Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elemente de Organizare Sanitara Si Farmaceutica
Elemente de Organizare Sanitara Si Farmaceutica
DIMITRIE CANTEMIR
TG-MURES
IOAN RAD
2011
1
CUPRINS
CAPITOLUL I
Organizarea sistemului sanitar din România......................................................3
1.1. Obiectivele sistemului sanitar......................................................................3
1.2. Structura sistemului sanitar naţional...........................................................3
1.3. Atributiile Ministerului Sănătăţii ……………………………..................9
CAPITOLUL II
Organizarea şi managementul sistemului farmaceutic naţional.......................11
2.1. Principiile generale privind organizarea şi conducerea asistenţei farma-
ceutice a populaţiei...........................................................................................11
2.2. Atribuţiile Direcţiei Farmaceutice.............................................................11
2.3. Componentele sistemului farmaceutic naţional.........................................12
2.4. Managementul unităţii farmaceutice..........................................................38
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................41
2
CAPITOLUL I
Organizarea sistemului sanitar din România
3
- organizarea sistemului informaţional al îngrijirilor de sănătate, al sănătăţii
publice şi a modului de raportare a datelor de către unităţile medicale, pentru
evaluarea stării de sănătate a populaţiei;
- analiza şi evaluarea periodică a indicatorilor stării de sănătate şi a criteriilor
de performanţă a unităţilor medicale, cât şi prezentarea către Guvern a unor ra-
poarte periodice privind starea de sănătate a populaţiei.
1.2.1.2. Direcţia Generală de Asistenţă Medicală
Această instituţie coordonează întreaga activitate de asistenţă medicală: de
urgenţă, curativă, de recuperare, ocupaţională, furnizată atât de unităţile publice,
cât şi de cele private, ca şi medicina sportivă şi medicina legală. Această direcţie
coordonează programele de sănătate din domeniu. Există o echipă separată, care
se ocupă de sănătatea mamei şi copilului.
1.2.1.3. Direcţia Generală de Sănătate Publică şi Inspecţie Sanitară de
Stat
Această direcţie coordonează şi controlează activităţile de sănătate publică,
promovarea sănătăţii şi medicină preventivă şi de asemenea coordonează pro-
gramele de sănătate publică în teritoriu.
1.2.1.4. Direcţia Generală de Buget şi Achiziţii
Această direcţie stabileşte necesarul de resurse financiare pentru îngrijirile de
sănătate ale populaţiei şi supervizează utilizarea lor.
1.2.1.5. Instituţii subordonate, sub autoritatea sau în coordonarea Ministe-
rului Sănătăţii
a. Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală
(CCSSDM)
Această instituţie are următoarele atribuţii în organizarea sistemului infor-
maţional al activităţii de îngrijiri de sănătate:
- elaborează indicatorii de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, eficienţei
activităţii reţelei sanitare şi acordă asistenţă tehnică şi metodologică către servi-
ciile de statistică judeţene;
4
- elaborează sistemul de evidenţă primară, supervizează în teritoriu activita-
tea de statistică sanitară efectuată de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică şi
de către diferite unităţi medicale privind colectarea, controlul, stocarea şi trans-
misia datelor;
- la nevoie, proiectează şi realizează studii în domeniul demografiei, de eva-
luare a activităţii, de estimare a nevoilor de tehnologie medicală şi necesităţilor
de prevenţie primară;
- asigură formarea personalului, care lucrează în birourile de statistică din Di-
recţiile Judeţene de Sănătate Publică şi din spitale;
- realizează şi trimite periodic rapoarte privind principalele aspecte ale stării
de sănătate a populaţiei;
- este direct subordonat Ministerului Sănătăţii şi asigură în mod regulat
schimb de informaţii cu toate Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică, Institutul
Naţional de Statistică, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Naţio-
nal al Medicilor din România şi colaborează cu instituţii internaţionale cum ar fi
OMS, UNICEF şi UE.
b. Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică (DJSP)
Cele 41 Direcţii Judeţene de Sănătate Publică şi a Municipiului Bucureşti
sunt unităţi descentralizate ale Ministerului Sănătăţii. Ele reprezintă autoritatea
de sănătate publică la nivel local. Acestea implementează strategia Ministerului
Sănătăţii şi anume politica şi programele naţionale de sănătate publică, activită-
ţile de medicină preventivă şi inspecţia sanitară de stat, monitorizarea stării de
sănătate şi organizarea statisticii sanitare, cât şi planificarea şi realizarea inves-
tiţiilor financiare din bugetul de stat în sectorul sanitar. Ele organizează culege-
rea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt
puse la dispoziţia Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale. Biroul de Statisti-
că din DJSP organizează baza de date la nivel judeţean, culege şi codifică datele
pentru introducerea lor în bază. Acesta participă la implementare sistemului in-
formaţional în spitale şi în alte unităţi medicale. Biroul de Statistică este subor-
5
donat metodologic Ministerului Sănătăţii şi Centrului de Calcul, Statistică Sani-
tară şi Documentare Medicală.
c. Institutele şi Centrele de Sănătate Publică
Aceste unităţi sanitare asigură fundamentarea ştiinţifică a politicii sanitare şi
strategiilor din domeniul prevenirii, promovării şi ocrotirii sănătăţii. Ele efectu-
ează studii în domeniul sănătăţii publice, elaborează norme şi metodologii, în-
tocmesc rapoarte şi coordonează o parte din programele naţionale de sănătate
publică.
d. Institutele Medicale Spitaliceşti
Sunt unităţi medicale cu paturi, care au personalitate juridică şi acordă servi-
cii terţiare de îngrijiri de sănătate (preventive, curative şi de recuperare). De ase-
menea, ele asigură coordonarea metodologică şi implementarea la nivel naţional
a programelor de sănătate, ceea ce include:
- monitorizarea unor categorii de bolnavi, activităţi de screening şi realizarea de
registre naţionale şi / sau teritoriale, pentru bolile considerate probleme de sănă-
tate publică.
e. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS)
Este o instituţie publică autonomă de interes naţional. Este o unitate legală
care asigură funcţionarea unitară a sistemului de asigurări sociale de sănătate în
România. CNAS este coordonată de către Ministerul Sănătăţii, conduce şi ad-
ministrează sistemului de asigurări sociale de sănătate, în scopul implementării
politicilor şi programelor de sănătate. Preşedintele CNAS este secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii. CNAS stabileşte strategia generală a sistemului de îngrijiri
de sănătate, administrează şi controlează utilizarea fondurilor asigurărilor social-
le de sănătate, împreună cu casele teritoriale de asigurări de sănătate.
În domeniul informaţiilor, CNAS asigură organizarea şi funcţionarea unui
sistem de informaţii unitar şi integrat, de evidenţă a asiguraţilor şi pentru admi-
nistrarea fondului de asigurări sociale de sănătate.
Ministerul Sănătăţii prin consultare cu CNAS şi Colegiul Naţional al Medi-
cilor stabileşte indicatorii de raportare a activităţii şi a stării de sănătate. CNAS
6
se consultă, de asemenea, cu Colegiul Farmaciştilor şi cu Ordinul Asistenţilor.
Ea coordonează Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de
Sănătate a Municipiului Bucureşti, cele două case independente: Casa de Asi-
gurări a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, şi Casa de
Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Auto-
rităţii Judecătoreşti. CNAS are în componenţa sa cele 42 Case Judeţene de As-
gurări de Sănătate.
f. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate (CJAS)
Este o instituţie publică, cu personalitate juridică cu buget propriu, subordo-
nată CNAS. CJAS colectează contribuţiile şi realizează execuţia bugetului apro-
bat, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel
local.
Atribuţiile în domeniul informaţiilor constau în realizarea unui sistem infor-
maţional unic şi integrat de evidenţă a asiguraţilor şi pentru administrarea şi ges-
tionarea fondului de asigurări sociale de sănătate. CJAS are dreptul de a dezvol-
ta, în funcţie de propriile probleme, nevoi şi interese, proceduri de culegere şi ra-
portare a datelor. CJAS colaborează cu celelalte CJAS, cu Colegiile Judeţene ale
Medicilor şi Farmaciştilor şi cu Ordinul Asistenţilor şi are relaţii contractuale cu
furnizorii de servicii de sănătate.
g. Institute Naţionale de Cercetare - Dezvoltare
Aceste institute desfăşoară cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, con-
sultanţă, coordonare metodologică şi activitate de formare continuă medicală.
h. Furnizorii de servicii de sănătate şi produse medicale, care au relaţii con-
tractuale cu Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate
h.1. Spitalele
Sunt unităţi medicale cu paturi, de utilitate publică. Ele sunt furnizori, publici
sau privaţi de servicii medicale (preventive, curative, de recuperare şi paliative),
cu personalitate juridică. Opţional, ambulatorul de specialitate poate face parte
din structura spitalului.
7
Spitalul are relaţii contractuale cu CJAS, respectiv Casa de Asigurări de Să-
nătate a Municipiului Bucureşti sau cele două case de asigurări independente. În
acelaşi timp, spitalul este subordonat Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică şi
Ministerului Sănătăţii. Unele aspecte ale funcţionării spitalului sunt subordonate,
de asemenea, autorităţilor locale, respectiv primăriilor.
h.2. Policlinicile, serviciile ambulatorii de specialitate sau centrele de diag-
nostic
Sunt unităţi cu sau fără personalitate juridică. Ele pot fi publice sau private şi
furnizează servicii medicale ambulatorii de specialitate preventive, curative, de
recuperare şi de urgenţă. Acestea sunt fie integrate în structura spitalelor, fie uni-
tăţi independente.
h.3. Cabinetele medicale
Sunt unităţi cu sau fără personalitate juridică. Ele pot fi private sau publice,
furnizând servicii medicale ambulatorii preventive, curative, de recuperare şi de
urgenţă. Serviciile de sănătate sunt furnizate de medicii de medicină generală,
medici de familie, medici specialişti şi alt personal medical şi nemedical (bio-
logi, chimişti, psihologi, fizicieni etc.).
h.4. Medicii de familie
Sunt absolvenţi ai Facultăţilor de Medicină, acreditaţi şi autorizaţi să acorde
îngrijiri primare de sănătate pacienţilor înscrişi pe listele proprii. Aceştia încheie
anual contract cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, în care se stipulează
obligaţia transmiterii de date şi informaţii către Direcţia Judeţeană de Sănătate
Publică.
Medicii de familie colaborează cu alţi furnizori de îngrijiri de sănătate care
au contract, ca de exemplu: spitale, laboratoare etc. şi primesc asistenţă metodo-
logică din partea Colegiul Medicilor.
h.5. Farmaciile
Sunt organizaţii cu personalitate juridică sau fără, care furnizează servicii far-
maceutice în sistem public sau privat.
8
1.2.1.6. Organizaţii independente
a. Colegiul Naţional al Medicilor din România.
Această organizaţie profesională are ca principal obiect de activitate
apărarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de medic, precum şi
aplicarea legilor şi regulamentelor, care organizează şi reglementează exerciţiul
profesiei.
b. Colegiul Farmaciştilor din România este echivalentul asociaţiei pentru far-
macişti şi are aceleaşi atribuţii.
c. Ordinul Asistenţilor Medicali din România
Este echivalentul asociaţiei pentru asistenţii medicali şi are aceleaşi atribuţii.
d. Cele două Case de Asigurări de Sănătate independente de Ministerul
Sănătăţii:
- Casa de Asigurări de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transpor-
turilor şi Locuinţei;
- şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Na-
ţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Ele au regim de Casă Judeţeană de Asigurări de Sănătate.
9
- organizează, îndrumă şi controlează, prin inspecţia de farmacie, activitatea
în reţeaua farmaceutică;
- coordonează şi supraveghează regimul substanţelor şi al produselor stupefi-
ante, psihotrope şi toxice, în conformitate cu prevederile legale;
- întocmeşte anual Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice de uz
uman.
10
CAPITOLUL II
Organizarea şi managementul sistemului farmaceutic naţional
11
- elaborează norme tehnice şi metodologice sanitare, privind înfiinţarea şi
funcţionarea unităţilor farmaceutice, regimul circulaţiei produselor farmaceutice,
asigurarea controlului produselor farmaceutice;
- permanent va urmări gradul de asigurare a accesibilităţii populaţiei la medi-
camente în toate zonele ţării;
- va urmări respectarea cu stricteţe a principiilor generale privind activitatea
farmaceutică;
- controlează respectarea legislaţiei sanitare şi a tuturor actelor normative e-
mise de M.S. privind regimul de circulaţie a produselor farmaceutice, în farma-
ciile de stat şi particulare;
- se implică în perfecţionarea învăţământului farmaceutic.
13
e) efectuează alte inspecţii în domeniul specific de activitate la solicitarea per-
soanelor juridice interesate sau a autorităţilor statului, precum şi pentru rezolva-
rea unor sesizări şi reclamaţii;
f) organizează şi coordonează activitatea de formare şi instruire a inspectorilor.
14
h) întocmeşte trimestrial situaţia produselor medicamentoase necorespunzătoare
şi le prezintă în comitetul director, spre analiză şi pentru luarea eventualelor mă-
suri;
i) investighează aspectele critice semnalate de inspectorii din Serviciul de ins-
pecţie farmaceutică al Direcţiei generale farmaceutice din cadrul Ministerului
Sănătăţii şi Familiei;
j) recoltează probe din unităţile de fabricaţie, inclusiv cele ale spitatelor, con-
form sarcinilor stabilite de comitetul director, prin programul la Raportul anual
asupra activităţii de supraveghere a produselor medicamentoase;
k) recoltează şi alte probe, în conformitate cu prevederile lit. i) şi ale art. 9 lit. f);
l) impune măsuri administrative, cum sunt blocarea distribuţiei unei serii de fa-
bricaţie, precum şi retragerea şi / sau distrugerea unei serii de fabricaţie sau după
caz, măsurile prevăzute la art. 4 lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr.125/1998;
m) aplică sancţiunile pentru care este împuternicit prin art. 100 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.152/1999, aprobată şi modificată prin
Legea nr. 336/2002;
n) participă la acţiunile comune organizate de Convenţia pentru recunoaşterea
reciprocă a inspecţiilor, la care România este membru permanent;
o) organizează şi coordonează activitatea de formare şi instruire a inspectorilor.
15
şi modificată prin Legea nr. 336/2002, să verifice respectarea legislaţiei farma-
ceutice în domeniul produselor medicamentoase de uz uman, inclusiv:
16
eliberarea certificatului de bună practică de fabricaţie se efectuează la solicitarea
persoanei juridice interesate.
Prin excepţie, de la criteriul demografic enunţat mai sus, se pot înfiinţa far-
macii în gări, dacă nu există o farmacie în imediata apropiere şi în complexurile
comerciale de mare suprafaţă. Datele statistice necesare stabilirii raportului nu-
măr de locuitori / farmacie, vor fi solicitate de către colegiul farmaciştilor jude-
ţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de la serviciul de evidenţă informati-
zată a populaţiei.
17
Obţinerea autorizaţiei de funcţionare pentru unităţile farmaceutice de distri-
buţie-farmacie, depozit, drogherie - se face în baza cererii pentru planificarea
inspecţiei farmaceutice şi a următoarelor documente, care se depun la Ministerul
Sănătăţii şi Familiei - Direcţia generală farmaceutică:
a) cererea-tip;
18
i) autorizaţia sanitară de funcţionare pentru farmaciile de circuit închis şi anexe-
le la certificatul de înregistrare la registrul comerţului pentru farmacii de circuit
deschis, depozite farmaceutice şi drogherii;
Farmaciile autorizate care pot înfiinţa puncte de lucru în mediul rural vor so-
licita acordul Ministerului Sănătăţii în baza următoarelor acte:
a. Definiţie
19
Medicamentele de uz veterinar pot fi deţinute în condiţiile legii. Eliberarea me-
dicamentelor către populaţie se face numai cu amănuntul şi este interzisă auto-
servirea. Farmacia poate elibera medicamente şi dispozitive medicale pe condici
de aparat pentru dispensare medicale de intreprindere, şcolare şi din cluburi
sportive.
20
c. Personalul farmaciei
- farmacişti;
- farmacişti specialişti;
- farmacişti primari;
- farmacişti rezidenţi;
- doctori farmacişti;
- asistenţi de farmacie;
- contabili;
- programatori, casieri;
- îngrijitori etc.
21
de contract de muncă, înregistrat la camera de muncă sau de alte forme de an-
gajare prevăzute de lege. Activitatea personalului angajat în farmacie se va des-
făşura conform fişei postului, întocmită potrivit pregătirii profesionale, de către
farmacistul-şef şi semnată de fiecare angajat.
a) oficina este încăperea în care are acces publicul şi în care se face eliberarea
produselor prevăzute la art. 1;
22
ma-gistrale; aparatura va fi verificată metrologic anual sau ori de câte ori este
nevo-ie;
- dotarea cu mobilier va cuprinde rafturi metalice sau din alt material uşor la-
vabil şi rezistent la foc, paleţi, dacă este cazul şi dulapuri;
23
- depozitul va fi dotat cu frigider pentru păstrarea medicamentelor care impun
condiţii de păstrare speciale;
g) biroul farmacistului-şef.
a) oficina;
b) receptura - laborator;
c) depozit;
d) grup sanitar.
24
farmaciile să aibă un spaţiu suficient destinat activităţii de preparare, iar pereţii,
pardoseala şi dulapurile să fie acoperite cu materiale usor lavabile. De aseme-
nea, actul normativ impune ca regulă, respectarea unor condiţii de iluminare,
temperatură şi de umiditate în farmacie, care să răspunda cerinţelor de conser-
vare impuse pentru medicamente sau celelalte produse eliberate de farmacie.
Punctele de lucru ale unei farmacii, organizate conform art. 14 alin. (4) şi (5)
din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 626/2001 pentru a-
probarea Normelor privind înfiinţarea şi autorizarea unităţilor farmaceutice, pre-
cum şi a Condiţiilor de organizare şi funcţionare a acestora, în mediul rural, în
localităţile izolate, de către cea mai apropiată farmacie autorizată şi care se des-
fiinţează dacă se înregistrează o altă farmacie în localitatea respectivă, nu intră
25
în procesul de acreditare. Aceste puncte de lucru care nu sunt farmacii pot elibe-
ra medicamente cu şi fără contribuţie personală, dacă farmacia care are punctele
de lucru în mediul rural este acreditată. Localităţile izolate din mediul rural sunt
nominalizate de către casa de asigurări de sănătate judeţeană şi direcţia de sănă-
tate publică judeţeană, potrivit reglementărilor în vigoare.
26
d) laboratorul care dispune de sursă de apă, gaz şi electricitate. Receptura şi la-
boratorul pot fi organizate şi în aceeaşi încăpere dacă spaţiul, tipul de preparate
şi volumul de activitate permit acest lucru;
- una sau mai multe încăperi destinate depozitării medicamentelor, dintre care
cel puţin una trebuie destinată depozitării soluţiilor perfuzabile;
- spaţii sau zone destinate produselor returnate din secţii sau, după caz, retrase
din stoc în vederea casării sau returnării către depozite;
h) biroul, farmacistului-şef;
27
Farmacia trebuie să fie dotată cu mobilier uşor de întreţinut, adecvat activi-
tăţii care se desfăşoară în fiecare încăpere:
b) dulapuri, dulapuri cu sertare şi, după caz, cu cheie destinate păstrării medica-
mentelor, materiilor prime, ambalajelor şi etichetelor;
c) rafturi metalice sau din materiale uşor de curăţat, paleţi dacă este cazul;
28
Farmacistul urmăreşte drumul parcurs de medicament până la patul bolnavu-
lui, precum şi valabilitatea medicamentelor aflate pe secţii în dulapurile de ur-
genţă. Farmaciile vor deţine literatura de specialitate care să asigure informarea
personalului medico-farmaceutic în legătură cu orice aspect legat de acţiunea şi
de administrarea medicamentului:
- F.R.învigoare;
- legislaţiafarmaceutică.
2.3.2.3. Drogheria
Drogheria va fi amplasată la parterul clădirilor, cu acces direct din artera stra-
dală, astfel încât să faciliteze accesul persoanelor, inclusiv a celor cu dizabilităţi
locomotorii pentru care trebuie să fie amplasate rampe de acces. În clădirile în
care se află şi locuinţa asistentului medical de farmacie-şef, drogheria va fi com-
plet separată de aceasta.
Este interzisă amplasarea drogheriei în barăci de lemn, metalice, garaje şi în
apartamente cu destinaţie de locuinţă sau în spitale;
Localul trebuie să dispună de facilităţile necesare desfăşurării activităţii: apă
curentă, canalizare, electricitate şi încălzire.
29
Suprafaţa utilă va respecta prevederile legii privind: compartimentarea, dota-
rea, organizarea şi funcţionarea drogheriei trebuie să fie corespunzătoare tipuri-
lor de activităţi permise a se efectua în drogherie.
Localul drogheriei va avea următoarele încăperi:
a) oficina, încăperea în care are acces publicul şi în care se face eliberarea me-
dicamentelor clasificate în grupa celor care se eliberează fără prescripţie medi-
cală şi a celorlalte produse permise a se elibera în drogherie; această încăpere
trebuie să aibă o suprafaţă de minim 16 m2;
e) grup sanitar.
30
c) rafturi sau vitrine pentru expunerea produselor a căror eliberare este permisă
în drogherie;
d) rafturi metalice sau din materiale uşor de curăţat, paleţi dacă este cazul;
31
Sub îndrumarea conducătorului drogheriei îşi pot desfăşura activitatea de
practică în drogherie, persoanele aflate în procesul de învăţământ sau asistenţi de
farmacie în stagiu de practică.
32
ţiei de comun acord cu Colegiul Farmaciştilor teritorial, respectiv al municipiu-
lui Bucureşti. Acest program se comunică şi autorităţilor locale.
b) Legislaţia farmaceutică.
a. Definiţie
b. Tipuri de depozite
33
- depozit de medicamente;
34
Întreruperea de către deţinătorul unei autorizaţii de funcţionare pentru un de-
pozit farmaceutic a distribuţiei unui produs din lista proprie aprobată potrivit art.
33 va fi comunicată Ministerului Sănătăţii şi Familiei cu 90 de zile înainte sau
cel mai târziu la data livrării ultimului lot din produsul respectiv.
35
d) seria şi data expirării;
d. Documente
- documente financiare;
36
făşura stagiul de practică farmaciştii stagiari şi studenţii aflaţi în practică, pre-
cum şi asistenţii de farmacie aflaţi în stagiul de practică.
37
tic crescut (parenterale, colire) sunt obligatorii condiţiile de clasă şi de climă
prevăzute de Regulile de bună practică de fabricaţie.
38
a) asigurarea spaţiilor şi dotarea tehnică a unităţilor, în funcţie de volumul de ac-
tivitate şi specificul muncii;
b) aprovizionarea unităţilor farmaceutice cu medicamente şi alte produse farma-
ceutice prevăzute în Nomenclatorul aprobat de catre M.S. pentru utilizare în te-
rapeutică;
c) organizarea ergonomică a locurilor de muncă;
d) organizarea controlului şi supravegherii calităţii produselor farmaceutice la
intrarea lor în unitate şi la eliberarea lor de către populaţie;
e) depozitarea şi conservarea corespunzătoare a medicamentelor şi a altor produ-
se farmaceutice;
f) gestionarea şi administrarea corectă a bazei materiale a unităţii;
g) evidenţa tehnico-operativă a activităţii desfăşurată în unitate;
h) organizarea activităţii în timpul efectuării controlului financiar-contabil de că-
tre organele de specialitate, control neanunţat, verificări, recensăminte, invent-
tare.
39
b. Unitate de producţie, deoarece în farmacie sunt preparate reţete magistrale,
formule oficinale etc., la care trebuiesc respectate toate regulile de bună practică
farmaceutică.
c. Economică, deoarece în cadrul acestei unităţi se derulează procese de ordin
economic.
d. Baza de învăţământ, fiindcaă în unităţile farmaceutice îşi desfăşoară practica
diferite categorii de vitori specialişti în domeniul farmaceutic.
40
BIBLIOGRAFIE
1. Csedő, C., Horvath, T., Monea, M., Ajtay, M., Evidenţa şi legislaţie
farmaceutică, Tg-Mureş, 1978
41