Capitolul 5 TEORIA PRODUCATORULUI

CUPRINS

5.1 Natura firmei 5.2 Obiectivul fundamental al firmei: maximizarea profitului? 5.3 Combinarea factorilor de productie 5.4 Analiza pe termen scurt 5.5 Analiza pe termen lung. Economiile i dezeconomiile de scara

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

INTREBARI DE AUTOEVALUARE

CONCEPTE factor de productie munca natura capital tehnic informatie tehnologie combinarea factorilor de productie functie de productie functia de productie Cobb-Douglas produs marginal produs mediu termen scurt legea randamentelor neproportionale substituirea izocuanta productivitate globala rata marginala de substituire

elasticitatea substituirii productivitate partiala productivitate marginala productivitatea muncii randamentul (productivitatea) capitalului coeficientul capitalului coeficientul marginal al capitalului randamente factoriale randamente de scara termen scurt termen lung economii de scara dezeconomii de scara

TEORIA PRODUC ATORULUI. COMBINAREA I EFICIENTA UTILIZARII FACTORILOR DE PRODUCTIE Prezentare Teoria producatorului presupune utilizarea unor instrumente de analiza, generala obiectivul sau functia scop i constructia functiei ofertei. Teoria permite producatorilor evitarea solutiilor costisitoare i luarea celor mai avantajoase decizii economice in vederea atingerii scopului de maximizare a profitului. Producerea bunurilor in scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibila, in conditiile in care intreprinzatorii dispun de resurse economice, combina i utilizeaza eficient factorii de productie. 5.1 NATURA FIRMEI Intreprinderea poate fi privita ca un centru de decizii economice care raspunde la intrebarile: ce, cat, cum i pentru cine sa produca, stabilind astfel cantitatea i varietatea de factori de productie atrai in procesul de productie precum i proportiile combinarii i metodele de productie bazate pe tehnologii specifice.

Firmele sunt organizatii care planifica i gestioneaza productia. Acestea au o anumita organizare tehnologica, se conduc i gestioneaza rational.

Ronald Coase - firmele exista intr-o multitudine de forme organizational de diferite dimensiuni deoarece acestea realizeaza cea mai eficienta utilizare a informatiilor i permit reducerea costurilor de tranzactie pentru diferite categorii de activitati productive. o Armen Alchian i Harold Demsetz - firmele exista deoarece productia bunurilor se desfaoara mult mai eficient in echipe decat in mod individual; firmele exista pentru a organiza echipele in vederea producerii eficiente a unor bunuri sau servicii.

4. Societate pe actiuni, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai pana la concurenta aportului lor; 5. Societate cu raspundere limitata, ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita partilor sociale subscrise. ___________________________________________________________________________________

5.2 OBIECTIVUL FIMEI - MAXIMIZAREA PROFITULUI ?

Obiectivul firmei maximizarea profitului ?

In marile firme, actionarii sunt cei care aleg consiliul de administrate, iar acesta, la randul sau, numete managerii. Ori de cate ori exista conflict de interese intre obiectivele de maximizare a profitului (urmarit de actionari) i obiectivele urmarite de manageri, acetia din urma este probabil ca vor urmari acele politici care favorizeaza propriile lor interese (Williamson1). salariul, puterea i prestigiul managerilor decurg din nivelul vanzarilor firmei. Maximizarea vanzarilor pe seama unei reduceri a profitului face ca managerii sa stabileasca un pret inferior (i in consecinta, o productie mai mare) decat cel corespunzator maximizarii profitului (Baumol2). firma abandoneaza ipoteza de maximizare a profitului ori de cate ori calculele necesare fundamentarii sunt prea complicate sau atunci cand informatiile necesare fundamentarii nu sunt disponibile in timp util. In aceste conditii, profitul urmarit este unul considerat satisfacator i nu intotdeauna cel maxim (Simon3). marile firme incearca sa evite riscurile, insistand asupra planificarii i asigurarii stabilitatii. In multe situatii, aceste firme sunt interesate de dezvoltarea afacerii (i nu neparat de maximizarea profitului), sau de asigurarea suprematiei tehnologice pe piata (Galbraith4). functia obiectiv a firmelor de stat sau recent privatizate nu este, intotdeauna, maximizarea profitului, ci conservarea locurilor de munca i limitarea eroziunii inflationiste a salariilor (Dobrescu5). Cu toate acestea, economistul american Armen Alchian a sugerat ca pe termen lung, firmele vor evolua pentru a deveni maximizatoare ale profitului; ipoteza maximizarii profitului este importanta deoarece ofera reguli ale comportamentului rational al firmelor.

Societate in nume colectiv, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu raspunderea nelimitata i solidara a tuturor asociatilor; 2 Societate in comandita simpla, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu raspunderea nelimitata i solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor; 3 Societate in comandita pe actiuni, al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social i cu raspunderea nelimitata i solidara a asociatilor ^^omanditati^sociatii^omanditari^aspund^umai^anaja^oncurenta^portulunor^^^^^^^
4John Kenneth Galbraith, The new industrial state, Boston: Houghton-Mifflin, 1967. 5Emilian Dobrescu, Evaluarea comportamentului actual i a tendintelor pe termen scurt ale economiei romaneti, Academia Romana, ESEN 1, Raport 1999

5.3 FACTORII DE PRODUCTIE I COMBINAREA LOR

Factorii de productie

Resursele economice atrase in circuitul economic, aflate in micare ca fluxuri, constituie factori de productie. J.B.Say, reprezentant al colii clasice, sublinia in lucrarea sa Tratat de economie politica ca la producerea bunurilor participa trei factori: munca, natura (pamantul) i capitalul. Munca i natura sunt factori primari sau originari, intrucat reprezinta punctul de plecare al activitatii economice. Capitalul este factor derivat, care rezulta din interactiunea primilor. Munca reprezinta o actiune contienta, specific umana, indreptata spre un anumit scop, in cadrul careia sunt puse in micare aptitudinile, experienta i cunotintele ce il definesc pe om, consumul de energie fizica i intelectuala. Munca antreneaza ceilalti factori in vederea obtinerii de bunuri materiale i servicii. Intre factorii naturali un loc important revine pamantului. El prezinta o insemnatate decisiva nu numai pentru agricultura i silvicultura, ci i pentru intreaga activitate umana careia ii ofera suport de existenta i loc de desfaurare. In sens restrans, pamantul se identifica cu fondulfunciar (terenuri arabile, pauni, fanete, vii i livezi, terenuri forestiere, luciul apelor interioare, etc). Alaturi de pamant, factorul natural cuprinde: resursele de apa (indeplinesc o serie de functii vitale pentru viata biologica, precum i pentru cea economica, sociala) i resursele minerale (au rol in asigurarea bazei de materii prime i energie necesara desfaurarii intregii activitati economice).

Munca

Factorul natural

Capitalul reprezinta ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate in producerea de bunuri materiale i servicii destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii unui profit. Capitalul CAPITALUL TEHNIC este format din doua componente: a) capitalul fix, acea parte a capitalului care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat i se inlocuiete la intervale mari de timp (maini, utilaje, echipament, cladiri etc.) b) capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil, semifabricate, produse in curs de executie) care se consuma integral intr-un singur ciclu de fabricate i se inlocuiete dupa fiecare ciclu de productie. UZURA, deprecierea capitalului fix, se prezinta sub doua forme: a) uzura fizica, respectiv deprecierea treptata ca urmare a folosirii in activitatea economica sau a actiunii factorilor naturali b) uzura morala, deprecierea morala sau "involuntara" - cum o numea J.M. Keynes - este determinata de progresul tehnic care favorizeaza fabricarea unor maini i utilaje noi cu performante superioare cel or aflate in functiune sau reduce pretul la care poate fi cumparat un echipament echivalent.

INVESTITIILE joaca un rol important in constituirea capitalului. a) investitii nete, finantate din venit i folosite pentru formarea de noi bunuri de capital sau de modernizarea celor existente; b) investitii brute care sunt finantate din venit i din fondul de amortizare. Datele statistice demonstreaza ca in unele tari dezvoltate, contributia amortizarii la sustinerea investitiilor brute depaete 60% din suma lor totala.

Antreprenoriatul

Intreprinderea sau antreprenoriatul constituie actiunea de organizare a celorlalti factori de productie de catre intreprinzator. Acesta decide ce bunuri sa se produca i ce cantitati de factori sunt necesari. Intreprinzatorul ii asuma riscurile productiei, aceasta necesitand costuri inainte de a obtine venituri din vanzarea produselor obtinute. Neofactorir. progresul tehnic, inovatia, resursele informational. Nu pot fi separati de factorii clasici intrucat actioneaza prin intermediul i impreuna cu acetia potentandu-i i imbunatatindu-le substantial performantele.

Neofactori

Caseta 5.2 Proprietatile factorilor de productie DIVIZIBILITATEA reflecta posibilitatea factorului de productie de a se imparti in unitati simple, in subunitati omogene fara a fi afectata calitatea factorului de productie. ADAPTABILITATEA reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor de productie. COMPLEMENTARITATEA reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie care participa la producerea unui anumit bun economic. SUBSTITUIBILITATEA reprezinta posibilitatea de a inlocui o cantitate data dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor, in conditiile mentinerii aceluiai nivel al

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie privit atat sub aspect cantitativ cat i din perspectiva structuralcalitativa; atat din punct de vedere tehnic cat i economic.

Aplicatie. Model de rezolvare 1. Isocuanta reprezinta: a) curba unei combinatii posibile a doi factori de productie, care sunt egale in costul total b) curba care reprezinta ansamblul combinatiilor posibile intre doi sau mai multi factori de productie, care pot fi folositi pentru obtinerea aceluiai volum al productiei c) volumul unei productii, posibil a fi obtinut cu un volum dat de resurse. Raspuns : b). Rezolvare: prin definitie izocuanta unete ansamblul combinatiilor posibile intre doi sau mai multi factori pentru obtinerea aceluiai volum de productie.

In Functia de factorii productie ca o

general, este o relatie de tipul Q = f(a,b,c ...), unde a, b, c .... sunt de productie utilizati. Cel mai adesea, functia de productie se prezinta relatie de doi factori de tipul: Q=f(K,L) K - capital L - munca.

In analiza comportamentului producatorului este folosita de regula FUNCTIA DE PRODUCTIE OMOGENA. O functie de productie de tipul Q = f(a,b) se spune ca este omogena de gradul n daca, f(xa,xb) = xn f(a,b) n - constanta x - un numar real pozitiv. O functie de productie omogena lineara des intalnita este FUNCTIA COBBDOUGLAS, dupa numele celor care au folosit-o pentru analiza productiei. Q = AKLP A - constanta specifica fiecarei economii nationale a i P - coeficient de elasticitate a productiei in raport cu fiecare din factorii de productie utilizati.

5.4 ANALIZA PE TERMEN SCURT

Perioada de PERIOADA SCURTA de productie este definita de economistul A. Marshall timp

fiind intervalul de timp in care cel putin un factor de productie nu se modifica, este constant. PERIOADA LUNGA este intervalul de timp in care toti factorii de productie sunt considerati variabili.

ca

Indicatori microeconomici utilizati:

PRODUCTIA TOTALA obtinut in urma utilizarii factorilor de productie i exprimat cu ajutorul functiei de productie, in care un factor este variabil i ceilalti sunt constanti; PRODUCTIVITATEA MEDIE care se obtine ca raport intre productia totala i factorul de productie variabil utilizat (de exemplu munca - L), WM =Q/L WM = productivitatea medie Q = productia totala L = munca '^ PRODUCTIVITATEA MARGINALA definit ca productie suplimentara obtinuta ca urmare a folosirii unei unitati suplimentare din factorul de productie variabil Wmg = AQ/AL Wmg = productivitatea marginala AQ = modificarea productiei totale AL = modificarea factorului de productie A fost Legea formulata prima data de Turgot, care a prezentat-o in legatura cu exploatarea de tip agricol. D. Ricardo a utilizat aceasta lege pentru a creterea pretului cerealelor in Marea Britanie, dupa 1814. i John Mill a estimat ca aceasta lege nu este valabila decat pentru agricultura.

explica Stuart

randamentelor neproportionale

LEGEA RANDAMENTELOR NEPROPORTIONALE: daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi factori de productie i daca se adauga progresiv aceeai doza, respectiv cantitate folosita dintr-un factor, in timp ce cantitatea altor factori nu se schimba, productivitatea marginala a factorului variabil create pana la un punct. Pornind de la acest punct, productivitatea marginala descrete iar productia totala continua sa creasca, dar cu cote din ce in ce mai mici.

Tabel 5.1 Relatia dintre productia totala, productivitatea marginal;! i productivitatea medie Unitati factor fix de Unitati de factor variabil Productia totala Productivita tea marginala a factorului variabil 0 10 16 31 35 33 25 18 8 0 -6 Productivitate a medie a factorului variabil 0 10 13 19 23 25 25 24 22 19 17
Atunci cand produsul total create cu o cota din ce in ce mai mare, produsul marginal al factorului variabil se marete, iar atunci cand produsul total create cu o cota din ce in ce mai mica, produsul marginal descrete. Cand produsul total scade, produsul marginal este negativ. Produsul mediu al factorului variabil urmeaza i el o tendinta de cretere imprimata de cea a produsului marginal, iar de la un anume punct incepe sa scada.

30 30 30 30 30 30 30 30 30 30 30

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

0 10 26 57 92 125 150 168 176 176 170

Figura 5.1 Curbele productiei totale, productivitatii medii i marginale Deoarece economitii studiaza ideea de Q
productia totala

randamente descrescaoare in principal in legatura cu evolutia productivitatii marginale (analiza de natura marginalista), graficul alaturat ilustreaza trei stadii in m g-

evolutia W

STADIUL I: productia totala create mai rapid decat factorul variabil utilizat, ceea ce determina creterea Wmg. STADIUL II: productia totala create, insa intr-un ritm mai redus decat creterea factorului variabil, ceea ce determina reducerea W m g

------------> <---------------------->

factor variabil

W mg W M Stadiul I

--------------->

Stadiul II

Stadiul III

STADIUL III: productia totala scade, iar Wmg devine negativa.

factor variabil

Costul total (CT) = Costul fix total (CF) + Costul variabil total (CV) Costul mediu (CM): Costurile firmei pe CFM (Costul fix mediu) = CF (Costul fix total) / Q (volumul termen scurt productiei) CVM (Costul variabil mediu) = CV (costul variabil global) / Q (volumul productiei) CTM (Costul total mediu) = CT / Q (volumul productiei) sau: CTM = CFM + CVM Costul marginal ( C ) : Cmg = ACT (variatia costului total global) / AQ (variatia volumului productiei) Costul contabil reflecta cheltuielile efectiv suportate de catre intreprindere, care rezulta din evidenta contabila a acesteia. Acesta mai poarta i denumirea de cost explicit. Costul economic reflecta acel consum de resurse ale agentului economic neinclus in costul platit de catre acesta. Este vorba despre cheltuielile cu forta de munca ale proprietarului firmei respective care nu se inregistreaza sub forma salariului ce i s-ar cuveni, ca parte a costurilor, chiria care s-ar obtine prin cedarea folosirii cladirii catre alt utilizator etc.
Cost economic (de

Figura 5.2 Relatia intre costurile contabile i cele economice oportunitate) Venit total Profit economic Cost implicit Cost explicit Profit contabil

Cost contabil

Ta bel 5.2 Relatia intre costurile totale, medii i marginale (u.m. Cost Cost Cost Cost Cantitate fix Cost Cost fix variabil total mediu produsa variabil total (buc.) mediu mediu 1 4 3,5 7,5 4 3,5 7,5 2 4 8 12 2 4 6 3 4 16,5 20,5 1,33 5,5 6,83 4 4 32 36 1 8 9 5 4 57,5 61,5 0,8 11,5 12,3 6 4 96 100 0,66 16 16,66 Relatia dintre costurile totale i cele medii este prezentata in figura de mai jos.

Cost marginal 5,5 8,5 15,5 25,5 38,5

Curbele costurilor totale genereaza curbele costurilor medii i marginal. CFM se reduce odata cu creterea productiei. CVM i CTM se reduc, dupa care cresc odata cu creterea productiei. Cmg se comporta similar, intersectand curbele costului variabil mediu i total mediu in punctele de minim ale acestora. Deoarece diferenta dintre CT i CV este CF, evolutia CT este data de cea a CV, insa va fi decalata (datorita CF). Astfel, punctul de minim al CVM se va atinge pentru niveluri ale productiei mai mici decat cele pentru care CTM este minim. Cmg ii atinge primul punctul de minim, dupa care este in permanenta cretere.

Figura 5.3 Relatia intre costurile totale, medii i marginale Studiind acest grafic, deducem urmatoarele concluzii in privinta relatiei dintre o marime medie i una marginala: atunci cand curba costului marginal (Cmg) se afla sub curbele costurilor medii (CTM, CVM), acestea din urma scad; atunci cand curba costului marginal (Cmg) se afla deasupra curbelor costurilor medii (CTM, CVM), acestea din urma cresc;

Figura 5.4 Costurile medii i marginale Atunci cand curba costului marginal (Cmg) intersecteaza curbele costurilor medii,

acestea din urma inregistreaza o valoare minima (intai CVM, apoi, pentru o productie mai mare, CTM).

La un pret dat al factorilor de productie, costul mediu (CTM) i costul marginal (Cmg) se afla in raport invers proportional fata de productivitate. Astfel, costul de productie mediu se micoreaza atunci cand productivitatea medie (WM) create i invers. Costul marginal se reduce atunci cand productivitatea marginala (Wmg) create i, invers, el se marete cand productivitatea marginala scade. In Figura 5.5, este reflectata dependenta evolutiei costurilor mediu i marginal de evolutia productivitatii medii i marginale. Curbele costurilor se pot deduce pornind de la curbele productivitatii. Cand productivitatea medie create, costul mediu descrete i invers. Cand productivitatea marginala create, costul marginal scade i invers; la limita, cand productivitatea marginala tinde spre zero, costul marginal tinde spre infinit. Astfel, studierea productivitatilor ne ofera informatii cu privire la evolutia costurilor de productie i reciproc. De asemenea, observam ca legea randamentelor descrescatoare este, in mod echivalent, o lege a costurilor marginale crescatoare. Figura 5.5 Curbele de cost i productivitate 5.5 ANALIZA PE TERMEN LUNG

Perioada lungd

Toti factorii de productie sunt variabili. Combinarea va presupune nu doar unirea factorilor de productie ci i un mod specific de inlocuire a lor (care poate avea loc intre doi factori sau diferite elemente componente ale factorilor de productie), respectiv substituirea factorilor de productie.

Pe termen lung, toti factorii sunt variabili. Firma trebuie sa decida atat nivelul productiei, cat i modalitatea de productie. In continuare, firma are mai multe optiuni, trebuind sa respecte criteriile de eficienta tehnica i economica. Minimizarea costului la un nivel dat al productiei Din punctul de vedere al unei firme, eficienta tehnica este dominata de criteriul eficientei economice, firma incercand sa stabileasca acea metoda de productie care conduce la cele mai reduse costuri posibile. Aceasta ipoteza este numita minimizarea costurilor.

Alegerea combinatiei de factori de productie

Q=F(x,y)
W

AQ ; WmgY = AQL ^ mgX = "AX mg AY

X

AQX = WmgX AX; AQY = WmgY AY ^ AQ = AQx + AQY = WmgX AX + WmgY AY Pentru o izocuanta, AQ=0 ^ AX RMS = AY

WmgY
W

Figura 5.6 Minimizarea costului la un nivel dat al productiei

mgX

Procesul decizional al firmei in vederea alegerii variantei optime (cea care minimizeaza costurile totale la un nivel dat al productiei) are o dubla natura: tehnica i economica. Corespunzator deciziei de natura tehnica, firma definete o functie de productie (Q=f(K,L)), care permite stabilirea posibilitatilor de combinare (substituire) a factorilor de productie utilizati (am ales ipoteza simplificatoare a utilizarii a numai doi factori de productie). In acest fel, firma construiete izocuantele (ansamblul combinatiilor de factori de productie utilizati care genereaza acelai nivel al productiei). Pe baza izocuantelor, firma va determina rata marginala de substitute, modalitatea tehnica de a ilustra diferitele compensari intre factorii de productie. Corespunzator deciziei de natura economica, firma trebuie sa tina cont de costurile ocazionate de achizitia factorilor de productie necesari obtinerii productiei. Constrangerea bugetara are sensul unei conditii de echilibru i nu al unei egalitati matematice (se stipuleaza conditia ca firma sa utilizeze integral venitul de care dispune, in acest fel, reuind sa realizeze un volum de productie din ce in ce mai mare). Maximizarea productiei la un nivel dat al costurilor de productie In mod alternativ, firmele pot sa stabileasca drept criteriu al alegerii maximizarea productiei, pornind de la un nivel al costurilor de productie pe care firma dorete sa il mentina neschimbat. Punctul de echilibru (cel care permite maximizarea productiei la un nivel dat al costurilor) se stabilete in punctul de tangenta dintre dreapta bugetului (costului) producatorului i cea mai inalta izocuanta care respecta constrangerea bugetara (cea care reflecta cel mai ridicat nivel al productiei). Reprezentarea grafica a echilibrului este redata in Figura 5.6.

nivelul constant al costului este dat de dreapta bugetului AB; echilibrul care corespunde productiei maxime se gasete in punctul de tangenta dintre curba costului i cea mai inalta curba a productiei constante (izocuanta); conditia de echilibru in punctul de optim va fi:
W

mgY mg
X

pY WmgX sau 2
p

mgY mg Y

Figura 5.6 Maximizarea productiei la un nivel dat al costurilor de productie

Costurile firmei pe termen lung

Pe termen lung, posibilitatea de a utiliza simultan cantitati mai mari din toti factorii de productie face ca intreprinderea sa ii modifice scara de productie. Ce se va intampla cu volumul productiei (reflectat de functia de productie) in situatia in care firma decide sa majoreze simultan i in proportii identice cantitatile utilizate din toti factorii de productie utilizati? Din acest punct de vedere este util sa distingem intre conceptul de substituire (specific perioadei in care se pot opera modificari ale cantitatilor utilizate numai din anumiti factori de productie) i notiunea de cretere a scarii de productie (posibila in urma modificarii cantitatilor utilizate din toti factorii de productiei utilizati). Aceasta distinctie este ilustrata in Figura 5.7 i 5.8.
Figura 5.8 Cre^terea scarii de productie

Figura 5.7 Substituirea factorilor de productie

Pe termen scurt, presupunem ca x este factorul de productie variabil, iar y este fix. In aceste conditii, creterea productiei se datoreaza exclusiv asocierii unei cantitati mai mari din factorul x unei cantitati date de factor fix y. Sensul creterii este indicat de sageata. (Qo<Qi<Q2). Pe termen lung, ambii factori de productie sunt variabili. In aceste conditii, creterea productiei se

datoreaza creterii utilizarii unor cantitati mai mari din ambii factori. Sensul creterii este indicat de sageata. (Q0<QI<Q2). Aceste evolutii genereaza calea de expansiune a productiei.

Randamentele de scara pot fi: constante (daca factorii de productie se dubleaza i productia se va dubla, daca se tripleaza factorii, productia se va tripla etc.); crescatoare (daca factorii se dubleaza, productia va fi mai mult decat dubla); descrescatoare (daca factorii se dubleaza, productia va fi mai putin decat dubla). Randamentele de scara crescatoare i descrescatoare se explica prin fenomenele interne ale scarii, economii i pierderi interne ale scarii. Economiile interne de scara sunt acelea care decurg din creterea dimensiunilor firmei i care pot fi datorate unor cauze diferite cum ar fi: specializarea lucratorilor pentru un volum ridicat de productie; utilizarea unui capital tehnic mai eficient care este adesea indivizibil i care, in consecinta, nu poate fi folosit economic decat pentru niveluri de productie ridicate; factori tehnologici dand mai multa eficienta scarii, dar i mai multa productie; avantajele date de achizitiile i vanzarile en gros etc. Randamente de scara constante: Diagonala OA trece prin origine; K Creterea in proportii egale a doi factori determina creterea in aceeai proportie a productiei; aia2 = a2a3 = Randamente de scara descrescatoare: Creterea celor doi factori de productie determina o cretere din ce in ce mai mica a productiei; a2a3 > Randamente de scara crescatoare: Creterea celor doi factori de productie determina o cretere din ce in ce mai mare a productiei; aia2 < a2a3 <......... 5.9 Randamentele de scara

aia2 >

Figura

Pe termen lung, firma poate modifica scara productiei, toti factorii de productie fiind variabili. Astfel, firma poate utiliza mai mult pamant, cladiri, echipamente i alti factori de productie. Pe termen lung, nu vor exista costuri fixe, deoarece nu vor exista factori de productie fici. Curba costurilor totale de productie pe termen lung poate fi dedusa pornind de la calea de expansiune a productiei, conform figurii 5.10.

Figura 5.10 Deducerea curbei costului total pe termen lung Fiecare punct situat pe calea de expansiune reprezinta combinatiile factorilor de productie (x i y) care genereaza cel mai mic nivel al costurilor de productie. Costul total asociat combinatiei de factori care genereaza nivelul de echilibru E0 este dat de produsul dintre 0x0 i pretul unei unitati a fortei de munca (PL). Aceasta relatie de calcul se explica prin aceea ca la nivelul E 0, cheltuiala totala este egala cu cea de la nivelul x0 (datorita curbei izocostului). Pe curba costului total vom reprezenta cuplurile cheltuieli totale-nivel al productiei astfel determinate.

Pe termen lung, firma poate produce la orice nivel al scarii de productie. Daca factorii sunt divizibili, se poate schimba scara de productie in mod continuu; exista, in acest caz, o infinitate de curbe pe termen scurt, tot atatea cate niveluri de productie exista. Curba costului mediu pe termen lung este asemanatoare unei curbe infauratoare (Figura 5.11).
Randamente crescatoare Randamente constante Randamente descrescatoare

CTMts. CTMt.l.
0
Q

Cmg E

Figura 5.11 mfa^uratoare a mediu pe termen

Curba costului total lung

Spre deosebire de curbele costurilor medii pe termen scurt, care sunt generate de randamentele descrescatoare (asocierea factorilor variabili cu cantitati date din factorii de productie fici), curba costului total mediu pe termen lung este la inceput descrescatoare i apoi crescatoare reflectand economiile i dezeconomiile de scara. Randamentele descrescatoare nu se manifesta i pe termen lung, deoarece pe acest orizont de timp nici un factor nu mai este fix.

Curba infauratoare a Curba infauratoare descrie diferitele evolutii ale costului mediu costului
luate in considerare cand intreprinderea alege scara de productie cea mai eficienta. Ea prezinta trei faze: FAZA I: costul mediu descrete pe termen lung, adica productivitatea medie globala create, ceea ce arata ca i cantitatea produsa sporete mai repede decat cantitatea factorilor utilizati; randamentele de scara sunt, deci, crescatoare. Astfel, firma realizeaza economii de scara. FAZA II: costul mediu este constant pe termen lung, adica productivitatea medie globala este constanta, ceea ce arata ca i cantitatea produsa create in acelai ritm cu cantitatea factorilor utilizati; randamentele de scara sunt, deci, constante. Astfel, firma nu realizeaza economii de scara. Punctul E corespunde scarii minime eficace (scara de productie incepand de la care firma atinge costul mediu minim pe termen lung). FAZA III: costul mediu create pe termen lung, productivitatea medie globala scade, ceea ce arata ca i cantitatea produsa sporete mai putin decat cantitatea factorilor utilizati; randamentele de scara sunt, deci, descrescatoare. Firma se confrunta cu dezeconomii de scara.

Producerea bunurilor in scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibila in conditiile in care intreprinzatorii dispun de resurse economice, combina i utilizeaza eficient factorii de productie. Abilitatea intreprinzatorilor permite alegerea alternativei de combinare a factorilor de productie cea mai favorabila, pe baza principiului rationalitatii economice, al obtinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care dispun. Acestea definesc rolul intreprinzatorului modern i asigura forta concurentiala a intreprinderii.

ANEXA 5.1 Izocuantele i principiul substitutiei Modelul general de analiza a comportamentului producatorului presupune, asemanator modelului analizei comportamentului consumatorului, diverse combinari i substituiri de factori de productie care conduc la obtinerea aceluiai nivel de productie, reprezentate grafic cu ajutorul curbelor de izoproductie sau a izocuantelor (Figura 5.1.A).
IZOCUANTA - semnifica reprezentarea grafica a combinatiilor diferite (A,B,C) intre factorii de productie (K i L), care permite realizarea aceluiai volum al productiei (Q).

Ansamblul de izocuante ce pot fi inscrise intr-un sistem de axe formeaza HARTA IZOCUANTELOR care reflecta tot atatea posibilitati de a proiecta nivelele diferite de productie (Q1,..., Q4 etc)

Figura 5.1.A Harta izocuantelor Izocuantele au anumite parti cularitati: nu se pot intersecta, sunt convexe la origine, iar inclinarea este data de rata marginala de substituire a factorilor. Astfel, daca un agent economic va avea in vedere eficientizarea tehnica i economica a productiei prin substituirea muncii cu capital, atunci optiunea sa pentru o anumita alternativa de substituire se va baza pe mai multe maini i mai putini lucratori. Rata marginala de substituire Rata marginala de substituire (RMS) reprezinta cantitatea suplimentara dintr-un factor necesara pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor, astfel incat productia sa se mentina constanta. Ea reprezinta panta izocuantei (semnul minus arata ca unul dintre factori create iar celalalt scade). RMS=-=-dK AL dL rata marginala de substituire a factorilor de productie se exprima, deci prin raportul derivatelor

celor doi factori sau prin raportul invers al productivitatilor marginale ale celor doi factori de productie.

Ki

v
------------------- . 0 L

71

X\ . 0

Substituirea in proportii fixe

Substituirea perfecta Substituirea imperfecta

Producatorul are o posibilitate limitata de alegere, existand o complementaritate stricta intre factorii utilizati. Utilizarea unei unitati suplimentare dintr-un

factor presupune renuntarea la o cantitate, de fiecare data aceeai din al doilea factor (RMS = constanta). Utilizarea unei unitati

suplimentare factor

dintr-un

presupune renuntarea la o cantitate din al doilea factor care nu urmeaza o lege liniara (RMS descrescatoare).

Figura 5 . 1 . B Substituirea factorilor de productie

Aplicatie. Model de rezolvare 1. Volumul productiei unei firme cu 125 de salariati este de 2500 de produse. Cati salariati trebuie sa mai angajeze aceasta firma pentru a-i dubla productia in conditiile creterii productivitatii medii a muncii cu 25%? Raspuns: 75 salariati. Rezolvare: Q0 = 2500; L0 = 125; Q1 = 5 000; AL = ? Iw = 1,25 = W1/W0 = (Q1/L1)/(Q0/L0) = Q^* 2500/125) = (5 000* 125)/(4* 2500) = 1,25 250/L1 = 1,25 ^ 1,25L1 = 250 ^ L1 = 250/1,25 = 200 L1 = 200 salariati. AL = 75 2. Daca avem o functie de productie de tipul: f (Xi,X2,,Xs) =AXiaX2bX3c, f (Xi,X2,,: atunci demonstrati ca, daca randamente crescatoare de scara. Raspuns: Afirmatia este adevarata. Rezolvare: Daca vom multiplica fiecare input cu t > 1, atunci vom obtine : f(tX1,tX2, tX3) = AtaX1a tbX2b tcX3c = Ata+b+c X1aX2bX3c = ta+b+c f(X1,X2,Xs). Pentru t >1 i pentru a + b + c > 1 ^ randamente crescatoare de scara, caci ta+b+c f(X1,X2,X3) > t f(X1,X2,X3). (a+b+c)>1, atunci vom avea

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Amacher, Ryan; Ulbrich Holley Angelescu Coralia, Dorin Jula Angelescu, Coralia, Stanescu Ileana Angelescu, Coralia, Stanescu Ileana, Papuc Marilena, Grosu Tudor, Socol, Cristian Dobrescu, Emilian

Principles of microeconomics, South Western Publishing, editia a 5-a, 1992 Timpul liber, Editura Economica, Bucureti, 1997 Economie politica - elemente fundamentale, Editia a Ill-a, Editura Oscar Print, Bucureti, 2002 Economie politica - culegere de teste i probleme, Editia a Il-a, Editura Oscar Print, Bucureti, 2002

Evaluarea comportamentului actual i a tendintelor pe termen scurt ale economiei romaneti, Academia Romana, ESEN 1, Raport 1999 Economie politica, Editura Humanitas, Bucureti, 1998 An Introduction to Modern Economics, Fourth Edition, ELBS, 1994

Frois, Gilbert Abraham Hardwick, Phillip .a. Lipsey, Richard G.; Chrystal, K. Alec Mansfield, Edwin Colectivul Catedrei de Economie i Politici Economice Colectivul Catedrei de Economie i Politici Economice

Principiile economiei, Editura Economica, Bucureti, 2002

Microeconomics. Theory and applications, Editura W.W. Norton, 1979 Economie, Editia a Vl-a, Editura Economica, Bucureti, 2003

Economie-Aplicatii, Editia a 4-a, Editura Economica, Bucureti, 2003

Dictionar de Economie, Editia a Il-a, Editura Economica, Bucureti, 2003

iNTREBARI DE AUTOEVALUARE

Ce semnificatie are combinarea factorilor de productie in desfaurarea activitatii economice? Care este criteriul alegerii celei mai bune alternative de combinare a factorilor de productie? Care sunt limitele combinarii? Care ar putea fi principalii indicatori prin care se masoara rezultatele economice ale unei intreprinderi? Pe baza caror indicatori se realizeaza alegerea alternativei de combinare a factorilor de productie? Ce importanta are determinarea productivitatii marginale, totale sau partiale? Care sunt modalitatile de determinare?
5

Cum se apreciaza randamentul capitalului? Care sunt efectele progresului tehnic i tehnologic asupra productivitatii muncii i a gradului de ocupare a fortei de munca? Un intreprinzator dorete sa-i extinda productia. Ii este necesara analiza evolutiei productivitatii marginale? Daca da, argumentati. Care este continutul legii randamentelor neproportionale? Care este distinctia intre randamente factoriale i randamente de scara?
Caseta 5.1 Tipuri de societati comerciale in legislatia Romaniei

Societatile comerciale imbraca urmatoarele forme:

1

O. Williamson, Markets and hierarchies: analysis and antitrust implications, New York: The Free Press, 1975. 2 William Baumol, Business behavior, value and growth, editia a doua, New York: Macmillan, 1959. 3 Herbert Simon, Theories of decision making in economic and behavioral science, in E. Mansfield, Microeconomics: selected readings, editia a treia, New York: Norton, 1979.