EUROPA CENTRALA

CADRUL NATURAL

Relieful şi structura geologica

Muntii Jura
- au fost formati sub impactul cutarilor alpine care au dat nastere platoului
Mitteland şi platoului tabular Jura situat pe marginea nordica a lantului
montan ;
- rocile caracteristice sunt calcarele de virsta jurasica bogate în fosile cu relief
carstic ; structura cutata (jurasiana)-culmi pe anticlinale şi depresiuni şi vai
pe sinclinale ; compartiment montan (altitudini care depasesc 1700m- vf.
Crête de la Neige,1723m) şi de podis (spre vest şi nord-vest, 600-800m) ;
remarcabile sunt vaile transversale – cluses ; vai longitudinale de anticlinal-
ruz.

Muntii Alpi
- lant muntos unitar din punct de vedere morfologic şi structural ; masivitate
(lipsa depresiunilor întinse) ;vaile alpine (sillon alpins) , în special cele
longitudinale, reprezinta culoare bine umanizate ;
- relief tipic de munti înalti, cu creste, circuri, vai glaciare şi ghetari- Mer de
Glace, Aletsch ; în partile periferice apar suprafete de nivelare şi relief
carstic ; limita zapezilor persistente la peste 3000m ;
- structura geologica foarte complexa- panze de sariaj (formate în a doua parte
a tertiarului) : panza helvetica, panza peninica, panzele austride (grisonida,
tirolida), dinaridele ;
- sub raport structural Alpii prezinta un caracter simetric : în centru se afla
zona cristalina iar pe flancuri zone sedimentare (mezozoice şi tertiare) ;
- eroziunea foarte puternica a scos la zi de sub cuvertura sedimentara samburi
cristalini : Mont Blanc, Grand Paradiso, Tauern (care constitue autohtonul) ;
- Alpii Elvetiei : de la începutul mezozoicului şi pâna în tertiar au loc
intense activitati eruptive ;
- s-au înregistrat patru faze principale glaciare dar numai doua Riss şi
Wurm au lasat urme semnificative ;
- Prealpii calcaroşi nu depasesc în general 3000m, ajungând chiar la
2000m atunci când vin în contact direct cu axul cristalin; în acelaşi timp
însa la est de Eiger se desfasoara Alpii Bernezi (calcaroşi) care ating
3970m ;
- culoare de vale : Rhone – în Valais, Rhin, Inn- Valea Engandine, Val
Venosta etc.
- subdiviziuni :Alpii Bernezi (vf. Finsteraarhorn, 4274m, vf. Jungfrau,
4169m, vf. Aletsch, 4195m), Alpii Pennini –Valezi (vf. Matterhorn,
4505m), Alpii Celor Patru Cantoane, Alpii Glarus, Alpii Lepontini, Alpii
Retici, Alpii Bernina;
- pasuri: Furca, St. Gothard, Simplon,
 - Alpii Austriei includ grupele: Alpii Retici, Alpii Norici, Hohe Tauern -
Tauern Inalti (Gross Glockner, 3797m), Niedere Tauern - Tauern Joşi,
Alpii Stirici;
- Alpii austrieci se pot imparti în doua grupe calcaroase una nordica
(Tirol, Salzburg) şi una sudica (Ötztal, Zillertal, Carnisches-Carnici,
Karawanken), separate de o grupa centrala (Hohe Tauern, Niedere
Tauern) alcatuita din roci cristaline; prezinta culmi longitudinale
paralele; vai adanci şi largi (Inn, Salzach, Enns, Drau); sariaj, relief
glaciar-ghetari, suprafete de denudatie, relief carstic;
- pasuri: Brenner (1372m), Arlberg, Semmering;
- începand de la Valea Innului spre est, pana la Bazinul Vienei se
întalneste Podisul Austriei.

Zona Centrala a Germaniei

- reprezinta o regiune cu complexitate ridicata ; suprafetele plane ramaşite ale
vechilor structuri montane hercinice au fost frgamentate şi înaltate în
blocuri, între acestea aflandu-se depozitele sedimentare cantonate în zona
joasa şi de platouri ;
- în partea sudica a Germaniei masivele hercinice au o extindere limitata.
Masivul Padurea Neagra (Schwarzwald) a fost odata unit cu Vosgi (Franta)
fiind în prezent separati de o structura de tip graben – grabenul Rhinului
(300 km lungime) ; sunt formati din şisturi cristaline imbracate la poalele
estice de o cuvertura sedimentara mezozoica şi neozoica (în acestea sa-a
format un relief structural) ; Padurea Neagra atinge înaltimea maxima de
1493 m în Vf. Feldberg, coborând treptat catre nord sub depozitele
sedimentare mezozoice, înainte de a reapare în masivul Odenwald (care
apartine Regiunii Franconiei) ;
- Regiunea Franconiei se suprapune bazinului sedimentar mezozoic cu
acelaşi nume; relieful structurtal este bine dezvoltat; apar vai şi platourilor
alcatuite din argile şi calcare triasice, abrupturi (abrupturi de falie) de vârsta
predominant triasica; spre nord-est se afla Colinele Neckar ;
- în sud şi est apare abuptul jurasic al Jurei Suabe (Schwabische Alb) care se
înalta la peste 1000m altitudine, continuându-se cu un sector mai jos Jura
Franconiana (Frankische Alb) ; mari suprafete ale pltourilor şi zonelor
joase din partea estica sunt acoperite de depozite loessoide ; tot aici
includem : Masivul vulcanic Rhön şi regiunea Hardt (pe cuvertura triasica) ;
- zona joasa a Germaniei sudice este delimitata în nord de un arc (bariera)
alcatuit din masive hercinice şi platouri (alcatuite în mod special din gresii)
foarte bine împadurite ;
- în vest Masivul Şistos Rhenan (Rheinisches Schifergebirge), de o parte şi
alta a Rhinului, este alcatuit din formatiuni paleozoice şistoase ; stratele
cutate au fost peneplenizate, rezultând suprafete de eroziune care confera
masivului o aparitie monotona, strapuns pe alocuri de culmi alcatuite din
cuartite, în special în sud unde culmile Hunsruck ating 818m şi Taunus
879m ; acest masiv este fragmentat de culoare de vale (grabene), depresiuni,
prin care se scurg afluenti ai Rinului ;
- vaile reprezinta un aspect particular, cheile Rhinului fiind cea mai
importanta ruta naturala ce strabate bariera ; cea mai spectaculoasa portiune
a cheilor se desfasoara între Bingen şi pîna în apropiere de Koblenz ; la
confluenta raurilor Mosel şi Lahn cu Rhinul se gaseste depresiunea Koblenz
 - peisajul capata varietate prin includerea aspectelor legate de activitatea
vulcanica responsabila de aparitia neck-ului – în prezent erodat,
Siebengebirge de lânga Bonn, craterele inundate şi conurile din regiunea
Eifel, curgerile de bazalte din regiunea Westerwald.
- Regiunea Harz este situata în nord-estul Masivului Şistos Rhenan,
cuprânzand: M.Harz (1142 în vf. Brocken)-horst alcatuit din roci cristaline.,
M. Weserului (aspect deluros), M Padurea Turingiei (peste 900m); bazine
sedimentare (Weserului, Turingiei); în unghiul format de M. Padurea
Turingiei şi M. Metaliferi de afla dealurile piemontane ale Turingiei şi
Saxoniei.
Alpii şi Vorlandul alpin german ;
- mici portiuni din Alpii calcaroşi se extind din Austria catre Germania ;
dinspre vest catre est grupele sunt: Alpii Allgau, Wattersteîn se include cel
mai înalt vîrf Zugspitze (2963m) şi Alpii Berchtesgadener ; altitudinea
variaza între 400 (nord)-1000m (sud);
- ca şi Cîmpia Nordica regiunea de Vorland a fost o depresiune, umplută în
prezent cu pietrisuri şi nisipuri tertiare, nisipuri şi argile care au rezultat în
urma orogenezei alpine ; la poalele Alpilor, în special în grupa Allgau în
vest, depozitele tertiare (flis şi molasa) au fost prinse în cutarile alpine,
rezultând o regiune deluroasa prealpina, alcatuite în principal din gresii ;
nisipurile tertiare şi argilele apar şi în nord-est formând un peisaj deosebit ;
- ghetarii care au coborat pe principalele vai au dat nastere unor lobi care
înainteaza pâna la 34-50 km în interiorul "câmpiei" ; morenele concentrice
marcheaza locul de stagnare al acestora ; în afara acestora apar terase care se
dezvolta de-a lungul afluentilor Dunarii.
Masivul Boem
- ocupa cea mai mare parte din teritoriul Cehiei ; cutari hercinice ; roci
sedimentare, granite, şisturi cristaline ; numeroase abrupturi de falie,
flexuri ; sunt prezente suprafetele de denudatie ;
- Podisul Boemiei este înconjurat de munti: în sud-vest se afla Muntii
Sumava şi Masivul Padurea Boemiei (spre Germania poarta denumirea de
Padurea Bavariuei)-1457m în vf. Arber; în nord-vest Masivul Krušne Hory –
Metaliferi-Erzgebirge (vf. Klinovec,1244m) ; Muntii Sudeti situati în nord-
est (1602m, vf. Snezka din masivul Krknose); defileul Elbei ; în sudul-estul
Platoului Boemiei se afla regiunea colinelor Ceho-Morave (Boemo-Morave)
care include carstul Morav ; în partea centrala de individualizeaza
Depresiunea Elbei (Campia Elbei sau Polabia); în limitele depresiunii
erosive a Elbei se afla Depresiunea Praga; în vestul Podisului Boemiei, pe
stanga raului Ohre, se afla Podisul vulcanic neogen Doupov, unitate de
trecere spre Metaliferi ;
- în estul Cehiei, separand unitatea hercinica de cea carpatica, se afla
Culoarul Moravei (Depresiunea Morava-Campia Hana) ; poarta Morava .
- de-a lungul granitei cu Slovacia se afla regiunile Bile Karpaty şi Javorniky –
sectorul vestic al Carpatilor Vestici (Slovaci) .

Muntii Carpati
- sectorul de nord-vest ; apartine sistemului alpin european; Tatra Mare
(Vysoke Tatry) este un masiv cristalin, granitic, cu relief glaciar şi
periglaciar cu suprafete de nivelare şi altitudini care ajung la 2655m
(vf.Gerlachovka) ; Tatra Mica (Nizke Tatry) este situata între Culoarul
 tectonic Vah şi Culoarul Hron ; cristalin şi sedimentar, relief glaciar, vf.
Dumbier (20840m) ;
- la sud de Depresiunea Hron se află Muntii Metaliferi ai Slovaciei, partial de
origine vulcanică ; suprafete de nivelare ; altitudinile trec de 1400m ; forme
carstice ; Muntii Vihorlat-vulcanici ;
- către vest se întâlnesc : Carpatii Mici (Male Karpaty) de 768m, Carpatii
Albi (Bile Karpaty), sub 1000m, M. Beskizi (vestici şi estici)-vf.Babia Gora
(1725m), pasul Dukla (502m) Fatra Mare şi Mica (1500-1700m)-cristalini ;
acestia apartin zonei externe a orogenului alpin Platforma Beskidica- flis
intens cutat; culmile sunt alcătuite din calcare şi gresii mezozoice cu
hogback-uri ;
- în sud şi vest se desfăsoară cea de-a doua treaptă de relief, sectoare ale
Câmpiei Dunarii (sud-vest) şi Câmpia Tisei (sud-est) ; în sud-est se află
Câmpia Ondavei (100-200m)-terase şi lunci.
Masivele ungare
- se individualizeaza existenta unui sistem montan care are o extindere sud-
vest şi nord-est pe o distanta de 400km ; acest sistem reprezinta axul tarii şi
este format din Transdanubia (Dunantul) şi Masivele Nordice separate de
cheile Visegrad ale Dunarii ;
- Masivele Nordice (Börzsöny, Matra, Bükk, Zempleni) sunt separate de
Muntii Metaliferi prin Depresiunea Ipel-Sajo ; acest lant se prelungeste
peste defileul Dunarii prin muntii Pilis, Vertes, Bakony ;
- Muntii Bakony dispun de platouri alcatuite din dolomite şi calcare cu
altitudini cuprinse între 400-700m, acestea alternind cu virfuri vulcanice ;
vf. Körishegy (713m) ; în sudul lacului Balaton se intalnesc Colinele
Somogy (312m) şi Muntii Mecsek (682m) ;
- masivele alcătuite din roci vulcanice formează Muntii Matra situati în nord
şi atingind o înaltime de 1014m în vf. Kékes ; altitudini reduse, sub1100m.
Sudeţii polonezi
- acest masiv şi vorlandul său fac parte din Masivul Boem ; işi datorează
înfăţişarea actuală cutărilor care au dus la înălţarea Carpaţilor.
Mitteland (Podisul Elvetiei)
- regiune situata între Alpi şi Jura ; închisa de cele doua lanturi montane şi de
doua mari lacuri Geneva (Leman) în vest şi Bodensee (Constance) în est ;
- unitate de cimpia înalta 500m şi piemont la contactul cu Alpii (700-800m) ;
alcatuit din depozite detritice tertiare, depozite glaciare, fluvio-glaciare ;
traversat de Rhin şi afluentul sau Aare ; numeroase lacuri.
Regiunea de podişuri poloneză
- aceste podişuri sunt situate la sud de cîmpiile centrale; în vest se află
sectorul Silezia-Cracovia, bogat în depozite de cărbuni; Podisul Poloniei
Mici = Malopolska este o regiune hercinica de joasa altitudine (611m în
vf.Lysica din masivul Lysa-Gora); cristalin acoperit de cuvertura
mezozoica; relief structural (cuestele Czestochowa); Campia Sandomierz
(caracter piemontan); Podisul Lublin (loessuri, 300-400m).
Cîmpia Germaniei de Nord
- structura geologica este reprezentata de depozite neconsolidate de pietrisuri,
nisipuri precum şi de argile, peste acestea aflîndu-se depozite de origine
glaciara ; exista doua aparitii oarecum ciudate în acest context peisagistic şi
anume falezele de creta din insula Rugen (Marea Baltica) şi falezele
alcatuite din gresia triasica Bunter din insula Helgoland ;
- în tertiar s-au dezvoltat numeroase complexe mlastinoase ce au generat
depozitele de carbune din Saxonia Inferioara şi din regiunea Niederlausitz ;
- Cîmpia Germaniei de Nord (parte a Campiei Nord Europene) se împarte în
doua subunitati: estica şi vestica, divizarea realizîndu-se de catre valea
Elbei ; regiunea nordica şi estica au fost afectate de glaciatia cuaternara,
marturie fiind depozitele de morene terminale cu directie SE-NV.
- vai glaciare largi (urstromtaler) şi coline (Flaming, Lausitz).

Regiunile de coastă germane

- sunt caracterizate de prezenta insulelor Frisice de Est (Saxonia Inferioara) şi
insulelor Firsice de Nord (Scheleswig Holstein) ; se remarca de asemenea
tarmul cu watt (Wattenmeer) caracterizat de prezenta paturilor de flux ;
alaturi de aceste alte elemente importante sunt estuarele Elbei, Wesser-ului
şi Ems-ului precum şi golfurile Kiel, Mecklenburg, Lubeck şi Pomeraniei.
Regiunea lacurilor şi cîmpiilor centrale poloneze
- aceasta este împărţită în trei sectoare de către văile cu dezvoltare mare:
regiunea lacurilor Pomorskie (regiunea lacurilor pomeraniene); regiunea
lacurilor Mazurskie (regiunea lacurilor mazuriene) situată la est de cursul
inferior al Vistulei; Marea Campie Poloneză a lacurilor, Wielkopolskie;
- în această regiune se întîlnesc forme de relief izolate, modelate de către
calota glaciară, aspectul general rămânând însă monoton; morenele se
prezinta sub forma unor arce de cerc paralele, corespunzatoare glaciatiunilor
succesive ; morenele blocheaza spre nord drenajul raurilor, cele care le
traverseaza sunt adancite şi au aspect de defileu ; lacurile postglaciare au
fost umplute treptat cu sedimente ;
- bazinele marilor rauri împart la rândul lor regiunea în : Campia Sileziei
(Slaska) care se găseşte pe cursul superior al Oder-ului, Marea Cîmpie
Poloneză, situată pe cursul inferior al Wartei ; Campiile Mazoviei
(Mazowse) şi Polesiei, care sunt situate pe cursul mijlociu al Vistulei.
Bazinul Vienei
- reprezinta un culoar eroziv de contact între Alpi şi Patrulaterul Boem,
reprezentind o continuare a bazinului Panonic ; este drenat de valea
Dunarii ; altitudini cuprinse între 200-300m ;
- in nord-vestul Ungariei şi sud-estul Slovaciei se întalneste un sector de
campie, parte a Bazinului Panonic, cu altitudini reduse (100-200m) cunoscut
sub numele de Kisalföld (în Slovacia se foloseste denumirea de Campia
Dunarii) ; importanta regiune de convergenta hidrografica.
Marea Cimpie Ungara (Nagy Magyar Alfold)
- parte a Campiei Panonice, ocupa cea mai mare parte din centrul şi sud-estul
Ungariei, avînd o structura de bazin umplut cu depozite de origine fluviatile
şi eoliana ; se pot distinge patru tipuri de suprafete: lunci alcatuite din
depozite aluviale; conuri aluviale situate la marginea versantilor; conuri
aluviale acoperite de dune de nisip; cimpii acoperite de depozite loessoide
de origine eoliana – continentala ; subdiviziuni : Dunantul (Mezoföld)-
 caracter deluros, Cumania (Felföld-pamantul înalt)- peste 100m, dune de
nisip, Campia Tisei (Alföld- pamantul jos)-sub 100m, suprafete mlastinoase,
nisipuri, Culoarul Dunarii .
Podisurile şi campiile R. Moldova
- relieful reprezintă o alternantă de câmpii, coline şi podisuri, cu altitudini
reduse, dezvoltate pe roci sedimentare ; fundament precambrian (platforma
Est-Europeana) ; relief structural (suprafete structurale, cueste) ;
subdiviziuni : Podisul Moldovei de Nord ( în nord, 320m), Colinele
Ciulucului (388m), Podisul Nistrului (în est-nord-est, 347m), Podisul
Moldovei Centrale (429m-altitudinea max. din tara), Colinele Tigheciului
(în nord, 301m), Campia colinara a Moldovei de nord şi de sud şi Campia
Nistrului inferior (sub 200m) ; pe stanga Nistrului se întalnesc prelungirile
sud-vestice ale Podisului Podoliei.

Elemente climatice

- în Elvetia şi Austria clima este temperat continentala, cu ierni reci şi veri

moderate (peste 15ºC) ; precipitatiile sînt în jur de 1300 mm la Sankt
Gallen;
- de la nord catre sud clima Germaniei prezinta diferentieri astfel : în vest şi
nord este prezenta clima temperat oceanica, iar în est temperat continentala ;
în sezonul cald temp. sunt mult mai moderate în vest (18ºC) şi mai
accentuate în est (21ºC) ; în Germania Centrala se întalneste un climat
temperat de tranzitie ; avand în vedere topoclimatele, fosa renana şi malurile
lacului Bodensee se considera un adevarat « MIDI » german ; în Germania
de Sud se simt miscarile foehnice ; sectorul alpin înregistreaza mari cantitati
de precipitatii (peste 2000mm/an) ;
- regiunile vestice ale Austriei sînt caracterizate de o clima cu influenta
atlantica (1000mm); regiunile estice, în special cele aflate sub influenta
climatului uscat continental sunt mai sarace în precipitatii; regiunile joase
dar şi cele deluroase din est înregistreaza o temperatura medie de 0,9ºC în
luna ianuarie şi 20,3ºC în luna iulie; regiunile situate la o altitudine mai
mare de 3000m cu un strat de zapada de 3m în ianuarie sînt caracterizate de
o temperatura medi a lunii de –11,3ºC iar în iulie de 2,1ºC cu un strat de
zapada de aproximativ 1,5m ;
- vînturile dominante sînt cele din vest, umiditatea fiind mai mare în vest şi
diminuându-se către est ;
- în Polonia se întalneste o clima temperata de tranzitie, cu ierni umede şi reci
şi veri relativ racoroase ;
- în Slovacia -1,6ºC la Bratislava (iarna), 600-800mm/an în zonele joase şi
2000mm/an în Tatra ;
- influentele continentale pe teritoriul Cehiei sînt marcate de mari fluctuatii
ale temperaturii şi precipitatiilor în timp ce influentele oceanice se
diminuează dinspre vest spre est ; temperatura medie anuala în extremitatea
vestica este de 7ºC urcînd pîna la 9ºC la Brno în Moravia ; temperaturile
maxime pot atinge în luna iulie valori de 33ºC la Praga, iar temperaturile
minime în luna februarie -17ºC ; precipitatiile medii sînt în jur de 450mm în
 partea centrala a Boemiei şi mai mari de 1500 în regiunea masivului
Krkonose din nord ;
- în Ungaria clima este continental uscata ; temperatura medie anuala este de
10ºC ; temperaturile medii în luna ianuarie sînt cuprinse între –4ºC şi 0ºC iar
în luna iulie 18-23ºC ; temperatura maxima a verii a fost de 43ºC iar a iernii
de -34ºC ; în regiunile de cimpie cantitatea de precipitatii este în jur de 500-
600mm crescînd pîna la 700-900mm în regiunile cu altitudini mai ridicate.

Elemente de hidrografie

- reteaua hidrografica are caracter exoreic ; în Marea Nordului se varsa :

Rhein (cu Aare, Neckar, Main, Mosel, Lahn, Ruhr), Ems, Weser şi Elba (cu
Vltava, Ohre, Saale) , în Marea Baltica : Oder (cu Warta ) şi Vistula (cu
Poprad, Bug) , în Marea Neagra se varsa Dunarea (cu Iler, Lech, Isar, Inn,
Traun, Enns, Morava, Rába, Vah, Hron, Tisa -Tisza) iar spre Marea
Mediterana Rhone (Ron) şi unii afluenti ai Padului (ex.Ticino) ;
- în sudul Austriei se gasesc riurile Mur şi Murz ( care se varsa în Drava);
- Alpii şi Carpatii reprezinta importante castele de apa ;
- regimul hidrologic al raurilor se remarca prin cresteri de primavara,
continuate vara cand au loc inundatii şi scăderi toamna ; Dunărea la
Komarno are un debit de 2300m3/s ;
- vast sistem de canale : Kiel, Ems-Weser-Elba, Rhein-Main-Dunare;
- Cehia dispune de numeroase izvoare utilizate în cura blaneară (Karlovy
Vary);
- Austria şi Elvetia este o tară a lacurilor multe dintre ele fiind rezultatul
eroziunii pleistocene (Genevè-Leman, Neuchâtel, Biel, Lacul Celor Patru
Cantoane, Zürich, Bodensee-Constance) ; în Elvetia există peste 1000 lacuri
naturale (peste 200 alpine);
- în Polonia se întâlnesc peste 9000 lacuri naturale cu o suprafată mai mare de
1 ha (îndeosebi în Mazuria şi Pomerania) ;
- în Ungaria se află lacul tectonic Balaton (596 km2), legat de Dunare prin
canalul Sió şi lacul Ferto (Neusiedl) de la granita cu Austria .

Elemente biopedogeografice

- solurile reflecta diversitatea climatului şi geologiei ;

- grupele principale de soluri sunt alcatuite din soluri podzolice, brune-cenusii
şi brune de pădure, cernoziomuri ; se întâlnesc de asemenea soluri aluviale ;
în Podisul Boemiei apar rendzine ;
- 2/3 din teritoriul Austriei este acoperit de păduri şi păsuni, fiind statul cu cel
mai ridicat grad de împădurire din Europa Centrală ;
- au o largă dezvoltare pădurile de foioase în regiunile joase (fag, stejar,
carpen) iar în regiunile înalte predomină padurile de conifere şi păsunile
alpine ;
- pădurile de foioase reprezintă o caracteristică a Cehiei (stejar, fag) la acestea
adăugându-se pădurile de amestec şi conifere (molid, brad) ; Slovacia este o
 regiune destul de bine împadurita (foioase, conifere-brad) dar prezintă şi un
etaj subalpin şi alpin ; în Polonia pădurea, predominant de conifere, ocupă
cu ceva mai mult de ¼ din suprafată, iar pajistile au suprafete reduse ;
- altitudinile scazute din Ungaria nu fac posibilă sustinerea unei vegetatii
alcatuite din conifere, fagul reprezentind elementul de climax la altitudini
mai ridicate iar pădurile de stejar alternînd cu tufisuri caracterizeaza
regiunile de deal şi cimpie ; formatiunea caracteristică este cea de stepa-
pusta.
- până la 1000m Alpii prezintă caractere asemanatoare cu cele ale regiunilor
depresionare învecinate ; pe versantul sudic, spre Marea Mediterana, apar
soluri şi vegetatie cu influente subtropicale ; până la 1000m poala Alpilor
este bine populată şi cultivată ; pana la 1800-2200m se află etajul padurilor
mixte (fag şi brad) ; mai sus până la 3000-3500m urmează etajul pădurilor
de brad şi molid şi în continuare etajul subalpin şi alpin ;
- Parcul National Tatra, P.N.Pădurea Bavareză.