3.

MIHAI EMINESCU (1850 - 1889)

- S-a n[scut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani.

- Copilăria a petrecut-o la Ipotești, îndrăgind natura și creațiile populare.

- Școala la Cernăuți. Îndrăgește teatrul, citește cărțile din bibloteca

profesorului său: Aron Pumnul.

- În 1866 publică în Broșură „Lăcrămioarele învățăceilor la mormântul prea-

iubitului lor profesoriu”, poezia La mormântul lui Aron Pumnul.

- În 1866 debutează la Revista Familia din Pesta, condusă de Iosif Vulcan,

cu poezia De-aș avea...; directorul revistei îi schimbă numele din Evinovici
în Eminescu.

- Din 1866-1869 are contact cu mai multe trupe teatrale, a lui Fany Tardini-
Vlădicescu, Iorgu Caragiale, Mihail Pascaly, cu care colindă țara, având
posibilitatea să cunoască folclorul.

- Ca membru al cercului literar „Orientul”, culege creații populare din

Moldova.

- Între 1869-1870 se află la Viena pentru studii. Debutează în 1870 la

revista Convorbiri literare a societății literare Junimea (din Iași), cu poezia
Venere și Madone.

- Între 1872-1874 se află la Berlin. Titu Maiorescu îl îndeamnă să-și ia

doctoratul în filozofie pentru a putea fi numit profesor la Universitatea din
Iași.

- Între 1874-1876 se află la Iași, ocupând postul de director al Bibliotecii

Centrale din Iași, apoi revizor școlar în județele Iași, Vaslui, redactor la
Curierul de Iași, marea prietenie cu Ion Creangă pe care-l îndemnase să
scrie povestirile și amintirile sale.

- Între 1877-1889 la București; perioada 1877-1883 este aceea a

capodoperelor și a unei intense activități publicistice.

- Acum apar: cele cinci Scrisori, Luceafărul, Mai am un singur dor cu

variantele sale.

- Moare la 15 iunie 1889.

Opere:

- Poezii primul volum, 1883, editat de Titu Maiorescu.

- proză: nuvela Sărmanul Dionis, roman rămas neterminat, Geniu pustiu,

basmul Făt-Frumos-din-lacrimă, publicistică.

4. ION LUCA CARAGIALE

- 1852 s-a născut la 30 ianuarie, în satul Haimanale, județul Prahova.

- Între 1860-1867 urmează școala primară și gimnazială la Ploiești, unde se

mutase familia.

- Între 1871-1872 este sufleur și copist de roluri la Teatrul Național din

București.

- 1873 debutează în revista satirică Ghimpele; în 1878 se află la ziarul

Timpul, alături de M. Eminescuu și Ioan Slavici. 1879 se reprezintă
comedia O noapte furtunoasă la Teatrul Național.

- La 13 noiembrie 1884 are loc premiera comediei O Scrisoare pierdută, iar

în 1885 D'ale carnavalului.

- În 1888 se ocupă funcția de director al Teatrului Național din București,

părăsită, prin demisie, anul următor.

- În 1890 se reprezintă drama Năpasta, iar în 1893 editează revista

umoristică Moftul român, în colaborare cu Anton Bacalbașa.

- În 1903 apare volumul Momente. Între 1901-1902 are loc procesul de

calomnie, Caion acuzându-l că a plagiat drama Năpasta; este apărat de
piretenul său, Barbu Delavrancea, scriitor, avocat și orator strălucit.

- În 1905 Caragiale se expatriază, stabilindu-se la Berlin.

- În 1910 apare volumul Schițe nouă.

- Moare în noaptea de 8 spre 9 iunie 1912 la Berlin.

- Opera: comediile menționate; drama Năpasta, schițe; nuvele: O făclie de

Paște, În vreme de război, Păcat, Două loturi, Kir Ianulea, proză fantastică:
La hanul lui Mânjoală.

- Activitate publicistică.