STUDIUL OPERAŢIEI DE USCARE

SCOPUL LUCRĂRII
Verificarea bilanțului de materiale pentru operația de uscare.
Calculul vitezei de uscare și reprezentarea grafică a variației vitezei de uscare în timp.
Determinarea parametrilor aerului umed folosit ca agent de uscare și trasarea procesului de
uscare în diagrama h-x.

NOTAŢII
Tabelul 1 – Notațiile utilizate în cadrul lucrării

Simbol Semnificație Unitate de măsură

m0 masa inițială a probei g
masa probei după x minute de uscare (x=10,
mx g
20...90)
cantitatea de apă evaporată în timpul operației
U g
de uscare
sui substanța uscată inițială a materialului vegetal %
suf substanța uscată finală a materialului vegetal %
r viteza de uscare g apă/min
t temperatura termometrului uscat °C
tum temperatura termometrului umed °C
g vapori de apă/kg
x conținutul de umezeală al aerului
aer uscat
φ umezeala relativă a aerului %
h entalpia masică a aerului kJ/kg
τ durata uscării min

PRINCIPIUL METODEI
Uscarea este un proces complex ce se desfășoară cu transfer simultan de masă și căldură.
Transferul de masă presupune îndepărtarea apei din material, fenomen care se realizează prin
două mecanisme: migrarea apei din interiorul materialului către suprafața sa și evaporarea apei
de la suprafața materialului datorită căldurii aerului din uscător.
Viteza de uscare, r, se definește ca variația umidității îndepărtate din material în unitatea de timp
și se calculează cu relația (1):
𝚫𝒖
𝒓= , g/min (1)
𝚫𝝉
Reprezentarea grafică a vitezei de uscare în funcție de timp (figura 1) poartă denumirea de curbă
de uscare.
 B C

Δu/Δτ, g apă/min
A

τ, min

Figura 1 – Reprezentarea grafică a vitezei de uscare în funcție de timp pentru operația de uscare

În reprezentarea grafică din figura 1 se disting general trei perioade succesive, în care conținutul
de umiditate al produsului variază într-un anumit mod determinat în special de modul de legare a
apei şi de condițiile de transfer de căldură și masă.
O primă fază a procesului de uscare este caracterizată de tendința materialului de a ajunge la o
temperatură egală cu temperatura termometrului umed a aerului înconjurător. Segmetul AB
reprezintă procesul de încălzire a materialului până la temperatura de lucru, a uscătorului. Timpul
corespunzător acestui proces este scurt comparativ cu timpul total de uscare și poate fi neglijat.
În a doua etapă (segmentul BC) variaţia umidităţii în timp este liniară iar viteza de uscare este
constantă. Ultima etapă a procesului de uscare (segmentul CE) este descrisă de o curbă
descrescătoare până ce cantitatea de apă eliminată din material devine egală cu zero (nu se mai
elimină apă din material). Trecerea de la o etapă la alta corespunde unei valori caracteristice a
umidităţii critice a materialului (punctele C și D).
Aerul proaspat cu parametrii t0, tum0, φ0, x0, h0 este încălzit la conţinut de umezeală constant (x0 =
x1) până la temperatura t1. Acest aer este utilizat în procesul de uscare. Dacă uscarea ar decurge
teoretic, adică fără pierderi de caldură, ar trebui să se desfăşoare la entalpie constantă (h1 = h2).
În procesul real apar abateri, în sensul că h2 < h1. Dacă în interiorul uscătorului există surse
suplimentare de încălzire care cedează mai multă căldură decât consumurile totale din uscător,
procesul se poate desfăşura astfel încât h2 > h1.
Abaterea procesului real de uscare de la cel teoretic se caracterizează cu relația (2):

h 2  h1
Δ x2 x0
(2)
 Figura 2 – Trasarea procesului de uscare în diagrama h-x

DESCRIEREA INSTALAŢIEI
Instalația se compune dintr-un uscător (1) cu tăvi (2) prevăzut la partea inferioară cu un ventilator
și o rezistență electrică. Probele se introduc în uscător prin ridicarea capacului (3).

Figura 3 – Schița instalației pentru studiul operației de uscare

1 – uscător, 2 – tăvi, 3 – capac, 4 – tija termohigrometrului, 5 - termohigrometru

Parametrii aerului se determină cu ajutorul unui termohigrometru (5) prevăzut cu o tijă (4)
introdusă în uscător.
MOD DE LUCRU
Se măsoară parametrii aerului din laborator (temperatura termometrului uscat, t, °C, temperatura
termometrului umed, tum, °C, entalpia, h, kJ/kg, conținutul de umezeală, x, g vapori de apă/kg aer
uscat, umezeala relativă, φ, %) cu ajutorul termohigrometrului și se notează în tabelul 2. Acești
parametrii sunt corespunzători stării 0 – aer proaspăt. Se pornește uscătorul cu aproximativ 20
minute înainte de începerea determinărilor experimentale, în vederea atingerii temperaturii de
lucru (60°C). Când termometrul indică temperatura de 60°C în incinta uscătorului, se citesc
parametrii aerului încălzit (starea 1) și se notează în tabelul 2. La finalul operației se determină
parametrii aerului uzat (starea 2).

Tabelul 2 – Parametrii aerului umed determinați experimental

Stare t, °C tum, °C h, kJ/kg x, kg/kg φ, %

0 25 21 55 0,009 56
1 60 24 89 0,009 6
2 30 24 89 0,02 68

Materialul vegetal se spală, se curăță de coajă și se taie în felii subțiri (cu grosimea de 0.5...1
mm). Pe o hârtie de filtru uscată și păstrată în exicator se cântăresc aproximativ 2.5...3 g de probă
și se notează masa cu m0. În paralel, se determină prin uscare la balanța cu halogen, substanța
uscată inițială a materialului vegetal (sui). Materialul vegetal împreună cu hârtia de filtru se
introduce în uscător și se pornește un cronometru. Proba se usucă 90 de minute, timp în care se
determină masa cu o frecvență de 10 minute. Datele se trec în tabelul 3.

Tabelul 3 – Variația masei probei în timpul operației de uscare

𝚫𝒖
𝒓= ,
τ, min m, g Δu, g 𝚫𝝉
g/min
0 2,7143 - -
10 2,3338
20 1,9587
30 1.5889
40 1.2408
50 1.0187
60 0.8783
70 0.7636
80 0.6633
90 0.5652

La finalul operației se determină substanța uscată finală a materialului vegetal (suf) cu ajutorul
balanței cu halogen.
sui = 13,21%; suf = 63%
REZULTATE EXPERIMENTALE ŞI INTERPRETAREA LOR
1) Verificarea bilanțului de materiale
Se calculează cantitatea de apă evaporată cu relația: 𝑈 = 𝑚0 − 𝑚90 , g
𝑠𝑢 𝑠𝑢
Se verifică bilanțul de materiale parțial: 𝑚0 ∙ 100𝑖 = 𝑚90 ∙ 100𝑓

2) Calculul vitezei de uscare

Se calculează variația umidității (Δu, g) cu relația Δ𝑢 = 𝑚𝑥 − 𝑚𝑥+1 ,g și se notează rezultatele în
tabelul 3.
𝚫𝒖
Se calculează viteza de uscare (r, g/min) cu relația 𝒓 = 𝚫𝝉
, g/min și se notează rezultatele în
tabelul 3.
Se reprezintă grafic variația vitezei de uscare în timp.
3) Determinarea parametrilor aerului umed folosit ca agent de uscare
Cu ajutorul temperaturii termometrului uscat (t, °C) și temperaturii termometrului umed (t um, °C)
se fixează în diagrama h-x punctele corespunzătoare celor trei stări ale aerului umed (0 – aer
proaspăt, 1 – aer încălzit, 2 – aer uzat). Se citesc din diagramă valorile celorlalți parametrii și se
compară cu valorile determinate prin citire directă cu ajutorul termohigrometrului. Parametrii
aerului umed citiți din diagrama h-x se vor trece în tabelul 4.
Tabelul 4 – Parametrii aerului umed citiți din diagrama h-x

τ, min t, °C tum, °C h, kJ/kg x, g/kg φ, %

0 25 21
1 60
2 30