Ecuaţia fundamentala a deteriorării

Orice componenta schimba permanent cu mediul inconjurator energe

si material. Materialul din care este realizata componenta este astfel
conceput incat sa reziste la efortul implicat de functionare, fiind in acest fel
pastrata o stare de echilibru atat
QA Materie QX
timp cat structura interna si externa
Componenta
a componentei rezista la solicitariile MEDIU ENERGIE

aparute in conditii normale de

Energie
utilizare. Daca acest echilibru este
rupt, se modifica atat parametrii de schimb ( Qx ) cat si parametrii reali ai
componentei, ceea ce duce ireversibil la defectarea acesteia prin intrerupere,
deformare, scurtcircuitare, deformare, rupere mecanica etc.
La sfarsitul procesului de fabricaţie orice componenta electronica
prezintă o rezistenta iniţiala la defectare „r0”. După fabricare, componenta
intra in proces de testare iar apoi poate trece in conservare sau chiar direct in
proces de producţie, urmând sa fie folosita la realizarea de aparate si
echipamente.
Se considera ca in toate situaţiile exista o anumita interacţiune a
componentei cu mediul: practic, componenta schimba permanent energie cu
mediul in care funcţionează, având influenta asupra acestuia si totodată fiind
influenţata de mediul existent in jurul sau.
Se constată si se verifică experimental ca rezistenta la defectare a
componentei scade permanent, fiind corecta si relativ exacta următoarea
formula:

ln r(t) = ln r0 – kme-f(w)t t
 unde:
r(t) – rezistenta la defectare in momentul „t”
km – constanta de influenta a mediului
f(w) – funcţia de interacţiune energetica a componentei cu
mediul

dar:
kme-f(w)t t = k1
deci:
ln r(t) = ln r0 – k1 t

Practic, mai devreme sau mai târziu, orice componenta electronica se

defectează, momentul defectării fiind in strânsa legătura cu caracteristicile
de mediu si solicitare in care componenta functioneaza.
Reprezentarea grafica a funcţiei caracteristice de defectare, teoretic
valabila pentru orice componenta electronica primara prezintă momentele
caracteristice acesteia: momentul iniţial (la ieşirea de pe linia de fabricaţie,
durata de buna funcţionare, perioada de înlocuire si momentul defectării).

ln r
ln r0

ln S0

td t
 S0 – sarcina nominala la care este supusa componenta in condiţii de
funcţionare normala
td – timpul pana la defectare

Intr-un sistem electronic (ansamblu de componente) solicitarea nu este

omogena, fiecare componenta fiind supusa la solicitări diferite, acestea
variind atât in funcţie de tipul funcţiei îndeplinite cat si de rezistenta la
defectare specifica fiecărei componente in parte. Din aceasta cauza, la
analiza fiabilitatii unui echipament electronic se ia in calcul caracteristica
fiecărei componente in parte.
In condiţii de exploatare normale, solicitarea componentelor nu este
continua si constanta, variaţiile fiind permanente atât datorita mediului cat si
a stării sistemelor electrice si mecanice cu care ansamblul interactioneaza.

ln r
ln r0
ln S0
ln S1
ln S2

td0 td2 t

Exemplu: situaţie de incertitudine datorata solicitării variabile asupra componentei: nu se

cunoaşte cu precizie momentul defectării, evaluarea făcându-se intr-un interval de tip min-max

In condiţii de exploatare normala echipamentele industriale se testează

si verifica la intervale de timp prestabilite, numite „intervale de revizie”. In
cadrul reviziilor se verifica starea componentelor (cel puţin a celor
considerate „critice”) iar in unele cazuri se poate chiar proceda la înlocuirea
unor componente uzate astfel încât echipamentul sa poată funcţiona sigur in
parametrii normali pana la următoarea revizie.
 ln r
ln r0

ln Sn

Trevizie 1 Trevizie 2

Intervale de revizie – modelul ideal: reviziile se fac la intervale regulate si pot asigura
funcţionarea nelimitata a echipamentului

In practica, reviziile nu pot fi efectuate cu stricteţe la intervale egale

(in general din motive tehnice sau organizatorice) iar pe de alta parte
caracteristicile de fiabilitate diferă de la o componenta la alta.

ln r
ln r0
REAL
ln Sn
CALCUL

Trevizie 1 Trevizie 2
TINLOCUIRE

Pentru ca reviziile sa fie “acoperitoare” acestea trebuie sa fie

programate inainte de aparitia estimata a defectarilor, astfel incat sa se evite
pe cat posibil scoaterea din uz a echipamentelor. Din motive de simplitate si
operativitate, reviziile se programeaza la intervale aproximativ egale, astfel
incat intotdeauna sa previna defectarea evaluata. Dupa un numar mare de
revizii si operatiuni de intretinere apare fenomenul de uzura genralizata,
datorata in special din cauza duratei mari de utilizare a echipamentului. In
acest moment echipamentul se inlocuieste, in practica constatandu-se ca
intretinerea si repararea pot fi mai costisitoare decat inlocuirea completa.