APARATUL RENAL

ANAMNEZA
Vârsta

 Nou născut și sugar:

 malformații externe ale aparatului urinar
 imperforația uretrei, epispadias, hipospadias, fimoza
 Copii:
 glomerulonefrita acută difuză poststreptococică
 favorizată de incidența crescută a infecțiilor streptococice la această
vârstă
 nefroblastomul (tumora Wilms)
 cea mai frecventă tumoră malignă renală și abdominală la copil!
 litiaza renală secundară tubulopatiilor ereditare
 cistinurie, sindrom Fanconi, acidoză tubulară distală
 sindromul nefrotic cu leziuni minime (nefroza lipoidică)
ANAMNEZA
Vârsta

 Adolescent:
 glomerulonefrita acută difuză poststreptococică

 uretrite acute
 bacteriene
 gonococice (Neisseria gonorrheae)
 negonococice (chlamydii, mycoplasme)
 cu fungi (candida albicans)
 parazitare (trichomonas vaginalis)
 virale (herpes simplex, virus citomegalic)
ANAMNEZA
Vârsta

 Adult:
 litiaza renală

 infecții urinare
 cistite
 pielonefrite acute și cronice
 tuberculoza renală
 glomerulonefrite cronice primitive și secundare
 unele urmare a glomerulonefritelor acute poststreptococice
 boala polichistică renală a adultului
 malformații renale care devin clinic manifeste sau sunt
descoperite întâmplător la vârsta adultă
 rinichiul în potcoavă, hipoplazia renală unilaterală
ANAMNEZA
Vârsta

 Vârstnici:
 adenomul și adenocarcinomul de prostată

 afecțiuni ce evoluează cu nefropatie obstructivă și infecții urinare

ascendente
 nefroepiteliomul (tumora Grawitz)
 cea mai frecventă formă de tumoră renală malignă la adult!
 nefroangioscleroza
 hipertensiunea arterială renovasculară
 prin stenoze aterosclerotice ale arterelor renale.
ANAMNEZA
Sexul

 La sexul masculin sunt mai frecvente:

 glomerulonefritele acute poststreptococice

 litiaza urinară

 carcinomul renal cu celule clare (nefroepiteliomul sau tumora

Grawitz) - cea mai frecventă formă de cancer renal a adultului
ANAMNEZA
Sexul

 La sexul feminin sunt întâlnite mai frecvent:

 infecțiile urinare, favorizate de:

 particularitățile anatomice ale aparatului urinar:

 uretra scurtă
 meatul uretral situat în vecinătatea unei cavități septice - vaginul
 staza urinară și refluxul vezico-ureteral care apar în cursul sarcinii:
 prin factori mecanici
 prin diminuarea peristaltismului ureteral
 hipertensiunea arterială renovasculară
 determinată de stenoza arterelor renale prin displazie fibromusculară
a tunicii medii
 ANAMNEZA
Locul nașterii și domiciliul

 Nefropatia endemică balcanică

 boală renală
tubulointerstițială cu
etiologie necunoscută, care
evoluează spre insuficiență
renală cronică
 este întâlnită în zonele
riverane ale Dunării de jos:
România (Mehedinți,Banat),
Bulgaria, Serbia.

Distribuția geografică a
nefropatiei endemice balcanice
ANAMNEZA
Antecedentele eredocolaterale

 Boli cu transmisie ereditară:

 Autosomal dominantă
 malformații ereditare (agenezia și hipoplazia renală)
 sindromul Alport (nefrită cu hematurie și evoluție spre IRC + surditate
+ leziuni oculare (lenticonus)
 tubulopatii
 sindromul Fanconi (glicozurie, aminoacidurie, hiperfosfaturie,
hiperkaliurie și pierdere urinară de bicarbonați)
 acidoza tubulară renală
 diabetul renal (glicozurie cu glicemii normale)
 boala polichistică renală a adultului
 boală caracterizată prin apariția în jurul vârstei de 25-30 de ani a numeroase chiste
renale bilaterale, care cresc progresiv în volum cu distrugerea parenchimului
funcțional renal și evoluție spre insuficiență renală cronică
ANAMNEZA
Antecedentele eredocolaterale

 Boli cu transmisie ereditară:

 Autosomal recesivă
 boala polichistică renală cu debut precoce (la nou-născut sau copil)
 aspectul clinic este similar cu boala polichistică a adultului, dar afecțiunea
debutează în primele luni de viață și evoluția este mai gravă
 cistinuria
 boala Hartnup (anomalie de transport tubular renal și intestinal a
aminoacizilor neutri)
 Recesivă legată de sex:
 sindromul oculo-cerebro-renal Lowe care evoluează cu
 tulburări oculare (hidroftalmie, cataractă)
 tulburări neurologice și intelectuale (hipotonie musculară,
hiporeflexie tendinoasă, retard mintal)
 tulburări renale caracteristice sindromului Fanconi
ANAMNEZA
Antecedentele eredocolaterale

 Transmiterea unei predispoziții genetice asociată cu obiceiuri

alimentare comune determină agregarea familială a cazurilor de
litiază renală.
 Intervenția factorilor genetici ce determină un tip particular de
reactivitate genetică este presupusă și în cazul glomerulonefritei
acute poststreptococice (nu toți pacienții cu angine acute
streptococice dezvoltă leziuni glomerulare).
 Contagiunea intrafamilială, favorizată de statusul economic scăzut,
cu locuințe neigienice și aglomerate, determină apariția focarelor
familiale de tuberculoză renală și glomerulonefrită acută difuză
poststreptococică.
ANAMNEZA
Antecedentele personale fiziologice

 Sarcina
 din cauza stazei urinare, refluxului vezico-ureteral și modificărilor
endocrine favorizează pielonefritele acute și litiaza renală
 ischemia utero-placentară acută determină apariția eclampsiei
(complicație amenințătoare de viață manifestată prin HTA,
proteinurie, convulsii și comă după săptămâna 20 de sarcină)
 Avorturile provocate în condiții empirice, fără respectarea regulilor
de asepsie și antisepsie se pot complica cu insuficiență renală
acută.
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Boli infecțioase:
 Infecțiile cu streptococi beta-hemolitici grup A (angine, faringite,
scarlatină, erizipel, piodermite) se pot complica cu
glomerulonefrite acute
 Infecțiile urinare joase se pot propaga ascendent, determinând
apariția pielonefritelor acute
 Uretrita gonococică netratată sau tratată incorect se complică cu
prostatite acute și stricturi uretrale
 Febra tifoidă poate evolua cu pielonefrită acută

 Leptospirozele pot evolua cu insuficiență renală acută

 Septicemiile se pot complica cu determinări septice renale

(abcese) și insuficiență renală acută
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Endocardita bacteriană se poate complica cu microabcese

renale, leziuni de glomerulonefrită acută difuză sau focală și
infarcte renale (consecința emboliilor septice sau aseptice)
 Infecțiile virale (virus hepatitic B, virusul Epstein-Barr, virusul
citomegalic, rujeolic, urlian, virusuri din grupurile Echo și
Coxsackie) sunt implicate în etiopatogenia glomerulonefritelor
acute
 Tuberculoza și sifilisul pot afecta rinichiul
 Infecțiile cronice de focar (amigdaliene, dentare) sunt implicate în
producerea și favorizarea recidivelor glomerulonefritelor acute
 Supurațiile cronice (bronșiectazie, empiem pleural, osteomielită)
se pot complica, în timp, cu amiloidoza renală.
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Boli ale aparatului cardiovascular

 Hipertensiunea arterială determină leziuni renale arteriolosclero-
tice (nefroangioscleroză) și/sau aterosclerotice la nivelul arterelor
renale (uni- sau bilateral)
 Hipotensiunea arterială prelungită din stările de șoc hipovolemic
sau cardiogen (ex. infarctul miocardic acut) poate conduce la
insuficiență renală acută
 Vegetațiile valvulare din endocardita bacteriană subacută, trombii
intracavitari din valvulopatiile mitrale sau aortice și trombii murali
din infarctul miocardic, reprezintă surse emboligene ce pot
determina embolii renale
 Insuficiența cardiacă avansată evoluează cu afectare renală din
cauza scăderii debitului sanguin renal
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Bolile aparatului digestiv

 Constipația cronică habituală favorizează infecțiile urinare cu E.
coli (prin transmitere pe cale limfatică)
 La pacienții cu ciroză hepatică avansată poate surveni o
insuficiență renală acută funcțională, severă și ireversibilă,
cunoscută sub denumirea de sindrom hepatorenal
 Bolile țesutului conjunctiv (colagenoze)
 Afectarea rinichiului se întâlnește frecvent în lupusul eritematos
sistemic (LES), poliarterita nodoasă, granulomatoza Wegener și
sclerodermie.
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Bolile sângelui și organelor hematopoetice

 anemiile hemolitice, leucemiile, limfoamele, mielomul multiplu se
pot însoți de suferințe renale
 Boli metabolice
 în diabetul zaharat, afectarea renală este o complicație frecventă
ce poate evolua spre insuficiență renală și deces
 nefropatia diabetică include
 glomeruloscleroza diabetică (care evoluează cu sindrom nefrotic)
 leziuni tubulo-interstițiale (pielonefrite cronice, necroza papilară)
 infecțiile urinare sunt mai frecvente la diabetici
 neuropatia viscerală diabetică evoluează cu tulburări de motilitate ale
vezicii urinare (determină tulburări ale micțiunii) și favorizează refluxul
vezico-ureteral (favorizează propagarea infecțiilor urinare la rinichi)
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Tratamente medicamentoase și manopere medicale:

 Consumul cronic de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
 pot determina apariția nefropatiei interstițiale, care poate
evolua uneori până la necroză papilară și insuficiență renală
acută
 pot agrava evoluția insuficienței renale cronice
 Aminoglicozidele, sulfamidele, cefaloridina, cisplatinul, ciclospo-
rina, ciclofosfamida, pot determina apariția unor nefropatii tubulo-
interstițiale acute cu insuficiență renală acută sau cronică
 Radioterapia, cu includerea rinichilor în câmpul de iradiere, poate
determina leziuni de nefrită interstițială
ANAMNEZA
Antecedentele personale patologice

 Transfuziile sanguine incompatibile, cu hemoliză intravasculară

determină apariția insuficienței renale acute prin obstrucția tubilor
renali cu hemoglobină
 Manevrele instrumentale urologice (sondaj vezical, cistoscopie,
cateterism ureteral, pielografie ascendentă) comportă riscul unor
accidente (hemoragii, perforații), sau duc la infecții urinare
ascendente în caz de nerespectare a tehnicilor de asepsie și
antisepsie.
 Dezvoltarea tehnicilor de litotripsie percutană sau
extracorporeală a dus și la apariția unei patologii iatrogene legate
de acestea.
ANAMNEZA
Condiții de viață și de muncă

 Locuința necorespunzătoare (rece, umedă, supraaglomerată) favori-

zează infecțiile streptococice și crește riscul apariției glomerulo-
nefritelor acute
 Regimul alimentar bogat în nucleoproteine (carne, viscere, vânat) și
consumul de etanol favorizează litiaza renală urică
 Consumul de alimente oxalofore (cacao, ciocolată, spanac, roșii
etc.) favorizează litiaza urinară oxalică.
 Intoxicațiile alimentare cu ciuperci (Amanita phaloides) au ca
rezultat insuficiența renală prin mecanism nefrotoxic.
ANAMNEZA
Condiții de viață și de muncă

 Intoxicațiile cu Pb, Ag, Cd conduc la nefropatii tubulare

 Locurile de muncă, caracterizate prin temperatură înaltă și efort fizic
intens (furnale, turnătorii) determină transpirații abundente și oligurie
favorizând astfel litiaza renală
ANAMNEZA
Istoricul bolii

 Debutul afecțiunilor renale poate fi:

 acut
 afecțiuni care determină colica renală
 cea mai frecventă cauză a colicii renale este litiaza renală!
 glomerulonefritele acute
 infecțiile aparatului urinar - cistite, pielonefrite acute
 insuficiența renală acută
ANAMNEZA
Istoricul bolii

 Debutul afecțiunilor renale poate fi (cont.):

 insidios
 tuberculoza renală
 glomerulonefrite cronice
 rinichiul polichistic
 cancerul renal
 inaparent (afecțiunile sunt descoperite întâmplător, cu ocazia
unui examen medical)
 litiaza renală
 malformațiile renale
 rinichiul polichistic
 tuberculoza renală
 cancerul renal
SIMPTOME
Durerea lombară difuză

 Durerea lombară difuză

 este percepută ca o senzație de jenă, greutate, presiune sau
distensie în regiunea lombară sau în flanc, cu intensitate și
durată variabile, accentuată de ortostatism și trepidații, care
diminuă sau dispare în clinostatism.
 este determinată de distensia capsulei renale și/ sau a căilor de
excreție
SIMPTOME
Durerea lombară difuză

 Durerea lombară difuză (cont.)

 trebuie diferențiată de durerile de origine extrarenală cu același
sediu:
 afecțiuni ale coloanei vertebrale
 afecțiuni musculare
 boli pancreatice, biliare (durerea poate iradia posterior!)
 afecțiuni ginecologice
SIMPTOME
Durerea lombară difuză

 Durerea lombară difuză (cont.)

 este atribuită aparatului urinar când durerea:
 este independentă de mișcările coloanei vertebrale și ale trunchiului
 iradiază descendent
 este însoțită de alte simptome sau semne din partea aparatului
urinar
SIMPTOME
Durerea lombară difuză

 Durerea lombară renală poate fi:

 unilaterală - în nefropatii unilaterale:
 ptoză renală
 hidronefroză, pionefroză
 abcese și flegmoane peri- și pararenale
 infarctul renal
 tuberculoză renală
 neoplasm renal
 litiază renală
 intensitatea durerii este variabilă, de la dureri de intensitate mică
(ptoză renală) la dureri intense și prelungite ce sugerează
pionefroza, flegmonul perinefretic sau infarctul renal
SIMPTOME
Durerea lombară difuză

 Durerea lombară renală poate fi:

 bilaterală - în nefropatii bilaterale:
 glomerulonefrite acute și cronice
 pielonefrita acute și cronice
 rinichiul polichistic
 tuberculoza renală
SIMPTOME
Colica renală

 Colica renală (renoureterală)

 Mecanism - este determinată de obstrucția acută a ureterului, la
care se adaugă spasmul musculaturii parietale ureterale, urmată
de distensia bruscă a bazinetului și calicelor
 Cauzele obstrucției ureterale sunt reprezentate de:
 calculi – cel mai frecvent!
 cheaguri de sânge, cazeum, sfacele tisulare
SIMPTOME
Colica renală

 Caracterele durerii din colica renală:

 debut brusc, mai frecvent nocturn sau precipitat de un factor
declanșant: efort, trepidații, consum de lichide, diuretice
 localizare lombară unilaterală
 iradiere descendentă pe traiectul ureterului în flanc, fosa iliacă,
regiunea inghinală, organele genitale externe, rădăcina coapsei
 caracter de torsiune, sfâșiere sau arsură profundă
 continuă sau intermitentă cu exacerbări paroxistice
 intensitate mare – induce stare de anxietate și instabilitatea
pozițională a pacientului care este perpetuu în căutarea unei poziții
antalgice
SIMPTOME
Colica renală

 Caracterele durerii din colica renală:

 durata este variabilă (ore - zile):
 se ameliorează la aplicarea locală de căldură, administrarea de
antispastice sau după eliminarea calculului:
 simptome de acompaniament
 urinare (polakiurie, disurie, tenesme vezicale, oligoanurie,
hematurie macroscopică)
 digestive (greață, vărsături, meteorism, ileus dinamic)
 cardiovasculare (creștere moderată a tensiunii arteriale,
bradicardie sau tahicardie, extrasistole).
SIMPTOME
Durerea hipogastrică (vezicală)

 Durerea hipogastrică (vezicală)

 este caracteristică pentru suferințele vezicii urinare:
 cistite,
 litiază vezicală
 tuberculoză vezicală
 tumori vezicale
 retenție acută de urină
SIMPTOME
Durerea hipogastrică (vezicală)

 Durerea hipogastrică (vezicală)

 se prezintă ca o senzație de distensie, arsură, cu durată
variabilă, accentuată de presiune, de repleția vezicală și mers, și
diminuă la evacuarea vezicii (prin micțiune, sondaj vezical sau
puncție suprapubiană)
 este acompaniată de tulburări ale micțiunii: polakiurie, disurie,
tenesme vezicale.
SIMPTOME
Durerea pelviperineală

 Durerea pelviperineală
 este percepută la nivelul micului bazin și rafeului ano-bulbar,
iradiază spre gland sau fața internă a coapselor și este însoțită
de tulburări ale micțiunii
 este întâlnită în:
 suferințe ale ureterului terminal
 prostatite acute și cronice
 afecțiuni ale veziculelor seminale (veziculite)
 uretrite posterioare.
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Polakiuria

 Polakiuria
 definiție - creșterea frecvenței micțiunilor peste numărul normal
(3-5/24h) cu reducerea volumului urinar/ micțiune.
 după mecanismul de producere polakiuria, se clasifică în:
 polakiuria prin reducerea capacității vezicii urinare, întâlnită în:
 cistite, pericistite
 tuberculoză vezicală
 tumori vezicale
 compresiuni extrinseci (tumori pelvine, uter gravid).
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Polakiuria

 polakiuria prin stază vezicală - apare ca urmare a unui obstacol

subvezical, caz în care în vezica urinară rămâne postmicțional o
cantitate de urină (reziduu vezical), care diminuă volumul utilizabil
efectiv și duce la creșterea frecvenței micțiunilor; se întâlnește în:
 adenomul și adenocarcinomul de prostată
 stenoze inflamatorii și tumorale ale uretrei
 valve uretrale și stenoze de meat urinar.
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Polakiuria

 polakiuria prin hiperreflexivitatea sfincterului uretral sau a mușchiului

detrusor vezical ceea ce determină micțiuni frevente; cauze:
 calculi urinari
 calculi ureterali juxtavezicali
 calculi inclavați în uretra prostatică
 inflamații ale uretrei
 modificări ale compoziției urinei
 urină hiperacidă
 cristalurie
 modificări endocrine
 hiperfoliculinism
 leziuni nervoase
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Polakiuria

 polakiuria prin poliurie: pacientul urinează mai frecvent din cauza

creșterii diurezei
 ingestie crescută de lichide
 tratament diuretic
 insuficiență renală
 diabet insipid
 glicozurie
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Polakiuria

 Anamneza trebuie să precizeze următoarele caractere ale

polakiuriei:
 orarul - diurnă, nocturnă sau permanentă.
 polakiuria diurnă este relativ caracteristică litiazei urinare vezicale
 polakiuria nocturnă este caracteristică pacienților cu adenom de
prostată
 polakiuria permanentă se întâlnește în sclerozele vezicii urinare și
leziunile neurologice
 dacă este continuă sau intermitentă (simptomul poate apare
intermitent în procesele inflamatorii vezicale)
 dacă este spontană sau provocată de un factor declanșant (efort
fizic, anumite mișcări, consum de alimente, emoții etc.)
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Pseudopolakiuria

 Pseudopolakiuria
 se întâlnește la pacienții cu disectazie de col vezical (tulburare a
închiderii și deschiderii colului vezical)
 pacienții urinează cu dificultate când vezica este plină și ca
urmare vor iniția micțiunea înaintea declanșării reflexului
micțional, urinând astfel mai frecvent.
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Micțiunile rare

 Micțiunile rare (sub 3/24h) pot fi determinate de:

 scăderea diurezei
 creșterea capacității vezicale
 megavezică
 diverticuli vezicali voluminoși
 tulburări ale inervației senzitive sau motorii a vezicii urinare
 leziuni medulare
 neuropatie diabetică viscerală
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Micțiunea dureroasă

 Micțiunea dureroasă
 Este percepută de bolnav ca durere hipogastrică sau
pelviperineală aflată în raport temporal cu micțiunea.
 Micțiunea dureroasă se poate prezenta sub următoarele forme:
 durere premicțională, ce denotă scăderea capacității vezicale
 durere inițială, ce se întâlnește în adenomul de prostată și uretrita
posterioară și afecțiuni ce evoluează cu disectazie de col vezical
 durere terminală - în cistite
 durere permanentă - în uretrite acute
 durere persistentă (care continuă și după încetarea micțiunii),
caracteristică pericistitelor.
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Micțiunea imperioasă

 Micțiunea imperioasă (tenesmul vezical)

 Reprezintă senzația de micțiune dureroasă însoțită de
necesitatea imperioasă de a urina, micțiuni frecvente (polakiurie)
cu eliminarea câtorva picături de urină și senzația de golire
incompletă a vezicii urinare.
 Se întâlnește în:
 cistite
 prostatite
 litiaza vezicală
 afecțiuni neurologice
 mielopatia sifilitică (tabes dorsal)
 milelite
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Micțiunea întreruptă

 Micțiunea întreruptă
 Bolnavii relatează întreruperea bruscă a jetului urinar, cu sau
fără reluarea ulterioară a micțiunii.
 Se întâlnește în:
 calculii vezicali (ce pot funcționa ca o supapă)
 calculii inclavați în uretra posterioară
 stenozele uretrale
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Nicturia

 Nicturia
 se definește ca egalizarea sau inversarea raportului normal între
micțiunile diurne și nocturne (valoarea normală fiind 3/1)
 Se observă în:
 afecțiunile care evoluează cu creșterea volumului urinar (poliurie)
 insuficiența renală cronică
 diabetul zaharat
 diabetul insipid
 poate fi unul din semnele precoce ale insuficienței cardiace
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Disuria

 Disuria
 reprezintă senzația de eliminare dificilă a urinei și este
consecința dezechilibrului dintre contracția mușchiului detrusor și
deschiderea sfincterului vezical sau permeabilitatea insuficientă
a uretrei.
 dificultatea în eliminarea urinei poate fi prezentă:
 în tot cursul micțiunii (continuu sau intermitent)
 la inițierea micțiunii (disurie inițială)
 la încheierea micțiunii (disurie terminală)
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Disuria

 Cauzele disuriei sunt reprezentate de:

 afecțiuni ale vezicii urinare
 litiază vezicală
 cistite
 tumori vezicale
 disectazie de col vezical
 corpi străini intravezicali
 boli ale prostatei
 adenomul de prostată
 adenocarcinomul prostatic
SIMPTOME
Tulburările micțiunii - Disuria

 Cauzele disuriei sunt reprezentate de:

 afecțiuni ale uretrei posterioare
 uretrite
 stricturi uretrale
 calculi inclavați în uretra posterioară
 leziuni medulare și afecțiuni neurologice
 mielopatia sifilitică (tabes dorsal)
 mielite
 poliradiculonevrite
 scleroză multiplă
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Retenția de urină

 Retenția de urină
 reprezintă imposibilitatea golirii vezicii urinare printr-o micțiune
spontană.
 este însoțită de necesitatea imperioasă de a urina și de dureri
hipogastrice.
 consecința retenției de urină o reprezintă apariția globului vezical,
care necesită evacuarea prin sondaj vezical (sau în cazul în care
sondajul vezical este imposibil prin puncție suprapubiană) și
permite diferențierea de anurie (în care lipsa exteriorizării urinei
se datorează încetării producerii acesteia de către rinichi).
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Retenția de urină

 Cauzele retenției de urină sunt reprezentate de:

 Obstacole uretrale
 adenomul sau adenocarcinomul de prostată
 stricturi uretrale
 calculi uretrali
 polipi uretrali
 corpi străini uretrali
 compresie/ invazie externă
 tumori de vecinătate invadante în uretră
 fecalom
 traumatisme perineale cu ruptura uretrei
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Retenția de urină

 Cauzele retenției de urină (cont.):

 Tulburări ale reflexului și actului micțional
 disectazie de col vezical
 leziuni medulare
 traumatismele bazinului
 intervenții chirurgicale pe abdomen și rinichi
 stări toxice sau infecțioase grave
 Retenția de urină poate să survină
 brusc – retenție acută
 după o perioadă de disurie și/ sau polakiurie – retenție cronică
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Incontinența urinară
 termenul definește eliminarea necontrolată, involuntară a urinei.
 anamneza trebuie să precizeze:
 dacă pierderea urinei are caracter conștient sau inconștient
 dacă se manifestă continuu sau intermitent (favorizată de tuse,
strănut, efort de defecație sau ridicare de greutăți)
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Cauzele incontinenței urinare:

 insuficiența sistemului sfincterian
 la femei (în general incontinență de efort!)
 după nașteri multiple
 rupturi perineale cu cistorectocel
 în cursul sarcinii
 la bărbați
 prin leziuni ale sfincterului vezical
 după prostatectomie (mai ales totale pentru adenocarcinom de
prostată)
 după rezecția endoscopică a adenomului de prostată
 după uretrotomii interne
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Cauzele incontinenței urinare (cont.):

 Cauze vezicale
 boli care evoluează cu reducerea capacității vezicale:
 cistita tuberculoasă
 litiaza vezicală
 neoplasmul vezicii urinare
 Cauze uretrale
 calculi inclavați în uretra prostatică
 corpi străini
 tumori uretrale
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Cauzele incontinenței urinare (cont.):

 Cauze neurologice
 leziuni cerebrale
 accidente vasculare
 boala Alzheimer
 leziuni medulare
 spina bifida
 traumatisme medulare
 mielită transversă
 scleroza în plăci, scleroza laterală amiotrofică
 tumori și leziuni ale plexului rușinos
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Cauzele incontinenței urinare (cont.):

 Cauze psihiatrice
 psihoze
 nevroza isterică
 Cauze endocrine
 adenomul suprarenalian
 insuficiența hipofizară
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Incontinența urinară paradoxală (prin “supraplin” sau micțiune

automată)
 se întâlnește în retențiile urinare cronice în care, după un timp,
presiunea intravezicală depășește rezistența opusă de obstacolul
care le-a produs și urina se scurge picătură cu picătură prin
meatul uretral
 cauza cea mai frecventă este adenomul de prostată cu retenție
cronică incompletă de urină
SIMPTOME
Tulburările micțiunii – Incontinența urinară

 Enurezisul nocturn
 reprezintă pierderea repetată, inconștientă și involuntară a urinei
în timpul somnului (persistența lipsei de control a micțiunii peste
vârsta de 2-3 ani)
 poate fi primar sau secundar
 este întâlnit în:
 malformații ale aparatului urinar
 malformații ale coloanei vertebrale/ măduvei spinării (ex. spina bifida)
 boli care evoluează cu poliurie (diabet zaharat, diabet insipid,
insuficiența renală cronică)
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome de ordin general

 astenia și fatigabilitatea sunt întâlnite la pacienții cu:
 insuficiență renală acută, insuficiență renală cronică
 cancer renal
 inapetență și scădere în greutate în:
 insuficiență renală acută
 creștere în greutate, consecință a retenției hidrice în:
 glomerulonefritele acute și cronice
 sindromul nefrotic.
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome cardiovasculare
 Hipertensiunea arterială secundară de cauză renală, se
întâlnește în:
 nefropatii bilaterale
 glomerulonefrita difuză acută, glomerulonefrite cronice
 nefropatia diabetică
 pielonefrite cronice
 nefropatii unilaterale
 stenoze ale arterelor renale (aterosclerotice, displazie fibromusculară)
 litiază renală
 tuberculoză renală
 cancer renal
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome cardiovasculare (cont.)

 Dispnee de efort și/sau repaus
 ca expresie a fenomenelor de insuficiență ventriculară stângă
 determinată de hipertensiunea arterială și hipervolemie
 Dureri precordiale de tip anginos
 determinate de ateroscleroza coronariană
 Palpitații
 ca expresie clinică a diferitelor tulburări de ritm
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome respiratorii
 Dispneea nocturnă însoțită de expectorație sanguinolentă
 consecință a pneumopatiei uremice ce apare în stadiul terminal al
insuficienței renale cronice
 Respirația Kussmaul
 consecință a acidozei din insuficiența renală cronică
 Respirația Cheyne-Stokes
 în insuficiența renală cronică
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome digestive
 Greață, vărsături, meteorism abdominal, ileus dinamic
 în colica renală
 Inapetență, anorexie, greață, vărsături alimentare, bilioase sau
cu miros amoniacal, diaree (uneori cu scaune sanguinolente),
hematemeză și melenă
 în insuficiența renală cronică
SIMPTOME
din partea altor aparate și sisteme

 Simptome nervoase
 Cefalee, scotoame, scăderea acuității vizuale, acufene
 consecința hipertensiunii arteriale secundare unor afecțiuni renale
 Prurit, insomnie cu somnolență diurnă, convulsii și comă
 la pacienții uremici (insuficiență renală acută severă sau insuficiență
renală cronică avansată)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv general
 Atitudinea și starea psihică
 Agitație și instabilitate pozițională
 la pacienții cu colică renală
 Fibrilații și fasciculații musculare
 în uremie
 Convulsii
 consecința edemului cerebral care apare în sindroamele nefrotice și
eclampsie
 Astenia și atitudinea pasivă
 la pacienții cu nefropatii grave aflate în stadii avansate ale
insuficienței renale
 Coma uremică
 în stadiul final de evoluție al insuficienței renale (uremie)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv general
 Modificările pielii și fanerelor
 Paloare cu tentă gălbuie sau teroasă determinată de:
 vasoconstricția periferică (glomerulonefrita acută difuză)
 anemie prin deficit de secreție a eritropoetinei și scăderea
proteinelor transportatoare ale fierului (sindroame nefrotice)
 anemie prin deficit de secreție a eritropoetinei, incapacitatea
rinichiului de a degrada hormonul melanostimulator hipofizar
și retenția de urocromogen (insuficiența renală în stadiul final
- uremie)
 Purpură (trombocitopenică sau vasculară)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv general
 Țesutul celular subcutanat
 Emaciere
 în insuficiența renală cronică și carcinomul renal avansat
 Edem renal
 sindromul nefrotic
 glomerulonefrite acute și cronice
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv general
 Fracturi patologice
 la pacienții cu insuficiența renală cronică și la cei hemodializați
 sunt determinate de osteodistrofia renală consecutivă
hiperparatiroidismului secundar, prin defect de sinteză a
metabolitului activ al vitaminei D și prin incapacitatea de a
secreta fosfații
 Febra apare în:
 infecțiile urinare (cistite, pielonefrita acută)
 pionefroză
 abcesul perirenal sau pararenal
 prostatita acută
 carcinomul renal cu celule clare (nefroepiteliomul sau tumora
Grawitz)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv general
 Manifestări din partea altor organe și sisteme
 în nefropatiile care evoluează cu hipertensiune arterială și în
faza avansată a insuficienței renale (uremie)
 manifestări cardiovasculare
 frecătură pericardică
 semne de insuficiență cardiacă
 manifestări respiratorii
 respirație Kussmaul
 manifestări digestive
 vărsături
 halenă (foetor) amoniacală
 hematemeză și/ sau melenă
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
INSPECŢIA
 Cu acest prilej se pot
constata:
 bombări, de regulă unilaterale
(hidronefroză, pionefroză,
tumoră renală, hematom
perirenal)
 tumefieri (abces renal, abces
perirenal)
 hematoame sau echimoze
care pot conduce diagnosticul
spre un eventual traumatism
renal
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Palparea rinichilor se poate face în decubit dorsal, decubit lateral și
ortostatism (mai ales dacă există suspiciunea de ptoză renală).
 Din cauza poziției lor profunde în mod normal rinichii nu sunt
accesibili palpării.
 În anumite situații (bolnavi emaciați sau persoane longiline) se
poate palpa polul inferior al rinichiului drept în inspir profund.
 În condiții patologice, rinichii devin accesibili palpării când:
 sunt ptozați (căzuți), mobili
 măriți în volum (tumori renale, rinichi polichistici, hidronefroză)
 Există mai multe procedee de palpare a rinichilor: Guyon, Israel și
Glenard.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Procedeul Guyon:
 bolnavul este în decubit
dorsal cu genunchii flectați,
examinatorul este așezat în
partea dreaptă. Mâna stângă
este plasată posterior, la
nivelul lombei drepte cu vârful
degetelor la nivelul unghiului
costovertebral și mâna
dreaptă este situată anterior,
cu vârful degetelor spre
rebordul costal și în afara
marginii externe a mușchiului
drept abdominal.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Se solicită bolnavului să inspire
profund, apropiind cele două
mâini. Se execută mișcări bruște
cu degetele mâinii stângi
(balotarea), care în cazul în care
rinichiul este palpabil se vor
transmite la mâna anterioară; de
asemenea se cercetează
existența contactului lombar,
prin exercitarea unor presiuni
intermitente de către mâna
anterioară care vor fi resimțite
de mâna posterioară, în cazul în
care rinichiul este palpabil.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Pentru rinichiul stâng,
examinatorul este situat tot în
partea dreaptă, mâna posterioară
fiind cea stângă, iar cea
anterioară cea dreaptă.
 Rinichii nu sunt palpabili în mod
normal (excepție persoanele
longiline)
 Când sunt palpabili se recunosc
după forma lor de bob de fasole,
consistența de organ, suprafața
netedă și contactul lombar.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Procedeul Glenard: bolnavul în decubit dorsal cu genunchii flectați,
examinatorul aplică ultimele patru degete în regiunea lombară și
policele pe peretele anterior abdominal. Cealaltă mână apasă
conținutul abdominal spre policele celeilalte mâini. Bolnavul este
solicitat să inspire profund, moment în care rinichiul poate fi palpat
 Procedeul Israel: bolnavul este în decubit lateral stâng (cu spatele
la examinator), iar acesta are plasată mâna dreaptă anterior, iar
stânga posterior, încercând să “prindă” rinichiul drept în timpul
inspirului profund. Pentru rinichiul stâng, bolnavul este situat în
decubit lateral drept, mâna dreaptă a examinatorului fiind plasată
posterior iar cea stângă anterior. în timpul palpării prin această
metodă genunchiul de partea rinichiului examinat este flectat.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Rinichiul este accesibil palpării în caz de ptoză renală sau în cazul
în care este mărit.
 Ptoza renală cunoaște trei grade:
 gradul I - rinichiul este palpabil numai în inspir (polul inferior)
 gradul II - rinichiul palpabil în întregime (clinostatism și ortostatism)
în inspir
 gradul III - rinichi palpabil în flancul sau fosa iliacă de aceeași parte.
 Rinichiul mărit de volum apare în caz de:
 hidronefroză, pionefroză
 flegmon perirenal
 tumori renale
 rinichi polichistici (în acest caz mărirea este bilaterală).
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Prin metoda palpării se evidențiază și sensibilitatea (durerea)
provocată în punctele dureroase posterioare (renale) și anterioare
(ureterale).
 Punctele posterioare sunt:
 punctul costovertebral (situat la joncțiunea coastei a XII-a cu
coloana vertebrală)
 punctul costomuscular (situat la intersecția masei musculare
lombare cu coasta a XII-a).
 Sensibilitatea se cercetează aplicând o presiune constantă în
aceste puncte bilateral și se constată în caz de pielonefrite sau
litiază renală.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PALPAREA
 Punctele anterioare
(ureterale) sunt în număr
de trei: superior, mijlociu și
inferior.
 Punctul superior se află la
pe linia orizontală trasată
prin ombilic la 4-5 cm de
acesta

punctul ureteral superior

EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
 Punctul mijlociu este situat
la intersecția 1/3 externe
cu 1/3 mijlocie a liniei
orizontale care unește
cele două creste iliace
 Punctul inferior, care
corespunde ureterului
terminal este accesibil
palpării prin tușeu rectal la
bărbat și prin tușeu
vaginal la femeie.
 Punctele ureterale sunt
sensibile bilateral în
pielonefrite și unilateral în punctul ureteral mijlociu
litiaza ureterală
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
PERCUŢIA
 Metoda Giordano:
 percuția lombelor se face cu
marginea cubitală a mâinii,
examinatorul fiind plasat posterior.
 se constată sensibilitate în:
 litiaza renală
 pielonefrita acută
 glomerulonefrita acută (uneori!)
 se recomandă ca manevra să nu
se efectueze în plină colică renală
pentru a nu exacerba durerea Metoda Giordano
bolnavului.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al rinichilor
AUSCULTAŢIA
 Auscultația are o valoare limitată în cadrul examenului obiectiv al
rinichilor.
 Prin auscultație se poate evidenția uneori, în caz de stenoză sau
anevrism de arteră renală, un suflu sistolic la nivelul lombei
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al vezicii urinare
 Examenul obiectiv al vezicii urinare se face prin inspecție, palpare,
percuție și sondaj vezical.
 Prin inspecție se poate observa la bolnavii cu țesut celular
subcutanat slab reprezentat o bombare suprasimfizară (globul
vezical, expresie a retenției de urină în vezică).
 Palparea globului vezical evidențiază o formațiune tumorală
elastică, de formă emisferică, regulată, net delimitată și dureroasă
la palpare.
 Percuția globului vezical evidențiază o matitate de formă emisferică
localizată suprasimfizar, cu concavitatea situată în jos și care
dispare după sondaj vezical (trebuie diferențiată de sarcină, tumori
uterine și ascită - concavitatea este orientată în sus, iar matitatea
se modifică cu poziția bolnavului)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al vezicii urinare

glob vezical prin retenție acută de urină

EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al vezicii urinare
 Sondajul vezical
 se face pentru diagnosticul diferențial al unei tumori hipogastrice
(glob vezical, sarcină, tumoră uterină, etc), diagnosticul
diferențial între retenția de urină (glob vezical prezent) și anurie
(absența urinii din vezica urinară), precum și în scop terapeutic
(evacuarea urinei din vezica urinară).
 în funcție de cantitatea de urină din vezică, retenția de urină se
clasifică în retenție incompletă (micțiuni prin supraplin, reziduu
vezical 50-250 ml urină) și completă (vezica conține peste 250-
300 ml urină).
 rareori, când sondajul vezical nu este posibil pentru evacuarea
de urgență a vezicii urinare se recurge la puncția suprasimfizară
a vezicii urinare.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al uretrei
 La femeie examenul uretrei se face în poziție ginecologică, folosind
ca tehnici de examinare inspecția și palparea (prin tușeu vaginal).
 Prin inspecție se pot constata eventualele modificări de meat urinar
(inflamații, tumori, uneori calculi înclavați, secreții purulente).
 Modificările palpatorii se constată prin tușeu vaginal (se apreciază
consistența , sensibilitatea, eventuale tumori).
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al uretrei
 La bărbat prin inspecție se constată:
 poziția normală sau anormală a meatului urinar (pe fața
inferioară a glandului - hipospadias, sau pe fața superioară a
glandului - epispadias)
 fimoza (imposibilitatea decalotării glandului) sau parafimoza
(imposibilitatea recalotării glandului) datorită unor procese
inflamatorii ale prepuțului.
 Palparea penisului permite aprecierea consistenței și elasticității
uretrei peniene
 Aspecte semiologice mai detaliate se vor studia la urologie.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al prostatei
 Examenul obiectiv al prostatei
se face prin palpare în poziție
genu-pectorală, prin tușeu
rectal. Se apreciază
palpatoric cu ajutorul
indexului forma, consistența,
sensibilitatea, delimitarea fată
de organele vecine și
aspectul șanțului median.
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul obiectiv al prostatei
 Metoda este utilă în
următoarele situații:
 adenom de prostată
 adenocarcinom
 prostatite
 abcese prostatice