1

PLUGUL PURTAT

1.Studiul soluţiilor similare

Plugurile sunt utilizate pentru efectuarea lucrarii de baza a solului - aratura, prin
care se realizeaza desprindere, maruntirea si rasturnarea unui strat de sol cu sectiune
determinata, creandu-se astfel conditii optime pentru cultura plantelor. In timp ce plugul este
tras prin sol creează șanțuri lungi de sol fertil numite brazde.
Aratura imbunateste structura solului, ajuta la patrunderea radacinilor plantelor in
profunzime, incorporeaza in sol ingrasaminte organice si resturile vegetale si permite
patrunderea apei in sol. Un câmp arat este de obicei lăsat să se usuce, iar apoi este grăpat
înainte de plantare.
Plugurile au fost initial tractate de oameni, insa procesul a devenit mult mai eficient
odata cu utilizarea animalelor, cum ar fi boi sau cai. Odata cu procesul industrializarii,
primele mijloace mecanice de tractare a plugului au fost propulsate de motoare cu aburi, dar
care au fost ulterior inlocuite de motoarele cu ardere interna.
Dintre lucrarile agricole mecanizate, aratura constituie principalul consumator de
energie, datorita consumului specific ridicat pe unitatea de suprafata cat si volumului mare
de lucrari efectuat, consumul de combustibil ajungand la 30-35% din totalul consumului
energetic.

Plug purtat reversibil cu 4 trupiţe

2
Plug purtat cu 5 trupiţe. A cincea brazda va fi acoperita de prima brazda la urmatoarea
trecere

Lucrarea cu plugul sau arătura este cea mai veche lucrare care s-a aplicat solului şi în
acelaşi timp cea mai importantă lucrare.
Plugurile intră în categoria maşinilor agricole de lucrat solul şi sunt destinate efectuării
arăturii, lucrare prin intermediul căreia se realizează desprinderea solului în brazde,
mărunţirea şi răsturnarea acestora pe o adâncime determinată din stratul arabil al solului,
creându-se condiţiile necesare pentru buna dezvoltare a plantelor.
Acestea mai sunt folosite şi pentru afânarea solului (unul din efectele cele mai importante
care se realizează prin arătură) şi încorporarea în sol a resturilor vegetale şi a
îngrăşămintelor organice sau chimice.
În proiectarea, construcţia şi exploatare plugului trebuie să se ţină seama de o serie de
cerinţe agrotehnice şi tehnologice şi anume:
• adâncimea şi lăţimea brazdelor tăiate de plug trebuie să fie constante pe tot parcursul
arăturii;
• brazdele tăiate trebuie mărunţite, afânate şi răsturnate; totodată, trebuie să realizeze
acoperirea cu sol a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor aflate pe suprafaţa câmpului. Nu
se admit bulgări mari pe suprafaţa solului arat, dar nici pulverizarea acestuia;
• fundul brazdei trebuie să fie orizontal şi neted, pentru a se evita oprirea apei în locurile
mai joase şi în gropile brazdei;
• peretele brazdei trebuie să fie drept, iar în şanţul brazdei nu se admit bulgări; în caz
contrar, nu se asigură o bună stabilitate în lucru a plugului;
• nu se admit greşuri.

3
 Plugurile se clasifică după urmoarele criterii:
• după destinaţie: pluguri cu destinaţie generală pentru cultura plantelor de câmp; pluguri
cu destinaţie specială (pentru vii, terenuri mlăştinoase, soluri cu pietre, terenuri în pante sau
pentru silvicultură); pluguri pentru altă destinaţie decât arătura (pentru deschis canale de
irigaţii, pentru defrişat, pentru scos puieţi, pentru drenaj etc.);
• după organele de lucru fundamentale: pluguri cu trupiţe cu cormane, pluguri cu trupiţe
cu discuri (folosite pe solurile acoperite cu cantităţi mari de materie organică) şi pluguri cu
organe de lucru rotative (folosite pentru viteze mărite de lucru). În ultimii ani au apărut o
serie de pluguri pentru afânarea profundă a solului, fără răsturnarea brazdei, echipate cu o
mare diversitate de organe de lucru;
• după modul în care se execută răsturnarea brazdei: pluguri care execută răsturnarea
brazdei într-o singură parte (partea dreaptă) şi pluguri care execută răsturnarea brazdei în
dreapta sau în stânga, concomitent sau succesiv;
• după adâncimea de lucru: pluguri pentru arături superficiale (lucrează la adâncimi de
15 - 20 cm; în general acestea sunt pluguri semipurtate cu un număr mare de trupiţe);
pluguri pentru arături normale (lucrează la adâncimi de 20 - 30 cm; în general acestea sunt
pluguri cu destinaţie generală sau pluguri destinate arăturilor pentru cultura plantelor de
câmp); pluguri pentru arături adânci (lucrează la adâncimi de 30 - 40 cm); pluguri pentru
arături foarte adânci sau de desfundat (lucrează la adâncimi de 40 - 80 cm);
• după sursa de energie folosită: pluguri cu tracţiune mecanică şi pluguri cu tracţiune
animală;
• după modul de cuplare a plugurilor în cadrul sistemului tehnic mobil tractor - plug
avem: pluguri tractate, pluguri purtate şi pluguri semipurtate.
Cele mai utilizate pluguri sunt cele de tip cu cormană. Acestea au înregistrat în ultimul
timp o evoluţie spectaculoasă. Cu toate că pe plan mondial lucrarea fundamentală a solului
a început să fie executată şi cu alte maşini, de concepţie cu totul diferită de aceea a
plugurilor cu cormane, totuşi acestea din urmă, continuă să deţină ponderea de bază în
executarea lucrării de arat. Mai mult decât atât, în conceperea construcţiei şi funcţionării
plugurilor moderne cu cormane, s-a investit mult efort intelectual şi s-au creat exemplare de
o creativitate nebănuită.
Cele mai noi construcţii de pluguri realizate de firme constructoare cu realizări
prestigioase în acest domeniu, atât pe plan European cât şi mondial, reprezintă chintesenţa
a tot ce a putut să creeze mai bun tehnica constructoare în domeniu.
Ele dispun de o capacitate de adaptare deosebită la noile tehnologii de lucrare a solului.
Soluţiile tehnice adoptate, sunt capabile să ofere un mare grad de adaptabilitate la
categoriile de sol, stare a terenului, grad de acoperire cu resturi vegetale, potenţialul bazei
energetice etc.
Plugurile cu cormane se clasifică în: pluguri cu cormane cilindrice (afânare accentuată a
solului şi o răsturnare mai puţin pronunţată - soluri uşoare); pluguri cu cormane culturale sau
universale (se folosesc cu rezultate satisfăcătoare pe toate tipurile de sol); pluguri cu
cormane semielicoidale (răsturnare bună a brazdei, mărunţire mai puţin satisfăcătoare);
pluguri cu cormane elicoidale (răsturnare aproape totală a solului, fără a-l mărunţi şi afâna -
soluri grele şi foarte grele, argiloase şi înţelenite); pluguri cu cormane lamelare (se folosesc
în special pe solurile tip “lăcovişte”); pluguri cu cormane “losange”; pluguri pivotante cu
cormane trapezoidale curbe.
La ora actuală, plugurile cu ponderea cea mai mare în Uniunea Europeană sunt cele
reversibile. Ridicarea, reversarea şi coborârea acestora se fac automat comandate prin
instalaţia hidraulică a tractorului, semiautomat secvenţial sau manual cu ajutorul unui
Joystick.

4
 Aducerea în noua poziţie de lucru a trupiţelor se realizează prin bascularea barei port-
trupiţe, când într-un sens cand în altul. Acestea au apărut pentru prima dată în S.U.A. La ora
actuală acest tip de plug se realizează şi în Europa (Germania, Slovacia).
Pe solurile grele şi foarte grele, cu umiditate ridicată, mlăştinoase, tip “lăcovişte”,
cormanele clasice nu execută o arătură de calitate. În scopul eliminării acestui neajuns, pe
plan mondial, s-a trecut la realizarea cormanelor lamelare (benzi, fâşii) care s-au dovedit că
lucrează foarte bine pe astfel de soluri. Ele lucrează şi la viteze mărite de lucru, de până la
11 km/h.
În decursul timpului, firmele constructoare de pluguri din lume au realizat noi variante de
cormane lamelare şi le-au perfecţionat pe cele existente astfel încât, în prezent există o
varietate de astfel de cormane care să lucreze în bune condiţii pe toate tipurile de sol. În fig.
2 se prezintă un plug reversibil cu cormane lamelare realizat de firma germană Lemken.
Reglajele care se efectuează la un plug sunt următoarele: reglarea adâncimii de lucru (de
la roata de copiere prin intermediul unui şurub sau mai nou a unui cilindru hidraulic acţionat
din cabina tractorului); reglarea lăţimii de lucru (prin intermediul unui tirant reglabil sau a unui
cilindru hidraulic simplu sau cu memorie); reglarea paralelismului cadrului cu suprafaţa
solului în plan transversal şi longitudinal; reglarea călcâiului plazului (acesta se reglează
pentru o mai buna stabilitate a plugului în plan vertical).
Plugurile realizate la ora actuală în lume au echipament electronic de comandă, care
efectuează atât comenzile necesare înainte de a intra în lucru şi în timpul lucrului cât şi
reglajele aferente acestora. Acest echipament se montează în cabina tractorului.
Deoarece în timpul lucrului pot apărea diferite obstacole (ex. pietre) care pot pune în
pericol integritatea trupiţelor plugului, constructorii din domeniu au trecut în timp la realizarea
plugurilor cu sisteme de siguranţă. Dintre acestea amintim: cu bolţ de forfecare, “non stop”
prevăzut cu arc lamelar, “non stop” cu cilindru hidraulic.

Tipuri de pluguri
În agricultura ţării noastre se folosesc tipurile de pluguri prezentate în tabel .

Plugul PP-2-30

Este desinat pentru executarea de arături de agregat cu tractoarele de 45 CP pe roţi

la adâncimi de 20-25 cm în limita posibilităţilor de tracţiune a acestor tractoare. Are o
construcţie similară cu celelalte pluguri purtate. Trupiţele sunt unificate cu cele de la plugul
PP-4-30. Se utilizează în legumicultură sau alte culturi.

5
Plugul PRS-2-35
Este un plug reversibil purtat destinat pentru executarea arăturilor pe terenuri în
pantă în agregat cu tractorul pe şenile SM-445. Plugul reversibil se caracterizează prin faptul
că are trupiţe duble , pentru răsturnarea brazdei pe dreapta şi respectiv pe stânga faţă de
sensul de avans.

2.Analiza procesului de lucru

Procesul tehnologic a funcţionării plugului:
în timpul deplasării agregatului pe câmp se efectuează următoarele operaţii:

6
 a) brăzdarul trupiţei taie stratul de sol dedesubt, parţial fîrâmiţindu-l şi îl împinge
la
cormană, cormană răstoarnă şi fărâmiţă stratul, plazul nu permite dislocarea plugului în părţi
.
b) strivind coasta brazdei, plazul iniţiază o reacţie care echilibrează presiunea
laterală a
stratului, provocată de asimetria plugului.
c) dirijarea plugului se efectuează de către tractorist din cabină, cu ajutorul
manivelelor
sistemului hidraulic a tractorului.
d) rotirea cadrului împrejurul axei de întoarcere se execută cu hidrocilindrul
sistemului
hidraulic a plugului şi distribuitorul hidraulic automat special, acest dispozitiv permite rotirea
cadrului dintr-o poziţie de lucru în alta (la 180o).
După întoarcerea plugului pârghia sistemului hidraulic se întoarce în poziţia iniţială.
La virarea cadrului plugului are loc rotirea automată a roţii de sprijin.

Plugul, cuplat la tractor, se pune pe un teren plat astfel incat trupiţele să se sprijine în sol
cu vârfurile brăzdarelor şi talpa plazului.
Modificând lungimea tirantului central al dispozitivului de cuplare al tractorului şi a tirantilor
laterali, se regleaza poziţia cadrului în aşa fel incat acesta să fie paralel cu terenul.
Înainte de începerea lucrului trebuie reglată adâncimea de lucru a plugului şi lăţimea de
lucru normală.
Adâncimea de lucru se stabileşte cu ajutorul mecanismului de reglarea a roţii de sprijin şi
reglarea sistemului de cuplare a tractorului.
În procesul de lucru cu plugul tractat cu trei trupiţe, roţile din dreapta a tractorului merg pe
brazdă, iar cele din stânga pe câmp, adică mai sus decât cele din dreapta cu distanţa egală
celei a adâncimii de lucru.
Pentru stabilirea adâncimii de lucru necesare a plugului, înainte de ieşirea în câmp se
procedează în modul următor:
- pe un teren drept se pune o bară de lemn, grosimea căreia este egală cu adâncimea
de lucru, şi atent se urcă cu roţile din stânga a tractorului pe această barăşi se
poziţionează plugul astfel incat trupiţele să atingă suprafaţa terenului.
- in această poziţie oblică a tractorului plugul se reglează în suprafaţă planăşi
orizontală.
- acţionând cu şuruburile tirantilor laterali si centrali ai tractorului, se stabileşte poziţia
orizontală a cadrului plugului atât transversal cât şi longitudinal.
- ulterior se verifică poziţia axei dispozitivului de cuplare a plugului faţă de axa
longitudinală a tractorului;
- cu roata de sprijin se stabileste adâncimea de lucru, egală cu aproximativ 2/3 a
adâncimii necesare

Trebuie avut în vedere că stabilirea definitivă a adâncimii şi lăţimii de lucru se efectuează

în timpul aratului primelor brazde.
La prima trecere a plugului tirantul drept al dispozitivului de prindere al tractorului se
scurtează în aşa fel incat trupiţa din faţă să are la jumătate din adâncimea stabilită.
În timpul executarii primelor brazde se urmareste ca trupiţa din urmă să are la adâncimea
stabilită de roata de sprijin, iar ce din faţă – puţin mai mică.
Partea dreaptă a cadrului trebuie să fie mai sus decât cea din stânga.

7
 La a doua trecere a plugului înclinarea transversală a cadrului se elimină prin modificarea
lungimii tirantului drept.
În procesul de lucru adâncimea se reglează cu ajutorul roţii de sprijin.
După executarea a 2-3 brazde se stabileste cu ajutorul roţii de sprijin adâncimea de lucru
necesarăşi cu şurubul de blocare fixaţi roata pe suport.
Mecanismele plugului şi dispozitivul de cuplare a tractorului rămân în poziţia reglată
pentru toată perioada de lucru pe sectorul arat.
În brazdă plugul trebuie să meargă stabil, fără înclinări laterale (cadrul trebuie să fie
paralel cu suprafaţa solului), lăţimea de lucru – normală, toate trupiţele – să patrunda la
adâncime egală, arătura – fără gresuri, iar ramasitele vegetale sa fie complet acoperite.
Dacă trupiţa din faţă ară la o adâncime mai mică decât cea din urmă se scurtează
lungimea tirantului central.
Înclinarea transversală se elimină prin modificarea lungimii tirantului din dreapta.
Plugul este destinat pentru executarea arăturii. Arătura constă în tăierea şi deplasarea
laterala a brazdei concomitent cu răsturnarea şi mărunţirea acesteia. Arătura se execută la
diferite adâncimi în funcţie de felul solului şi cultura respectivă putând fi :
-superficială, la adâncimi de 15-19cm
-normală la adâncimi de 20-25 cm
-adâncă la 26-30 cm
-foarte adâncă la 31-40 cm
-arătură de desfundat la 50-80 cm.

În anumite condiţii arătura se poate executa în două straturi din care stratul de la
suprafaţă cu rasturnarea brazdei şi stratul inferior prin afânare fără răsturnarea brazdei (de
exemplu pe soluri cu stratul fertil cu o adâncime mica, de numai 18-25 cm.) Principalele
cerinţe agrotehnice pentru o arătură de calitate sunt :
- să se execute cât mai curând după recoltare
- să se respecte adâncimea prescrisă ; adâncimea medie a arăturii poate diferi
de adâncimea pescrisă cu cel mult + sau – 1 cm ;
- adâncimea arături să fie cât mai uniformă, pe întreaga parcelă ;
- brazdele să fie încheiate uniform fără a ieşi în evidenţă îmbinarea între
brezdele de la trecerile alăturate ale plugului ;
- miriştea să fie cât mai bine îngropată
- solul arat să fie cât mai bine mărunţit
- coamele şi şanţurile dintre postate să fie cât mai mici
- să nu rămână greşuri , capetele parcelei să fie compet arate
pe terenurile în pantă arătura trebuie să se execute pe direcţia curbelor de nivel

Plugul este format din organe active şi organe ajutătoare. Organele active au o acţiune
directă asupra solului pe care îl prelucrează, iar organele ajutătoare servesc pentru
susţinerea deplasarea şi reglarea organelor active.

8
 Cadrul plugului (fig.1) este sudat şi este compus din: bara de sprijin 1, teava 2 şi 3 şi
braţele de fixare a dispozitivului de cuplare 4 şi 5.
Cadrul este destinat pentru fixarea pe el a organelor de lucru şi dispozitivului de cuplare .

10 1

8
11

4 2
12
9

5
3 6

9
 Fig. 1 Cadru asamblat
1 – bara de sprijin ; 2, 3 – ţeavă; 4, 5 – braţele de fixare a dispozitivului de
cuplare;
6, 7 – diagonala dispozitivului de cuplare, 8 – tracţiunea de sus a
dispozitivului de cuplare, 9 – axa; 10 –braţul grapei; 11 – placa
braţului; 12 – curăţitor

Trupiţa (fig.2) constă din suportul (piciorul) 1, pe care sunt fixate cu şuruburi barsa 2,
cormana 3, brăzdarul 4 şi plazul 5.Pe cormana este fixata cormana suplimentara 6. Trupiţa
prelucrează o fâşie de sol numită brazdă fig 3. caracterizată printr-o anume lăţime b şi
adâncime a. Fundul brazdei este tăiat de brăzdar iar peretele lateral al brazdei de comană.
În timpul înaintări trupiţei brazda este ridicată de pe brăzdar pe cormană, unde este
deplastă lateral, mărunţită şi răsturnată. În procesul de lucru al trupiţei cormana ajută la
mărunţirea şi îngroparea resturilor vegetale la adâncimi mai mari de lucru iar prelungitorul la
aripa cornanei contribuie la o mai bună răsturnare a brazdei.

3 1

5
6

Cormana suplimentara 6 (fig. 2) este destinata pentru aruncarea stratului superior de

pământ răsturnat de trupiţă la fundul brazdei şi încorporarea în sol a rămăşiţelor vegetale.
Brăzdarul trupiţei reprezintă principala piesă de uzură a plugului de care depinde în mare
măsură capacitatea de pătrundere a plugului în sol şi stabilitatea sa în lucru. Brăzdarul are o
formă trapezoidală fig 4 putând fi de tip trapezoidală simplu 1- pentru soluri uşoare cu vârf
daltă 2 sau daltă cu pinten lateral 3- pentru soluri mijlocii-grele, sau cu vârf daltă reglabilă 4-
pentru soluri cu incluziuni pietroase. Vârful proeminent al brăzdarului ajută la pătrunderea
trupiţei în sol. Brăzdarul se uzează repede şi trebuie ascuţit deseori. Grosimea brăzdarului
pe muchia tăietoare este de 0,5- 1 mm .
Pentru mărirea rezistenţei la uzură brăzdarul se confecţionează dintr-un oţel special şi se
tratează termic prin călire şi revenire. În ultimul timp se folosesc brăzdare pe spatele cărora
se depune prin sudură un strat din material dur cu grosimea de 1,5- 1,7 mm, pe o lăţime de
20-30 mm de la tăiş. Aceste brăzdare se auto ascut în timpul lucrului prin uzura mai rapidă
a stratului mai puţin dur de pe suprafaţa activă astfel încât muchia tăietoare este dată de
statul inferior cu duritate mai mare.
Plazul are formă dreptunghiulară şi serveşte pentru echilibrarea trupiţei, respectiv a
plugului orizontal şi vertical, sprijinindu-se pe peretele şi fundul brazdei. Călcâiul plazului
reprezintă o piesă de uzură care se reglează în plan vertical. Călcâiul se montează de
obicei la ultima trupiţă a plugului, pe un plaz mai lung decât la trupiţele anterioare.

10
 Condiţii de montare a trupiţei
Suprafaţa brăzdarului şi cormanei trebuie să se îmbine la acelaşi nivel sau cel mult
brăzdarul să fie cu max 1 mm mai sus faţă de cormană. Conturul anterior al cormanei, in
dreptul peretelui brazdei trebuie fi în continuare conturului anterior al brăzdarului sau să fie
retras faţă de brăzdar cu max 3 mm. În cazul plugurilor care au brazdă cu daltă reglabilă
lama brăzdarului trebuie să se îmbine cu data şi să nu existe spaţiu între lama de brăzdat şi
dalta reglabilă. Capetele şuruburilor trebuie să fie la nivelul suprafeţei active sau cel mult cu
1 mm înăuntru. Capătul posterior al şuruburilor şi piuliţelor de la brăzdar trebuie să nu
atingă fundul brazdei. Ne respectarea regulilor de montare a trupiţei duce la arderea solului
pe organele active, la creşterea rezistenţi la tracţiune şi înfundări.

Antetrupiţa şi scormonitorul
Sunt organe active destinate pentru îmbunătăţirea calitativă a arăturii în anumite condiţii
de sol. Antetrupiţa asigură o îngropare superioară a miriştei şi îngrăşămintelor împrăştiate la
suprafaţa solului şi mărunţirea mai bună a solului. În acest scop , antetrupiţa reprezintă o
trupiţă de dimensiuni mai mici care se montează in faţa trupiţei şi prelucrează o brazdă cu
lăţimea şi adâncimea egală cu aproximativ 1/3-2/3 din lăţimea şi adâncimea de lucru a
trupiţei.

Roata de spijin (fig. 3) serveşte pentru susţinerea plugului în timpul funcţionării, copierea
reliefului, stabilirea şi reglarea adâncimii aratului.
Roata de sprijin constă din obadă cu disc 1, butuc asamblat 2, dispozitivul de reglare a
adâncimii de lucru 3. Dispozitivul de reglare a adâncimii de lucru constă din următoarele
părţi componente: suportul (piciorul) asamblat cu curăţitor, suportul cu şurub de blocare şi
şurubul de reglare a adâncimii de lucru.
Cuţitul circular (fig.4) serveşte pentru tăierea stratului de pământ şi formarea unei brazde
drepte care înlesneşte dirijarea agregatului. Cuţitul este montat din: suportul 1, braţul 2,
corp rulment 3, discul 4, lacăt 5.
Cuţitul se roteşte pe doi rulmenţi cu role .

7
3
4
1
3

2 Fig. 4 Cutit circular

Fig. 3 Roata de sprijin asamblata

1 – roata ; 2 – butuc asamblat;

11
 1 – suport ; 2, – braţ ; 3 – corp lagăr; 4 – cuţit circular ; 5 – lacăt,
6 – braţul de fixare ; 7 – scoaba de fixare
3 – Dispozitiv de reglare a adâncimii de lucru

3.Reglaje, intretinere, exploatare

Pregătirea plugului se efectuează pe un platou şi constă din verificarea totalităţii,
corectitudinii asamblării şi întreţinerea tehnică.
Verificaţi totalitatea subansablurilor şi pieselor şi strângeţi toate îmbinările filetate.
La plugul asamblat corect brăzdarele trapezoidale trebuie să se atingă de suprafaţa
terenului cu toată lungimea, iar cele în formă de daltă numai cu vârfurile, şi anume vârfurile
din dreapta trebuie să fie ridicate de asupra terenului cu 10 mm. Lamele brăzdarelor la toate
trupiţele trebuie să fie paralele, iar vârfurile brăzdarelor şi colţurile din dreapta – situate pe
linii drepte paralele.
În condiţii de câmp verificarea se efectuează cu ajutorul unei sfori; se admite devierea
vârfurilor brăzdarelor şi colţurilor lor drepte de la sfoară nu mai mare de ±5 mm.
Muchiile brăzdarelor şi cormanelor trebuie să se afle într-un plan vertical şi să proemine
faţă de suprafaţa sabotului cu 14-18 mm. Devierea punctului de sus a muchiei cormanei de
la planul vertical se admite numai înspre suprafaţa solului arat şi nu mai mult de 10 mm.Nu
se admite devierea suprafeţelor de câmp a cormanelor înspre suprafaţa solului nearat.
Suprafeţele cormanelor trebuie să fie paralele între ele.
Suprafaţa plazului, adică suprafaţă dinspre câmpul nearat şi vârful brăzdarului trapezoidal
trebuie să se afle într-un plan paralel cu suprafaţa sabotului, abaterea capătului din spate a
plazului se admite numai înspre brazdă şi nu trebuie să depăşească 5 mm.
La brăzdarele în formă de daltă vârful trebuie fie poziţionat cu 10 mm mai jos de talpa
brăzdarului şi capătul din spate a plazului, vârful brăzdarului trebuie să proemine înspre
câmp cu 5 mm.
Gresaţi rulmenţii roţilor şi suprafeţelorde contact, care nu au gresoare, bolţurile
dispozitivului de cuplare, şurubul şi braţul roţii.

5.4.1Stabiliţi ecartamentul necesar roţile din faţă şi cele din spate ale tractorului.De
lăţimea ecartamentului tractorului depinde calitatea arăturii.
Lăţimea ecartamentului tractorului Sкtrebuie să fie egală :
Sк = bк (n+1) + с
undе: Sк– lăţimea ecartamentului tractorului; bк – lăţimea de lucru a trupiţei
plugului; n – numărul de
trupiţe с – lăţimea şinelor
tractorului

12
 Cuplarea plugului la tractor

Ridicaţi plugul până când organele de lucru se vor amplasa deasupra solului şi întorcând
suporturile trupiţelor stabiliţi lăţimea de lucru necesară (în prealabil slăbind şurubul 1 şi
mutând şurubul 2 în alt orificiu se pot primi patru lăţimi de lucru diferite a trupiţelor.

Reglarea lăţimii de lucru a trupiţei

Orificiu Lăţimea de lucru , cm.

В1 28
В2 32
В3 36
В4 40

Poziţia corectă a plugului faţă de teren este expusă în figurile urmatoare

a)- corect b) - incorect

Poziţia cadrului plugului în plan orizontal.

а) - corect b) - incorect
Dispoziţia cadrului plugului în plan vertical.

13
 Reglarea definitivă a plugului la adâncimea de lucru necesară se face în timpul executării
primelor brazde în câmp.

INSTRUCŢIUNI DE PĂSTRARE
În timpul întreruperilor în lucru plugul este pus la păstrare:
- intre schimburi (intrerupere de pana la 10 zile)
- de scurta durata (de la 10 zile pana la 2 luni)
- indelungata (peste 2 luni)
Înainte de stocare pentru păstrare îndelungată plugul trebuie supus unui control tehnic cu
aplicarea mijloacelor de diagnostică necesare şi aprecierea resurselor remanente a părţilor
componente. Plugul se păstrează sub acoperiş.
Se permite păstrarea plugului pe platforme deschise special amenajate şi cu efectuarea
obligatorie a lucrărilor de conservare, ermetizare şi demontarea părţilor componente care
necesită depozitare specială.
Se permite păstrarea plugului între schimburi pe platforme deschise şi nemijlocit la
locurile de efectuare a lucrărilor, fără demontarea părţilor componente.
Pentru păstrare îndelungată plugul trebuie stocat pe o platformă deschisă la o distanţă
între ele nu mai mică de 0,7 m care ar permite examinarea în scopuri profilactice.
Distanţa între rânduri trebuie să asigure accesul liber, examinarea şi scoaterea plugului de
la păstrare (nu mai mică de 6m).
Plugul se pune la păstrare între schimburi şi de scurtă durată imediat după terminarea
lucrului iar la păstrare îndelungată - nu mai târziu de 10 zile de la momentul finisării
lucrărilor.

Întreţinerea tehnică a plugului se efectuează:

- în perioada de exploatare;
- la pregătirea pentru păstrare;
- în timpul păstrării;
- la scoaterea de la păstrare şi pregătirea pentru exploatare.
Nu se admite păstrarea plugului şi părţilor lui componente în încăperi prăfuite, umede sau
cu emanări de gaze sau aburi .
După vânturi, ploi puternice, întroieniri efectuaţi controlul şi înlăturaţi abaterile
depistate.

Conţinutul lucrărilor şi Cerinţe tehnice Aparatele, sculele,

metodologia de efectuare a lor dispozitivele, materialelor
pentru efectuarea lucrărilor
1. Întreţinerea tehnică la pregătirea pentrupăstrare
1.1. Între schimburi
1.1.1 Curăţirea: plugul trebuie Curăţitorul, cârpe, agregat Menţiun
Curăţirea plugului de praf, să fie uscat şi pentru pregătire agregat pentru i
noroi, ulei şi altele, spălarea şi curat întreţinerea tehnică
uscarea lui
1.1.2 Transportarea la locul – –

14
păstrării
1.2.De scurtă durată
1.2.1 Curăţirea plugului de praf, Plugul trebuie Curăţitorul din complectul
noroi, ulei şi alte impurităţi, să fie curat şi accesoriilor, cârpe, agregat
spălarea şi uscarea lui uscat pentru pregătire agregat pentru
întreţinerea tehnică
1.2.2 Transportarea la locul – –
păstrării
1.2.3 Conservarea suprafeţelor Materialul Lubrifiant GOST 19537-83 şi
metalice nevopsite, suprafeţelor conservator se GOST
filetate şi suprafeţele de frecare aplică pe 7751-85,Solidol GOST 1033-
suprafeţe curate, 79,GOST 4366-76, agregat
degresate şi pentru întreţinerea tehnică
uscate
1.2.4. Instalarea plugului pe plugul trebuie –
suporturi fixat pe suporturi
1.3. De lungă durată
1.3.1 Curăţirea: Plugul trebuie Curăţitorul din completul
Curăţirea plugului de praf, să accesoriilor, cârpe, agregat
noroi, ulei şi alte impurităţi, fie uscat şi curat pentru pregătire, agregat pentru
spălarea şi uscarea lui întreţinerea tehnică
1.3.2 Transportarea la locul – –
păstrării
1.3.3 Demontarea părţile
componente a sistemului hidraulic
(în cazul păstrării pe platforme
deschise sau sub acoperiş)
1.3.4 Restabilirea stratului de Vopsirea se va Email АС-82 GOST 19024-79,
vopsea face cu vopsea de PF-
a suprafeţelor deteriorate ale aceiaşi culoare cu 188 GOST 24784-81,
părţilor componente şi pieselor cea a plugului ЭТ-199 ТУ6-10-1440-79,
agregat
pentru întreţinerea tehnică
1.2.5 Conservarea suprafeţelor Materialul Lubrifiant GOST 19537-83 şi
metalice nevopsite, suprafeţelor conservator se GOST
filetate şi suprafeţele de frecare a aplică pe 7751-85
ieselor suprafeţe curate, Solidol GOST 1033-79, GOST
degresate şi 4366-76,
uscate agregat pentru întreţinerea
tehnică
1.3.6 Instalarea plugului şi Suporturile Dispozitiv pentru instalare
părţilor componente pe suporturi: trebuie maşinilor pe suporturi
să asigure o
poziţie stabilă a
plugului şi părţilor
lui componente.
2. Întreţinerea tehnică în timpul păstrării
2.1 Verificarea corectitudinii plugul şi părţile
instalării pe suporturi: lui componente
trebuie să fie fixate

15
 2.2. Verificarea totalităţii Păstrarea
plugului şi a părţilor lui trebuie să asigure
componente depozitate totalitatea şi
integritatea
2.2 Controlul stării straturilor plugul trebuie să
anticorosive fie protejat de
coroziuni
3. Întreţinerea tehnică la scoaterea de la păstrare
3.1 Coborârea plugului de pe Dispozitiv pentru instalare
suporturi: maşinilor pe suporturi

3.2 Îndepărtarea lubrifiantului Lubrifiantul

protector de pe îmbinările filetate, protector trebuie
suprafeţele de lucru cu ajutorul înlăturat complet.
cârpelor înmuiate în ulei de
maşină.
3.3.Montaţi pe plug părţile
demontate

4.Elemente de calcul,parametrii
energetici
Funcţiunea principală a trupiţelor plugului cu cormană este aceia de a tăia o brazdă
de pământ, de a o mărunţi, apoi să o deplaseze lateral si să o răstoarne astfel încât să
acopere resturile vegetale (eventual îngrăşămintele organice şi chimice împrăştiate)
Secţiunea brazdei este dreptunghiulară, ab, în care a este adâncimea de lucru iar b este
lăţimea de lucru a trupiţei, fig. 3.24.
Regulile agrotehnice impun anumite cerinţe calitative pentru lucrările de arat:
-brazdele să fie răsturnate, rezemându-se reciproc, cu respectarea aceleiaşi
adâncimi si lăţimi de lucru, în vederea mobilizării uniforme a întregului orizont arabil;
-brazdele să fie dispuse alăturat, evitându-se formarea golurilor;
-suprafaţa arăturii să fie cât mai plană;
-brazdele să fie dispuse în linie dreaptă, iar in cazul arăturilor pe pante să fie
orientate in lungul curbelor de nivel;
-suprafaţa fundului brazdei să fie cât mai plană (adâncime de lucru uniformă);
-peretele brazdei să fie drept şi rigola ultimei brazde să nu fie astupată de pământ (o
rigolă astupată cu bulgări influenţează negativ asupra uniformităţii adâncimii de lucru.
Aprecierea calităţii arăturii se face prin determinarea unor indici calitativi de lucru,
conform literaturii de specialitate [Toma Dragoş, Sin Gheorghe, 1987], indicii calitativi de
lucru pentru lucrarea de arat sunt:
Adâncimea medie a arăturii, am, se determină cu formula:
n
∑ ai
am = i=1 (cm)
n ( 3.1)
în care :

16
am, reprezintă valorile adâncimilor de lucru măsurate cu brazdometrul;
n, numărul măsurătorilor efectuate, cel putin 20 măsurători pe distanta de 100 m, parcursă
de agregatul corect reglat şi la viteza de lucru stabilită ca viteză maximă.
Abaterea standard faţă de adâncimea medie a arăturii, S a, se determină cu
relatia:
n

Sa = √ ∑ ( ai −am )2
i =1

n−1
( cm)
in care,ai , am ,n, au semnificatia dată anterior.
(3.2)

Abaterea accidentală maximă faţă de adâncimea medie a arăturii, a, se determină

cu relatia:
a =amax/min-am (cm) (3.3)
în care:
amax/min ,reprezintă valoarea masurată maximă sau minimă , a adâncimii;
Coeficientul de variaţie al adâncimii arăturii, Ca , se determină cu relaţia:
Sa

Ca =  am , (3.4)
Lăţimea medie a arăturii, Bm, se determină cu relaţia:
n
∑ Bi
i=1
(cm)
Bm = n , (3.5)
în care:
-Bi, sunt valorile lăţimilor de lucru măsurate cu precizia de 1 cm; lăţimea de lucru măsurată
se determină prin diferenţa care există faţă de o linie de reper plasată la distanţa de cel
putin 3m , la plugurile cu lăţimea de lucru de până la 1,35 m şi de 6 m, la plugurile cu lăţimea
de lucru mai mare, faţă de peretele vertical al ultimei trupiţe a plugului, de la o trecere a
agregatului si peretele vertical al ultimei trupiţe a plugului, de la trecerea următoare, in
dreptul locului unde s-a măsurat adâncimea de lucru;
-n, este numărul măsurătorilor efectuate, cel puţin 10 măsurători pe distanţa de 100 m
parcursă de agregatul de arat, corect reglat si la viteza de lucru stabilită ca viteză maximă.
Abaterea standard faţă de lăţimea medie de lucru, SB , se determină cu relaţia:
i =n

SB √ ∑ ( B i− Bm )2
i =1

n
( cm )
(3.6 )
Abaterea accidentală maximă faţă de lăţimea medie a arăturii, B , se determină
cu relaţia:
B Bmax/min -Bm  (cm) (3.7)
în care: Bmax/min , reprezintă valoarea măsurată, maximă sau minimă a lătimii arăţurii, (cm).
Coeficientul de variaţie a lăţimii arăturii, C B ,se determină cu relaţia: C B 
SB

Bm (3.8)
Gradul de măruntire al solului, Gms , se determină cu formula:
n
M sci
∑M sti
i=1

Gms  n . 100(%) (3.9)

17
în care:
-Msci , este masa măsurată a solului care are dimensiunea bulgărilor de pământ mai
mică decât dimensiunea convenţională luată, de 5 cm, in cazul arăturii;
-Msti , este masa totală măsurată a solului; probele de sol se cântăresc cu precizia de
10 g; probele de sol se iau folosind rama care are suprafaţa de 1m 2 , pe adâncimea arăturii,
în cel putin trei puncte luate pe diagonala parcelei arate;
-n, numărul măsurătoril efectuate ( cel putin trei).
Gradul de acoperire cu sol a masei vegetale, Gav , se determină cu relatia:
n
M vai
∑ M vti
i =1
.( 100 % )
Gav n (3.10)
în care: -Mvai , este masa vegetală acoperită de sol;
-Mvti , este masa vegetală totală; probele cu masele vegetale se cântăresc cu
precizia de 1 g; probele se iau de pe o suprafaţă de
1 m2 , folosind rama metrică, în cel puţin trei poziţii, aşezate pe diagonala parcelei, înainte
de arat şi după arat;
-n, este numarul probelor efectuate (minimum trei).
Masa vegetală acoperită de sol , Mvai , rezultă ca diferenţă intre masa vegetală
totală măsurată înainte de arat si masa vegetală măsurată in acelasi loc, după arat.
Gradul de afânare al solului, Gas , se determină cu relaţia:
n
hi
∑a i
i=1
. 100(%)
Gas n (3.11)
în care:
-hi , este înălţimea măsurată, la care se ridică nivelul solului arat faţă de nivelul
solului nearat, (cm);
-ai , adâncimea măsurată a arăturii, (cm);
-n , numărul măsurătorilor efectuate, cel puţin 10, dispuse pe 100 m lungime.
In tabelul 3.1. sunt date valorile admisibile ale indicilor calitativi de lucru la lucrarea
de arat, pentru o umiditate optimă a solului (1822%), conform (Toma Dragos, Gh. Sin,
1987).
Dacă indicii calitativi de lucru se incadrează in limitele indicate in tabel, arătura
efectuată va asigura dezvoltarea proceselor biologice din sol, procese de care depinde
fertilitatea solului .
In cazul in care indicii calitativi de lucru, legaţi de adâncimea de lucru, respectiv Sa,
a, Ca , depăşesc valorile admisibile, este necesar să se verifice reglajul plugului in plan
vertical, mărindu-se tendinţa de pătrundere in sol a trupiţelor. Se va verifica unghiul de
pătrundere în sol a brăzdarului, mărindu-se valoarea acestuia şi forma vârfului brăzdarului
precum şi gradul de uzură al acestuia; ascuţirea tăişului muchiei tăietoare trebuie să fie de
0,3-0,5 mm.
In cazul în care indicii calitativi de lucru, legaţi de lăţimea de lucru, respectiv SB, B ,
CB, depăşesc valorile admisibile, estenecesar să se verifice reglajul plugului in plan
orizontal; poziţia plugului faţă de tractor si ecartamentul tractorului. Se verifică de asemeni,
poziţia corectă a plazurilor si a călcâiului de la ultimul plaz si poziţia roţii de copiere a
plugului.
In cazul în care gradul de mărunţire a solului Gms are valori sub limita admisibilă, se
măreşte viteza de lucru până la limita maximă posibilă iar dacă gradul de afânare a solului
Gas este prea redus, se reduce viteza tractorului până la limita minimă posibilă.
In cazul în care gradul de acoperire cu sol a resturilor vegetale Gav este sub limita
admisibilă, se măreşte adâncimea de lucru a plugului si se verifică antetrupiţele, (se

18
montează dacă este cazul) şi cormanele suplimentare. Dacă masa vegetală este foarte
bogată, este necesară tocarea acesteia înainte de efectuarea arăturii.
Tocarea este realizată fie cu maşina de tocat resturi vegetale, fie cu o grapă cu
discuri echipată cu discuri crestate , pentru a fi mai agresive.
Pe aceiaşi parcelă se recomandă să se controleze calitatea arăturilor de 2, 3 ori pe
zi, corespunzător cu exigeneţele impuse la recepţia de calitate a arăturii, insistându-se
asupra măsurătorilor adâncimii de lucru a plugului si asupra aspectului general al arăturii.

Procesul de răsturnare al brazdei; relatiile dintre

dimensiunile acesteia.
Stabilirea cinematicii răsturnării brazdei este foarte utilă pentru că scoate in evidenţă
o serie de parametri de care se ţine cont la proiectarea suprafeţei de lucru a corpurilor de
plug, indiferent de metoda folosită (grafică, grafo- analitică sau analitică).

Fig.3.23. Profilul real

al arăturii şi
deplasarea
particulelor de sol
dintr-o secţiune a
brazdei în timpul
procesului de lucru;
viteză normală;
dimensiunile brazdei:
a=18 cm, b=45 cm
[R.Kepner, 1972]

Aceste relaţii permit construirea profilului transversal al arăturii, considerând brazda

nedeformată. În realitate, conturul brazdei răsturnate se modifică faţă de secţiunea iniţială a
acesteia, datorită faptului că solul este friabil cât şi acţiunii trupiţei (brăzdarului si cormanei).
In fig.3.23. [Bernacki ,1972] este prezentat aspectul profilului transversal al arăturii şi poziţia
punctelor de pe o brazdă, înainte şi după arat [Kepner, R.et al 1972].
Considerăm secţiunea transversală a unei brazde ABCD si notăm cu a-adâncimea
de lucru si b-lătimea de lucru a corpului de plug, fig.3.24. Latura AB a brazdei este tăiată de
tăişul brazdarului iar latura CD este t[iată de cuţitul lung sau de cuţitul disc). Sub acţiunea
suprafeţei de lucru a trupiţei (brăzdar +cormană), se observă că se produce o rotire a
acesteia, iniţial in jurul muchiei A, apoi in jurul muchiei D, in aşa fel, incât in poziţia finală

19
brazda se va rezema pe precedenta, inclinată faţă de fundul brazdei cu unghiul de asezare
.
Dacă ţinem cont de dimensiunile brazdei, a x b si notăm
cu k raportul dintre b si a, k =b/a, din figură se poate determina o
relaţie intre aceşti parametri. Din triunghiul A” D’D” rezultă,
D" A"
' "
 a
b
sin D D (3.12)
sau, a = bsin, prin urmare, k=b/a = b/b.sin = 1/sn,
sau, sin = 1/k, deci,  = arcsin 1/k (3.13)

Fig.3.24. Procesul teoretic de răsturnare a brazdei

(considerând brazda nedeformabilă), î n-cazul limită, de
echlibru instabil al brazdei.
Relaţia (3.13 ) ne arată că unghiul  va creşte odată cu creşterea adâncimii de
lucru si se va micşora adată cu creşterea lăţimii de lucru, deci stabilitatea brazdei răsturnate
va fi cu atăt mai bună cu cât adâncimea de lucru va mai mică si lăţimea mai mare.
Valoarea raportului k, defineste capacitatea de răsturnare a corpului de plug. Aşa
cum am amintit la indicii calitativi de lucru, este indicat să avem o răsturnare completă a
brazdei, in vederea asigurării ingropării cât mai complete a resturilor vegetale.
Luăm in considerare un caz limită si anume , situaţia in care centrul de greutate al
brazdei răsturnate se găseste pe verticală, deci intr-un echilibru instabil. Deoarece am
considerat brazda răsturnată ca fiind nedeformată si având secţiunea dreptunghiulară,
centrul de greutate se găseşte la intersecţia diagonalelor, fig.3.24. Este evident faptul că
această poziţie, depinde de a şi b, respectiv de raportul , k =b/a.
Considerând triunghiurile asemenea B’C’D’ şi D’A”D”, scriem relaţiile de asemănare
si deducem:
b a
D©D} over {size8{BlSup{size6{©} D lSup{size6{©} } }={ AD} over {D©C©} }{¿ ¿
,sau, √ a +b (3.14)
2 2
= 2 2 2
√
b  b =a a +b
de unde prin inlocuirea lui b cu valoarea sa b= kx a se obţine
2 2 2 2 4 4 2
√
a2k2 = a a (1+k )⇒k = 1+k ⇒k =1+k ⇒k −k −1=0 (3.15) √
20
prin rezolvarea acestei ecuaţii bipătrate se obţine o soluţie reală,
k =1,27. Ştiind că sin = 1/k rezultă valoarea limită a unghiului de asezare a brazdei,  ; 
= arcsin 1/k = arcsin 1/1,27  52
Rezultă că pentru a se asigura stabilitatea brazdei in poziţie răsturnată este necesară
indeplinirea condiţiei, k > 1,27. In general , 2> k>1,27. Valorile mai des utilizate sunt k=
1,51,75, pentru plugurile destinate arăturilor normale. Astfel, pentru cormanele cilindrice se
recomandă k=1,31,5, pentru cormanele universale se recomandă k = 1,51,6 iar pentru
cormanele semielicoidale si elicoidale, k= 1,62 [ St.Căproiu, 1982]. Aceste valori sunt valori
indicate pentru proiectarea cormanelor. In lucru , valoarea raportului k se schimbă in funcţie
de reglajele făcute plugului. In tabelul 2 sunt prezentate valorile recomandate pentru raportul
k, în funcţie de tipul arăturii, valori recomandate pentru proiectarea cormanelor cât si pentru
exploatarea plugurilor, [Bernacki, 1972, pag.130].
Pentru plugurile destinate arăturilor speciale (pluguri pentru arături adânci, pluguri de
desfundat, pluguri cultivatoare pentru vie), valoarea raportului k poate depăsi limitele
indicate ( vezi tab.3.2). De asemeni, se ţine cont de acest coeficient atunci când se ară pe
pante, în vederea reglării corecte a plugului pentru a asigura stabilitatea brazdei răsturnate.
Arăturile executate pe pante trebuie să se facă după curbele de nivel pentru a se
evita spălarea stratului de sol de către ploi. Aceste arături se execută in cele mai bune
condiţii folosind plugurile reversibile, dar, in lipsa acestoara se pot efectua si cu plugurile
normale, folosind o metodă de deplasare corespunzătoare (la cormană, in suveică ). Dacă
arătura se face cu răsturnarea brazdei spre deal (amonte), k> 1,27, fig.3.25.b; dacă arătura
se execută cu răsturnarea brazdei spre vale (aval), k< 1,27 fig.3.25.a.

Tab.3.2.Valori utilizate in practică pentru raportul

k  ba , [Bernacki, 1972]
Tipul Adâncime Lăţimea b
k= a
arăturii a a (cm) b (cm)
în lucru în alegerea
pentru
proiectare
Foarte 35-100 40- 70 0,7- 1,1 0,7-1,0
adincă
Adâncă 25- 35 30- 40 1,1- 1,5 1,2- 1,3
Medie 18- 24 25- 35 1,3- 1,8 1,4- 1,5
Antetrupiţ 5- 12 24 2,0- 5 2,0- 2,5
ă
La răsturnarea brazdei spre deal, unghiul de pantă  îngreuiază răsturnarea brazdei,
astfel că:
1
k
=sin( δ−α ) (3.16)
sau, in cazul general,
b
a
 sin( 1  )
k= (3.17)
cu semnul, “+”, pentru răsturnarea la vale şi cu semnul , “-“ , pentru răsturnarea la deal. Pe
baza acestei relatii se poate calcula variaţia coeficientului k în funcţie de unghiul pantei, ,
variaţie prezentată în fig.3.26..
In cazul efectuarii arăturii de-a lungul curbelor de nivel, cu răsturnarea brazdelor spre
deal, executate cu trupiţe obisnuite, pentru aceiaşi lăţime de lucru a trupiţei nu se asigură
adâncimea de lucru prevăzută pentru arătura pe teren orizontal. Aceasta se datorează
unghiului de pantă , care reduce cu valoarea sa din unghiul de răsturnare  , prevăzut

21
 pentru terenurile orizontale. Menţinând aceiaşi valoare k, apare posibilitatea de revenire a
brazdei în rigolă.
Din acest motiv, pentru astfel de arături apare cerinţa creşterii lăţimii de lucru a
trupiţei în vederea menţinerii adâncimii de lucru normale (reglate), fapt care conduce la
creşterea rezistenţei în lucru a plugului, datorită creşterii secţiunii brazdei. Această creştere
se adaugă consumului suplimentar de energie datorită faptului că centrul de greutate al
brazdelor este ridicat cu o anumită valoare faţă de centrul de greutate al brazdelor de la
arătura executată pe teren orizontal, cu aceiaşi parametri. Din acest motiv, arăturile pe
pante, cu răsturnarea brazdei la deal, se recomandă să se facă la adâncimi mai mici decât
cele pe terenuri orizontale.
Avantajul executării arăturii cu răsturnarea brazdei spre
deal constă intr-o mai bună stabilitate transversală a tractorului
pe pantă, pentru că acesta rulează cu o roată în brazdă şi îşi
micşorează unghiul deîinclinare transversală.

Fig. 3.25. Procesul de răsturnare a brazdei la lucrarea solului pe pante, după curbele
de nivel; a, răsturnarea brazdei spre vale; b, răsturnarea brazdei spre deal.

Fig.3.26. Variaţia raportului k, in funcţie de unghiul de pantă , la răsturnarea brazdei

spre deal si spre vale.

Procesul de răsturnare al brazdei in cazul plugurilor echipate cu antetrupiţe.

In vederea imbunătăţirii calităţii arăturii în sub aspectul creşterii gradului de
încorporare a resturilor vegetale pe fundul brazdei, se folosesc pluguri echipate cu
antetrupiţe. Antetrupiţa este un organ de lucru specific, care prelucrează o brazdă cu
secţiune mai mică decât trupiţa propriuzisă, ca în fig.3.26. Antetrupiţa se montează in faţa

22
corpului de plug principal si detaşează brazda, de dimensiuni mai mici decât trupiţa
principală, brazdă situată in zona straturilor superficiale ale brazdei care urmează să fie
detaşată de trupiţa propriuzisă. Brazda detaşată de antetrupiţă, conţine stratul superficial, de
obicei mai bogat in resturi vegetale si il răstoarnă total in rigola brazdei precedente.
Trupiţa principală detaşează restul brazdei rămase pe care o răstoarnă peste cea
detaşată de antetrupiţă.

Fig.3.27. Procesul de răsturnare a brazdei la plugurile

echipate cu antetrupiţă.

Dimensiunile brazdei detasată de antetrupiţă sunt: a1 = (0,3- 0,5) a si b1= (0,3-0,7)b,

în condiţiile respectării unui raport k=b/a=(1,14.1,25) (Bernacki at all, 1972).
Conform fig.3.27., în triunghiul D’ m’’ D’’ , latura m’’ D’’ =a - a1 =b.sin‘, deci:
a−a 1 a a1
= ( 1− )
sin‘ = b b a (3.18)
dar, se ştie că, a = b sin, de unde rezultă :
bsin δ a1 a1
b
(1− )= sin( 1− )
sin 
‘ a a (3.19)
a1
(1− )
deoarece, a1 < a,  1> a >0 sin‘ <sin (3.20)
Unghiul de aşezare  fiind mai mic ca unghiul  rezultă că arătura va avea crestele
‘

mai puţin pronunţate deci va fi mai uniformă si resturile vegetale mai bine ingropate.
Rezistenţa in lucru a unui plug echipat cu antetrupiţe este cu 5% până la 15% mai
mare decât a plugului fără antetrupiţe [Bernacki,1972).
Desi plugurile fabricate in România, in general, nu sunt prevăzute cu antetrupiţe, in
principal datorită creşterii consumului de energie la arat, marile firme constructoare de
pluguri , John Deere, Massey Fergusson, Landsberg, etc, livrează pentru plugurile lor
diverse variante de antetrupiţe.
Cercetările efectuate în timp au demonstrat că arătura cu
antetrupiţă este superioară din punct de vedere calitativ si are efecte
benefice asupra conservării texturii si structurii solului comparativ cu arătura
executată cu plugul fără antetrupiţă, fapt care justifică consumul suplimentar
de combustibil datorat antetrupiţelor.

Fig.3.28. Forme de antetrupiţe livrate de diferite firme: a. Massey- Ferguson, b. John

Deere, c. Lemken.

23
 Deplasarea solului pe suprafaţa de lucru a corpului de plug.
In procesul de lucru al corpului de plug, brazda este tăiată de cuţitul disc, în plan
vertical iar în plan orizontal de tăişul brăzdarului. Dacă considerăm brăzdarul ca o pană
simplă, caracterizat prin unghiul  al feţei active, fig.3.29, forţa P necesară deplasării penei
se determină astfel: pe planul activ al penei ,AC , ia naştere o forţă de frecare cu valoarea:
Ff = N = N tg (3.21)
Rezultanta forţelor N’ a forţelor N şi Ff va fi:
N’ = N/ cos (3.22)
sau:
N
N’ = cos ϕ
= √ N 2+F 2f =√ N 2+μ2⋅N 2=N √1+μ2 (3.23)

Fig.3.29.a.Determinarea forţei pentru acţionarea penei simple,.

b.Determinarea forţei de împingere pentru o pană tetraedrică.

In asemenea situaţie, valoarea forţei de împingere P, va fi egală cu mărimea

proiecţiei forţei N’ pe direcţia de înaintarea penei:
N
P=N’ sin (+ ) = cos ϕ
⋅sin ( α+ϕ ) ( 3.24)
In cazul în care ţinem cont nu numai de forţa de frecare de pe faţa activă a penei ci
şi de forţa de frecare care ia naştere pe faţa de sprijin, AB, reactiunea normală pe această
faţă fiind N1 , rezultanta va fi :
N1’ =N1 / cos (3.25 )
Dacă se consideră acelaşi coeficient de frecare pe ambele feţe ale penei, ipoteză foarte
aproape de realitate datorită construcţiei penei şi condiţiilor de lucru reale, atunci forţa totală
de împingere P, va avea valoarea:
N N1
cos ϕ
⋅sin ( α+ ϕ ) + ¿ sin ϕ
P= cos ϕ ( 3.26)
N
din proiecţia pe verticală rezultă; N1 = cos ϕ
⋅cos ( α+ϕ ) (3.27)
înlocuind N1 în relaţia (3.26), obţinem:

24
 N
sin ( α+ϕ ) + cos α +ϕ ⋅sin ϕ
( )
cos ϕ [ cos ϕ ]
sin ( α +2 ϕ )
⇒ P=N⋅
P= cos2 ϕ (3.28)
In capitolele anterioare am considerat cormana ca o evoluţie a unei pene tetraedrice
OABC, formată din trei pene simple, ale căror unghiuri sunt ,  şi  , fig.3..b.
Acţiunea acestei pene poate fi asimilată acţiunii unei pene simple care formează cu
direcţia de înaintare un unghi ascuţit . Pana pătrunde în sol şi o particulă care se găsea în
O, se deplasarea din O în n , după normala On la suprafaţa ABC. Forţa de frecare dintre
particulă şi suprafaţă va fi orientată după direcţia An. Dacă notăm cu , unghiul dintre planul
ABC şi planul orizontal , înseamnă că planul OCP este perpendicular pe muchia AB. Vom
nota cu  unghiul format între forţa N (pe suprafaţa ABC) şi axa OX. Deoarece paricula se
deplasează pe direcţia An, înseamnă că pana simplă după care se deplasează particula
are unghiul de atac  = 90-.
Pentru a compara mărimea forţei necesare deplasării penei tetraedrice Pt cu
mărimea forţei necesară deplasării penei simple, P, deci:
0 0
Pt ⋅sin ( 90 −δ+ϕ ) sin ( 90 −δ+ϕ )
N
cos ϕ
= N =
P cos ϕ⋅sin ( α+ϕ ) sin ( α+ϕ ) (3.29)
Deoarece 900- < , rezultă că sin ( 900 - +) < sin (+) şi în consecinţă raportul Pt / P
<1, deci Pt < P, deoarece (+)< 900 .
In concluzie, rezultă că deplasarea unei pene tetraedrice prin sol, se realizează cu o
forţă mai mică decât în cazul unei pene simple. Acesta este unul dintre fenomenele care au
condus la dezvoltarea suprafetelor de tip brăzdar-cormană.
Determinarea forţei minime pentru desprinderea aşchiei de sol
Forfecarea solului apare la o forţă minimă Pmin , capabilă să deplaseze pana
(brăzdarul) în sensul de deplasare, fig.3.29.
Semnificaţia notaţiilor din figură este următoarea:
Pmin - forţa minimă de împingere la care apare forfecarea;
N - forţa normală datorată acţiunii penei asupra solului;
Ff - forţa de frecare dintre sol şi brăzdar;

Fig.3.30. Apariţia planurilor de forfecare a feliei de sol sub influenţa forţei de

împingere Pmin .
RN - forţa normală ce apare în secţiunea de forfecare;
R - forţa tangenţială care apare în secţiunea de forfecare;

25
 - unghiul de frecare dintre sol şi brăzdar , tg = ;
 - unghiul dintre direcţia de forfecare şi direcţia de înaintare,Ox;
1 - unghiul de frecare internă, tg1 = 1;
 - unghiul dintre rezultanta R şi direcţia de înaintare;
a - adâncimea brazdei, (cm);
b - lăţimea brazdei, cm).
Se consideră că forfecarea se produce după direcţia de cea mai mare pantă, .
Cu consideraţiile de mai sus putem scrie:
R = R sin ( - )  tg 1 + R cos ( - ) (3.30)
şi dacă ţinem seama de faptul că:
π
++= 2 (3.31)
relaţia (3.30) devine:
π π
R = R cos( - 2 +  + ) + R sin ( - 2 +  + ) (3.32)

sau, prin transformare,

R
R = cos ϕ 1  sin ( +  +  - 1) (3.33)
Dar, pe de altă parte,
a⋅b
R =   S =   sin ω (3.34)
în care S este aria secţiunii de forfecare, iar  este rezistenţa la forfecare, dată de relaţia
lui Coulomb:  = C + n tg 1 (vezi cap.I ).
Prin egalarea relaţiilor (3.33) şi (3.34) obţinem:
R ⋅¿ ¿
= a⋅l⋅cos ϕ 1 sin ( +  +  - 1) sin  (3.35)
Se constată că rezistenţa la forfecare ,  = f ().
Pentru determinarea forţei minime de împingere F min , pentru desprinderea aşchiei,
procedăm după metoda clasică a determinării extremelor unei funcţii,  = f();
dτ R
=
dω a⋅l⋅cos ϕ 1
[ sin ( 2ω+θ+ϕ−ϕ1 ) ]
(3.36)
Valoarea efortului tangenţial minim va fi pentru,
sin(2 +  +  - 1) = 0  2 +  +  - 1 = K   (3.37 )
pentru k = 1, obţinem:
π θ+ϕ−ϕ 1
ω= −
2 2 (3.38)
care este expresia unghiului direcţiei de forfecare  care depinde atât de unghiul de frecare
internă 1 cât şi de unghiul de frecare sol/oţel, . Dacă vom lua în considerare greutatea
feliei de sol G, atunci forţele care acţionează în secţiunea rupturii se modifică după cum
urmează:
Rn1 = Gn + R  sin ( - ) (3.39)
R1= - G + R  cos ( - ) (3.40)
din care rezultă eforturile normale şi tangenţiale în ruptură:

26
 R⋅sin ( ω−δ ) +G⋅cos ω
σ n= ⋅sin ω
a⋅l (3.41)
R  cos      G  sin 
 sin 
= al (3.42)
Tinând cont de relaţia lui Coulomb , putem scrie:
[ R cos ( ω−δ ) −G sin ω ]⋅sin ω
=
a⋅l
[ R sin(ω−δ )+G⋅cos ϖ ] sin ω
C+ tg ϕ 1
a⋅l
din care se deduce valoarea lui R;
[ G sin ω ( sin ωt +tg ϕ 1⋅cos ω )+a⋅l⋅c ]⋅cos δ
R= [ cos( ω−δ )−sin( ω−δ )⋅tg ϕ 1 ]⋅sin ω (3.43)



Dacă se ţine cont de faptul că  = 2 , obţinem pentru R,
[ G sin ω⋅sin( ω+ϕ1 )+ a⋅l⋅C⋅cos ϕ1 ]⋅sin(θ+ϕ)
R=
sin(θ+ω+ϕ−ϕ 1 )sin ω (3.44)
dar, din fig. 3.29 , se deduce că:
π (
Pmin = R cos  = R cos
[ 2 ]
− θ+ϕ ) = R⋅sin ( θ+ϕ )
(3.45)
Din relaţia (3.45) se poate observa că valoarea forţei de împingere (tracţiune)P min ,
care determină forfecarea aşchiei de sol, depinde de caracteristicile geometrice ale sculei
(a,1, ) cât şi de proprietăţile fizice ale solului ( C, , 1 ).

Deplasarea solului pe brăzdar

In practică suprafaţa de lucru a corpului de plug este formată din două părţi distincte,
suprafaţa brăzdarului şi suprafaţa cormanei. Suprafaţa brăzdarului poate fi asimilată cu o
suprafaţă plană (în realitate este o suprafaţă cilindrică cu rază mare, cca. 600mm) şi este o
suprafaţă intens uzată, motiv pentru care se schimbă des şi este montată pe corpul de plug,
separat de cormană.
In literatura de specialitate [ Bernacki, 1972, Richey, 1989 ], pentru studiul deplasării
solului pe brăzdar se iau în considerare două situaţii: deplasarea solului pe brăzdar după
linia de cea mai mare pantă şi deplasarea solului pe brăzdar, în situaţia reală adică într-un
sistem de axe triortogonal.
Pe măsură ce se ridică pe brăzdar solul se foarfecă în felii, fig.3.31 , planul de
forfecare făcând cu orizontala unghiul , relaţia (3.38). Pentru a putea descrie mişcarea
solului pe brăzdar şi pe cormană trebuiesc luate în considerare câteva ipoteze:

- în timpul deplasării solului pe suprafaţa de lucru a trupiţei (brăzdar + cormană) solul se

foarfecă după o direcţie de forfecare definită de unghiul , relaţia (3.38).
- solul este considerat ca un material omogen, izotrop, nedeformabil.

27
 Fig.3.31. Deplasarea feliei de sol pe brăzdarul corpului de plug

Dacă luăm în considerare doar deplasarea solului pe brăzdar, pe direcţia unghiului

de cea mai mare pantă,  (unghiul de aşezare al brăzdarului faţă de fundul brazdei),
conform fig. 3.31 , se pot calcula forţele Fx1, Fz1; x1, y1, z1 fiind axele triortogonale rotite în
jurul axei WZ, fig.3.32, cu unghiul o(Bernacki 1972, Richey & Srivastawa 1989,
Crăciun,1994).
Notaţiile din fig. 3.31 au următoarea semnificaţie:
-N0 , N1 ,N2 = sunt forţele normale la brăzdar, respectiv la suprafeţele de forfecare a aşchiei ;
-1N1 şi 1  N2 = forţele de frecare dintre aşchia de sol luată în considerare şi aşchiile
alăturate;
-N0 =forţa de frecare dintre aşchia de sol şi brăzdar;
-CF1 şi CF2 =forţele de adeziune dintre aşchia de sol şi aşchiile alăturate;
-Ca F0 = forţa de adeziune dintre sol şi brăzdar;
-0 = unghi de aşezare a brăzdarului faţă de fundul brazdei, grade;
-B = forţa de inerţie a aşchiei de sol;
- = unghiul direcţiei de forfecare, grade;
-k = rezistenţa specifică la tăierea solului, (daN/cm) ;
-b = lăţimea brazdei, (cm).
Cu cele menţionate mai sus şi luând în considerare fig.3.31 , putem calcula forţele
Fx1 şi F z1 , care determină deplasarea feliei de sol pe linia de cea mai mare pantă:
N0
F x 1= ¿ sin ( χ + ϕ ) + ( C⋅F 0+ k⋅b )⋅cos χ −
cos ϕ
N1 N2
sin ( χ + ϕ1 ) + sin ( ω+ϕ 1 )−(CF 1−CF 2 + B) cos ω
cos ϕ 1 cos ϕ1 (3.46)
Fz1 =Fz =(CF0 + N0+kb)sin - N0cos +
+(CF1+1N1-CF2-1N2+B)+ (N2 -N1 )cos (3.47)
dacă considerăm:
π ( χ +ϕ −ϕ 1) ( χ + ϕ−ϕ 1 )
− ⇒cos ω=sin
N1= N2 şi  = 2 2 2
şi dacă considerăm felia de sol în echilibru pe direcţia WZ, putem scrie expresia lui N0 ;
N0 = G cos + ( B+CF1 -CF2)sin ( + ); (3.48)
Inlocuind N0 din relaţia (3.48) şi în relaţiile (3.47) şi (3.48) obţinem:

28
 Fx =
[ G⋅cos χ + ( B+CF −CF )⋅sin ( χ + ω ) ] ¿ sin ( χ +ϕ ) +
1 2

1 cos ϕ
χ +ϕ −ϕ1
( CF 0 + k⋅b )⋅cos χ −( CF 1−CF 2 +B )⋅sin 2
(3.49)

[ G⋅cos χ+ ( B+ CF −CF )⋅sin ( χ +ω) ]

1 2
Fz = ¿ cos ( χ + ϕ ) +
1 cos ϕ
( χ +ϕ −ϕ1 )
( CF 0 + k⋅b )⋅sin χ +( CF 1−CF 2 + B)⋅cos 2
(3.50)
In realitate deplasarea solului pe suprafaţa de lucru a corpului de plug nu se face
după linia de cea mai mare pantă, într-un singur plan; mişcarea solului este o mişcare
complexă, spaţială, care poate fi reprezentată mai corect într-un sistem triortogonal WXYZ.
In timpul evoluţiei sale pe suprafaţa de lucru a trupiţei, brazda tăiată de brăzdar şi de cuţitul
disc (daltă), suferă deplasări şi rotaţii după toate cele trei axe de coordonate, WX, WY, WZ,
fig. 3.32.
Consideraţii teoretice privind deplasarea solului pe suprafaţa de lucru a
trupitelor.
Suprafaţa de lucru a corpului de plug este o suprafaţă spaţială, cu o geometrie
complexă. Deplasarea solului pe această suprafaţă este influenţată atât de geometria
suprafeţi cormanei de caracteristicile şi starea solului cât şi de regimul de lucru al
agregatului de arat. Majoritatea cercetărilor efectuate până în prezent privind deplasaraea
solului pe cormană sunt cercetări experimentale [Soehne, Rickey etc]. De exemplu Soehne
[1959], Corley [1949] şi Pfost [1948] au acoperit cormanele cu un strat subţire de lac ; după
executarea lucrării de arat, zgârâieturile lăsate de sol pe suprafaţa cormanei au fost
indicatorii traiectoriei particulelor de sol .
Cunoaşterea geometriei suprafeţei de lucru a corpului de plug şi combinarea
cunoştinţelor despre această suprafaţă cu cunoştinţele despre sol, despre caracteristicile şi
comportamentul acestuia în interacţiunea cu suprafaţa de lucru, ar constitui elementele
minime necesare pentru optimizarea construcţiilor de cormane de plug (cormanele fiind
elementele esenţiale ale suprafeţei de lucru a plugului).
Având în vedere consideraţiile de mai sus,autorul [Craciun,1994] a realizat o descriere
matematică a corpurilor de plug cu suprafaţă riglată, pe baza căreia s-au stabilit ecuaţiile de
mişcare ale particulelor de sol pe suprafaţa de lucru a corpului de plug.

Descrierea matematică a suprafeţei riglate a corpurilor de plug

In cele mai multe dintre cazuri, suprafaţa de lucru a corpului de plug este o suprafaţă
riglată, formată din două părţi distincte:
-brăzdarul, care este o suprafaţă cilindrică;
-cormana, care este o suprafaţă riglată de un anumit tip.
Definirea analitică a suprafeţei brăzdarului este relativ simplă,acesta fiind decupat
dintr-o suprafaţă plană sau dintr-o suprafaţă cilindrică.
Cormana plugului o vom defini prin ecuaţii parametrice ,pentru a uşura efectuarea
calculelor legate de deplasarea solului pe suprafaţa de lucru a corpului de plug.
In fig. 3.32 este prezentată o cormană de plug, definită prin ecuaţii parametrice.
Semnificaţia notaţiilor de pe figură este următoarea:
-reperul WXYZ, numit reper de transport; acest reper este solidar cu cormana şi se
deplasează odată cu ea, uniform ,cu viteza Vm (viteza de deplasare a agregatului de arat), în
sensul OYWY.
-reperul OI J K este fix şi este legat de solul în repaos.

29
 -0 , este linia de intersecţie dintre brăzdar şi cormană ( este o poziţie particulară a
generatoarei  a cormanei);
- , este generatoarea suprafeţei riglate  din care face parte cormana. Dreapta  are
proprietatea că se sprijină în permanenţă pe o curbă  * , numită curbă directoare ,
rămâne totdeauna paralelă cu un plan dat (în cazul nostru cu planul orizontal XWY ), numit
plan director şi în timpul deplasării de-a lungul curbei directoare îşi modifică direcţia faţă de
planul YWZ (peretele brazdei) după o anumită lege  = ( z).
-*, curba directoare a suprafeţei riglate a cormanei, conţinută în planul X1W1Z1 , plan care
este perpendicular pe tăişul brăzdarului. Pe această curbă se sprijină generatoarea  , care
generează suprafaţa riglată a cormanei;
-, este unghiul pe care generatoarea  îl face cu planul YWX (direcţia de înaintare);
-0, unghiul pe care dreapta 0 îl face cu direcţia de înaintareWY;
- , este unghiul de aşezare al brăzdarului faţă de fundul brazdei (planul orizontal);
-W1X1Z1 , plan vertical, perpendicular pe dreapta 0 , la distanţa L1 faţă de punctul unde 0
intersectează axa WY; L1 = cL, L fiind lungimea tăişului brăzdarului;
-c, coeficient numeric; uzual c = (2/3  1) ; acest coeficient
stabileşte poziţia curbei directoare * şi valoarea lui depinde de tipul
cormanei;
-A, punct generic pe curba * ; acest punct are vectorul de poziţie a ;
-M, punct curent pe generatoarea ;
b
-b , = 1 , versorul generatoarei , care este totdeauna paralelă cu planul orizontal XWY;
- , suprafaţa riglată, infinită, din care face parte cormana.
Cu consideraţiile de mai sus , putem trece la scrierea ecuaţiilor parametrice ale
suprafeţei din care se decupează suprafaţa cormanei, .
Punctul A* , are vectorul de poziţie WA  a .

30
Fig.3.31 Descrierea suprafeţei de lucru a corpului de plug folosind ecuaţii
parametrice.

Vectorul a este o funcţie de un scalar u, dat de expresia;

a  a (u) (3.51)
Punctul M este poziţionat pe generatoare prin coordonata v.
Versorul b , având punctul de aplicaţie în A, este , evident, o funcţie de parametrul
u;
b  b ( u) (3.52 )
Vectorul AM are expresia:
AM  b (u)  v (3.53)
In final, vectorul de poziţie WM  R are expresia:
R  a (u )  b ( u)  v , (3.54)
expresie care constituie ecuaţia vectorială (sub formă parametrică) a suprafeţei riglate , din
care face parte suprafaţa cormanei.
Definirea suprafeţei riglate  sub forma (3.54) oferă anumite avantaje, privind studiul
suprafeţei şi anume:
-definirea planului tangent;
-definirea normalei la suprafată;
-definirea unei curbe oarecare pe suprafaţa riglată.
Semnificaţiile parametrilor u şi v sunt următoarele:
-scalarul u, ar putea fi un arc "s" pe curba directoare * , dar, mai convenabil este
ca u să fie cota z. Curba *, în planul X1WZ1 poate fi dată printr-o ecuaţie implicită de forma
f (X1, Z1)) = 0, sau explicită de forma:
Z1 = Z1 (X1) ori X1= X1 (Z1). Dacă reţinem forma X1 = X1 (Z1), atunci,
Z1  Z poate juca rolul parametrului u.
A fost demonstrat [Crăciun & Leon,1993 şi Craciun, 1994] că funcţia care defineşte
cel mai bine curba directoare * este o funcţie polinomială de gradul trei de forma:
X1 = Au3 + Bu2 + Cu + D (5.55)
unde: A,B,C,D sunt constante determinate prin luarea în considerare a coordonatelor
curbei, dată prin puncte sau prin măsurarea coordonatelor curbei trasată pe o suprafaţă
existentă (de exemplu, o suprafată pe care dorim să o relevăm).
Variaţia unghiului  (Z), care indică înclinarea generatoarei  faţă de planul YWZ
(peretele brazdei sau direcţia de înaintare), este descrisă tot de o funcţie de gradul trei în u
(aici regăsim dependenţa poziţiei versorului b de parametrul u) şi anume:

(Z)= Eu3 + Fu2 + G.u + H (3.56)

In care E,F,G,H sunt de asemeni constante, determinate prin metoda celor mai mici pătrate
sau prin alte metode, pornind de la graficul funcţiei (vezi fig.3.56) .
Pentru a scrie ecuaţiile parametrice scalare ale suprafeţei riglate  , din care face
parte cormana, trebuie găsite funcţiile :
X= X(u,v), Y= Y(u,v) , Z = Z (u,v) (3.57)
în care, X =Y= Z, sunt coordonatele punctului curent M al dreptei generatoare .

31
 In fig.3.32. am notat cu R̄(u,v)=W̄ M̄ . Dacă notăm cu ī , j̄ , k̄ versorii axelor
OI, OJ, OK, ei pot fi luaţi ca versori şi pentru axele WX, WY, WZ.
Formal se poate scrie:
R̄= X⋅ī + Ȳ⋅ j̄+Z⋅k̄ (3.58)
i
Dacă 1 este versorul axei WX1 , din fig.3.51 se deduce:
ī 1 =cos θ0⋅ī +sin θ0⋅ j̄ (3.59)
Cootrdonatele punctului generic A de pe curba * ,în planul WX1Z1sunt:
X1A = Au3 + Bu2 + Cu + D = f1(u) (3.60)
Z1A =u

Deci, vectorul W̄ ⃗A =⃗a (u) are următoarea expresie:

ā(u )=f 1 (u )⋅ī 1 +u⋅k̄ (3.61)
in care , k este versorul comun al axelor OK, WZ, WZ1.
Cu relaţiile (3.59) şi (3.61) exprimăm a (u ) în reperul WXYZ;
ā(u )=f 1 ( u )⋅cosθ0⋅ī +f 1 (u )⋅sin θ0⋅ j̄+u⋅k̄ (3.62)
sau, pus sub o altă formă:
ā(u )=a 1 (u )⋅ī +a2 (u)⋅ j̄+a3 (u )⋅k̄ (3.63)
în care : a1(u) = f1(u)cos 0 , a2(u)=f2(u)sin 0 şi a3 (u) = u .

Versorul b (u) depinde de u prin intermediul unghiului , conform relaţiei (3.56).

Deoarece vectorii b̄ si { k̄¿ bk 0

sunt perpendiculari, produsul şi rezultă:
b̄(u )=−sin θ⋅ī +cosθ⋅ j̄=−sin f 2 (u )⋅ī +cos f 2 (u)⋅ j̄ 3.64)
sau, pus sub o altă formă;
b̄(u )=b 1 (u )⋅ī +b2⋅ j̄+b3 (u)⋅k̄ (3.65)
în care s-a notat: b1(u) =-sinf2(u), b2 (u) =cos f2(u) şi b3 (u)  0 .
Termenul al doilea din relaţia (3.54), rezultă:
b̄(u )⋅v =−v⋅sin f 2 (u )⋅ī +v⋅cos f 2 (u )⋅ j̄ (3.66)
Prin identificare, din relaţiile (3.54), (3.58), (3.62),(3.66) deducem funcţiile (3.67) care
sunt ecuaţiile parametrice ale suprafeţei riglate , sub forma:

X( u,v ) = f1 ( u )cos0 - vsin f2 ( u )

Y( u,v ) = f1 ( u )sin 0 - vcos f2 ( u ) (3.67)
Z( u,v ) = u
In calculele următoare se vor nota derivatele ordinare în raport cu u sau v, cu accent,
respectiv:
df 1( u) d ā( u ) d b̄( u )
=f © (u ) , = ā© ( u ) s i =b̄ © ( u )
dt du du (3.68)
Derivatele parţiale în raport cu u şi v se vor nota cu indici inferiori:
∂ R̄ ∂ R̄
∂u
= R̄u , ∂v
= R̄v (3.69)

Semnificaţia geometrică a lui

R̄u si R̄ v este că aceştia sunt vectori tangenţi la
suprafaţa riglată .

32
 Toate derivatele în raport cu timpul se vor nota cu punct deasupra:
du df ( u) df ( u ) du
dt
=u̇⋅ 1 = 1 ¿ =u̇⋅f 1( u )
dt du dt (3.70)
In literatura de specialitate [Murgulescu,1962] este dată următoarea definiţie: "se
numeşte suprafaţă desfăşurabilă o suprafaţă  care posedă proprietatea că planul tangent
t la suprafaţa , în punctul M, rămâne constant, atunci când punctul M parcurge o
generatoare oarecare  a suprafeţei ".
Teoria spune că planul tangent la o suprafaţă riglată  în diferite puncte ale unei
anumite generatoare nu are in general direcţie fixă în spaţiu. O generatoare pentru care se
întâmplă acest lucru este numită staţionară. Dacă toate generatoarele unei suprafeţe riglate
sunt staţionare, atunci suprafaţa riglată este o suprafaţă desfăsurabilă.
' '
Dacă produsul mixt al vectorilor ā (u), b̄ (u), b̄(u) este nul, atunci generatoarele
suprafeţei sunt staţionare şi în acest caz suprafaţa riglată este desfăşurabilă; în caz contrar,
suprafaţa riglată este nedesfăşurabilă.
In cazul nostru, produsul mixt menţionat mai sus, în baza relaţiilor (3.65), (3.68), are
valoarea:
ā1 (u) ā2 (u) ā 3 (u)
( ā(u), b̄(u), b̄(u))=|b̄1 (u) b̄2 (u) b 3 (u)|=
b1 (u) b2 (u) b 3 (u)
f 1 (u)cosθ0 f 2 (u)sin θ0 1
=|−f 2 (u)cos f 2 (u) −f 2 (u)sin f 2 (u) 0|=−f 2 (u)≠0
−sin f 2 (u) cosf 2 (u) 0 , (3.71)
In concluzie, suprafaţa riglată a cormanelor cilindroidale nu este desfăşurabilă. Acest
aspect este deosebit de important; înseamnă că la proiectare, desfăsurata cormanei este
aproximativă şi pentru realizarea formei finale a cormanei, prin deformare plastică la cald, în
matriţă, semifabricatul este deformat neuniform, fapt care introduce tensiuni suplimentare în
material şi de aici pericolul apariţiei defecţiunilor în structură şi în final, deteriorarea
suprafeţei de lucru (crăpături, fisuri,etc).

Dinamica mişcării particulelor de sol pe suprafaţa cormanei.

Ipoteze simplificatoare
Deplasarea feliei de sol pe cormană este un fenomen deosebit de complex. Evoluţia
solului pe cormană este în funcţie de geometria cormanei dar şi de caracteristicile fizico
mecanice ale solului şi de regimul de lucru al agregatului.
Pentru studiul deplasării particulei se poate admite că o particulă din stratul de sol
dislocat de corpul de plug se mişcă intr-un plan vertical- transversal XWZ, neglijându-se
mişcarea în planul YWZ. Cu alte cuvinte, particula de sol nu este deplasata în faţă, ci numai
transversal. această ipoteză este acceptată şi de alţi autori [C[proiu,1973, Richey,1989].
Fizic, această afirmaţie este susţinută de faptul că, prin lucrarea de arat solul nu este
deplasat pe direcţia de înaintare; el este în cea mai mare parte, doar ridicat , deplasat lateral
şi răsturnat. Pentru simplificarea relaţiilor de calcul se consideră masa de sol formată din
particule materiale şi vom neglija rotaţiile proprii şi implicit efectele dinamice ale acestora.

33
 Considerăm că asupra particulei de sol care evoluiază pe suprafaţa de lucru a
corpului de plug acţionează următoarele forţe, prezentate în fig. 3.32;
-forţa de grutate a particulei, m ḡ , acţionează pe verticală,în jos;
-reacţiunea normală N a cormanei, având direcţia versorului  al normalei la
suprafaţa cormanei;

-forţa de coeziune
F̄ coez , din partea solului imobil din vecinătatea particulei în

discuţie; deoarece
F̄ coez se opune desprinderii particulei din masa de sol mobil, se poate

admite că
F̄
coez are tot direcţia normalei  la suprafaţa  a cormanei, dar sensul contrar
lui N.
-forţa de frecare Ff întreparticulă şi cormană; direcţia lui Ff este după tangenta la
curba descrisă de particulă pe cormană; sensul lui Ff este opus înaintării particulei pe
cormană, deci opus versorului tangenţial .
-forţa de aderenţă dintre particulă şi cormană
F̄
adc , forţă care are aceiaşi direcţie
şi sens cu forţa de frecare Ff . Această forţă este importantă mai ales la umidităţi mari, în
soluri argiloase şi argilo-lutoase.
Deducerea ecuaţiilor scalare de mişcare a particulelor de sol pe suprafaţa
cormanei.
La stabilirea ecuaţiilor de miscare a particulei de sol se iau în considerare ecuaţiile
parametrice ale suprafeţei cormanei, ecuaţii care prezentate în acest subcapitol.
Mişcarea relativă a particulei pe cormană este descrisă de ecuaţia generală
cunoscută din mecanică:
m⋅ār =F̄ a + F̄ p−m⋅āt −m⋅ācor (3.72)
unde:
ar = acceleraţia mişcării relative, care are expresia analitică:
ār = Ẍ⋅ī + Ÿ⋅ j̄ + Z̈⋅k̄ (3.73)
Fa = rezultanta forţelor active (aici, mg);
Fp = rezultanta forţelor pasive, de legătură; în czul de faţă;
F̄ p= F̄ ad + N̄ + F̄ f +F coez (3.74)
at= acceleraţia de transport ( în acest caz a t =0 , deoarece reperul WXYZ are o
mişcare rectilinie şi uniformă)
ācor =2⋅ωt x V̄ r =0 , acceleraţian Coriolis; se consideră egală cu zero, deoarece

reperul WXYZ nu se roteşte şi în acest caz ,

ω̄t =0 .Cu precizările de mai sus, ecuaţia
(3.72) se poate scrie sub forma:
m( Ẍ⋅ī + Ÿ⋅ j̄+ Z̈⋅k̄ )=−m⋅ḡ⋅k̄ + ( N̄− F̄ coz )⋅ν̄ −( F̄ f + F̄ ad )⋅τ̄
(3.75)
In continuare, versorii ῡ si τ̄ se vor exprima în funcţie de versorii ī , j̄, k̄ .
Din geometria diferenţială este cunoscut faptul că vectorul  al normalei la

suprafaţa  definită vectorial prin; R̄= R̄ (u , v̄) , are expresia:

34
 R̄ u x R̄ v
ν̄=
|R̄ u x R̄v| (3.76 )
Vectorii Ru şi Rv fiind vectori tangenţi la suprafaţa , proiecţiile lor pe axele reperului
WXYZ au expresiile obţinute prin derivări parţiale, respectiv:
X u =f '1 (u )⋅cosq 0 −v⋅f '2 (u)⋅cos f 2 (u )
Y u =f '1 (u)⋅sinθ 0 −v⋅f '2 (u )⋅sin f 2 (u ) (3.77)
Z u =1
Xv = -sinf2 (u)

Yv = cosf2 (u) (3.78)

Zv = 0

Cu datele de mai sus calculăm:

ī j̄ k̄
R̄u x R̄ v =|X u Y u Z u |
X v Y v Z v , de unde rezultă:
R̄u x R̄ v =−cos f 2 (u )⋅ī−sin f 2 (u )⋅ j̄+
+ [ f 1 (u )cos (f 2 (u)−θ0 ))−v⋅f 2 (u )]⋅k̄
(3.79 )
2
Calculăm pătratul produsului de mai sus, ( R̄u x R̄v ) , care este:
2
( R̄u xR v ) 2=1+ {f '1(u )⋅cos [ f 2(u )−θ0 ]−v⋅f '2(u )} (3.80)

din această relaţie rezultă modulul

|R̄u x R̄ v|=√|R̄u x R̄ v|2 (3.81)
şi de aici rezultă expresia versorului normalei la suprafaţă,  ;


 
 cos f2 ( u )i  sin f2 ( u ) j f1' ( u )cos f2 ( u ) 0   vf2' ( u ) k

 
2
1 f1' ( u )cos f2 ( u ) 0   vf2' ( u )
(82)
Pentru calculul expresiei versorului  sunt două posibilităţi:
-a.) să-l exprimăm cu vectori tangenţi la curbele u=const., v=const.
(reţeaua de curbe de pe suprafaţă) sub formă de combinbaţie liniară:
t̄ =λ 1⋅R̄u + λ2⋅R̄ v (3.83)
-b.) să-l considerăm asociat vitezei relative a particulei pe suprafaţă, adică:
ῡ
τ̄= |ῡ|
unde ῡ= √ Ẋ 2 +Ẏ 2 + Ż 2 (3.84)
Vom lua în considerare expresia (3.84), deoarece în ecuaţiile de mişcare intervine
acceleraţia ¯υ̇ , adică:
¯υ̇= Ẍ⋅ī + Ÿ⋅ j̄+ Z̈⋅k̄ (3.85)

35
 Proiecţiile vitezei  , provin din derivarea în raport cu timpul a relaţiilor (3.77), adică:
Ẋ =u̇⋅f ©1 (u )⋅cosθ0 −υ̇⋅sin f 2 (u )−υ⋅u̇⋅f ©2 (u )⋅cos f 2 (u )

{
ῡ÷ Ẏ =u̇⋅f ©1 (u)⋅sinθ o + υ̇⋅cos f 2 (u)−υ⋅u̇⋅f ©2 (u)⋅sin f 2 (u )
Ż=u̇
Prin efectuarea calculelor rezultă pătratul vitezei, v ; 2
(3.86)

2 2
{
υ2=u̇ 2 1+f ©1 (u)+υ2⋅f ©2 (u)−2υ⋅f ©1 (u)⋅f ©2 (u)cos θo −f 2(u) [ ] }+
+ υ̇ 2+2 u̇⋅υ̇⋅f ©1 (u)⋅sin [ θo −f 2(u)] (3.87)

Din aceast ă expresie se determină ;

|ῡ|=√ ῡ2
Ecuaţiile diferenţiale scalare de mişcare se pot scrie astfel:

m⋅Ẍ =( ( N −F coez )⋅ν̄⋅ī −( F f + F adc )⋅τ̄⋅ī

{ m⋅Ÿ =( N − F coez )⋅ν̄⋅ j̄ −( F f + Fadc )⋅τ̄⋅ j̄

m⋅Z̈= ( N − F coez )⋅ν̄⋅k̄ − ( F f + F adc )⋅k̄ −m⋅ḡ
(3.88)

în care;
Ẋ˙ Ẏ Ż
τ̄⋅ī =|ῡ| , τ̄⋅ j̄=|ῡ| , τ̄⋅k̄=|ῡ|
(3.89)
−cos f 2( u) −sin f 2 (u)
ν̄⋅ī = ; ν̄⋅ j̄= ; ν̄⋅k̄=
|R̄u x R̄ v| |R̄u x R̄ v|
f© ©
1 ( u)⋅cos|f 2 (u )−θ o|−υ⋅f 2 (u )
=
|R̄ u x R̄v| (3.90)
Deoarece efectul final (după ce particula a traversat cormana) este deplasarea
laterală (deci în plan vertical - transversal XWZ) a particulei, neglijându-se deplasarea
solului pe direcţia de înaintare, putem considera y=constant şi ţinând cont de reaţia de
translaţie a reperelor, putem scrie că deplasarea pe direcţia de înaintare este:
y = Yw +Y (3.91)
în care Yw creşte cu timpul după legea:
Yw = Vw  t = V  t (3.92)
în care V este viteza constantă de deplasare a agregatului de arat . In aceste condiţii
,obţinem:
Ẏ =- V ⇒ Ÿ =0 (3.93)
Cu precizările făcute, prin prelucrarea sistemului de ecuaţii
(3.88), sistemul de ecuaţii diferenţiale, care după integrare dau ecuaţiile traiectoriei
particulelor de sol pe cormană sunt:

36
 μ⋅N⋅V⋅cos f 2( u) μ⋅N⋅Ẋ

{
m⋅Ẍ =− −
|ῡ|⋅sin f 2 (u ) |ῡ|
μ⋅N⋅V⋅{f 1 (u )⋅cos [ f 2 (u)−θo ] −ῡ⋅f 2 (u ) } μ⋅N⋅Ż
m ( Z̈ + ḡ )= −
|ῡ|⋅sin f 2 (u ) |ῡ|
(3.94)
In sistemul (3.94) pe lângă necunoscutele principale X şi Z , apar şi necunoscutele
N
, în care  se determină cu relaţia (3.86). Sistemul (3.94) este un sistem

secundare
de ecuaţii diferenţiale neliniare. Neliniaritatea este dată de prezenţa în coeficienţii

necunoscutelor principale a termenilor N̄ si |ῡ| , termeni care au următoarea

semnificaţie:
-N, este forta normală la suprafaţă în punctul considerat, forţă care nu este un vector
constant , deoarece cormana nu este o suprafaţă plană, ea este o suprafaţă cu curbură
variabilă, dar cunoscută, prin ecuaţiile suprafeţei (3.67);

-termenul
conţine primele derivate ale parametrilor u şi v ai suprafeţei riglate.
Asadar, pentru rezolvarea sistemului (3.94) trebuie făcute ipoteze suplimentare,
pentru a preciza variaţia coeficienţilor mai sus menţionaţi.
Din cele expuse mai sus se poate trage concluzia că descrierea traiectoriei feliilor de
sol pe cormana plugului este o problemă dificilă, care presupune cunoaşterea geometriei
suprafeţei, a caracteristicilor solului şi a regimului de lucru al agregatului de arat. Abordarea
complexă a acestei probleme şi rezolvarea ei este posibilă prin utilizarea tehnicii automate
de calcul şi a unor software special concepute. Elaborarea unui model matematic pentru
sol, care să ţină cont de proprietăţile fizico- mecanice ale acestuia la care se va adauga
descrierea matematică cât mai exactă a geometriei suprafeţei de lucru vor permite
formularea şi rezolvarea problemelor de optimizare privind construcţia şi utilizarea plugurilor
cu cormană.
Atât ecuaţiile parametrice ale suprafeţei cormanei (3.67) cât şi ecuaţiile care descriu
mişcarea particulelor de sol pe cormană (3.94) sunt prezentate şi în lucrarea “Contribuţii
teoretico-experimentale la concepţia şi tehnologia de execuţie a unor scule de lucrat solul”
[Crăciun,V.,1994] şi credem că pot constitui puncte de plecare pentru o nouă cale de
studiere a suprafeţelor de lucru ale corpurilor de plug cât şi în ceea ce priveşte deplasarea
solului pe suprafaţa de lucru.
In lucrările “A Model do Determine the Trajectory of Soil Motion on a Moldboard Plow
Suirface” si “Prediction of Soil Reaction Forces on a Moldboard Plow Surface”, autor
Suministrado, D.C. ş.a., apărute în Journal of Terramechanics, nr.3 şi nr.4, 1990, sunt
prezentate elemente privind calculul teoretic al traiectoriei particulelor de sol pe suprafaţa de
lucru a corpului de plug şi forţele cu care reacţionează solul asupra corpului de plug. In
aceste lucrări nu este determinată matematic suprafaţa de lucru a corpului de plug.

37
 5.Bibliografie

google.com
agro-anunt.ro
www.utilajemasiniagricole.ro
Cursuri MA 1
Babiciu-Referate

6.Material grafic

38
39
40
41
42