Comunicare eficienta acasa si la scoala

Din nou, recomand cartea “Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala” - Adele Faber, Eaine Mazlish,
Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton.
Mai jos va prezint un fragment din aceasta carte:

“[...conform teoriei, atunci cand parintii si copii analizeaza problemele impreuna, gasind solutiile potrivite, este
mult mai probabil ca acei copii sa incerce sa aplice aceste solutii[...]. “

Cele 6 etape ale procesului de rezolvare a problemelor acasa si la scoala, sunt:

“1.Asculta care sunt sentimentele si necesitatile copilului.

Adultul: Pari foarte suparat pentru nota proasta de la teza de spaniola.
Copilul:Pai, sunt suparat! N-am stiut decat 12 cuvinte din 20, si am invatat o ora aseara!

2.Rezuma punctul de vedere al copilului.

Adultul:Pari destul de descurajat. Ai incercat sa tocesti toate cuvintele noi, dar, pur si simplu, nu ti-ai
intrat in cap.

3.Exprima-ti sentimentele si necesitatile.

Adultul:Grija mea este ca daca nu retii vocabularul de baza, ai sa ramai tot mai mult in urma.

4. Invita-l pe copil sa analizeze situatia impreuna cu tine

Adultul:Ma intreb, daca ne punem mintea la contributie amandoi, crezi ca putem gasi niste metode noi
si mai eficiente de a invata?

5.Noteaza toate ideile, fara a le evalua

Copilul:Ma las de spaniola
Adultul(scriind):Am notat, altceva?
Copilul:Poate ca as fi in stare...
6.Hotarati impreuna care idei nu va plac, care va plac si cum planuiti sa le puneti in practica.
Adultul: Ce-ai zice de ideea de a face niste jetoane si de a studia doar patru cuvinte noi in fiecare
seara?
Copilul:E in regula. Dar in loc de jetoane, as prefera sa ma inregistrez pe banda rostind cuvintele si, pe
urma, sa ma verific daca le stiu.”
 Mentionez ca este foarte importanta prima etapa, ascultarea a ceea ce are copilul de spus. Tendinta
este sa treci rapid peste aceasta etapa, ca sa poti ajunge mai repede la final, la gasirea si aplicare solutiilor.
Poate suntem niste adulti foarte prinsi in cotidianul de zi cu zi care ne stoarce efectiv de energie, dar ar trebui
sa ne gasim rezerve de calmitate si rabdare pentru a lucra mai eficient cu copii; atunci cand iei nota de
sentimentele lor nu vor intarzia sa apara si rezultate.

O sa inchei cu un citat despre sistemul de recompense, care ne poate deschide o noua fereastra in
abordarea lui:

“Oricat de ciudat ar parea, studiile demonstreaza ca, pe termen lung, atat rasplatile, cat si pedepsele reduc, de
fapt, dorinta de a invata. Copiii invata cel mai bine atunci cand ii preocupa sa stapaneasca o materie. Copilul
care ia o nota buna, este deja recompensat. Tot ce si-ar putea dori, in acest caz, din partea parintilor, ar fi
recunoasterea faptului ca sunt incantati de realizarea lui. Copilul care ia o nota proasta a simtit deja pedeapsa.
El are nevoie de un parinte care sa-i inteleaga sentimentul de dezamagire, iar apoi sa il ajute sa isi dea seama
ce nu a fost bine si ce sa faca pentru a indrepta lucrurile.”