Bani Isteti, Copii Isteti

Bani isteti, copii isteti - BT 01.
indd 1 06-May-15 11:24:33

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 2 06-May-15 11:24:33
The original title of this book is:
Smart Money, Smart Kids – Raising the Next Generation to Win with Money
by Dave Ramsey and Rachel Cruze
Copyright © 2014 Lampo Licensing, LLC

Romanian language edition published in agreement with Lampo Press.
© Publica, 2015, pentru ediția în limba română
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă
sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul
scris din partea editorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

RAMSEY, DAVE
Bani isteţi, copii isteţi : cum să creşti o generaţie câştigătoare financiar /
Dave Ramsey ; trad.: Dana Gheorghe. - Bucureşti : Publica, 2015
ISBN 978-606-722-028-5
I. Gheorghe, Dana (trad.)
159.922.7
EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir
DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu
DESIGN: Alexe Popescu
REDACTOR: Silvia Dumitrache
CORECTURĂ: Elena Bițu, Tudorița Șoldănescu
DTP: Răzvan Nasea

Dedicație
Din partea lui Dave:
Copiilor familiei Ramsey, Denise, Rachel și Daniel. Ați fost

mărturia vie pentru tot ce s‑a scris în această carte. Ne‑ați ară-
tat ce funcționează și ce nu. Voi sunteți schimbarea în arborele
nostru genealogic.
Primului nostru nepot, William, și tuturor viitorilor săi frați,
surori și verișori. Voi sunteți moștenirea noastră.
Din partea lui Rachel:
Mamei și tatei, care nu m‑au învățat doar cum să adminis-

trez banii, ci și cum să trăiesc o viață împlinită prin muncă,
perseverență, integritate și relația cu Iisus Hristos. Vă mulțu
mesc pentru exemplul dat nouă, copiilor Ramsey.
Lui Winston, soțului meu, cel care m‑a încurajat și m‑a
susținut. Îți mulțumesc că m‑ai ajutat să trec prin viață cu zâm-
betul pe buze. Mă simt onorată să îți fiu soție și nerăbdătoare
să transmit această moștenire propriei noastre familii.

Mulțumiri
Munca la această carte a durat peste 20 de ani și este impo-

sibil să menționez aici fiecare rudă, prieten și membru al echi-
pei care a contribuit la acest efort într‑un fel sau altul. Așadar,
tuturor acelora al căror nume nu va fi menționat, mulțumesc
pentru că ne‑ați ajutat să ne schimbăm ca familie și, în același
timp, să lansăm o cruciadă pentru a transforma o întreagă
generație.
Mulțumiri speciale celor care s‑au implicat direct și au făcut
posibilă apariția acestei cărți:
Sharon Ramsey, soția slăvită în Pilde 31 și mama unor copii
care o consideră binecuvântată.
Winston Cruze, pentru încurajările tale permanente și spri-
jinul acordat pe parcursul întregului proiect.
Allen Harris și Jen Gingerich, un ajutor enorm dat în proce-
sul de scriere și de punere la punct a cărții.
Ken Abraham, un editor de carte minunat și un prieten
extraordinar.
Preston Cannon, pentru coordonarea întregului proiect.
Darcie Clemen, Ashley Edmonds și Brandon Brison, pentru
un extraordinar suport editorial, de cercetare și de manage-
ment al proiectului.
Brian Williams, Luke LeFevre și Melissa McKenney, geniile
noastre creative, responsabile pentru toate elementele de
design și pentru ilustrațiile copertei.
Bani isteți, copii isteți Mulțumiri 7

Jen Sievertsen și Beth Tallent, cele mai bune minți din
domeniul marketingului și al publicității.
Suzanne Simms, Jeremy Breland, Joel Rakes, Meg Grunke,
Neal Webb și mulți alții, pentru timpul lor, îndrumarea, rugă-
ciunile și efortul depus de‑a lungul întregului proiect.
8 Bani isteți, copii isteți Mulțumiri

Cuprins
Introducere �� 11
1. Eu am fost acea fetiță… �� 15
2. Munca NU este un lucru rușinos �� 25
3. Cheltuiți: dacă s‑au dus, s‑au dus �� 49
4. Economisiți: așteptați �� 67
5. Donați: oricum nu sunt ai voștri �� 91
6. Bugetați: spuneți‑le ce au de făcut �� 111
7. Datoriile SUNT un lucru rușinos �� 141
8. Universitatea: nu absolviți înglodați în datorii �� 165
9. Mulțumirea: războiul pentru inima copilului tău �� 195
10. Familia: cum să fie distractiv, chiar dacă e disfuncțional �� 219
11. Predare de ștafetă între generații: binecuvântări sau blesteme �� 245
12. Eu am fost acel tată… �� 263
Note �� 267

Introducere
Dave: Primul grup căruia i‑am explicat cum să‑și administreze

banii a fost format din 43 de membri ai unui Club Rotary. Asta s‑a
întâmplat demult, pentru că am folosit un retroproiector și încă mai
aveam păr. De atunci a trecut multă vreme, am adunat multe mile
aeriene și am luat cuvântul în fața unei audiențe de multe milioane
de oameni. Când am terminat marea prezentare pe care o exersasem
cu orele în fața oglinzii, m‑am retras la masa din fundul camerei pen‑
tru a vinde cu doisprezece dolari bucata exemplare din cărțulia mea,
Pacea financiară, ale cărei costuri de publicare le suportasem
din buzunarul propriu.
După ce am prezentat elementele financiare de bază (lucru pe
care îl fac și astăzi), toți cei prezenți la seminar au fost de acord că
simțul comun nu este chiar atât de comun. Sunt la fel de sigur de
asta ca femeia de vârstă mijlocie care, îndreptându‑se către masa cu
cărți, a văzut un tânăr vorbitor, ușurat că marele său discurs luase
sfârșit. N‑am să uit niciodată comentariul ei. Cu broșurica mea în
mână, m‑a privit în ochi și mi‑a spus:
— Dave, ce informații extraordinare. De ce nu‑și învață părinții
copiii nimic despre bani? De ce nu‑i învățăm aceste cunoștințe finan‑
ciare de bază în școli? Copiii noștri au nevoie de aceste informații.
Avea dreptate. Această mamă nu fusese niciodată învățată cum
funcționează banii și se simțea neștiutoare. Era conștientă că poate
învăța și poate ajunge la o cunoaștere mai bună a banilor, însă, în
același timp, era cuprinsă de un sentiment de tristețe știind că nu‑şi
învățase copiii nimic despre asta. Nici ea, nici altcineva.
Bani isteți, copii isteți Introducere 11

În ultimii zeci de ani, timp în care am făcut emisiuni, m‑am
adresat milioanelor de persoane și am bătut America în lung și în
lat, această scenă și aceste întrebări s‑au repetat de mii de ori:
— De ce nu ne învățăm copiii principiile financiare de bază?
În general, fiecare dintre noi îşi învaţă copiii lucruri din dome‑
niile în care se simte competent. Am un prieten al cărui tată este
un mecanic excelent. Tipul ăsta și‑a petrecut ore întregi vorbind
despre mașini, meșterind pe sub ele sau rezemat de acestea. Tatăl
și fiul au construit motoare, s‑au jucat cu cuplajele și au reparat
frâne la fiecare sfârșit de săptămână și aproape în fiecare seară. Iar
atunci când nu lucrau la ceva în domeniu, sigur vorbeau despre
asta. Mai e vreo mirare că prietenul meu este un as într‑ale meca‑
nicii? E atașat de orice are motor și e foarte bun în domeniu. Este
o tradiție de familie.
Am un alt prieten al cărui tată a fost de două ori guvernator în
statul nostru, cel mai tânăr din istoria acestuia. Amicul meu a fost,
așadar, micul băiețel de la reședința guvernatorului. Familia lui își
investea majoritatea timpului, energiei și conversațiilor de la cină
în politică și serviciul public. Copilul ăsta a supt politică la sânul
mamei. A învățat despre toate astea doar prin simpla prezență. E
de mirare că iubește politica, că a devenit membru în Congresul
Statelor Unite ale Americii sau că a candidat ca primar și a activat
în mai multe structuri guvernamentale? Omul acesta e atașat de
orice are de‑a face cu serviciul public. Este o tradiție de familie.
Mai am un prieten a cărui mamă este o bine‑cunoscută autoa‑
re… și terminați voi povestea. Și încă unul al cărui tată a avut mereu
spirit antreprenorial, a pus pe picioare afaceri, le‑a făcut profitabile
și apoi le‑a vândut… și terminați voi povestea. Și încă unul al cărui
tată iubește aviația, pilotajul și istoria aeronavelor… și terminați
voi povestea.
Toți avem o tradiție de familie. Uneori este o moștenire tristă,
pe care ne străduim să nu o repetăm. Copiii sunt ca niște
12 Bani isteți, copii isteți Introducere

bureți – vor absorbi tot ce este în jurul lor, deci trebuie să fim atenți
la ceea ce îi înconjoară. Vestea bună este că vă puteți alege tradiția
familială pentru următoarea generație. Este o opțiune.
Atunci când soția mea și cu mine am dat faliment și am pierdut
totul, aveam 28 de ani, un copil mic și unul abia născut. Am făcut
prostii cu banii, iar asta mi‑a distrus acea parte a vieții. Atunci când
am descoperit principii financiare bazate pe bun‑simț și pe
învățătura Bibliei și am început să le aplic, viețile noastre s‑au
schimbat și am început să câștigăm bani. Când am ajuns din nou
pe linia de plutire, primul gând a fost să ne asigurăm că nu vom
mai repeta niciodată acele prostii financiare. Al doilea a fost să pro‑
tejăm următoarea generație. Ne‑am promis nu doar că noi nu vom
mai fi niciodată în acea situație, ci și că ne vom crește permanent
copiii în spiritul unor principii financiare corecte, astfel încât nici ei
să nu fie niciodată într‑o situație asemănătoare. Ne‑am angajat să
ne schimbăm moștenirea de familie.
Astfel că Sharon și cu mine – acest cuplu tânăr, speriat și plin
de cicatrici – am făcut legământul că vom începe o tradiție de fami‑
lie nouă – o tradiție a cunoștințelor financiare, a trăsăturilor de
caracter în ce privește banii și a bunăstării. Vestea bună e că a
funcționat. Viețile noastre și destinul generațiilor ce vin s‑au trans‑
format pentru că am crescut trei copii isteți financiar.
Această carte vă va arăta cum să puneți bazele unei tradiții
financiare noi în sânul familiei voastre. Rachel și cu mine vă vom
învăța principii practice, tactice, spirituale și strategice, care vă vor
influența decisiv atât pe voi, cât și pe copiii sau pe nepoții voștri.
Fie vă veți învăța copiii cum să‑și administreze banii, fie veți trăi cu
ei pe cap până ajung la 40 de ani. Fie îi veți modela financiar, fie se
vor lupta să răzbată, la fel ca restul oamenilor din jurul nostru,
într‑o lume în care simțul comun nu este comun.
N‑am să pretind că familia noastră deține adevărul absolut sau
că toate lucrurile descrise în carte ne‑au reușit perfect de fiecare
Bani isteți, copii isteți Introducere 13

dată. Au fost vremuri în care m‑am comportat ca un tată irespon‑
sabil financiar. Au fost momente în care Sharon a cedat la plânsul
unui copil pe culoarul unui magazin. Nu suntem perfecți și nici nu
am fost atunci când ne‑am crescut copiii isteți financiar. Ne‑am
condus însă după principii financiare solide și am încercat
intenționat să creăm momente de învățare despre bani, pentru
copiii noștri.
S‑ar putea ca pentru copiii mai mari să fie un pic cam târziu.
S‑ar putea să vă descurcați deja excelent cu banii sau nu. Poate
tocmai vă întemeiați o familie. În orice punct v‑ați afla, puteți înce‑
pe de azi să stabiliți o nouă tradiție financiară de familie. Nu tre‑
buie să fiți nici perfecți, nici paralizați de greșelile trecutului.
Trebuie doar să începeți. Puteți porni azi să vă creșteți copii isteți
financiar.
Chiar dacă nu am implementat niciodată perfect principiile
financiare inteligente pe care le prezentăm în această carte, am
reușit să creștem copii isteți financiar. Dintre toate succesele, lau‑
dele și faima cu care am fost binecuvântat, cel mai mândru sunt
de copiii mei. Sharon și cu mine avem trei copii adulți competenți,
încrezători în ei înșiși, echilibrați și minunați. Toți sunt niște învin‑
gători în călătoria lor spirituală, în căsniciile și carierele lor, și toți
își administrează bine banii.
Fiica noastră, Rachel, a devenit un orator de înaltă clasă, care
predă aceste principii audiențelor de toate vârstele, din toată țara.
Cel mai mult îi place să‑i îndrume pe ceilalți și să‑i învețe cum să
pună bazele unor noi tradiții de familie, așa cum am făcut și noi.
Desigur că spun asta și pentru că sunt tatăl ei și sunt mândru de
ea, însă, când o veți auzi, vă veți spune imediat în sinea voastră:
Îmi doresc să cresc copii ca ea. Și puteți face asta.
În concluzie: dacă familia Ramsey a putut trece de la prostii
colosale, la faliment și apoi la o nouă moștenire și tradiție de fami‑
lie, și voi puteți. Țineți‑vă bine. Va fi o cursă nebună și palpitantă.
14 Bani isteți, copii isteți Introducere

1 Eu am fost
acea fetiță…
Rachel:
— Și ne‑am întors în direct. Alături de noi, în platou, este Rachel Ramsey…
ăă, am vrut să spun Rachel Cruze, fiica expertului financiar Dave Ramsey.
Scuze, Rachel.
Cam asta mi se întâmplă la fiecare televiziune la care apar

de ani buni încoace – cel puțin de când m‑am căsătorit. Cred că
acesta este pericolul care te paște atunci când crești în familia
Ramsey. Tata și‑a câștigat reputația de „tipul cu banii“ de mai
bine de 20 de ani, așa că mulți dintre cei în fața cărora sunt
invitată să vorbesc sau gazdele emisiunilor de televiziune la
care particip nu se pot abţine să nu facă asocierea între noi. Și
știți ceva? Nu am nicio problemă cu asta. Sunt mândră de fami-
lia mea și de felul în care am fost crescută, însă simt mereu
nevoia să clarific ceva tuturor acelora care văd doar „Ramsey“
în loc de „Rachel“: povestea mea nu este povestea părinților
mei. Eu nu am fost niciodată falită. Nu am pierdut niciodată
ceva și nici nu mi‑am declarat falimentul. Nu am simțit nicio-
dată rușinea și durerea de a primi telefoane de la colectorii de
debite la orice oră din zi și din noapte. Nu am cumpărat nicio-
dată mâncare și apoi să intru în panică la coadă, neștiind dacă
îmi vor rămâne bani să plătesc factura de curent electric. Însă
părinții mei au trecut prin toate aceste situații și prin altele.
Aveam șase luni când mama și tata și‑au declarat falimentul
personal. Tata se ocupa de câțiva ani de tranzacții imobiliare,
Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 15

cu rezultate frumușele. La vârsta de 26 de ani deținea un porto-
foliu în valoare de patru milioane de dolari. Trăise împreună cu
mama pe cai mari pentru o vreme, iar sora mea mai mare,
Denise, se născuse atunci când ei erau în culmea succesului.
Apoi, ca urmare a unor decizii proaste, chiar când mama și tata
încercau să își dea seama cum e să fii părinte pentru prima oară,
totul s‑a năruit.
Întreaga afacere a tatălui meu, de la acel moment, era clădită
pe datorii. Era obligat să plătească milioane de dolari pentru
investițiile sale și, într‑o bună zi, din senin, băncile i‑au declarat
creditele scadente. Problema era că tata nu avea câteva milioa-
ne de dolari în bancă pentru a putea plăti. A fost dat în judecată.
De mai multe ori. De „n‑șpe milioane de ori“ dacă ar fi să‑l citez.
M‑am născut în aprilie 1988. Mama și tata și‑au declarat fali-
mentul în același an, în septembrie. Tata descrie astfel situația:
„După ani de lupte, cu un copil mic, un nou‑născut și o căsnicie
care atârna de un fir de păr, am ajuns la fundul sacului“. Iar ate-
rizarea nu a fost deloc blândă.
Însă, hei, eu aveam șase luni. Habar n‑aveam ce‑s ăia bani.
Nu știam cum e să fii falit și nici înstărit. Nu fusesem niciodată
în vacanțe luxoase și nici nu purtasem haine sau bijuterii scum-
pe. Unii ar putea spune că m‑am născut în cel mai prost moment,
cel al prăbușirii. Eu văd lucrurile diferit și cred că m‑am născut
în momentul perfect, al unui nou început. Nu a trebuit să‑i văd
cum pierd totul; i‑am văzut cum au reconstruit totul și am învățat
lecțiile care, de atunci, au ajutat nenumărate familii să iasă din
datorii. Aceasta este partea cu adevărat palpitantă!
În acele zile, tata făcea mult mai mult decât să încerce să‑și
dea seama cum să țină lumina aprinsă în casă și cum să pună
mâncare pe masă. Tata încerca să înțeleagă modul în care
funcționează banii. Și, ca orice creștin, voia să afle ce spune
Biblia despre bani. În timp, a început să își contureze câteva
16 Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță…

principii despre cum să ne administrăm banii, care, ulterior,
s‑au cristalizat într‑un mic grup de studiu la școala de duminică,
apoi într‑o carte și, ulterior, într‑un curs complet, de treispre-
zece săptămâni pe care, între timp, l‑au frecventat milioane de
familii. A început să modereze zilnic un talk‑show la radio, care
numără acum milioane de ascultători în fiecare săptămână și a
scris alte câteva cărți care îndrumă familiile pe drumul către
echilibrul financiar. A fost destul de ocupat, trebuie să recunosc!
Mă pufnește râsul de fiecare dată când aud oameni vorbind
despre „Dave Ramsey“ de parcă ar fi Bono sau Maica Tereza.
Pentru mine e doar tata. Și toate cărțile, instrumentele și prin-
cipiile folosite de oameni pentru a‑și recâștiga controlul asupra
banilor au luat naștere în sufrageria noastră.
Vedeți, familia mea a fost prima care a experimentat „planul
Dave Ramsey“ și, credeți‑mă, nu a fost mereu ușor. A fost dis-
tractiv să facem parte din familia Ramsey, însă sora mea mai
mare, Denise, fratele meu, Daniel, și cu mine a trebuit să mun-
cim din greu pentru lucrurile bune pe care le‑am primit. Nu
faptul că eram fata lui Dave Ramsey garanta că nu voi avea nici-
odată probleme cu banii, ci cunoașterea și aplicarea principiilor
lui Dave Ramsey. Lucrurile astea funcționează pentru mine așa
cum vor funcționa și pentru voi.
Am trăit și am respirat aceste principii toată viața mea.
Înainte de a putea merge, mama și tata se zbăteau deja să iasă
din faliment și începeau să implementeze principiile care, ulte-
rior, aveau să ajute alte familii să iasă din datorii și să fie
câștigătoare financiar. Acum, după o viață de pregătire, sunt un
orator profesionist și călătoresc prin toată țara, povestindu‑le
oamenilor despre principiile învățate de la tata.
Soțul meu, Winston, și cu mine suntem ca oricare altă fami-
lie care urmează planul lui Dave Ramsey – muncim, donăm,
economisim, cheltuim într‑un mod durabil pentru viitorii

noștri copii și nepoți. Avem un buget lunar, planificăm chel
tuielilemari și niciodată nu considerăm creditul o unealtă folo-
sitoare. Încă de la început, părinții mei ne‑au transmis
moștenirea unei vieți fără datorii, iar acesta este unul dintre
cele mai inspirate daruri pe care orice părinte îl poate face copi-
ilor săi.
Se întâmplă în fiecare zi
În fiecare zi, oamenii sună la The Dave Ramsey Show pentru

a striga din toți rărunchii: „AM SCĂPAT DE DATORII!“. Sunt
familii care au muncit din greu, uneori ani la rând, pentru a ieși
din datorii și a schimba pentru totdeauna destinul lor și al
generațiilor viitoare. Sunt mame și tați care se înhamă la două,
trei sau cinci joburi pentru a scăpa din lanțurile datoriilor.
Luptă și reușesc să iasă la lumină de sub mormanul de credite
auto, extrase de carduri de credit și credite de studii, și sunt
entuziasmați. E ceva în vocile lor atunci când își spun povestea;
știi că nu‑și vor mai împinge din nou familia în datorii.
De multe ori, aceste familii vin cu mașina până la birourile
noastre pentru a da de la noi, din lobby, telefonul eliberator.
Avem o cafenea minunată acolo, numită „Colțul Marthei“,
unde miroase mereu a melci cu scorțișoară și a prăjituri proas-
păt scoase din cuptor. E aidoma bucătăriei bunicii în dimineața
de Crăciun, un spațiu al bucuriei familiare. Vă rog să mă
credeți, e uimitoare.
„Colțul Marthei“ e plasat vizavi de studioul de radio al tatei,
astfel că vizitatorii și ascultătorii eliberați de datorii, care sună,
pot veni și îl pot urmări pe tata cum realizează emisiunea prin-
tr‑un perete de sticlă. Uneori văd cum intră o familie și știu
imediat de ce a venit. Membrii ei sunt dominați de un amestec

de sentimente, de la epuizare la emoție, și, în plus, de o doză
de nervozitate. Poți observa ușor că au petrecut ore întregi
în mașină pentru a ajunge aici. Tatăl își îndreaptă spatele, în
timp ce o fetiță timidă de patru ani își încolăcește brațele de
piciorul lui. Mama intră ținând la piept un bebeluș adormit. Iar
în urma lor năvălește în lobby, asemenea unui cal de curse
ieșind pe porțile derbiului din Kentucky, un băiat năzdrăvan de
șapte ani!
Martha îi salută și îi ajută cu copiii. Le pune căști și microfon
și îi așază în locul potrivit de unde îl pot vedea pe Dave în stu-
dio. Și apoi sosește clipa cea mare. După ani de ore suplimen-
tare și de joburi multiple, după ce au depășit o viață în care au
luat decizii financiare proaste, după ce au pus piciorul în prag
și au schimbat destinul familiei lor, e timpul să‑și spună poves-
tea la radio.
În timp ce mama și tata împart microfonul, fiecare comple-
tând povestea, poți observa cum micuții se entuziasmează tot
mai tare. Știu că au o treabă de dus la bun sfârșit – au exersat în
mașină de‑a lungul celor cinci ore de mers. Așteaptă semnalul
de la părinții lor. Apoi, Dave rostește cuvintele magice:
— Ei bine, oameni buni, începe numărătoarea inversă!
Și acești părinți, care au mutat munții din loc pentru a schim-
ba direcția în care se îndrepta familia lor, se apleacă pentru ca
băiețelul și fetița să poată ajunge la microfon. Iar tatăl spune:
— Sunteți gata? Așa cum am exersat. Trei… doi… unu.
Și apoi, împreună cu mama și cu tata, două voci subțirele
strigă din răsputeri:
— AM SCĂPAT DE DATORII!
Plâng aproape de fiecare dată. Îmi vine să merg la acea
fetiță, să‑i cuprind fața în palmele mele, să mă uit în ochii ei și
să‑i spun: „Îți dai seama ce au făcut părinții tăi pentru tine?
Ți‑au schimbat întreaga viață“.

Vedeți, eu am fost acea fetiță. După falimentul părinților mei,
ei s‑ar fi putut întoarce la vechile obiceiuri care i‑au băgat în
bucluc. Dar nu au făcut‑o. S‑au schimbat. Și‑au schimbat viețile
și, în cursul transformării, au schimbat viața pe care aș fi
putut‑o avea eu. Mi‑au dăruit armele necesare într‑o viață pen-
tru a câștiga lupta cu banii.
Cum e să crești în familia Ramsey
Atunci când am apărut pe lume, vremurile în care părinții

mei cheltuiau banii cu ușurință erau demult apuse. Să mergi la
cumpărături cu mama însemna mereu să petreci cel puțin cinci
minute la coadă sortând cupoane de reducere. În mai multe
dintre magazinele în care mergeam cu regularitate, era pore-
clită „doamna cu cupoanele“. Nu cred că am văzut‑o vreodată
plătind prețul întreg pentru ceva. Are și acum un radar pentru
locurile în care sunt lichidări de stocuri. Nu există cumpără
tură pentru care să nu aibă un cupon. Credeți că tata știe să
mânuiască o foarfecă pentru a tăia carduri de credit? Stați s‑o
vedeți pe Sharon masacrând anunțurile din ziarul de duminică!
Cred că tata a furat faimoasa sa tehnică de tăiere a cardurilor
de la ea!
Nu mi‑am dat niciodată seama că trăiam altfel decât cele-
lalte familii. Nu mi‑a sărit în ochi că alte mame intrau în maga-
zin, luau o rochie scumpă de pe umeraș și plăteau pentru ea
prețul întreg. Cred că mi s‑ar fi părut ciudat din moment ce nu
am văzut‑o niciodată pe mama făcând așa ceva. Și nu toate
familiile aveau ca destinație de vacanță favorită un camping
public? Nu? Hm, înseamnă că doar noi.
Situația financiară dificilă mi se dezvăluia uneori în
după‑amiezile de duminică. Familia Ramsey mergea la biserică

la fiecare sfârșit de săptămână. Stăteam în strană în rochița ce‑i
rămăsese mică surorii mele, cu ciorăpei și pantofi de lac și,
atunci când venea momentul ofrandei, puneam în coșulețul de
catifea bancnota de un dolar pe care o scosesem din plicul meu
de donații (voi vorbi mai târziu despre asta). A dona a fost tot
timpul o prioritate în familia mea. Indiferent de cât de dificile
au fost vremurile, mama și tata au dăruit cu credință, din inimă
și s‑au asigurat că și noi, copiii, participam. Iar pentru noi, asta
a însemnat enorm.
În orice caz, după slujbă, toți prietenii se urcau în mașini și
mergeau la restaurantele din zonă. Nici nu ajungeam la mașină,
că Denise și cu mine începeam să ne milogim să mergem și noi.
Și în fiecare săptămână, tata spunea ceva de genul:
— Mergem la cel mai bun restaurant din oraș! Cel mai bun!
Nimeni n‑o să mănânce mai bine decât noi azi!
La început, Denise și cu mine mușcam momeala. Cu cât
povestea mai mult, cu atât entuziasmul nostru creștea. Țopăiam
în sus și în jos și nu mai conteneam cu întrebările:
— Unde mergem? Unde mergem?
Extrem de teatral, tata exclama:
— Mergem la „Bucătăria lui Sharon“!
În traducere liberă: familia Ramsey urma să mănânce încă
o dată acasă. Noroc că mama este o bucătăreasă extraordinară!
Râd când îmi aduc aminte de acele vremuri, dar adevărul
este că ele m‑au format. Știu că nu a fost ușor pentru părinții
mei să rămână concentrați pe acest obiectiv un timp atât de
lung. Sunt sigură că le‑ar fi plăcut la nebunie să iasă la masă în
fiecare săptămână cu prietenii de la biserică. Însă trebuiau să‑și
spună frecvent ce ne repetau și nouă: „Nu ne permitem“.
Așa că ne trăgeam scaunele în „Bucătăria lui Sharon“ și
reușeam s‑o transformăm în cel mai bun local din oraș. Și după
atâţia ani, a rămas unul dintre restaurantele mele favorite.

Cum m‑am alăturat revoluției
Când am intrat la grădiniță, situația noastră financiară a înce-

put să se stabilizeze. Nu ne eliberaserăm încă în întregime, însă
lăsaserăm în urmă partea cea mai rea a crizei. Tata învățase
foarte multe despre cum să administreze banii și a început să
sintetizeze cunoștințele într‑un curs ce avea să devină Universi
tatea Păcii Financiare (UPF). Inițial, a susținut cursul o seară pe
săptămână la un Holiday Inn local. Interesul comunității pentru
UPF a fost mic la început, dar a crescut ulterior. Atunci când cur-
sul de luni seara a atins numărul maxim de participanți, a înce-
put un curs nou în altă seară. Și apoi altul. În scurt timp, tata a
ajuns să predea cursuri UPF cinci seri pe săptămână. Acum,
după mai bine de 20 de ani, milioane de familii și‑au schimbat
viața urmând acest curs!
În mod clar, educația financiară de bun‑simț a atins o coardă
sensibilă, la început în comunitatea noastră și apoi pe tot cuprin-
sul țării. Ce preda tata s‑a extins depășind granițele unui curs,
unui seminar, unei cărți sau emisiuni radio. A devenit o revoluție.
Acum sunt parte din acea revoluție. Am pornit în lupta pen-
tru a ajuta familiile să evite dezastrele financiare uriașe. Îi sprijin
pe părinți să‑și așeze copiii pe baze financiare solide încă din
prima zi. Vorbesc cu adolescenți și studenți și le arăt cum să dea
dovadă de istețime financiară și să trăiască fără datorii încă
înaintede a avea ocazia să şi le facă. Asta au făcut părinții mei
pentru mine și asta vreau să le împărtășesc familiilor tinere și
studenților.
Îmi place să spun că tata este chirurgul de urgență, iar eu sunt
medicina preventivă. Nimeni nu scoate oamenii din crize finan-
ciare ca Dave Ramsey, însă ne dorim, în primul rând, ca oamenii
să nu ajungă niciodată în asemenea încurcături. Aceasta este
lupta mea.

În următoarele capitole, vă voi învăța ce înseamnă să crești
copii isteți financiar. Vă voi explica modul în care am învățat
importanța unei etici solide și vom aborda modalități specifice
de a transmite asta copiilor voștri. Vă voi împărtăși ce m‑au
învățat părinții mei despre cheltuieli, economii și donații. Vom
vorbi despre datorii, vom vedea de ce este un lucru atât de
devastator pentru tineri și veți afla cum să‑i învățați să le evite –
în special atunci când vine vremea să meargă la universitate sau
să‑și cumpere o mașină. Vom aborda concepte complexe pre-
cum îndreptățirea, împuternicirea și mulțumirea de sine, ca să
vă puteți ajuta copiii să definească ce înseamnă pentru ei „sufi-
cient“. Vom vorbi despre relații și cum intervin uneori banii,
distrugând chiar familii sau prietenii. Și, în încheiere, vom dis-
cuta despre cum să creșteţi copii care au capacitatea emoțională,
spirituală și morală de a primi moștenirea financiară pe care
le‑o veți lăsa la un moment dat.
Sunt extrem de mândră de părinții mei și de cât de mult au
muncit pentru a ne transforma familia în toți acei ani. Au
înfruntat și au depășit lucruri inimaginabile, însă, pe parcursul
acestui proces, m‑au pus pe mine în postura de a învinge într‑un
mod pe care nici ei nu cred că și l‑au imaginat. Nu am fost
datoare nimănui un ban. Nu voi fi datoare niciodată nimănui un
ban. Am fost crescută într‑o atmosferă de pace financiară
autentică și durabilă. Și asta nu pentru că sunt „fiica lui Dave
Ramsey“, ci pentru că părinții mei și‑au dedicat timp și au făcut
eforturi pentru a mă învăța cum să‑mi administrez banii. Grație
lor, am o încredere totală în capacitatea mea de a‑mi gestiona
finanțele, indiferent de cât de mulți sau de puțini bani am. Este
cel mai bun sentiment din lume și un dar incredibil pe care‑l
puteți face și voi copiilor voștri!
În acest moment, sunteți prinși probabil într‑una dintre
încleștările în care au fost prinși și părinții mei cu mulți ani în

urmă. Sau poate ați câștigat deja acele bătălii și vreți să vă
ajutați copiii să le evite complet. În orice caz, ați ajuns în locul
potrivit. Nu contează în ce moment financiar vă aflați, dacă vă
luptați sau câștigați, eu vă pot oferi perspectiva de care aveți
atât de multă nevoie: perspectiva copiilor voștri. În fond, acum
mulți ani, eu am fost acea fetiță.

2 Munca NU este
un lucru rușinos
Rachel: În clasa a V‑a, am petrecut o după‑amiază la o prietenă și am fost

martora celui mai ciudat lucru din lume. Am urmărit‑o pe mama amicei
mele cum a făcut curat în camera fetei, a strâns farfuriile după ce am
mâncat, a adunat rufele murdare, a hrănit câinele și a dus gunoiul. Niciun
moment nu s‑a oprit să ne roage s‑o ajutăm. În acel moment, am știut că
familia mea era diferită.
Am învățat foarte multe de la părinții mei de‑a lungul anilor,

însă una dintre lecțiile de bază predate încă de la vârstă fragedă
a fost că familia Ramsey muncește din greu. Oamenii știu pro-
babil de emisiunea radio a tatei, de cursul nostru Universitatea
Păcii Financiare, de curricula noastră de liceu, de materialele de
studiu biblic destinate tinerilor sau de oricare dintre duzinele
de produse și servicii pe care le oferim, însă, dacă vă întrebați
ce definește „afacerea de familie“ Ramsey, atunci pot să vă spun
din experiență: afacerea de familie înseamnă muncă.
Ca adult, îmi retrăiesc copilăria și sunt extrem de recunos-
cătoare pentru tot ce au făcut ai mei pentru mine. Mai presus de
toate însă, m‑au învățat un lucru pe care mă sprijin în absolut
fiecare zi a vieții mele, și anume cum să muncesc. Am învățat
devreme că disciplina izvorăște din muncă, iar atunci când ești
disciplinat în viață, ești, automat, și mai sănătos.
Nu există mulțumire mai mare decât să te întorci obosit de
la serviciu. Obosit în sensul bun al cuvântului. Oboseala aceea
care îți spune că astăzi ai făcut ceva cu viața ta. În loc să permiteți
Bani isteți, copii isteți Munca NU este un lucru rușinos 25

generației tinere să stea toată ziua în fața calculatorului sau a
play stationului, leneșă și letargică, lăsați‑o să experimenteze
cum e să fii obosit după un pic de muncă adevărată, ca odinioa-
ră. Strânsul frunzelor din curte, curățenia în casă, responsabili-
tatea de a hrăni animalul familiei trezesc în copii un sentiment
de împlinire și convingerea că au făcut ceva de care pot fi mân-
dri. Îi face să se simtă încrezători că pot ieși în lume și învinge.
Dave: Societatea noastră a făcut progrese remarcabile asigurând

securitatea și bunăstarea copiilor noștri. Dar se poate ca lucrurile să
fi mers prea departe. În ziua de astăzi, mulți părinți sunt atât de
centrați pe ce‑și doresc copiii lor, încât au pierdut din vedere ce au
nevoie acești copii cu adevărat. Dacă privești lucrurile în perspectivă,
pe termen lung, atunci a‑i învăța pe copii să muncească devine un
lucru necesar. Iar asta nu e sinonim cu a‑i abuza. Îi învățăm să
muncească nu în folosul nostru, ci pentru că asta le oferă atât dem‑
nitatea unui lucru bine făcut astăzi, cât și instrumentele și caracte‑
rul care să‑i ajute să câștige în viitor, ca adulți.
Să‑i înveți pe copii să muncească ar trebui să fie la fel de firesc
ca a‑i învăța să se îmbăieze sau a se spăla pe dinți, o abilitate nece‑
sară în viață. Un adult care nu știe cum să ducă la bun sfârșit o
sarcină de serviciu este în aceeași situație ca un adult cu dinții
stricați și care miroase urât. Atunci când copilul vostru absolvă liceul
și nu se pricepe decât să joace jocuri video, să se plângă, să aibă
senzația că totul i se cuvine și să mănânce mâncare nesănătoasă,
înseamnă că l‑ați programat să fie un învins.
Un alt beneficiu uriaș a‑i învăța pe copii miracolul muncii este
că vor tinde să nu se asocieze cu oameni care refuză să muncească.
De ce ar fi asta un lucru bun? Pentru că vă doriți ca fata voastră să
se mărite cu băiatul potrivit, nu cu un leneș. Am observat repede că
fiicele noastre (și fiul nostru) nu au intrat în relații cu oameni care
nu știau să muncească. Este o veste extraordinară, pentru că, într‑o
26 Bani isteți, copii isteți Munca NU este un lucru rușinos

zi, veți avea nepoți și vă veți dori ca ambii lor părinți să aducă bani
în casă, astfel încât cei mici să aibă ce mânca.
Rachel: Curățenia în camera noastră era o sarcină de bază la

noi acasă – una pe care o uram! Nu sunt o persoană superorgani-
zată de felul meu, iar această trăsătură de caracter era și mai
accentuată pe vremea când eram copil. Săptămână de săptămână,
mi se spunea să‑mi fac curat în cameră și amânam asta cât de mult
puteam… cel puțin până când auzeam pași pe scări și știam că ai
mei veneau să vadă dacă îmi făcusem treaba. Nici mama, nici tata
nu se așteptau să așezăm totul la linie, militărește, însă se așteptau
să intre într‑o cameră curată și frumoasă. Și chiar dacă asta nu îmi
făcea prea multă plăcere, după ce petreceam câteva minute făcând
curat și vedeam rezultatele, mă simțeam răsplătită. Vedeam ime-
diat rezultatele muncii mele și mă simțeam extraordinar.
Munca poate fi o provocare pentru copiii voștri, mai ales dacă
nu sunt învățați, însă este o binecuvântare pe care le‑o puteți oferi.
Desigur, mă refer la sarcini potrivite vârstei lor și ținând cont că e
necesar să‑i învățați valoarea muncii. În Pilde 22:6* se spune:
„Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s‑o aibă; chiar când
va îmbătrâni nu se va abate de la ea“. Atunci când copiii învață să
muncească de la o vârstă fragedă, obiceiul le va rămâne pe viață.
Tata este una dintre acele persoane care par a nu avea proble-
me să facă bani. Desigur, mama și tata au avut ceva dificultăți în
a‑i păstra în timpul anilor de faliment, însă a aduce în casă un
venit bun nu a fost niciodată o problemă. Asta pentru că părinții
mei au știut mereu foarte clar de unde vin banii. E un lucru pe
care tata mi l‑a repetat în aproape fiecare zi a vieții mele: banii
vin din muncă.
* Traducerile citatelor din Biblie au fost preluate din Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988 (n.t.).

Faptul că părinții mei au dat faliment nu s‑a întâmplat pentru
că tata nu a muncit din greu. A muncit din răsputeri, atât când
a urcat pe scara succesului, cât și când a coborât pe cea a dezas-
trului financiar. Înainte de faliment, tata a muncit pentru a
aduna o avere, ulterior pentru a pune de mâncare pe masă.
Motivația s‑a schimbat, etica muncii, niciodată. Tata este una
dintre cele mai muncitoare persoane pe care le cunosc.
Obișnuia să‑mi povestească despre cum își ajuta părinții în
afacerile imobiliare pe când era copil. Bunicii mei lucrau de
acasă, astfel că, atunci când telefonul suna, erau șanse mari să
fie un client. Dave, pe atunci în vârstă de opt ani, răspundea la
telefon ca un recepționist bine instruit, cu normă întreagă. Iar
mama a crescut la o fermă, deci și ea a fost obișnuită cu munca.
Are, de altfel, cea mai mare capacitate de muncă dintre noi toți.
Poate munci din greu o zi întreagă și tot e capabilă să ajungă la
timp acasă și să fie gazda unei petreceri fabuloase!
Dave: Așa cum spune Rachel, părinții mei se ocupau de afaceri

imobiliare pe când eram copil. Era pe vremea când telefoanele încă
aveau fir și cadran rotund. Când oamenii citeau ziare și cumpărau
case căutându‑le în anunțurile din ziare și în revistele de speciali‑
tate. Când nu existau telefoane mobile, căsuță vocală, e‑mail,
Twitter, Facebook sau robot telefonic. Trebuia să răspunzi la telefon
sau ratai apelul. Când telefonul suna la noi, la capătul firului putea
fi cineva interesat să cumpere o casă, așa că, dacă nu răspundeam
la timp sau cum trebuie, puteam pierde vânzarea. Era foarte
important să răspunzi corect la telefon.
Am fost învățați de mici să salutăm pe un ton prietenos și pro‑
fesionist, în special atunci când părinții nu erau disponibili. Trebuia
să fim politicoși: „Da, domnule“ sau „Da, doamnă“ și nu „Mda“ –
să notăm numărul de telefon, datele apelantului și să le repetăm
pentru verificare. Acest mod respectuos de a răspunde la telefon

era parte integrantă din viața noastră și nu exista toleranță pentru
nerespectarea acestor reguli. Am înțeles de mici conceptele de ser‑
vicii pentru clienți și antreprenoriat. Cred că de asta Sharon și cu
mine am insistat pe aceste lucruri când ne‑am educat copiii și de
ce nu suport să nu se răspundă la telefon.
Nu acordați alocații
Rachel: Munca nu a fost niciodată opțională în familia noa

stră, indiferent de cât de mici am fost Denise, Daniel și cu mine.
De la vârsta de cinci ani am muncit – pe comision. Mama și tata
nu au crezut niciodată în conceptul de alocație. Tata ura acest
cuvânt pentru că el indică faptul că unui copil i se „alocă“ o anu-
mită sumă de bani doar pentru că există și respiră. Desigur, fie-
cărui părinte îi place să‑și răsfețe copilul cu surprize și daruri,
însă sistemul de alocații ca regulă generală nu‑i învață pe copii
cum funcționează lucrurile în viața reală. Părinții mei nu și‑au
dorit să crească nişte copii care să aștepte ca viața să le dea. Sun
tem tot mai des martorii acestui fenomen în societatea de azi.
O generație întreagă a crescut cu convingerea că banii sunt
gratis. Membrii ei așteaptă ca părinții să continue să le plătească
facturile, chiar dacă, între timp, au devenit adulți la rândul lor,
și cred că guvernul există ca să aibă grijă de ei. Această convin-
gere nu s‑a numărat niciodată printre opțiunile mele – nici
măcar atunci când eram mică!
De la vârsta de cinci ani, m‑am ghidat după o regulă generală
în ceea ce privește banii: Dacă muncești, primești bani; dacă nu
muncești, nu primești. Este un principiu de bază de la care abdică
mulți părinți cu copii mici. Dacă un copil va înțelege la patru ani
că banii provin din muncă, atunci va fi pregătit să dea piept cu
lumea reală la 24 de ani.

Dave: Urăsc cuvântul „alocație“ pentru că sunt de părere că
vorbele au o mare putere și pot ascunde sensuri adânci. Dai alocații
unor oameni atunci când ei nu sunt în stare să se întrețină singuri.
Alocațiile pentru copii nu sunt un semn al solidarității cu cei
defavorizați, ci al bunăstării. Ca și cum copiii nu vor sau nu sunt în
stare să realizeze ceva și noi sărim să le facem munca. Desigur,
sunt copiii noștri și ne îngrijim de ei, însă Sharon și cu mine ne‑am
dorit să sădim râvna și demnitatea în inima copiilor noștri. Aceste
calități nu înfloresc dacă punem totul la dispoziția copiilor, pentru
că, astfel, le dăm impresia că ei reprezintă centrul universului. A da
bani copiilor fără a‑i obișnui să muncească va da naștere la ființe
care se plâng, care consideră că totul li se cuvine, niște victime per‑
petue. Seamănă cu vreunul dintre adulții pe care îi cunoașteți?
Ne‑am învățat copiii cuvintele Bibliei: „Dacă cineva nu vrea să
lucreze, acela nici să nu mănânce“ (2 Tesaloniceni 3:10) și le‑am
citat din Proverbe 12:11: „ Cel ce muncește ogorul său se satură de
pâine, iar cel ce umblă după deșertăciuni este om lipsit de minte“.
Am primit odată un apel la radio de la tatăl unui puști rebel de
paisprezece ani. Acesta ne‑a povestit că băiatul său refuza să ducă
la bun sfârşit vreo sarcină sau să‑l ajute la vreo treabă în jurul casei.
În aceste condiţii, tatăl s‑a dus în atelierul său, a luat un ciocan şi
l‑a pus pe farfuria adolescentului la cină. Atunci când acesta a venit
la masă, tatăl i‑a spus:
— Nu primești mâncare până nu îţi termini treaba, iar dacă o
ții tot așa, pun mâna pe ciocan și fac zob farfuria asta.
Ştim cu toţii că nu există cale mai rapidă de a ajunge la inima
unui băiat adolescent decât prin stomac. Nu este, aşadar, de mira‑
re că tânărul s‑a pus imediat pe treabă. Poate fi un mod drastic de
a atrage atenţia cuiva, dar vă garantez că, probabil, va spune poves‑
tea asta copiilor şi nepoţilor lui pentru că nu exista altă cale de a
transmite mai bine un asemenea mesaj și de a‑i îndrepta, sper,
viaţa pe un nou făgaş.

Rachel: Este important ca părinţii să‑şi ajute copiii să facă încă
de la vârste fragede conexiunea dintre muncă şi bani. Regândiţi
întreaga discuţie despre bani cu copiii voştri, astfel încât terme-
nul „alocaţie“ nici măcar să nu intre în vocabularul lor. Folosiţi
cuvântul „comision“ şi explicaţi‑le cum banii sunt rodul muncii.
Imediat ce copilul înţelege relaţia dintre cauză şi efect, puteţi să‑l
învăţaţi cum funcţionează relaţia dintre muncă şi bani.
Frica majorităţii părinţilor
Fără excepţie, de fiecare dată când mă aflu în turneu şi vor-

besc unor grupuri de oameni, un părinte mă întreabă:
— Cum să‑mi cresc copiii astfel încât să nu considere că li se
cuvine totul? Cum să‑i învăţ valoarea unui dolar?
Din experienţa mea, principiul de bază al muncii este una
dintre cele mai bune căi de a combate atitudinea mai sus‑amin-
tită. Odată ce copiii înţeleg că banii sunt produsul muncii, nu‑i
vor mai cheltui pe o jucărie fără să ia înainte în considerare câtă
muncă au depus pentru a produce acei bani. Desigur, e de dorit să
poată să se bucure de o cumpărătură bună, însă munca depusă
face ca fiecare lucru cumpărat – chiar şi o jucărie sau un joc
video – să fie perceput ca o realizare, nu drept ceva ce li se cuvine.
Încurajaţi‑vă copiii să descopere demnitatea muncii şi să‑şi câş-
tige singuri banii. Nu există lucru mai rău decât a vă transforma
într‑un bancomat uman şi a vă alimenta copiii cu câte o bancnotă
de cinci, zece sau 20 de dolari, ori de câte ori vă cer.
Începeţi de la vârste fragede: între trei şi cinci ani
Am discutat cu mulţi părinţi care au experimentat siste-

mul comisioanelor cu copiii lor cei mici, de trei sau patru ani,

Bani Isteti, Copii Isteti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bani Isteti, Copii Isteti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bani isteti, copii isteti - BT 01.

indd 1 06-May-15 11:24:33

Copyright © 2014 Lampo Licensing, LLC

© Publica, 2015, pentru ediția în limba română

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

ISBN 978-606-722-028-5

I. Gheorghe, Dana (trad.)

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu

DESIGN: Alexe Popescu

REDACTOR: Silvia Dumitrache

CORECTURĂ: Elena Bițu, Tudorița Șoldănescu

DTP: Răzvan Nasea

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 4 06-May-15 11:24:34

Din partea lui Dave:

Copiilor familiei Ramsey, Denise, Rachel și Daniel. Ați fost

Din partea lui Rachel:

Mamei și tatei, care nu m‑au învățat doar cum să adminis-

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 5 06-May-15 11:24:34

Munca la această carte a durat peste 20 de ani și este impo-

Bani isteți, copii isteți Mulțumiri 7

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 7 06-May-15 11:24:34

8 Bani isteți, copii isteți Mulțumiri

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 8 06-May-15 11:24:34

1. Eu am fost acea fetiță… ������������������������������������������������������������������������� 15

2. Munca NU este un lucru rușinos ���������������������������������������������������������� 25

3. Cheltuiți: dacă s‑au dus, s‑au dus �������������������������������������������������������� 49

4. Economisiți: așteptați ��������������������������������������������������������������������������� 67

5. Donați: oricum nu sunt ai voștri ����������������������������������������������������������� 91

6. Bugetați: spuneți‑le ce au de făcut ��������������������������������������������������� 111

7. Datoriile SUNT un lucru rușinos �������������������������������������������������������� 141

8. Universitatea: nu absolviți înglodați în datorii ��������������������������������� 165

9. Mulțumirea: războiul pentru inima copilului tău ����������������������������� 195

12. Eu am fost acel tată… ������������������������������������������������������������������������� 263

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 9 06-May-15 11:24:34

Dave: Primul grup căruia i‑am explicat cum să‑și admi­nistreze

Bani isteți, copii isteți Introducere 11

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 11 06-May-15 11:24:34

12 Bani isteți, copii isteți Introducere

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 12 06-May-15 11:24:34

Bani isteți, copii isteți Introducere 13

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 13 06-May-15 11:24:34

14 Bani isteți, copii isteți Introducere

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 14 06-May-15 11:24:34

Cam asta mi se întâmplă la fiecare televiziune la care apar

Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 15

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 15 06-May-15 11:24:34

16 Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță…

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 16 06-May-15 11:24:34

Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 17

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 17 06-May-15 11:24:34

În fiecare zi, oamenii sună la The Dave Ramsey Show pentru

18 Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță…

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 18 06-May-15 11:24:34

Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 19

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 19 06-May-15 11:24:34

Cum e să crești în familia Ramsey

Atunci când am apărut pe lume, vremurile în care părinții

20 Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță…

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 20 06-May-15 11:24:35

Bani isteți, copii isteți Eu am fost acea fetiță… 21

Bani isteti, copii isteti - BT 01.indd 21 06-May-15 11:24:35

Când am intrat la grădiniță, situația noastră financiară a înce-

1. Eu am fost acea fetiță… �� 15

2. Munca NU este un lucru rușinos �� 25

3. Cheltuiți: dacă s‑au dus, s‑au dus �� 49

4. Economisiți: așteptați �� 67

5. Donați: oricum nu sunt ai voștri �� 91

6. Bugetați: spuneți‑le ce au de făcut �� 111

7. Datoriile SUNT un lucru rușinos �� 141

8. Universitatea: nu absolviți înglodați în datorii �� 165

9. Mulțumirea: războiul pentru inima copilului tău �� 195

12. Eu am fost acel tată… �� 263

Dave: Primul grup căruia i‑am explicat cum să‑și administreze

Rachel: Munca nu a fost niciodată opțională în familia noa