Titlu: Atelier Bardill

Autor: Valerio Olgiati

Anul construirii: 2006-2007
Localizare: Scharans, Elvetia
Client: Linard Bardill, musician + poet
Suprafata: 285 sqm
Colaboratori: Nathan Ghiringhelli (project manager office Olgiati), Nikolai Müller,
Mario Beeli
Structural Engineer: Patrick Gartmann, partner of Conzett, Bronzini, Gartmann AG, Chur

Atelierul Bardill inlocuieste un vechi sopron in centrul protejat al satului

Scharans, iar din acest motiv autoritatiile au permis constructia numai cu conditia ca noua
cladire sa aiba acelasi volum ca vechiul sopron.
Clientul Linard Bardill care locuieste in apropiere a avut nevoie doar de un singur
spatiu, o camera in care sa lucreze acest spatiu nu ocupa nici macar o treime din volumul
impus, restu este o curte interioara care este monumentalizata peintro deschidere circulara
la partea de sus, aici este unde casa exprima maretie si tansparenta, in contrast cu
geometria arbitrara a exteriorului, si a micului sat.
Sistemul constructiv este unul masiv, plans structura, materialul de constructie
este betonul armat de culoare brun rosiatica. Semnificatia tectonica inspira masivitate si
impermeabilitate, "coaja" fiind strapunsa de 2 goluri si intrarea, structura este una lineara
care exprima exhilibru static. Arhitectul face doar un singur gest de a construi cu betonul
aparent acest lucru observandu-se din facput ca semineul este inglobat structurii si din
acelasi material care este exprimat sincer atat la exterior cat si la interior.Atitudinea fata
de tehnica constructiva este una de integrare, iar structura este perceputa ca un intreg,
intraga casa fiin un monolit.
Utilitas se exprima foarte simplu si succint fiin format din 2 spatii majore cu o
legatura puternica si transparenta intre ele fiind delimitate de un perete de sticla glisant
care face ca spatiile sa se inunde reciproc.
Relatia interiorului cu exteriorul cu partea orizontala stradala este una minima,
casa deschizandu-se la parte asuperioara prin golul de deasupra curtii interioare, realizand
astfel comunicarea cu cerul. Spatiul este tratat minimal si impreuna cu nuanta calda a
betonului creaza o atmosfera placuta, introvertita de meditatie dar in acelasi timp
deschisa elementelor.
Un detaliu important al acestei cladiri este ornamentul repetat la diferite
dimensiuni, pentru a nu fi monoton, dar si modul de prelucrare al betonului prin cofrajul
de lemn in care a fost turnat pentru a i se da acel efect de lemn impietrit ca o amintire a
vechiului hambar de pe acel sit. Prin modul de prelucrare al betonului prin textura,
culoare si ornament, acesta se umanizeaza, devine mult mai cald si placut privirii.
Tratarea uniforma rezulta din dorinta de avea un spatiu fara elemete de distragere a
atentiei, ceea ce se potriveste unui spatiu de lucru pentru un artist.
Chiar daca sunt folosite materiale reci precum betonul si sticla, atmosfera este una
calda datorita folosirii culorii si a luminii care este filtrata de curtea interioara devenind
astfel o lumina lina si neobositoare. Aceste efecte au ca scop personalizarea spatiuilui
pentu o cat mai placuta utilizare a lui.
 In acest proiect atributele Vitruviene se impletesc cu o foarte mare eleganta.
Venustas este strans legat de Firmitas, fiind practic inseparabile. Calitatile plastice reies
din geometria simpla care duce cu gandul catre o casa cu acoperis, un element care s
einalta spre cer si face legatura cu acesta, dar intr-un mod cu totu special daca ne uitam la
interior.
Spiritul locului este pastrat atat prin scara proiectului cat si prin detalllile de
realizare.
Atributele care predomina sunt in primul rand FIrmitas care prin tratarea lui in
stransa legatura cu Venustas, acestora substituindu-se Utilitas, da o impresie de sacru, de
un element vesnic, si astilistic.