Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
05/18/20 2
• Licenţierea: operaţiunea prin care o firmă (licenţiatul) dobândeşte contra
unei sume de bani dreptul de a utiliza cunoştinţe tehnice brevetate ale
unei alte firme numite licenţiator;
• Licenţierea se bazează pe un contract de licenţă;
• Contractul de licenţă acordă cu titlu oneros dreptul de utilizare a unei
tehnologii care a făcut anterior obiectul brevetării.
• Tehnologia care poate fi transferată prin licenţiere are trei componente
de bază:
– elemente materiale;
– elemente informaţionale;
– elemente operaţionale (funcţii, proceduri, mecanisme).
• Obiectul contractului de licenţiere îl constituie atât partea materială a
tehnologiei cât şi partea de proceduri.
05/18/20 3
• Licenţierea este o formă de transfer internaţional de tehnologie;
• Este un mijloc de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală;
• Este o formă de cooperare industrială;
• Este o modalitate de internaţionalizare a afacerilor.
05/18/20 4
Interesele comune în contractul de licenţă
• evitarea unor situaţii concurenţiale şi a unor conflicte ce ar putea degenera din
această concurenţă;
• o mai bună valorificare a potenţialului unei pieţe de desfacere;
• nevoile consumatorilor.
• Acces pe pieţe mai dificil de penetrat;
• Implicare reduse cu resurse şi risc scăzut;
Avantajele
licenţierii • Informaţii cu privire la produs şi concurenţă;
internaţionale: • Costuri reduse;
• Îmbunătăţirea calităţii livrării şi a serviciilor post-livrare.
05/18/20 6
Limitări utilizate în contractul de licenţă
05/18/20 7
Contractul de franşiză
05/18/20 8
Caracteristicile operaţiunii de franşiză
• Cedentul are drept de control asupra modului în care beneficiarul îşi derulează
afacerile şi modul în care acesta respectă prevederile din manualul de utilizare;
Franşiza este:
• o formă de marketing şi distribuţie;
• o formă de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală;
• o formă de internaţionalizare a afacerii;
• o formă de cooperare internaţională
05/18/20 9
Conţinutul pachetului de franşiză
• Manualul de funcţionare;
• Programul de pregătire profesională;
• Pachetul de servicii auxiliare (asistenţa tehnică oferită de franşizor);
• Instrucţiuni privind marketingul şi reclama;
• Proceduri de control;
• Proceduri de supraveghere şi organizare;
• Tehnici de finanţare.
Asistenţa tehnică înainte de deschiderea unităţii Asistenţa tehnică după deschiderea unităţii de
de franşiză franşiză
• alegerea amplasamentului • rezolvarea unor probleme de marketing si
management
• închirierea terenului şi a spaţiilor necesare; • publicitatea pentru intregul lant;
• alegerea designului; • relaţii publice;
• închirierea şi proiectarea localului; • furnizarea de mărfuri şi materii prime
• instruirea beneficiarului; • înlăturarea stocurilor de marfă nevandabilă
• selectarea şi pregătirea personalului; • analiza contabilă a beneficiarului
• stabilirea sistemului de evidenţă contabilă şi • recrutarea şi pregătirea personalului
raportare
• acordarea de ajutoare de lansare • acordarea de ajutoare financiare.
05/18/20 10
Avantajele franşizei pentru franşizor
• Extindere rapidă a reţelei de distribuţie;
05/18/20 11
Dezavantajele franşizei pentru franşizor
• Riscuri legate de neîndeplinirea de către franşizor a obligaţiilor care-i revin (calitatea
produselor sau serviciilor livrate) şi care pot afecta imaginea acestuia;
• Dificultăţi în exercitarea controlului;
05/18/20 12
Dezavantajele franşizei pentru franşizor
• Riscuri legate de neîndeplinirea de către franşizor a obligaţiilor care-i revin (calitatea
produselor sau serviciilor livrate) şi care pot afecta imaginea acestuia;
• Dificultăţi în exercitarea controlului;
05/18/20 13
• Transferul de “know-how” are în vedere transferarea unor cunoştinţe
nebrevetate implicate în realizarea unui produs sau serviciu şi care
presupun o procedură greoaie de brevetare.
• În sfera “know-how”ului sunt incluse:
– Abilitatea tehnică: dexteritatea manuală şi precizia cu care un angajat
execută anumite operaţiuni (nu poate fi negociată şi este transmisă odată cu
persoana);
– Experienţa tehnică: se concretizează în capacitatea de a da soluţii rapide şi
eficiente. Se poate transmite prin asistenţa tehnică şi prin documentaţii care
pot fi negociate separat de persoanele care deţin această experienţă tehnică;
– Cunoştinţele tehnice: cuprind aportul suplimentar de cunoaştere ce pot fi
obţinute din studii asupra stadiului actual al cunoaşterii şi prin experimente;
– Procedeele: Acest termen înglobează atât procedeele industriale propriu-zise
cât şi tehnicile utilizate pentru aplicarea şi optimizarea procedeelor industriale.
05/18/20 14
• Secretul acestora: cunoştinţele aferente trebuie să fie protejate şi să nu
fie publice;
• Noutatea cunştinţelor: caracterul de noutate este superior cunoştinţelor
în domeniu de care dispuneţi în prezent;
• Valoarea practică a cunoştinţelor: să aibă importanţă pentru
desfăşurarea unor activităţi determinate.
Transferul de know-how se poate face în mai multe moduri:
- trimiterea documentaţiei (planuri, desene, manuale);
- furnizarea de material care încorporează “know-how”;
- trimiterea de specialişti la sediul beneficiarului;
- primirea de personal de la beneficiar în vederea formării acestora.
05/18/20 15
• Sunt activităţi complexe legate de realizarea unui obiectiv de investiţii
cuprinzând o gamă largă de operaţiuni efectuate de firme specializate;
• Activitatea include două componente de bază:
– Componentă intelectuală (activitatea de consultanţă)
– Componentă materială (componenta de asistenţă inginerească).
• Consultanţă = activităţi legate de perfecţionarea managementului,
creşterea eficienţei, productivităţii muncii, formularea de recomandări de
ordin economic;
• Serviciile de consultanţă includ:
– Studiile de investiţii (fezabilitate);
– Studiile pregătitoare;
– Serviciile de execuţie a unui proiect;
– Asistenţa instituţională şi funcţională.
05/18/20 16
• Plata în funcţie de timpul lucrat;
• Costuri plus o cotă parte din cheltuielile generale;
• O sumă forfetară;
• Cost plus onorariu procentual sau fix;
• Procent din costul realizării obiectivului;
• Onorariu de angajare;
• Preţ minim garantat (sunt plătite doar serviciile stricte de consultanţă,
restul serviciilor prestate sunt plătite adiţional).
05/18/20 17
• Formele cooperării industriale:
– Cooperarea în producţie:
• Subproducţia;
• Coproducţia;
• Livrarea de echipamente contra produse;
• Construirea în comun de obiective de investiţii;
• Societăţile mixte
– Cercetare – dezvoltare:
• Programe comune de cercetare;
• Schimb de informaţii şi documentaţii;
• Licenţierea cu plata în produse;
• Consorţii tehnice;
• Institute comune de cercetare.
– Cooperarea în domeniul comercializării şi finanţării:
• Specializarea în vânzări;
• Oferta comună;
• Consorţii bancare;
• Societăţi mixte în domeniul comercializării produselor;
• Bănci mixte.
05/18/20 18
• Subproducţia cuprinde toate operaţiunile bazate pe relaţii contractuale
între o firmă principală şi una sau mai multe firme executante în temeiul
căruia subcontractanţii fabrică pe baza unei documentaţii produse finite
sau subansamble, piese componente etc.
• Există două tipuri de subproducţie:
– Subproducţia de capacitate: presupune fabricarea de produse finite identice
cu cele realizate de ordonator care insă o vinde sub marca proprie si care
permite vânzarea de către subcontractant doar într-o arie comercială limitată;
– Subproducţia de specialitate: înseamnă realizarea de către subcontractanţi a
unor piese componente, subansamble ce urmează să fie înglobate în produsul
finit al ordonatorului.
05/18/20 19
• Pentru ordonator:
– reducerea costurilor de producţie prin diferenţialul de cost cu manopera;
– valorificarea unor situaţii conjuncturale favorabile fără o extindere a reţelei
de distribuţie;
– diminuarea riscurilor asociate afacerilor internaţionale;
– creşterea competitivităţii pe pieţele internaţionale;
– promovarea de relaţii de lungă durată cu parteneri de pe alte pieţe;
• Subcontractant:
– Utilizarea capacităţilor de producţie proprii;
– Acces la tehnologie fără angajarea unor resurse importante;
– Promovarea exporturilor;
– Specializarea mai avansată în producţie;
– Posibilitatea de afirmare pe piaţă ca producător de subansamble şi piese de
schimb.
05/18/20 20
• Coproducţia este o formă de cooperare cu un grad mult mai ridicat de
complexitate tehnică care presupune o complementaritate ridicată a potenţialului
celor doi parteneri din ţări diferite.
• Coproducţia este o înţelegere încheiată între două firme de a produce
independent anumite subansamble si de a si le livra reciproc în vederea realizării
unui produs finit care va fi vandut pe pieţele internaţionale.
• Avantajele coproducţiei:
– potenţează eforturile partenerilor;
– determină o sporire a nivelului calitativ al rezultatelor cooperării;
– sunt surmontate o serie de cerinţe legate de extinderea sau mărirea capacităţilor de
producţie;
– specializarea în producţie;
– nu este afectată autonomia între parteneri
• Limitele coproducţiei:
– dificultăţi în sincronizarea partenerilor;
– dificultăţi în promptitudinea livrărilor => stocurile tampon care măresc costurile
05/18/20 21