Despre vise

Asistand la 2 prezentari interesante despre vise, in cadrul taberei de psihologie la care am participat, prezentari
facute de psih.Dana Crasan si psih.Florentina Palada, as vrea sa impartasesc cu voi urmatoarele:

-e important sa fim atenti la visele din timpul noptii atunci cand ni le reamintim, atunci cand sunt repetitive sau cand sunt
insotite de o puternica incarcatura emotionala;

-cu ce ne ajuta acest lucru? Putem sa ne ajutam de ele, sa ne dezvoltam personal prin intoarcere catre noi in urma cautarii
unei semnificatii;
-in literatura de specialitate exista "teoria selectiei emotionale" , o teorie care ne poate ajuta pe fiecare sa lucram cu visele
noastre: visele modifica si testeaza scheme cognitive printr-un proces de selectie emotionala, practic se testeaza schimbarea
in vis, se analizeaza emotia, se integreaza sau se trece la o noua testare. Practic visele pot sa reprezinte o faza de adaptare.

Ca exercitiu: incercati de fiecare data cand va amintiti un vis, sa va ganditi "oare ce schema cognitiva testeaza"? Cu ce
anume vrea sa va faca sa va obisnuti, sa integrati practic ?
In psihoterapia centrata pe persoana se pune accentul pe lucrul cu visul "aici si acum", se analizeaza continutul prin
retrairea visului in terapia si se fac reflectari si asocieri libere legate de reactia emotionala asociata continutului.

O sa inchei cu un citat regasit cu aceasta ocazie: visul este " un encounter grup cu noi insine"( Schimd).

Visuri
 Daca aveti posibilitatea, incercati sa mergeti la cursuri de dezvoltare personala. Ca psiholog, e
important sa constientizezi importanta autenticitatii si congruentei personale in cadrul activitatii desfasurate in
lucrul cu oamenii in cabinet. A fi congruent cu tine este un “endless road”, drum la care ajuta orele de terapie
personala, orele de intervizare, orele de supervizare si orele de formare continua prin participarea la diverse
evenimente ce vor ajuta sa mai faci cativa pasi pe acest drum frumos.

In aceasta postare o sa incerc, din nou, sa impartasesc cu voi cateva franturi din universul bogat
informational gasit in cadrul taberei de psihoterapie”Saptamana rogersiana” 2019.
In prezentarea “Visurile bune, visurile rele”, psih. Mihaela Bonatiu, mi-a adus cateva teme de reflectat:
– visurile bune pot fi trambuline in dezvoltarea personala; prin visuri bune putem intelege acele proiectii
realiste in viitor care pot fi generatoare de energie pozitiva;
– visurile rele sunt introspectii ale persoanelor de referinta (parinti de exemplu) si care nu sunt proprii
individului – prin urmare este important sa facem putina “curatenie” in visurile noastre.

O sa vin aici cu 2 exercitii inspirate din aceasi prezentare amintita mai sus:

1.Cautati sa aveti 10 minute de liniste si incercati sa va imaginati ca aveti o bagheta magica care v-ar putea
indeplini o singura dorinta. Care ar fi aceea? Reflectati la: emotia care vine cu acest exercitiu, cum ar fi sa
devina realitate?. Simtiti ca este o dorinta reala, proprie, sau mai degraba este inertia de a atinge dorintele altor
persoane importante pentru noi?

2.Acest exercitiu o sa-l facem impreuna. Are urmatorul enunt: care este prima dorinta pe care vi-o aduceti
aminte?
In cazul meu a fost : “ imi doresc foarte mult sa am un frate sau o sora” - dorinta aparut in jurul varstei de 3, 4
ani.
Hai sa analizam emotiile: pentru mine a fost astfel: am facut diferenta intre sentimentele de atunci ( tristete,
nevoie de afectiune, dorinta de apartenenta) si sentimentele de acum ( caldura, multumire pentru ca am ajuns
sa fiu inconjurata de “frati si surori” - prietenii mei apropiati, intelegere pentru copilul de atunci).

Reflectati fiecare la dorinta care a reusit sa apara din trecutul dumneavostra.

In cazul meu, o dorinta din copilarie a constituit aceea “trambulina” pentru a ma ajuta sa integrez singuratatea
din copilarie si a constituit punctul de plecare in construirea unor relatiilor de prietenie.

Ca si concluzie, va propun sa ne analizam cu seriozitate si cu deschidere, dorintele/visurile si sa incercam sa ne

dam seama daca sunt cu adevarat proprii noua, daca le simtim ale noastre cu adevarat si sa vedem daca ne
propulseaza constructiv spre viitor.
Sexualitate congruenta

O alta prezentare din cadrul taberei de psihoterapie”Saptamana rogersiana” 2019, care mi-a adus
teme de reflectare si, desigur, informatii noi, a fost lucrarea dnei. psiholog Florenta Foca, avand ca tema
sexualitatea congruenta-visuri-relatia cu corpul nostru.
In aceasta lucrare s-a vorbit despre sexualitatea implinita care este corelata pozitiv cu un echilibru
emotional; pentru o sexualitate congruenta este foarte importanta atitudinea pozitiva fata de propriul corp.
O relatie perturbata cu corpul ar putea avea diverse motive, cum ar fi abuzurile sexuale, respingerea
sexului copilului, anumite conditii de valoare, atitudinea negativa fata de corp venita din partea persoanelor
semnificative (aici este vorba despre primii ani de viata, unde persoanele semnificative din viata copilului sunt
in general parintii si bunicii).
Aceasta postare are menirea sa ne faca atenti, sa incercam sa ne explicam lucrurile disfunctionale pe
care le observam la noi, sau ne poate indrepta spre zona de preintampinare a dezvoltarii in timp a unor
relationari necongruente. O sa vin cu 2 exemple ca sa explic mai bine tot ce am scris mai sus:
Exemplul 1: negarea corporala poate aparea in urmatoarea situatie: un fat in burta mamei, in timpul vietii
intrauterine, simte(memorie celulara) ca nu este dorit; ca sa fie dorit el trebuie sa nu existe, fiind automat “strain
de propriul corp” si va ajunge un adult ce va dezvolta elemente de incongruenta sexuala.
Exemplul 2: tatal are o expresie de dezgust atunci cand schimba pampers-ul fetitei; bebelusul nu poate sa
proceseze imaginea de “dezgust”, dar va procesa emotia de pe fata tatalui – astfel, viitorul adult poate adopta o
atitudine dezaprobatoare asupra propriului corp.
Cred ca aceste exemple date ne intorc spre noi si ne fac mai ATENTI la tot ceea ce transmitem in jurul
nostru, mai ales bebelusilor- viitori adulti al caror echilibru emotional este modelat de parinti.
In psihoterapie, visul cu care vine clientul in cabinet, devine o experienta vie, traita in prezent. Atentia
terapeutului este esentiala pentru deschidere. Atunci cand privim singuri spre imaginile din vis, raman doar
imagini.
In terapie clientul incearca sa-si regaseasca visul cu ajutorul terapeutului care il indruma spre emotia din spatele
visului, interventia fiind continua si activa.
Visatorul intotdeauna pune o eticheta visului sau: pozitiv, negativ, urat, frumos, etc. Emotiile bazale astfel se
distorsioneaza, se rigidizeaza.

Execitiu: amintiti-va un vis; ganditi-va daca i-ati pus o eticheta din cele prezentare ca exemplu mai sus. Dupa,
incercati sa va ganditi ce senzatie va produce rememorarea lui, ce sentiment va incearca, cu ce imagina sau
comportament din realitate il puteti asocia? Astfel, veti gasi semnificatia lui, sau cel putin o parte din
semnificatie.