ALIAJE METALICE

SUPRACONDUCTOARE
1 – Supraconductibilitatea
2 - Materiale supraconductoare si tehnologia
lor de obtinere
3 – Aplicatiile si Perspectivele utilizarii
materialelor supraconductoare
 1 – Supraconductibilitatea

• Rezistenţa electrică a unui material scade monoton odată cu

scăderea temperaturii.
• In jurul lui zero absolut multe metale şi aliaje suferă o
scădere bruscă a rezistenţei electrice, devenind
supraconductoare.
• Supraconductibilitatea reprezintă capacitatea materialelor
de a nu opune rezistenţă curentului electric la temperaturi
mai scăzute decât temperatura lor critică – Tk.
• Acest fenomen a fost descoperit în 1911 de cercetătorul
olandez Haike Kamerling-Onnes care studia dispariţia
rezistenţei electrice a mercurului la temperatura de 4,2 K -
figura 2.
Figura 1 - Influenţa temperaturii Figura 2 - Efectul de
asupra rezistenţei electrice la supraconductibilitate a
materialele supraconductoare
mercurului în experimentul lui
Kamerling-Onnes (1911)
• Supraconductibilitatea s-a pus în evidenţă la majoritatea
metalelor pure, fiind o stare care apare mult mai uşor în
metalele cu o conductibilitate scăzută.

• Se cunosc în jur de 3000 de aliaje supraconductoare şi

compuşi intermetalici, numărul acestora fiind în continuă
creştere.

• Metalele pure sunt considerate supraconductoare de ordinul I,

iar aliajele şi compuşii chimici - supraconductoare de ordinul
II.
• Câmpul magnetic din volumul supraconductor este nul la
temperaturi < Tk. Metalul devine diamagnetic - un material ce
 se încarcă cu un moment magnetic într-un câmp magnetic
exterior, orientat împotriva câmpului de magnetizare.

• De aceea, la trecerea materialului în starea supraconductoare,

câmpul magnetic interior este respins
("iese“) din volumul materialului şi rămâne doar într-un
strat subţire exterior de grosime ~ 10-8 m.

• Acest fenomen se numeşte efectul Meissner.

 Un magnet aflat
în levitaţie

deasupra unui supraconductor răcit în azot lichid

Diagrama efectului Meissner – liniile câmpului magnetic,

 reprezentate sub formă de săgeţi,
sunt respinse de un supraconductor, când acesta se află sub temperatura sa critică.
Concluzie: Supraconductibilitatea este fenomenul ce apare in
anumite materiale la temperaturi foarte scazute, fiind
caracterizat de :
1 – rezistenta electrica ZERO
2 – respingerea campului magnetic interior (efectul Meissner)

 Intr-un conductor obisnuit, cum este Cu sau Ag, rezistenta

electrica nu poate atinge valoarea ZERO, ci doar o limita minima
foarte scazuta, datorita impuritatilor sau a defectelor de retea.
Chiar si in jurul valorii de ZERO absolut, o proba de Cu nu
indica o rezistenta electrica nula.
 Intr-un supraconductor, chiar daca are impuritati sau
defecte, are o rezistenta electrica nula daca este racit < Tk.
Curentul electric dintr-un fir supraconductor poate fi permanent
fara nici o sursa de putere.
 Intr-un conductor obisnuit, curentul electric reprezinta un flux de
electroni ce se deplaseaza prin reteaua de ioni. Electronii se ciocnesc constant
cu ionii din retea; prin fiecare coliziune o parte din energia curentului de
electroni este absorbita de reteaua de ioni si transformata in caldura, care
reprezinta de fapt energia de vibratie a ionilor din retea. Astfel, energia
curentului de electroni este disipata constant, fenomen ce reprezinta de fapt
rezistenta electrica.

 Intr-un supraconductor situatia este complet diferita. Fluxul de

electroni nu poate fi judecat ca electroni individuali, ci ca perechi de
electroni, numite perechi “Cooper”. ( Electronii liberi inceteaza sa interactioneze cu
ionii retelei cristaline incepand sa interactioneze intre ei: electronii cu spini opusi se unesc in
perechi rezultand un moment de spin nul)
Perechile de electroni cu spin nul NU isi disipeaza energia, deoarece energia
fononilor pe care aceste perechi o pot primi in urma interactiunii cu acestia,
sau cu defectele de retea la temperaturi criogenice, este prea mica. Fara
disipare de energie, perechile de electroni cu spin nul se deplaseaza liber de-a
lungul retelei cristaline, ceea ce duce de fapt la aparitia supraconductibilitatii.
Astfel, fluidul de perechi “Cooper” reprezinta un “superfluid”, care poate
curge fara disipare de energie.

Supraconductivitatea nu apare in metale nobile precum Au si

Ag, sau in probe pure ale metalelor feromagnetice.
Temperatura critica:
Element – Tc [K]:
Al – 1.20 K Ta – 4.48 K
Hg – 4.15 K Ti – 0.39 K
Mo – 0.92 K V – 5.30 K
Nb – 9.26 K Zn – 0.88 K
Pb – 7.19 K
• Valoarea temperaturii
critice Tc variaza de la
material la material.
• Supraconductorii
conventionali au Tc
intre 1 – 20 K.
• Mercurul solid are Tc
= 4,2 K
• In anul 2001, printre primii compusi chimici supraconductori conventionali
descoperiti a fost MgB2 – diborid de magneziu, cu Tc = 39 K , cea mai mare
temperatura cunoscuta la acea vreme.
• Supraconductorii pe baza de cuprati (anii 2000) se pare ca au cele mai mari Tc:
YBa2Cu3O7 - Primul supraconductor descoperit din aceasta categorie are Tc = 92 K
(cunoscut sub denumirea de supraconductor ceramic YBCO – ytriu-bariu-cupru-oxid)
Clasificarea supraconductorilor:

Dupa Tc – temperatura critica:

- Supraconductori de temperatura inalta – se considera acele materiale care au
Tc > 77 K (temperatura de lichefiere a azotului) si care ating starea de
supraconductibilitate prin racirea cu azot lichid
- Supraconductori de temperatura joasa – acele materiale care necesita medii
de racire mai puternice decat azotul lichid

Dupa material:
- Elemente chimice (mercur, plumb, etc.) - Aliaje - Nb-Ti (Tc = 11 K), Ge-Nb,
etc.
- Ceramice (MgB2, YBCO, etc.)
- superconductori organici (fulerene, nanotuburi de carbon, care pot fi incluse la
categoria de elemente pure pt ca sunt de fapt din carbon)

Dupa proprietati fizice:

 - Supraconductori de tip I – elemente chimice
- Supraconductori de tip II – aliaje, ceramice, Nb, V
Superconductori de temperatura inalta:

• Pana in 1986, fizicienii credeau ca supraconductivitatea nu poate sa se manifeste

la temperaturi > 30 K.
• In 1986, Bednorz si Müller au descoperit supraconductivitate intr-un material
ceramic bazat pe Cu si La, cu o temperatura de tranzitie de Tc = 35 K. (pentru care au
primit Premiul Nobel pt fizica in 1987).
• In 1987, M.K. Wu a descoperit ca prin inlocuirea La cu Ytriu, adica obtinand
materialul cunoscut sub denumirea de YBCO – Ytriu-Bariu-Cupru-oxid , temperatura
critica a crescut pana la 92 K  pas important  se poate folosi racirea cu azot lichid,
care are Tc = 77 K  solutie comerciala accesibila – pret scazut
• In 1993, s-a descoperit un alt supraconductor de temperatura inalta cu Tc = 138 K
– un material ceramic ce contine, Taliu, Hg, Cu, Ba, Ca, O.
• In feb. 2008, Hideo Hosono de la Institutul de Tehnologie din Tokyo, a
descoperit un alt supraconductor pe baza de Fe din familia compusului - (LaO1-
 xFxFeAs), care devine supraconductor sub 43 K. Prin inlucuirea La cu alte elemente
rare precum Ce, Samarium, Neodynium, Praseodynium, temperatura creste la 52 K.
Supraconductori de tip I – prezinta o singura temperatura critica la care materialul
devine supraconductor; se manifesta efectul Meissner. Sunt de regula elemente
chimice pure, precum Al, Pb, Hg.

Supraconductori de tip II – prezinta o tranzitie graduala de la supraconductibilitate

la starea normala intr-un camp magnetic crescator. In general, acestia prezinta
supraconductibilitate la temperaturi si campuri magnetice mai mari decat
supraconductorii de tip I.
Sunt de regula aliaje sau ceramice (cum sunt cele descoperite in anul 2008 – oxizi
ceramici complecsi pe baza de cupru). Desi majoritatea elementelor chimice sunt
supraconductori de tip I, Niobiul, Vanadiul si Technetium sunt supraconductori de tip
II.
Alte ex.:
Nb – Ti, Nb – Sn, La1.85Ba0.15CuO4, YBCO (Ytriu – Bariu – Cupru – Oxid) –
primul supraconductor descoperit cu temperatura mai mare decat cea a azotului lichid,
Hg12Tl3Ba30Ca30Cu45O125 (supraconductorul cu temperatura cea mai ridicata
cunoscuta 139 K) – (Mercur – Thalium – Bariu – Calciu – Cupru - Oxid)
 2 - Materiale supraconductoare si tehnologia lor de obtinere

Aliajele si compusii pe baza de Nb

- trec in starea supraconductoare la temperaturi relativ ridicate.
- pot suporta campuri magnetice destul de puternice (~ 2 T) si se caracterizeaza printro
densitate de curent inalta (2-10 kA / mm2)
1. Aliajul Nb-46,5%gr.Ti
- Face parte din categoria celor mai raspandite materiale supraconductoare.
- Se caracterizeaza prin tehnologii de fabricare complexe.
- Compusii intermetalici, desi prezinta parametri critici mai ridicati, sunt foarte fragili,
fapt ce ingreuneaza prelucrarea acestora in cabluri lungi prin metodele traditionale
metalurgice.
- Pentru a obtine un cablu supraconductor, intr-o bara de cupru se practica o multitudine
de orificii in care se introduc miezuri foarte mici de Nb-Ti. Bara se lamineaza in sarma
subtire care este taiata in bucati scurte si din nou introduse in noi bare de cupru.
Repetand de mai multe ori aceasta operatie, se obtine un cablu cu un numar foarte mare
de intarsuri supraconductoare, cabluri din care se confectioneaza electromagnetii -
figura slide-ul urmator.
- Daca intr-un intars se distruge fenomenul de supraconductibilitate, conductibilitatea
electrica si termica mare a matricei de cupru ofera posibilitatea unei stabilizari termice
a supraconductorului intr-un regim subcritic.

Sectiune transversala a unui compozit

supraconductor cu 361 de intarsuri din Nb-Ti
intr-o matrice de cupru
2. Compusul supraconductor Nb3Sn
Utilizarea compusilor intermetalici fragili ingreuneaza simtitor fabricarea cablurilor.
Cabluri Nb3Sn  tehnica bronzului - bazata pe difuzia selectiva din faza solida:
Fibre subtiri de niobiu plastic sunt presate intr-o matrice din bronz cu 10 - 13% Sn.
Dupa multiple trefilari si presari, cu recoaceri intermediare si tratamente termice
ulterioare, are loc difuzia staniului in niobiu si formarea la suprafata acestuia a unei
pelicule subtiri de Nb3Sn.
Datorita unei solubilitati foarte scazute, cuprul practic nu difuzeaza in niobiu.
Sarmele obtinute prin aceasta tehnica sunt suficient de plastice, putand fi impletite in
cabluri, nedistrugandu-se peliculele de Nb3Sn.
Schema tehnicii bronzului de obtinere a cablurilor cu multiple intarsuri de Nb3Sn:
a) introducerea intarsului, trefilarea si recoacerea; b) tratamentul termic
3. Oxizi ceramici – supraconductori de temperatura inalta

• In 1986 - fizicienii elvetieni G. Bednortz si K. Muller au obtinut pentru prima

data probe din oxizi ceramici cu proprietati supraconductoare din sistemul La-Ba-
Cu-O, avand temperatura de trecere la supraconductibilitate de Tk = 35 K.
• Ulterior, in Japonia, Rusia si SUA, s-au obtinut ceramice supraconductoare cu
ytriu din sistemul Y-Ba-Cu-O (YBCO), avand o temperatura critica Tk ~ 90 K,
material care a oferit posibilitatea utilizarii azotului lichid ca agent de racire, cu mult
mai ieftin.

• Ceramica pe baza de oxid de cupru cu oxizi de strontiu, bismut si elemente

alcalino-pamantoase, cum ar fi de exemplu 2SrO.CaO.Bi2O3.2CuO, prezinta o
temperatura critica Tk si mai mare - pana la 100-115 K.
• La ora actuala, se cunosc deja o serie intreaga de materiale ceramice cu
temperaturi critice Tk = 250 K sau chiar egale cu temperatura camerei. Din pacate,
dintre acestea, numeroase materiale sunt instabile si prezinta fragilitate mecanica
ridicata.
Dinamica obtinerii de materiale supraconductoare:
A – materiale metalice;
B – materiale ceramice;
3 – Aplicatiile si perspectivele utilizarii materialelor supraconductoare

- Productia de magnetometre (SQUID)

 - Circuite digitale
- Electromagneti de inalta putere utilizati pentru trenurile maglev, imagistica
prin rezonanta magnetica - MRI (Magnetic Resonance Imaging), rezonanta
magnetica nucleara – NMR, magneti pentru acceleratori de particule
- Magneti de control pentru acceleratoare de particule si reactoare nucleare
(tokamak)
- Cabluri de putere
- Filtre de microunde si frecvente radio (in telefonia mobila)
- dispozitive electro-magnetice pentru industria militara de armament
- Productia de magnetometre (SQUID)

Magnetii supraconductori sunt cei mai puternici electro-magneti cunoscuti.

Sunt utilizati in MRI, NMR, acceleratoare de particule.
Pot fi utilizati pentru separarea magnetica a unor particule magnetice dintr-o masa de
particule non-magnetice (de ex. in industria pigmentilor).
Magnetometrul este un instrument ce poate masura rezistenta si/sau directia unui
camp magnetic din apropiere (Campul magnetic terestru poate varia in functie de
natura diferita a rocilor, sau in urma interactiunii dintre particulele incarcate de
energie solara si magnetosfera terestra).

Magnetometrul SQUID (superconducting quantum interference devices) masoara

campuri magnetice extrem de mici, cum sunt cele produse de creier
(magnetoencefalografie) sau de inima (magneto-cardiografie). Sunt dispozitive ce
necesita racire cu heliu sau azot lichid si protectie deosebita termo-mecanica si
magnetica.
- Circuite digitale
Descoperirea supraconductibilitatii a facut posibila dezvoltarea tehnologiei circuitelor digitale
RSFQ (Rapid Single Flux Quantum), care utilizeaza jonctiunile Josephson in locul
tranzistorilor. Recent, s-au facut pasi importanti in construirea de sisteme optice de computing,
capabile sa proceseze informatia digitala utilizand elemente optice nonlineare.

- Acceleratoare de particule
La CERN – Centrul European de
Cercetari Nucleare din Geneva, Elvetia:
LEP – Large Electron-Positron Collider
(209 GeV / particula);
utilizat intre anii 1989-2000
LHC – Large Hadron Collider
(574 TeV / particula); pus
in functiune in anul 2008
- Trenuri maglev (magnetic
levitation)
Exista 3 tipuri principale de
tehnologii maglev:
-Cu suspensie electro-
magnetica (EMS –
electromagnetic suspension) ce utilizeaza o forta magnetica de atractie a unui magnet
de sub sina de cale ferata pentru a ridica trenul. Astfel, trenul leviteaza deasupra caii
Tren maglev din Shanghai
- ferate, in public
In serviciul timp din
ce electromagnetii
1 ianuarie atasati trenului sunt orientati catre sina pe la partea
inferioara. Electromagnetii utilizeaza un feedback control pentru a mentine trenul la o
2004.
- distanta
La testareaconstanta
din 12 Noiembrie 2006,
fata de calea de rulare, de aprox. 15 mm. ( vezi fig. anterioara).
trenul maglev a atins recordul maxim
- cu
din suspensie
China de 501 km/h.electro-dinamica (EDS – electrodinamic suspension) utilizeaza o
forta de
- Recordul respingere
maxim dintre doua campuri magnetice pentru a impinge trenul deasupra
al unui tren
maglev este de 581 km/h, atins in
Japonia in 2003
 caii de rulare. In aceasta tehnologie, atat calea de rulare cat si trenul exercita un camp
magnetic, trenul levitand prin forta de respingere dintre cele doua campuri magnetice
induse. Tehnologia cu suspensie
- cu suspensie prin magneti permanenti stabilizati (SPM – stabilized permanent
electro-magnetica (EMS)
magnet suspension) care utilizeaza campuri opuse de magneti permanenti pentru a
obtine levitatia trenului.

Tehnologia cu suspensie electro-

dinamica (EDS)