Pierderea unui animal de companie este un lucru inevitabil pe parcul vietii, daca suntem iubitori de

animalute. Important este cum reusim sa gestionam aceasta incercare grea.

In primele saptamani/luni dupa momentul pierderii, este normal sa simtim o stare de soc, uneori de negare,
este normal sa fim agitate, sa ne simtim tristi, sa plangem. Aceasta perioada dureaza in functie de resursele
de adaptare ale fiecarei persoane in parte.
Pot sa apara si sentimente de furie, de nedreptate, legate de soarta animalutului.
Apar urmatoarele provocari:
 acceptarea pierderii, nu doar la nivel rational, ci si la nivel emotional
 gasirea resurselor personale pentru a gestiona durerea, furia, anxietatea, vinovatia, frustrarea, etc,
 redefinirea propriei identitati dupa pierderea animalutului care practic a fost ca un membru important
al familiei
 cautarea de resurse si persoane de sprijin in prezent, aici si acum.

Urmatoarele simptome enumerate mai jos sunt normale, nu trebuie sa ne speriem, nu trebuie sa mergem
anxios cu gandul; trecerea timpului aseaza emotiile puternice, inclusiv tristetea capata un sens, se transforma
de cele mai multe ori in nostalgie, o emotie mult mai usor de gestionat:
 tristete, plans, sentiment de deznadejde- ca nimic nu mai are sens, durere si dor ca sentimente
recurente, care se tot intorc peste noi, tulburari de somn, agitatie, vise, sentimentul ca nu este
adevarat, oboseala, lipsa de energie si de sens, tulburari de apetit, vinovatie chiar daca rational nu
este ancorata in realitate, lipsa de chef de a face lucrurile din rutina de zi cu zi, anxietate, temeri
pentru viitor.

Fericirea,linistea sufleteasca si echilibrul nostru psihologic depind si de capacitatea noastra de a construi

propria poveste de viata. Cand ne uitam in sacul cu amintiri, revedem momente fericite, de implinire, de
bucurie, sau momente triste, apasatoare?
 Daca tindem sa ne ancoram in amintiri mai putin fericite, putem sa incercam sa facem lucrurile
diferit.
 De exemplu, nostalgia; nu ar trebui sa fie o emotie neplacuta; din prisma unor studii recente, ea
produce sentimente pozitive care impulsioneaza stima de sine; ne face sa ne simtim iubiti; reduce
sentimentul de inutilitate si singuratate.
Tema: incercam sa ne aducem aminte de amintiri frumoase cu animalutul care nu mai este langa
noi. Ne gandim cu recunostinta ca am reusit sa facem fericit un suflet si ca noi am fost fericiti ani
de zile langa el. Nu ne ia nimeni niciodata aceste amintiri; vor ramane pentru totdeauna cu noi si
putem sa apelam la ele de cate ori dorim.