Monolog (pentru copii) „Fetita rasfatata”

ian.14de S.

(Personajul intra in scena cu un aer usor iritat. Merge zeflemitor si incepe sa interpreteze cu un ton
vizibil nervos, subiectiv)
 
Sunt eu rasfatata? Asa-mi spune mama. S-a intalnit in urma cu cateva zile cu vecina de la patru si i-a
bagat in cap… numai prostii!  Auzi ca a citit ea un articol pe internet intitulat „9 semne ca ai un copil
rasfatat” si ce sa vezi! Vecina de la patru se pare ca ar fi vrut sa insinueze ca eu sunt o fetita rasfatata!
Atat de infuriata sunt incat as putea sa merg chiar acum la nesuferită si sa-i demonstrez cine e rasfatata!
(Tacere in care se gandeste)
Dar daca sunt intr-adevar rasfatata? E si vecina o vrajitoare…ei, nu spun ca e rea! Dar daca are dreptate
si o necajesc pe mama? Doar sunt norocoasa posesoare al celui mai tare telefon din  clasa! Si totusi ai
mei nu mi-au cumparar tableta aia faina pe care am vazut-o eu pe facebook in urma cu o luna luna! Ce
rai sunt! Imi vine si sa plang doar daca-mi amintesc ce frumoasa e tableta. Si ce rai sunt parintii mei… Si
vecina de la patru…O vrajitoare!
(Se opreste. Un timp se plimba nervoasa)
Si daca as fi rasfatata, ce-ar fi? O fetita asa si trebuie sa fie. Daca nu primesc ce-mi doresc, oare ar trebui
eu sa-mi mai ascult parintii ori sa nu-i ignor cu vehementa? Normaaal ca asa se face! Asa am vazut in
filme ca se face! M-as duce chiar acum in fata vrajitoarei si i-as spune rastit ca are dreptate! Sunt o fetita
rasfatata, dar ce-i rau in a fi alintata si iubita de toata lumea?
(O pauza mica)
Daca ar fi o virtute… as fi fost sfatuita sa ma comport asa!
Sunt eu rasfatata? Sau nu sunt? Ma duc degraba sa-mi cer scuze mamei. Daca vecina are dreptate…