Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BULETINUL INFORMATIV
AL BIBLIOTECII
Nr. 15/ 2018
Nr. 15/2018
Apare anual
Tipărit în România
ISSN: 1584-8345
CUPRINS:
FONDUL DE DOCUMENTE
ACCESAREA DOCUMENTELOR:
7
internaţională de enumerare a tuturor cunoştinţelor umane pe domenii
tematice. Acesta este alcatuit din următoarele 10 clase:
0 Generalităţi
1 Filosofie
2 Religie. Teologie
3 Ştiinţe si probleme sociale
4 Liber (fost Lingvistică şi Filologie)
5 Ştiinţe teoretice şi naturale
6 Ştiinţe aplicate. Medicină. Tehnică
7 Artă. Distracţii. Sport
8 Lingvistică. Literatură
9 Geografie. Biografii. Istorie
8
711.4 Planificare, dezvoltări ale aglomerărilor urbane, rurale,
suburbane, aşezări
712 Arhitectură peisageră. Parcuri. Gradini
72 Arhitectură
72(4) Arhitectura în Europa
72(498) Arhitectura în România
72(5-9) Arhitectura în celelalte continente
721 Clădiri, în general
725 Clădiri publice, comerciale şi industriale
726 Arhitectură religioasă şi funerară
728 Locuinţe
728.5 Hoteluri. Hanuri. Moteluri
729 Detalii arhitecturale. Decorare
79 Distracţii. Jocuri. Sport
791 Distracţii şi spectacole publice
792 Teatru. Reprezentaţii teatrale
9
CONSULTAREA LUCRĂRILOR ÎN SĂLILE DE LECTURĂ
10
POSIBILITĂŢI DE FOTOCOPIERE
INTERLOCUTORII D-VOASTRĂ:
DIRECTOR DEPARTAMENT
INFORMARE-DOCUMENTARE
11
PROGRAM DE FUNCŢIONARE:
Săli de lectură:
Împrumut:
12
EVENIMENT EDITORIAL
Cu prilejul împlinirii a 80 de ani, profesorul doctor arhitect EMIL
BARBU-POPESCU, Președintele de Onoare al Universității de
Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, a fost omagiat prin publicarea
volumului aniversar MAC 80. Emil Barbu Popescu contribuții la
dezvoltarea arhitecturii românești și a învățământului de specialitate.
Volumul este o lucrare bilingvă realizată printr-un parteneriat între
Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Uniunea
Arhitecților din România și Fundația Arhitext. Lansarea sa a avut loc pe
data de 5 noiembrie 2018 la sediul UAR și a fost realizată de arh. Ileana
Tureanu, prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade și prof. dr. arh. Gabriela
Tabacu.
Publicația a intrat în Biblioteca UAUIM, la inv. 121039-121040, cota
III 5608.
Coordonatoarea acestui volum, prof. dr. arh. Gabriela Tabacu, a
reunit într-o succesiune inedită de planuri, informații biografice, texte și
imagini care reflectă realizările profesionale ale Profesorului Popescu.
Iată ce aflăm din prefața acestei monografii semnată de prof.
Gabriela Tabacu:
15
punctele de fugă ale acestei activități sunt încă prea aproape ca să poată
genera o imagine nedistorsionată. Prezentarea proiectelor majore,
precum și a premiilor și distincțiilor obținute pentru ele, fac posibil un
bilanț al construitului, într-o a doua secțiune a lucrării, intitulată chiar așa:
Cartea Construitului.
Și pentru că nimic în lume nu e cu putință fără prieteni, toc mai o
parte numită Cartea Prietenilor vine să rotunjască această încercare de
cercetare monografică cu un șir de scrisori de la per sonalități din lumea
arhitecturii, a culturii, a fodbalului, a poli ticii, sau din alte zone, absolut
neașteptate. Ele evocă ani de amiciție și sprijin mutual, așzați pe
temeiuri solide de seriozitate, responsabilitate și bună credință, dovedite
reciproc. Un cult al prieteniei susținut cu fapte se străvede ca un fir roșu
prin toate poveștile, prin toate întâmplările și toate reușitele. Și poate că
acesta va fi fiind secretul multor împliniri.
Cele trei mari capitole ale cărții încearcă să sistematizeze ceva ce,
în general, e nesistematizabil: o viață de om; cu atât mai puțin una de
excepție, bogată, complex grădinărită și cu rezultate pe măsură. Avem
speranța că ele au izbutit să creeze un crochiu sau, ca să ne exprimăm
în termeni proprii, o schiță de schiță a unui proiect de viață din care
fiecare să poată rămâne cu ceva.
Gabriela Tabacu: Mace, te-ai născut la Fetești, dar cât ai stat acolo, de
fapt?
16
EBP: A venit războiul și taică-miu a plecat cu slujba, sau a câștigat un
concurs de slujbă undeva în Basarabia. Eu nu am fost cu ei, am fost
lăsat iar la bunici. Și amintirile mele cu Feteștiul sunt legate și de faptul
că, între timp, celelate surori ale maică-mii se căsătoriseră și ele, și mai
intraseră niște bărbați în ograda în care eram și noi, câțiva dintre ciutani,
mai mult eu și cu fratele meu, că noi am fost primii. Într-o vreme, a venit
chiar și tata, care fusese rănit în timpul unui bombardament, în vreme ce
lucra la Bacău, și știu că a stat la Fetești, cu o mână prinsă de gât cu o
banderolă, până i s-a vindecat rana. M-au marcat vacanțele de acolo, din
timpul școlii, când veneam la Fetești și stăteam două-trei săptămâni, la
bunici, sau la culesul viilor, pentru fascinația pe care mi-o creau Bălțile
Ialomiței. Adică zona dintre Fetești-Sat și Borcea, cu cele trei poduri,
Iezerul, Saligny, Păpușa… Erau cam 6 km dincolo poduri, bălțile
Ialomiței, care rivalizau într-un fel cu Delta, unde mai toți locuitorii satelor
învecinate își lăsau animalele libere o bună parte din an. Noi plecam din
Fetești cu trenurile de marfă, asta pentru că aveam un unchi care era
mecanic de locomotivă și știa mersurile trenurilor: când opresc la
Cernavodă, când opresc la Dunăre, sau unde opresc. Plecam cu ei,
aveam la vreo doisprezece ani, mă luau bărbații familiei în cabina de
frână, fie într-un tren de petrol, găzarul îi spuneam, fie în marfar. Sau
mergeam chiar în locomotivă, cu mecanicii care erau colegi cu unchiul.
Și poposeam la una din bălți și ne pierdeam în vegetația aceea
extraordinară... Am și acuma, neșterse din copilărie, imaginile
coborâtului din tren, din cabina aceea de frână, de lângă frânari…
Coboram o cohortă întreagă, într-o gară din asta, uitată aproape. Acum
este chiar demolată și uitată. Atunci era, în parte, ocupată cu personal.
Spre portul Constanța, circulația era asigurată în permanență, era nod
principal de cale ferată. Și am și această imagine, a celor care mergeau
fie să-și caute vitele, să le mai aducă acasă, fie să pescuiască, pentru
că, de fapt, principala ocupație a lor era pescuitul. Care, să spun cinstit,
pe mine nu m-a atras de loc. Era un chin să stau și să nu fac nimic!
17
EBP: Dacă mă gândesc în ce an a început, nici mie nu-mi vine să cred!
În 1945 am intrat în clasa întâi, în orașul Roman. Și cam prin ′47 am
început să am interes pentru sport, pentru mișcare. Poate și pentru că nu
aveam mare lucru de făcut. În afară de o școală elementară, dedicată
educației fizice, în oraș nu erau prea multe instituții, sau altfel de forme
de educație, cum sunt acum. Stăteam în zona Prefecturii – Prefectura
era un loc central în orașul Roman – Biserica, Prefectura… Eram mai
mulți copii care, ușor-ușor, ne-am încropit diverse forme de practicare a
sportului. Printre ele, cel mai simplu de organizat era atletismul. Pentru
că era acolo un trotuar lung de 60 de metri, pe care făceam alergări,
chipurile de sprint, unde mă duceam cu ceasul deșteptător de acasă, pe
post de cronometru, pentru ca să evaluez exact performanța sportivă.
18
Moldova, mergeam la patinaj.
EBP: Eu nu am făcut acolo decât primele patru clase, iar orele prevăzute
pentru sport se făceau cu învățătorul.
19
dușmani invizibili, pocnind din bice și vânturând stindarde din cârpe și
învingeam întotdeauna.
GT: Cu ce vă înarmați?
EBP: Mai ales vara, aveam vreme să facem de toate. Inclusiv vizite pe la
viile pe care le aveau colegii noștri, în apropiere de Turnu Măgurele, la
cules, la jocuri de-a v-ați-ascunselea și altele.
20
de vârsta noastră, fete drăguțe, sau așa ni se părea nouă, că erau
drăguțe, și asta creea așa, un interes anume pentru circ, într-un oraș de
provincie prăfuit în care, din când în când, se petrecea câte un
eveniment ca ăsta, onorat în special de copii, care se învârteau în jurul
lui... Era perioada în care descopeream diverse forme de manifestare
care ne atrăgeau. La un moment dat, eu am cochetat serios cu ideea de
a face circ. M-am și antrenat pentru chestia asta. Dar, tot în Turnu
Măgurele, în anii ′52 cred, am fost la un spectacol de teatru și l-am
descoperit pe Radu Beligan. El era deja o vedetă, dar eu atunci l-am
văzut pentru prima dată. Venise în turneu, în Turnu Măgurele, la Casa
Armatei. Așa am intrat în lumea teatrului, cu Radu Beligan, pe care l-am
revăzut apoi, într-o seară, după zeci de ani, la Clubul A, când l-am invitat
împreună cu Zaharia Stancu.
EBP: Nu, nu! Eu n-am fost atras de fotbal niciodată. Mie îmi plăcea
gimnastica, am făcut gimnastică, chiar de performanță, până la aproape
20 de ani. După care am luat-o pe circuitul sporturilor de echipă, cu
handbal în unspezece, cu handbal în șapte și am mers și aici până la un
nivel de performanță, descoperind atunci niște reguli care țin de sport,
dar care îți prind bine și în viață. Adică ideea de victorie cu mijloace
corecte, ideea de a fi primul, ideea de echipă, colectivitatea care se
sprijină pe forța și talentul unor personaje-cheie ale echipei. Reguli care
sunt valabile și acum, în managementul diverselor forme de organizare.
Chiar și în învățământ. Am rămas de atunci cu ideea de performanță, de
ștachetă care trebuie ținută sus și depășită și, mai ales, cu ideea rolului
pe care îl au liderii, adică oamenii cei mai buni, în afirmarea unor niveluri
de competență ale unor profesii. De fapt, retrăind diferite perioade din
viață, despre care uneori nu pot povesti mare lucru, pentru că nu am
21
suficientă aducere aminte, îmi dau seama că, în materie de organizare –
sau, cum îi spune acum, de management – am practicat foarte multe
lucruri bazându-mă pe intuiție, fără să știu că “așa se face“...
GT: Să înțeleg că, fără să știi, erai un manager bun încă din copilărie?
GT: Așadar, după Roman, unde ai făcut primele patru clase, a urmat
Turnu Măgurele...
EBP: ...Da, Turnu Măgurele, unde, între ′49-′52, am făcut ciclul al doilea,
până în clasa a VIII-a. Și, dintr-a VIII-a, m-am mutat în Constanța, la
liceul Mircea cel Bătrân, până într-a X-a, când am dat examenul de
maturitate. Liceul l-am terminat în ′55, destul de crud, în sensul că nu
aveam încă șaptesprezece ani împliniți.
22
flori, prin ce ieșea în evidență liceanul Mac? Cum erai?
EBP: Nu, în anul acela, trecerea spre clasa a VIII-a nu s-a mai făcut cu
examen de treaptă, s-a făcut pe note. Numai că am sosit aici, într-o
comunitate de elevi destul de particulară, cu toate naționalitățile care
sunt în Constanța. Nu mă gândeam atunci cum era să am în clasă turci,
tătari, macedoneni, evrei, francezi, italieni și chiar germani. Noi eram, pur
și simplu, toți, colegi. De-abia după mulți ani am realizat că, de fapt,
eram o clasă multietnică, foarte colorată și deosebită. Dar am avut o
perioadă de adaptare, atât cu profesorii cât și cu colegii, destul de grea
la început, pentru că elevii erau foști colegi de școală elementară,
colective sudate. Și atunci, dacă erai nou venit, picai dintr-
odată ca un străin într-o colectivitate formată.
GT: Și închisă?
GT: Eroici...
23
EBP: Cine dădea mingea peste gard și sărea să o recupereze, era erou.
Dar, în paralel, se mai întâmpla ceva. Clădirea liceului de băieți fusese
rechiziționată pentru școala garnizoanei sovietice, iar liceul nostru
funcționa în sediul liceului de fete, așa că dimineața, școala era ocupată
de fete, iar după-amiaza, de băieți, ceea ce a generat o corespondență
febrilă între școlarii de dimineață și cei de după-amiază, cu bilețele
lăsate în bănci, cu fel de fel de semne...
EBP: Declarații!
DESCOPERIREA JAZZ-ULUI
ȘI A SPORTULUI ADEVĂRAT
24
James, cu Benny Goodman, cu Duke Ellington, cu toți marii, pe care i-
am găsit acum și pe Youtube și îi văd cu o plăcere extraordinară, pentru
că mă readuc foarte aproape de perioada de care vorbesc.
EBP: Da, am încercat să cânt la trompetă. Dar, din păcate, făceam așa
mare zgomot, că toți vecinii dimprejurul casei unde locuiam au tăbărât pe
părinții mei să îmi mai potolească zelul.
EBP: Nu, n-am încercat. Plecând de la jazz – marile formații de jazz erau
dominate de instrumente de suflat, trompete, tromboane, saxofoane –
cred că mi-a rămas în minte sunetul. Îl am și acum. De fapt, pentru mine,
cel mai mare trompetist, sunt mai mulți mari, dar cel mai mare, cel mai
special, a rămas Harry James, care are o interpretare la trompetă atât de
profundă, atât de frământată sufletește, cum nu cred că au reușit mulți.
Chiar dacă și Louis Amstrong a fost celebru la trompetă, chiar dacă au
mai fost și alți trompetiști, dintre care Miles Davis îmi vine în minte acum,
ce a putut să scoată Harry James dintr-o trompetă este de neegalat pe
durata unui secol. Șefii de orchestră erau, de regulă, fie trompetiști fie
pianiști.
GT: Erau anii ′50, într-o Românie aflată sub dominație sovietică și, într-
un oraș de provincie – mai cosmopolit, e drept – un adolescent făcea o
pasiune pentru Harry James! Foarte interesant!
EBP: Da, erau anii ′50-′52. De la ora unspezece noaptea, începea Muzic
USA, cu un program de jazz. Deci nopțile mi le ocupam cu muzica.
25
GT: În Constanța, cum stăteai cu sportul?
EBP: Brăila apare după vârsta de 20 de ani. Perioada Brăila despre care
vorbesc, este perioada de armată. În armată, era perioada în care se
juca handbal în 11. Adică, pe un teren normal, de fotbal, se juca handbal
în 11 oameni. Mai târziu a devenit handbal în 7, renunțându-se definitiv
la handbalul în 11, care era mai puțin spectaculos, pentru că una este să
joci pe un teren mare, cu piciorul, care îți cere anumite mișcări și
deplasări, și alta este să joci cu mâinile. Nu creai elementul de surpriză
pe care îl generezi cu mingea la picior, dar despre asta vorbim cu altă
ocazie.
GT: Școala sportivă era o școală diferită de Liceul Mircea cel Bătrân?
EBP: Da. Era un club la care mergeam zilnic câte două ore, mai puțin
sâmbăta și duminica. Când au început competițiile, lucrurile s-au
schimbat. Cert este că eram mai răsărit în peisajul începuturilor de
gimnastică sportivă din Constanța și atunci, normal că în liceu ți se duce
puțin vestea. Pe de altă parte, am fost preocupat și de culturism, nu în
26
sensul de astăzi, pe care nu îl accept, cu musculatura proeminentă în
mod exagerat. Dar cu o anumită grijă privind conformația, privind
musculatura, și sigur că, în acest context, cum noi aveam, din mai până
în octombrie, activități de plajă, eram un tip care-și arăta mușchii pe plajă
și făcea acrobatică de se strângea lumea. Dădeam spectacole de
acrobatică în aer liber.
PE ȘANTIER ȘI ÎN ARMATĂ,
CU GÂNDUL LA ARHITECTURĂ
EBP: În ′54 am venit prima oară, am luat contact. Apoi am revenit în ′55.
EBP: Singur am fost tot timpul. De la 17 ani, am fost mai mult singur.
27
GT: Unde și cu cine ai făcut pregătire?
EBP: Aici, la București, unde l-am întâlnit pe Dan Hanganu, nu știu cum
am ajuns, prin cine. Sandu Miclescu împreună cu Radu Stănescu și cu
încă unul, erau studenți la arhitectură și dădeau meditații. Așa m-am
pregătit.
EBP: Am stat la o mătușă a mea, ultima soră a maică-mi, cea mai mică.
Care a făcut Geologia și a fost profesor și decan la Geologie.
EBP: Da, dar mai ales, le demonstram cât de tare sunt. Îmi aduc aminte
că încărcam niște saci de ciment care aveau 40 sau 45 de kg fiecare. Și
eu, ca să mă arăt cât de forțos sunt, luam câte doi. Mergeam pe o
scândură care ajungea la vas, că încărcam vasul, și căram sacii. Și ăia
mă aplaudau, dar, de fapt, își băteau joc de mine...
GT: Și a trecut un an. S-a făcut 1956 și te-ai întors să dai admitere la
arhitectură. Cum a fost?
28
EBP: M-am întors să dau admitere. Din nou, n-am reușit. Culmea e că,
la Arhitectură, n-am intrat pentru nota de la matematică. Desenul l-am
luat chiar foarte bine. După calculul meu, n-ar fi trebuit să cad. A existat
însă, în perioada respectivă, o categorie “specială“ de candidați cu dosar
susținut de Consiliile Populare. Dar, probabil că la matematică am fost
depunctat mult. Profesor atunci era Sudan, îmi aduc și acum aminte de
el. Și, culmea ironiei, la Construcții era tot Sudan – un nume care speria.
Atunci m-am dus în a doua sesiune de examene, în toamnă, la
Construcții Căi Ferate. Că se făcuse o secție de Construcții Căi Ferate, o
secție nouă, care avea sediul pe bulevardul 1 Mai. S-a demolat când au
început blocurile. Era o clădire înaltă, Facultatea de Exploatare CFR și
Construcții Căi Ferate. Ulterior, cred că una s-a unit cu Construcțiile și
cealaltă cu Politehnica. Dar nu mi-a plăcut. Am stat doi ani. Și e bine
spus “am stat“, pentru că n-am învățat mai nimic în ăștia doi ani.
Intrasem în fibrilații cu sportul, care deja începuse să-mi ofere satisfacții.
29
șantier. Cu o lume aparte, cu personaje cu o istorie aparte, aproape din
altă viață.
EBP: Da. Devenisem deja, și aici, mai înfipt, mai bunicel – șef de lot. În
toamnă, toată generația noastră, la 20 de ani, a fost luată în armată. Și
pe toți ne-au dus la Marină, unde se făceau trei ani.
30
de acrobați. Și dădeam spectacole cu ansamblul Marinei prin diverse
sate unde eram tratați cu multă bunăvoință. Eram un fel de element de
culturalizare în satele Carcaliu, sau mai știu care, de lângă Brăila, pe
unde dădeam spectacole. Ansamblul de Estradă al Bazei de Nave
Grăniceri. Și acolo alcătuisem un grup de cred că zece inși, pe care îi
învățasem să facă acrobatică, să facă piramide, elemente diverse, care
și acum se practică în spectacolele de varietăți și de circ, dar sigur cu
corecția de rigoare, pentru că nu eram profesioniști și adaptasem
exercițiile, ca să fie așa, un fel de număr de ansamblu.
EBP: Grea, dar învățasem toate trucurile. Iarna, fiindcă eram la Marina
Grăniceri, care făcea pază pe Dunăre, și cum, iarna, Dunărea era
31
înghețată până la Constanța, toți rămâneam în Brăila și făceam, o dată
pe săptămână, instrucție într-o pădure numită Cheala. Și plecam dimi-
neața, îmbrăcați în echipamentele noastre de marinari, în care arătam
foarte bine, și făceam un adevărat spectacol, de apăreau cucoane, fete
și femei, pe la ferestre, și ne făceam semne cu ele și ne fixam locuri de
întâlnire, din mers. Iar seara, după ora nouă, când se suna stingerea,
săream gardul în bună înțelegere cu punctele de santinelă, unde erau
colegii noștrii, care știau consemnul. Vezi că mă duc o oră – că nu aveai
voie să pleci. Între comandament și docuri, așa îi spunea zonei de vase,
era cartierul Băligoși. Acolo, silozuri, barăci, femei muncitoare. Și, după
nouă seara, începeau câinii să latre. Era un semn clar că fugeau toți din
cazarmă. Pe ce? Pe cadouri care însemnau țigări militare și conserve.
Ăsta era prețul de intrare!
Apoi, când a venit Liviu Ciulei, chiar în docuri, și a filmat primul lui film cu
Irina Petrescu, Valurile Dunării, noi am făcut figurație. Că aveam noi,
marinarii, un atu: eram toți frumoși, în tricourile noastre dungate și
făceam senzație, când apăream oriunde.
32
facă fotbal dacă face și facultatea. Iar ei, ca sportivi, aveau un cămin al
lor, unde am locuit și eu o perioadă.
ADMITEREA
GT: Pentru tine, perioada asta de facultate a fost una glorioasă, în care
te-ai remarcat din nou...
EBP: M-a ajutat foarte mult că am fost mult mai relaxat. Prima liniște mi-
a dat-o faptul că nu mi se mai putea întâmpla nimic, aveam o calificare.
Școala tehnică pe care am făcut-o a fost o școală foarte bună... Ăsta a
fost și atuul meu, că știam mai mult decât colegii mei. Și mi-am permis
33
lucruri. Întâi am făcut sport. Primul an, dar pe urmă mi-am zis că trebuie
să aleg, nu-mi mai bat joc de șansa mea.
EBP: Eu, numai eu, de la mine, de fiecare dată. Am văzut cum e să fii
necalificat și mi-am zis: Doamne ferește să mă întorc de unde am plecat.
EBP: Cred că au suferit foarte mult când nu am intrat prima oară. Și cred
că s-au liniștit și ei când am făcut Școala Tehnică. Nu mi-au spus, dar
cred că au suferit.
34
35
36
LISTA CĂRŢILOR INTRATE ÎN
BIBLIOTECA UAUIM
ÎN PERIOADA 01.09.2017-01.09.2018
1. I 10937 ***Isover Multi-Comfort House Students Contest:
Regeneration and Community Development in Trent
Basin, Nottingham, UK: 8th International Stage,
Bratislava 2012. [Paris], [2012]
12. III 5571 Arbid, George (edit.). Architecture from the Arab World:
1914-2014: (a selection). Beirut, 2014
39
14. I 10946 Arnaud, Claude. Babel 1990: Rome, New York, Saint-
Petersbourg. [Paris], 2007
40
26. I 10935 Boştenaru Dan, Maria (coord.); Anghelache, Mirela
Adriana (coord.). Impactul hazardurilor naturale şi
antropice asupra ariilor urbane: eveniment
CSAU=Natural and Man-made Hazard Impact on Urban
Areas: CSAU Events. Bucureşti, 2015
35. III 5573 Černa, Iveta; Hammer, Ivo. Materiality. Brno, 2008
41
38. I 10948 Choay, Françoise. Pour une anthropologie de l'espace.
[Paris], 2006
49. III 17 Deshairs, Léon (coord). L'art: des origines à nos jours.
Vol. 1-2. Paris, 1932
Vol. 1: L'art antique, le Moyen Age, la Renaissance, le
XVIIe siècle
Vol. 2: Le XVIIe siècle, le XVIIIe siècle, les XIXe et Xxe
siècle, l'Extrême Orient, l'art de la Amerique ancienne,
l'art nègre, l'époque contemporaine
42
50. II 8155 Dubois, Marc (coord.); Kieckens, Christian (coord.).
Architetti [della Fiandra]: Padiglione del
Belgio=Architects [from Flanders]: Belgian Pavilion,
Giardino di Castello, Venezia, 8th September - 6th
October 1991. Brugge, 1991
58. III 5566 Franta, Petr. Petr Franta: úhel pohledu: současné
projekty=Ways of Seeing: Current Projects. Praha, s.a.
43
62. I 10970 Ghenciulescu, Ștefan (edit.); Goagea, Constantin
(edit.); Vockler, Kai (edit.). Magic Blocks: scenarii
pentru blocurile din perioada socialistă în
București=Scenarios for Socialist Collective Housing
estates in Bucharest. Bucureşti, 2009
44
74. II 8194 Hulshof, Michiel; Roggeveen, Daan. How the City
Moved to Mr Sun: China's New Megacities. Amsterdam,
2011
76. I 10959 Jacobs, Jane. The Death and the Life of Great
American Cities. New York, 1989
77. III 5580 Jodidio, Philip (edit.). Out There: Architecture Beyond
Building: Installations. Vol. 1. Venice, 2008
79. I 10942 Kenley, Stefania. Du fictif au réel: dix essais sur le Pop
art anglais et le Nouveau Brutalisme en architecture.
Dijon, 2016
86. I 10964 Libera, Michal; Klein, Lidia. Making the Walls Quake as
If They Were Dilating with the Secret Knowledge of
Great Powers. Warsaw, 2012
45
88. I 10968 Maas, Winy. Five Minutes City: Architecture and
[Im]mobility: Forum and Workshop, Rotterdam 2002.
Rotterdam, 2003
90. I 10969 Maas, Winy (edit.); La, Grace (edit.). Skycar City: A Pre-
emotive History. Barcelona, 2007
93. III 3994 Mayne, Thom; Warke, Val. Morphosis. London, 2003
95. III 5587 Meyerowitz, Joel; Barrett, Maggie. Tuscany: Inside the
Light. New York, 2003
46
100. I 10965 Moller, Werner (edit.); Leik, Tim (edit.). Co-op Principle:
Hannes Meyer and the Concept of Collective Design.
Leipzig, 2016
103. III 5584 Musée Toma Stelian. La France vue par des peintres
roumains. Bucureşti, 1946
47
113. I 10967 Prat, Ramon; Ferré, Albert. Sadar Vuga Arhitekti:
Formula New Ljubljana. Sadar Vuga Arhitekti: Formula
New Ljubljana. Barcelona, 2006
116. III 5576 Puppi, Lionello. Andrea Palladio. Vol. 1. Milano, s.a.
48
128. I 10947 Sansot, Pierre. Poétique de la ville. Paris, 2004
49
141. II 8212 Tîrcă, Miruna; Axinte, Alex; Borcan, Cristi. Spaţii
urbane în acţiune: activare comunitară în cartierele de
blocuri din Bucureşti=Urban Spaces in Action:
Community Activation in Bucharest's Socialist
Neighbourhoods. Bucureşti, 2015
149. III 5574 Vela, José León (coord.); Ruiz Mañas, Francisco
(coord.). La arquitectura del 92: edificacion de caracter
permanente en la Cartuja. [Sevilla], 1990
50
151. II 8189 Venturi, Robert; Scott Brown, Denise; Izenour,
Steven. Lecţia Las Vegas: simbolismul uitat al formei
arhitecturale. Bucureşti, 2017
51
LISTA PUBLICAŢIILOR PERIODICE
ÎN PERIOADA 01.09.2017-01.09.2018
1. P I 193 A+U (ARCHITECTURE & URBANISM), Tokio – nr.
562-567 (2017); nr. 568-575 (2018)
55
19. P I 224 GA: GLOBAL ARCHITECTURE HOUSES, Tokyo –
nr. 149 (2016); nr. 150-155 (2017); nr. 156-159
(2018)
29. P I 103 THE JAPAN ARCHITECT, Tokio – nr. 107 (2017); nr.
109-110 (2018)
30. P II 303 THE PLAN, Bologna – nr. 100-103 (2017); nr. 104-
108 (2018)
56
DIN COLECŢIILE BIBLIOTECII UAUIM:
DONAŢIA DE CARTE
PAUL SMĂRĂNDESCU
1. II 892 ***Album de la maison moderne. Bruxelles, s.a.
59
20. III 175 ***Memoriu de modul cum s-a facut judecarea
concursului pentru construcția Senatului. Bucureşti,
1912
29. II 139 ***The Empire: Its Lities, Palaces and Buildings. The
Houses of Parlament. London, s.a.
60
37. II 91 Bogdan, N. A. Orașul Iași: monografie istorică și
socială ilustrată. Bucureşti, 1913
61
54. II 181 Filow, Bogdan D. L'ancien art bulgare. Berne, 1919
62
70. IV 192 Lacroux, I. Brique ordinaire au point de vue décoratif.
Paris, 1878
77. II 7051 Leger, Louis. Les Villes d'Art celebres: Prague. Paris,
1907
79. III 246 Magni, G. Lucrările lui Giulio Magni: architect. S.l.,
[1921]
63
86. II 910 Nicolaescu, Ștefan. Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice ce este si ce ar trebui sa fie.
Bucureşti, 1939
90. II 910 Nicolaescu, Ștefan. Din daniile lui Ștefan cel Mare
făcute Mănăstirei Zografu dela Sfântul Munte Athos.
Bucureşti, 1938
93. II 910 Nicolaescu, Ștefan. Domnia lui Vlad Ventilă Vodă dela
Slatina. Bucureşti, 1946
64
98. II 869 Olmer, Pierre. L'Art decoratif français en 1928-1929.
Paris, 1929
65
115. IV 253 Rémon, Georges. Soixante planches de peinture
decorative. Paris, s.a.
66
130. I 1102 Ștefulescu, Alexandru. Istoria Târgu-Jiului. Târgu-Jiu,
1906
67
NOI DONAȚII ÎN COLECȚIILE
BIBLIOTECII UAUIM:
DONAŢIA DE CARTE
VICTOR IVANEȘ
1. I 10529 ***The Phaidon Atlas of Contemporary World
Architecture: Travel Edition. New York, 2005
11. III 5259 Gómez, Lola. High-Tech für High-Tech: Die Architektur
der Zukunftsunternehmen. Stuttgart, 2001
71
17. II 5644 Jodidio, Philip. Building a New Millennium = Bauen im
neuen jahrtausend = Construire un nouveau millenaire.
Köln, 1999
22. III 5267 Jodidio, Philip. Sir Norman Foster. Köln, 1997
23. III 3833 Jones, David Lloyd. Architecture and the Environment:
Bioclimatic Building Design. London, 1998
72
31. III 5266 Rebois, Didier (edit.). At Home in the City: Urbanising
Residential Areas. Paris, 1994
73
DONAȚIA DE CARTE A CENTRULUI INTERNAȚIONAL DE
STUDII PENTRU CONSERVAREA ȘI RESTAURAREA
BUNURILOR CULTURALE, ROMA
(ICCROM, ROMA)
1. II 7743 ***Actas de la III Bienal de Restauración Monumental:
Sobre la des-Restauración. S.l., 2008
77
11. II 7737 ***Retablo de Carbonero el Mayo: Restauración e
investigación. Madrid, 2003
12. III 5323 Basile, Giuseppe (edit.). Cesare Brandi oggi: Prime
ricognizioni. Saonara, 2008
14. III 5327 Breeze, David J (edit.); Jilek, Sonja (edit.). Frontiers of
the Roman Empire: The European Dimension of a
World Heritage Site. Edinburgh, 2008
78
22. II 7736 Fiengo, Giuseppe (edit.). Tutela e restauro dei
monumenti in Campania: 1860–1900. Napoli, 1993
79
31. III 5330 Kurin, Richard. Saving Haiti’s Heritage: Cultural
Recovery after the Earthquake. Washington D.C., 2011
80
41. III 5345 Nakagawa, Takeshi (coord.). Report on the
Conservation and Restoration Work of the Northern
Library of Bayon, Angkor Thom, Kingdom of
Cambodia. Anexe: Drawings: Northern Library of
Bayon. Tokyo, 2000
46. III 5341 Putt, Neal (edit.); Haiha, Heikki (edit.). European
Preventive Conservation Strategy Project: A Project
Report. Vantaa, 2001
81
52. III 5332 Varoli-Piazza, Rosalia (edit.). Sharing Conservation
Decisions: Lessons Learnt from an ICCROM Course.
Roma, 2007
82