Pregătirea cavităților de clasa a V-a și a VI-a

Prepararea cavităţii de clasa a V-a

Leziunile carioase de colet sau cervicale apar ca nişte opacităţi ale smalţului sub forma
unei linii de decalcifiere în sens mezio-distal. Aria afectată devine cretoasă şi poroasă, pierzându-şi
luciul caracteristic.
Leziunea se poate colora sub acţiunea bacteriilor cromogene sau sub acţiunea elementelor
din placa bacteriană.

Prepararea cavităţii de clasa a V-a în vederea obturării cu amalgam

a) deschiderea procesului carios şi stabilirea conturului marginal al cavităţii
Accesul la procesul carios este direct, iar conturul cavităţii preparate urmăreşte forma
leziunii carioase, pentru a conserva cât mai mult ţesut dentar sănătos. Linia de demarcaţie a cavităţii
trebuie să fie plană, fără asperităţi sau muchii ascuţite.
Toate aceste deziderate se realizează cu ajutorul unei freze cilindrico-conice, de mărime
adecvată cavităţii ce trebuie preparate. Poziţionarea frezei se face astfel încât pereţii externi să fie
perpendiculari pe suprafaţa externă a dintelui.
Extinderea pereţilor ocluzal/incizal, gingival, mezial sau distal se face până se ajunge în
ţesuturi sănătoase.

b) forma de rezistenţă
Nu se pun probleme în ceea ce priveşte asigurarea rezistenţei preparaţiei.

c) forma de retenţie
Peretele parapulpar al cavităţii preparate trebuie să fie plan şi să aibă o adâncime de 0,5
mm în dentină. Această adâncime este necesară pentru a lăsa suficient suport de dentină între
şanţurile de retenţie preparate în smalţ.
Apreciem adâncimea axială maximă a cavităţii, în funcţie de următorii factori:
- mărimea relativă a dintelui;
- aria leziunii carioase;
- vârsta pacientului
Peretele gingival al cavităţii trebuie să se încline uşor spre gingival, urmând direcţia
prismelor de smalţ, care sunt perpendiculare pe suprafaţa dintelui.
Pereţii mezial, distal, incizal şi gingival sunt perpendiculari pe suprafaţa dintelui şi ca
urmare oferă o retenţie nesatisfăcătoare.
Cu scop retentiv, cu o freză sferică mică se pregătesc două şanţuri de retenţie: unul de-a
lungul unghiului diedru axio-incizal şi altul de-a lungul unghiului diedru axio-gingival.
Şanţurile sunt plasate integral în dentină, iar între şanţ şi smalţul adiacent trebuie să
rămână un strat de 0,2 mm de dentină, care să asigure rezistenţa prismelor de smalţ. Microspaţiile
create acolo unde smalţul se fracturează constituie zone de intrare pentru bacterii, cu apariţia cariei
secundare.
Adâncimea recomandată pentru un şanţ de retenţie este egală cu raza frezei sferice
utilizate pentru a le realiza – 0,25 mm. Limitele acceptate între care poate varia această adâncime
sunt:
- minim 0,15 mm;
- maxim 0,5 mm.

Prepararea cavităţii de clasa a V-a cu freza con invers face să rezulte o cavitate în care
deschiderea externă a cavităţii este mai mică decât baza sa (peretele parapulpar).
Acest tip de cavitate oferă o retenţie foarte bună şi numai necesită prepararea şanţurilor de
retenţie. Dezavantajul metodei este că lasă prisme de smalţ nesusţinute datorită înclinării frezei con
invers.

Prepararea cavităţii de clasa a V-a pentru materiale adezive

Pregătirea cavităţii este identică cu cea pentru amalgam, cu excepţia preparării şanţurilor
de retenţie.
Sfat practic: înainte de a începe pregătirea chirurgicală a cavităţii, se montează un şnur
necaustic de retracţie gingivală la nivelul sulcusului gingival.
Şnurul va rămâne intrasulcular pe timpul preparării cavităţii, inserţiei şi modelării
obturaţiei.
În sulcusul vestibular al dinţilor anteriori şi premolarilor, se recomandă un şnur cu
diametru redus din cauza gingiei delicate, subţiri şi strânse. În cazul producerii unei hemoragii,
şnurul se umezeşte cu substanţă antihemoragică, înainte de introducerea în sulcusul gingival.

Prepararea cavităţii de clasa a VI-a pentru amalgam

Se realizează la nivelul vârfurilor cuspizilor, în zonele unde atriţia a uzat smalţul şi a
expus dentina subiacentă. Se întâlneşte frecvent la persoanele în vârstă.
Pe măsură ce dentina este expusă, smalţul începe să se fractureze şi să expună o zonă şi
mai largă de dentină.
 Ca urmare, apar zone dentinare cu sensibilitate crescută, dar şi margini de smalţ ascuţite,
ce lezează limba, buzele sau obrazul.

Tehnica pregătirii cavităţii de clasa a VI-a:

- cu o freză cilindrico-conică adecvată, se extind marginile cavităţii în smalţ sănătos,
cu suport dentinar suficient;
- o adâncime de 1,5 mm este suficientă pentru a oferi o rezistenţă atât cavităţii, precum
şi viitoarei obturaţii;
- retenţia se realizează printr-o uşoară subminare a pereţilor de-a lungul unghiului
intern, cu o freză sferică mică.