Curs 4

3.2. Analiza performanțelor investițiilor

Problematica analizei performanțelor investițiilor, ca fundament al alegerii pe

care o face investitorul, se centrează în principal în zona binomului binecunoscut
rentabilitate – risc.
Zicala „cine nu riscă, nu câștigă”, atât de familiară nouă, românilor, și atât de
populară, mai ales în istoria relativ recentă postdecembristă, are, așa cum
trebuie să ne așteptăm, un revers periculos: unui câștig anticipat mare îi este de
cele mai multe ori atașat un risc, cel puțin pe măsură.

Rentabilitatea investiției exprimă nivelul câștigului pe care aceasta îl generează.

Ea se apreciază în formă absolută și în formă relativă, procentuală.

Profitul, câștigul rezultă din compararea sumei finale rezultate din investiție cu
cea avansată.
O valoare pozitivă este de dorit.

Câștig = Suma finală obținută – Suma inițială investită

Mărimea calculată nu este una suficient de relevantă.

Forma relativă rezultă din raportarea câștigului absolut la suma investită și apoi
exprimarea procentuală a acestui raport.
O valoare pozitivă este de dorit. Nivelul său este comparabil cu cel al
rentabilității altor plasamente sau investiții.

Suma finală obținută – Suma inițială investită

Rentabilitate % = ------------------------------------------------------------ x 100%
Suma inițială investită

Riscul reflectă probabilitatea neobținerii câștigului sperat.

Această probabilitate ar fi indusă de multiplele variabile care concură la
realizarea scenariului programat. Discuțiile și exemplele uzuale privind riscul

1
investițional pot fi înlocuite de propriile dumneavoastră impresii privind
experiența pe care o parcurge astăzi economia globală.

Să vedem ce parametri sunt luați în calcul pentru a analiza și selecta investițiile,

pentru a contura o strategie investițională:
- durata investiției,
- suma disponibilă,
- gradul de risc asumat,
- timpul de studiu asupra modului de investire,
- diversificarea investițiilor / portofoliului.
Strategia investițională se revizuiește pas cu pas pentru a asigura optimizarea
rezultatelor.
Se au în vedere:
- urmărirea performanțelor și (re)evaluarea câștigurilor potențiale și
riscurilor investiției,
- in cazul unor evolutii nedorite, alegerea momentului retragerii,
recunoașterii pierderii, înainte ca situația să se agraveze,
- plafonarea sau diminuarea surselor alocate în zone de risc mare, așa încât
să nu fie afectată funcționarea ansamblului,
- studiul mediului financiar și monetar extern,
- anticiparea evoluțiilor externe și cuantificarea efectelor lor potențiale.

3.3. Costul finanțării investițiilor

Fiecare decizie de investiție are asociat un necesar de surse de finanțare.
Pentru fiecare investiție se selectează cele mai convenabile surse de finanțare.
Managerii aleg sursele de finanțare în principal în funcție de costul lor și în
subsidiar în funcție de riscurile atașate. Problema costului finanțării apare nu
doar în cazul capitalului împrumutat, ci și pentru capitalul atras sau chiar pentru
cel propriu.
Analiza costului finanțării se face din dorința de a asigura finanțarea cea mai
ieftină și mai puțin riscantă.
De multe ori, deși soluția catalogată ca fiind cea mai ieftină ar putea fi un nou
concurs bancar, managerii sunt nevoiți să opteze pentru alte surse de finanțare
din cauza nivelului gradului de îndatorare, acesta reducând încrederea
creditorilor potențiali sau având incidențe fiscale.

2
Riscurile legate de costul finanțării decurg din ratele variabile de remunerare a
capitalului, din (ne)realizarea previziunilor privind inflația sau evoluția cursurilor
de schimb, din alte modificări pe piața monetară ...

3.3.1. Costul capitalului propriu

Deseori suntem tentați să apreciem costul capitalului propriu ca fiind nul.
Percepția aceasta se schimbă atunci când:
- capitalul propriu suplimentar necesar este disponibil, dar înțelegem că
alocându-i destinația respectivă, va apărea un cost de oportunitate,
capitalul nu va mai putea să fie folosit pentru alte investiții, aducătoare
de beneficii,
- capitalul propriu se obține prin noi aporturi, iar apariția noilor acțiuni va
induce acel efect de diluare a capitalului, vechii acționari riscând să fie
prejudiciați.
Prețul de emisiune al unei noi acțiuni ar putea fi:
- cel puțin egal cu VN,
- cel mult egal cu valoarea matematică intrinsecă / prețul / cursul bursier
cel mai recent.
Prima de emisiune: pe = P – VN
Primele de emisiune ar trebui să compenseze pierderile pentru acțiunile vechi.

O altă soluție o reprezintă calculul și negocierea drepturilor de subscriere.

Dreptul de subscriere:

NC + nP NC + nC – NC - nP n
DS = C - ------------ = ------------------------------ = (C - P) x ---------
N+n N+n N+n

*studiu individual – explicați notațiile și comentați conceptul de drept de

subscriere

În cazul atribuirii gratuite de acțiuni nou emise, capitalurile proprii totale nu se

modifică.
Dreptul de atribuire:

3
 NC + nP NC + nC – NC - nP n
DA = C - --------------- = ---------------------------- = (C - P) x --------
N+n N+n N+n

Caz particular, P=0

NC NC + nC – NC n
Și atunci, DA = C - ---------- = ------------------- = C x --------
N+n N+n N+n

*studiu individual – explicați notațiile și comentați conceptul de drept de

atribuire

3.3.2. Costul capitalului străin

Capitalul străin se structurează în capital împrumutat și capital atras.
Sursele împrumutate au un cost evident. Este cazul creditului bancar sau
împrumutului obligatar.
El se poate stabili ca diferență între valoarea actuală a plăților viitoare totale și
fondul împrumutat.
Suma actuală:

n ramburs + dobândă t
S0 = ∑ -------------------------------
t=1 ( 1 + kd ) t

n At
S0 = ∑ --------------
t=1 ( 1 + kd ) t

n CF t VR
VAN = ∑ -------------- + ---------
t=1 ( 1 + r) t ( 1 + r) n