Cat de sanatos ne e 

Sufletul?

Cu toţii manifestăm o grijă exagerata ori de cîte ori simţim o disfuncţionalitate a corpului, adică ori de
cîte ori ne îmbolnăvim. Mai rar ne punem problema dacă avem un suflet sănătos şi dacă nu ar fi cazul
să facem ceva pentru a-l însănătoşi. Din punct de vedere medical găsim expresii foarte interesante,
pe care le ignorăm însă cu o imensă uşurinţă sau poate că doar ne arătăm astfel imensa neputinţă în
faţa lor.

Constantin Noica a scris o carte despre bolile spiritului. El a identificat şase boli ale spiritului şi le-a
descris în amănunţime modul de acţiune. Cu toate că s-a creat astfel un mijloc foarte bun de
identificare a stării de sănătate spirituală, aproape nimeni nu-şi pune problema unei vindecări
spirituale, atît timp cît aceste afecţiuni nu dor aşa cum doare trupul cînd este afectat. Practic, ori de
cîte ori sîntem nefericiţi înseamnă că sufletul nostru nu este tocmai sănătos. Din punct de vedere
individual, orice suflet care nu aspiră la desăvîrşirea sa, la decondiţionarea totală, care nu exprimă
frumosul şi binele, este un suflet bolnav sau insuficient dezvoltat şi trebuie vindecat sau ajutat să se
dezvolte înainte ca boala să contamineze şi mintea şi trupul, şi să aducă imense prejudicii.

Simptomele care ne informează cu privire la apariţia unor boli sufleteşti pot fi împărţite în patru
categorii:

1) simptome „capcană”
2) simptome de ordin general
3) simptome de ordin spiritual.

1. Simptomele „capcană”
– ataşamentul faţă de posesiunile materiale: casă, maşina, cont in banca etc.;
– ataşamentul (în sensul dependenţei) faţă de alţi oameni;
– gelozia;
– viclenia sau şiretenia;
– ataşamentul faţă de propriile calităţi cum ar fi: frumuseţea, inteligenţa, talentul artistic sau alte
înzestrări, cu ajutorul cărora aspirăm la putere, plăcere, bogăţie şi faimă;
– preocuparea excesivă de a fi „în rînd cu lumea”.

Dintotdeauna omul a considerat mai multe lucruri ca fiind absolut necesare în viaţa sa. Însă adeseori
facem eforturi considerabile pentru a dobîndi chiar ceea ce ne este dăunător. Parcă am înnebunit cu
totul – ne străduim să ne îmbolnăvim şi să ne legăm sufletul de cît mai multe lucruri cînd, în mod
normal, ar trebuie să-l eliberăm de orice condiţionări. Chiar dacă pare absolut normal să fim
preocupaţi în viaţă de bani şi de cît mai multe „lucruri de valoare”, totuşi acest lucru cînd devine
singura sau cea mai importantă preocupare a noastră este semnul unei boli sufleteşti. În
conformitate cu piramida lui Maslow, toate acestea fac parte din nevoinţele de bază. A-ţi orienta
întreaga viaţă doar în direcţia satisfacerii nevoinţelor de bază legate de hrană, sex, adăpost, nu
scoate în evidenţă decît o lipsă de maturizare sufletească. La un moment dat sufletul trebuie să
părăsească preocuparea exclusivă faţă de nevoinţele primare, pentru că altfel riscă să rămînă
„subdezvoltat” ceea ce va atrage ulterior serioase tulburări psiho-somatice.

2. Simptomele de ordin general

– starea generală pe care o resimţim dimineaţa imediat după ce ne-am trezit (dacă nu prea ne vine să
ne dăm jos din pat, dacă ne gîndim la greutăţile care vor urma peste zi, dacă nu zîmbim, dacă nu
sîntem fericiţi că am început o nouă zi toate acestea sînt semnele unui suflet împovărat);
– calitatea somnului şi a viselor (un somn agitat şi întrerupt de coşmaruri iarăşi ne arată un suflet
bolnav);
– comportamentul pe care îl avem atunci cînd sîntem singuri (dacă atunci cînd sîntem singuri ne
comportam altfel decît atunci cînd sîntem în prezenţa cuiva, de exemplu);
– reacţia violentă la criticile juste sau nejuste ale celorlalţi;
– permanentizarea unei stări predominant pesimiste;
– tristeţile prelungite sau permanentizarea unei stări predominant melancolice;
– depresiile sau nevrozele de orice tip;
– frica faţă de schimbare şi în general frica faţă de necunoscut;
– fricile de orice fel, inclusiv frica de moarte.

3. Simptomele de ordin spiritual

– lipsa credinţei în Dumnezeu;
– incapacitatea de a iubi;
– incapacitatea de a ierta;
– luarea în derîdere a lucrurilor sfinte;
– ignoranţa;
– fanatismul religios, intoleranţa.
Pentru a nu rămîne doar cu aspectele negative în minte, să vedem acum care sînt caracteristicile unui
suflet sănătos:
– credinţa în Divinitate;
– capacitatea de a ierta şi de a iubi;
– gîndirea pozitivă;
– optimismul, deschiderea faţă de ceea ce este nou şi benefic;
– toleranţa bazată pe înţelegerea superioară a ordinii vieţii;
– capacitatea de a răbda/ toleranta;
– puterea de sacrificiu;
– somnul liniştit şi odihnitor;
– simţul umorului;
– simţul dreptăţii;
– aspiraţia la desăvîrşire, dorinţa de a evolua permanent;
– puritatea;
– practicarea zi de zi a exerciţiilor spirituale specifice căii pe care o urmăm;
– omenia, dragostea faţă de aproapele noastru;
– încrederea în sine;
– capacitatea de a realiza eforturi acolo unde în aparenţă (din punct de vedere egotic) nu avem nimic
de cîştigat, adică munca dezinteresată;
– dragostea faţă de frumos;
– dragostea şi respectul faţă de înţelepciune şi înţelepţi.

Din punct de vedere spiritual sufletul unui om este sănătos dacă şi numai dacă face totul pentru a se
desăvîrşi. Ştiu că pare ingusta poarta care duce la sănătatea sufletului, dar cine îşi doreşte cu
adevărat să se desăvîrşească va găsi întotdeauna susţinerea de care are nevoie şi puterea de a se
menţine pe cale.