE
Ce cuvânt poate preamări mărirea Darurilor celor dumnezeieşti, După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... Starea întâia.
cărora ne-ai învrednicit pe noi, Stăpâne cu totul îndurate ? Căci căzând
mişeleşte din viaţa cea mai bună Hristoase, iarăşi ne-ai înălţat La Doamne Strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
întrupându-Te din Fecioară, şi mântuindu-ne ca un Iubitor de oameni, şi

Dumnezeu milostiv.
Patimile trupului prin înfrânarea şi prin neîncetată rugăciune le-ai
veştejit Părinte; iar pe şarpele cel amăgitor, cu ploile lacrimilor l-ai cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ţie măriri :
înecat. Şi foarte bine ai plăcut lui Dumnezeu, Haritone Cuvioase. Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta. Că pe tine Maică
Pentru aceasta te-a împodobit pe tine cu cereşti Daruri, Iisus Iubitorul pricinuitoare a vieţii te-a arătat, Dumnezeu cel ce fără de tată din tine a
de oameni, şi Mântuitorul sunetelor noastre. De două ori. Se face Om bine a voit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de
patimi, şi oaia cea rătăcită, pierdută prin munţi aflându-o, pe umeri
Cu sudorile sihăstriei ai stins jăratecul patimilor, vrednicule de ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o
minune; şi chinuindu-te de focul chinurilor şi al durerilor, ai mărturisit împreuneze; şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos
înaintea judecătorilor celor fărădelege, pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, Cel ce are mare şi bogată milă.
şi te-ai făcut mărturisitor, împodobit cu rănile a multor feluri de munci;
de Dumnezeu purtătorule preafericite. De două ori.
Prochimenul zilei, și Citirile.

Prin pustietăţi şi prin munţi, fugind te-ai depărtat, păzindu-ţi sufletul
neîntinat, preasfinţite Haritone, şi te-ai arătat casă Treimii; cu a Căreia
Cap. 3, vers I.
putere ai zidit, Fericite, sfinţite case şi chilii, spre mântuitoare locuire a
călugărilor celor ce cinstesc sfântă pomenirea ta, pururea mărite. De două
ori. Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de
dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a
Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul : socotit pedepsire ieşirea lor, şi mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt
în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor
De Dumnezeu purtătorule Haritone ! Tu şi după moarte în ceruri este plină de nemurire, şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se
vieţuieşti întru Hristos, pentru care lumii te-ai răstignit pe tine. Că fără vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca
de trup şi de lume făcându-te, cu adevărat mai presus de cele văzute ai aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a
vieţuit; că nu ai vieţuit ţie însuţi, ci mai ales a vieţuit întru tine Hristos primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile prin paie
Dumnezeul nostru; pe care roagă-L să se mântuiască sufletele noastre. vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpâni popoare, şi va împărăţi întru
dânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege
Şi acum..., al Născătoarei Învierii. adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi
milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
Proorocul David, care prin tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu
De la înţelepciunea lui Solomon citire : şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe
Cap. 5, vers 16.
răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna
răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel
Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi. Că
pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate pe
podoabei, şi stema frumuseţei din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici
va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi
dragostea Lui, şi va într-arma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. cercetare întru aleşii Lui.
Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea
nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită LA STIHOAVNĂ
mânie întru sabie, şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra
Stihirile Cuviosului, glasul 1 :
celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi
ca dintru un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
cea aruncătoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va
asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va Haritone prealăudate, viaţa ţi-ai pus, prin grijirea faptelor bune. Deci
împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii cu cuvinte de cântări, pe Hristos îl laudă cu dreapta credinţă, cei ce se
tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. supun învăţăturilor tale; cărora de faţă stându-le, roagă-te să se
Auziţi dar împăraţi, şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor întărească în pacea Dumnezeiescului Duh.
pământului, Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi
întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi Stih : Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
puterea de la Cel Preaînalt.
De la înţelepciunea lui Solomon citire : Haritone de Dumnezeu insuflate, viaţa ta cu adevărat de asemenea
Cap. 4, Vers 7. îngerilor, s-a arătat celor de pe pământ. Iar celor din ceruri ca o jertfă
bine mirositoare, şi ca o frumoasă tămâie li s-a adus a ta mărturisire; şi
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că acum roagă-te să dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.
bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu
Stih : Fericit bărbatul cel ce se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.
numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta
bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se l-a iubit,

nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele

Haritone prea-bogate, biruitor de patimi ai fost, şi pe tâlhari i-ai noastre.
biruit, ca un purtător de cunună dănţuind, Fericite; adu-ţi aminte de toți
cei ce săvârşesc pomenirea ta, şi lui Hristos acum te roagă să dăruiască
sufletelor noastre, pace şi mare milă.
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat,
Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca
un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta.
Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de
Mulţimile călugărilor, pe tine îndreptătorul te cinstim Haritone Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte,
Părintele nostru ! Că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea
Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.
dreaptă cu adevărat; fericit eşti că lui Hristos ai slujit, şi ai biruit
puterea vrăjmaşului. Cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor, împreună
LA UTRENIE
locuitor cu drepţii şi cu cuvioşii; cu care roagă-te Domnului, să
miluiască sufletele noastre. La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului, de două ori, Slavă..., Şi acum..., Troparul
Născătoarei de la Înviere.
După întâia Catismă, Sedealna glasului al 4-lea.
Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Podobie : Cela ce te-ai înălţat...
Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le,

ceea ce eşti cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curăţire de Desfătarea celor pământeşti şi stricăcioase trecându-o cu vederea, ai
greşale; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim urmat lui Hristos, şi pe locuitorii pustietăţii i-a iubit, mai mult decât
noi toţi. frumuseţea lumii şi decât dulceaţa cea trecătoare; pentru aceasta te-ai
învrednicit şi mărturisirii, şi în ceata sihaștrilor te-ai numărat; cu care
roagă-te, să se mântuiască robii tăi. De două ori.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi
te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, Părintele
Cela ce şade pe scaunul heruvimilor, şi care locuiește în Sânurile cele
Părinteşti, ca pe un scaun sfânt al Său, şade în braţele tale Stăpână ! Cinstita este înaintea Domnului, moartea Cuviosului Lui...
Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate cele ce mi-a dat mie...
Căci Dumnezeu întrupându-Se, cu adevărat este Împărat peste toate
limbile, care cu înţelegere acum cântă Lui; pe care roagă-L să se Toată suflarea...
mântuiască robii tăi.
Evanghelia de la Matei : În vremea aceea mergeau după Iisus popoare multe...
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.
După Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea :
Podobie : Pe înţelepciunea şi cuvântul...
Pentru rugăciunile Cuviosului Hariton Milostive...
Cu durerile chinuirii lămurindu-te, şi cu nevoinţele ajunării întărindu-

Şi acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive...
te, ai strălucit întru buna-credinţă mai luminat decât aurul. Şi făcându-
te curat lăcaş Duhului, ai risipit întunericul duhurilor celor viclene. Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Pentru aceasta adunând mulţimi de călugări, te-ai făcut păstorul lor şi
luminător prealuminat, Haritone fericite ! Roagă-te lui Hristos Deci Stihira, glasul al 6-lea.
Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre. De două ori.
Cuvioase Părinte Haritone, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor
tale. Pentru acesta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele
drăceşti ai pierdut, cetele îngerilor ai ajuns, a cărora viață fără prihană
La cugete rele alunecându-mă, întru adâncul păcatelor m-am adus, ci ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor
suspinând din inimă, strig către tine Preacurată : Minunează întru mine noastre.
mila ta cea bogată, şi noianul cel fără margine al milostivirii tale, şi
bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale. Şi-mi dă mie pocăinţă, şi CANOANELE
iertare de greşale; ca cu dragoste să strig către tine : Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu iertare de greşale să-mi dea mie, că pe tine te am Al Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6. Caută-l înapoi în 26 de zile, la Sfântul Ioan
nădejde eu nevrednicul robul tău. cuvântătorul de Dumnezeu. Şi al Sfântului pe 8.
După Polieleu, iarăşi Sedealna cea de după întâia Catismă, de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., al CANONUL Sfântului :
Născătoarei : Deci Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.
Facere a lui Ioan Monahul.
Prochimen, glasul al 4-lea :

Irmos : Adâncul Mării Roşii... Veselească-se de tine duhovniceşte, turma cea cuvântătoare a
ucenicilor tăi Cuvioase, împărtăşindu-se luminii tale.
Cu arma Crucii cea purtătoare de viață înotând adâncul mării celei
pătimitoare, pe vicleanul Faraon cel înţelegător, cu dumnezeiasca Gândul cel trupesc, ca pe un pricinuitor vrăjmăşiei împotriva lui
putere l-ai înecat, Fericite. Dumnezeu, l-ai supus Duhului vieții Cuvioase Haritone.
Din pruncie Domnului fiind făgăduit, înaintea divanului tirănesc, Slavă...
Fericite, cu dumnezeiască înţelepciune pe Hristos l-ai propovăduit; şi ca

Moise ai surpat trufiile celor împotrivă luptători. Surpat-ai ca David, cu toată arma Duhului, puterea cea înţelegătoare
a lui Goliat celui de altă seminţie, Cuvioase Haritone.
Slavă...
Egiptul înşelăciunii părăsind Haritone Cuvioase, şi locuitor pustiului

făcându-te, curat ai vorbit cu Cel curat, şi ai primit moştenirea cea Tu numai singură te-ai făcut celor de pe pământ pricinuitoare
cerească. bunătăţilor celor mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm către tine :
Bucură-te Maica lui Dumnezeu.
Sedealna, glasul al 4-lea,
Fără de sămânţă cu voinţa Tatălui de la Dumnezeiescul Duh, pe Fiul Podobie : Degrab ne întâmpină...
lui Dumnezeu ai zămislit, şi cu trup l-ai născut, pe Cel din Tatăl fără de
mamă, şi pentru noi din tine fără tată. Cu cuvinte ai împodobit Biserica lui Hristos, cu fapte ai cinstit pe cea
după chipul lui Dumnezeu, Haritone fericite. Căci înţelepciunea cea
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
dintru tine a strălucit în lume, strălucind prin credinţă darurile
Cântarea a 3-a, tămăduirilor. Pentru aceasta cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
Irmos : Veselească-se de tine Biserica ta...

Bucură-te !
Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel mai presus
Cântarea a 5-a,
de fiinţă, împreună cu Cuvioşii roagă-L neîncetat, iertare de greşale şi
îndreptare vieţii, mai înainte de sfârşit să ne dea nouă, celor ce cu Irmos : Tu Doamne lumina mea, în lume...
credinţă şi cu dragoste, după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce una eşti
prealăudată. Tu Cuvioase, cu adevărat te-ai arătat neîntinată oglindă a luminii
strălucirii celei de sus, Haritone preafericite.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Pentru dragostea chipului... Tu Cuvioase, cu îndoite daruri străluceşti, că cu rănile chinurilor, şi
cu durerile sihăstriei te-ai luminat întru buna-credinţă.
Prin ostenelile înfrânării omorând dezmierdările cele ce te tirăneau,
după cuviinţă ai fost îmbrăcat cu omorâre purtătoare de viață, mai- Slavă...
nainte de sfârşitul tău, Haritone.

Tu Cuvioase, din pruncie căutând înţelepciunea cea dumnezeiască
Grijile lumeşti cele ce sugrumă roada sufletului, cu înţeleaptă purtare te-ai arătat doctor sufletelor, preafericite Haritone.
de grijă, ca pe nişte spini le-ai ars, Haritone fericite.
Slavă...
Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine
Încununatu-te-au pe tine darurile, cu muceniceasca cunună a anghiră şi nădejde mântuirii noastre te avem, mireasă a lui Dumnezeu.
împărăţiei lui Hristos, Haritone ! Căci ai stins beţia înşelăciunii,
Cântarea a 6-a,
Fericite.
Irmos : Jertfi-voi Ție...
Nu pe nisip, ci pe Hristos temei punând, ai zidit deasupra fapta bună,

Naşterea ta negrăită s-a arătat, Născătoare de Dumnezeu, singură Părinte cea mai cinstită decât aurul, şi te-ai făcut lăcaş al Preasfintei
curată şi binecuvântată. Pentru aceasta căzând către tine, strigăm : Treimi.
Organ răutăţii se cunoaşte a fi şarpele, dar fiind biruit de faptele tale Pe acest mare între cuvioşi luminătorul Iconiei, pe fericitul
cele bune de Dumnezeu purtătorule Haritone, din dreapta Pronie dumnezeiescul Hariton, credincioşii întru laude să-l mărim, şi cu cântări
răsplăteşte celor nedrepţi. ca cu nişte flori capul lui să-l încununăm. Că negura deşertăciunii o a
risipit, cu care împreună şi toată lucrarea diavolească a omorât. Pentru
Slavă... aceasta a suferit osteneli, şi a luat cu adevărat răsplătirile. Deci pe
acesta lăudându-l să-l cinstim, pe luminătorul lumii cel preacuvios; căci
Nimic nu te-a despărţit pe tine de dragostea lui Hristos, nici trupul se roagă Domnului, pentru noi toţi.
cel chinuit, nici hotărârea morţii cea îngrozitoare, ca pe unul ce te
desfătai întru lauda lui Dumnezeu, preafericite. SINAXAR
Şi acum..., al Născătoarei : Întru această lună în 28 de zile pomenirea Preacuviosului Părintelui

nostru Hariton mărturisitorul.
O minune mai nouă decât toate minunile ! Că Fecioara fără ispită
Stih : Hariton călcând dezmierdările pământului,
bărbătească, zămislind în pântece pe Cela ce cuprinde toate, nestrâmt
Acum se desfătează întru darurile Cerului.
L-a încăput. La douăzeci şi opt de zile a murit, lăsând celor vii sănătate,
Hariton fiind plin de bătrâneţe îndelungate.
Pobobie : Pe întărirea cea neclintită... Acesta a fost pe vremea împăratului Aurelian din cetatea Iconiei, din
Eparhia Licaoniei. Carele aducându-se înaintea judecăţii, şi mărturisind
Pe nevoitorul bunei credinţe, şi pe râvnitorul adevărului, astăzi toţi cu îndrăzneală, că Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori
și cu foc ars. Deci după sfârşitul lui Aurelian, scăpând Sfântul, se duse
credincioşii cu cântări şi cu laude să-l mărim; pe Hariton păstorul şi
în pustie, unde a căzut între tâlhari, care prinzându-l şi legând-ul, a
dascălul, şi luminătorul lumii cel preacuvios; căci se roagă Domnului
scăpat de dânşii într-acest chip : Că venind un şarpe şi intrând în vasul
pentru noi toţi.
în care ţineau tâlharii vin, şi-a vărsat otrava în vin, din care bând ei, toţi
ICOS au murit. Iar Sfântul făcând peştera biserică, şi adunând mulţime de
călugări, a făcut mânăstire, scoţând dintr-o piatră uscată izvor de apă, şi
arătându-se lecuitor de ori şi ce boală; iar la adânci bătrâneţe a adormit
întru Domnul. Ca şi Abel cel din Scriptură de adevăr iubitor.

Eliodor, Nicon, încă şi Neon biruinţa nouă a arătat,
Prin sabie împotriva vrăjmaşilor lui Hristos a toate împărat.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Varuh. Copii şi femei zece mii ce s-au tăiat pentru tine cel ce te-ai răstignit,
O Fiule al Maicii lui Dumnezeu, primeşte mulţimea celor ce vitejeşte s-au chinuit.
Adevărata oglindă a Proorocilor, răsuflarea şi odihna Ieremiei,

următor era dascălului său Ieremia, când acesta plângea prada şi
Aceşti Sfinți au fost pe vremea împăratului Diocleţian, din cetatea
pustiirea Ierusalimului; şi stând pustiirea Ierusalimului până la şaptezeci Pisidiei, domnind Magnus. Iar fericitul Marcu păştea oile, fiindu-i părul
de ani, Varuh se închisese într-o peşteră de plângea înstrăinarea lui capului alb şi lung până în călcâie. Şi dacă s-a cunoscut că este creştin,
Ieremia, şi n-a ieşit de acolo până la întoarcerea poporului. Iar când s-a îndată îl spânzurară şi-l strujiră, şi-l trimiseră la Claudiupoli. Deci
întors poporul, Varuh ieşind din peşteră, auzit-a iarăşi cu Abimeleh cele chemând fauri ca să facă legăturile Sfântului, veniră trei fraţi anume,
ce văzuse Ieremia în uimire când se lovea şi cu pietre. Se cunoştea ca Alfie, Alexandru şi Zosima, ce locuiau în satul Cataliton, meşteri buni
un suflet în două trupuri la aceşti amândoi Prooroci, deoarece fiind şi deprinşi la lucrul fierului. Începând a bate fierul, curgea ca apa,
Dumnezeiescul Duh însemnă şi adeverea pe amândoi întru o începătură şi li se muiau mâinile; iar ei mirându-se de ceea ce se întâmplă, şi
de cin. Că Varuh a propovăduit mai arătat de rânduiala întrupării lui auzind dumnezeiescul glas, care îi îndemna să se nevoiască împreună
Hristos, zicând : Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul cu Marcu, nu s-au lenevit, ci au mărturisit că sunt creştini. Deci îndată
lângă Dânsul şi celelalte... Şi ar putea cineva din cei ce cu dragoste îi puseră la munci de vârteje şi primiră în gură plumb topit, şi-i ţintuiră
ostenesc a lua seama cărţilor prooroceşti, să afle pe Proorocul Varuh, că cu piroane la o piatră şi întru acele munci s-au săvârşit. Iar pe Marcu
prooroceşte mai mult pentru Hristos şi pentru Ierusalim. Deci îngropând încălţându-l cu încălţăminte de munci, şi bătându-l îndestul, şi
pe Ieremia cu sârguință, curând după petrecerea sa. Către Domnul s-a pătrunzându-l cu frigări, şi tăindu-i limba, şi întinzându-l pe o piatră, i-
petrecut şi acesta. au tăiat şi capul. De asemenea și pe Nicon şi pe Iliodor; iar pe Neon
prinzându-l, cu mulţi prunci şi fecioare, le-au tăiat capetele la locul ce
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu păstorul. Şi se cheamă Moromilio.
Sfinţii Mucenici şi buni fraţi Alexandru, Afin şi Zosima. Și Sfântul
Mucenic Pimen. Şi Sfinţii Mucenici Nicon, Neon, Eliodor şi celelalte Tot în această zi. Pomenirea Sfinţilor Mucenici Calinic și Eustatie
fecioare și fii. Romeul.
Stih : Mucenicul Eustatie către sabie sârguindu-se,

Stih : Trei Mucenici ai Domnului intrând în pământ arătat,
Roman fiind, dar este vârtos, bine nevoindu-se.
Către dumnezeiasca rouă acolo au şi luminat.
Marcu pe care sabia l-a omorât, a fost păstor,

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, şi cei

dimpreună cu dânsul treizeci de Mucenici. Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti sfinţit lăcaş
dumnezeiesc al Celui Preaînalt, căci prin tine s-a dat bucuria celor ce
Stih : Începător de sfârşitul lor pe Alexandru au avut cei ce bărbăteşte s-au chinuit,
Al căror număr este de trei ori câte zece, ce pentru Hristos au mărturisit. strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a,
noi, Amin. Irmos : Mâinile întinzându-şi...
Cântarea a 7-a, Arzându-te la piept fără de dreptate Cuvioase, ai ars înşelăciunea, iar
Irmos : Tinerii lui Avraam oarecând... tu nears ai rămas, prin lucrarea Dumnezeiescului Duh şi ai îndemnat
spre buna-credinţă pe popoare să cânte : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Asemănându-te tinerilor lui Avraam celor din cuptor, cu râvna bunei
credinţe ai călcat dogma tirănească de Dumnezeu purtătorule, strigând :
Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul. Dezbrăcându-te de omul cel vechi, cu adevărat te-ai îmbrăcat întru
Hristos, şi cu rănile cele muceniceşti ai biruit pe ţiitorul întunericului,
cu veselie strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe tine cela ce erai întru arsurile ispitelor ca într-un cuptor,
dumnezeiescul Dar cel dătător de rouă, din Cer te-a cercetat Cuvioase,
cel ce strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.
Slavă...
Făcându-te cu adevărat ucenic lui Pavel Haritone, ai urmat urmelor
lui Cuvioase, şi te-ai arătat îndreptător călugărilor, făcându-te
îndemnător faptei bune, tuturor celor ce strigă : Binecuvântaţi toate
Ca unul ce erai rănit de dumnezeiască dragostea Treimii, Aceleia i-ai
lucrurile Domnului pe Domnul.
zidit lăcaşuri întocmai la număr, care duhovniceşte cântă; Bine eşti
Fecioară Preacurată, numai tu întru toate neamurile, te-ai arătat
Maică lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut lăcaş Dumnezeirii ceea ce eşti cu şi mai mult decât lumina soarelui.
totul fără prihană, nearzându-te de focul Luminii celei neapropiate.
Pentru aceasta toţi pe tine bine te cuvântăm, Marie a lui Dumnezeu LUMINÂNDA
mireasă.
Cântarea a 9-a,
Cu chinuirea mai întâi bine pedepsindu-te, iar a doua oară cu
postnicia săvârşind dumnezeiasca călătorie Părinte, la ceruri te-ai suit şi
stai înaintea lui Hristos Haritone Cuvioase, rugându-te pentru noi, cei
Nici mormântul cel pricinuitor de uitare, n-a putut să acopere faptele ce cu căldură te lăudăm pe tine.
tale cele bune, Cuvioase Haritone. Căci pomenirea ta cea veşnică, ca
soarele a strălucit; pe care după vrednicie o mărim. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :
Săvârşind duhovniceşte pomenirea cea de peste ani, să râvnim prin Pe Îngerul sfatului celui mare al Tatălui, L-ai născut prealăudată
fapte bune, purtătorului de Dumnezeu Hariton, şi cu dânsul să strigăm : Fecioară, pe Hristos Împăratul măririi. A căruia Cruce ridicând postnicii
Pe Tine Te mărim întreit Sfinte. şi mucenicii, în urma Lui au alergat; cu care neîncetat roagă-te pentru
noi de Dumnezeu Născătoare.
Slavă..., a Treimii.
LA LAUDE
Toţi credincioşii să ne închinăm unimii dumnezeieştii Fiinţe, şi
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.
Treimii feţelor, în ipostasuri neamestecate, Celei întocmai puternice şi
întocmai cinstite; pe Care bine cinstindu-o, o mărim. Podobie : Dat-ai semn...
Darul Duhului strălucindu-te Părinte Haritone, arătat te-a luminat.
Drept aceea ai risipit noaptea patimilor, şi ajungând la ziua nepătimirii,
Bucură-te şi te veseleşte mireasa marelui Împărat, ceea ce luminat curat ai vorbit cu lumina cea preacurată. Întru care locuind nu uita
priveşti la frumuseţea mirelui tău, care străluceşte mai mult decât aurul dumnezeiescule, pe cei ce cu credinţă laudă sfinţită pomenirea ta. De
două ori.

Purtând Darul ceresc cel înflorit întru tine Haritone, de cele Ecteniile şi otpustul Ceas 1, şi cel desăvârşit otpust.
pământeşti nu te-ai grijit. Pentru aceasta ca un fără de trup, întru
chinuri ţi-ai ales viața veşnică, vrând a înconjura pârâul desfătării, de LA LITURGHIE :
Dumnezeu cuprinsule Şi cu lacrimile ai uscat izvorul cel tulbure al Fericirile din Canonul Sfântului, Cântarea a 3-a şi a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea :
patimilor Cuvioase, şi ai adăpat spicele cele hrănitoare de suflet. Lăuda-se-vor cuvioşii întru mărire..., Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă... Apostolul, către
Corinteni : Fraţilor, Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întuneric lumina... Aliluia, glasul al
6-lea, Fericit bărbatul care se teme de Domnul... Evanghelia de la Luca : În vremea aceea
Dar de tămăduiri din dumnezeiescul Dar, după vrednicie ai primit stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL : Întru pomenirea veşnică va fi...
Haritone. Pentru aceasta înşelăciunea duhurilor viclenie s-a surpat de

tine, şi s-a depărtat vătămarea bolilor celor cumplite. Căci ca nişte ape
izvorăşti curgerile darurilor tale, din care acum adăpându-ne, lăudăm
pomenirea ta Cuvioase.
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA
părăsit, bogăţia şi mărirea întru nimic socotindu-le. Pentru aceasta
tuturor ai strigat : Iubiţi pe Dumnezeu, şi veţi afla Dar veşnic. Nimic să Preacuviosul Părintele nostru Chiriac sihastrul.
nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru
LA VECERNIE
mărirea sa, să aflaţi odihnă cu toţi Sfinţii. Cu ale căruia rugăciuni
Hristoase păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre. La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6, şi se cântă stihirile Sfântului, glasul al 8-lea :
Şi acum..., al Născătoarei : Podobie : Ce vă vom numi...
Fericimu-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te mărim Cu zăbala înfrânării stăpânind patimile trupului făcătorule de minuni
Chiriac, te-ai îmbrăcat cu podoaba cea luminată a nepătimirii, şi ai
credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea nemişcată, şi zidul cel
despuiat toată răutatea celui ce a dezgolit odinioară pe strămoşi, şi
nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
acum locuieşti în rai, veselindu-te totdeauna Părinte ! Roagă-te să se
DOXOLOGIA CEA MARE mântuiască sufletele noastre. De două ori.
creştinilor ! Mijloceşte ca să se mântuiască cei ce te cinstesc pe tine.

Purtând Crucea pe umerii tăi, cu cuget neabătut ai urmat lui Hristos,
defăimând dulcețile vieţii Chiriac, şi omorându-ţi patimile trupului cu A Crucii Născătoarei, asemenea :
privegheri, şi prin rugăciuni neîncetate Cuvioase, ai primit Dar a

tămădui boli. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. De două ori. Mieluşeaua, dacă şi-a văzut pe Mielul, Fiul său, pironit pe Cruce, i se
rănea sufletul de sabia întristării. Cele dinlăuntru i se cutremurau
Locuit-ai în pustie Cuvioase Chiriac, făcându-ţi mâncare buruieni tânguindu-se, şi de întristare umplându-i-se inima zicea : Vai mie Fiul
amare, şi amărându-ţi gustul, Fericite, ai înecat din rădăcină dulceţile meu preadulce ! Cum pătimeşti acestea îndelung-răbdătorule ? Dar îţi
trupului. Pentru aceasta după sfârşitul tău, te-a primit desfătarea cea măresc răbdarea cea îndelungată către toți.
cerească, căci ai trăit îngereşte. Roagă-te să se mântuiască sufletele
noastre. De două ori. STIHOAVNA din Octoih.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.

Mulțimile călugărilor, pe tine îndreptătorul te cinstim, Chiriac Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale; pentru
Părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă, cu adevărat a aceea în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut,
umbla am cunoscut. Fericit eşti, că ai urmat lui Hristos şi ai biruit cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire
puterea vrăjmaşului. Cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor, împreună având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
locuitor cu drepţii şi cu cuvioşii. Cu care roagă-te Domnului, să
miluiască sufletele noastre.
Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...
Podobie : Ce vă vom numi... Naşterea Fecioarei cea fără de sămânţă, tuturor ni s-a făcut nouă
pricină de multe daruri. Căci Dumnezeu înnoieşte firea oamenilor cea
Cine este cel ce năzuieşte sub acoperământul tău Preacurată, şi să nu stricată, şi a zidit din nou omenirea.
scape degrab de rele, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară
nenuntită ? Cine nu te află pe tine ajutătoare neruşinată, şi părtinitoare,
şi turn nesfărâmat de Dumnezeu Născătoare Preacurată ? Sprijineala
Irmos :
Preacurata văzându-te pironit pe lemn strigă : O Fiule şi Dumnezeul
meu ! Ce este această taină minunată a patimii tale ? Prin care Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui
mântuieşti omenirea. ce a izbăvit din robie pe Israil, cântare de biruinţă cântându-i şi strigând
: Să cântăm Ție unuia Stăpânului !
Troparul, glasul 1.
Ca să laud după vrednicie pe Cuviosul Chiriac, laudă de

Locuitor pustiului, şi înger în trup, şi de minuni făcător te-ai arătat,
dumnezeiască cunoştinţă şi de daruri dă-mi mie Hristoase prin
purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu
rugăciunile lui. Că tu eşti comoara învăţăturilor celor înţelepte, şi mai
privegherea, şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei
presus de cuvânt.
bolnavi, şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce
ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Primindu-mă cu voie bună, pe mine care aduc ţie acum laudă fericite
Chiriac, roagă-te lui Hristos să mă împărtăşesc de dumnezeiasca rază de
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei. lumină şi să câştig mântuirea cea adevărată.
LA UTRENIE
Biruit-ai pe stăpânii întunericului Părinte, întărindu-te cu puterea cea
După obişnuitele Catisme, Sedelnele din Octoih, Psalm 50. tare a Stăpânului, preafericite Chiriac ! Şi mergând după urmele Lui, ai
ajuns la odihna cea de sus.
CANOANELE
Slavă...
Amândouă ale Octoihului fără martirice şi al Sfântului, pe 6,
Arătat-ai pe pământ râvnă asemenea cu îngerii, şi tot cugetul trupului

CANONUL Sfântului l-ai supus Duhului Celui purtător de viață. Pentru aceasta acum
dănţuieşti dimpreună cu dânşii în ceruri, purtătorule de Dumnezeu
Facere a lui Ştefan Savaitul.
Chiriac.
Cântarea 1-a glasul al 8-lea,
Scară înţelegătoare te-ai arătat, care o a văzut Iacob alesul lui

Dumnezeu, prin care cu cuvânt negrăit S-a pogorât Cel fără de trup, ca Fecioară ai născut neispitită de nuntă, şi Fecioară ai rămas, Maică
să Se întrupeze neschimbat mai presus de cuvânt din tine Născătoare de nenuntită. Născătoare de Dumnezeu Marie, roagă pe Hristos
Dumnezeu. Dumnezeu, să ne mântuim noi.
Cântarea a 3-a, Irmosul :
Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...

Nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe
care Îl laudă toată făptura, şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Neîncetat ai săvârşit călătoria vieţii, căci din pruncie ai iubit pe
Ziditorul tău Cuvioase, de care fiindu-ţi sete Îl căutai, asemănându-te CONDACUL, glasul al 8-lea.
alergării cerbului către izvoarele apelor.
Podobie : Apărătoarei Doamnei...
Primind tu dumnezeiescule poruncile lui Hristos cele de viață, care

Ca pe un tare luptător, şi apărător, pururea cinstindu-te pe tine
erau scrise pe lespezile inimii tale cu degetul Duhului, cu fapta le-ai
sfinţita Lavră, pururea prăznuieşte pomenirea ta cea de peste an. Ci ca
păzit pe dânsele ca o carte însufleţită.
cela ce ai îndrăzneală către Domnul, păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii
care vin asupră-ne; ca să-ţi strigăm : Bucură-te Părinte de trei ori
Cu postirile ai biruit poftele pântecelui cele lacome Cuvioase, şi fericite.
omorând dezmierdarea cea trupească, ai trăit cu curăţie în toată viaţa
Părinte. Sedealna, glasul al 4-lea.

Slavă...
Curăţindu-ţi cugetul şi trupul şi Duhul de trei ori fericite, cu veselie Dorind de viaţa cea mai presus de lume Cuvioase, ai părăsit dulceaţa
te-ai făcut pe sine-ţi lăcaş înţelept al Treimii, şi te-ai arătat vas Luminii lumii ca pe o trecătoare. Pentru aceea locuind în pustiu şi în peşteră, te-
celei în trei sori. ai arătat cetăţean cetăţii celei cereşti; întru care adu-ţi aminte de cei ce

săvârşesc pomenirea ta. De două ori.

Cugetând cu pricepere în legile testamentului celui nou, şi ale celui
vechi, înţelepte, ai cules tot chipul bunătății al Sfinţilor bărbaţi, râvnind
obiceiului înţeleptei albine, Fericite, şi făcându-te vas de alegere, strigai
Cu dumnezeiască naşterea ta Preacurată, ai înnoit fiinţa pământenilor
: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
cea muritoare, care era stricată de patimi, şi pe toţi ne-ai ridicat din
moarte către viaţa nestricăciunii. Pentru aceea după datorie toţi te
fericim, Fecioară preaslăvită, precum mai înainte ai proorocit. Bogăţie de desfătare, lauda şi veselia cuvioşilor eşti Hristoase
Dumnezeule. Pentru aceea dorind de Tine Chiriac, toate cele
Al Crucii Născătoarei : veselitoare ale lumii le-a socotit ca nişte gunoaie. Drept aceea, şi în
pustii neumblate cu dragoste se desfăta întru frumuseţea Ta.
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a pătruns
preasfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău răstignit Ştim că odinioară a îndulcit Proorocul apele Merrei; iar tu Chiriac,
de bunăvoie. Pe care binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne prefăcând mâncarea buruienii celei amare a Schilliei spre gustare dulce,
dăruiască nouă iertare greşalelor. ai arătat de faţă îndrăzneală către Domnul, care cu adevărat măreşte cu
putere dumnezeiască pe slugile sale.
Cântarea a 4-a,
Slavă...
Irmos :
Tu eşti tăria mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Ucenice şi următorule al Stăpânului Hristos, ca unul ce de la Dânsul
ai primit Dar a tămădui şi a goni bolile, şi a depărta şi a goni cetele
Tu bucuria mea. Cela ce nu ai lăsat sânurile părinteşti, şi a noastră
dracilor, cu semnul dumnezeieştii Cruci, cu îndurare prin rugăciune ai
sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către
tămăduit pe fiul slugii tale cel cu boala loviturii.
Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Spăimântatu-s-a soarele de răbdarea şi de tăria ta, în mulţi ani a te
vedea Cuvioase, nicicum ziua gustând mâncare; ca unul ce prin Tu eşti lauda credincioşilor, ceea ce eşti fără mire; tu eşti
privigheri neîncetate cu bună tărie cântai : Slavă puterii Tale, Iubitorule
părtinitoare, tu şi scăpare creştinilor, zid şi liman ! Căci aduci către Fiul
de oameni.
tău rugăciuni, şi mântuieşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu Origen cea vătămătoare de cugete şi pierzătoare de suflet, care tirănea
dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. atunci Cuvioase.
Cântarea a 5-a, Şi acum..., al Născătoarei :
Irmos :
Adunarea Proorocilor s-a învăţat după înţelegere tainele tale
Preacurată. Căci Stăpânul te-a arătat pe tine uşa Cerului, şi întrupându-
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi
Se din tine Fecioară Soarele dreptăţii, a răsărit celor dintru întuneric.
m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ! Ci mă întoarce, şi
îndreptează căile mele la lumina poruncilor Tale, rogu-mă. Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Primind de la Hristos Darul Duhului cel nebiruit, ai surpat cu totul pe
stăpânitorii lumii cei cumpliţi. Şi patimile cele sufleteşti biruindu-le
Chiriac te-ai încununat cu cununa nepătimirii.
Făcându-te Dumnezeu după Dar, cu îndumnezeirea lui Hristos, ai
îndreptat neputinţele firii, cele cu dureri, tămăduind pe cei bolnavi, şi
pe cei îndrăciţi vindecându-i cu dumnezeiescul Dar.
Cu tărie răbdând ostenelile sihăstriei, te-ai arătat viteaz, rămânând
statornic până la adânci bătrâneţe Cuvioase, cu multă bucurie
petrecând în pustiu, ca în nişte cămări din curţile împărăteşti.
Fugit-ai de supărarea mulţimii, care venea către tine, şi iar ai ajuns la
pâraiele cele de îngrozire, lepădându-te de mărirea laudelor celor
deşarte ale oamenilor, pururea pomenite.
Privegheri de toată noaptea săvârşind, Fericite, şi fără de înălţare
călătorindu-te către Dumnezeu, prin rugăciune vorbeai cu mintea cea Slavă...
fără de materie, şi primeai raze luminoase Chiriac, luminându-ţi-se
cugetul de străluciri. Văzând toată mărirea lumii, că este ca un vis trecător, ai poftit să te
faci părtaş slavei celei mai bune a unuia viu Dumnezeu, înţelepte.
Slavă...
Căreia după dreptate te-ai învrednicit.
Cinstita ta limbă umplându-se de grai proorocesc de lumină purtător, Şi acum..., al Născătoarei :
a proorocit mai-nainte surparea cea de tot şi desăvârşită a răutăţii lui

săvârşim pomenirea lui.

Ca un sicriu însufleţit ai primit pe Cuvântul Cel fără de început, şi ca
o Biserică sfântă, ai încăput pe Ziditorul. Ca un scaun în chip de foc, ai SINAXAR
purtat pe Stăpânul a toată lumea, Maica lui Dumnezeu.
Întru această lună în 29 de zile, Preacuviosul Părintele nostru Chiriac
Irmosul : Sihastrul.
Stih : Cu amărăciunea schelei Chiriache ai răsplătit,

Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărdelegile mele, şi mă Gustarea cea dulce prin care a muri m-am osândit.
ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi Chiriac mâncătorul de buruieni amare,
A închis ochii la zile douăzeci şi nouă.
mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Acesta a fost pe vremea marelui împărat Teodosie, din cetatea
Corintului. Tatăl lui se chema Ioan, preot fiind bisericii din Corint şi
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...
mama lui Evdochia, nepot lui Petru Episcopul, citeţ fiind la aceeaşi
biserică. Deci plinind optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a făcut
Nevoinţă și vieţuire de înfrânare ai avut tu Cuvioase Chiriac, călugăr de marele Eftimie, unde arătând multă nevoinţă, şi mustrând pe
făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi cei ce cu credinţă săvârşim
cei ce urmau eresurilor lui Origen, şi cu lucrarea lui Hristos făcând
pomenirea ta.
multe minuni, şi ajungând la adânci bătrâneţe a trecut din viaţă. Era
blând şi bun primitor, spunând mai înainte cele ce erau să fie din
ICOS
dumnezeiasca descoperire. Era mare la trup, cu cuviinţă şi cu Dar,
păzind toate părţile trupului întregi, neschimosindu-se nimic de
Fiind dătător de dumnezeiască linişte o Hristoase al meu, linişteşte- bătrâneţe, care şi egumen câţiva ani a fost la lavra Sfântului Hariton.
mi furtuna vieţii Îndurătorule, ca unul ce eşti lesne spre împăcare. Ca
prin dumnezeiasca Ta ocârmuire, să ajung la limanul bunătăţii Tot în această zi, pomenirea celor o sută cincizeci de Mucenici din
Iubitorule de oameni. Şi cu credinţă să laud acum pe viteazul Chiriac, Palestina; şi a Sfinţilor Mucenici Triton, Trofim şi Dorimedont, şi a
cel cu adevărat mărit, şi dumnezeiasca Ta slugă Mântuitorule. Iar nouă Sfintei Mucenițe Petronia.
celor ce ne temem de Tine Bunule, dă-ne desfătarea raiului, unde
neîncetat se veselesc sufletele tuturor drepţilor, celor ce cu credinţă Stih : Petronie capul la sabie ţi l-ai plecat,
Și pe dumnezeiască piatră întărindu-ţi ochiul sufletului ţi-ai ridicat.
prea iubit şi neam împăratului, şi trimiţându-se ca să domnească ţările

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Gudelia. ce erau sub biruinţa lui, el credea în Hristos arătat. Dar pârându-l
oarecine la împăratul, şi trimiţând la dânsul pe Andrameleh, cel mai
Stih : Ţie Hristoase al tuturor capul, mare din dregătorii lui, ca să afle adevărul, l-a găsit crezând în Hristos
Gudelia prin sabie şi-a adus capul.
şi a scris despre aceasta împăratului. Iar împăratul scriind răspunsul, i-a
dat putere împotriva creştinilor. Acest răspuns l-a trimis cu fiul său
Aceasta fiind creştină, şi întorcând pe mulţi din perşi la credinţa Govdela, care primindu-l şi şezând alături cu el, Govdela a început a
creştinilor, a fost prinsă de Savorie împăratul perşilor, şi muncindu-o face cercetare. Şi luându-i seama cu amănuntul, şi zicându-i cele ce
foarte, şi nevrând să facă jertfa focului o a băgat în temniţă, mulţi ani aveau ei în gândul lor, a aflat pe Sfântul crezând cu tot sufletul în
chinuindu-se de foame. După aceea scoţându-o din temniţă, şi nevrând Domnul nostru Iisus Hristos şi vrând să moară cu osârdie pentru
să se lepede de Hristos, întâi i-au despuiat capul de piele, apoi Dânsul. Atunci a aprins un cuptor cu foc foarte mare, şi a poruncit să
ţintuindu-o cu piroane la stâlp foarte tare, şi-a dat Sfântul său suflet bage pe Sfântul în el. Dacă s-a apropiat de cuptor, Sfântul şi-a făcut
Domnului. semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cuptorul s-a stins şi a
izvorât apă în loc de văpaie; şi se minunau toţi de această minune.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici, Casdou şi Casdoas. Atunci fiul împăratului Govdela a zis : Iubitul meu Dadas, cine te-a
învăţat aceste farmece ? Iar el a zis : Măcar de te-ai fi învrednicit şi tu
Stih : Casdou și Casdoas amândoi se străduiesc, arătat,
să fii învăţat de la Dascălul meu şi Govdela a zis : Dar de voi crede în
Casdou spintecat de sabie, iar Casdoas cu lemn s-a sfărâmat.
Hristosul tău, putea-voi să fac şi eu acestea ? Zis-a Dadas : Nu numai
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Dada, Govdela și acestea vei face, ci şi cu Dânsul împreună vei împărăţi. Şi poruncind
Casdoas, din care unii rudenii, iar alţii erau adevăraţi fii lui Savorie Govdela de a aprins un cuptor, şi chemând el numele lui Hristos, îndată
împăratul perşilor. l-a stins; şi căzând la Sfântul a crezut în Hristos. Acestea văzând
Andrameleh s-a dus de a spus toate împăratului. Împăratul auzind că
Stih : Tot trupul cu sabie de prin membre ţi s-a tăiat cu adevărat, fiul său s-a făcut creştin, a trimis de l-au adus, şi a poruncit să taie
Și sufletul ţi l-ai mântuit Dada Mucenice al Celui Prea Înalt. toiege ghimpoase şi a pus patru servitori de l-au bătut. Iar Sfântul fiind
Govdela se înţeapă cu trestia,
bătut peste tot trupul, se ruga să i se dea răbdare. Şi arătându-i-se
Crezând Hristosului meu celui ce s-a bătut cu trestie.
îngerul îl întărea zicându-i : Fii bărbat, că eu sunt cu tine, şi băgându-l
în temniţă a stat cinci zile. După aceea luând oarecare Gargal voie de la
În zilele lui Savorie împăratul perşilor, tatăl Sfântului Govdela, era împăratul asupra Sfântului şi asupra tuturor creştinilor, şi scoţând pe
oarecarele creştin anume Dada, mai de frunte la palatul împărătesc,
Sfântul din temniţă, şi bătându-l cu vine de bou, Sfântul se ruga şi
anatemiza credinţa tatălui său. Atunci a poruncit Gargal să-i scoată Hristoase, şi s-a alăturat cu Govdela. A doua zi i-a adus domnitorul pe
două fâşii de piele de la picioare până la cap, zicând : Lasă că va veni amândoi înaintea sa, şi dezbrăcând pe Gargal, a poruncit de l-a bătut cu
în adevăr Hristosul tău de te va tămădui, şi după aceasta legându-l toiege, şi el căutând la cer, zicea : Doamne Iisuse Hristoase, pentru
foarte tare l-au băgat iar în temniţă. Dar dezlegându-se legăturile numele Tău pătimesc, întăreşte-mă; şi acestea zicând şi-a dat sufletul la
singure, îndată s-a făcut Sfântul sănătos precum era şi mai înainte. Și Dumnezeu. Iar pe Sfântul Govdela, l-au supus la neînchipuit de
văzând Gargal aceasta, se minuna. Şi a mers de a spus împăratului. Iar cumplite chinuri, dar rămânând viu, Gargal s-a consultat cu ai săi, a
el i-a zis : Mergi de-l omoară, că nu-mi este fecior, ci-mi este vrăjmaş răstignit pe Sfântul, gol, sus pe un lemn, şi l-a săgetat mulţi oameni
de vreme ce a crezut în Hristos. Atunci l-a supus Gargal la nenumărate multe ceasuri; dar Sfântul rămânea nerănit, căci săgeţile aruncate
şi grele chinuri din care a rămas nevătămat. Văzându-l cei ce erau în asupra lui se duceau în văzduh. Aceasta a făcut pe toţi de s-au
temniţă, s-au minunat zicând : Mare este Dumnezeul creştinilor. Iar cutremurat. Văzând împăratul toate lucrurile zadarnice, a trimis pe fiica
stăpânitorul mâniindu-se a poruncit să fie supus la chinuri şi mai grele. sa Cazdoua ca să înveţe pe Govdela şi să-l întoarcă. Iar ea dacă s-a dus,
Deci auzind împăratul, a zis lui Gargal : Tot trăieşte acel fermecător fiind învăţată de fratele ei, s-a făcut creştină. Deci mâniindu-se
Govdela ? Iar ei a zis : Aşa împărate, viu este. Şi eu mult l-am chinuit, împăratul de aceasta, a poruncit de a supus pe fiica sa la multe chinuri.
dar tot viu este. Atunci împăratul a poruncit să-i despoaie pielea capului Atunci ea a zis către Sfântul : Roagă-te pentru mine că nu pot răbda
spre spate, să-i acopere obrazul şi făcându-i şi aceasta, iar l-a băgat în chinurile. Iar Sfântul i-a zis : Să nu-ţi lipsească credinţa întru Hristos, şi
temniţă, iar el mărea pe Dumnezeu. Dimineaţa aflând că tot este viu, i- nădăjduiesc în Acela în Care ai crezut, că nu vei mai suferi alte chinuri.
au dezrădăcinat unghiile de la mâini şi de la picioare, şi cele patru Deci scoţând împăratul pe Sfântul Govdela, a poruncit să-i lege mâinile
măsele mari. Şi l-au aruncat în temniţă ca pe un mort, poruncind să nu-i şi picioarele, şi să-l arunce în picioarele cailor celor ce învârteau moara,
dea nici apă, nici să intre cineva la dânsul. Iar soră-sa a mers la dânsul, ca să-l calce toată noaptea. Dar Sfântul a fost păzit nevătămat,
şi i-a dat apă, zicând temnicerului să nu spună cuiva, că-şi va pune binecuvântând pe Dumnezeu. Iar dimineaţa aflându-se sănătos şi
capul. Iar Sfântul, dacă i s-a adeverit credinţa, nu mai avea nevoie de dezlegat din legături, se minunau toţi. Apoi a fost supus la alte grele
lecuire; ci luând răbdare şi îndrăznire şi osârdie la chinuri cu luminarea chinuri. Iar Dadie şi Avdie, creştini fiind, stăruiau de scriau chinurile
Sfântului Duh, aflându-se şi rănit, se bucura şi tămăduia pe toţi; şi toţi Sfântului în taină, de frica împăratului, către care a zis Sfântul : De
se minunau de acestea. Un alt oarecare Gargal fermecător ce se afla în puteţi aduceţi-mi apă şi untdelemn ca să mă botez, iar de nu puteţi,
temniţă pentru multe rele ce făcuse, văzând răbdarea Sfântului şi rugaţi-vă ca să se facă aceasta. Şi când grăia aceste cuvinte, iată un
minunatele lucruri ce făcea, a căzut la picioarele Sfântului zicând : norişor mic ca o negură a acoperit pe Sfântul, şi a turnat pe capul lui
Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomeneşte-mă şi pe mine înaintea untdelemn şi apă multă şi s-a auzit glas zicând : Iată că ai primit Sfântul
Hristosului tău. Iar Sfântul i-a zis : Crede într-însul şi te va scăpa de botez, robule al lui Dumnezeu, Govdela. Şi s-a făcut faţa lui ca lumina,
toate relele tale. Şi Gargal a zis : Cred întru Tine, Doamne Iisuse şi a ieşit mult miros frumos. Iar auzind Sfântul glas, făcea rugăciune
către Dumnezeu, mulţumindu-I şi mărindu-L, şi rugându-se Sfântul mâncător de sânge împărat, nu s-a plecat nicidecum spre milă. Iar
către Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Atunci Gargal i-a legat picioarele cu împărăteasa luând aromate de tot felul cu mirosuri scumpe a uns
ştreanguri, şi legându-l de cozile unor cai neînvăţaţi, i-a tras trupul gol moaştele Sfintei fiicei sale şi învăluindu-o în porfiră împărătească, a
prin locuri rele şi pietroase, de se rupea carnea bucăţi de pe dânsul, şi pus-o cu Govdela fiul ei. Întru slava bunului Iubitorului de oameni
ce mai rămăsese din trupul lui l-a tăiat de l-a făcut trei părţi şi l-a risipit. Dumnezeului nostru, căruia i se cuvine slava în veci, Amin.
Pe acestea şi preoţii, Dadie, Avdie şi Armaazac diaconul, le-au luat şi
le-au dus la casele lor; şi înfăşurându-le cu pânză şi cu aromate le-au Cu ale Sfinţilor Tăi rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte
îngropat cu osârdie. Iar Sfântul Dadas cel mărit, vărul împăratului fiind
pe noi, Amin.
chinuit mai înainte în multe feluri, l-au tăiat tot bucăţi din toate
membrele, şi aşa şi el în Domnul s-a săvârşit. Oarecarii iubitori de Cântarea a 7-a,
Dumnezeu, adunând şi bucăţile moaştelor lor, le-au îngropat la loc
Irmos :
însemnat. Deci cântând cei trei bărbaţi ce s-au pomenit mai înainte,
toată noaptea, când a fost la miezul nopţii s-a aflat şi Sfântul Govdela în
mijlocul lor, şi a zis : Îmbărbătaţi-vă în Domnul, fraţilor, şi staţi întăriţi Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în
şi neschimbaţi, şi nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule
să-l ucidă. Iar ei dacă l-au văzut s-au bucurat; şi iarăşi le-a zis : în veci.
Dumnezeu să vă dea plată pentru cele ce aţi ostenit pentru mine. Şi
plecându-şi capul către Dadia, a zis : la cornul cu untdelemn şi Sfântul Cu cugetarea legilor tale, şi a cuvintelor celor dumnezeieşti insuflate,
trup al lui Hristos, şi intră în grădina împăratului, şi unge pe soru-mea mai mult decât cu miere, şi-a îndulcit gâtlejul prea credincioasa ta
Cazdoua şi o împărtăşeşte cu Sfântul Trup. Acela luându-le a mers şi slugă, cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule în veci.
cum a sosit la poartă, i s-a arătat îngerul Domnului şi a intrat cu dânsul,
şi botezând-o şi împărtăşind-o cu trupul Domnului, i-a zis : Mergi şi
Pe cei curăţiţi de noroiul patimilor prin rugăciunile tale, ca pe unii ce
dormi până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, şi îndată luând
te laudă pe tine dumnezeiescule, Fericite, adu-i către Dumnezeu, ca cei
îngerul sufletul ei l-a dus la cer. Iar dimineaţa intrând maică-sa la dânsa,
ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
şi aflând-o săvârşită s-a dus la împăratul şi i-a zis : De acum înainte
bucură-te, tu şi împărăţia ta; că fiul meu ca şi cum ar fi făcut greşeli de
mii de ucigaşi, în mii de chinuri s-a petrecut; iar acum şi fiica mea, ca şi Tot Darul Duhului Tău l-a primit întru sine Chiriac, căci cu tot
cum ar fi ucis pe tatăl său, goală, ucisă cu toiege ghimpoase ca un sufletul a fost iubitor luminii Tale Hristoase, strigând către Tine :
tâlhar, s-a săvârşit şi ea. Acestea auzind cumplitul şi nemiloslivul acela Dumnezeule bine eşti cuvântat.
Ca să scape Daniil de cruzimea leilor, s-a mărit; iar Chiriac s-a slujit Tu cu luptele tale cele vitejeşti ai înfruntat înşelăciunea celor cu
cu dânşii poruncindu-le ca unor slugi, strigându-ţi : Dumnezeule bine socoteală rea, ucenici ai lui Origen, bârfitorul şi băsmuitorul cu
eşti cuvântat. bunăcredinţă cântând : Binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi în
veci.
Slavă...
La fapte adăugând privirea dumnezeiescule Chiriac, ai propovăduit

fiinţa cea în trei Ipostasuri, în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul, strigând : Cu bunăcredinţă ai învăţat Părinte, o fiinţă a Treimii în trei sori, ca
Dumnezeule bine eşti cuvântat. cum este o lumină şi o strălucire, cu dreaptă credinţă, zicând :
Binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi în veci.
Linişteşte Preacurată viforul eresurilor, şi stinge văpaia patimilor

noastre celor ce strigăm naşterii tale : Binecuvântat este Rodul Arătatu-te-ai Fecioară, fiică lui Adam celui căzut, iar Maică lui
pântecelui tău Maica lui Dumnezeu. Dumnezeu, Celui ce a înnoit fiinţa mea, pe care Îl lăudăm toate
lucrurile ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a,

Irmos : Cei ce s-au făcut...
Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei
Întru dumnezeiasca umilinţă cu curgerile lacrimilor ţi-ai adăpat,
ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate
Fericite, sfinţitul tău suflet, şi l-ai arătat cu multă roadă, cântând :
lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi în veci.
Cântarea a 9-a,
Tesviteanul odinioară cu seceta a uscat picăturile ploilor, iar tu,
Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...
Fericite, în iuţimea vremii secerişului ai pogorât vărsare de ploaie,
cântând : Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi în veci.
pentru rugăciunile celeia ce fără ispită de bărbat Te-a născut pe Tine.

Primitu-te-a pe tine înţelepte Chiriac, peştera care a arătat izvorul cel
dat de Dumnezeu, pe care minunat l-a făcut odinioară dumnezeiescul Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel
Părintele Hariton, ca şi Moise, şi te-a făcut zid nemişcat turmei Lui, şi Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc
păzitor prea-tare. făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu,
credincioşii o mărim.
Pentru dragostea vieţii celei adevărate, ridicând Crucea pe umerii tăi
LUMINÂNDA
Chiriac, viaţa ţi-ai făcut cugetare de moarte. Pentru aceea şi acum
mutându-te către desfătarea cea veşnică şi nepieritoare, dănţuieşti dea- Podobia : Femei auziţi...
pururea cu cetele cele cereşti, întru lumină pe lângă Dumnezeu.
Stând cu mărire înaintea lui Dumnezeu Atotţiitorului; Chiriac
Aprinzându-te de raza Duhului, ai strălucit şi te-ai arătat luminat cuvântătorule de Dumnezeu, dimpreună cu dumnezeiescul Hariton,
cetelor celor de sus. Ci dar prin rugăciunile tale, luminează-mi cugetul adu-ţi aminte neîncetat de cei ce săvârşesc pomenirea ta cea purtăroare
cu lumina Dumnezeirii celei înţelegătoare, şi în trei lumini; şi mă de lumină, şi cu dragoste te cinstesc pe tine, slugă a lui Hristos, Părinte
mântuieşte de patimi şi de greşale fericite Chiriac. Sfinte.
Slavă... Slavă..., altă Luminândă.
Fiind încununaţi cu cununa cea de biruinţă dumnezeiescule Haritone Prin înfrânare, şi prin rugăciunea cea neîncetată, curăţindu-ţi sufletul
şi fericite Chiriac, şi stând înaintea lui Dumnezeu, Celui dintru înălţime, de întunericul patimilor, Cuvioase Părinte, te-ai făcut oglindă
uitaţi-vă acum părinteşte, scăpând de primejdii turma voastră, ceea ce strălucirilor celor dumnezeieşti, trimiţându-ne nouă acum povăţuire,
prăznuieşte, pomenirile voastre. luminătorule al călugărilor, de Dumnezeu purtătorule Chiriac.
Întinde puterea Ta, şi bine călătoreşte şi împărăţeşte Fiule al Maicii Noi cei mântuiţi prin tine Stăpână, cu adevărat Născătoare de
lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu şi Iubitor de oameni, rugămu-ne; Dumnezeu te mărturisim, căci negrăit ai născut pe Dumnezeu, cel ce

prin Cruce a pierdut moartea, şi a tras către sine cetele cuvioşilor; cu Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui. Stih : Ce vom răsplăti Domnului...
Apostol, către Galateni : Fraților roada Duhului... Aliluia. Fericit bărbatul care se teme de
care împreună te lăudăm pe tine Fecioară.
Domnul... Evanghelia de la Luca : În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL :
Întru pomenire veşnică va fi...
Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale

dormitare, până ce ţi-ai mântuit sufletul şi trupul de patimi, şi pe tine
însuţi te-ai gătit lăcaş Duhului. Că venind Hristos cu Tatăl, sălăşluire ÎN ACEASTĂ LUNĂ
întru tine a făcut, şi Treimii Celei de o Fiinţă slugă făcându-te, ÎN ZIUA A TREIZECEA
învăţătorule de lucruri mari Chiriac; roagă-te pentru sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Grigorie al Armeniei celei mari.
LA VECERNIE
Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te mărim La Doamne, strigat-am..., se pun Stihurile pe 6, glasul al 6-lea:
credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită, zidul cel
Podobie: Toată nădejdea...
nesurpat, folositoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre.
A Crucii Născătoarei : Veșmântul cel sfinţit roşindu-ți în sângele cel mucenicesc, vrednicule
de minune, ai intrat înlăuntru în Sfintele Sfintelor, unde este lumina cea
Pe Cruce văzându-Te Fecioara, pe Tine Mântuitorule rănit cu cuie de negrăită; unde este dumnezeiasca slavă; unde este glasul celor ce
bunăvoie, striga lăcrimând : Fiule prea-dorite ! Ce te grăbeşti a mă arăta prăznuiesc; unde ai primit darurile ostenelilor tale Mucenice, şi cununa
fără de fiu ? Vrând a mântui zidirea Ta. cea neveştejită şi lauda cea veşnică, şi sălăşluirea raiului, Grigorie
înţelepte, cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre. De două ori.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Valurile cele întreite ale muncilor nu au mişcat sufletul tău, nici
LA LITURGHIE
închisoarea cea prelungită, care te ascundea pe tine în groapă
Fericirile Octoihului pe 4 şi din Canonul Cuviosului, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glas 7 : întunecoasă, mărite pătimitorule. Ci ai strălucit ca o lumină la cei ce se
primejduiau întru întunericul deşertăciunii, pe care i-ai şi arătat fii zilei,

prin baia botezului, şi prin renaşterea cea mai bună şi de mântuire şi de Pe Tine Dătătorule de lumină Fiul meu, soarele văzându-te pironit s-a
dumnezeiască vieţuire adevărată, ca un ierarh cuprins de Dumnezeu,
întunecat şi pământul de frică s-a cutremurat, iar poporul iudeilor,
preaînţelepte Grigorie. De două ori.
nicicum nu s-a milostivit preaiubite.
Pe tine Stăpânul tuturor Mirele cel nemuritor poftindu-te Ripsimia, i STIHOAVNA din Octoih,
s-a luat pielea trupului, care prin înfrânare a rupt mai-nainte sarcina cea
Slavă..., a Ierarhului, glasul al 6-lea :
întunecoasă a patimilor. Cu care împreună s-a luptat şi Gaiani, cea
pururea pomenită, aducând mulţime de fecioare, care cu tărie s-au
Mucenicul şi păstorul, intrând după înţeles în norul cel neapus, al
luptat, şi a surpat pe cel întâi amăgitor al Evei. Pe acestea după
Luminii celei negrăite, s-a învăţat cele negrăite, ale tainelor lui
vrednicie cinstindu-le, pe Tine Hristoase Te slăvim. De două ori.
Dumnezeu; însă ca un Mucenic luminându-se, iar ca un păstor
Slavă..., glasul al 6-lea. învăţându-se prin taine. Pentru aceasta s-a încununat cu îndoite cununi,
de la mărirea cea de sus, rugându-se totdeauna lui Hristos pentru
A lui Serghie,
sufletele noastre.
Cine după vrednicie va spune faptele bunătăţii tale ? Care gură va Şi acum..., al Născătoarei :
vesti tăria muceniciei ? Că întru amândouă ai arătat vitejie Grigorie. Ci
fiind bineplăcut lui Hristos, nu înceta a te ruga să se mântuiască Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit
sufletele noastre, ca unul ce ai multă îndrăzneală, sfinţite Mucenice.
rodul vieţii, ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli şi cu
Ierarhul Grigorie, să se miluiască sufletele noastre.
Podobie : A treia zi ai înviat... Al Crucii Născătoarei :

Toată nădejdea mea la tine Fecioară o pun, nu mă trece cu vederea,
ci grăbeşte ca una ce eşti bună, să mă mântuieşti degrab, de patimile
Sta odinioară lângă lemn pe vremea răstignirii, Fecioara, dimpreună
care mă supără, şi în toate zilele îmi dau război.
cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând striga : Vai mie, cum
pătimeşti Hristoase ? Cela ce eşti nepătimirea tuturor.

Ca un păstor priveghelnic, ca un Mucenic sfinţit, stând înaintea
preacinstitei Treimi purtător de cunună, prin sfinţitele tale rugăciuni,
adormi chipurile cele întunecoase ale patimilor mele, celui ce te laud pe
tine fericite Grigorie.
la sânge, Sfinţite Mucenice Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să Luminătorul cel neapus, ierarhul cel mare, păstorul cel mult chinuit,
mântuiască sufletele noastre. care a petrecut întru nevoinţe, lauda Armeniei, astăzi la ospăţ ne-a
chemat pe noi credincioşii, adunându-ne dar să-l fericim pe dânsul.
Slavă...
LA UTRENIE
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.

Umplându-te de apele cele vii ale Duhului, ai ieşit ca un râu din
Edenul cel înţelegător, adăpând fața Bisericii, şi uscând noianul
Psalm 50. nebuniei idolilor, fericite Grigorie.
CANOANELE Şi acum..., al Născătoarei :
Amândouă ale Octoihului, fără Mucenice, şi al Sfântului pe 6.

De Crucea Celui ce S-a întrupat, din tine Preacurată, întărindu-se
CANONUL Sfântului femeile, tare s-au luptat, şi s-au adus Lui după tine Fecioară, strălucind
cu strălucirile fecioriei, şi cu sângele muceniciei.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Irmos : Biserica cea stearpă...
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai
născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii, îneacă-i rogu-mă; ca Ție, Cu pălmuirile nevoințelor tale, ai sfărâmat fălcile leilor, şi cu pâraiele
ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă. sângiurilor ai înecat spurcăciunile dracilor, şi din rădăcină ai surpat
stâlpii cei idoleşti, vrednicule de laudă.

Cu strălucirile cele prealuminoase, şi cu purtarea de lumină, pe
Nici prelungirea chinurilor, nici muncile cele cumplite, nici Hristos avându-L în inima ta Ierarhe, strălucindu-ţi sufletul tău cu
închisoarea cea îndelungată în groapa cea prea întunecoasă, nu au faptele cele bune, ai luminat faţa pământului. Şi ca un soare neapus
răzvrătit cugetul tău cel tare, Mucenice vrednicule de laudă. luminezi adunările neamurilor, înfrumuseţându-ne pe noi cu frumuseţile
cele muceniceşti, preaînţelepte Grigorie.
Slavă...
Ochilor tăi nu le-ai dat dormitare Mucenice, până ce ai arătat fii zilei Podobie : Pentru mărturisirea...
pe cei biruiţi de dormitarea răutăţii păgâneşti, care strigau : Sfânt eşti
Doamne.
Mucenice mărite, având privirea cugetului priveghelnică, asemenea
şi de potrivă, cu numele ai strălucit, şi chinuindu-te cu pătimirea pentru
Hristos, neîncetat ai privegheat întru rugăciuni. Pentru aceasta ca un
ierarh şi ca un Mucenic, ai şi primit Dar pentru amândouă, preafericite
Muceniţa Ripsimia cunoscându-te pe tine, singură curată Maică
Grigorie.
Fecioară, s-a biruit de dragostea frumuseţilor tale. Şi strălucind întru
chinuri, s-a adus lui Hristos pe urma ta. Şi acum..., al Născătoarei :
Irmosul :
Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului însă-ți Preacurată Fecioară
Maică, covârşind pe îngeri cu curăţia. Dar pe mine cel ce m-am făcut
mai spurcat decât toţi cu păcatele trupului, curăţeşte-mă cu apele cele
a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti
dumnezeieşti ale rugăciunii tale, dându-mi mare milă.
Doamne.
A Crucii Născătoarei.
Podobie : Cela ce te-ai înălţat... Mieluşeaua cea nespurcată a Cuvântului, Fecioara Maica cea
nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cela ce fără durere a odrăslit

dintr-însa, ca o Maică tânguindu-se, strigă : Vai mie Fiul meu, cum Ca pe o înfrumuseţată, ca pe o aleasă, ca pe o frumoasă te-au iubit
pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de patimile necinstei.
pe tine tinerele fecioare, cele ce s-au nevoit împreună cu Ripsimia. Şi
veselindu-se s-au adus Fiului tău, pe urma ta Maică Fecioară Marie.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cela ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit
Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit pe Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care
cei ce strigă; Mărire Hristoase puterii Tale.
întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu
credinţă.
Domnul Cel Preaînalt întru mărire, te-a suit pe tine, Mărite, la
înălţimea cea mărită a muceniciei, ale căruia patimi cu bucurie le-ai Semn în chip de Cruce de faţă ai văzut, luminând ca lumina, şi
închipuit sfinţite Mucenice, strigând : Mărire puterii Tale, Doamne.
risipind noaptea cea idolească, şi pe credincioşi făcându-i fii Luminii.
Pe vrăjmaşul cel ce ca un fără de Dumnezeu strica tot pământul Pe tine cel ce erai întru mulţi ani împreună cu fiarele în groapă prea-
armenilor, cu putere dumnezeiască l-ai surpat, şi strălucind ca un
adâncă, te-a mântuit Dumnezeu ca pe unul cel ce cu lumina
luminător, ai luminat pe cei ce zăceau întru întunericul deşertăciunii
dumnezeiescului cuvânt, vreai să luminezi pe cei fără minte.
înţelepte Grigorie.
Slavă...
Slavă...
Muceniceşte nevoindu-te, ca un biruitor te-ai încununat, şi ungându-

Cu dumnezeieştile tale învăţături Grigorie, cu mult înmulţit ai adus te cu mirul Arhieriei, ai uns popoare izbăvindu-le de înşelăciunea cea
Ziditorului tău talantul, prin cei ce s-au mântuit, şi ai primit de la
vicleană Grigorie.
Dânsul moştenirea cea veşnică : Împărăţia Cerului şi luminarea.
Fecioarele cele ce au simţit mirosul mirului, al Cuvântului ce a

strălucit din tine Preacurată Fecioară, prin pătimiri nevoitoare bine i-au
plăcutLui, bucurându-se. Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile,
Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă mântuieşte,
Cântarea a 6-a,
Iisuse Împărate al puterilor.
Irmos : Strigat-a închipuind...
Cu puterea cuvintelor tale pururea s-au sfărâmat, şi sau surpat idolii Podobie : Pe propovăduitorii cei tari...
cei neîntăriţi ai dracilor, iar inimile credincioşilor s-au întărit întru
dragostea lui Dumnezeu. Pe cel mărit şi ierarh, ca pe un nevoitor, al adevărului, astăzi să-l
lăudăm toţi cu cântări, şi cu versuri de laude. Pe păstorul şi învăţătorul
Pe Tiridat cel ce mai-nainte era lup sălbatic, l-ai adus Domnului ca pe cel priveghelnic, pe Grigorie luminătorul a toată lumea. Căci se roagă
un miel legat, care acum este mântuit, pentru mare bogăţia milostivirii lui Hristos să ne mântuim noi.
lui Dumnezeu.
ICOS
Slavă...
Pe acest mare între purtătorii de chinuri, pe luminătorul cel

Cu învăţături nerătăcite slujindu-te Ierarhe, ai arătat celor rătăciţi Dumnezeiesc şi păstorul, şi dascălul Armeniei, cu cântări să-l lăudăm
calea cea dumnezeiască ca un păstor, şi următor Păstorului Celui credincioşii; şi cu versuri de laude dumnezeieşti să cinstim pomenirea,
adevărat Grigorie. lui. Că a pierdut negura idolilor celor deşerţi, şi dimpreună cu dânşii a
omorât şi lucrarea dracilor. Pentru aceea a suferit durerile cu cuget
Şi acum..., al Născătoarei : întărit şi cu Darul, şi se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.
Dacă a cunoscut Ripsimia răstignit pe Cel întrupat din tine SINAXAR

Născătoare de Dumnezeu, s-a răstignit împreună cu Dânsul, ca o
mieluşea cu păstorul ei, ca o jertfă lui Dumnezeu fără prihană. Întru această lună în de 30 zile, Sfântul Sfinţitul Mucenic Grigorie al
Armeniei celei mari.
Irmosul :
Stih : Ştiind cuvântul dumnezeiescului Cuvânt care zice : privegheaţi neîncetat,
Iisus chemându-te Părinte, priveghind te-ai arătat.

La treizeci de zile, al Armeniei celei mari Grigorie a murit,
Stih : Ripsimia de tăierile săbiilor, dureri nicicum nu simţea,
Şi sălăşluirea Cerului sus şi-a agonisit.
Căci în locul acelora necuprinse cununi i se număra.
Pe Gaiani mai dedemult o încunună sihăstria,
Şi acum. o încununează cea prin sabie chinuirea.
Acesta era pe vremea împăratului Diocleţian, parțean cu neamul, fiu Întreită zecimea de Mucenici pe tine Treime te cinsteşte,
lui Anac, rudenie lui Cusaro domnitorul Armeniei, fratelui Artavan Pentru tine de sabie împreună murind bărbăteşte.
domnitorul Parţilor. Fiind prins ca creştin de împăratul Tiridat, multe
munci a suferit. A fost spânzurat sus şapte zile, i s-a băgat capul într-o Aceste două Sfinte femei, erau de neam mărit şi mare, pe vremea
traistă de piele, care era plină de spuză fierbinte din cuptor. Apoi împărăţiei lui Diocleţian, fecioare prea încuviinţate cu frumuseţea şi
pogorât fiind, a fost spânzurat de un picior, aprinzând sub dânsul gunoi călugăriţe. Deci pentru că n-a voit Ripsimia a se însoţi cu împăratul,
şi dându-i fum puturos şi cu toiege vârtoase multă vreme bătându-se şi fugind se duse împreună cu Gaiani în părţile Armeniei. Şi aflând de
şapte zile întregi a rămas în spânzurătoare, şi iarăşi pogorât fiind, i s-a aceasta Tiridat domnitorul laturilor acelora, trimiţând o a adus pe ea şi o
deznodat genunchii de prin încheieturi cu cleşte de fier, groasa pieliță silea către nelegiuita împreunare. Ci cu puterea lui Hristos nu o a biruit
prinzându-se peste rănile lui. Şi iarăşi a stătut spânzurat două zile. După pe ea. Şi nedobândindu-şi dorinţa, zăcea ca un mort. Deci fugind ea,
aceea pogorându-l, au turnat plumb topit prin afedron în cele ostaşii domnitorului, gonindu-o şi prinzându-o, mai întâi i-au rupt
dinlăuntru. Iar după acestea, aflând Tiridat, că este fiul lui Anac hainele, apoi legându-i mâinile înapoi, i-au tăiat limba şi trupul i l-au
parțeanului care cu înşelăciune omorâse pe tatăl său, i-a legat mâinile şi ars, şi i-au scos ochii, care fiind tăiată în bucăţi, şi-a dat fericitul său
picioarele, şi la cetatea Ararat l-a aruncat într-o groapă adâncă, plină de suflet. Au fost ucişi încă împreună cu ea bărbaţi creştini şaptezeci cu
fiare şi de târâtoare întru care cincisprezece ani îndelungând cu viaţa, numărul şi femei treizeci şi două. Iar viteaza Gaiani a fost străpunsă
se hrănea în taină de o femeie văduvă. Iar împăratul Tiridat ieşindu-şi prin gât şi după aceea suflă în ea ca întru o beşică, şi fiind despuiată de
din minte, şi cărnurile sale mâncându-şi, şi cu porcii împreună prin pielea trupului până la sâni, s-a zdrobit cu pietre şi aşa i s-a tăiat capul.
munţi păscându-se, soru-sa Cusaroducta, a văzut vis şi glas a auzit, că
de nu va ieşi Grigorie din groapă Tiridat nu se va face sănătos. Deci Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor celor şaptezeci de Mucenici,
ieşind a botezat pe toţi şi făcându-se Episcop, şi biserici aşezând şi cărora li s-au tăiat capetele împreună cu sfânta Ripsimia. Şi pomenirea
multe minuni preamărite făcând, în prea adânci bătrâneţe, cu pace s-a cuvioaselor două femei.
mutat către Domnul.
Stih : Gata erau să moară şi de multe ori de ar fi trebuit,
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe, Ripsimia, Gaiani şi Şaptezeci de bărbaţi de sabie care au murit.
Două femei crescute în bunătăţi ce s-au chinuit,
alte treizeci şi două Cuvioase Mucenițe femei şi fecioare.
Prin sabie de chinuri tăindu-se s-au împodobit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stratonic. Făcându-te pe sine-ţi casă Treimii, Mucenice, ai surpat la pământ
capiştile idolilor, şi ai ridicat Biserici Cuvântului Celui ce toate le vede,
Stih : Prin sfârşitul cel de sabie Stratonic,
Toată tabăra dracilor singur a biruit. spre mântuirea poporului.
Slavă...
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Mardonie jăratec pe buric suferind
s-a săvârşit.
Arătatu-te-ai lucrător de cele sfinte, cu fierbinţeală aducându-te întâi
Stih : Cunoaştere de patimă Mardonie purtă, pe sine-ţi jertfă Stăpânului tău; pe care jertfindu-L, L-ai dat celor cu
Pe buric însemnare de ardere ce avea.
bunăcredinţă, spre mântuirea sufletelor.
Tot în această zi, Sfinţii o mie de Mucenici prin sabie s-au săvârşit. Şi acum..., al Născătoarei :
Stih : O mie cu grumazii tăiaţi, ceată de număr numărat,

În loc de daruri, cununi nenumărate au aflat. Fecioare împodobite cu cununi muceniceşti, s-au adus lui Dumnezeu,
Celui ce a răsărit din Fecioara, strigând cu cântări : Bine este cuvântat
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe Dumnezeul părinţilor noştri.
noi, Amin.
Cântarea a 8-a,
Cântarea a 7-a, Irmos : Mântuitorule al tuturor...
Irmos :
Nevoindu-te după lege, foarte tare ai ruşinat pe vrăjmaşii cei
Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, fărădelege, sfinţite Grigorie; şi ai adus lui Dumnezeu poporul cel ce
cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
Răbdând multe feluri de chinuri Mucenice, pe mulţi ai mântuit de Ogorând holda cea neroditoare, ai semănat seminţele cuvântului,
chinurile muncii celei viitoare, strigând : Bine eşti cuvântat, Dumnezeul culegând însutit bună-rodirea spicelor celor cuvântătoare, care bine au
rodit plugarului sufletelor. Ca un luceafăr de dimineaţă ne-a răsărit nouă pomenirea ta,
aducându-ne lumina darurilor. Căci tu te-ai arătat lăcaş dumnezeieştii
Lumini, şi te-ai mutat către Lumina cea neapusă, luminându-te bogat
cu dumnezeieştile revărsări de lumină, Cuvioase Grigorie.
Cu strălucirile cuvintelor tale ai luminat, şi ai adus multe zeci de mii,
Celui ce pentru noi a răbdat patimi de bunăvoie, Căruia cântăm :
Arătatu-te-ai împreună vorbitor cu Proorocii, întocmai de o petrecere
Binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
cu Mucenicii, şi cu Cuvioşii, cu Apostolii, cu arhiereii şi deopotrivă cu
Şi acum..., al Născătoarei : Îngerii, şi cu Arhanghelii. Cu care împreună roagă-te, Iubitorului de
oameni pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Părinte Grigorie.
Ripsimia nici de mulţimea chinurilor temându-se, nici dezmierdărilor Slavă...

trupului supunându-se, mărturisea pe Domnul cel din Fecioară, strigând
: Binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Făcut-au vitejii femeile cele cinstite, îndreptând căderea Evei.
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm... Suferit-au întreite valuri de dureri, şi pe cel ce se lăuda la înălţime cu
mândrie lucruri mari, l-au sfărâmat sub picioarele lor cele frumoase. Pe
care după vrednicie le fericim.
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de
bunăcredinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat
să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Luminându-se Ripsimia cu lumina feţei, Celui ce a strălucit din tine
pururea Fecioară, cu dragoste necuprinsă, a închipuit trupul său
Irmos : Eva cu adevărat...
patimile şi moartea Lui. Pentru aceea dimpreună cu tine acum se
veseleşte.
Fiind întărit cu puterea lui Hristos, ai suferit durerea chinurilor, şi ai
sfărâmat stâlpii dracilor, şi ai surpat la pământ capiştile idolilor; şi pe Irmosul :
popoarele cele din necunoştinţă le-ai luminat, preacinstite sfinţite

Mucenice. Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece,
lumii ai înflorit binecuvântare. Pentru acesta toţi te mărim. sălăşluitori raiului.
LUMINÂNDA Şi cealaltă slujbă, a Utreniei după rânduială și Otpustul.
Podobie : Femei auziţi... LA LITURGHIE
Fericirile Octoihului pe 4, şi din Canonul Sfântului Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glas 7.

Văzând vedere înfricoşată, s-au uimit necredincioşii, căci pe cela ce-l Cinstită este înaintea Domnului... Stih : Ce voi da Domnului... Apostolul către Corinteni :
socoteau a fi mort în groapa fiarelor, scoţându-l viu, au căzut înaintea Fraților privegheați, staţi... Caută Duminica 13. Aliluia, Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca...
Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul, eu sunt uşa..., CHINONICUL : Întru pomenire veşnică
lui, strigând : Mare este Dumnezeul lui Grigorie, care l-a arătat pe el va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme...
luminător.
Slavă...
Pe Grigorie măritul să-l lăudăm, cela ce împreună cu fiarele până la o

vreme a fost închis în groapă, şi pe Tiridat muncitorul l-a schimbat întru
asemănare de vier sălbatic, şi a glăsuit cuvântul mântuirii în tot
pământul.
Cela ce şade pe umerii heruvimilor, S-a culcat în braţele tale

Preacurată, luând trup de voia Sa, ca să ne facă prin daruri fii lui Report Abuse | Powered By Google Sites
Dumnezeu, pe noi cei ce credem într-însul, şi te lăudăm pe tine

deapururea, care eşti pricina mântuirii.
Pe cei ce cu neabătută inimă, şi cu toată cuviinţa se închină patimilor

Fiului tău, de Dumnezeu Născătoare, arată-i părtaşi slavei, şi

1.MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

28/04/2020 MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude 28/04/2020 MINEIUL PE SEPTEMBRIE - Cele Şapte Laude

În ziua întâia, începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc,

MINEIUL 1 - 14 SEPTEMBRIE | MINEIUL 15 - 30 Stihirile Indictului, glasul 1 :

SEPTEMBRIE Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

LUNA SEPTEMBRIE Rugăciunea învăţăturii celei Dumnezeieşti, de însuşi Hristos rostită

ta, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

cetatea Nazaret după trup, cartea proorocească ai primit a citi Hristoase

Alte Stihiri ale Preacuviosului.

umezindu-l tu, Fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-

nu ştie de bărbat, neschimbându-te după Dumnezeire; punând

adâncul inimii să strigăm : Doamne binecuvintează lucrurile mâinilor

Slavă..., glasul al 5-lea :

A lui Ciprian, glas 2. Și acum..., a Indictului, asemenea,

A lui Ioan Monahul,

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 9/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 10/408

Şi după Acum slobozeşte... Tatăl nostru...

Troparul Indictului, glasul al 2-lea.

A toată făptura Ziditorule, Cela ce timpurile şi anii ai pus întru

Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...

Podobie : Spăimânta-tu-sa Iosif...

Podobie : Degrab ne întâmpină... Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu

Şi Prochimenul, glasului al 4-lea.

Podobie : Mormântul tău... Şi acum...

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 13/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 14/408

Deci Stihira, glasului al 6-lea.

CANONUL Indictului Toţi credincioşii lăudăm, pe preaminunata Fecioară, care a răsărit

Cântarea 1-a, glasul 1,

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 15/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 16/408

Alt Canon al Cuviosului,

dăruieşte-mi lumina cunoştinţei cea de Dumnezeu învăţată.

De dar duhovnicesc te-ai umplut; căci de la staulele păstoreşti, ca

Irmos : Arcul celor puternici...

ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Catavasie : Înălţatu-te-ai prin credinţă Părinte înţelepte, şi cele vremelnice toate

Şi acum..., a Indictului, glasul al 4-lea.

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 21/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 22/408

Atotţiitorule unule Doamne, înconjurările anului liniştindu-le, Al Născătoarei :

De Dumnezeu grăitorul Prooroc, dedemult a zis, că se va pogorî

Alt Canon al Muceniţelor, Irmos : Auzit-am Doamne auzul tău...

Irmos : Cela ce șade întru slavă...

De nevoinţa fericitelor Fecioare, s-au mirat puterile cereşti, căci în

Dumnezeu, care Te-ai asemănat oamenilor.

să dăruiască robilor tăi, iertare de greşale.

Cântarea a 5-a, Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...

Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat.

Pe mine cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă şi mă îndreptează, Catavasie :

Irmos : Luminează-ne pe noi...

Ca pe Daniil oarecând din groapa fiarelor, arătânduţi-se Hristos, Irmos :

Simeoane, nevătămat pe tine te-a scos.

Legăturile lanţurilor ca un gherdan de aur ţi s-au socotit Cuvioase Al Născătoarei :

Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripi spre Cer ai călătorit.

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 27/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 28/408

ceea ce ai născut pe, Hristos, Dumnezeul nostru.

Irmos : Strigat-au, mai-nainte...

Valurile muncilor cele sălbatice înălţându-se, corăbiile muceniţelor a

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 29/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 30/408

arătare; și pentru că într-această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos

cândva spre laudă a o spune ? Însă voi povesti cu dumnezeiască

https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 31/408 https://sites.google.com/site/ortodox007/Mineiele-Bisericii-Ortodoxe/Mineiul-pe-septembrie 32/408

străini care au fugit, şi i-a biruit cu puterea. Apoi povăţuind el poporul,

Stih : Ammun cu luminată podoabă s-a îmbrăcat.

Stih : Marta oarecând pe pământ pe Hristos l-a sălăşluit.

Calista şi Ermoghen. cuvântat.