Cuprins

Introducere
1. Un model interpretativ al investiţiilor străine directe în China: O abordare a politicii
economice
1.1. Ipoteze, date şi specificaţiile modelului
1.1.a. Instabilitatea socio-politică
1.1.b. Contextul în care operează afacerile
1.1.c. Orientarea către exporturi şi investiţiile străine directe
1.2. Rezultatele şi interpretarea modelului
1.2.a. Instabilitatea politică
1.2.b. Contextul de operare al afacerilor
1.2.c. Orientare spre exporturi şi ISD
1.3. Concluzii
2. Efectele ţării mamă asupra investiţiilor străine directe: De la o economie mică la o
economie extinsă
2.1. Aspecte generale
2.2. Faptele
2.2.1. Patru Tigri – ţări mici dar bogate în resurse
2.2.2. China – o economie super primitoare (de investiţii) în lume
2.2.3. Beneficiul maxim de pe urma Chinei sau prin intermediul Chinei
3. Calitatea forţei de muncă şi locaţia investiţiilor străine directe în China
Concluzii
Bibliografie
 Introducere

Un prim obiectiv al acestei lucrări este de a elabora un model interpretativ al

investiţiilor străine directe în China pe baza unei viziuni integrate a politicii economice.
Pe lângă analiza unor factori puri economici, alte variabile vor fi încorporate, precum cele
legate de instabilitate politico-socială, contextul în care operează afacerile, şi existenţa
unei politici orientate spre exporturi. Metodologia aleasă recunoaşte importanţa
elementelor economice, precum şi pe cea a elementelor social-politice, în special în
privinţa ţărilor în curs de dezvoltare, tranziţie şi reformă, precum China.
În al doilea rând aducem în discuţie un nou trend în ceea ce priveşte investiţiile
străine directe. Astfel, dacă în trecut se vorbea despre economiile mari şi dezvoltate care
aduc altor investiţii străine directe, în ultimii ani s-a observat şi a început să fie studiat
fenomenul prin care o ţară cu o economie mic, dar dezvoltată aduce ISD într-o economie
mai mare, dar mai puţin dezvoltată. Iar exemplul pe care îl vom prezenta este al celor
patru economii mici, dar dezvoltate, numiţi Cei Patru Tigri Asiatici (Hong Kong, Coreea,
Singapore şi Taiwan) care aduc ISD însemnate pentru China, o economie mare, dar nu
atât de dezvoltată.
În ultima parte a lucrării încercăm să observăm analizând datele disponibile
modul în care calitatea forţei de muncă, măsurată prin gradul de şcolarizare joacă un rol
în distribuirea regională a investiţiilor străine directe.

1. Un model interpretativ al investiţiilor străine directe în China: O

abordare a politicii economice

Există un consens universal adoptat conform căruia ISD au loc atunci când există
trei factori determinanţi şi anume: prezenţa unor avantaje competitive specifice, care sunt
proprietatea companiilor multinaţionale; existenţa unor avantaje specifice legate de
locaţie a ţării care primeşte investiţiile; şi prezenţa unor avantaje comerciale mai
însemnate la nivel de intracompanie.
În timp ce prima şi a treia condiţie sunt specifice factorilor care afectează ISD, cea
de a doua este specifică locaţiei şi exercită o influenţă importantă asupra fluxului de
investiţie directă către ţara gazdă. Dacă există doar prima condiţie, companiile tind să se
concentreze pe export, licenţiere sau vânzare de brevete pentru a accede la piaţa străină.
Dacă există şi a treia condiţie, ISD încep să fie modelul preferat, dar doar dacă şi avantaje
specifice locaţiei există. Când sunt îndeplinite toate cele trei condiţii, factorii locaţiei sunt
singurii care pot fi direct influenţaţi de guvernul acelor ţări care primesc investiţii directe
din afara graniţelor.
 Pentru a explica diferenţele de flux de investiţii dintre diferite ţări şi pentru a
formula politici menite să atragă ISD, nu trebuie doar să înţelegem cum şi de ce
companiile multinaţionale aleg anumite ţări sau zone pentru astfel de investiţii, dar şi
modul în care aceste multinaţionale acţionează.
Abordarea analitică pe care am ales să o folosim în lucrare este similară cu cea
care se realizează în studiile macroeconomice. Deşi multe din aceste studii au descoperit
importanţa factorilor economici, nu există un acord general în privinţa acestora. Alături
de elemente pur economice, mulţi autori, printre care Singh şi Jun (1995), au accentuat
importanţa problemelor şi factorilor politici şi instituţionali asupra ISD. Deşi fiecare
abordare teoretică sau analitică oferă o viziune parţială a complexităţii fluxurilor de ISD,
nu există încă o teorie integrată care să combine aceste elemente într-o manieră analitică.
Am încercat să depăşim această limitare prin propunerea unei abordări analitice integrate
care să explice ISD direcţionate către China şi prin indicarea nu doar a factorilor
economici, ci şi a rolului important al variabilelor asociate cu stabilitatea politică şi cu
mediul în care companiile trebuie să funcţioneze. Cercetarea empirică pe care am utilizat-
o este centrată astfel, pe producerea de modele macroeconomice şi factori social-politici
care afectează fluxurile de ISD către China.
Pentru aceasta propunem în continuare un model interpretativ derivat dintr-o
concentrarea integrată asupra politicii economice a ISD în China. Împreună cu analiza
factorilor puri economici, încorporăm variabilele asociate cu instabilitatea social-politică,
cu condiţiile în care companiile trebuie să facă afaceri şi cu atitudinea orientată spre
exporturi. Apoi vom prezenta concluziile la care am ajuns.

1.1. Ipoteze, date şi specificaţiile modelului

Am construit un model bazat parţial pe analiza realizată de Singh şi Jun (1995). În

timp ce studiul lor se bazează pe un model care încorporează o secţiune formată din mai
multe ţări, analiza noastră a fost efectuată pe perioada 1980-1997 (18 observări) şi pentru
o singură ţară: Republica Populară Chineză. Datele pentru perioada aleasă sunt anuale şi
datele prezentate sunt pure serii de timp. Sursele datelor sunt după cum urmează:
- Cartea anuală de statistică a Chine din 1996, 1997 şi 1998,
- Statistici financiare internaţionale, Fondul monetar internaţional – Inteligenţa
riscului în mediul de afaceri.
Variabila dependentă este ISD calculat în moneda locală (Reminbi) în preţuri
constante. ISD se referă la investiţiile nete făcute de companiile străine, excluzând
profiturile repatriate.
Folosind abordarea Leamer (1985), un domeniu de specificaţii este estimat să
aprecieze sensibilitatea coeficienţilor pentru variabilele presupuse. Testarea ipotezelor
poate fi reprezentată printr-o ecuaţie simplă:
FDI=F(VI,VC), unde VI=variabilele ipotezelor şi VC=variabile de control
Vom testa următoarele ipoteze empirice şi vom nota rezultatele obţinute:
Ipoteza 1. Instabilitatea politică afectează negativ fluxul de investiţii străine
directe.
Ipoteza 2. Există percepţia generală conform căreia un mediu de afaceri favorabil
în ţările care primesc investiţii influenţează pozitiv fluxul de ISD.
Ipoteza 3. Exporturile sunt legate de fluxul de investiţii străine directe.
 Pe lângă specificarea variabilei măsurabile asociată cu ipotezele (VI), este
important să se specifice vectorul variabilelor de control (VC) pentru a determina corect
ecuaţia. Variabilele de control sunt introduse progresiv într-un model pentru a determina
puterea rezultatelor noaste faţă de specificaţiile alternative. Stabilitatea coeficienţilor
variabilei ipotetice poate fi apreciată drept variabile de control. Atenţia principală este
acordată coeficienţilor variabilei ipotetice, şi anume a observa dacă acestea sunt valabile
pe măsura implementării diferitelor controale. Coeficienţii variabilelor de control nu sunt
supuse unei analize sistematice şi astfel vor trebui interpretate cu precauţie.
Variabilele de control ale analizei noastre sunt după cum urmează:
Mărimea pieţei: PIB pe cap de locuitor (PIBPC) şi rata creşterii PIB (RCPIB).
Costurile cu forţa de muncă: un index al câştigurilor reale ca variabilă de control
pentru salariile reale (EARN).
Cursul de schimb: cursul de schimb real ca şi variabilă de control (SCURS).
Factorii în ţara de origine: indexul producţiei industriale medii al ţărilor
componente grupul G7 (Canada, Japonia,Regatul Unit, Italia, Franţa, Statele Unite,
Germania) (PIG7), calculată cu date furnizate de departamentul de Statistică Financiară
Internaţională al Fondului Monetar Internaţional. (DSFI)
Importanţa exporturilor: exporturile raportate la PIB sunt incluse ca şi variabilă de
control (EXPPPIB).
Variabila dependentă defazată: variabila independentă regresivă este folosită ca şi
variabilă de control (ISD1).
Efectul timpului: o variabilă artificială care captează efectele legate de timp
(DTIMP).
Includerea unor variabile adiţionale poate de asemenea demonstra întinderea multi
coliniarităţii ecuaţiei estimate.
O altă problemă de avut în vedere este cea a autocorelării. Includerea variabilei
dependente defazate reduce autocorelarea considerabil. Deoarece avem o variabilă
dependentă defazată pe partea dreaptă, statistica Durbin-Watson nu este strict aplicabilă,
deşi dă un oarecare indiciu despre sfera autocorelării. Pentru fiecare ipoteză, alternativa
statisticii Durbin este calculată. Testul alternativ Durbin implică regresarea erorii ecuaţiei
de bază cu toate variabilele explicative şi eroarea defazată. O valoare semnificativă t
pentru eroarea defazată indică prezenţa autocorelării. După calcularea testului alternativ
Durbin, rezultatele arată că autocorelarea nu este semnificativă.
În prima fază a cercetării, toate modelele sunt estimate folosind pătratele minime
normale (PMN). Există o potenţială simultaneitate între explicativele care ar putea
necesita variabile instrumentale sau estimări ale pătratelor minime în două faze. Acestea
sunt preferate în locul pătratelor minime normale în condiţii de simultaneitate.
O ipoteză fundamentală a analizei regresiei este acea că variabilele din dreapta
sunt necorelate cu termenul de disturbanţă. Dacă această ipoteză este încălcată, atât
pătratele minime normale cât şi pătratele minime ponderate sunt îndoielnice şi
nepotrivite. Există un număr de situaţii unde unele variabile din dreapta sunt corelate cu
anomalii. Unele exemple clasice au loc atunci când:
- Există variabile determinate endogen pe partea dreaptă a ecuaţiei.
- Variabilele din partea dreaptă sunt măsurate cu eroare.
Abordarea standard în cazurile în care variabilele din dreapta sunt corelate cu
valorile rămase este de a estima ecuaţia folosind regresia variabilelor instrumentale. Ideea
din spatele variabilelor instrumentale este de a găsi un set de variabile care sunt atât (1)
cu variabilele explicative din ecuaţie cât şi (2) necorelate cu anomaliile. Aceste
instrumente sunt folosite pentru a elimina corelaţia dintre variabilele din dreapta şi
anomalii.
Pătratele minime estimate în două faze (PMDF) sunt un caz aparte al regresiei
variabilelor instrumentale. După cum sugerează şi denumirea, există două faze distincte
în acest model. În prima fază, PMDF găseşte porţiunile din variabilele endogene şi
exogene care pot fi atribuite instrumentelor. Acest stadiu implică estimarea unei regresii
PMN pentru fiecare variabilă din model în setul de instrumente. Al doilea stadiu este o
regresie a ecuaţiei iniţiale, cu toate variabilele înlocuite de valori potrivite din regresiile
din prima fază. Coeficienţii acestei regresii sunt estimările PMDF.
Variabilele instrumentale ale analizei noastre care sunt ambele corelate cu
variabilele explicative din ecuaţie şi necorelate cu anomaliile sunt DTIMP, ISD1, RCPIB,
EARN, PIG7, SCURS şi EXPPPIB.

1.1.a. Instabilitatea socio-politică

Am testat prima ipoteză folosind o variabilă artificială care încorporează diferite

aspecte ale instabilităţii politice. Această variabilă este indexul riscului politic (IRP)
dezvoltat de DSFI în care aproximativ 60 de specialişti în politică şi ştiinţe politice din
toată lumea evaluează fiecare ţară în privinţa cauzelor interne ale riscului politic şi
simptomele unui astfel de risc (demonstraţii, greve, violenţe stradale etc.). O medie a
valorilor determinate de specialişti pentru fiecare ţară este calculată anual. Acest index
variază de la 0 (risc prohibitiv) la 100 (stabilitate completă). Specificaţia modelului
pentru ipoteza 1 este:
n
ISD=0+1IRP+  i CVi, unde 0 este parametrul constant; 1 este parametrul
i2

variabilei ipotetice; i sunt parametri variabilelor de control; IRP este variabila ipotetică;
şi CVi sunt variabilele de control.

1.1.b. Contextul în care operează afacerile

Deşi Helleiner (1989) a indicat că stimulentele specifice stabilite de guvernanţi

par să joace un rol limitat în deciziile de investire dintre ţări, există o părere generală
conform căreia condiţiile în care companiile străine trebuie să opereze sunt factori
determinanţi în atragerea de investiţii străine directe. Pentru a evalua acest argument
(Ipoteza 2), analizăm indexul riscului operativ (IRO) ca variabilă artificială a mediului de
afaceri. Specificaţia modelului pentru Ipoteza 2 este:

n
ISD= 0+1IRO+  i CVi , unde 0 este parametrul constant; 1 este parametrul
i2

variabilei ipotetice; i sunt parametri variabilelor de control; IRO este variabila ipotetică;
şi CVi sunt variabilele de control.
IRO, concepută de DSFI, măsoară gradul în care condiţiile de operare într-o ţară
străină afectează producţia şi profiturile obţinute de către compania investitoare.
 Acest index este făcut să măsoare climatul operaţiilor comerciale. Este calculat
folosind două variabile pentru fiecare ţară, postate de un panou format din 105 experţi din
toată lumea şi anume:
- Măsura în care este acordat un tratament preferenţial cetăţenilor.
- Climatul general de business, inclusiv continuitatea politică şi administrativă.
Acest index va avea valori cuprinse între 0 (condiţii de business inacceptabile) şi
100 (condiţii care nu mai suferă îmbunătăţiri).

1.1.c. Orientarea către exporturi şi investiţiile străine directe

În această secţiune ne uităm la legătura dintre exporturi şi ISD (Ipoteza 3). Dacă
ne uităm la coeficienţii de corelare, trebuie să subliniem corelaţia importantă care există
între ISD şi exporturile totale în relaţie cu PIB, care are o valoare de 0,95. Această
corelaţie este şi mai mare în cazul produselor de bază, unde are o valoare de 85.
Economia chineză demonstrează clar tendinţa de a deveni progresiv tot mai deschisă, şi
cu o tendinţă de creştere a importanţei pe care o au exporturile pentru PIB. Specificaţia
modelului pentru Ipoteza 3 este:
n
ISD=0+1EXPPPIB+  i CVi , unde 0 este parametrul constant; 1 este
i2

parametrul variabilei ipotetice; i sunt parametri variabilelor de control; EXPPPIB este

variabila ipotetică; şi CVi sunt variabilele de control.

1.2. Rezultatele şi interpretarea modelului

1.2.a. Instabilitatea politică

Tabelul 1. Rezultatele regresiei

Model 1 2 3 4 5 6 7 8 9
C - -   - -   - 389442,7  
587791,10* 504407,70* 853331,00*** 788514,50*** 31909,91
* *
VI 10201,26** 8080,69** 6286,21*** 15171,19*** 13999,95*** 6962,48*** 7603,00* 14812,76* 12685,25**
*
DTIMP 11627,78*** 755,26 19421,34*** 16096,60*** 6504,62 21693,54*** -5460,91 -2040,32 -6505,37*
ISD 1 0,64*** 0,57** 0,70*** 0,58*** 0,38*** 0,71*** 0,55***   0,45*
PIG 7     -4744,04***     -5182,13***   -5625,67**  
EXPPPIB         5175,52**        
SCURS   25792,37*             -21236,68*
R2 0,96 0,97 0,97 0,96 0,97 0,97 0,95 0,91 0,94
ajustat
F statistic 106,16 103,22 134,85 117,13 112,38 132,49 85,89 49,38 71,04
VI IRP IRP IRP IRO IRO IRO EXPPPIB EXPPPIB EXPPPIB

Tabelul 1 arată o sinteză a rezultatelor obţinute pentru diferitele specificaţii ale

modelului cu variabilele alternative ipotetice şi variabilele de control. După cum se poate
observa, variabila ipotetică (IRP) este semnificativă în diferite specificaţii ale modelului,
coeficientul său având ă valoare pozitivă şi relativ stabilă.
 Iniţial, în modelul 1, regresia ISD cu IRP, o variabilă artificială care surprinde
efectele legate de timp (DTIMP) şi variabilă independentă regresivă (ISD1) a fost
efectuată. Coeficientul IRP este semnificativ. Variabilele DTIMP şi ISD1 sunt de
asemenea semnificative.
În modelul 2, împreună cu variabilele modelului1, introducem o variabilă de
control, cursul de schimb. După cum se poate observa, semnul rămâne acelaşi şi
coeficientul variabilei ipotezei este semnificativ. Coeficientul estimat asociat cu variabila
de control (Cursul de schimb) este statistic semnificativ şi are o valoare pozitivă.
Acelaşi lucru se întâmplă în modelul 3 unde introducem PIG7 ca variabilă de
control. În acest caz, valoarea coeficientului este semnificativă şi are semn negativ.
Potrivit literaturii existente, semnul aşteptat al coeficientului variabilei PIG7 poate fi
interpretat în mai multe moduri. Semnul negativ obţinut poate demonstra cum un nivel
ridicat de activitate economică în cele mai dezvoltate ţări implică un flux mai scăzut de
investiţii în ţările în curs de dezvoltare (China de exemplu) datorită volumelor mai mari
de investiţii necesare economiilor ţărilor dezvoltate aflate în expansiune.

1.2.b. Contextul de operare al afacerilor

Rezultatele empirice asociate cu variabila ipotezei IRO (Modelele 4,5 şi 6) indică

că este statistic semnificativ în diferitele specificaţii asociate cu modelul. Este important a
se nota că coeficientul variabile ipotezei rămâne relativ stabil şi cu valoare pozitivă când
diferite variabile de control sunt introduse. Variabilele de control semnificative în diferite
specificaţii pentru modele sunt PIG7 şi EXPPPIB.

1.2.c. Orientare spre exporturi şi ISD

După cum am putut vedea în analiza precedentă pentru ipotezele noastre,

exporturile totale apar ca o variabilă de control semnificativă. Pe lângă considerarea
exporturilor totale ca şi variabilă a ipotezei, vedem că relaţia dintre acea variabilă şi
fluxurile de investiţii este pozitivă şi semnificativă, indiferent de variabilele de control
introduse în diferite specificaţii ale modelelor (Modelul 7,8 şi 9). Rezultatele sprijină
ideea generală conform căreia exporturile aduc investiţii.
Aceste rezultate vor fi analizate în dezbaterea despre complementaritatea sau
gradul de înlocuire al intrărilor de ISD şi exporturile din ţara mamă către ţara gazdă. O
oarecare cauzalitate bidirecţională ar putea exista între ISD şi exporturi. Dar rămâne
întrebarea dacă economiile orientate spre export atrag ISD sau ISD încurajează exporturi
mai mari. Pentru a răspunde la această întrebare, vom efectua testul de cauzalitate
Granger. După cum arată Leamer (1985), testul de cauzalitate Granger, nu implică
cauzalitatea aşa cum este ea definită în termenii Layman, ci mai degrabă ca o precedentă
în relaţia cu dublu sens. Nu există dovezi de cauzalitate în acest model.

1.3. Concluzii

Concluziile principale ale investigaţiei empirice incluse în studiul nostru reies

dintr-o concentrare metodică în care atât factorii macroeconomici cât şi cei socio-politici
care au influenţe asupra fluxului de ISD în China, sunt luaţi în considerare. Şi deşi nu
există modele simple sau fundamente teoretice care să ghideze analiza empirică pe aceste
probleme, ne-am bazat în realizarea studiului parţial pe rezultatele studiilor trecute, în
principal pe cel al lui Singh şi Jun (1995).
În această analiză, pe lângă variabilele economice tradiţionale, includem alte
variabile de natură sociopolitică drept factori care pot afecta fluxurile de ISD care sunt
direcţionate către China. Printre aceştia, putem indica instabilitatea sociopolitică,
contextul de operare al afacerilor, şi gradul în care economia se orientează spre pieţele de
export. Includem de asemenea alte variabile ca şi chei de control pentru a ne verifica
ipotezele. Acestea includ mărimea pieţei, costurile cu forţa de muncă, cursurile de
schimb, caracteristicile ţării de origine a investitorului, importanţa relativă a sectorului
exporturi în ţara care primeşte investiţia şi suma ISD din perioada precedentă.
Metodologia pe care am ales-o recunoaşte importanţa atât a factorilor economici
şi a elementelor sociopolitice menţionate, în special în cazul unei ţări care trece printr-o
perioadă de dezvoltare, tranziţie şi reformă, cum este China. Din dovezile anterioare, şi
conform celor empirice obţinute de noi, putem indica implicaţiile politice care pot fi
extrase din analiza efectuată, în cazul nostru, pentru China. Următoarele sunt politici care
ar putea încuraja potenţialii investitori:
- La nivel intern: Creşterea stabilităţii politice şi îmbunătăţirea condiţiilor în care
companiile trebuie să opereze, fără a ignora programul de impunere a
caracteristicilor economice de bază cum sunt PIB, PIB pe cap de locuitor,
creşterea PIB, în special cât timp aceştia sunt factorii care contribuie la
consolidarea ISD.
- La nivel extern: Intensificarea tuturor politicilor care promovează deschiderea
economică, de la cele comerciale la cele care reglementează investiţiile străine
directe.
Trebuie să ţinem minte că indiferent ce model interpretativ al ISD folosim, poate
fi alterat din punct de vedere dinamic. Acest fapt este şi mai valabil în cazul ţărilor care
se află în fază de dezvoltare şi cu perspective economice bune, cum este China. O
concentrare interpretativă iniţială bazată pe investigarea pentru export poate fi completată
cu o a doua pentru a vinde pe piaţa internă – piaţa mamă a investitorului străin a fost
saturată – şi în acest mod să se consolideze ISD pentru viitor.

2. Efectele ţării mamă asupra investiţiilor străine directe: De la o

economie mică la o economie extinsă

2.1. Aspecte generale

Studiile anterioare referitoare la efectele ţării mamă s-au concentrat pe ISD venite
din economiile mari şi dezvoltate către alte ţări. Dar azi noţiune de super primitor
reprezintă o economie relativ mai mare decât cea a investitorilor şi mulţi din aceşti
investitori nu sunt clasificaţi drept economii dezvoltate.
 Fenomenul prin care investiţiile străine directe se varsă între ţări dezvoltate mai
degrabă decât din cele dezvoltate către cele în curs de dezvoltare indică o eroare în
previziunea neoclasică despre fluxurile de capital (Lucas, 1990). De la începutul anilor
1990, 10% din fluxul mondial de ISD a ajuns într-o singură ţară nedezvoltată: China.
Această sumă este impresionantă deoarece cele aproximativ 150 de ţări nedezvoltate
împart între ele doar o treime din fluxurile mondiale de ISD. În ciuda ratei medii
menţionate a fluxurilor de ISD care se varsă în China precum şi a aşa-zisului colaps
economic chinez, abilitatea de cumpărare a Chinei este unică (Hsiao, 2004). Alături de
numeroasele studii care investighează efectele economice ale intrărilor generale de ISD,
s-au depus eforturi mari pentru a studia „cauzele şi efectele” intrărilor de ISD în China.
Printre ele, cauzalitatea dintre intrările de ISD şi creşterea economică a fost întotdeauna o
tematică, şi cei mai mulţi cercetători confirmă contribuţia avută de ISD în determinarea
creşterii economice a Chinei. Comparativ cu problemele menţionate mai sus, totuşi,
studiile legate de efectele ţării mamă asupra ieşirilor de ISD către China sunt relativ rare.
Printre puţinele studii care discută efectele ţării mamă asupra ieşirilor de capital,
cercetătorii precedenţi s-au concentrat în special pe ISD care provin din economii mari şi
dezvoltate, precum SUA şi Japonia, şi se varsă către alte ţări.
Totuşi, China este o economie foarte extinsă în comparaţie cu noii săi investitori
industrializaţi, deşi mai avansaţi decât China, dar nu clasificaţi drept economii dezvoltate.
Fluxul imens de ISD către China a schimbat exporturile investitorilor săi nou
industrializaţi, în special Hong Kong, Coreea, Singapore şi Taiwan, aşa numiţii cei Patru
Tigri Asiatici. O caracteristică comună a celor patru ţări este creşterea bazată pe
exporturi, care a contribuit la miracolul lor economic. Legătura strânsă dintre exporturi şi
creştere în cele patru ţări a fost confirmată de un număr mare de studii, deşi baza teoretică
nu este încă una clară. Recent, alături de fluxurile impresionante de ISD, înlocuirea celor
Patru Tigri cu China ca şi performer deosebit în creşterea economică şi exporturi a atras
atenţia multora.[(Lall şi Albaladejo, 2004), (Zhang, 2005)]. De la abordarea teoriei
schimbului pentru analiza ISD şi a exporturilor (importurilor), unele modele sugerează că
fluxurile şi schimbul de ISD sunt substituibile în timp ce alţii afirmă că ar fi
complementare. Lipsey (2002) a indicat că nu există dovezi care să arate că producţia în
afara ţării ar cauza exporturile şi gradul de angajare din ţara mamă să nu se mai dezvolte
în ţările dezvoltate. Datorită complexităţii legăturilor dintre ISD şi afaceri şi a inexistenţei
unor concluzii neambigue legate de relaţia dintre ISD şi exporturi, lăsăm gradul de
substituire sau complementaritatea ieşirilor de ISD a celor Patru Tigri şi exporturile lor ca
şi fenomen empiric.
Lucrarea încearcă să evidenţieze efectele ISD asupra ţării mamă, când acestea
pornesc de la o economie mică spre una mai extinsă, dar mai puţin dezvoltată.

2.2. Faptele

2.2.1. Patru Tigri – ţări mici dar bogate în resurse

După creşterea economică rapidă din ultimii patruzeci de ani, ţările asiatice
bogate proaspăt industrializate, în special Hong Kong, Singapore, Taiwan şi Coreea (cei
Patru Tigri), au acum destulă bogăţie pentru a investi dincolo de graniţe. „Miracolul
economic” a celor Patru Tigri ar putea fi redenumit judecând după ratele lor economice
de creştere. Tabelul 2 prezintă mediile ratelor economice de creştere pe serii de timp de
câte 5 ani a celor Patru Tigri, precum şi ratele pentru SUA şi Japonia ca şi termen de
comparaţie. Pentru a compara ratele de creştere pe cap de locuitor al PIB-ului real pentru
aceste ţări, variabilele folosite provin din Tabelul Mondial Penn 6.2 care foloseşte
paritatea puterii de cumpărare ca şi deflator. Evident, performanţa creşterii ţării de
referinţă, SUA, păleşte în faţa economiilor asiatice în ultima jumătate de secol, în timp ce
liderul economiei galopante, a făcut loc începând din 1970 celor Patru Tigri. O altă
trăsătură comună ce se observă în tabelul 2 este descreşterea ratelor economice în
economiile asiatice la mijlocul anilor 1980, când China şi-a deschis pieţele.

Tabelul 2. Ratele creşterii economice pentru SUA, Japonia şi cei Patru Tigri

Hong
Perioada   SUA   Japonia   Kong   Coreea   Singapore   Taiwan  
                           
1951 - 1955   2,91   6,69   na   2,25   na   6,03  
1956 - 1960   0,44   7,03   na   0,42   na   3,05  
1961 - 1965   3,62   8,26   10,96   3,12   1,57   6,44  
1966 - 1970   2,33   10,49   5,14   7,88   8,61   7,14  
1971 - 1975   1,83   3,12   4,47   5,73   6,51   6,92  
1976 - 1980   2,65   3,35   9,04   5,82   6,83   8,33  
1981 - 1985   2,45   2,36   3,86   6,35   2,41   5,23  
1986 - 1990   2,16   4,43   6,52   9,15   5,97   8,08  
1991 - 1995   1,52   1,12   4,1   6,72   5,83   6,11  
1996 - 2000   3,25   0,95   0,4   3,65   2,77   4,8  
2001 - 2004   1,25   0,72   2,18   4,08   0,16   2,17  
                           
Media   2,24   4,48   5,25   5,2   4,62   5,91  

În aceeaşi măsură cu creşterea economică ridicată, miracolul economic al celor

Patru Tigri este de asemenea caracterizat de nivele scăzute ale şomajului şi o oarecare
egalitate în privinţa veniturilor naţionale. Tabelul 3 prezintă ratele de şomaj pentru cei
Patru Tigri, Japonia şi SUA. Arată că ratele de şomaj ale economiilor asiatice sunt
semnificativ mai mici decât cele din SUA, deşi cele din SUA sunt la rândul lor mai mici
decât cele din ţările europene industrializate. Totuşi, la fel ca şi în cazul scăderii creşterii
economice pentru cele 5 ţări asiatice, există un trend de creştere a ratelor de şomaj de la
începutul anilor 1980.
 Tabelul 3. Ratele de şomaj pentru SUA, Japonia şi cei Patru Tigri

Hong
Perioada   SUA   Japonia   Kong   Coreea   Singapore   Taiwan  
                           
1966 - 1970   4,1   1,1   na   4,65   6   2,12  
1971 - 1975   5,98   1,44   9,1   4,24   4,5   1,68  
1976 - 1980   6,66   2,06   3,76   3,98   3,68   1,55  
1981 - 1985   8,26   2,5   3,76   4,16   3,1   2,31  
1986 - 1990   5,92   2,5   1,66   2,88   3,68   1,91  
1991 - 1995   6,58   2,58   2,18   2,38   2,52   1,56  
1996 - 2000   4,6   4,06   4,16   4,42   3,52   2,78  
2001 - 2005   5,44   4,96   6,54   3,66   4,95   4,66  
                           
Media   6,09   2,78   3,85   3,73   3,74   2,32  

Figura 1 arată ieşirile de ISD comparativ cu restul lumii pentru cei Patru Tigri şi
alte ţări în curs de dezvoltare. Din această figură, vedem că ieşirile de capital vin în
principal din ţările dezvoltate. Economiile nedezvoltate contribuie de abia la 10% din
ieşirile de ISD în anii 1980, apoi se ridică la 20% şi scad semnificativ în anii 1990. Apoi,
printre cele 150 de ţări nedezvoltate, cei Patru Tigri au asigurat ei singuri 40% din ieşirile
de ISD începând cu anii 1990. O analiză mai amănunţită a datelor descoperă că Hong
Kong este economia numărul 1 al ieşirilor de capital urmată de Singapore, apoi Taiwan şi
Coreea.

30,00%

25,00%

20,00%
Procente

15,00%

10,00%

5,00%

0,00%

70 972 974 976 978 980 982 984 86 88 990 992 994 996 998 000 002 04
19 1 1 1 1 1 1 1 19 19 1 1 1 1 1 2 2 20
Perioada

Cei Patru Tigri Alte economii nedezvoltate

Figura 1. Ieşirile de capital pentru cei Patru Tigri şi alte economii nedezvoltate

Deşi cei Patru Tigri sunt economii relativ mici, sumele ieşirilor lor de ISD sunt
uimitoare. Tabelul 4 prezintă mediile pe cinci ani a ieşirilor de ISD pe cap de locuitor şi
ieşirile de ISD raportat la PIB. Din tabelul 4 descoperim că ieşirile de ISD pe cap de
locuitor pentru cei Patru Tigri sunt de departe mai ridicate decât media din economiile în
curs de dezvoltare. Suma ieşirilor de ISD pe cap de locuitor de la cea mai mare la cea mai
mică este în următoarea ordine: Hong Kong, Singapore, Taiwan, şi Coreea, ţinând cont de
importanţa serviciilor lor financiare pentru China. Datele statistice din tabelul 4 arată de
asemenea că Hong Kong cheltuieşte mai mult de 10% din ieşirile sale pentru
direcţionarea de ISD, Singapore aproape 10%, Taiwan 1,5 % iar Coreea sub 1% din ceea
ce produce. Au ajuns aceste ieşiri de ISD în China?

Tabelul 4. Ieşirile de ISD pe cap de locuitor şi raportul ISD/PIB pentru –ţările în curs de
dezvoltare şi cei Patru Tigri

Economii
în curs de
Perioada   dezvoltare Hong Kong Coreea Singapore Taiwan
                       
1970 - 1975   0,12 0,03 na na 0,12 0,03 6,95 0,38 0,09 0,02
1975 - 1980   0,54 0,09 na na 0,43 0,04 38,41 1,19 0,22 0,02
1980 - 1985   1,1 0,11 67,62 1,14 2,07 0,11 41,82 0,7 2,46 0,09
1985 - 1990   2,88 0,34 356,23 3,8 17,19 0,56 113,34 1,34 119,5 1,78
1990 - 1995   7,15 63 1761,33 9,13 34,2 0,46 654,36 3,91 140,8 1,52
1995 - 2000   16,02 1,15 3535,3 14,2 94,39 1,02 1885,32 7,86 187,7 1,45
2000 - 2005   17,36 1,17 3940,89 14,28 77,28 0,71 2233,49 10,28 266,4 1,96
                 
Media   6,45 0,48 1380,2 5,84 32,24 0,41 710,53 3,47 102,5 0,95

2.2.2. China – o economie super primitoare (de investiţii) în lume

China de azi, o ţară cu o suprafaţă doar puţin mai mică decât cea de a treia ţară ca
mărime din lume (Statele Unite ale Americii), include mai mult de 20% din populaţia
globului, în timp ce întreaga populaţie a ţărilor dezvoltate nu ajunge la 20% din totalul de
pe glob. Conform Perspectivei Economice Mondiale a FMI din 2006, procentul PIB-ului
Chinei exprimat pe baza parităţii puterii ce cumpărare din totalul mondial a crescut de la
3 % în 1980 la 15% în 2004 şi se preconizează că îşi va păstra creşterea în timp ce
procentul SUA variază de la 20% la 22% în aceeaşi perioadă şi se preconizează că va
scădea. Dar cum a ajuns China la o asemenea performanţă?
Tehnologia, capitalul uman, fondurile, şi infrastructura de bază sunt factori cheie
pentru lansarea economică a ţărilor mai puţin dezvoltate. Investitorii străini nu doar că
satisfac nevoia de fonduri dar de asemenea transmit tehnologie nouă prin procesele lor de
producţie şi management. ISD a contribuit în mod clar la dezvoltarea rapidă a Chinei.
Raportul anual de statistică economică străină al Chinei relevă informaţii despre
originea capitalului străin. După cum se poate vedea în tabelul 5, primii 10 investitori de
capital acumulat până în 2005 sunt de la cel mai important la cel mai mic: Hong Kong,
Japonia, SUA, Insulele Virgine Britanice, Taiwan, Coreea, Singapore, Regatul Unit,
Germania şi Insulele Cayman. Printre cei 10 investitori, cele patru ţări dezvoltate au adus
20% din ISD vărsate în China. Cei Patru Tigri şi cele două porturi libere au contribuit cu
până la 65% din intrările de capital în China, cu cei 41% vărsaţi doar de Hong Kong.
Dacă am calcula intrările de ISD în China raportat la PIB-ul ţării de origine a fondurilor
pentru economia individuală, statistica ar fi una impresionantă. Începând cu 1990, rata
medie a fost sub 0,1% pentru SUA, uşor peste 1% pentru Japonia, 0,5% pentru Coreea,
1% pentru Taiwan, 2,5% pentru Singapore şi 11% pentru Hong Kong. Este surprinzător
că cei Patru Tigri investesc atât de mult în străinătate faţă de ţările dezvoltate.

Tabelul 5. Intrările de capital străin în China din alte economii

Economii   1979-2005 cumulativ            

   
Sume Sume
contractate Procent realizate Procent
    Proiecte   (100 mil. $)   (%)   (100 mil. $)   (%)
                     
Hong Kong   254059   5278,86   41,06   2595,22   40,9
Japonia   35124   785,69   6,11   533,75   8,41
SUA   49006   1121,2   8,72   510,9   8,05
Insulele
Virgine   14011   1034,36   8,05   459,17   7,24
Taiwan   68095   896,93   6,98   417,57   6,58
Coreea   38868   703,24   5,47   311,04   4,9
Singapore   14367   532,05   4,14   277,44   4,37
Regatul Unit   4897   240,49   1,85   131,96   2,08
Germania   4762   214,2   1,67   114,39   1,8
Insulele
Cayman   1429   178,22   1,39   86,59   1,36
Total
(top 10)   484618   10985,24   85,46   5438,03   85,69
Total (toate
economiile)   552960   12856,73   100   6545,06   100

2.2.3. Beneficiul maxim de pe urma Chinei sau prin intermediul Chinei

Pe măsură ce privim spre viitorul economiei mondiale, nu ar trebui ignorată sub

nici o formă contribuţia Chinei. Figura 2 arată contribuţiile Chinei la totalul afacerilor
mondiale. Creşterea semnificativă a Chinei pe piaţa globală a mărfurilor semnalează
importanţa crescândă a acestei economii. Economiile sărace nu îşi pot permite cheltuieli
mari de Cercetare şi Dezvoltare pentru invenţii originale şi inovare; în schimb progresul
tehnologic şi creşterea economică sunt obţinute prin difuzarea şi transferul de tehnologie.
În forma sa cea mai strictă, ecuaţia gravitaţiei spune că tranzacţiile dintre două ţări sunt
proporţionale cu produsul rezultatelor lor, şi invers proporţionale cu distanţa dintre ele.
Pe de altă parte, figura 3 sugerează că cei Patru Tigri pun un accent tot mai mare pe
afacerile cu China. Pe de altă parte, figura 4 arată că nici unul dintre marii investitori ai
Chinei nu a câştigat o importanţă mai mare ca şi partener de import începând din anul
1997. Creşterea competitivităţii Chinei în fabricarea produselor este o provocare pentru
toate celelalte ţări, deoarece piaţa în expansiune a Chinei devine o oportunitate pentru
acestea. Succesul lor va depinde fără îndoială în viitor de cât de bine vor răspunde la
provocări şi cât vor profita de avantaje.
Fluxurile de ISD impresionante vărsate de ţările asiatice în China au atras mult
atenţia. Hsiao (2004) a sugerat că sunt unele variabile calitative neobservabile, precum
similaritatea culturală şi etnică, politica economică, factorii politici, potenţialele crize
etc., care joacă roluri importante în determinarea fluxurilor de ISD direcţionate spre
China. Se presupune că similaritatea culturală şi etnică au un efect pozitiv asupra
intrărilor de ISD din Hong Kong şi Taiwan, şi un efect mai slab asupra celor provenite
din Coreea şi Japonia. În plus, politica economică favorabilă şi măsurile politice
încurajează intrările de ISD. Factorii negativi precum corupţia foarte ridicată, datorii mari
de stat, sistem bancar fragil etc. au un efect nedorit asupra intrărilor de ISD. Hsiao (2004)
a descoperit cu ajutorul panoului regresiei de date, că Hong Kong, Taiwan, Coreea şi
Japonia în ordinea aceasta, au efecte negative mai reduse decât SUA. Aceasta se
datorează faptului că SUA şi într-o mai mică măsură Japonia, nu sunt capabile să profite
la maxim de similaritatea culturală şi etnică.

8,00%

7,00%

6,00%

5,00%
Procente

Exporturi
4,00%
Importuri
3,00%

2,00%

1,00%

0,00%

50 54 58 62 66 70 74 78 82 86 90 94 98 02 06
19 19 1 9 1 9 19 19 19 1 9 1 9 19 19 19 1 9 2 0 2 0
Perioada

Figura 2. Contribuţia Chinei la totalul afacerilor mondiale

 50,00%

45,00%

40,00%

35,00% SUA
30,00% Japonia
Procente

Hong Kong
25,00%
Coreea
20,00% Singapore
15,00% Taiwan

10,00%

5,00%

0,00%
70 9 73 9 76 9 79 9 82 9 85 9 88 9 91 9 94 9 97 0 00 0 03 0 06
19 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2
Perioada

Figura 3. Contribuţia Chinei la exporturile către SUA, Japonia şi cei Patru Tigri

40,00%

35,00%

30,00%

25,00%
Procente

20,00%

15,00%

10,00%

5,00%

0,00%

78 80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 00 02 04
19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20
Perioada

SUA Japonia Hong Kong Coreea Singapore Taiwan

Figura 4. Contribuţia Chinei la importurile din SUA, Japonia şi cei Patru Tigri
 În contrast cu creşterea dinamică a Chinei, creşterile economice pentru Coreea,
Singapore şi Taiwan au fost mai lente în anii 1990 faţă de anii 1980. Parţial datorită
modificărilor structurale în economiile ţărilor, creşterea media pentru PIB pe cap de
locuitor a celor Patru Tigri comparativ cu China, a început să scadă de la începuturile
anilor 1980. PIB-ul relativ pe cap de locuitor exprimat în funcţie de paritatea puterii de
cumpărare pentru aceste economii şi Japonia, după cum se poate vedea în figura 5, arată
achiziţiile făcute de China. Se poate vedea că valorile PIB pe cap de locuitor pentru cei
Patru Tigri au crescut faţă de China până la sfârşitul anilor 1970, au scăzut înainte de
începutul anilor 1980 şi au ajuns la valori minime istorice spre anii 2000. Tendinţa de
descreştere a PIB-ului Japoniei faţă de China a apărut mai repede decât în cazul celor
Patru Tigri, fapt ce s-ar putea datora încetinirii progresului tehnologic din Japonia de la
mijlocul anilor 1970. Rata PIB a scăzut de la 24,5 ori (în 1973) la 4,6 ori pentru Japonia,
17,3 (1977) la 5,5 pentru Hong Kong, 16,3(1977) la 5.5 ori pentru Singapore, 8 (1977) la
3,7 pentru Taiwan şi de la 6,8 ori (în 1977) la 3,5 pentru Coreea. Interesant, aceste scăderi
şi deschiderea pieţei chineze au avut loc simultan.

27,5
25
22,5
20
17,5
15
Valori

12,5
10
7,5
5
2,5
0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005
Perioada

Japonia Hong Kong Coreea Singapore Taiwan

Figura 5. Efectul de achiziţie al Chinei asupra Japoniei şi celor Patru Tigri

Lipsey (2002), pe baza unui raport de studii făcute în SUA, Japonia şi Suedia, şi a
propriului său studiu, a concluzionat că nu există relaţii universal valabile pentru
producţia în afara ţării a unei firme sau a firmelor unei ţări şi exporturile făcute de firmele
investitoare, industriile lor, şi firmele şi exporturile ţării respective. Există atât
circumstanţe în care producţia străină tinde să fie sporească exporturile şi circumstanţe în
care tinde să diminueze exporturile. Totuşi, o comparaţie a contribuţiilor pe piaţă făcută
de guvernul Taiwanului între China şi Taiwan oferă dovezi noi în acest sens. Cotele de
piaţă din 1989 listate în tabelul 6 indică un trend continuu descrescător al exporturilor
Taiwanului către SUA şi în contrast un trend continuu crescător al exporturilor Chinei
către aceeaşi piaţă. În perioada 1989-2005 cota de piaţă a Taiwanului în SUA a scăzut la
mai puţin de jumătate, în timp ce cota Chinei a crescut de 6 ori. Cotele de piaţă ale
ambelor economii în ţara lor vecină, Japonia sunt prezentate în tabelul 7. Este arătat
faptul că cota de piaţă a Taiwanului în Japonia descreşte la jumătate în timp ce cea a
Chinei este de 4 ori mai mare decât în 1989.

Tabelul 6. Exporturile şi cotele de piaţă ale Taiwan şi China în SUA

  100 mil. $/ %                    
Perioada                      
  Taiwan China
     
Exporturi
Taiwan - Rata de Cota de Exporturi Rata Cota de
  SUA creştere piaţă China - SUA creştere piaţă
1989 243,26   5,14   119,89   2,53
1990 226,67 -6,82   4,58   152,24 26,99   3,07
1991 230,36 1,63   4,72   189,76 24,64   3,89
1992 246,01 6,79   4,62   257,29 35,59   4,83
1993 251,05 2,05   4,32   315,35 22,56   5,43
1994 267,11 6,4   4,02   387,81 22,98   5,84
1995 289,75 8,48   3,9   455,55 17,47   6,13
1996 299,11 3,23   3,78   514,95 13,04   6,51
1997 326,24 9,07   3,75   625,52 21,47   7,19
1998 331,23 1,53   3,62   711,56 13,75   7,79
1999 351,99 6,27   3,43   817,86 14,94   7,98
2000 405,14 15,1   3,33   1000,63 22,35   8,22
2001 333,91 -17,58   2,92   1022,8 2,22   8,96
2002 321,99 -3,57   2,77   1251,68 22,38   10,76
2003 316 -1,86   2,51   1523,79 21,74   12,1
2004 346,17 9,55   2,36   1966,99 29,09   13,38
2005 348,38   0,64   2,08   2434,62   23,77   14,57

Tabelul 7. Exporturile şi cotele de piaţă ale Taiwan şi China în Japonia

   100 mil. $                  
Perioada                      
  Taiwan   China
   

Exporturi Exporturi
Taiwan - Rata de Cota de China - Rata Cota de
  Japonia   creştere   piaţă   Japonia   creştere   piaţă
               
1989 89,79 9,92   4,25   111,46 21,36   5,29
1990 84,71 0,04   3,64   112,01 12,75   5,11
1991 94,93 3,98   4,01   142,16 10,63   6
1992 94,49 -6,32   4,06   169,53 12,07   7,26
1993 96,78 -10,16   4,02   205,65 6,21   8,49
1994 107,54 2,06   3,91   275,66 23,41   10
1995 143,66 22,46   4,27   359,22 20,26   10,72
1996 150,33 20,83   4,28   405,41 30,13   11,58
1997 125,61 -7,17   3,69   420,61 15,05   12,36
1998 101,56 -11,56   3,65   368,55 -0,43   13,22
1999 129,51 8,91   4,13   435,76 0,58   13,84
2000 178,1 37,99   4,71   548,78 26,38   14,53
2001 141,17 -20,74   4,06   575,29 4,83   16,57
2002 136,41 -3,37   4,03   621,73 8,07   18,32
2003 143,09 4,9   3,74   757,76 21,88   19,76
2004 167,47 17,01   3,67   948,3 25,04   20,74
2005 179,72   7,32   3,5   1078,81   13,76   21,04

3. Calitatea forţei de muncă şi locaţia investiţiilor străine directe în

China

Întrebarea se pune dacă calitatea forţei de muncă joacă un loc în distribuirea

regională a investiţiilor străine directe în China. Răspunsul la această întrebare este de
interes din cel puţin două motive. În primul rând, are implicaţii pentru dezvoltarea
regională a Chinei. Este acceptat la nivel larg că intrarea de ISD impresionante a
contribuit la dezvoltarea economică rapidă a Chinei în aproximativ ultimele două decenii.
(Chen & co., 1995 şi Demurger, 2000). Dacă calitatea forţei de muncă este unul din
atributele regionale care influenţează distribuţia de ISD., impactul calităţii forţei de
muncă asupra dezvoltării regionale trece dincolo de rolul direct al capitalului uman
pentru creşterea economică.
Mai mult, cu o atitudine pozitivă a lumii în continuă dezvoltare faţă de intrările de
ISD, mulţi politicieni sunt interesaţi în formularea unei strategii de promovare pentru
atragerea de ISD. Calitatea muncii a fost de multe ori sugerată ca factor al unei locaţii
pentru atragerea de investiţii şi în acest sens există drept suport datele statistice de pe
 teritoriul Chinei. Se poate învăţa din experienţa Chinei, ţară care a avut mare succes în
atragerea de investiţii străine directe în ultimele două decenii.

Tabelul 8. ISD regionale şi calitatea forţei de muncă

ISD
(1996-
1999)
($/persoa-
Regiune na) Nivelul de educaţie al persoanelor angajate (1998)
Locul Şcoala Şcoală Locul Locul
Şcoala în topul secundar Locul în secundară în topul Studii în topul
primară naţiona ă de bază topul specializăr naţiona superioa naţiona
    (%) l (%) naţional i (%) l -re (%) l
Shanghai 1004,78 95,3 7 80,9 2 41,4 2 12,9 2
Tianjin 879,78 95,5 4 70,7 3 26,9 3 7,5 4
Guangdong 661,56 9,6 3 62 9 19,6 8 5,1 9
Beijing 582,89 98,6 1 89,7 1 50,2 1 19,4 1
Fujian 502,12 87,2 22 45,7 24 14,9 18 2,9 19
Hainan 360,46 88,5 18 59,5 12 17,9 12 4,1 12
Jiangsu 326,03 85,2 23 57,2 13 17,2 11 3,9 13
Liaoning 173,55 96,5 2 69,2 4 19,3 9 5,9 6
Zhejiang 125,92 89 16 51,3 19 15,2 17 3,6 16
Shandong 108,33 84 24 54,3 15 12,3 23 2 27
Hebei 67,15 93,1 9 64 7 16,7 14 3,7 15
Guangxi 65,71 91,4 11 49 22 9,7 27 1,2 29
Jilin 59,36 95,4 6 63,1 8 23,8 4 6,1 5
Hubei 57,05 89,6 14 56,8 14 18,3 10 3,8 14
Heilongjiang 56,58 95,5 5 66 5 21,4 6 5,3 8
Hunan 47,71 93 10 53,7 16 14,3 19 2,4 22
Shaanxi 41,75 88,2 19 53,5 17 16,7 15 3,2 18
Chongqing 41,01 88,9 17 43,1 26 9,3 28 1,4 28
Jiangxi 37,52 91,4 12 49,1 21 12,9 22 2,2 25
Shanxi 32,94 93,4 8 64,1 6 16,3 16 3,4 17
Sichuan 28,86 88 21 45,1 25 11,6 25 2,6 21
Henan 25,36 89,3 15 61,3 10 13,6 20 2,6 20
Anhui 24,03 83,8 25 46,1 23 10 26 2,3 24
Ningxia 15,41 75,3 27 50,6 20 17,1 13 4,9 10
Yunnan 12,88 78,7 26 32,2 29 7 30 1,2 30
Imn.
Mongolia 12,87 88,2 20 59,7 11 21 7 5,3 7
Gansu 8,43 73,1 28 42,3 27 13,3 21 2,4 23
Xinjiang 7,76 91,4 13 53,2 18 22,2 5 8,2 3
Guizhou 4,61 72 29 33,8 28 8,8 29 2,2 26
Qinghai 1,61 55,6 30 30,6 30 11,9 24 4,2 11
Tibet 0 39 31 6 31 0,9 31 0,2 31

China a început să devină deschisă la afacerile internaţionale spre sfârşitul anilor

1970, dar chiar şi de-a lungul anilor 1980 intrările de ISD au fost modeste. O mare parte
din investiţiile primite de China în ultimele două decenii au venit dintr-o singură sursă şi
anume Hong Kong. Oficial, peste 50% din totalul ISD intrat în China în perioada 1979-
1998 au provenit din Hong Kong. Taiwan, Singapore şi Corea de Sud sunt următoarele
surse importante de investiţii, iar printre ţările dezvoltate care au realizat investiţii
importante în China se numără Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie.
Însă, investiţiile nu au fost egal distribuite din punct de vedere regional pe
teritoriul Chinei. Există diferenţe mari între regiunile aflate de-a lungul coastei şi cele de
pe interiorul continentului. În perioada 1983-1999, cele 12 regiuni de pe coastă au primit
85% din totalul de investiţii străine directe. Guangdong şi Hainan, care sunt apropiate de
Hong Kong din punct de vedere geografic au primit 30% din aceste investiţii.
În Tabelul 8, sunt prezentate cele 31 de regiuni ale Chinei, aşezate în ordine
descrescătoare după totalul de ISD pe persoană. În următoarele coloane, apar patru factori
de măsurare a nivelului educaţional al populaţiei care determină de fapt calitatea forţei de
muncă, astfel: procentul de urmare a şcolii primare, şcolii liceale, specializărilor şi
studiilor superioare. La o privire de ansamblu se observă că regiunile care au o populaţie
educată atrag mai multe investiţii străine directe, spre exemplu Beijing, Shangai sau
Tianjin. Dar legătura nu este chiar direct proporţională deoarece zone cu un nivel al
educaţiei nu foarte ridicat reuşesc totuşi să atragă şi ele investiţii, cum ar fi Fujian,
Hainan şi Jiangsu.
Deşi se observă o tendinţă de investire în zone care au o forţă de muncă mai
calitativă, nu se poate afirma cu certitudine că acest factor este determinant pentru
atragerea de investiţii, ci mai degrabă se poate spune că fiecare investitor are criteriile
sale şi vede anumite avantaje într-o anumită regiune, printre care şi calitatea forţei de
muncă din acea zonă.

Concluzii

Politici care ar putea încuraja potenţialii investitori:

La nivel intern: Creşterea stabilităţii politice şi îmbunătăţirea condiţiilor în care
companiile trebuie să opereze, fără a ignora programul de impunere a caracteristicilor
economice de bază cum sunt PIB, PIB pe cap de locuitor, creşterea PIB, în special cât
timp aceştia sunt factorii care contribuie la consolidarea ISD.
La nivel extern: Intensificarea tuturor politicilor care promovează deschiderea
economică, de la cele comerciale la cele care reglementează investiţiile străine directe.
China a început să devină deschisă la afacerile internaţionale spre sfârşitul anilor
1970, dar chiar şi de-a lungul anilor 1980 intrările de ISD au fost modeste. O mare parte
din investiţiile primite de China în ultimele două decenii au venit dintr-o singură sursă şi
anume Hong Kong. Oficial, peste 50% din totalul ISD intrat în China în perioada 1979-
1998 au provenit din Hong Kong. Taiwan, Singapore şi Corea de Sud sunt următoarele
surse importante de investiţii, iar printre ţările dezvoltate care au realizat investiţii
importante în China se numără Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie.
 Însă, investiţiile nu au fost egal distribuite din punct de vedere regional pe
teritoriul Chinei. Există diferenţe mari între regiunile aflate de-a lungul coastei şi cele de
pe interiorul continentului.
Deşi se observă o tendinţă de investire în zone care au o forţă de muncă mai
calitativă, nu se poate afirma cu certitudine că acest factor este determinant pentru
atragerea de investiţii, ci mai degrabă se poate spune că fiecare investitor are criteriile
sale şi vede anumite avantaje într-o anumită regiune, printre care şi calitatea forţei de
muncă din acea zonă.

Bibliografie

1. José Miguel GINER, Graciela GINER, An interpretative model of foreign direct

investment in China: An economic policy approach,  China Economic Review,
Vol. 12, Nr. 3, 2004, pag. 1-3, 8-15;
2. Hsiu-Yun Lee, Kenneth S. Lin, Hsiao-Chien Tsui, Home country effects of
foreign direct investment: From a small economy to a large economy,  Economic
Modelling, Vol. 26, Nr. 5, Septembrie 2009, Pag. 1-8;
3. Ting Gao, Labor quality and the location of foreign direct investment: Evidence
from China, China Economic Review, Vol. 16, Nr. 3, 2005, Pag. 1-4;