Moarte,cuvant aproape uitat candva de mine .

Acum s-a impregnat in creierul meu plin de gunoi social si

si autocritica la fel cum intra apa in cele mai mici spatii posibile .Doar ca asta este soarta apei , de a
umple cele mai mici spatii ,iar care este soarta omului –care este soarta mea asta este inntrebare la care
de atata timp incerc sa raspund .

M-a lasat singur fara pic de mustrare .Moartea –ea l-a furat pe prietenul .Singurul care mi-a inteles
faptele .El a fost cel care m-a incurajat sa ma apropii mai mult de prima fata de care ma indragostisem
.Toti erau ,defapt indragostiti de Marcela .Niciunul nu stiam ca ne indragostsem de aceeasi fata pana
cand ,intr-o zi ,intr-un moment incare impreuna cu colegii mei am cazut intr-o intimitate ,care de
altfel ,apare in orice grup la un moment dat ,ne-am marturisit unul altuia fata de cine aveam sentimente
numite iubire. Rustan a fost mereu alaturi de mine cand se intampla ceva groaznic ,dar si cand aveam
momente fericite. Mi se parea ca si la pierderea virginitatii cu Marcela ar fi trebuit sa fie cu mine,dar in
privinta ei simtea o oarecare invidie .O iubea si el .Si e ail iubea. M-a ales pe mine la dorinta poporului
,personaj care va avea un rol extrem de important in viata mea pana la varsta de 18 ani . Odata cu
atingerea majoratului l-am pierdut pe Rustan