Sunteți pe pagina 1din 39

ADINA GIURGEA

TEMELE
PENTRU
ACASĂ
Sunt temele necesare? E normal
să existe teme de vacanță? Ce
înseamnă prea multe teme?
Există teme diferențiate? La ce
ajută?

AFLĂ RĂSPUNSURILE LA ACESTE


ÎNTREBĂRI ȘI MULTE ALTELE
Începutul școlii vine cu o serie nouă de provocări pentru copii și
părinți, deopotrivă.

Copiii trebuie să se adapteze trezitului de dimineață,


programului structurat, cerințelor de concentrare și ascultare
din cadrul orelor, uneori unui colectiv mult prea numeros și
câte și mai câte.

Peste toate acestea vine subiectul temelor, cu mii de întrebări


și prea puține răspunsuri astfel că primii ani de școală se
transformă foarte rapid într-o perioadă stresantă, cu multe
tensiuni și deconectare între copii și părinți.

Noi ne-am propus să facem puțină lumină în acest subiect, să


vă furnizăm răspunsuri la întrebările voastre – foarte multe
venite prin Clubul lui Tikaboo, comunitatea părinților înțelepți –
și să reușim, împreună, să creăm o atmosferă armonioasă,
propice învățării și dezvoltării copiilor noștri, fără lupte
inutile cauzate de temele pentru acasă.

Acest document a fost creat pentru a ajuta părinții să înțeleagă


mai bine rolul temelor pentru acasă primite de copiii lor în
clasele primare.

Întreg documentul este organizat cu întrebări și răspunsuri


punctuale, pe fiecare problemă semnalată de copii, părinți sau
dascăli.

Îi mulțumim îndeosebi doamnei învățătoare Ema Patrichi,


pentru contribuția ei la acest document. Pentru că noi credem
în dascăli și în puterea lor de a influența în mod pozitiv viețile
copiilor noștri, am ținut neapărat să includem părerea unui
specialist.
Pe Ema o găsiți pe blogul ei personal, Ema la școală unde a
adunat o mulțime de activități educative și creative.

(Poți găsi aici blogul EmaLaScoala)

1. NECESITATEA, CANTITATEA ȘI
CALITATEA TEMELOR

Sunt temele necesare?


Temele sunt un exercițiu de concentrare, o practică care îl ajută
pe copil să stabilizeze informațiile învățate la școală. La școală,
în cadrul orei de 50 de minute și clase cu 30-35 de copii, nu
este destul timp pentru predare, exercițiu individual și
însușirea tuturor noțiunilor noi.

Temele, dacă sunt relevante și


dozate corespunzător,
dezvoltă deprinderi de lucru
independent și te ajută să vezi
capacitatea copilului pe
parcursului anului școlar, în
loc de a afla abia la test. În
plus, te ajută să vezi
eventualele lacune, asupra
cărora se poate interveni apoi.
Răspuns Ema Patrichi:

Da și Nu. Uneori, poate, deloc. Necesitatea unei teme depinde de


copil și de materia pe care o are de studiat. Unii copii au nevoie de
mai mult exercițiu, alții nu. Unele conținuturi implică aprofundări,
cercetare, exercițiu, altele nu.

Gândiți-vă, spre exemplu, cum e atunci când învățați să conduceți


mașina, cum a fost când ați învățat să mergeți pe bicicletă sau v-
ați străduit să învățați o limbă străină.

A fost nevoie de repetări constante pentru a ajunge la o


deprindere. Cât e de greu să te obișnuiești să te uiți în oglinda
retrovizoare! Orice învățare, mai mică sau mai mare, fie ca bagi
ață în ac sau înveți la matematică, se bazează pe repetări.

Un alt exemplu ce îmi vine în minte este cel al unui sportiv.


Desigur, în sportul de performanță lucrurile sunt duse la extrem,
antrenamentele sunt dese, lungi, obositoare. Dar ar reuși el dacă
ar exersa mai puțin sau deloc ?  Se vehicula într-un timp ideea că
dacă tu, ca parinte, nu primești de la serviciu ceva de făcut acasă,
atunci nici copilul tău nu ar trebui să aibă o tema.

Părerea mea e că nu sunt echivalente aceste două situații. Copilul,


prin natura sa de începător în toate, are nevoie de repetări și
exerciții. Timpul la școală nu e suficient. Într-o oră de matematică,
la o clasă de doar 20 de elevi, timpul de învățare e mic. Pe de altă
parte, deprinderea de calcul, ca si mersul pe bicicleta, are nevoie
de repetări constante pentru a fi o deprindere trainică.
Se dau teme la clasa pregătitoare?

Conform ultimelor prevederi ale Ministerului Educației, temele


sunt total interzise la clasa pregătitoare.

Nici copilul meu nu a avut teme la pregătitoare, dar țin minte


anumite provocări sau proiecte la care au participat și care îi
motiva foarte mult, îi făcea să se cunoască mai bine, să
abordeze subiecte comune.

De exemplu, ar putea avea ca temă să vadă un film sau să


citească – mai degrabă să li se citească- o poveste, pe marginea
cărora să poată discuta, să facă scenarii, jocuri de rol, jocuri
creative, storytelling etc.

E normal să existe teme de vacanță?

Același ordin al Ministerului, din 2016, prevedea desființarea


temelor de vacanță.

Aici depinde foarte mult ce înseamnă teme. Dacă tema este să


țină un jurnal de vacanță unde să-și noteze unde a fost,
diverse evenimente și povestiri, aceasta ar putea fi una
benefică și foarte plăcută copiilor, pentru a-și reaminti câte
lucruri minunate au făcut pe perioada vacanței.  

De asemenea, cititul este un obicei cu inimaginabile beneficii


care-l va ajuta să-și mențină mintea vie, deschisă, îi va dezvolta
imaginația și gândirea, pe lângă avantajele evidente cu
exersarea citirii și scrierii corecte și bogate din punctul de
vedere al vocabularului.
Deci, dacă al vostru copil primește ca temă de vacanță să
citească, aceasta este singura temă la care nu aș renunța, sub
nici un pretext.

IDEE: Mai ales dacă e vorba de o activitate propusă de voi sau


asupra căreia decideți împreună cu copilul, cuvântul temă nu
este cel mai potrivit. Ați putea înlocui cu lucru individual,
activități de învățare, antrenamentul minții.

Răspuns Ema Patrichi

„Ți se pare că e lungă vacanța și copilul va uita tot ce a învățat.


Da, e posibil să uite. Nu va uita chiar tot. Desigur, unele
conținuturi au nevoie de repetări. Faceți împreună un plan, cereți-i
copilului să vină cu niște soluții.
Dacă îi faceți voi planul (luni faci pagina aceasta, marți pe aceasta
și lucrezi și la gramatică...), e ca și cu roțile ajutătoare de la
bicicletă pe care nu i le scoateți și nu-l lăsați singur să se descurce.

„Știi că vacanța e lungă, ce crezi că ar trebui să faci ca să fii


pregătit pentru noul an școlar? Cât timp crezi că poți lucra pe zi?
Cu ce vrei să începi? E ok să nu ai chef într-o zi, dar încearcă să ții
ritmul. Eu la serviciu am lucrat acest document; tu ce ai lucrat
astăzi? Planul tău pentru săptamâna aceasta pare bun; hai să
vedem cum merge și poate săptămâna viitoare schimbi ceva.”

Pentru a vedea și o altă perspectivă asupra învățării în vacanță,


aș vrea să vă spun ce mi-a relatat o prietenă care locuiește în
Noua Zeelandă și care a venit în România împreună cu băiatul
de 9 ani, într-o vacanță de 1 lună.

Prietena mea a întrebat-o chiar pe directoare dacă este nevoie


ca băiatul să învețe ceva, să facă vreo temă cât sunt plecați.
Răspunsul acesteia m-a luat prin surprindere:

„Călătoriile sunt un mod minunat de a învăța lucruri noi, de a


explora, de a te dezvolta; va învăța din această călătorie o
grămadă de lucruri, nu este nevoie să facă nimic în plus.”

Cam aceasta este și atitudinea mea față de învățarea în


vacanță: dacă megeți în călătorii, expuneți copilul unor
multitudini de experiențe – recreative, culturale, de explorare,
de conectare – acesta va învăța enorm din toate, învățarea nu
se reduce la a sta la birou cu pixul în mână.
Ce înseamnă prea multe teme?

Un ordin de ministru semnat în 2016 de Mircea Dumitru, fostul


ministru al Educației, prevede faptul că temele pentru acasă,
însumate, nu trebuie să depășească o oră pentru
învățământul primar. În cazul învățământului gimnazial,
timpul maxim pe care ar trebui să îl petreacă un copil făcând
teme este de maximum două ore.

Din păcate, realitatea este, de multe ori, contradictorie și copiii


se trezesc făcând teme pentru 3 ore, la clasa a II-a, de exemplu.

Este foarte important pentru noi, părinții, să cunoaștem aceste


prevederi legale și să înțelegem motivele pentru care timpul
ocupat de teme este mult diferit față de ceea ce este
recomandat, în mod normal.
Poate copilul este mai încet – și are nevoie de mai mult timp
pentru efectuarea temelor; poate are dificultăți și stă cu orele
la câte un exercițiu în loc să ceară ajutor; se poate ca al nostru
copil să primească teme diferențiate, dacă învățătorul
consideră că există decalaje importante care au nevoie să fie
corectate.

Sau poate, și de multe ori acesta este răspunsul, învățătorul/


învățătoarea dă foarte multe teme, din obișnuință, din
neadaptare la normele și tendințele de reformare a educației
sau poate la cererea unor părinți. În acest caz, sfatul ar fi să
discutați toate aceste lucruri la ședința cu părinții sau personal
cu dascălul.

Ce fel de teme sunt cele mai potrivite? Există


teme creative sau toate sunt de repetare, aplicare
a celor învățate la școală?
Răspuns Ema Patrichi

Da, e nevoie de teme, dar depinde și ce fel de teme.

Unele conținuturi necesită teme repetitive. Altele nu. Însă o


combinație între teme repetitive și teme creative cred că are succes.

Cum acest lucru depinde în mare masură de viziunea învățătorului


sau a profesorului, părinții se văd puși în fața faptului împlinit:
copilul primește mereu teme lungi, plictisitoare, pe care nu le poate
rezolva singur.

Discutați cu profesorii aceste aspecte; daca ei vor primi feedback


de la voi, poate vor ajusta felul și cantitatea temelor, în așa fel
încât ele să fie de folos.
Din punctul meu de vedere și din experiența mea, copilul va
accepta mult mai ușor temele repetitive dacă sunt împletite cu
teme creative, amuzante și practice.

Aș pune accentul pe utilitatea temelor. Orice am face în viață,


avem nevoie să vedem clar la ce ne ajută lucrul respectiv, care
este finalitatea acțiunii noastre.

Oana Moraru, consultant educational și creatoarea platformei


Vocea Părinților, spune că este responsabilitatea dascălilor „să
vândă” temele. Adică să le acorde o anumită atenție, să le
creeze copiilor curiozitatea și dorința de a le face, de a veni cu
un rezultat nemaipomenit, de a uimi, de a arăta prin temă, că ei
sunt unici și că ceea ce au de spus, e important.
Să ne gândim la tema de a scrie o compunere, la clasa aIII-a, de
exemplu.

Una e să le spună copiilor, pe fugă, când clopoțelul deja a sunat


de terminarea orei, „Pentru luni, faceți o compunere despre
Delta Dunării” sau să-și găsească 1 minut în care să le capteze
atenția și să le vorbească astfel:

„Am o temă foarte interesantă pentru voi. Gândiți-vă la jucăria


voastră preferată, cum arată, de ce e deosebită, cum vă face să vă
simțiți și scrieți cele mai interesante 5 idei sub formă de
compunere, pentru luni. De-abia aștept să fiu uimită!”

Voi pe care ați rezolva-o cu mai mult drag și spor?

Și care are mai multe șanse să fie făcută cu responsabilitate,


meșterită și gândită, nu doar bifată?

Tot Oana Moraru afirmă, într-un articol de pe patforma Vocea


părinților: „temele nu sunt mereu pline de conținut distractiv
și creativ, dar asta nu e neapărat rău.

E absolut în regulă să existe  în viața copiilor și felii de rutină, de


exercițiu „de bucătărie” a minții pentru formarea deprinderilor
sau a automatismelor.

Amintiți-vă că există ritualuri zen ale călugărilor budiști în care


firele minuscule de nisip sunt așezate în mandale complicate și
fascinant-multicolore pentru săptămâni în șir, fără vreo miză
aparentă sau utilitate imediată.”
Există teme diferențiate? La ce ajută?
Conform aceleiași prevederi legale despre care am discutat mai
sus, elevii au dreptul la teme diferențiate. Deși unora e posibil
să li se pară o discriminare negativă, această diferențiere –
aplicată corect – pune mai mult accentul pe copil, pe nevoile
sale individuale și pe abilitățile sau înclinațiile lui.

Legal, se vorbește despre o temă obligatorie, cu un nivel


mediu de dificultate pentru toți elevii clasei și tema
suplimentară, individuală și diferențiată, fără caracter
permanent, pentru situații precum activități de recuperare și
pentru dezvoltare cum ar fi pregătirea pentru concursuri.

Totuși, trebuie abordat subiectul deschis cu învățătoarea. Dacă


tu, ca părinte, îți dorești ca al tău copil să performeze la
matematică, de exemplu, poate să-i dea de lucru suplimentar
copilului tău fără a încărca toată clasa cu aceast lucru
suplimentar.

Ce ne facem cu părinții care solicită teme în


plus?
Este foarte important ca învățătoarea să fie hotărâtă în privința
metodelor de educație folosite, asupra temelor și duratei
acestora și nu să fie influențată de cererile unora sau altora
dintre părinți.

Dacă există asemenea părinți la clasa copiilor voștri, și voi


considerați că temele suplimentare sunt nejustificate – cel
puțin pentru propriul copil – vorbiți, ridicați această problemă
în ședințe, discutați despre temele diferențiate (răspunsul de
mai sus) și nu acceptați ca dorințele de performanță a
unui părinte sau copil să împovăreze nejustificat întreaga clasă.
Și dacă învățătoarea nu verifică tema în clasă?

O altă situație care ni s-a semnalat, uneori chiar de către copii,


este că nu Ii se verifică tema în clasă.

În primul rând, dascălii sunt obligați să aloce un anumit timp


verificării temei și, mai ales, explicării acelor aspect care n-au
fost înțelese de mai mulți elevi.
E destul de clar că, de vreme ce nimeni nu va vedea tema,
copilul nu va fi motivat s-o facă. Mergând pe principiul că tema
nu e făcută „doar să fie făcută”, ci copilul încearcă să se
exprime, să pună o bucățică din el în acea temă, din ideile și
gândurile lui, din strădania lui de a duce un lucru la bun sfârșit,
copilul are nevoie ca cineva să-l vadă, să-l aprecieze, să-l laude
în fața colegilor, de ce nu.

2. POZIȚIONAREA FAȚĂ DE SUBIECTUL


TEMELOR PENTRU ACASĂ

Până ne apucăm să facem temele....

Este extrem de important să stabilim în sarcina cui cad temele,


a cui responsabilitate este.

Exprimarea de mai sus, un plural de simpatie care este


drăgălaș când sunt mici, „noi mâncăm încă pasat”, „mergem
încă în căruț” etc. ,devine o dovadă a lipsei responsabilității și
diferențierii copilului de părinte (sau invers), la copiii mai mari.

Temele sunt ale copilului, sunt responsabilitatea lui și e nevoie


să știe acest lucru de la început. Părintele are rolul de a-l asista,
de a-l îndruma, eventual a-l ajuta până reușește să devină
autonom și să-și rezolve această sarcină singur.
Răspuns Ema Patrichi

Tema și notele de la scoală sunt problemele copilului, nu ale


voastre. Nu sunt motive de comparație cu copilul colegei de la
serviciu sau al vecinei de la doi.

Doar atunci când veți reuși ca voi, adulții, să vă desprindeți de


această mândrie personală de a avea 10 pe linie (sau FB), va reuși
copilul vostru să își facă temele singur și să fie un elev bun.

Cum îl ajut pe copil la teme? Care este cea mai


bună abordare a timpului de teme cu copiii din
partea părinților? Trebuie să stau tot timpul
lângă copil cât își face temele?
Am pus laolaltă mai multe întrebări pentru că toate se reduc la
rolul părintelui în procesul de efectuare a temelor pentru
acasă de către copii. Aici vorbim de copiii care își fac temele
acasă, cu părinții. Despre situația în care altcineva asistă copilul la
teme, găsiți mai jos.

Una dintre atitudinile neproductive, chiar toxice, asupra


temelor este tendința unor părinți de a încuraja copiii să
conteste și să sară peste teme. În acest caz, orice autoritate a
dascălului sau încercare a lui de a dezvolta anumite calități și
abilități în copil, se va nărui.
Acum că am stabilit clar că responsabilitatea temelor este a
copilului, rolul părintelui devine mai ușor de intuit. Părintele
este bine să-l ajute la început cu temele, să-l îndrume, să-l facă
să gândească și să-l ghideze astfel încât, încet-încet, copilul va
putea să-și facă temele singur.

Găsiți mai jos, răspunsul dascălului care vă va lămuri mult mai


bine cum anume să procedați, ce să faceți și ce nu, în acest
proces.

Răspuns Ema Patrichi

Să presupunem că aveți un copil în primul an de școală sau în


primul an cu teme. Învățați-l din primele zile să lucreze singur. Nu
stați în spatele lui, nu-l verificați permanent.

E sarcina lui să își facă tema. E ca și cum ar trebui să învețe să


meargă pe bicicletă, dar voi nu îi scoateți niciodată roțile
ajutătoare.

A responsabiliza un copil să își facă singur tema e greu. Dar


insistați, discutați. Împărțiți temele în fragmente mici.

Nu îi cereți să nu se ridice de la birou decât când a terminat toate


paginile. Ar putea funcționa așa: un exercițiu, pauză în care să
faceți împreună ceva, alt exercițiu (sau două, trei dacă sunt foarte
simple), pauză în care să se joace puțin.

Dacă aveți un copil care stă singur acasă până vă întoarceți de la


serviciu, insistați ca el să își rezolve tema așa cum poate, singur.
Nu-l învățați să vă sune că nu știe să rezolve și nici să vă aștepte ca
să faceți împreună.
Nu rupeți foi, nu corectați, nu certați copilul pentru că a greșit. Și
ce dacă a greșit?

Știu că învățătoarea îl va certa și îi va înroși caietul, dar aceasta nu


e problema voastra.

Dupa 3, 4, 100 de zile copilul vostru poate va încerca să se


corecteze și să se verifice singur; dar asta presupune să îl lăsați să
facă asta.

Încurajați-l să arunce o privire, să găsească eventualele erori. Dacă


nu vrea, asta e, se va duce cu tema așa. Nu vă sugerez aici să nu vă
uitați peste teme.

Da, uitați-vă cum a scris, sugerați-i că ați văzut niște greșeli, dar nu
puneți mâna pe radieră și nici nu insistați ca el să corecteze daca
nu are chef. Cheful nu vine așa.

Dacă aveți un copil mai mare, spre finalul claselor primare,


discutați. Mult și mereu. Puneți întrebări despre ce simte și
încurajați-l să găsească soluții: Cum ți se pare tema? Cu ce dorești
să începi? Ce te sperie la tema asta? Ce crezi că se va întampla
dacă nu o rezolvi? Cât de greu e? Ce soluții ai?

Și, desigur, empatizați: Da, știu că e greu. Te înțeleg că nu îți place.


Nu povestiți că voi, pe vremea voastră, erați muncitori, silitori și
rezolvați teme pe bandă rulantă chiar dacă așa a fost. O
comparație între voi și copilul de azi nu are rost. Fiecare e cu
problemele lui și cu timpul său.
E ok să-l las pe copil să se ducă la școală cu
tema nefăcută?
Foarte mulți părinți consideră inacceptabil să-l lase pe copil să
meargă la școală cu tema nefăcută.

Chit că trage de timp, se așteaptă ca părintele să-i


reamintească constant ce are de făcut sau se trezește că are
temă duminică seara la 21.00.
Hai să recunoaștem, ne e teamă că noi vom fi catalogați drept
părinți iresponsabili.

Însă, oricare ar fi temerile noastre, responsabilitatea copilului


nu se formează dacă noi preluăm din ea, dacă îl salvăm de
fiecare data când are o problemă sau, mai rău, facem lucrurile
în locul lui.

Deci, lăsați-l să sufere consecințele acțiunilor sale. Aceasta nu


este o pedeapsă, este o consecință naturală a neefecturăii
temei care, cel mai sigur, nu-I va plăcea copilului. Fie că îl ceartă
doamna, îi înroșește caietul sau/și îl judecă colegii, acestea sunt
niște experiențe pe care copilul nu va dori să le repete și va
învăța din ele mult mai repede decât din cicăleala noastră
zilnică.

Răspuns Ema Patrichi

Când îl veți lăsa să se ducă la școală cu tema nerezolvată din


diferite motive, abia atunci va deveni responsabil. Daca veți
continua să îi rezolvați problemele, să vă faceți griji, să rupeți foi,
să corectați greșeli, să trimiteți mesaje învățătoarei scuzând copilul
că nu și-a făcut tema, să aveți grija să își facă tema, să îl verificați, 
nu veți avea un copil responsabil. E ca și cu roțile ajutătoare de la
bicicletă.
Daca aveți un elev într-o clasă mai mare, a doua sau a patra,
lucrurile decurg la fel. Până nu vă veți desprinde de rolul autoritar
de corector de temă, copilul nu va reuși să fie responsabil.

Atenție: Dacă a se prezenta la școală cu tema nefăcută


devine un obicei, atunci este o problemă. Și va trebui să
identificați sursa și să încercați să găsiți soluții, împreună
cu copilul, pentru a nu fi prins într-o spirală negative
descendentă.

În caz că a uitat să-și facă tema, am fost


plecați, etc. este în regulă dacă face părintele
tema copilului?

Cred că după răspunsul Emei de mai sus, nici nu mai era


necesară această întrebare. Am adăugat-o aici, totuși, pentru că
aceste cazuri există, mai ales în primii ani de școală când
ritualul temelor dă mult de furcă părinților…

Răspunsul e destul de evident, niciodată, dar niciodată nu


scrie/rezolva temele copiilor.
O să zici c-a fost doar o excepție, un caz exceptional, ați fost
plecați, a fost bolnav copilul (mai pot găsi încă vreo 20 de scuze
asemănătoare). Dar mesajul pe care i-l transmit copilului
contravine tuturor eforturilor de a-l responsabiliza și de a-I
ajuta să devină autonom.

Cum fac să nu-mi pierd răbdarea când stau


alături de copilul meu la teme?

Aceasta este, din păcate, o problemă a multor părinți. Există o


sumedenie de explicații: cantitatea prea mare de teme devine
obositoare și stresantă pentru copil iar frustrarea și tensiunea
se răsfrâng și asupra părintelui; fie suntem contra cronometru,
e târziu, de-abia am venit de la serviciu, mai avem de pregătit
cina, ora de culcare se amână și așa mai departe.

Dar mai e ceva. Modul în care ne așezăm noi lângă copil la


teme. Părintele este părinte și când își ajută copilul la teme, nu
ne stă bine în rolul de profesor/învățător! Nu ni se potrivește,
nu e al nostru iar copilul simte și știe asta și va răspunde – nu
cu relaxare și deschidere, cum ne-am dori – ci cu rezistență și
chiar opoziție.

Înainte de a te așeza lângă copilul tău, adu-ți aminte de ce are


nevoie: să fie văzut, ascultat, să fii de partea lui, să-l
stimulezi să găsească soluții, să gândească, nu să-l corectezi
și să-i vânezi fiecare greșeală.

Apoi mai vorbim și de starea noastră emoțională, de oboseală,


de așteptările pe care le avem, de agenda noastră în ce-l
privește pe copil și temele (școala). 
Să fim foarte conștienți: toate acestea sunt ale noastre,
trebuie să ni le asumăm și să nu le lăsăm să ne conducă.

Aici e un subiect mai delicat, acela al echilibrului nostru interior,


ca adulți. Copilul preia din energia noastră mai mult decât din
ceea ce-i „predăm” sau îi spunem.

„Nu poți să fii și LÂNGĂ și ÎMPOTRIVA unui copil. Ori ești acolo
din toată inima, ori nu.” afirmă Oana Moraru. „Faceți din atât
de urâtele teme un model de prezență, angajare și exersare a
autocontrolului personal!”, mai afirmă ea.

Copilului meu îi e foarte greu să se apuce de


teme? Amână cât de mult poate...
Foarte mulți copiii sunt în această situație și motivele sunt
multiple:

Copilul trece printr-o perioadă grea, de adaptare, de


tranziție;
Nu vede utilitatea temelor;
I se par grele, prea lungi sau plictisitoare;
Există multă presiune și așteptări în privința performanțelor
școlare și amână cât pot din teama de a nu dezamăgi, de a
nu se ridica la înălțimea așteptărilor;
Îi ocupă prea mult din timpul de joacă;

Când ați identificat care din aceste motive (sau poate un altul) îl
împiedică pe copil să se apuce de teme fără a trage de timp,
mergeți la cauză. Nu vede utilitatea?

Încercați să-i explicați cum îl vor ajuta în viitor, în ceea ce-i


place, în dezvoltarea pasiunilor și a profesiei sau poate chiar în
viața personală.

Pe de altă parte, temele înseamnă responsabilitate și este greu


să începem să îi învățăm responsabilitatea de la 6 ani, ea
trebuie inserată din primii ani de viață.

Copilul trebuie să aibă anumite lucruri pe care le face – care țin


de corpul și spațiul lui, de exemplu (să se spele, să se îmbrace,
să-și facă curat pe birou, să-și facă patul, să ducă hainele
murdare în coș etc.).

Toate aceste lucruri mărunte, dar constante îi vor antrena


copilului hărnicia și acea responsabilitate a lucrului bine făcut.
Răspuns Ema Patrichi

Discutați cu copiii voștri și asociați efectuarea temelor cu o altă


activitate din viața lor.

Dacă sunt buni la sport, amintiți-le câte repetări au făcut. Dacă


pasiunea lor sunt dinozaurii, subliniați câte informații au căutat,
câte cărți au citit.

Dacă știu să meargă pe bicicletă (pe role, pe trotinetă, dacă știu să


înoate), amintiți-le câte încercări au avut.

Dacă admiră un cântăreț, un sportiv, întrebați-i cum cred că ajung


aceștia la performanțe.

Povestiți-le cum au început să meargă atunci când erau bebeluși.


Orice învățare are nevoie de repetări și exerciții, iar temele sunt de
multe ori necesare.
Cum lăudăm copilul pentru a-l motiva?

Răspuns Ema Patrichi

Laudați fiecare mic lucru, fiecare efort. Chiar dacă pare că nu s-


a străduit, chiar dacă pare că a lenevit, de la voi să audă: Mă
bucur că te-ai străduit să rezolvi problema.

Aici aș face o mică diferență între laudă și încurajare. Trei


decenii de cercetări întreprinse de psihologul Carol S. Dweck,
de la Stanford University, demonstrază că lăudarea inteligenţei
produce, mai degrabă, efecte de stagnare şi nu de evoluţie.

Soluţia pentru a-i face pe copii să se simtă apreciaţi, să le creştem


încrederea în sine şi să încurajăm perseverenţa, angajarea şi
gândirea evolutivă, este încurajarea.

Haideţi să vedem cum putem transforma o laudă goală într-o


încurajare constructivă. Aveți în înfograficul pregătit de noi mai
multe exemple și mecanismul din spatele lor.

Aprecierea verbală este esenţială pentru încurajarea copilului,


pentru a-i dezvolta stima de sine şi încrederea în forţele proprii,
dar haideţi să scăpăm de „Bravo, ce deştept eşti!” și să ne
concentrăm pe încurajări autentice care dezvoltă gândirea
evolutivă, atât de utilă în toate aspectele vieţii, de la carieră până
la relaţii.
3. CHESTIUNI ORGANIZATORICE ȘI DE
GESTIONARE A TIMPULUI

Când e mai bine să-și facă temele copilul?


Imediat ce vine acasă sau când?

Știu că noi avem mereu în minte productivitatea și eficiența. Ne


gândim că, dacă al nostru copil s-ar apuca să-și facă temele
imediat ce ajunge acasă de la școală, va termina mai repede și
își va putea vedea de joacă și de alte activități.

Plus că nu vom mai ajunge în situația de a-l prinde seara cu


temele neterminate, când va fi obosit și totul va fi mult mai
greu.

Însă copii nu sunt roboți și nici nu gândesc ca noi, adulții. După


o perioadă de 4-5 ore petrecute la școală, perioadă de
concentrare, de respectat reguli, îngrădiri și program
structurat, simt nevoia - și este absolut normal - de un timp
liber, de joacă, de exprimare naturală, de relaxare și odihnă.

Psihoterapeutul Lawrence Cohen, părintele Playful Parenting


este de părere că:

„Înainte de teme, joacă-te energic! Acest lucru îi dă copilului un


sentiment de conexiune cu tine care îi crește dorința de a coopera
și de a face ceva care-i pune probleme.”
Eu îi zic mereu să le „făcă repede, să scape de
ele” dar nu funcționează.
Mulți părinți sau chiar pedagogi (dascăli) îi îndeamnă pe copii
acest lucru. La prima vedere, sună pozitiv, încurajator.

Dar dacă suntem mai atenți, mesajul transmis este că temele


sunt ceva neplăcut, o obliigație de care trebuie să scapi mai
repede. Pare ceva de bifat repede ca apoi să trecem mai
departe, la lucruri mai importante.

Această atitudine e dăunătoare pe termen lung și duce la o


aversiune față de teme plus o tratare superficială a lor (un fel
de „fușereală”, pe românește).

Trebuie să înceapă într-o ordine anume?

Nu există nicio ordine impusă, fiecare copil are ritmul și


preferințele lui. Unii preferă să înceapă cu cele grele ca să nu se
mai îngrijoreze în privința lor și apoi să le facă pe cele ușoare.

Alții, dimpotrivă, se antrenează mai întâi cu cele mai ușoare


care nu-i solicită prea mult, pentru ca apoi să fie destul de
concentrați pe cele mai dificile.

Fiecare copil e unic, fii atent la propriul copil și lasă-l să decidă


după personalitatea și modul în care simte el că e mai potrivit
pentru el.
Trebuie să stea concentrați la masă, să nu
se ridice de pe scaun până le termină pe
toate?

Temele sunt momente de concentrare, de lucru individual. Însă


asta nu înseamnă că trebuie să stea lipiți de scaun până le
termină.

E de preferat să se obișnuiască să-și facă temele fără


distrageri: de exemplu un televizor deschis sau un joc la
îndemână, ori vorbitul la telefon, mâncatul etc.
Însă, în același timp, este bine să facă pauze scurte între temele
la diferite materii.  

Lawrence Cohen spune despre conectarea părinte-copil în


timpul efectuării temelor:

„Ia pauze de frustrare, la fiecare 10-15 minute poți să alergi


prostește sau să te prefaci că rupi tema și că o pui pe foc. Nu
certa sau critica. Gândește-te la ce nevoi neîmplinite îl
împiedică pe copil să își facă temele cu ușurință.

Poate are nevoie de o mai bună conexiune cu tine, poate are


nevoie de mai multă joacă sau mai multă joacă liberă, poate
are nevoie de mai multă autonomie în ceea ce privește
alegerile referitoare la viața lui. Împlinește aceste nevoi și totul
va merge mult mai ușor”, este de părere Lawrence Cohen.
Cum îl pot ajuta pe copil să gestioneze
timpul mai bine?

Copiii nu au noțiunea timpului și a programului la fel de bine


structurate ca noi – și nici nu e cazul încă. Prin natura lor, ei
sunt ancorați în prezent, și le vine greu să își facă un program
fix și să se țină de el.

De aceea, le puteți veni în ajutor cu creare unui model grafic al


programului lor din ziua respectivă sau chiar în fiecare
săptămână.

Astfel va putea vizualiza ce activități are (responsabilități față de


propriul corp și spațiu, opționale, teme, rutina înainte de
culcare) și ce timp are pentru joacă liberă, pentru prieteni și
pasiunile sale.

V-am pregătit un model sub forma unei pizza unde fiecare felie
este reprezentată de activitățile zilei respective.
Cu cine e mai bine să-și facă copilul temele,
cu părintele sau cu un profesionist
(pedagog de la after school, de exemplu)?

Cei mai mulți părinți – dar și dascăli – sunt de părere că temele


trebuie făcute de copil în prezența părintelui. Dacă aveți
această posibilitate – fie că stați acasă, munciți part time,
program flexibil sau rezervați o parte a serii pentru teme – este
nemaipomenit.

Însă foarte mulți părinți nu au această opțiune astfel că sunt


nevoiți să apeleze la serviciile unui After School.

Nu aș vea să intru în amănunte despre cum să alegi un after


school bun pentru copilul tău, însă voi menționa câteva
amănunte care cred că sunt esențiale, mai ales în contextul
subiectului acestui document: temele.

Relația cu supraveghetorul/învățătorul de la after school


trebuie să fie una de încredere, deschisă și continua;
After school-ul nu este doar un loc de făcut teme. Copilul are
nevie de conectare, de familiaritate, de timp de joacă și de
mișcare ca și de timp de făcut temele, într-o grupă mai
restrânsă de copii decât la școală;
Persoana cu care își face temele trebuie să fie răbdătoare, să
îi explice copilului ce nu înțelege,  să insiste unde vede că
sunt probleme, să încurajeze acolo unde este cazul și să
comunice toate acestea cu părintele, în mod regulat.

Ar mai fi ceva: Dacă ai copilul la After school, este obligația lor


să verifice temele, nu e cazul să mai faci alte teme acasă cu
copilul sau să-i verifici tu temele.
Dacă vrei să te uiți prin caietele copilului, să știi ce face și cum
se descurcă cu temele, o poți face în weekend când aveți mai
mult timp sau în serile mai lejere.

4. STILURILE DE ÎNVĂȚARE

Ți s-a întâmplat vreodată să înveți ceva foarte ușor, „să prinzi


din zbor” cum se zice, iar alteori să nu reușești să reții niște
informații, în ciuda efortului și concentrării?

Și nouă.  Explicațiile pot fi variate, însă un lucru care merită luat


în calcul este stilul de învățare caracteristic fiecărui om. Cu toții
suntem diferiți, iar modul în care ne însușim cunoștințe nu face
excepție.

Specialiștii au identificat mai multe tipui de învățare senzoriale,


iar echipa Tikaboo vă pune la dispoziție un chestionar care
facilitează descoperirea acestuia pentru copilul/copii tăi (și al
tău dacă nu l-ai identificat încă).

Poți accesa chestionarul aici »

Foarte important: Nu există un stil bun sau rău de instruire și


niciunul dintre ele nu are vreo legătură cu inteligența.

Cu toții manifestăm o combinație de stiluri de învățare dar, de


obicei, unul este predominant. Mai jos voi răspunde câtorva
întrebări venite de la cititori și care au legătură cu stilul de
învățare.
Copilului meu îi place să asculte muzică în
timpul temelor. E ok? Nu îl distrage?

Dacă acest comportament este însoțit de o plăcere de a asculta


muzică, povești audio și o preferință pentru ascultare în
detrimental scrierii, este posibil ca al tău copil să aibă un stil de
învățare auditiv. Și este absolut normal pentru el, audierea
muzicii în timpul temelor îl relaxează și îl ajută, nu-l distrage.

Aproximativ 30% din populație învață în acest mod iar sistemul


de învățământ este orientat în această direcție. De obicei,
acestia excelează la școală, sunt silitori și înțeleg că totul se
obține prin muncă.
Mai multe modalități prin care să-i facilitezi învățarea și
concentrarea la teme, vei primi la rezolvarea chestionarului.

Copilul meu învață mult mai ușor pe baza


imaginilor. Este normal?

Aproximativ 40% din populație are un stil de învățare vizual,


acesta poate fi răspunsul și în cazul copilului tău, iar ei
construiesc totul în mintea lor sub formă de imagini.

Acești copii vorbesc repede, folosesc gesturi ample și își


folosesc adeseori imaginația în orice activitate. Ei au nevoie să
vizualizeze, de exemplu în cazul unei adunări – folosiți obiecte
concrete –creioane, cărămizi lego etc – pentru că așa vor
înțelege mult mai ușor.

Mai multe modalități prin care să-i facilitezi învățarea și


concentrarea la teme, vei primi la rezolvarea chestionarului.

Copilul meu are nevoie să facă mici


experimente, să se joace cu diverse obiecte
pentru a înțelege problemele la matematică.
E normal?
Cel mai probabil copilul tău are un stil de învățare kinestezic-
senzitiv și învață cu ajutorul simțurilor, cel mai adesea cu cel
tactil. Îi place să pună în practică, să inventeze povești, jocul de
rol și este bun la materii care țin de arte și lucru manual.

Mișcarea fizică îi face bine ca și pauzele scurte și dese când vine


vorba de efectuarea temelor.
Mai multe modalități prin care să-i facilitezi învățarea și
concentrarea la teme, vei primi la rezolvarea chestionarului.

Nu doar copiii au de câștigat din descoperirea stilului


predominant de învățare, ci și părinții.

Poți înțelege mai bine nevoile de învăţare ale copiilor, poți


identifica motivele care generează dificultăți sau chiar eşecul
şcolar și poți reconsidera barierele în învăţare.

Și, cel mai important, poți avea o abordare pozitivă, cu mai


multă înțelegere și calm, atunci când vine vorba de procesul de
învățare, teme și rezultate.

În încheiere: pentru o viață sănătoasă,


este nevoie de echilibru și
să privim lucrurile în perspectivă

În încheiere aș vrea să subliniez că temele și performanțele


școlare sunt doar o mică parte a pregătirii pentru viață.

Alte „felii” importante sunt dezvoltarea armonioasă a


corpului – și aici sporturile și timpul petrecut în aer liber sunt
cheie – dezvoltarea abilităților sociale și a inteligenței
emoționale și conectarea la propria lume interioară și la cei
dragi și așa mai departe. Acum rămâne la latitudinea fiecărui
părinte și familii să decidă cât de mare și de importantă este
„felia” dedicate școlii și temelor. 
În cadrul unui studiu britanic impresionant, pete 250 de
bebeluși au fost urmăriţi până în anii maturităţii, timp de 50 de
ani. Succesul şi fericirea din vieţile lor au fost corelate în mod
clar cu inteligenţa emoţională.

Concluzia cea mai revelatoare a acestui studiu, Harvard Study


of Adult Development
(https://www.adultdevelopmentstudy.org/), a fost că relaţiile
apropiate de calitate, cultivate printr-un EQ ridicat, sunt unul
dintre factorii cei mai importanţi pentru sănătate şi longevitate.

Multe alte studii leagă sănătatea emoţională de o sănătate


fizică mai bună, succes academic, rezultate mai bune în carieră
şi o căsnicie mai sănătoasă.

Jocul de societate care dezvoltă inteligența


emoțională la copii și adulți

Dar cum să le vorbești copiilor despre emoţii dar s-o faci într-
un limbaj accesibil, facil şi extrem de eficient?

Răspunsul este foarte simplu: trebuie să vorbești pe limba


proprie a copiilor, cea pe care o înţeleg intuitiv fără eforturi şi
fără insistenţe din partea voastră – limbajul JOCULUI.
Cu toate acestea în minte, Tikaboo a dezvoltat EQ Game –
Alfabetul inteligenţei emoţionale, un joc de societate amuzant,
distractiv şi educativ.

Vă va aduce pas cu pas, joc după joc, mai aproape de


dezideratul vostru: creşterea unor copii adaptaţi social,
inteligenţi emoţional şi va cultiva relaţii mai strânse şi mai
profunde între toţi membrii familiei.

Jocul a fost creat iniţial pentru intervalul de vârstă 4-12 ani însă,
de curând, l-am regândit astfel încât să fie jucat cu plăcere de
întreaga familie.

Pentru că şi noi, adulţii, avem atât de mult de câştigat prin


creşterea coeficientului nostru EQ, în toate domeniile vieţii. Iar
acum avem şansa s-o facem într-un mod distractiv, alături de
copii.

Iată mai jos beneficiile concrete ale folosirii jocului, o dată pe


săptămână:

Dezvoltă încrederea în forţele proprii


Creează un dialog intern constructiv
Defineşte personalitatea
Ne ajută la integrarea în grup
Impulsionează empatia
Dezvoltă inteligenţa socială
Dezvoltă capacitatea de adaptare
Dezvoltă calităţi de lider
Creşte capacitatea de concentrare
Dezvoltă capacitatea de cooperare
Ajută la definirea obiectivelor personale
Impulsionează creativitatea
Poți afla mai multe despre acest joc fantastic
aici: EQ GAME – Alfabetul inteligenței
emoționale

În speranța că am reușit să-ți răspundem întrebărilor legate


de temele de acasă ale copiilor, te invităm să împărtășești și
altor părinți aceste informații și să ne lași în comentarii
eventualele întrebări pe care nu le-am acoperit.
Despre autor

Sunt Adina, mamă a doi copii


năzdravani. Îmi place să îmi
petrec timpul în jurul copiilor,
nu numai ai mei, pentru că ei
sunt o sursă infinită de
inspirație, înțelepciune și
multă bucurie prin tot ceea ce
sunt și fac.

Îmi doresc ca experiențele și preocuparile noastre să te


inspire și pe tine să privești cu optimism, bucurie și un dram
de umor, parentingul!

Te aștept în grupul de Facebook Clubul lui Tikaboo pentru a


discuta împreună despre tot ce ține de parenting, alături de
peste 9000 de părinți.

Intră în Clubul lui Tikaboo