TESTUL 7

Subiectul 1

A.

1. In text sintagma “nu eram in largul meu” are sensul de “ma simteam stanjenit”.
2. Intamplarea relatata se petrece pe Calea Victorie in Coltul Capsei.
3. O trasatura fizica a lui Camil Petrescu prezentata in text este statura lui mica si subtire, ce
reiese din pasajul: “om putintel la trup”.
4. Camil Petrescu ii cere poetului retetele pentru a-i putea cumpara medicamentele necesare.
5. Personalitatea lui Camil Petrescu ce reiese din caracterizarea directa a naratorului este una
foarte complexa. Dupa cum se prezinta in text, Petrescu avea o cultura impresionant, fiind
un intelectual desavarsit. Multitudinea sa de cunostinte in diferite domenii il impresioneaza
intr-atat pe narator, incat acesta se simte stanjenit si de gandul la Camil Petrescu. Dar toata
aceasta cultura impresionanta e bazata de una dintre cele mai simple virtuti umane: omenia.
Petrescu da dovada de o omenie iesita din comun, in conceptia naratorului. Ceea ce ii face
personalitatea atat de complexa e modul in acre se imbina virtutiile sale simple cu cele
complexe, omenia cu intelectul sau.

B. Omenia este considerata de mult ca fiind, daca nu cea ma importanta, macar una dintre cele mai
importante atribute ale unei fiinte omenesti. Ea este capacittea de a ajuta pe altcineva fara a astepta
ceva in schimb. Pana la urma, cuvantul “omenie” isi are originea in cuvantul “om”. Cu toate acestea,
consider ca omenia este o virtute ce apare in urma experientei, si ca nu ne nastem cu ea. Ea se
formeaza.

In primul rand, omenia are mai multe fete. Unii oameni ii ajuta pe altii pentru ca se simt bine
facand acest lucru, altii ajuta pentru ca chiar le pasa de cealalta persoana, altii pentru ca asa le
impune un cod de valori morale. Motivele pentru care ii ajutam pe altii sunt diverse si pot fi gasite in
propria noastra experienta. Daca, atunci cand suntem mici, parintii ne ajuta fara a astepta ceva in
schimb, sau daca colegul de banca de ajuta cu ceva, ajungem sa apreciem aceste fapte de bunatate
si dorim si noi sa le intoarcem catre altii. Daca persoana pe care o ajutam este importanta pentru noi
(cum ar fi un parinte, o sora, cineva din cadrul familiei), omenia vine si cu un usor instinct de
conservare: te ajut ca sa ma ajuti. Multi ar spune ca aceasta nu mai e omenie in sensul real al
cuvantului, doarece o persoana omenoasa ajuta pe oricine fara a astepta ceva in schimb. Un alt
exemplu ar fi o persoana care isi impune sa traiasca dupa codul unei religii sa spunem: daca religia ii
impune sa fie bun cu altii pentru a primi o rasplata, se naste intrebarea daca acea omenie mai e
autentica, avd in vedere scopul din spate. Se observa astfel ca omenia nu e ceva innascut, ci format
prin experienta sau prin impunere.

In al doilea and, consider ca nu oricine poate fi omenos, el putin nu la nivelul pe care

societatea noastra il fixeaza pentru omenie. Nu il poti ajuta pe altul daca nu te poti ajuta pe tine.
Actele mici de bunatate tind sa fie trecute cu privirea in detrimentul celor mari. Nu ne lasam usor
impresionati de donatia colosala facuta de o vedeta pentru combaterea foametei in Africa, dar nu ne
prea pasa la fel de mult de persoana care ne ofera un biscuit. In cazul lui Camil Petrescu, el a putut fi
omenos pentru ca si-a permis sa fie. Cumparand medicamente si haine pentru poet, el nu s-a pus pe
el in pericol. Poetul nu ar fi putut sa intoarca gestul. Nu spun ca Petrescu nu era omenos, ci doar ca
omenia are mai multe aspecte, cum ar fi situatia financiara. Cand ai posibilitati materiale, ai si de
unde sa le dai altora, ai si de unde sa ii ajuti.

In concluzie, consider ca omenia este o virtute pe care ti-o formezi si nu una cu care te nasti.
 Subiectul 2

Personajul Corina este descrisa in acest text dramatic prin metode directe si indirecte.

Metodele dircte, sau caractrizarea directa, vine din partea autorului in indicatiile scenice si
privesc imbracamintea fetei : "intr-o rochie calda de seara", dar si modul in care urmareste caderea
frunzelor :"cu o reverie atenta".

Metodele indirecte, sau caracterizarea indirecta, reies din limbajul ei, dar si din
caracterizarea oferita de Stefan. Corina se dovedeste a fi o persoana de o curiozitate minunata,
aproape infantila. Nu mai vazuse niciodata cum cade o frunza, iar momentul in care a realizat ca tot
procesul mai complicat si mai frumos decat credea, e complet prinsa de el. Stefan, pe de alta parte,
nu o ia in serios si nu considera activitatea fetei de o importanta prea mare.