Universitatea Oradea

Facultatea de Științe Economice

Ce este impozitul si elementele sale

Coordonator: Student:

Prof. Univ. Coita Ioana Florina Veres Daniel

Grupa 2
 Ce este impozitul si elementele sale

Definiția Impozitului din Dex este: Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii,
instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat.
Impositum (cu sensul fr. impôt).1

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe noţiuni de impozit, însă cele mai frecvent
întâlnite sunt următoarele:

 Impozitul este o prelevare pecuniară, în virtutea autorităţilor statului de la particulari cu

titlul definitiv şi fără contraprestaţie imediată şi directă, pentru acoperirea cheltuielilor
publice.
 Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,
datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile
care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în
cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.

Elementele impozitului

Elementele impozitului înaintate în teoria şi practica financiară sunt următoarele:2

1. Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi
poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului.
Astfel, ca obiect al impozitului poate apărea:

 Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor

fizice;
 Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport;
 Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea
executată, bunul importat în cazul impozitelor indirecte;

1
https://dexonline.ro/definitie/impozit
2
https://conspecte.com/Contabitlitate/impozite-notiuni-generale.html
  Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru
şi înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte,
deschiderea şi dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de
judecată.

2. Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează

evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul
impozabil sau să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie
valoarea, venitul sau preţul acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu,
în toate cazurile impozitului pe venit.

Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:

 în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha este
şi element de calcul
 în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în
funcţie de valoarea acesteea.

Situaţie asemănătoare este în cazul taxelor pe succesiuni, când obiectul taxării îl constituie
dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea
acesteea.

3. Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică

deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la
plata acestuia.
4. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima istanţă
impozitul ( căruia i se adresează). Deoarece adesea se fac confundări între subiect şi
suportator al impozitului trebuie de făcut o distincţie între ele. De cele mai multe ori
subiectul şi suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică. Însă în anumite
cazuri suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul.
 În cazul impozitelor directe aceste două elemente sunt reprezentate de una şi aceeaşi
persoană. Spre exemplu, în cazul impozitelor pe salarii, contribuabil este persoana fizică şi ea
efectiv suportă această sarcină fiscală. În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize) aceste
elemente apar ca persoane diferite.

5. Accizul are ca subiect pe agenţii economici care produc şi realizează produse şi mărfuri
supuse acestui impozit, însă suportatorul este consumatorul care efectiv achită acest
impozit în momentul procurării produsului sau mărfii respective. Deci, impozitele
indirecte plătite de unele persoane sunt transpuse în sarcina altor persoane. Astfel se
ajunge la fenomenul repercusiunii impozitelor.
6. Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori, exepţional,
averea). Venitul ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit,
dividend etc. Averea poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau
sub formă de bunuri (mobile sau imobile). În cazul impozitului pe venit sursa impozitului
întotdeauna coincide cu obiectul impunerii, pe când la impozitele pe avere sursa nu
coincide cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se plăteşte din venitul obţinut în
urma exploatării ( utilizării ) averii respective.
7. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia
impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar;
capacitatea cilindrică la mijloacele de transport etc.
8. Cota impozitului ( cuantumul unitar, unitatea de evaluare ) reprezintă impozitul aferent
unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o cotă fixă sau în cote
procentuale.

 Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură

 Cotă procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală
poate fi.

 proporţională
 progresivă
 regresivă

9. Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind

identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil,
determinarea impozitului datorat statului.
10. Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de
stat. El apare ca:

 interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget

 dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate

11. Înlesnirile fiscal reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale
(financiare) şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări ale plăţii la
buget.

 Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă
cu randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a
unor categorii sociale de populaţie.
 Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei
impozabile la impozitul pe venit reînvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
 Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite
obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul
termen de plată. Ca bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe
categorii de contribuabili, mărindu-se şi gradul lor de cointeresare, pentru ai determina
pe plătitori să-şi achite cu anticipaţie obligaţiile faţă de buget, ce este avantajos pentru
stat în condiţiile de inflaţie.
 Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv,
fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.

12. Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări
odată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se
 totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele
mai frecvent întâlnite sancţiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la
impunere sunt majorările de întârziere (penalităţile) şi amenzile fiscale pentru încălcările
care nu sunt infracţiuni, potrivit prevederilor legii penale.

Se poate înţelege că în domeniul impozitelor poate să intervină şi răspunderea penală

pentru contribuabili persoane fizice ori salariaţi ai persoanelor juridice, în cazurile în care
încălcare normelor privind impozitele şi taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia
dintre infracţiunile prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop.