George Enescu

Parintii lui erau batrani in vremea cand urma sa apara George Enescu. Mai avusesera alti 11 copii care
murisera si inca de la inceputul vietii soarta lui George era pusa sub semnul intrebarii. George al 12 lea.

Se naste in 19 august 1881 la Liveni.

Lucrarea ne spune ca se rugau foarte mult sa aiba un copil. Tatal sau canta cel mai frumos din Biserica-
rezulta asadar de unde mostenise talentul musical George Enescu.

A fost un copil mult dorit, un copil ingrijit si ferit de orice intemperie care i-ar fi putut periclita sanatatea.
Muzica l-a fascinate de mic. Desi nu intelegea cuvintele muzica era cea care il fascina.

Din cauza Epidemiei de Anghina Defterica, tatal Costache si mama lui Maria se hotarasc sa plece din
satul Liveni pentru a il salva pe micutul George. Devin mosieri la Cracalia si astfel copilul este salvat.

Intr-un bilci ramane fascinat de taraful unor tigani si se hotaraste sa isi improvizeze singur o vioara.
Disparand in lumea muzicii prin livada este cautat de mama lui si in momentul in care l-a gasit l-a plesnit
prima si ultima data.

La 4 ani stia sa scrie si sa citeasca insa isi dorea mult de tot o vioara. Primeste una cadou pe care o
arunca in foc. Parintii lui raman stupefiati la vederea celor facute de copil. Motivatia lui: vioara cu 3 corzi
este o jucarie. Voia o vioara adevarata, o vioara cu 5 corzi.

Primeste o astfel de vioara si din aceea clipa nu se mai opreste din cantat.

Primele lectii le ia de la Lae Chiorul, un cantaret vestit din sat. Reuseste sa asimileze in 3 saptamani tot
ceea ce stia vestitul cantaret.

Invata notatia muzicala iar la varsta de 5 ani apare si prima lui compozitie numita: “Pamant romanesc,
opere pentru pian si vioara- George Enescu 5 ani. A ascuns acest manuscris.

Constienti de talentul sau parintii fac tot posibilul si aduc in casa lor pe guvernanta Lydie Cedre. Ea ii va
spune pentru prima data Jurjac.

La 7 ani este trimis de catre profesorul Caudella la Viena la Conservator unde va merge insotit de catre
guvernanta sa Lydie Cedre. Desi avea doar 7 ani ar varsta minima era de 10 ani este primit totusi la
conservator.

Se remarca prin munca sa enorma iar profesorul sau Sigismund Bachrich era incantat de evolutia sa. El a
trecut in clasele superioare in 2 ani si nu in 3 cum faceau ceilalti elevi.
Era numit micul Mozzart sau Copilul minune. Comparatia cu Mozzart nu I se parea potrivita. Singurul
lucru pe care Il avea in comun cu acesta era memoria extraordinara (nu uita nicio nota).

Reuseste sa ia la absolvire notele cele mai mari desi la unele materii si examene s-a confruntat cu
dificultati in ceea ce priveste limba.

Simtea o cautare, o voce launtrica si se simtea incomplet. Astfel pentru a-si satisface ambitia mai face
inca un an de conservator.

Intr-un cadru familial restrains, micutul Jurjac prezinta una din compozitiile sale: “O sonata ptr Pian”.

La varsta de 14 ani ajunge la Paris iar printesa Elena Bibescu il prezinta pentru prima data ca si
compozitor. Gedale il oblige la Paris sa iasa din zona lui de confort sis a studieze contrapunctul si fuga.

Destinul de geniu se vede si din faptul ca fredona si compunea chiar si in momentele de plimbari cu
trenul. Avea grija sa nu uite nimic, nici macar o nota iar in momentul in care ajungea acasa trecea tot pe
hartie. Ajunge la concluzia ca prea multa ambitie poate insemna caaaateodata si risipire. Decat sa
compuna mai multe simfonii mai bine compunea una insa din inima.

Se confrunta si cu primele deceptii in dragoste. Elena Bengescu, fata pe care si-o visa alaturi se
casatoreste cu un alt baiat si astfel Enescu ramane singur axandu-se pe originile sale.

De remarcat este episodul in care se duce la Liveni, in satul in care se nascuse si acolo dupa multi ani
aude iarasi pe celebrul Lae Chiorul. Acesta in timp ce lucre la un gard canta: Am un leu si vreu sa-l beu”.
Astfel isi gaseste Enescu inspiratia si se apuca de compus Rapsodia Romana in La Major pe care mai apoi
o dezvolta in Rapsodia nr 2 in Re major.

Tatl sau a fost unul dintre oamenii care i-a fost mereu alaturi si l-a sprijinit financiar chiar contribuind la
cumpararea unei vioare Stradivarius. Amuzant este faptul ca aceasta vioara desi este ravnita de orice
violinist, pentru Enescu nu se potrivea. Nu ii placea foarte mult.

Intra si in gratiile Reginei Elisabeta, mutandu-se pentru o perioada de timp la Castelul Peles din Sinaia.

Se indragosteste de Maria Cantacuzino (Maruta), insa aceasta era déjà casatorita cu principele Mihail.

In anul 1916 Romania intra in razboi de partea aliatilor, moment care il prinde ca oaspete la palatul
sotilor Cantacuzino. “ARCUSUL SI VIOARA ERAU ARMELE LUI CU CARE VA LUPTA PANA LA CAPAT”
Fiind o fire altruista intra ca voluntary in Crucea rosie unde canta pentru cei raniti in razboaie. Muzica lui
le alina durerea.

La 40 de ani reconstruieste din minte lucrarea OEDIP deoarece dupa primul razboi mondial schitele sale
de la Oedip au fost luate si duse la Moscova. 20 de ani a durat procesul scrierii fiind cea mai mare
provocare din viata lui.

Se remarca si ca un bun pedagog in momentul cand ia sub aripa sa pe YEHUDI MENUHIN pe care il
instruieste nu ca un professor ci mai degraba ca un saman care nu explica muzica ci o strecura in sange”.

Simtea o dragoste neimplinita pentru Maria Cantacuzino, amantlacul dintre cei doi ajungand chiar sa se
concretizeze si in timpul vietii lui Mihail. Dup ace acesta moare Maria este ceruta a doua oara de catre
George Enescu si in final se vor casatori. Din dragoste pentru aceasta apare Oedip. Oedip a fost lucrarea
care i-a tinut mintea ocupata.

Enescu se remarca prin munca si prin talent. Moare in anul 1955 la Paris insa nu a reusit sa realizeze tot
ce mintea sa ar fi gandit. I-ar fi trebuit 400 de ani.

Premiile enescu