r:

/ S

eatetete
Octavian Goga

Vol. 7

Editie ingrijita de ILIE GUTAN

Casa de Presa si Editura TRIBUNA

"Jniversttat;~-:LudlSi~~U!
:;IBUOTECA CENTRAL~\
i Nr. '!2.v. __ ~?-.:f~~_ 20 ~~ I
Volum aparut cu sprijinul financiar al Consiliului
Judetean Sibiu, prin intermediul Centrului Cultural
Interetnic "Transilvania"

: .

;
: it ./

Casa de Presa si Editura TRIBUNA

ISBN 973-7749-25-1
 Volumul cuprinde comunicari
prezentate la Simpozionul
Octavian Goga - poetul # gazetarul,
organizat de Primaria Comunei Rasinari, Caminul Cultural ~i
Fundatia Culturala .Ocravian Goga", in 3 septembrie 2005,
cu prilejul centenarului aparitiei
volumului de debut Poezii (1905).
 CUPRINS

Ilie GUTAN: Din culisele volumului de debut 7

Carmen POPA: Spatiul-matrice in poezia lui

Octavian Goga 18
Andrei TERIAN: Firiologia .uidversarului" sau
un autoportret in negativ 25
Alina BURADA: Discursul lui Octavian Goga intre
poetica si poietica , .43
 DIN CULISELE VOLUMULUI DE DEBUT

ILIEGUrAN

In urma cu un veac, toamna, aparea la Budapesta volumul de

debut allui Octavian Goga: Poetii. Admiratorii sai, nu numai din Ardeal,
asteptau sa se fi prod us mai curand ceea ce unii comentatori au
considerat ea reprezinta un "eveniment" literar. Desi de la prima poezie,
aparuta In "Tribuna" sibiana (1897), publicase abundent, poetul nu s-a
grabit sa-~i adune versurile intr-un volum, nevrand cu orice pret sa-si
vada numele pe 0 carte. Mai mult dedit ispita gloriei efemere, jinduita »-

atunci, ca si acum - de numerosi veleitari, Goga si-a gandit cartea de

debut ea 0 problerna de constiinta - atat literara, cat si civica, Dupa 0
productie poetica In tonul elegiac, minor-sentimental al modei /
modelelor de la 1900, cand mfina i se deprinsese cu un exercitiu prea
facil de a face poezie, In momentul cand I~i propune sa pregateasca
pentru tipar un volum constata ea nu are materialul necesar, ea poeziile
publicate In anii anteriori numai In mica rnasura satisfac exigentele
noului sau crez literar. De aceea, .facerea" volumului nu a fost 0 sarcina
usoara, incfit intaia sa carte din 1905 este, In latura ei majora ~i perena,
adevaratul debut care exprirna un program latent ~i consacra 0 voce lirica
inconfundabila. Volumul se naste concomitent cu scrierea catorva poezii
de valoare certa; cand se hotaraste sa publice un volum, autorul ia 0
decizie In contul unui proiect, nu al unei certitudini. Intrebarii fratelui
sau, Eugen (Geni), daca volumul va aparea sau nu In martie 1905, poetul
ii raspundea ea spera ca abia In mai sa ajunga la tipar, cu 0 conditie insa:
sa termine ceea ce el intelegea prin "aranjarea materiei'". 0 "materie" In
parte inexistenta la data respectiva, a carei asezare In rnatca, In formula
definitive, a fost 0 experienta nelipsita de fluctuatii, ezitari ~i dileme.
Conditia preconizata va fi 0 proba dificila ~i de durata, care, absorbita In
substructura volumului, ea 0 taina a laboratorului creator, este 0 incitanta
problerna de istorie literara, In masura In care cercetarea are sansa de a
patrunde In culisele operei. In acest scop, demersul analitic de fata
valorifica doua perspective propuse de corespondenta, pe de 0 parte, si de
insusi procesul de creatie, pe de alta parte.
Cand si In ce irnprejurari se decide Goga sa-si publice volumul
de debut si daca a facut-o sau nu din proprie initiativa nu se po ate spune
decat vag ~i ipotetic, pe baza unor informatii of elite de corespondenta

7
cunoscuta. Cea rnai generoasa In acest sens, mai ales In ce priveste
tensiunile ivite pe parcurs, li apartine lui Octavian C. Taslauanu, al carui
rol, In seria intai a revistei .Luceafarul" (1902-1914), a fost foarte
important. in decembrie 1904, dupa 0 .Junga ~i pestrita" (cum afirrna el)
scrisoare de la Goga, plecat, cu 0 bursa de studii, la Berlin, Taslauanu li
raspunde rugandu-l sa-i trirnita "Intreaga" traducere a Tragediei omului
de E. Madach, daca 0 avea "gata" (In revista aparusera deja, incepand cu
1903, primele noua tablouri), ~i promitandu-i, pentru ianuarie, "un avans
pentru volum" (?)2. Un alt indiciu exista intr-o scrisoare adresata, la 5
decembrie 1904, lui Goga de Adelina Olteanu-Maior: .Prietenul
dumitale are dreptate, domnule Goga, De nu doua, un volum la tot cazul
ar fi bine sa tiparesti In prirnavara.:" Ea insista, detaliind: ,,$i dupa cum a
fost de mu It intelegerea, adreseaza-te lui Lili pentru 0 coperta, stiu sigur
ea ea I~i va da silinta s-o faca de gust, frumoasa, artistica." Este posibil ea
despre un eventual volum sa se fi discutat In vara lui 1904, la Rasinari,
unde inflacaratul poet se afla In compania celor doua muze: Adelina (0
fata inteligenta, rafinata, cu preocupari literare, sernnand In .Luceafarul"
cu pseudonimul A. O. Major) ~i Lili Vincenz (cu veleitati de pictorita,
copertele ultimelor numere ale revistei din 1904 fiind realizate de ea).
.Prietenul" invocat era Taslauanu, care tocmai li trimisese Adelinei, desi
nu 0 cunostea personal, 0 scrisoare cam "magulitoare" (In perceptia ei).
Asadar, inainte de 1905 ideea dublului proiect editorial se conturase: un
volum de poezii originale si traducerea poemului dramatic al scriitorului
maghiar.
De la inceput, Taslauanu a fost atfit de implicat (nu chiar total
dezinteresat) In mica, dar agitata istorie a debutului lui Goga, Incat po ate
fi considerat, fara nici 0 exagerare, managerul si autorul moral, fiindca
fara demersurile, indernnurile si insistentele lui, fara rabdarea ~i
concesiile In raporturile cu un poet atat de impetuos si pasional, aparitia
volumului ar fi fost mult amanata. Taslauanu era constient de valoarea
poeziei lui Goga si nu va inceta sa recunoasca faptul ea faimadobandita
de .Luceafarul" In peisajul presei inceputului de secol lui i se datora.4
Avea, deci, motive serioase sa-l !ina aproape pe poet, sa-i solicite
colaborari de oriunde era plecat ~i oricat de tluctuante, uneori incordate,
erau relatiile dintre ei. Fiindu-i cunoscute comentariile favorabile din
gazetele vremii asupra poeziilor lui Goga din .Luceafarul", Taslauanu
era interesat, poate intr-o masura mai mare decat autorul, sa le vada
stranse In volum, convins ea astfel revista va castiga un plus de
notorietate, De aceea, este posibil ea initiativa sa-i fi apartinut tocmai lui,
care li propusese nu un volum, ci doua, cum rezulta ~i din scrisoarea
datata 7120 februarie 1905: .Jubite directore, volumul trebuie facut.

8
 Maine ili trimit toate poeziile taiate si Tragedia omului. Cu asta cum ai
gandit sa faciT,5 Spirit pragmatic ~i intreprid, editorul, desi nu are
manuscrisul, face precizari de ordin tehnic: .Coperta 0 facem simpla, (...)
pe care se irnprirna cu verde Poezii de Oct. Goga. Atftt, Simplu si
frumos! Formatul va fi de 8° al "Minervei", cum sunt volumele lui
Sadoveanu. Cel mai potrivit. Yom alege hfirtie buna si sa fie vreo zece
coale = 160 pagini.t" Cunoscandu-I bine pe poet, incearca sa-i impuna 0
disciplina de lucru si li fixeaza termen de predare: "Gande~te-te la volum.
Ciind ai de giind sa-rni trirniti manuscrisul? Eu as zice ea piina la 1 aprilie
tu sa fii gata.?" Dar poetul are ritmul, problemele ~i programul lui. La 1
martie 1905 li scria lui Eugen, fratele sau, ea, incheindu-se semestrul I, In
urmatoarele doua luni, cum nu erau cursuri la Universitate, se va duce
intr-un loc "cu clima mai domoala".8 Despre .cura" ce urma sa 0 faca In
Italia ii scrisese si lui Taslauanu, Acesta 11 sfatuieste sa-si ingrijeasca
sanatatea, li recornanda un mod de viata mai ordonat, f1\r1\ "excese",
deoarece, adauga el insinuant, "de boala in adevaratul inteles al
cuvantului nici vorba nu e." Bineinteles, obsesia revine: "Sa grabim
aparitia volumului.',9 Cu timpul, Inca un motiv 11 determina sa insiste.
Intr-un articol redactional, cititorii revistei erau informati ea la inceputul
lunii iulie se infiinteaza Institutul tipografic ~i de editura .Luceafarul''.
Aviind tipografie, el sustinea diversificarea activitatii, prin noul program
propunandu-si sa editeze opere ale unor scriitori rornani, in primul rand
ale celor grupati in jurul revistei. La inceputul lui august, Goga este
informat ea volumele lui trebuie sa intre in lucru, In care scop fusese
cornandata, la Frankfurt, ,,0 litera speciala" si se procurase "hartie faina
olandeza".1O Materialul cerut intarzie sa-i parvina. Apar dificultati
financiare, iucat Taslauanu intra In panica. In prima decada a lui
septembrie fi trimite, una dupa alta, scrisori cu indemnuri ~i apeluri
disperate: "Tu trebuie sa te apuci de lucru imediat, altfel avem pierderi
foarte mari. (...) Firmele de la care am comandat hartia ~i litera pentru
volum cer bani."!': "Din Tragedie s-au tiparit 3 coale. (...) Coala prima
din Poezii trebuie sa se tipareasca mane, intelegi? Trebuie sa faci bine s1\
vii aici pe-o saptamfma pflna Iti g1\tam volumul. Avem pierderi cu mult
mai mari daca s-amana.,,12 ; .Astazi, din pricina comandei de 1000
coroane pentru volumul tau, am avut primele neplaceri, mane ~i poimfine
vor urma desigur altele. Tu ai uitat cu desavarsire, se vede, ea acea litera
speciala, pe care ai dorit-o, ea acea hfirtie de lux, trebuiesc platite pana la
un anumit termen. Ai uitat ea prin urmare si volumul tau, promis pe iulie
(s.n.-I.G.), trebuie ispravit pfin1\ la un anumit termen. Daca ai fi un strain
de toata intreprinderea noastra, daca as sti ea nu ti-ai fauri un viitor din
reusita ei si daca n-as sti ca-ti dai perfect seama de toate greutatile cu

9
care avem sa dam piept, nu m-as mira. Nu ti-as cere sa-ti implinesti
cuvantul iscalit, fiindca n-as avea dreptul.,,13 Cu un accent de exasperare,
i se adreseaza ultimativ: "Iti mai spun 0 data ~i ultima oara, Trimite
volumul de poezii In cursul saptamanii viitoare, impreuna cu Tragedia
omului, adevarata tragedie!" In sfarsi, In nr.IS din 15 septembrie 1905,
revista anunta apropiata aparitie a volumului de poezii.
Cum va fi reactionat poetul la apelurile si somatiile indreptatite
ale editorului nu se stie, de vreme ce scrisorile lui, care vor fi fost, nu se
cunosc. Dificultatile autorului erau de alta natura si mult mai complicate
decat temerile editorului. Arnanarea repetata a termenului de predare a
materialului solicitat a fost impusa, In mod sigur, de impedimente ~i
cauze multiple, unele dintre ele rarnanand 0 taina pentru totdeauna. Cu
exceptia rnarturisirii facute lui Eugen Goga In scrisoarea din 1 martie
1905, nu poate fi citata vreo alta referire la volum. 0 va face abia dupa
mai bine de un sfert de veac, cfind autorul formuleaza public cateva
aprecieri cu accent pe crezul literar, pe menirea scriitorului, dator sa-si
reprime .framantarile de ordin pur individual" si sa exprime "vaierul
celor multi" .14 Cu acelasi prilej precizeaza ea, la vremea aceea, era
"calauzit de ideea de a se confunda cu satul", de a realiza "monografia
sufleteasca a satului". Incercand sa exemplifice, poetul cade In capcana
unor sincope de memorie. De pilda: "Prima poezie, In ordine
cronologica, din primul meu volum, e Frumoasa cea din urnui.,,15 In
realitate, poezia respectiva va fi inclusa In volumul urrnator, Ne cheama
pamdntul (1909), ~i aparuse initial In .Luceafarul" nr.l din 1 ianuarie
1904, cu titlul Mortua est (Rapsodie fiirii rima). Poetul 0 confunda cu
Rapsodie (Farii rima) din nr.l al revistei, din 1 iulie 1902, sernnata
Othmar ~i inclusa tot In volumul secund. De fapt, cea mai veche poezie
din volum este Dorinta ("Luceafarul" nr.6 din 16 septembrie 1902). Prin
urmare, unele afirrnatii ale autorului trebuie privite cu circurnspectie,
inclusiv aceea ea In volumul de debut "nu exista decat poezii larg sociale
si, In mod timid, la urma, una sau doua poezii erotice,,16 sau ea, In
momentul acela, .fiecare manifestare literara [era] un act politic"."
Asemenea aprecieri retrospective apartin mai degraba omului politic de
la inceputul anilor '30, pentru el intre poezia de atunci ~i programul
promovat de liderul politic fiind 0 filiatie organica.
Nu este exclusa posibilitatea lecturii poeziei din perspectiva
disocierilor tardive ale autorului, cum, de altfel, au procedat unii
comentatori, tentati sa le absolutizeze. Cu mult mai utila este lectura
concentrata asupra procesului de creatie, capricios ~i fluctuant, asupra
devenirii eului liric disputat de impulsuri ce intarzie descoperirea propriei
identitati. Despre mutatiile ce survin In planul constiintei artistice,

10
probele cele mai convingatoare trebuie cautate In paginile revistei
.Luceafarul", unde creatorul de poezie va fi dublat, in subtext, de
cititorul preocupat de proiectul editorial. I~i va fi dat seama el insusi ea
poeziile publicate in perioada 1902-1903 continua, In mare masura,
obsesiile juvenil-sentimentale din versurile de pana atunci. De aceea, mai
mult de jurnatate din textele aparute vor fi lasate In afara volumului. Nici
macar Acasa I. Revedere nu a fost retinuta, considerata, probabil, prea
.personala". Cea dintai selectata este Dorinta - pe tema intoarcerii la
vatra, a reintegrarii In viata satului -, urmata de Toamna, Bdtriini, De-o
sa mor, Cdntece (I), Zadarnic, ("Zadamic plange vantul ~i norii plang,
batranii "), Canteceill.lll), Casa noastrd, Ruga mamei, La stdnd,
Reintors, Canteceis/, VI), Singur. Cele mai multe poezii pe tema lirica a
dezradacinarii dateaza din acesti ani. Incercarile poetului de a reinnoda
legatura afectiva cu topos-ul originar sunt zadamice, fiindca ruptura era
profunda. Incat nici un drum nu mai duce spre taramul paradisiac si
utopic (In viziunea lui) al unei .Jurni'' pierdute, repliate In ceturile
subconstientului, Mult cantata si dorita "casa noastra'' nu mai exista
decat ea spatiu devastat, absorbit de memoria tot mai tulbure. Aceeasi
instrainare a alterat raporturile poetului cu lumea satului, cu vechi iubiri a
carol' agonie li asaza In sutlet amaraciune, deznadejde ~i melancolie.
Imaginarul liric de pana la sfarsitul anului 1903 este dominat de
reprezentari prin excelenta negative. Poetului i-au trebuit cativa ani de
ucenicie, de experimentare a diverse moduri de a face poezie piina ciind
descopera formula adecvata conformatiei lui launtrice si lirismului
autentic. Chiar afirrnatia, de mai tarziu, ea a pomit la drum cu poezii
.Jarg sociale", este contrazisa de textele citate, selectate ~i incluse In
volum. Substanta lor este data de tribulatiile .Jntime" ale artistului In
deruta. Intr-un studiu din 1987 am aratat ea iesirea din "criza" de durata
~i metamorfoza In planul creatiei au fost efectul disputarii tanarului Goga
de vocatii manifestate - initial - paralel ~i neconsonant: poezia ~i
gazetaria, In mod paradoxal, poetul de anvergura sociala nu este anticipat
de poezia "Inceputurilor", importanta, fara indoiala, ea document moral,
dar irelevanta estetic, ci de publicistica receptiva la convulsiile
inceputului de secol. 18
De nasterea adevaratului "poet social" se poate vorbi din 1904,
cand poezia sa descopera acea forta vizionara ~i vigoare a versului care 0
impun curand In constiinta literara ~i publica a epocii. .Misterul
creatiunii", de care va vorbi insusi Goga, izbucneste intempestiv ~i Ii
surprinde pe contemporanii ce intuiesc In evolutia poetului 0 mutatie
profunda, nu numai de fond, ci ~i ea formula. In nr.l, din 1 ianuarie
1904, al revistei .Luceafarul'' apare poezia Pe inserate, al carei aviint

11
mesianic din strofa finala ("Do mol purcede glas de schija / De la
clopotnita din deal, / Sa povesteasca lumii jalea / Insrrainatului Ardeal.")
prefigureaza 0 alta tonalitate lirica si 0 alta problernatica. Cititorul
percepe un acord gray, inexistent in poezia anterioara a lui Goga. Flreste,
limbajul si retorica apartin conventiei traditionale, carora poetulle insufla
o forta fara precedent, intr-un discurs cu timbru liturgic, ea replica la
excesul de "tanguire" ~i "resemnare" din poezia epigonilor eminescieni
de la 1900. Componenta subiectiva a poeziei nu dispare, convertita abil
in atitudine lirica irnplicita. Poezia ce inregistreaza 0 atare metamorfoza
~i instituie formula ce il va consacra definitiv pe Goga ea poet de
anvergura sociala este Noi ("Luceafarul", nr.2, 15 ianuarie 1904).
.Dezradacinatul" se retrage in umbra, locul lui luandu-I poetul vaticinar,
vindicativ si profet. Jalea sau durerea, ea primum movens al poeziei
scrise de acum inainte, au cauze multiple si radacini adanci, altele decfit
cele intim-sentimentale din etapa anterioara. Schimbarea la fata a poeziei
- decisiva pentru fixarea locului lui Goga nu numai in epoca, ci ~i in
posteritate - devine tot mai evidenta pe parcursul anului 1904, cand lirica
sa dobandeste acea gravitate si originalitate care 0 consacra in peisajul
poetic rornanesc. Cu exceptia a trei texte, toate poeziile publicate in acest
an vor fi incluse in volum: Pe inserate, La groapa lui Laie, Noi, A
murit..., Oltul, Cade-o lacrima, Cantecei IV), Ddscdlita, Dimineata,
Apostolul, De la noi, Sa ra, Solus ero, Cop iilor(l.Il), Cdntaretilor de la
oras, Despiirtire, Pribeag, Departe (1n volum, Parasit). De subliniat este
ea poezia de inspiratie sociala se impleteste cu aceea de .framantare
intima", semn ea reprimarea durerilor proprii nu e totala si ea acestea nu
inceteaza sa razbata In spatiul poeziei si sa confirme dualitatea funciara a
eului poetic, pendularea intre "chemari" opuse, insa complementare.
Unitatea ~i esenta poeziei sunt rezultatul acestei bipolaritati constante.
Cert este ea 0 data cu anul 1904 Goga accede la alta intelegere a poeziei,
la 0 mai clara definire a obiectului si a functiei sale.
Ambele filoane se regasesc si In poeziile publicate in 1905,
un de componenta "sociala" e prevalenta, iar cea "intima", desi prezenta,
este mai riguros controlata. .Prograrnul'' configurat in anul precedent
devine postulatul artistic suprem, incat procesul de creatie, fara a inceta
sa fie "capricios", se identifica cu facerea volumului. Abia din acest
moment este indubitabiI ea tot ce scrie ~i publica poetul este roduI unei
vointe programatice, aI asumarii si afirrnarii crezului literar, conform
caruia scriitorul trebuie sa-si cenzureze problemele de ordin personal
pentru a se face ecoul vietii tumultuoase a semenilor sai. Optiunea pentru
asemenea poezie este forrnulata cu franchete intr-o scrisoare din 16
ianuarie 1905: "De altfel sunt foarte rare momentele, astazi, cand ma

12
simt ispitit sa povestesc In poezie de bucuriile sau durerile mele ...
Nazuinta mea e sa dau glas celor din jurul meu; veselia si necazul lor
po ate pretinde cu tot dreptul inabusirea propriilor tale sentirnente."!"
Dandu-si seama ca nu are suficient material pentru volumul menitsa
exemplifice 0 atare conceptie despre poezie, Goga nu respecta termenele
fixate de editor, continua sa scrie, ghidat de un "program" identificabil in
aproape toate poeziile din anul respectiv: Pace, Plugarii, Ldutarul,
Invins, Pdrdsiti, Asteptare, in codru, Dascalul, Rugdciune, Noapte,
Clacasii (ultimele doua aparand In revista cand volumul se afla sub
tipar ).
Rezerva forrnulata ("aproape toate") vizeaza inconsecventa
poetului fata de "programul" asumat si incapacitatea de a scrie 0 poezie
exclusiv sociala, Artistul, orn fiind, traverseaza In anii 1904-1905 un
tulburator ~i dezamagitor episod sentimental. E vorba de rascolitoarea,
chiar patirnasa dragoste pentru Adelina Olteanu-Maior. Mai In varsta
decat "Infocatul" ei adorator, aceasta a declansat In sufletul lui 0 pasiune
ravasitoare, neirnpartasita insa de ea, admiratoare a poeziei, nu ~i a
omului, caruia i se adresa, invariabil, cu reverenta." De aici marea lui
deceptie cu ecou In poezii ea So/us ero, Despdrtire, Pribeag, Pariisit,
[nvins. Noapte. Prelungita criza sentimental a pune In dificultate
"programul" sau literar. Pe fundalul nefericitului episod, reverberat la
proportii de drama In sufletul lui pe cat de vanitos, pe atat de usor
inflarnabil, Goga scrie, cenzurandu-se cat Ti sta In putinta, cateva din
poeziile cele mai reprezentative, hotaratoare pentru ponderea valorica a
intregului volum. Ele sunt rodul unei incrancenate tensiuni launtrice. Din
ill cord area acurnulata se nasc doua spovedanii publice, marc ate de
constiinta "crizei". in cea dintai, Rugaciune, este reformulat crezul
enuntat In scrisoarea de la inceputul anului si ilustrat In cunoscutele
poezii de factura sociala, A doua, Noapte (0 "rugaciune" mascara),
publicata dupa doua saptamani, este 0 poezie (erotica) a unei dezamagiri
si tristeti coplesitoare. Imperativei cenzurari a framantarilor intime, ea
solutie a iesirii din impas ~i a socializarii mesajului, din primul text, i se
alatura, ca 0 alta solutie expiatoare, ideea refugiului din lume ~i a
recluziunii In sine, din urmatorul text.
Asadar, dificultatile intampinate In .facerea" volumului nu sunt
numai de ordin literar. Definitivarea ~i predarea lui au fost determinate ~i
de motive de ordin personal. Fara indoiala, Taslauanu nu era strain -
tocmai el?! - de impasul traversat de Goga, lnsa ezita sa discute deschis
~i prefera sa-l minimalizeze, comparativ cu situatia critica de la
.Luceafarul". Motivele ingrijorarii lui sunt, deci, altele. Mai dureros
pentru el este sa con state ea se vede abandonat de eel care, prin vigoarea

13
 si calitatea talentului, li injectase elan, entuziasm, ideea unor proiecte
indraznete. Dezinteresul si pasivismul lui Goga 11 descumpanesc. Se
Imp linea un an de cand poetul, plecat la studii si calatorind, se bucura de
libertate, toata povara revistei si a tipografiei rarnanfind In seama lui.
Raporturile dintre ei devin mai tensionate din august 1905, cand
Taslauanu 0 cunoaste personal pe Adelina la Rasinari. Goga suporta greu
destramarea ~i agonia unei iluzii. Dupa ce intr-o scrisoare din 7/20
septembrie 1905 li scrie, farll menajamente ~i barbateste, chiar cu un aer
de imputare, cat de utopica si culpabila fusese dragostea lui pentru
Adelina, peste doua zile li trimite 0 alta scrisoare, cu indemnul sa nu se
lase coplesit de un esec sentimental: ..Inteleg momentele de agitatie
sufleteasca pe care ti le-ai creat, asa-zicand, cu de-a sila, si stiu prea bine
ea jignirea unei ambitii asa de mari ea a ta nu se tamaduieste cu una cu
doua, dar, pentru Dumnezeu, exista In lumea asta chestiuni mai mari
decat ecourile unei aventuri de dragoste nereusite ... ".zl Tonului
inchizitorial din epistola precedenta Ii substituie 0 retorica persuasiva, cu
insinuari tonifiante, cu intentia vadita de a-l ajuta sa se redreseze psihic.
Cunoscandu-l bine, refuza sa-l suspecteze de abjurarea unor idealuri
nobile, de renuntare la ideea, "care ti-a inflacarat de-atatea ori ochii", la
misiunea, pentru care .aveai taria entuziasmului de a te impersonaliza,
aveai mandrin ~i demnitatea de a lupta". Stimulat, probabil, ~i de poezia
Rugdciune, aparuta recent si hotarat sa-i resuscite vointa de actiune ~i
energiile domolite, li judeca atitudinea si comportamentul In termenii
unei filosofii a resemnarii si a renuntarii, mizand pe efectul contrar: ..Iti
aduci aminte, cand bateam boltile ceriului cu planurile noastre, cerand
intrare In lumea ideilor noastre de oameni intransigenti ~i rezoluti ... Apoi
cum raman conjuratiile noastre de revolutionari? Astfel sunt luptatorii
acestui neam? I~i pierd cumpatul si dezerteaza de sub flamura purpurie,
zapaciti de niste ochi intalniti In cale? Trist... foarte trist! Foarte trist!
Incep sa ma c1atin ~i eu In convingerile mele. Suntem un neam nememic,
elastici la fire ~i buni numai de gura. Ia-l de pe mine, ea-I omor!"Z2 In
numele sfintei cauze, .mai presus de toate" , 11 consiliaza sa-si domine
necazurile ~i sa se dedice, cu abnegatie, finalizarii proiectului editorial.
Nu se stie cum a primit poetul vorbele dure ~i judecatile aspre
ale lui Taslauanu, a caror !intll era tocmai coarda lui sensibila. Nu-i va fi
fost atat de simplu sa faca abstractie de sine si sa se .Jrnpersonalizeze".
Artistul nu se detaseaza niciodata complet de drama omului. A descoperit
totusi In el insusi taria de a iesi din impas, ecoul conflictului interior intre
vointa ~i .Jspite" fiind recognoscibil In Rugaciune si Noapte, adevarate
testimonii ale dramei consumate, ale balansului continuu intre "social" ~i
"individual", manifestat ~i In momentul cand, In sfarsit, volumul ajunge

14
In faza finala a .facerii" lui trudnice. .Aranjarea materiei", 0 materie In
ebulitie, a durat pana In ultima clipa, cand a fost decisa structura
definitive a cartii, In volum, cronologia fireasca nu mai este respectata,
iar procesul de creatie nu mai este perceptibil ea atare. Autorul instituie 0
alta ordine, idea/a, care 11aduce In prim plan pe adeptul poeziei sociale ~i
estornpeaza fibra intima, repliata In plan secund. Conform ordinii reale,
Rugaciune nu deschide, ci incheie volumul, nu premerge poeziile ce
urrneaza, ci contine 0 rnarturie la sffirsit de cale, marcata de avatarurile
parcurse. Profesiunea de credinta este rezultatul unui proces de clarificare
a constiintei literare si a conceptiei despre poezie. in forma sa definitiva,
volumul ilustreaza un crez literar, un program cristalizat ~i asumat ea ~i
criteriu de evaluare $i selectie In vederea stabilirii "materiei" pentru
volum. In acest seop, poetul a triat sever textele aparute in .Luceafarul",
a tacut modificari de ordin gramatical si stilistie, a eliminat versuri, ehiar
strofe de prisos, obtinand astfel un spor de acuratete si armonie. Detasat
de imprejurarile In care a fost scrisa 0 poezie sau alta, poetul concepe ~i
construieste volumul de debut, proiectandu-si, In intreaga lui
configuratie, chipul voit, ea un pariu cu sine insusi, eu contemporanii sai
~icu posteritatea,
Probabil, la sfarsitul lui septembrie sau inceputul lui octombrie
1905 aparea, la Institutul tipografic ~i de editura .Luceafarul" din
Budapesta, volumul Poezii de Octavian Goga, cuprinzand 126 pagini ~i
ajungand curand in mana diversilor cititori.23 Intr-o scrisoare din 8/21
octombrie 1905, Axente Banciu ii scria extaziat autorului: "Atata bucurie
mi-ai gramadit In suflet prin volumul d-tale de poezii, eitit azi, incat nu
mi-o mai pot stiipani.,,24 Din 13/26 octombrie dateazii "calduroasele
multurniri" din partea lui Andrei Barseanu, pentru .frumosul volum de
poezii" trimis de autor; profesorul brasovean si viitorul presedinte al
Astrei adaugii: .Cetesc cu mult ~i mare placere poeziile dumitale, dar
niciodata ele nu mi s-au parut atat de frumoase ea aeum, adunate toate la
un loc. in orice caz, ele forrneaza 0 nota noua ~i interesanta in literatura
noastra...".25 Odata aparut, volumul s-a bucurat de un rasunator sueces in
epoca, de care pana atunei nu avusese parte vreo alta carte de debut.
Editia - eea simpla si cea de lux -, intr-un tiraj de doua mii de exemplare
s-a difuzat pe ambele versante ale Carpatilor. La 14 noiembrie,
Taslauanu li scria, deplin multurnit: .Peste 0 luna speram sa incasam tot
sau aproape tot. Cum insa ni se cer mereu exemplare, astazi ne-am apueat
sa tiparim din nou volurnul in 2000 exemplare, tot editia prima. Pan a la 1
ianuarie sunt sigur ea se desfae toate.,,26
Receptarea critica nu a fost mai prejos, volumul fiind comentat
de eriticii vremii, cu diferite optiuni estetice: N. Iorga, Ilarie Chendi, G.

15
Panu, Mihail Dragomirescu, Sextil Puscariu, E. Lovinescu, Izabela
Sadoveanu Evan etc. La 21 martie 1906, volumul de debut al lui Goga
este incununat de Academie cu premiul Herescu-Nasturel, pentru poezie,
in urma raportului lui Titu Maiorescu.

Note
I. Octavian Goga in corespondenta [I]. Editie ingrijita de Daniela
Poenaru. Prefata de V. Netea, Editura Minerva, Bucuresti, 1975. p.5.
2. Octavian Goga in corespondentd [2). Editie ingrijita de Mihai
Bordeianu si Stefan Lernny, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, p.420-42 I.
3. Octavian Goga in corespondenui [I). p.274-275.
4. "Goga a fost eel mai de seama poet al revistei noastre." (p.14);
"Indraznesc sa afirm ea Goga nu ar fi seris frumoasele lui poezii, daca nu ar fi
existat Luceafarul" (p.21). (Oetavian C. Taslauanu Amintiri de la .Luceafarul'',
Bucuresti, Tipografia .Bucovina" I.E.Toroutiu, 1936).
5. Octavian Goga fn corespondenui [2). p.426.
6. Ibidem.
7. Ibidem. p.427.
8. Octavian Goga in corespondenta [I), p.5.
9. Serisoare din 1 martie 1905, In Octavian Goga 1/1 corespondentd [2),
p.428.
10. Scrisoare din 4 august 1905, In Octavian Goga III corespondenui
[1), p.329.
11. Scrisoare din 4 septembrie 1905, In Octavian Goga in
corespondenta [2). p.433.
12. Serisoare din 7/20 septembrie 1905, In Octavian Goga in
corespondenta [1), p.33 I.
13. Scrisoare din 9 septembrie 1905, In Octavian Goga III
corespondenta [1). p.333.
14. Octavian Goga, Fragmente autobiografice, In Discursuri, Editura
Cartea romaneasca, Bucuresti, 1942, p. 19.
15. Ibidem, p.24.
16. Ibidem, p.19.
17. Ibidem, p.25.
18. v. IIie Gutan, Octavian Gaga - argumentul operei, Editura
Minerva, Bucuresti, 1987.
19. Scrisoare din 16 ianuarie 1905, In Octavian Goga In corespondenui
[1), p.l I I.
20. Pentru detalii, v. Hie Gutan, Octavian Goga - rasfriingeri In
evantai, Editura IMAGO, Sibiu, 2002, p.141-158, cap. "Don Tavi".
21. Scrisoare din 9 septembrie 1905, In Octavian Goga III
corespondenta [I), p.332.
22. Ibidem, p.332-333.

16·
 23. Desi pe coperta volumului aparut se mention a ea se afla "supt
tipar", in traducere, Tragedia omului de E. Madach, Octavian Goga 0 va publica
mult mai tarziu, in 1934.
24. Scrisoare din 8/21 octombrie 1905, In Octavian Gaga In
corespondentd [2], p.145.
25. Scrisoare din 13/26 octombrie 1905, in Octavian Goga in
corespondenui [ I], p.144.
26. Scrisoare din 14 noiembrie 1905, In Octavian Goga III
corespondenui [2], p.434.
 SPATIUL-MATRICE iN POEZIA
LUI OCTA VIAN GOGA

CARMENPOPA

Orice s-ar spune despre poezia ardeleanului Goga, ea ramane

ancorata sub spectrul unui anumit regim al imaginarului, eel nocturn, in
acceptia pe care 0 da termenului Gilbert Durand. Desi s-a accentuat mult
asupra dominantei etico-sociale pe care, fara indoiala, poezia sa 0
dezvaluie la 0 prima lectura, totusi, anumite imagini-arhetip se detaseaza
din versurile sale, anuntand nota particulara a liricii lui Goga. Astfel,
revin frecvent in opera sa imaginea casei ~i nostalgia regasirii fericirii
acelui paradis reprezentat de spatiul natal, atlat acum sub vitregiile
istoriei.
Pe parcursul celor cinci volume ale sale, dar ~i in creatiile
poetice aparute in periodice, in versurile inchinate unor mari lirici ai
literaturii universale ca Baudelaire ori Ady Endre sau chiar in traducerile
pe care ni le-a lasat, poetul inclina inspre acele imagini care contureaza
ideea de spatiu-rnatca. Figurii casei i se asociaza ~i alte derivate precum
satul, criisma, codrul, iar repetarea obsesiva a unor termeni ea piinuint,
humd, munte, deal, colina, toamnd, sau moarte, ne deterrnina sa plasarn
reveria poetic a a lui Goga sub influenta teluricului, asa cum ne sugereaza
teoriile bachelardiene.
Intotdeauna imaginea paradisiaca a satului ramane una
indepartata, fericirea dupa care tanjeste poetul apartine unui timp revolut,
pentru ea prezentul infatiseaza 0 lume imbatrdnita, vlaguita, peste care s-
a asezat tristetea celui care s-a instrainat de satul natal:
De pe peretii-ngdlbeniti
Se dezlipeste-n pdturi varul,
Si pragului imbdtrdnit
lncepe-a-i putrezi stejarul.
Indepartarea de matca creeaza sentimentul desertaciunii ~i al
nostalgiei dureroase a celui ce a pierdut ocrotirea vetrei pentru a se rataci
in anonimatul orasului innegrit de fumuri. In spiritul ideologiei literare de
la inceputul secolului al XX-lea, dar mai ales in spiritul viziunii poetice a
multor creatori din Ardeal, satul este privit ea pastrator al traditiilor si al
fiintei etnice, in vreme ce orasul echivaleaza cu dezradacinarea celor

18
veniti sa II locuiasca, el este factorul care primejduieste existenta celui
dintfii, arnenintand insesi valorile spirituale ale unui neam:
Cu valul vremilor ce curg
Attuea ciintece s-au dus,
Si valul vremilor ce curg
Auuea ciintece-a rapus.: (Casa noastrii)
Numai ea, daca la un poet ea Lucian Blaga, imaginea
paradisului tinde sa fie una care sernnifica pierderea legaturii cu sacrul
lumii modeme, iar orasul, cu forfota lui, indica nu doar ruperea brutala a
contactului cu matca originara, ci ~i locul alienarii omului, al pierderii
dimensiunii transcendentului, satul paradisiac al lui Goga este deja 0
imagine ale carei contururi s-au estompat sub patina timpului.
Asuprirea care apasa greu satul transilvan este determinanta
pentru poetul de la Rasinari In a-si transforma glasul in acea tr<lmbilii de
alarma prin care sa vesteasca lumii intregi durerea ~i suferintele unui
neam obidit, anuntand totodata profetic viitoarea eliberare ~i zorii altor
vremuri:
A mea e lac rima ce-n tremur
Prin sita gene/or se frdnge,
Al meu e cdntul ce-n pustie
Neputincioasa [ale-si pliinge
Ci-n pacea obidirii voastre,
Ca-ntr-un Intins adtinc de mare,
Traieste-nfricosatul vifor
Al vremilor rdzburuitoare.
Dorninanta rarnane tema dezrdddcindrii, cultivata free vent la
inceputul veacului trecut, ea fiind 0 terna emblematica pentru un curent
literar ea sarnanatorismul. Desi promovau valorile civilizatiei autohtone,
adeptii ideologiei samanatoriste 0 faceau intr-o maniera vetusta, Insa nu
atfit subiectele In sine, cat modul prea edulcorat ~i efuziunile liric-
sentimentale In care sunt tratate acestea determina scaderea valorica a
unor opere care se doreau reprezentative pentru respectiva directie
literara.
Exista In poezia lui Goga 0 vibratie profunda, inconfundabila,
atunci cand evoca imagini ale trecutului, figuri ale oamenilor de altadata
sau, pur ~i simplu, elementele de spiritualitate ale batranului sat
ardelenesc. Asa cum Blaga intuieste mai tiirziu importanta pe care acest
vechi fond spiritual 11are In dezvoltarea si, mai ales, In imprimarea notei
de originalitate a culturii romane, si Goga evoca acest nucleu de cultura
pe care 11intelege ea factor de rezistenta In fata urgiilor veacurilor:
Cum tremurd cenusa asprd,

19
 Ce-nfiorati imi par carbunii
De vraja care-o mai pdstrard
Din cdte povesteau strabunii.: (Casa noastrd)
Rezonantele arhaizante, bogatia terminologiei religioase nu
devin niciodata reduntante In poezia lui Goga, intrucdr ele vin in aeord eu
deserierea fondului sufletese al oamenilor unui spatiu spiritual bine
definit.
In plus, in liriea sa, dezrddacinarea se asociaza eu nostalgia
paradisului pierdut, eu tentativa regasirii acelor simboluri matrieiale
menite sa-i eonfere poetului sentimentul oerotitor al linistii ~i al ferieirii
pierdute de indata ce a parasit spatiul seeurizant al casei natale. Casa, In
primul rand, dar si alte elemente apartinand registrului imaginarului
noetum, preeum eodrul, tarana, rnosia, campia, rnormantul, noaptea,
carciurna din sat sau unele imagini ale feminitatii (din care se desprind
figura mamei sau eea a firavei dascalite) sunt pastrate din "arsenalul
imageriei romantiee ~i post-rornantice" indicand, In limbaj durandian,
"profunda recureuta a intimismului."l
Aceasta tanjire dupa eeea ee este cunoseut ea desemnand valori
ale intirnismului se intensifica ell atfit mai mu It ell cat creste gradul de
"inseeuritate" resimtit de eul lirie in raport eu lumea dinafara. De aiei
provine aeutul sentiment al instrainarii, al ratdcirii pe cdi straine, de aiei
si tragiea ruptura de pamantul-mama:
De ce m-ati dus de /Gnga voi,
De ce m-ati dus de-acasa ?
Sa fi rdmas fecior la plug,
Sa fi rdmas la coasd. (Batrani)
Intreaga sa poezie se eonstituie ea 0 evocare a satului natal, a
casei parintesti ~i a oamenilor de atunci, realizata din perspeetiva eelui
deja indepartat de aeest nucleu, a instrainatului care a pierdut tainiea
impartasire eu pamantul-mama:
...Si m-am intors, stapdne-al meul ...
Dar casa noastra nu mai este...
Azi. rogu-te, sd-mi spui dinfrunzd,
[ndurerata ei poveste! iRetntors)
Cu toate aces tea, poezia lui Goga nu ancoreaza pe 0 coordonata
unica a evocarii nostalgiee a vremurilor de altadata, ei, ea 0
partieularitate a sa, imbina sau, de eele mai multe ori, converteste trairea
tragieei rupturi de fiinta satului In profetiea angajare de a expia durerea
unei lumi intregi, al carei glas devine e\ insusi: Inca din Rugaciune.
poezia eu care se desehide volumul sau de debut, Goga se declara pe sine

20
drept poet al cetatii care I~i asurna rmsiunea de a se face ecoul
suferintelor celor multi, renuntand la tribulatiile propriului sine:
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rete,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa pldngd-n lacrimile me/e. tRugdciuney
Pe de alta parte, dualitatea unui poet temperamental precum
Goga nu intfirzie sa se taca sirntita, deoarece totala ~i asumata angajare In
slujba celorlalti presupune 0 contrabalansare concretizata In cultivarea,
chiar daca nu foarte frecventa, a unei poezii a eului, talrnacind trairile
profunde ale propriului sutlet. In acest sens, poezia Asteptare, 0 ramurd
intdrziaid sau De profundis ar constitui cateva exemple nimerite in
aceasta directie:
Din sufletul meu, pesterd uitatd,
Cu scorburi multe, vdduve de soare,
Tacerile mai strigd cdteodata,
Ca niste robi rebeli In inchisoare.

Sunt visuri, patimi, cdntece pierdute

Si intrebari nedezlegate Inca,
Tot tintirimul vietii ntele mute
Ma cheam-atunci In matca lui addncd. (De profundis)
Prezenta unor poezii de dragoste sau de meditatie, cultivand
elemente apartinand ~i recuzitei simboliste, dovedesc atfit impulsul de a
da glas tribulatiilor launtrice, cat ~i sensibilitatea ~i receptivitatea lui
Goga fala de curentele modeme din epoca.
Dintre "simbolurile intirnitatii" care apar In opera lui Octavian
Goga, casa, mama ~i mormantul detin 0 pozitie privilegiata, data fiind
apropierea sernnificanta, In ordinea imaginarului, existenta intre ele. De
asemenea, evocarea satului-matrice se face cu 0 dubla intentie, chiar daca
una este mai ocultata, nerevelata la 0 prima lectura: caracterul vaticinar al
versurilor sale dernonstreaza \impede angajarea poetului in fata istoriei ~i
a propriului neam, insa imaginile satului de altadata, ale copilariei ~i ale
casei parintesti definesc febrila cautare a unui refugiu in mijlocul caruia
sa devina posibila regasirea intimitatii ~i a odihnei demult pierdute.
Jertfirea de sine pentru binele celorlalti, asumarea constienta a acestui
gest 11"investesc pe poet cu puteri rnesianice.t" iar ea 0 contrabalansare a
acestui teribil efort ni se dezvaluie aceasta cautare a unui spatiu al linistii,
al regasirii sinelui, care nu poate sa fie altul decat locul de bastina. Casa
natal a raspunde unei nevoi interioare a poetului de a afla iarasi tihna
repausului si caldura spatiului originar. Este punctul spre care poetul

21
simte ea este necesar sa revina pentru a-si redobandi puterile slabite In
lupta cu destinul asumat. Acest nucleu reprezentat de casa-matrice
functioneaza In imaginarul sau poetic deopotriva ca factor motivational si
ea sursa de reface re a tuturor energiilor risipite. De cate ori evoca
meleagul natal, casa parinteasca si amintirile legate de acestea, poetul 0
face cu tristetea celui devenit dureros de constient de trecerea timpului ~i
de neputinta recuperarii totale a linistii oferite de nucleul casei. De aici
provine ~i un acut sentiment de culpa, cauzat de indepartarea, mai bine
spus, de instrainarea fata de acest spatiu. De la indurerarea frusta
resimtita inca din poezia Bdtrtini, poetul trece la registrul tristei
melancolii In Reintors. Aceasta creatie este marcata de influenta liricii
eminesciene, In primul rand sub aspectul "punerii In scena" a unui dialog
imaginar dintre eul liric ~i codrul la care se intoarce dupa 0 perioada
indelungata de absenta. In al doilea rand, se pastreaza, ea si in poezia
erninesciana, antinomia dintre efemeritatea fiintei umane ~i perenitatea
pe care codrul 0 reprezinta, ea forta a cosmosului.
Nu ne indepartam nici de izomorfismul codru-casa, iar
regasirea spatiului-rnatrice accentueaza sentimentul vinii de a se fi rupt
de locul de care era legat organic, cu to ate fibrele fiintei, dezmostenita
intrucat si-a smuls radacinile din parnfintul-mama:
Azi lasd-ti freamatul sd-mi para
Un muleom zvon de patrafire,
Ce bland asupra mea coboara
Duioasa lor hirotonire ...
Si spune-i vdntului sa tacd
Cdnd va porni de-aici pe plai:
Cii riiposatul n-a fost vrednic
De poala ta, batriine crai!
Codrul, numit cand pdrinte, cand stdpdne sau erai cumuleaza
atat atribute pateme, cat ~i pe cele ale sacerdotului spre care fiul ratacit se
indreapta, si, in final, pe cea a autoritatii supreme, sugerand, iarasi, in
spirit erninescian, zadarnicia zbaterilor umane In fata elementului capabil
sa transgreseze timpul. Regasim aceeasi sernnificatie data padurii ca ~i In
interpretarea propusa de Gilbert Durand: "padurea e un centru de
intimitate, asa cum poate fi casa, grota sau catedrala. Peisajul inchis al
padurii e constitutiv locului sacru (...) Locul sacru e 0 cosmicizare, mai
cuprinzatoare decat rnicrocosmosul locuintei ... ,,3
Nu intamplator codrul apare si in postura domului In care eul
liric paseste cu sfiala profanului care incearca sa reintre In spatiul-rnatca
de care s-a instrainat de prea multa vreme. Regasirea acestui spatiu se
face cu ernotia intoarcerii la fericirea momentelor dintai ale vietii, dar se

22
incarca si de vina de a fi tradat tarfirnurile natale, pe care le-a parasit
pentru a se avanta pe meleaguri straine:
Batrane codru! Eu m-am dus,
Rapus de-un gdnd nebun, pesemne,
Uitat-am pilda lui /sop,
Yttrtejului sa nu md-ndemne ...
Indepartarea de spatiul-rnatrice este perceputa ca 0 ruptura
brutala a legaturii cu universul matern al casei, locul ocrotitor, al linistii
~i al caldurii inceputurilor, a carui pierdere coincide cu instalarea In
insecuritatea ~i inospitalitatea locuri lor straine:
Dar ostenit odat' privind
La zarea cerului albastra,
Am plans, si giindul m-a batut
Sa md intorc la casa noastrd!
De cele mai multe ori, regasirea nu presupune si putinta
re integra rea In nucIeul spatiului originar. Revederea casei ~i a taramului
natal implica mereu distantarea impusa de timpul care schirnba
deopotriva fata oamenilor si a locurilor. In Casa noastra, de pilda, totul
sta sub semnul decrepitudinii si al rnacinarii sub aripa vremurilor:
Trei pruni fratini ce stausa moard,
j~i tremur creasta lor bolnava,
Un vdnt le-a spdnturat de varfuri
Un pumn de fire de otavd.
o astfel de imagine I~i are rostul ei bine rnotivat In registrul
psihanalitic. Element al incastrdrii, casa, ca ~i mormantul, ne trimite
inspre reprezentarile pe care le irnplica simbolismul matern; "cas a este un
refugiu, 0 sihastrie, un centru,,4 ~i care, asemeni pantecului matern,
rarnane locul reveriilor, locul In care se dezvolta "visele intimitatii,"
lacasul unde fiinta se simte eel mai bine ocrotita.
In raport cu lumea exterioara, casa natala pe care Bachelard 0
rnai nurneste ~i casa onirica nu va fi niciodata casa burgheza dintr-un
oras aglomerat, ci aceea pe care imaginarul nostru 0 proiecteaza In
functie de propriile-i dorinte care sa ne stimuleze capacitatile reveriei. 0
asemenea casa se constituie ea un "contraunivers sau un univers al lui
inipotriva.P Este limpede ea acest impotriva se refera la protectia pe care
aceasta casa 0 asigura fata de lumea din afara din care noi sirntirn nevoia
sa evadam.
Pe langa casa copilariei, codrul, muntele sau rnormantul integrat
nicaieri altundeva decat In meleagul natal, elementele definitorii ale
operei sale poetice, sunt menite sa accentueze nostalgia dupa ace! paradis
pierdut pe care poetul tanjeste a-l recupera. Nu atfit vicisitudinile istoriei,

23
cat mai ales indepartarea, ruptura de acest spatiu genereaza melancolicul
plfinset al pierderii acestui spatiu. Un astfel de sentiment creeaza 0
imagine specifica de rai trist, purtand In sine 0 nesffirsita ~i neconsolata
jale. De aceea, "tara pe care 0 Infati~eaza aceasta poezie are un vadit aer
hermetic," Intreg taramul Ardealului se asernuieste unui "Purgatoriu III
care se petrec evenimente procesionale, In care lumea jeleste misterios,
impinsa de 0 putere nerelevabila, cu sentimentul unei catastrofe
universale.?"
Asa se explica de ce adevarata forta a poeziei lui Goga rezida
numai In acele pagini In care sunt prezente elernentele constitutive ale
spatiului transilvan. Regasirea de sine ~i definirea timbrului sau poetic
sunt prilejuite de evocarea acestor componente, intre care casa, muntele,
codrul sau campia Ardealului detin un loc privilegiat. Intelegem de ce,
oricate perspective ni le-ar oferi componenta sociala a poeziei sale,
irnplicand programatic ~i 0 finalitate pragmatica, impresionanta ramane
profunzimea sentimentului de jale, "desfacut de continutul politic.:"

Note

I Gilbert Durand, Figuri mitice si chipuri ale operei, Bucuresti, Nemira, 1998,
r-Ion
220
Vasile Serban, Despre tara poetului si despre tara poeziei, Prefata la vol.
Poezii, Bucuresti, Editura Albatros, 1980, p.xxxii
3 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului.introducere 111
arhetipologia generalCi.Bucure~ti, Editura Univers enciclopedic, 1998, p.240
4 Gaston Bachelard, Pamantul si reveriile odihnei. Eseu asupra imaginilor
intimitatii. Bucuresti, Editura Univers, 1999, p.85
5 ibidem, p.93
6 George Calinescu, lstoria literaturii romiine de la origini piint: In prezent,
Madrid-Paris-Roma-
Pelham N.Y., Editura Nagard, 1980, p. 540
7 ibidem, p.540

24
 FIZIOLOGIA "ADVERSARULUI" SAU
UN AUTOPORTRET iN NEGATIV

ANDREI TERIAN

Oameni, idei ~i interese

E. Lovinescu remarca undeva pe buna dreptate "nevoia simplista a

reducerii la unitate a facultatilor sufletesti" '. Albul trebuie sa ramana alb,
iar negrul - negru. Progresistii sa ramana progresisti, iar retrograzii -
retrograzi. Sacrificam nuantele In favoarea intregului, desi uneori tocmai
nuantele constituie acel intreg ~i nu altul. Vorbim de "liberalism" sau de
"naTionalism" ea de niste universalii valorizante, pozitive sau negative In
plan absolut, ca si cum s-ar putea pune semnul egalitatii intre
liberalismul autentic al lui Bratianu din anii '90 ~i Iiberalismul "de
cartof' al lui Bratianu din anii '90, intre nationalismul fosforescent allui
Goga, poetul iluminat de .Jdeea nationala", si nationalisrnul kitsch al
Leonidei Lari, poetesa care povesteste la stirile de la ora sapte cum i-a
pus Dumnezeu mana pe crestet.
Unul din marii sacrificati ai acestui maniheism fortat este chiar
Octavian Goga, incadrat adesea In anumite tipare reductive. Nesansa lui a
fost, de fapt, dubla: nu numai ea scrierile sale au fost reduse ~i incadrate
In casutele unor tabele procustiene, dar hazardul a facut ea nici una din
aceste doua amputari (care fac din poezie 0 expresie a traditionalismului,
iar din publicistica - una a nationalismului extremist) sa nu corespunda
gustului unei posteritati din ce in ce mai capricioase. Pentru multi,
publicistul Goga este astfel 0 ipostaziere retrograda ~i condamnabila a
nationalisrnului, antisemitismului si xenofobiei. Din perspectiva trecerii
timpului, imaginea postuma a lui Goga s-a redus la un sablon - un sablon
negativ, ceea ce este mult mai gray.
Nu intotdeauna se intfimpla asa, fireste. Uneori intalnirn cazul
contrar: imaginea unei personalitati se incarca, III urma unei investiri
axiologice pozitive, cu toate virtutile umane, capatfind un contur eroic.
Un destin mai favorabil, desi nu neaparat fericit, caci cliser I rarnane tot
cliseu, iar profilul viu al omului, fie sufocat de iubirea adulatorilor, fie
irnproscat de furia contestatarilor, sfarseste tot printr-o lenta mortificare.

25
Acesta este (si) cazul lui Iuliu Maniu, transformat In campion al
patriotismului ~i dernocratiei In perceptia istoriei postcomuniste. Un
destin opus, eel putin In parte, postumitatii lui Goga, condamnat adesea
in absentia, dupa 0 judecata sumara care nu presupune, fireste, lectura
scrierilor sale sau cunoasterea activitatii lui politice.
Nu este deloc intamplatoare aceasta punere In balanta. Nu este
intamplatoare pentru ea, inainte de toate, Goga ~i Maniu se numara
printre fruntasii ardeleni care au militat, pe cai uneori comune, alteori
complementare, pentru dreptul legitim la autodeterminare al romanilor
ardeleni. Nu este intfimplatoare pentru ea, dupa razboi, Goga ~i Maniu au
devenit, din tovarasi de drum, adversari politici, situandu-se frecvent pe
pozitii radical divergente. Nu in ultimul rand, Maniu este pentru Goga nu
doar un om politic (camarad si, apoi, oponent), ci ~i 0 temd de reflectie
sau chiar un personaj, poate eel mai consistent ~i mai complex din
intreaga proza politica a lui Goga.
De unde toate aces tea? 0 recapitulare trebuie facuta. Desi opt ani ii
des part In favoarea celui dintai, Iuliu Maniu ~i Octavian Goga fac parte
din aceeasi generatie politica, intrata in scena In 1905, cu ocazia
congresului Partidului National care a impus "activismul" ca Iinie
oficiala a partidului. Lupta lor a fost cornuna la inceput, cu toate ea
statutul ~i pozitia lor sociala erau diferite: daca avocatul Maniu a fost
dintotdeauna un "om politic" pur-sange, poetului ~i gazetarului Octavian
Goga cu greu i se poate aplica acest calificativ inainte de sffirsitul
razboiului. Altfel spus, pana In 1918, Goga este mai degraba un ideolog
decat un politician. Relatiile dintre cei doi sunt cordiale, chiar In
momentul de criza interna a partidului, declansat In 1910, cand incep
negocierile intre politicienii romani si unguri In vederea autonomiei
Transilvaniei. Urmarea se cunoaste: sustinator deschis al unirii cu
Romania, Goga i~i incepe In Tribuna cunoscuta campanie indreptata
impotriva veteranilor partidului. Din fericire, negocierile se vor incheia
In 1914, fara vreo finalitate. In ciuda faptu1ui ea pozitia avocatului
blajean a fost mai degraba una de "espectatie", atitudinea gazetarului fata
de Maniu se mentine cordiala. Mai mult, Goga afirma ea .Jui ~i unor prea
putini oameni din comitetul national (...) se datoreste marea biruinta
morala, care In lumina evenimentelor postume ia proportii si mai mari,
de a nu fi incheiat un acord cu guvemul din Pesta, cu prilejul tratativelor
cunoscute din anul trecut'". Afirrnatia poetului vine cu ocazia
incorporarii lui Maniu In armata austro-ungara, momentul echivaland
pentru Goga cu 0 adevarata suprimare a cunoscutului om politic. In
aceste irnprejurari, exilatul scrie un fals necrolog (simetric celui dedicat
lui Slavici, dar cu sernn diferit), de fapt 0 apologie a lui Maniu, care ar

26
 ilustra exemplar "Indemnul perpetuu al unei inalte constiinti de nearn",
fiind astfel "predestinat pentru 0 linie dreapta In rnanifestarile lui
politice". Maniu constituia, In viziunea lui Goga, "un spirit calauzitor al
framantarii noastre de peste munti", "un spiritus rector al vietii noastre
politice (...), un barb at de stat In intelesul adevarat al cuvantului",
Acestea fiind spuse, "plecarea" lui Maniu este actul cinic care incheie un
"spectacol zguduitor".
.Plecarea" lui Maniu nu a fost, din fericire, definitiva, ~i "spiritul
calauzitor" se va intoarce peste trei ani. Se va intoarce ~i ea punct de
referinta In publicistica lui Goga, dar investit, de aceasta data, cu alte
atribute. La 13 ani de la publicarea articolului amintit, Goga scrie, pe un
ton inchizitorial, un text intitulat Procesul d-lui luliu Maniu, In care
supune unei judecati severe intreaga activitate politica a fostului sau
coleg. Textul - declara Goga - urrnareste sa-i serveasca spre a-si justifiea
schimbarea de atitudine, de vreme ee ziarul national-taranist Dreptatea li
pusese "pe doua coloane" elogiul din 1915 si acuzele recente. Cat
priveste Pleacd ~i Maniu, Goga 11 denunta cu regret drept 0 "pioasa
minciuna" ~i incearca sa dea "explicatia sincera" a dezrnintirii acestui
elogiu, care s-ar fi produs, spune poetul, 111 momentul cand i-a fost adus
la cunostinta un fapt incredibil: "D. Iuliu Maniu nu era mobilizat In
calitate de secretar al consistorului; d. Iuliu Maniu a intrat voluntar 111
scoala militara austriaca ... Mi s-a ddriimat fntreaga poveste, zestrea
Budapestei mi-a reapiirut infricosata ea un blestem de nastere si
judecata mea veche asupra avocatului de la Bla) a primit 0 pecete
definitive. (s. O.G.)")
Ce s-a intamplat intre timp? Unde a disparut cunoseutul spiritul
rector de odinioara? A fost sufieient un asemenea fapt (e drept, secant In
plan psihologic, dar insuficient In plan politico-ideologic) pentru ea Goga
sa stearga cu buretele toata activitatea politica a lui Maniu si sa-si
schimbe atitudinea eu 180 de grade? De fapt, nu Goga si-a sehimbat
eonvingerile, ci Maniu, numai ca acest lucru se observa doar la 0
developare lenta si atenta a filmului istoriei.
Incendiarul publicist de la Romania si fostul loeotenent In armata
austro-ungara se intalnesc In decembrie 1918 In ipostaza de membru,
respeetiv presedinte al Consiliului Dirigent din Ardeal. "Se intalnesc" e
un fel de a spune, deoareee Goga, aflat la Paris, fusese numit membru
fara sa fi fost consultat sau macar anuntat, ceea ce-I pune intr-o situatie
iritanta si oarecum ridicola4. Poetul se va intoarce In tara la mijlocul
anului urmator; pana atunci tnsa, li scrie de la Paris lui Maniu eu privire
la rostul organizatiei din care, vrand-nevrand, face parte, interpelandu-l
pe liderul "national" cu privire la doua probleme pe cat de importante pe

27
atat de delicate. Prima se refera la relatiile Partidului National cu
partidele istorice din vechiul Regat. In opinia lui Goga, partidele
regatene, fiind produsul unor anume circurnstante istorice, "nu mai au
menirea de a fi perpetuate in Romania noua"; numai ea ~i soarta
Partidului National era intrucfitva asemanatoare, acesta trebuind sa-si
gaseasca un alt loc in noile conditii socio-politice. A doua interpelare are
tot un caracter punctual: "A~ dori sa stiu pana cand vreti sa rnentineti
«autonomia provizorie»:". Raspunsul pe care Maniu 11 da, direct sau
indirect, acestor probleme stringente este nernultumitor pentru Goga,
constituind cauza indepartarii aparatorului "ideii nation ale" de colegii sai
de partido El face parte, e drept, din guvernul Vaida-Voevod (decembrie
1919), dar I'~i da demisia dupa doar doua saptarnani, preludiind esecul
lamentabil al guvemarii "nationalilor". In martie 1920, cand aceasta
previziune devine un fapt, Goga era deja inscris in Partidul Poporului
condus de maresalul Averescu; cum acesta este partidul caruia monarhul
I'i va incredinta guvemarea, Goga ocupa, in intervalul martie 1920 -
decembrie 1921, diverse functii ministeriale. Mai mult, lui I'i va reveni
misiunea de a desfiinta Consiliu Dirigent (martie 1920), ceea ce va spori
tensiunile cu fostii colegi de partido Totusi, incercarile de reapropiere nu
inceteaza aici: dupa ce Goga candideaza fara succes la alegerile din 1922,
fiind invins chiar in circumscriptia Sibiu, Partidul Poporului negociaza in
vara aceluiasi an fuziunea cu .mationahi", cu scopul de a crea un pol
suficient de putemic care sa echilibreze succesul liberalilor. Negocierile
esueaza, iar ruptura devine efectiva in toamna anului 1922.0 coincidenta
stranie (dar poate nu intfimplatoare) face ca data de 15 octombrie sa
marcheze doua evenimente interdependente: pe de 0 parte, atunci incep,
la Alba Iulia, festivitatile de incoronare a regelui Ferdinand "Intregitorul"
ea suveran al Ardealului; pe de alta parte, tot atunci se reia, sub
conducerea lui Goga, noua serie (a doua) din [ara noastrd. Punctul
comun al acestor evenimente 11 constituie Partidul National, care
boicoteaza incoronarea sub pretextul fraudarii alegerilor din primavara
acelui an de catre liberali. Simultan, Goga publica in Tara noastrd doua
texte in care I'~i precizeaza cu c1aritate crezul politic: unul (incoronarea
de la Alba-Iulia) I'i accentueaza optiunea pro-unionista ~i pro-dinastica;
celalalt tCriza partidului national din Ardeal) deschide un lung sir de
articole indreptate impotriva "nationalilor" (indeosebi impotriva lui Iuliu
Maniu).
Putem incerca, fireste, sa explicam atitudinea lui Goga ea urmare a
arnbitiilor sale; putem vedea aici 0 rabufnire a unor orgolii politice. Dar a
face aceasta ar insemna sa inchidem ochii la cateva indicii anterioare
elocvente pentru constanta conceptiilor sale, ceea ce ar echivala cu 0

28
mare nedreptate. Daca citim articolele publicate de Goga intre 1922-1930
In Tara noastrd, vedem ca acuzele la adresa Partidului National nu fac
decat sa dezvolte dublul avertisment din scrisoarea adresata lui Maniu In
1919. Spre deosebire de "adversarul" sau, care se va mentine In
intervalul 1918-1923 pe 0 linie forrnalista (cu accente demagogice),
Goga se situeaza pe pozitia unui vizibil pragmatism politic, pe deplin
preocupat de costurile si consecintele reale ale unui proces dorit de
intreaga natiune rornana: unirea. Pentru a intelege atitudinea lui Goga,
esentiala mi se pare distinctia pe care Sorin Alexandrescu 0 face intre
.unire'' (unitate formala, de jure) ~i "unificare" (unitate real a, de facto),
cu precizarea necesara ea unirea este doar un preambul al unificarii6. In
relatiile cu membrii Partidului National, asa cum reies ele din publicistica
anilor 1922-1930, Goga s-a ghidat dupa imperativul unificdrii. Acest
imperativ (care transpare limpede din modul cum Goga intelege sa
abordeze cele doua probleme amintite: relatia Partidului National cu
partidele istorice "regat~ne" ~i statutul Consiliului Dirigent) i-a prilejuit
lui Goga lungul sir de articole. In ansamblu, desi nu exclud anumite
exagerari sau erori, diagnozele lui Goga sunt remarcabile prin luciditatea
lor ~i pot constitui un punct de plecare pentru 0 consistenta "revizuire" a
etichetarilor pripite care i s-au aplicat mult prea usor publicistului.
Sa retinern, In primul rand, ea unirea a insernnat pentru .mationali''
un adevarat soc politic. Pana In 1918, In cadrul monarhiei bicefale,
Partidul National nu exprima 0 doctrina, ci aspiratia unanima a unui
popor, tot asa cum poporul respectiv se exprima prin (si numai prin!)
Partidul National. Goga puncteaza foarte bine acest lucru, afirmand ea
"partidul national" insernna, inainte de razboi, "tabara integrala a tuturor.
energiilor romanesti In lupta cu statuI ostil,,7. De altfel, "punctele de la
Alba-Iulia ( ...) voiau sa cuprinda principiile politice ale unui papal", nu
programul unui partid'", In noile conditii politice, intr-un stat rornanesc
~i intr-un sistem plural al partidelor, ponderea pe esichierul politic a
partidului era substantial dirninuata. Pe de 0 parte, popularitatea Iiderilor
sai era aproape nula In celelalte provincii, capitalul lor simbolic
extinzandu-se exclusiv In Ardeal; pe de alta parte, daca pana atunci
Partidul National era singurul organism veridic al rornanilor ardeleni,
aderenta publica a acestora se vede sensibil concurata de aparitia unor
noi personalitati carismatice, cum ar fi lone! Bratianu sau maresalul
Averescu. Astfel, arnenintat sub aspect electoral de aceasta concurenta
semnificativa, Partidul trebuia sa se (re)adapteze noilor parametri ai
dernocratiei, convertindu-si programul national intr-un program pur
politic. Faptul nu era deloc usor, de vreme ce considerentele doctrinare
nu fusesera, Inaintea ~i In timpul razboiului, punctul forte al

29
 .nattonalilor''. care mizau pe un mesaj exclusiv etnic. Cum rernarca
insusi Goga, partidul "este depozitarul mai multor curente si inspiratii
politice. De la conservatorismul eel mai indaratnic, pana la cele mai
avansate teorii sociale, se agita aici toate parerile ea intr-o discutie de
serninar'". Afirmatia lui Goga era pe deplin confirrnata de esecul
guvernarii Vaida-Voevod: incapacitatea Partidului National de a oferi 0
oferta de guvemare coerenta, jocurile politice ~i disensiunile inteme au
avut ea efect imediat scorul penibil obtinut la alegerile din 1922,
castigate detasat de liberali. Dar - avertizeaza Goga - mult mai grave au
fost efectele pe termen lung, constand intr-un deficit de imagine greu
reversibil: "guvemul d-Iui Vaida a risipit In cateva luni de zile tot
capitalul politic al Ardealului, acumulat decenii de-a randul In sufletul
acestei tari"lO. Masurile pe care partidul a hotarat sa le ia In urma
sanctiunii dure primite In fata umelor au fost contradictorii. Pe de 0
parte, "nationalii" au intensificat (la modul caragialesc, din pacate)
negocierile cu alte partide politice In vederea fuziunii. Astfel, In vara lui
1922, ei poarta discutii (esuate) cu Partidul Poporului, dar reusesc sa
absoarba ramasitele Partidului Conservator Democrat al lui Take
Ionescu. In 1924, Maniu li curteaza pe Iorga (presedintele Partidului
Nationalist Democrat) ~i pe C. Argetoianu (desprins din partidul
averescan). Dupa lungi tratative, intrerupte ~i apoi reluate, cei doi lideri
politici accepta fuziunea cu "nationalii" In anul urrnator. Tot In 1924,
Partidul National demareaza negocierile cu taranistii. Cu toate ea ce1e
doua partide redacteaza un program comun, fuziunea se va concretiza
doar In octombrie 192611• Goga rnonitorizeaza cu atentie toate aceste
"mariaje" ~i "divorturi", dovedind 0 atitudine surprinzator de
ingaduitoare, dar perfect explicabila. Fireste, el nu scapa nici un prilej sa
ridiculizeze balciul cauzat de absenta vreunui program sau macar
principiu politic In mintile fruntasilor "nationali". Disponibilitatea de a
"pertracta" cu oricine este, In perceptia condeierului de la [ara noastrd,
un semn incontestabil al oportunismului si al lipsei de orizont politic.
lnsa, dincolo de irnpunsaturile mai mult decat evidente, tonul
publicistului ascunde nu de putine ori reactii de satisfactie. In viziunea
sa, circul electoral, oricat de lamentabil ar fi, e un indiciu de activitate, de
implicare a Partidului National In jocul politic al Rornfiniei Mari, de
spargere a vetustei ~i primejdioasei "gaoace" ardelene. De aceea, putem
citi In subtextul unor articole ca Au iesit In larg sau Se sparg granitele ~i
o incurajare tacita a actiunilor "nationalilor". Este poate singurul moment
cand Goga I~i slabeste tirul la adresa "adversarilor" sai, de vreme ce aici
interesul politic cedeaza In fata imperativului unificarii.
Si totusi, asemenea momente sunt destul de rare. Nu pentru ea Goga

30
 s-ar lasa prada orgoliului, ci pentru ca strategia "nationalilor" este, ea
Insa~i, inconsecventa. Daca, pe de 0 parte, Iiderii partidului due intense
tratative cu conducatorii altar forrnatiuni politice, pe de alta parte ei
incearca sa-si consolideze baza electorala In Ardeal, care va rarnane
mereu fieful lor. Acest joc dublu este, cum se va vedea, nu numai
contradictoriu, ci si periculos. In contextul In care se confrunta cu 0
realitate noua si cornplexa, pentru care nu erau Inca pregatiti, fruntasii
Partidului National sufera de inadaptare. Regulile jocului politic se
schimba acum ~i partidul trebuie sa gaseasca alte strategii. Dar, mai intai,
joaca dupa cele vechi. Inainte de razboi, partidul exercita un control
simbolic al provinciei, contestand autoritatea rnaghiara ~i coaguland In
jurul sau intreaga forta etnica rornaneasca, Acest control simbolic se
transforma, 0 data cu adunarea de la Alba Iulia, intr-un control efectiv,
administrarea provinciei fiind incredintata (e drept, provizoriu 12), unui
Consiliu Dirigent prezidat de Iuliu Maniu. Ca partid de guvernamant,
.mationalii" puteau sa desfiinteze Inca din 1919 Consiliul, a carui
existenta devenise superflua, de vreme ce membrii sai conduceau
intreaga tara. Dar Maniu nu are nici 0 intentie sa 0 faca, 0 va face abia
Gaga, dupa ce Partidul Poporului va castiga alegerile, respectand astfel
Rezolutia Adunarii Nationale. Numai ea, retras la Cluj, "Grupul de-o
suta" al "nationalilor" va boicota toate actiunile guvernamentale,
incluzand incoronarea ~i votarea Constitutiei din 1923. Sensul acestei
decizii e evident: nernaiputand avea controlul efectiv asupra provinciei,
partidul incearca sa (rejdobandeasca dominatia simbolicd. Adica
autoritatea detinuta pe vremea monarhiei bicefale.
Acesta constituie motivul pentru care Gaga li raliaza pe "nationali"
Budapestei - de unde si titlul cunoscutului volum din 1930: ... aceiasi
luptd: Budapesta-Bucuresti. Nici verba de xenofobie In acest titlu; nici
macar de acuza ea "nationalii" ar fi "vanduW' vecinilor. E vorba de
mentalitatea budapestand pe care 0 incrimineaza Gaga, de perpetuarea,
In constiinta oamenilor politici ardeleni, a aceleiasi mentalitati parohiale
care li conducea pe vremea regimului bicefal, cand erau reprezentantii
(si, nu In ultimul rand, conducatoriil) unici ~i absoluti ai romanilor de pe
aceste meleaguri. Aflati intr-un nou stat, intr-un alt sistem politic, In care
criteriul de selectie e unul ideologic, fruntasii Partidului National
continua sa invoce ea regula a jocului, din inertie sau din ipocrizie,
acelasi criteriu etnic de pe vremea apusului regim.
Lucrurile, din pacate, nu se opresc aici. "Nationalii" nu se
multurnesc doar cu boicotul tacit, ci contraataca pentru a-si recastiga
prestigiul si sfera de influenta. Numai ea lupta de idei sufera 0
distorsionare ce ar fi putut avea efecte dezastruoase, punand In pericol

31
chiar integritatea noului stat. Goga intuieste mobilul real al acestor jocuri
politicianiste si raspunde In consecinta, acuzandu-i pe adversari ea
"sarbatoarea unirii noastre au incurcat-o In itele unor mici cornbinatii
provinciale?". In primul rand, partidul lui Maniu se agata formal de
nerespectarea unora din prevederile Rezolutia Aduniirii Nationale de la
Alba-Iulia. Goga respinge formalismul procedural al partidului
ardelenesc, negandu-i acestuia suportul popular pe care si-l aroga: ,,(...)
numai ideea unirii a trecut In mintea tuturor ea 0 magna charta a
rornfinismului din Ardeal. Toate ce\elalte accesorii (...) s-au inecat de la
inceput In insufletirea credintei primordiale ~i suta de mii de rornfini
ardeleni s-a inters acasa cu sufletul irnpacat ea la Alba-Iulia a votat
unirea cu Romania ~i nimic mai mult.,,14 In mod asemanator, Goga
dernonstreaza absurditatea juridica a unora din prevederile Rezolutiei ~i
arata ea oricum aceasta devenea nula 0 data cu incheierea unui tratat
international de pace (acela de la Trianon, cu Ungaria). Mult mai
ingrijorat se arata Goga de efectele de durata ale aces tor "combinatii
provinciale". Mai Intai, atitudinea liderilor Partidului National tinde sa
perpetueze de fatco vechile hotare, chiar daca acum In interiorul aceluiasi
stat. Intr-un articol-cheie, Regionalismul ardelean, Goga recunoaste
dificultatea integrarii fostelor provincii In interiorul noului stat, dar
afirma categoric: "eu nu sunt In stare sa gasesc nici un argument pozitiv
pentru perpetuarea geografiei de ieri In cuprinsul noilor hotare,,15. Mai
mult, el neaga legitimitatea politica a doctrinei amintite, identificand aici
sechele ale vechilor rnentalitati: "regionalismul nu este 0 teorie politics,
nu este un act de ratiune, ci 0 stare sufleteasca. Cei care profeseaza
aceasta izolare si trag concluzii politice din ea, sunt impinsi de un non
possumus sufletesc, ei sunt In neputinta organica de a se atasa
Romaniei.'''6 Apoi, Goga I~i da seama de efectele dezastruoase pe care
asemenea manifestari le-ar putea avea In perceptia opiniei publice
internationale. Goga vede In regionalism un preludiu al separatismului ~i
inregistreaza ingrijorat ecourile pe care actiuni le lui Maniu le
inregistreaza In presa maghiara, Pentru un stat care se dorea (~i chiar era)
"national", rezultat al unui tratat de pace echitabil, care sa satisfaca
drepturile unei natiuni, 0 asemenea miscare, la numai cativa ani de la
incheierea razboiului, era extrem de periculoasa. Gazetarul de la Tara
noastra inregistreaza simetria revendicarilor lui Maniu cu miscarile
separatiste din Iugoslavia (croatul .Stefan Radici) ~i Cehoslovacia
(preotul sovac Hlinka). Fireste, Goga sernnaleaza imediat deosebirea
intre Iugoslavia ~i Cehoslovacia (state multinationale), respectiv
Romania (stat national), aratand ea "Romania noua nu s-a intemeiat 111
puterea ideii de rasa, ci a unitatii nationale'Y'. Numai ea publicistul nu

32
 poate sa nu remarce riscurile pe care 0 asemenea similitudine le implica.
Dar, cu siguranta, si mai grave sunt riscurile dezbinarii interne, pe care
Goga le constata si incearca sa le aplaneze. In ziarul clujean Patria,
..nationalii" pornesc virulente atacuri impotriva conducatorilor de la
Bucuresti, extinzfind, din pacate, unele acuze la adresa clasei politice
asupra tuturor .regatenilor". In acest context, Goga manifests 0 conduits
inteleapta si constructiva, evitand sa raspunda sustinatorilor acestui
"patriotism local" cu aceeasi rnoneda si lirnitand observatiile doar la
adresa liderilor "nationali", fara a implica populatia din Ardeal. Astfel,
publicistul I~i bifurca discursul, criticand demagogia politicienilor, dar
transmitand In continuare publicului ardelean un mesaj pro-unionist.
Disocierea este clar facuta In fragmentul urmator: "La Alba-Iulia, cand
Ardealul rornanesc si-a rostit unirea, au fost de fata doua feluri de
rornani: unii, tarani, preoti, invatatori traiti In intimitatea sufleteasca a
satelor, altii reprezentanti ai burgheziei rornanesti din Ardeal. Cei dintai
s-au infatisat la acest praznic cu armura milenara a sufletului romanesc,
care e la fel ~i la Mures si la Olt ~i la Prut, de aceea gandul lor fara nici 0
stirbire a cerut furtunos unirea deplina cu fratii din Regal. Cealalta
tagrna, insa, a fost putin mai cornplicata, s-a cufundat In «pertractarix pe
care nu le-a intrerupt decat chiotul maselor. De atunci ~i pana astizi se
pastreaza acelasi paralelism de sirntire. Taranii de la toate ocaziile se
calauzesc de instinctele unitatii, ciita vreme 0 seama de «domni» privesc
spre tara ea spre 0 mare nenorocire." In contextul in care liderii partidului
ardelean arnenintau mereu cu secesiunea, Goga, tot un ardelean,
contrapune unui asemenea tip de mesaj politic (inflamat ~i resentimentar)
un discurs cerebral ~i mode rat, care nu neaga dificultatile "unificarii", dar
subscrie prioritatilor acestui deziderat comun.
E neindoielnic ea, daca Maniu a fost unul din artizanii "unirii",
Goga a fost unul din cei mai importanti agenti ai "unificarii", la care a
contribuit atat pe cale institutionala, cat si ideologica. In calitate de
ministru, a dus la bun sfarsit misiunea desfiintarii Consiliului Dirigent,
grabind astfel un proces necesar ~i ireversibil; ca ideo log, a contracarat
tendintele centrifugale dictate adesea de interese meschine, contribuind la
formarealconsolidarea unei mentalitati favorabile procesului In curs de
desfasurare, Fireste, Goga a fost omul multor excese si nu trebuie ridicat
in slavi pentru ele. Tot asa cum scaderile lui Maniu nu-i inlatura rnarile
merite la constructia Rornaniei moderne. Dar la fel de adevarat e si
urmatorul lucru: in grade diferite ~i determinat de cauze multiple (fireste,
nu intotdeauna justificate), nationalisrnul a existat dintotdeauna in cultura
noastra, Insa superbul patriotism ardelenesc, constiinta puritatii
.rromfinismului'' ~i sentimentul superioritatii fata de "Miticii" "raga!eni"

33
au cunoscut putine momente atat de inflamate ea In perioada post-
unionista. Sabin Gherrnan li datoreaza, fara indoiala, multe acelui Maniu
din anii 1918-1923. E, probabil, 0 crunta ironie a sortii aceea ea, in
perioada de maxima inflorire a parlamentarismului romanesc,
"reactionarul" Goga fi da 0 lectie de neuitat "democratului" Maniu. E ~i
mai probabil fnsa ea lucrurile nu sunt nicicand numai albe sau numai
negre. Realitatea e colorata ~i are multe nuante, iar adesea adevarul se
afla chiar in aceste nuante, Trebuie doar sa deschidem ochii ea sa Il
vedem.

Personaje, afecte ~i "Iegende"

Prin reconstituirea circumstantelor istorice amintite mai sus, nu am

urmarit sa realizam 0 evaluare globala a celor doua personalitati
marcante din viata politica (ante- ~i interbelica) rornaneasca, E drept ea
analiza a vizat ~i 0 redistribuire a accentelor axiologice; dar ea a fost
efectuata in primul rand cu scopul de a configura contextul ideo logic in
care s-au desfasurat raporturile dintre Goga ~i Maniu. Cu alte cuvinte, am
incercat sa circumscriem cauzele reale care au facut ea, treptat, Maniu sa
devina fn publicistica lui Goga 0 figura imaginarii. Caci, intr-adevar, de
la un anume punct, greu deterrninabil, Iuliu Maniu devine un persona), 0
fiinta cu 0 existenta situata mai degraba in planul imaginarului decfit In
realitatea istorica.
Nu insearnna, Insa, ea aprecierile lui Goga despre Maniu sunt false,
imaginarul fiind 0 coordonata culturala care se sustrage categoriilor
logice de "adevarat" si .Jals''. Mai corect spus ar fi ea unele afirmatii ale
lui Goga pot fi contextualizate si intr-un alt plan, ea itele textului pot fi
descusute si dupa alte retele de interpretare. Si aceasta deoarece
publicistica lui Octavian Goga trebuie citita cu doua perechi de ochelari:
asemenea unui palimpsest, articolele sale contin 0 dubla stratificare,
relevand indaratul faptului brut 0 serie de proiectii imaginare ". Prin
urrnare, discursul lui Goga decoleaza de pe planul pur factual pentru a se
instala treptat In teritoriul literaritatii - intr-un spatiu populat de
personaje diverse, printre care Iuliu Maniu detine un loc central. Liderul
national-taranist devine progresiv un receptacol al energiilor afective ale
lui Goga, care fI foloseste (sau, mai bine spus, fI inventeazai ca personaj
tocmai pentru a se defini mai bine pe sine. Mai ales In volumul ... aceiasi
lupta: Budapesta-Bucuresti (1930), Goga schiteaza 0 firiologie a
.uuiversaruiui" tocmai pentru a-si delimita, prin contrast, propriul portret

34
idealizat, De altfel, aceasta rnetoda de lectura (utilizata de I1ie Gutan In
volumul Octavian Goga - rasfrangeri in evantai ~i constand In
cartozrafierea retlexelor identitare In multitudinea alteritatilor
IncOl~uratoareI9) e una din caile cele mai fecunde pentru a des~ifra
personalitatea lui Goga. Iar figura lui Iuliu Maniu - unul din cele mai
bogate materiale de studiu.
lmaginea avocatului din Blaj constituie, pentru Goga, substanta
unui autoportret In negativ, obiectul unei duble reflectari, In ipostaza sa
duala de personalitate publica ~i persoana privata. In ambele variante,
Goga accentueaza programatic trasaturile caracterologice ale lui Maniu
pentru a se convinge de absenta acestora In propria-i identitate. In
economia spirituala a poetului rasinarean, crearea personajului Maniu
pare a fi pretextul unui exercitiu de exorcism. Pentru aceasta,
intransigentul publicist contureaza un scenariu politic In care cei doi
protagonisti joaca fiecare cate un rol bine determinat. In termenii
sociologiei, am putea spune ea Goga incearca sa repartizeze atat siesi, cat
~i "adversarului" sau, doua "roluri" ideologice antagonice, care sa
evidentieze cat mai clar diferentele de idei si, implicit, superioritatea
moral a a publicistului de la Jam noastrd. Prin repetatele sale .Juari de
pozitie", Goga vrea sa distribuie el "pozitiile" reale din cadrul campului
politic ~i ideologic/". lar aceste "pozi\ii" se coaguleaza, In imaginarul
publicistic din ... aceeasi luptd: Budapesta - Bucuresti, In jurul opozitiei
cardinale dintre pragmatism (realism politic) ~i ideologie (demagogie
pura),
Faptul e vizibil In toate articolele lui Goga, care I~i revendica, In
descendenta maioresciana", "pozi\ia" unui politician ancorat In realitatile
socio-politice ale Rornaniei de dupa Marele Razboi, In timp ce capitalul
politic al sefului nationalilor este discreditat sistematic sub pretextul
demagogiei, oportunismului ~i iresponsabilitatii acestuia. La un prim
nivel, actiunile maloneste ale lui Maniu sunt taxate indirect, prin
folosirea unor calificative culese din sfere semantice deloc prestigioase:
"targuieli", .mascarada". .jezuitism'' ("sau bizantinism - ea sa nu fie
suparare confesionala"), "orgie a retoricii", .farsa", "vicleim ridicol" etc.
- toate acestea folosite ca sinonime parodice pentru un stereotip
lingvistic al liderului "na!ional": verbul a pertracta. Nu acesta este Insa
punctul forte al retoricii lui Goga; brevetate, In buna rnasura, de
Eminescu, ele devenisera intre timp instrumente uzuale In patrimoniul
dezbaterilor politice, lasand adesea 0 impresie de cliseizare.
In schimb, extrem de ingenios este construit eel de-al doilea plan al
cartii, concentrat In jurul simbolurilor din titlu. Cele doua capitale nu
reprezinta, In viziunea lui Goga, doua etnii distincte, ci doua mentalitati,

35
doua moduri de gandire care-si disputa suprernatia asupra Ardealului: "in
realitate, aci se da lupta intre doua curente de idei, poroite din doua
centre diametral opuse. E lupta intre cultura nationala romaneasca ~i
mentalitatea prod usa de scoala straina. I~i incruciseaza deci puterile doua
lumi adverse: Bucurestii si Budapesta ... ',22 Dati fiind acesti poli
ideologici, Goga a urmarit de-a lungul activitatii de la [ara noastra sa
acrediteze ideea afilierii sale la cel dintfii si a lui Maniu la ,$oala"
budapestana (de altfel, reformularea propriilor opinii din Pleacd ~i Maniu
se fondeaza tocmai pe aceasta echivalenta cornprornitatoare). Realizand
un asemenea izomorfism intre Maniu si .zestrea Budapestei", publicistul
f~i punea "adversarul" intr-o dubla contradictie: pe de 0 parte, el
dezvaluie instrainarea psihica ~i etnica a unui individ de propria sa
cultura (si, implicit, falsitatea sa intelectuala); pe de alta parte, el
dernonstreaza ipocrizia unui individ care, desi turoat in calapoade
alogene, continua sa-si revendice 0 directie doctrinara "nationala". Insa
cele doua observatii vizeaza 0 tinta cornuna: denuntarea imposturii
morale a cunoscutului politician. Si, mai mult decat atat, ele constituie 0
trambulina irnportanta pentru portretele pe care Goga i le va face ulterior,
aratand uscaciunea spirituala a lui Maniu. Caci, prin aceasta limitare a
gandirii, liderul "national" inceteaza a mai fi un individ, devenind 0
clona caricaturala a unor moravuri straine.
Caricaturi rarnan, in mod paradoxal, si portretele schitate de Goga,
cu toate ea e vizibila intentia portretistului de a sparge crusta conventiilor
sociale pentru a-I revela pe omul autentic (sau inautentic, dar viu!). Dar
toate incercarile publicistului de a contura 0 figura unitara ~i plauzibila a
"adversarului" sau sfarsesc cu un serniesec: "Trebuie sa marturisim (...)
ea toate silintele ce ne-am dat de-a inchega in forme definitive portretul
eminentului nostru adversar n-au dus Inca la un rezultat.,,23 E, fara
indoiala, ~i 0 strategie retorica la mijloc, intrucat Goga se complace in a-
si ridiculiza oponentul pe temeiul lipsei de substanta psihica a acestuia.
Intr-adevar, in caracterizarile repetate pe care i le aplica lui Maniu,
gazetarul insista asupra vidului interior care I-ar defini pe liderul
"national". In viziunea lui Goga, Maniu pare un individ in stare latenta,
un fe\ de musilian "om fara insusiri", Asa se intampla in urmatorul pasaj,
situat sub semnele negativitatii, aproxirnarii ~i indetenninatului: "D-sa In
cei trei ani de la alipirea Ardealului, numai mare risipitor de energie
intelectuala n-a fost. In Parlament n-a venit nici ea spiritul codificator al
necesitatilor nationale, cum fi indica rostul sau de sef al unui partid, nici
rnacar n-a izbutit sa dea sinteza limpede a trebuintelor unei provincii.
Pierzandu-se in preocupari marunte, brodand 0 retorica salcie pe un fond
mohorat, n-a manifestat decat 0 permanenta predilectie pentru chestiunile

36
de regulament. Toate luptele mari, in care se rascoleau pasiuni si se
aruncau adevaruri crude, au trecut alaturi de d. Maniu, neputandu-i
smulge nici un strop de caldura, nici un accent de sinceritate. Pastrand
aceeasi Iinie de corectitudine forrnala care nu angajeazd cutele addnci
ale sufletului (s.n.), cu aceleasi aere de seninatate foarte vecina cu
inocenta de spirit, d-sa era intr-o continua rezerva, se tot pastra pentru
ziua de rnaine, pierzand din vedere ea zilele tree, legendele se sfarrna ~i
viata cere zilnic jertfele ei implacabile. In schimb fnsa d. Iuliu Maniu a
pertractat cu toata lumea. Ce strasnica elasticitate de principii si ciita
dezorientare nu s-au desprins din aceste targuieli.,,24
Ca urmare a acestei falsitati constitutive a lui Maniu, Goga f~i
propune sa realizeze 0 adevarata fenomenologie a personajului, al carei
scop este sa determine caderea mastilor ~i revelarea saraciei morale a
obiectului sau, Acest al doilea portret, interior, se dezvolta in publicistica
poetului din Rasinari pe doua coordonate contradictorii: incapacitatea
decizionala, ezitarea ~i pasivitatea, pe de 0 parte, ~i duplicitatea,
..machiaverlacul", priceperea de a regiza - din culise - farsa politica, pe
de alta parte. Ambele trasaturi, care dobiindesc, dupa caz, 0 pondere mai
mica sau mai mare, sunt contrase intr-o formula lapidara: "omul
dedesubturilor ~i al reticentelor", Fara indoiala ea putem descifra aici,
rasturnand accentele, un portret interior al lui Goga insusi, Ezitarea si
ipocrizia sefului "celor 0 sura" dezvaluie, prin tonurile pamfletare
argheziene pe care le imbraca, 0 imagine idealizata, epurata, a autorului
articolelor. Prin intermediul imaginii caricaturale al lui Maniu, Goga f~i
construieste. la polul opus, ceea ce psihocritica numea "mitul personal",
adica "un proiect de integrare a personalitatii totale pe plan instrumental
- limbajul poetic [in cazul de fata, limbajul publicistic, n.m.l,,25. Tarele
lui Maniu activeaza idealuluman (si, implicit, politic) al gazetarului de la
[ara noastrd: un lider activ ~i energic, caracterizat de 0 identitate
perfecta intre gand si fapta. Daca Goga insusi coincide sau nu cu aceasta
imagine - rarnane de discutat; dar e neindoielnic ea acest mit constituie
steaua polara din imaginarul politic al poetului.
Insa lucrurile nu se rezurna doar la atiit. Goga nu este un simplu
gazetar care ingroasa - fie si cu talent incontestabil - tusele portretului
"adversarului" sau pentru a se prezenta pe sine intr-o lumina favorabila.
Dincolo de aceste jocuri politice (~i retorice) se intrevede 0 miza mai
adanca ~i 0 drama irnpresionanta. Nu este Intamplatoare - spuneam mai
sus - coincidenta dintre Incoronarea de la Alba lulia ~i aparitia [iirii
noastre . Dar contextul este mu It rnai vast: Goga fondeaza, in 1922,
publicatia ca urmare a candidaturii sale esuate la alegerile parlamentare
din vara acelui an. Se intrevede, asadar, un scop pur politic: acela de a-si

37
 (re)dobiindi capitalul electoral necesar intrarii in Parlament. Dar aceasta
finalitate pragmatica ascunde ~i un alt tel: Goga nu urmareste doar sa
dobandeasca 0 populatitate, ci sa inteleaga mecanismul insusi al
dobandirii popularitatii, acumularea gloriei eterne sau vremelnice. Nu
fara legatura cu acest fapt, unul din primele articole publicate in Tara
noastrd se deschide cu 0 scena mernorabila:
"Niciodata nu mi-a fost dat in viata sa asist la 0 mai zguduitoare
actiune a legendei in sufletul de-aproapelui ca acum trei ani ciind cu
venirea mandatului d-lui luliu Maniu in eel dintai parlament al Rornaniei
intregite, La pronuntarea numelui d-Iui Maniu, camera intreaga ea atinsa
de 0 bagheta magica a tresarit, deputatii s-au ridicat in picioare din to ate
partile, barierele partidelor s-au friint si 0 frenetica insufletire unisona s-a
revarsat sub vasta cupola a Ateneului ...
Era legenda, perfida legenda cu tot cortegiul ei de straluciri
mincinoase.
Mi-aduc aminte, un sentiment de sincera cornpatimire m-a cuprins
in mijlocul bucuriei generale. Eram dintre putinii oameni care stateau pe-
acele banci, constient ea parlamentul larii mele si cu el intreaga opinie
publica era prada unei uracioase mistificari, Dupa 0 observatie migaloasa
de doua decenii ~i mai ales dupa confirrnarile recente de la prezidentia
Consiliului Dirigent, constiinta mea imi spunea ea seful partidului
national nu are nimic din stofa marilor indrumatori politici, nimic din
rostul deschizator de drumuri la zile de mari raspantii. De aceea ma
biruia tristetea si resimteam In suflet 0 penibila apasare morala, Ma
giindeam cum bietul popor romanesc, dupa atata amar de suferinte, tot I~i
mai permite Inca luxul iluziilor optice, pentru ca, nu peste mult,
experienta lui indurerata sa inregistreze 0 noua deceptie, Priveam
imprejur, vedeam obraji congestionati de entuziasm, aspecte curate de
ernotii patriotice risipite cu profunzime de dragul unei himere ~i am
parasit incinta Camerei coplesit de senzatia antipatica pe care ti-c lasa
palmuirea brutal a a adevarului ... ,,26
Prin patosul confesiunii, scena dezvaluie mult mai mult decat vrea
sa dezvaluie autorul sau, In primul rand, ea indica un aspect esential al
relatiei dintre Goga ~i Maniu: In publicistica poetului, avocatul din Blaj
trece treptat din planul realului In plan imaginar, devine din om,
personaj. Dar metamorfoza eroului nu se opreste aici: Maniu nu este un
personaj doar In naratiunile lui Goga, ci ~i In viata reala: Maniu este, cum
bine spune Goga, 0 .Jegenda". Iar micul razboi pe care Goga I-a purtat
timp de un deceniu nu a avut ea obiect persoana lui Maniu, ci legenda lui
Maniu. Cu alte cuvinte, aproape intreaga publicistica din volumul
...aceiasi luptd: Budapesta - Bucuresti este 0 intreprindere dernitizanta,

38
 o incercare de a readuce "perfida legend a" a avocatului din Blaj pe
terenul realitatii comune. Numai ea mobilul acestei intreprinderi nu este
nici antipatia, nici constiinta datoriei civice. Caci indaratul portretului pe
care Goga i-l creioneaza lui Maniu se releva 0 consubstantialitate secreta.
Mai intai, perseverenta lui Goga In a-l discredita pe liderul "national" e
prea suspecta pentru a nu mai ascunde nimic altceva. Apoi, scena citata
indica, In ciuda tonului aparent detasat ~i ironic, 0 fervoare imposibil de
reprimat. Hra indoiala ea, dincolo de "uracioasa misitficare" ~i de
"palmuirea adevarului", Goga s-a transpus adesea pe sine In ipostaza
oratorului care, cu 0 "bagheta magica", reusea sa produca In rfindurile
audientei 0 .frenetica insufletire unisona", a profetului laic si a
.,princepelui" democrat, inconjurat de "obraji congestionati de
entuziasm" tradand "emo(ii patriotice". Dar aceste roluri i-au ramas
mterzise. Gloria visata, istoria n-a rezervat-o poetului impetuos si
oratorului carismatic, ci avocatului anodin ~i ezitant, care nu scrisese
pana atunci decat trei discursuri, Prin urmare, In imaginea lui Maniu,
Goga si-a proiectat nu numai adversitatile ~i resentimentele, ci si
aspiratiile si obsesiile.
Revelator din acest punct de vedere este articolul 0 legenda
distrusa: D. luliu Maniu27, publicat In 1929, ea un bilant al propriei
activitati publicistice, dar si ea 0 reafirmare a propriilor convingeri. Goga
incepe cu 0 recapitulare a raporturilor dintre el ~i liderul national-taranist:
.Dupa primele zile ale Unirii, cand ne-am revazut la Sibiu, dupa ce
fiecare din noi se frarnantase pe baricade adverse, am inteles ea ne
des parte 0 prapastie si ca suflet ~i ea judecata politica." Autorul ex plica 0
asemenea "prapastie" prin anurnite .xleosebiri de conceptie, care, dincolo
de orice resentirnent personal, pomeau din doua lumi de sirntire
diametral opuse". Dar la mijloc e mai mult decat at at. Caci, desi neaga
orice .,resentiment personal", Goga se grabeste sa precizeze ea .zece ani
de-a randul eu m-am zbatut sa strapung 0 glorie falsa", autoiluzionandu-
se cu eficacitatea actiunii sale: "ca 0 concluzie logica a unei fatalitati, am
demonstrat neputinta d-lui Iuliu Maniu de a carmui aceasta tara", Dar,
indiferent de cazuistica pe care 0 arunca In joc publicistul, el e Inca destul
de lucid sa accepte evidenta: .Legenda, Insa, si-a facut loc si a crescut
inainte. sustinuta de cei interesati, alirnentata de diverse greseli ale
oamenilor cu raspundere, raspandita de subversivi ~i prirnita de
nepriceputi, s-a infipt la un moment In subconstientul maselor, cu tot
farmecul necunoscutului care supune biata prostime dornica de mai bine.
D. Iuliu Maniu, trebuie sa 0 recunoastern, si-a menajat mitul cu speciala
abilitate. Infasurat In tacere si ocolit de prudenta - armele cunoscute pe
care natura le acorda firilor inferioare -, vreme de un deceniu s-a

39
strecurat pe aici plirnband 0 enigma." 1nsa finalul se consuma pe acelasi
fond optimist, enuntat cu certitudinea necesitatii ineluctabile: .Jnlaturarea
d-Iui luliu Maniu se va grabi in masura In care 11 va cunoaste tara".
Prin urmare, "campania" lui Goga irnpotriva lui Maniu se incheie
si metric, pe acelasi ton si cu aceleasi avertismente irnpotriva .perfidei
legende". Pe tot parcursul "campaniei", gazetarul da dovada de 0
perseverenta rernarcabila, dar si de 0 naivitate surprinzatoare, de vreme
ce continua sa creada ea .falsitatea" unei legende poate fi .xlemonstrata".
E de mirare ca un asa de bun cunoscator al mecanismelor irnaginatiei
colective cum este Goga - el insusi a folosit adesea fictiunile
etnocentrice in publicistica sa - t~i inchipuie ca impotriva .Jegendelor"
moderne se poate lupta cu armele silogismului. De fapt, disputa nu se
poarta pe terenul logicii, al argumentelor ~i contraargumentelor, ci pe
terenul imaginarului si al psihologiei colective, pe scena reprezentarilor
etnice si a afectelor de masa, lata de ce Maniu continua sa ramana pentru
Goga 0 "enigma": pentru ca "gloria" si "popularitatea" nu pot fi
contracaracte pe cale rationala, de vreme ce sunt ele insele efecte ale
un or proiectii afective. Ele pot fi eel mult abandonate ca urmare a
adoptarii unor naratiuni concurente, care sa uzurpe punctul de legitimare
al celor anterioare. 1nsa eroarea lui Goga a fost tocmai aceea ea a folosit
ratiunea ea sa cornbata irationalul. lar paradoxul amar al istoriei - ea,
prin articolele publicate in [ara noastrd, Goga a contribuit In mod
involuntar la consolidarea ~i amplificarea "perfide legende". Pfina la
"campania" lui Goga, .Jegenda" lui Maniu plutea difuz pe buzele multor
ardeleni; Goga i-a dat forma ~i a transmutat-o In istorie.

Note

1 E. Lovinescu, Cariera mea de critic, In Critice, vol. I, Editura Minerva,

Bucuresti, 1982, p. 42.
2 Octavian Gaga, Pleacd si Maniu ... , In Strigiite In pustiu. Cuvinte dill Ardeal
intr-o tard neutrald, Bucuresti, Editura Librariei Scoalelor C. Sfetea, 1915, p.
102.
3 Octavian Gaga, Procesul d-Iui luliu Mall ill , In Tara noastrii, 4 noiembrie 1928.
Reprodus dupa ... aceiasi lupta: Budapesta-Bucuresti, editie ingrijita de Dan
Brudascu, Casa de Editura SEDAN, Cluj-Napoca, 1997, p. 25.
4 Pentru cunoasterea rezonantelor psihologice a evenimentelor politice din 1918-
1927 In constiinta lui Goga, v. Ilie Gutan, Octavian Goga - rdsjrtingeri In
evantai, Editura Imago, Sibiu, 2002, p. 198-214 (cap. Epistolar politic), de unde
studiul de fa\a preia unele date si interpretari .
.1 Scrisoare din ianuarie 1919, apud Ilie Gutan, up. cit., p. 20 I.

40
6 .. Unirea, prezentata In discursul teleologic oficial ea un punct final, un scop
indelung urmarit, sau visat, de rornani de-a lungul veacurilor, a fost In realitate
mai curfind punctul initial al unui proces dificil: procesul unificarii." (Sorin
Alcxandrescu, Paradoxul romiin, Editura Univers, Bucuresti, 1998, p. 59)
, Octavian Goga, Partidele politice din Ardeal, In Tara noastrii, 20 mai 1923,
reprodus dupa ... aceiasi luptti: Budapesta-Bucuresti, ed. cit., p. 91.
B Octavian Goga, Cri:a partidului national din Ardeal, In Tara noastra, 15
octombrie 1922, reprodus dupa op. cit., p. 27.
9 Idem, p. 28.
10 Octavian Goga, Scaderea de prestigiu a Ardealului, In [nra noastrii, 12
noiembrie 1922, reprodus dupa op. cit., p. 40.
11 Datele sunt preluate din Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 273-275.
12 Cr. An. II din Rerolutia Adunari! Nationale de la Alba-Iulia, "ADUNAREA

NA TIONALA rezerva teritoriilor sus indicate [Transilvania, Banat si Crisana.

n.n.] autonomic provizorie pana la irnrunirea Constituantei, aleasa pe baza
votului universal" (apud Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, lstoria romiinilor de
la 1821 pnna In 1989, E.D.P., Bucuresti, 1996, p. 234).
13 Octavian Goga, inca 0 data Alba-Iulia, In Tara noastra, 4 rnartie 1923,
rcprodus dupa op. cit., p. 70.
14 Idem, p. 66-67.

15 Octavian Goga, Regionalismul ardelean, In Tara noastrii, 22 octombrie 1922,

reprodus dupa op. cit., p. 19.
16 Idem, p. 20.

17 Octavian Goga, 0 miscare parale!a, In Tarn noastra, 26 iulie 1923, reprodus

dupa op. cif." p. 119.

18 Am incercat sa analizam, dintr-o alta perspectiva, acest fenomen In "Mustul
care fierbe " - discurs polemic si discurs profetic, In Caietele Octavian Goga,
vol. V, Editura ETA PE, Sibiu- Rasinari, 2003, p. 16-19.
19 Goga este "nu numai cum ni se dezvaluie el lnsusi prin propriile-i texte si
fapte, ci ~i cum se rasfrfmge In perceptia, intelegerea si judecata celorlalti, In
relatiile cu acestia - indiferent de natura lor (cultural a, politica sau sentimental a)"
(Ilie Gutan, op. cit., p. 6).
20 Pentru conceptele amintite, v. Pierre Bourdieu, Pozitie, dispunere si luare de
pozitie, In Regulile artei, Editura Univers, Bucuresti, 1998, p. 318-323.
21 Irnportanta opozitiei arnintite In conceptia rnaioresciana a fost analizata de
Ciprian Siulea In studiul Maiorescu si ronuinii tRetori, simulacre, imposturi:
cultura si ideologii In Romania, Compania, Bucuresti, 2003).
21 Octavian Goga, DOl/a mentnlitati: Budapesta - Bucuresti, In Tribuna (Arad),
1910, reprodus dupa op. cit., p. 18.
13 Octavian Goga, Gene:a uneifarse, In Tara noastrii, 15 martie 1925, reprodus
dupa op. cit., p. 247.
14 Octavian Goga, Scaderea de prestigiu a Ardealului, In Tara noastrd, 12
noiembrie 1922, reprodus dupa op. cit., p. 41-42.
2.\ Charles Mauron, De la metaforele obsedante la mind personal, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 200 I, p. 221.

41
26 Octavian Goga, Sciiderea de prestigiu a Ardealului, in Tara noastrii, 12
noiembrie 1922, reprodus dupa up. cit., p. 38.
27 Octavian Goga, 0 legendd distrusa: D. Ill/ill Maniu, in Tara noastra, 17
octombrie 1929, reprodus dupa (Jp. cit., p. 427-432.

42
 DISCVRSVL LVI OCTAVIAN GOGA INTRE
POETIC.\. SI POIETICA.

ALINA BURADA

Discursul publicistic al lui Octavian Goga se constituie in limitele

unei reanalize a situatiei sociale de fapt. Exista, in acest sens discutii
referitoare la forrnatiunile discursive ce definesc interdiscursul ea aspect
esential al scrisului lui O. Goga. Ceea ce ne propunem este 0 analiza
sintetica, incadrata in tiparul social ~i lingvistic determinat. Articolul la
care ne referim este 0 chestiune de famiiie, publicat in volumul Mustul
care fierbe, In care actul de limbaj are ea obiect "scnsul" ancorat, insa in
social, III realitatile cotidiene si reprezinta un pretext pentru descoperirea
unui mod de construire a discursului.
1. Problema raportului dintre real ea unitate a realitatii ~i discurs se
pune ea 0 consecinta nu a disolutiei subiectului creator, cum 0
proclamase M. Foucault, ci ea un "vulcanism permanent", iscat de
participarea activa a eului in text. in acest sens se pune problema unei
subiectivizari accentuate a discursului poetului-politician. Individul este
perceput ea 0 fiinta situata intre poetica faptului si poietica ce devine
sensu I unei lumi ce se naste prin creatie de sine ~i nu despre sine.
Argumentul ce constituie incipitul articolului "lncurajari din partea
cititorilor" dezvaluie 0 dubla acceptiune: aceea privitoare la crearea unei
opinii publice, dar ~i raportul pe care aceasta il presupllne cu publicistul,
realizarea unei cai reale de comunicare.
Ca orice discurs, si acesta presupune, dupa 0 scurta introducere,
dezvaluirea punctului de plecare, ipoteza care, pentru a fi sustinuta sau
cornbatuta, este urrnata de argumente: "nu inteleg de ce am rarnane la
inceputul drumului cu lamuririle ~i de ce n-am urma indernnul atator
sutlete curate care ne cer sa le dezvelim si pe mai departe adevarul intreg,
oricat de multe insinuari, mai mult sau mai putin perfide, s-ar broda pe
socoteala noastra de catre piratii condeiului." Se observa ea raportul
realitate-discurs presupune, mai fntai de toate, un raport realitate-adevar
ea aspect orientativ pentru directia scripturala. Se stabilesc atat receptorul
"sutlete curate", identificand astfel 0 proiectare in idealitate, cat ~i
posibilele piedici in realizarea mesajului create de: "piratii condeiului",
.Jatifundiarii de cerneala", "profitorii negustori rataciti in presa",

43
"intru~ii", "aventurierii", "temperamentele de samsari". Ceea ce
reproseaza Goga este mercantilizarea scrisului, cornertul din presa si, 0
problerna fundamentala ~i pentru zilele noastre, internationalizarea
accentuata, In defavoarea nationalului, Dimensiunea pe care 0 capata
revoIta aceasta interiorizata este exagerata piina la a fi ridicata la rang de
.Jupta de aparare nationala constienta si prograrnatica." Irnportanta presei
este rernarcata ca "instrument al consolidarii de stat", punandu-se astfel
In evidenta 0 perceptie reala asupra rolului pe care mass-media 11avea ~i
pe care l-a dobandit In decursul aniIor. Puterea sa ce deriva din
informatia pe care 0 perpetueaza, 0 transfigureaza ~i pe care 0 poate
prelucra In functie de viziunea celui care percepe evenimentul, prin
inducerea In constiinta publica unor fapte, idei, care pot determina
anumite conduite. Dar nu numai acesta este motivul pentru care se isca
controversa, ci amenintarea, scrie Goga, a insasi limbii rornane, a
"calimarilor mostenite". Goga participa activ la aceasta lupta a scrisului,
discursul lui aviind chiar accente patetice menite sa rnentina legatura cu
opinia publica cu care se simte solidar In virtutea sentimentului national.
Astfel, solutia pentru inlaturarea cauzelor acestei devalorizari a presei
este gasita intr-un mod nu prea fericit "ii 11Iamfrurnusel de guler ~i-i dam
afara, "
2. La nivelul organizarii discursive, tinfind cont de aspectul
formatiei umaniste a lui Goga, rernarcam contaminarea publicisticii sale
de anumite "metafore ale scrisului". Elementele contextului cornunicarii
interrelationale: locutorul, destinatarul discursiv, 0 cronografie ~i 0
topografie se verifica In textul dat. 0 analiza aplicata reliefeaza anumite
componente: locutor: exprimat prin sintagmele "noi", "nu inteleg'' ce
definesc persoana Intiii existenta, destinatarul discursiv: "publicul ( ... )
receptacul", .Jumea", cronografia .zilnic", "nu peste muIt", .mari
prefaceri actuale", "vremea moderna", topografia: "Calcutta",
.Bucuresti", "New- York", .Budapesta". Aspectele acestea deterrnina
crearea unui discurs ancorat In realitati sociale ', care propune solutii, dar
~i critica printr-o satira fina "nota anticulturala", ,,Iipsa de talent",
"penibila degradare a inteligentei'' ca semne manifeste ale unei maladii
de care suferea presa rornaneasca din acea vreme.
3. Discursul lui Goga se constituie ea un strat interstitial ce
presupune existenta mai multor tipuri de autoritati: cultura, socialul,
aspecte circurnstantiale, uneori definitorii pentru formatiunile discursive.
Din acest amestec se nasc diferite semnificatii pentru fiecare dintre vocile
existente. Este astfel determinanta polifonia textului. Discursul se pliaza
insa pe schema clasica a unei antiteze intre .moi, cititorii de suflete,
urmasii scrisului de demult" ~i "ei ( ... ) care ne-au acaparat presa". Este

44
 as rfe I pusa In evidenta distanta dintre cele doua tipuri de grupuri, care
realizeaza un disonant control asupra perspectivelor scrisului publicistic.
Se rernarca vocea dorninanta a textului - care se revendica, dintr-o anume
perspectiva, din "clasicii" scrisului, inteles ea element nationalist,
apartinator romanisrnului. Glasul lui Goga se face auzit pentru a impune
ideea unei prese In care .comertul'' promovat de elementele alogene
distruge spiritul national al scrisului romanesc. Presa devine, in viziunea
lui, 0 .chestiune de familie" prin metafora a ceea ce Noica numea fiinta
romaneasca. Nationalismul lui Octavian Goga se rnanifesta in structura
discursului sau printr-o pluralitate de elemente care pot fi grupate astfel:
tonul vehement al discursului, satira si cuvintele ironice la adresa
"piratilor condeiului". In literatura romana, satira fusese prelucrata In
secolul al-Xl.X-lea, cand sunt tradusi scriitorii clasici, La Fontaine sau
Boileau. Tendinta de a satiriza este intalnita la poetii pasoptisti In lupta
impotriva moravurilor din epoca. Goga men tine caracterul caustic al
satirei prin care se exprima un impuls agresiv impotriva erorilor
satirizate. Satira nu respecta Insa rigorile clasice, deoarece atacul nu este
la persoana, Este impusa moralitatea, care este 0 tendinta a
romantismului Biedermeier. In studiul lmbldnrirea romantismului, Virgil
Nemoianu observa tendinta de a face "din moralitate 0 functie la fel de
fireasca si necesara ea ~i respiratia.t". in satira exista 0' variatie a
tonurilor, de la ironie, considerata 0 modalitate subtila de a comb ate
erorile, pfina la formele caustice prin care este decodificata ironia In
discurs. Goga organizeaza distinct discursul satiric In functie de
obiectivele satirizate. Sintagmele care men tin acest tip de discurs sunt
evidente: "temperamente de samsari cu tipica lor rezistenta epiderrnala,
( ... ) sufar de masele In fata sicriului cu Eroul Necunoscut, ( ... ) ei au
delicateta de mimoza pudica". Uneori scrisul lui Goga capata accente
virulente la adresa celor ce ameninta, In viziunea sa, presa romaneasca.
Ceea ce se rernarca In analiza acestui aspect al discursului sau este
noutatea formulelor pe care le concepe ea fiind arme de ternut. Uneori
impinse la extrem din dorinta de a gasi 0 modalitate de a ajunge la
constiinta publicului, faptele de scris devin argumente pentru construirea
unei analize a discursului sau. Existenta unui adevar organic este
presupusa Insa numai prin perceperea realitatii presei ea 0 "idee de
apostolat".
4. Sensul, pe care noi, In calitate de cititori, incercam sa-l impunem
textului se prezinta ea un minim de cunostinte pe care le presupune
destinatarul. "Realitatea socials nu este un dat de tradus prin lirnba, ci un
santier In constructie perrnanenta ( ... ) Astfel, scena enuntiativa a analizei
de discurs, unde subiectii veneau sa-si spuna rolul, se transforrna III

45
spatiu co-interlocutoriu unde subiectii vin sa negocieze lumi posibile,
intentionfind sa le prezinte - pentru 0 vreme - ea lumea reala.,,3 scrie
Ghiglione stabilind astfel niste determinari pentru destinatar.
In acest fel, tinand cont de temporalitatea intrinseca discursului,
scrierea lui Goga poate fi tratata dintr-o dubla perspectiva:
a. a inactualitatii sale determinate de schirnbarile
sociale ~i chiar de transformarile pe care insusi
Iimbajul le sufera, ea act de vorbire si component al
"metaforei vii" (Paul Ricoeur);
b. a actualitatii ideologiei pe care 0 propune discursul
sau, Aparent opuse, cele doua ipoteze se
completeaza reciproc, daca le analizam din
perspective diferite, folosind instrumentele necesare
pentru fiecare dintre aces tea.
Aceste "universuri validabile de catre interlocutori'{Ghiglione)"
sunt ceea ce creeaza Goga In discursul sau prin amendarea unor aspecte
sociale care devin ~i motive de realizare a unei poietici a discursului
publicistic, intr-o maniera duala: atiit prin analiza ca atare a acestuia, cat
~i prin analiza intrinseca a cuviintului scris propusa de autorul insusi.

Note

I "Tehnica, forma, discursul, textul ( ... ) este un tot inseparabil, In care a separa

tema, stilul, ordinea, punctele de vedere insearnna a diseca un trup viu. Rezultatul
este intotdeauna. chiar si In cele mai fericite cazuri, 0 forma de omucidere. lar un
cadavru este 0 palida si inselatoare reminiscenta a fiintei vii In rniscare si In plina
creativitate, nu incremenite In rigiditate, nu aflate la cheremul viermilor.( ... )
nimeni nu-l poate lnvata pe un altul sa creeze; poate doar sa scrie si sa citeasca."
(Mario Vargas Llosa, Scrisori cdtre un tiindr romancier, Bucuresti, Editura
Humanitas, 2001)
2 Virgil Nemoianu, fmblanzirea romantismului, Bucuresti, Ed. Minerva, 1998,

p50
Rodolphe Ghiglione (coord.), Je vous ai compris ou l'anal yse des discours
politiques, Armand Colin, Paris, 1989,p.123
4 Idem, p.205

46