Proiect Muzica an I Master

1. Enescu- Caiete de repetitii

-autor: Dan Coman
2. Dinu Lipatti- Amintirile unei mame indurate
-autor: Anna Lipatti
3. Chemari de toaca
-autor: Dr. Constanta Cristescu

Student: Mesaros Daniel-Teodor An: 2020

1.“Enescu- Caiete de repetitii”
Lucrarea prezinta o biografie romantata a compozitorului George Enescu. M-a impresionat
modul in care ne sunt prezentate etapele vietii de dinainte de nastere si pana in momentul mortii
lui. Viata lui ne este prezentata de-a lungul a sase caiete colorate, sase perioade diferite, in care
Enescu si-ar fi exersat opera, gandurile si primele creatii. Traind intr-o perioada de plina
epidemie de anghina defterica si fiind unicul supravietuitor din cei doisprezece copii ai familiei,
a avut parte de o copilarie ferita de orice incident care ar fi putut sa ii pericliteze viata, o copilarie
neobisnuita de care nu multi copii de seama lui aveau parte. Inca din momentul nasterii lui
destinul ii era pus sub semnul incertitudinii. Fie supravietuia si ajungea un om de care familia sa
fie mandra, fie s-ar fi prapadit din fasa ca si ceilalti unsprezece frati.
Geniul sau muzical si primele semne de copil-minune si le-a manifestat inca de la varsta de doi
ani jumatate cand deja stia sa desluseasca primele cuvinte iar la patru ani este fascinat de taraful
unui bilci. Reuseste sa fie un exemplu de copil model care nu a creat problem familiei. Tatal sau
a fost principalul lui sprijin in majoritatea vietii lui. S-a jertfit pe sine pentru a-i oferi lui “Jurjac”
o copilarie lipsita de griji, o copilarie la care altii doar visau. Il sprijina in continuarea vietii lui,
in calatoriile neincetate dintre Cracala- Viena-Paris-Sinaia.
Initiat in tainele muzicii de lautarul Lae Chiorul in mai putin de trei saptamani, copilul Enescu a
reusit sa asimileze tot. Avea o memorie fantastica reusind sa nu uite nici macar o nota. Este
admis de timpuriu (opt ani) la Conservatorul de la Viena si isi descopera talentul de compozitor.
Fiind vesnic in cautare ajunge la Conservatorul din Paris, si de aici drumul i se deschide catre
cariera de compozitor, dand concerte stralucite pe cele mai mari scene ale lumii.
Traieste o fascinanta si aproape imposibila poveste de dragoste cu Maria Cantacuzino, cu care
reuseste in final sa se casatoreasca. Opera “Oedip” i-a fost alaturi in toata asteptarea lui. Munca
la Oedip a reusit sa-l tina departe de Maruca dar totusi intr-o stransa legatura.
M-a marcat capacitatea lui de lucru. Muncea neincetat, muncea de mic, traind intr-o izolare
menita s ail faca sa progreseze. Vioara era preferata lui, alaturi de pian. Cand petrecea mai mult
timp la pian decat la vioara simtea cumva ca o “inseala” pe cea din urma. Opera cea mai
complexa a fost Oedip. La ea a muncit 20 de ani. Timpul nu ii ajungea. La finalul vietii lui
declara ca pentru a reusi tot ce are in minte i-ar fi trebuit 400 de ani. In ceea ce priveste opera
“Oedip”, imensa lui activitate de concertist nu l-a putut strivi. Oedip era pe propriile picioare,
incheiat la toti nasturii, gata sa calatoreasca in lume.
2. Dinu Lipatti
Lucrarea prezinta viata lui Dinu Lipatti din perspectiva mamei acestuia. A fost un copil dorit si
un copil talentat. Asemeni lui George Enescu, a avut parte de o copilarie lipsita de griji, parintii
lui fiind oameni cu situatie financiara deosebita. De mic copil se observa inclinatia lui spre
muzica: “era un copil serios, pe care n-am izbutit sa-l fac sa zambeasca pana la varsta de trei ani.
Privirea ii era blanda, dar plina de gravitate[…] Cand auzea muzica, Dinu isi strangea pumnisorii
si dadea din brate in ritmul melodiei pana cand aceasta se sfarsea”.(Anna Lipatti).
In timpul unei vizite ii canta lui Enescu un menuet de Mozzart iar acesta din urma il aplauda si
ii prevesteste ca va fi un pianist de exceptie. Accepta sa ii fie nas de botez si din acel moment
copilul Dinu uita de toate. Uita sa manance, uita de joaca. In momentul in care avea cate un
musafir ii placea sa ii improvizeze musafirului un portret muzical sa i se potriveasca.

Educatia primara ii este data de Anna Lipatti care ii era profesoara (studiase la facultatea de
Litere) iar de studiile muzicale se ocupa Mihail Jora (profesor la Conservatorul din Bucuresti).
Acesta a intuit talentul lui Dinu.
La 12 ani incepe studiile muzicale fiind inscris la Conservatorul din Bucuresti iar mai apoi
urmeaza “scoala normala de muzica” de la Paris a lui Alfred Cortot.
Era un om muncitor. Mama lui spune despre munca lui ca era neincetata si ca de multe ori era
nemultumita fiindca nu se cruta deloc. Ca si Enescu, Dinu aprecia calatoriile cu trenul. Obisnuia
sa spuna ca daca nu ar fi fost pianist s-ar fi facut sef de gara . Face parte in 1936 si din juriul
pentru “Premiul de compozitie George Enescu”.

Elvetia il numea pianistul roman cu “degete de otel si tuseu de catifea” iar “Le Monde Musical” il
vedea ca pe cea mai mare speranta a tinerei generatii.

Se logodeste cu Madeleine Cantacuzino alaturi de care isi dorea o casa la Fundateanca si o

familie. In 1943 pleaca alaturi de ea din tara neavand sa stie ca este pentru ultima data si ca nu se
va mai intoarce in tara.

Sanatatea ajunge sa ii fie pusa in pericol de volumul mare de munca. Ajunge in Elvetia, la
Geneva pentru tratament unde primeste si un post la Conservator pentru momentele in care putea
sa predea. Mama lui il sfatuia sa nu neglijeze odihna insa acesta ii scria: “daca nu lucrez, mor;
daca lucrez, iarasi mor; prefer sa lucrez si sa mor.” Zilnic i se facea transfuzii. Voia sa traiasca.
Era un spirit puternic si ambitios. In ciudata tuturor sacrificiilor moare in 1950.

3.“Chemari de toaca” -Dr Constanta Cristescu

Studiul de fata se bazeaza pe un repertoriu alcatuit din 938 de semnale de toaca, inregistrate de
autoare in cadrul cercetarilor de teren efectuate la manastirile ortodoxe romanesti in perioada
anilor 1983-1995. Lucrarea de fata reprezinta primul studiu de amploare al acestui obiect de cult,
cu multiplele lui implicatii si semnificatii in viata crestina.

Studiul este structurat pe 9 capitole care vorbesc despre istoria si evolutia obiceiului de “a toca”
plus 4 anexe si o antologie alcatuita din 109 semnale si suite de semnale liturgice monahale de
toaca. Pe baza unei analize complexe simbolice, psihologice si antropologice din perspective
crestin-ortodoxa, se conchide, in final, ca toaca este treapta a starii raiului si un simbol al
aspiratiei catre Dumnezeu cu care omul este destinat sa se uneasca.

Toaca apare ca si o ruga, text liturgic cuprins intr-un act liturgic, iar ritmul ei este influent
psihomatic cu functie echilibranta, reglatoare, fiind inainte-mergator al harului prin rugaciune si
arta.