Copiilor mei... fiecare în parte atât de preţios pentru mine.

— Sean Covey

În memoria tatălui meu, Allen Curtis.

Îţi mulţumesc pentru toate încurajările.
— Stacy Curtis

MULŢUMIRI

Acestă carte este produsul unei echipe remarcabile, care a lucrat împreună într-o manieră neobişnuit de
colaborativă. Deşi cu toţii am avut roluri specifice, fiecare a avut ceva de spus în toate aspectele şi a rezultat o adevărată
sinergie, unde unu plus unu a făcut zece. În special:
Mulţumesc lui Stacy Curtis, ilustratorul nostru genial, care, prin desenele sale, a adus aceste personaje la viaţă.
Stacy, nu încetezi niciodată să ne uimeşti cu arta ta!
Mulţumesc scriitoarei noastre talentate, Margery Cuyler, pentru inteligenţa şi farmecul său şi pentru că a
lucrat cot la cot cu mine, timp de luni de zile, pentru a transpune Cele 7 obişnuinţe în personaje distractive şi poveşti
memorabile pentru copii.
Mulţumesc echipei de clasă mondială de la Simon & Schuster: editorilor noştri, Courtney Bongiolatti şi Justin
Chanda, care au fost atât de profesionişti şi de pasionaţi de-a lungul întregului proiect şi au contribuit pe fiecare front;
şi lui Rubin Pfeffer pentru crearea viziunii fără de care această carte nu ar fi existat.
Mulţumesc prietenei şi colegei mele, Annie Oswald, care a jucat rolul de lider de proiect, a ţinut totul sub control
şi a mers înainte, după cum se pricepe atât de bine.
Mulţumesc surorii mele talentate, Colleen Brown, care a contribuit cu multe idei perspicace pentru a face cartea
mai distractivă şi mai captivantă.
Mulţumesc, echipă. Acest proiect a fost o nebunie. Trăiască toţi copiii din 7 Stejari!
— Sean Covey

The 7 Habits of Happy Kids • Copyright © FranklinCovey Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Company • Franklin Covey and the FC logo and trademarks are COVEY, SEAN
trademarks of Franklin Covey Co. and their use is by permission Cele 7 obişnuinţe ale copiilor fericiţi / Sean Covey ; trad.: Ana Mănescu.
Originally published by Simon & Schuster Books for Young - Bucureşti : Act şi Politon, 2016
Readers. ISBN 978-606-913-001-8
Editura ACT şi Politon • Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, I. Mănescu, Ana (trad.)
Bucureşti, România, C.P. 050202.- tel: 0723 150 590, e-mail: of- 159.922.7
fice@actsipoliton.ro Redactor: Georgian Toader Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
CELE
OBIȘNUINȚE
ALE

COPIILOR
FERICIȚI
SEAN COVEY
CU ILUSTRAȚII DE STACY CURTIS
Traducere de Ana Mănescu
 Ce se află
O notă personală către părinţi şi profesori 8
Fă cunoştinţă cu copiii din 7 Stejari 10
Plictisit! Plictisit! Plictisit! 13
Fii proactiv

Gub şi trusa de colecţionat insecte 25

Începe cu finalul în minte

Ghimpi şi testul de ortografie 35

Dă prioritate priorităţilor
înăuntru
Lili plantează o grădină 45
Gândeşte-te cum să fie bine pentru toţi

Ţopăilă şi plasa de fluturi pierdută 57

Caută mai întâi să înţelegi, apoi să fii înţeles

Bursucii cei mari şi răi 67

Cooperează prin sinergie

Somnoroasa Sofia 79
Ascute fierăstrăul

Copacul celor 7 obişnuinţe 90

O notă de la Stephen R. Covey 92
 O notă personală
către părinţi şi profesori
Ca adulţi, nu cădem de acord în multe privinţe. Dar este ceva ce avem în comun: dragostea
şi grija noastră pentru copii. La data la care scriu această carte, eu am şapte copii, trei sub
vârsta de zece ani: Nathan (opt ani), Weston (cinci ani) şi Allie (trei ani). Sunt copii buni...
cel puţin în majoritatea timpului. Trebuie să admit că sunt frustrat de ritualurile nesfârşite
de tachinare ale lui Nathan şi de accesele aleatorii de furie ale lui Allie. Am fost de asemenea
îngrozit când Weston a învăţat cum să utilizeze un capsator şi mi-a umplut pereţii de capse. Dar,
una peste alta, îi iubesc la nebunie. Şi sunt adesea surprins de cât de deştepţi sunt, de fapt.
Cu ani în urmă, am scris o carte intitulată The 7 Habits of Highly Effective Teens
(Cele 7 obişnuinţe ale adolescenţilor extraordinar de eficace) care era bazată pe cartea de
mare succes a tatălui meu, The 7 Habits of Highly Effective People (Cele 7 obişnuinţe ale
persoanelor extraordinar de eficace*). Când am început să scriu cartea pentru adolescenţi,
mi-a fost teamă că va trebui să simplific conceptele astfel încât adolescenţii să poată înţelege
obişnuinţele. Am fost surprins să descopăr că nu trebuia să simplific nimic. Ei „s-au prins”.
Chiar mai surprinzător pentru mine a fost cum numeroase şcoli primare şi elementare
din întreaga lume au predat cele 7 obişnuinţe ca parte din programă şi cât de mult succes au
avut făcând-o. Cine ar fi ghicit că şi copiii mici ar putea înţelege şi aplica atât de repede legile
naturale conţinute în cele 7 obişnuinţe? Încă o dată, am subestimat. (Apropo, dacă sunteţi
interesaţi să aduceţi cele 7 obişnuinţe în şcoala voastră primară sau elementară, vă rog să
vizitaţi www.theleaderinme.org.)
Aşadar, când cei de la Simon & Schuster m-au întrebat dacă aş fi interesat să scriu o
carte pentru copii bazată pe cele 7 obişnuinţe, m-am simţit cuprins de nerăbdare, de parcă
tocmai mi s-ar fi dat drumul în recreaţie!
Am ajuns să cred că această carte îi poate ajuta pe copii în trei feluri:
În primul rând, îi va învăţa despre puterea de a trăi conform principiilor – principii
precum responsabilitate, planificare, respect pentru alţii, muncă în echipă şi echilibru.
* În limba română, cartea a apărut cu acest titlu în 2015, la Editura ACT şi Politon, în format
audio. În format print a apărut cu titlul Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Editura ALL-
FA, 2014, Bucureşti. (n.tr.)

8
Principiile sunt precum gravitaţia. Sunt nesfârşite, universale şi evidente prin ele însele. Şi
sunt necesare astăzi, mai mult ca oricând.
În al doilea rând, îi va echipa cu un limbaj comun pe care îl pot folosi cu părinţii
şi profesorii. Poate fi atât de util să spui: „Trebuie să dau prioritate priorităţilor” sau
„Haideţi să găsim o soluţie din care să avem cu toţii de câştigat” şi toată lumea să ştie exact
ce înseamnă.
În al treilea rând, fie că se identifică cu Ursul Gub sau cu Sofia Veveriţa, copiii vor
găsi o parte din ei înşişi într-unul dintre aceste personaje memorabile. Ca rezultat, aceste
poveşti îi vor ajuta pe copii să aplice cele 7 obişnuinţe în propriile lor vieţi.
Pe măsură ce răsfoiţi această carte, veţi observa că fiecare poveste ilustrează câte o
obişnuinţă. La sfârşitul fiecărei poveşti veţi găsi o notă către părinţi şi profesori (Colţul
părinţilor) care are nişte sugestii despre cum să evidenţiaţi obişnuinţa din acea poveste. Nota
include, de asemenea, o listă de întrebări pe care să le puneţi copiilor (De discutat) şi o listă
de paşi mici pe care copiii îi pot face pentru a începe să exerseze obişnuinţele (Paşi mărunţi).
La sfârşitul cărţii se găseşte o diagramă a celor 7 obişnuinţe, care arată cum funcţionează
acestea împreună. Şi nu uitaţi să vizitaţi site-ul aferent - www.seancovey.com. Veţi găsi acolo
o mulţime de activităţi grozave pentru cei mici, precum teste, jocuri şi schiţe de personaj
imprimabile pe care copiii le pot colora ei înşişi în timp ce citesc sau le sunt citite poveştile.
Să punem umărul la misiunea noastră comună şi nobilă de a ajuta fiecare copil să fie un
copil fericit!
Toate cele bune,
Sean Covey

9
 Fă cunoştinţă cu
Ursul Gub
Acestea este ursul Gub. Este cel mai mare copil
din 7 Stejari – dar este şi foarte prietenos.
Iubeşte timpul petrecut în aer liber şi tot soiul
de insecte. Preferatele lui sunt furnicile.

Iepurele Ţopăilă
Fă cunoştinţă cu iepurele Ţopăilă. Ţopăilă adoră să facă
sport. Iubeşte fotbalul, tenisul, baseballul, baschetul,
ciclismul, înotul şi săritul – orice. Iubeşte de asemenea
adidaşii şi are o mulţime de modele diferite.

Sconcsiţa Lili
Lili este foarte îndemânatică, în special pentru un sconcs.
Ea iubeşte arta. Lili îşi petrece cea mai mare parte din timp
desenând şi pictând şi făcând tot felul de lucruri. Ea îşi
iubeşte şi fratele mai mic, pe Puturici.

Veveriţul Sami
Din ziua în care s-a născut, lui Sami i-a plăcut să se
joace cu dispozitive şi să repare lucruri. Nu îl vei
vedea niciodată fără o unealtă sau două. La fel ca toate
veveriţele, Sami şi sora sa geamănă, Sofia, locuiesc
într-o căsuţă în copac.

10
copiii din 7 Stejari
Veveriţa Sofia
Sofia este sora geamănă a lui Sami. Cel mai tare şi
mai tare îi place să citească. Ea iubeşte de asemenea
matematica. Uneori foloseşte cuvinte foarte mari pe
care trebuie să le explice tuturor prietenilor săi.

Porcuşorul spinos Ghimpi

Ghimpi are mulţi ţepi ascuţiţi, care arată în ce
stare de spirit se află. Când Ghimpi este trist, ţepii
îi sunt lăsaţi. Când este încântat, stau ridicaţi
drept în sus. Ghimpi nu are nicio grijă. Îi place să
stea tolănit în hamacul său toată ziua şi să cânte la
muzicuţa sa.

Ali Vin-şi-eu
Şi să nu o uităm pe Ali Vin-şi-eu. Ea este o şoricuţă. Lui Ali
îi place să vină şi ea cu toată lumea din gaşcă, în special cu
prietena ei cea mai bună, Sconcsiţa Lili. Ali locuieşte cu bunica
ei şi îi place să se dichisească în pantofii şi bijuteriile Bunicii.

Acesta este Ernie viermişorul. El este foarte

timid, aşa că trebuie să te duci să îl cauţi...

11
 Plictisit! Plictisit!
Plictisit!

everiţul Sami era plictisit, plictisit, PLICTISIT.

— Mamă, a spus el, sunt plictisit. Nu e nimic de făcut.
— Cum rămâne cu toate acele dispozitive pe care le colecţionezi?
a spus mama. Jucării, radiouri, telefoane mobile
stricate. Îţi place să le repari.
— Dar astăzi nu am chef de asta, a zis Sami.
Poate că Sofia se va gândi la ceva distractiv
pentru mine.
Sami a bătut la uşa Sofiei. Cioc.
Cioc. Cioc. Nu a primit niciun
răspuns.
 — Sofia s-a dus la bibliotecă, a spus Mama. Returnează toate cărţile acelea
pe care le-a împrumutat săptămâna trecută. Şi va aduce probabil încă o sută
înapoi ca să le citească.
— Măcar ea nu se plictiseşte, a spus Sami.
— Păi, nici tu nu trebuie să te plictiseşti, a spus Mama. De ce nu te duci
să vezi dacă Ghimpi nu iese la joacă?
Aşa că Sami s-a dus acasă la Ghimpi.

Ghimpi stătea întins în hamacul său.

— Hei, Ghimpi. Ce faci?
— Ce pare că fac? a spus Ghimpi. Stau întins în hamacul meu.
— Mă plictisesc, a spus Sami. Te poţi gândi la ceva distractiv pentru
mine?
— Sigur, a spus Ghimpi. Încearcă să te întinzi în hamacul meu.

14
 — Ăăăă, a spus Sami, asta sună chiar mai plictisitor.
— Nu mi se pare, a spus Ghimpi. Dar dacă aşa crezi, de ce nu
te duci să vezi ce face Lili?
Aşa că Sami s-a dus acasă la Lili.
Lili era în camera ei de joacă, pictând un tablou.
— Bună, Lili, a spus Sami. Mă plictisesc. Te poţi gândi la ceva distractiv
pentru mine?
— Sigur! a spus Lili. Mă poţi ajuta s-o pictez pe păpuşa Dottie şi apoi putem
face rame din hârtie roşie sau poate vrei să-mi pictezi coada.
 — Ăăăă, a spus Sami, nu am chef să pictez. Nu te poţi
gândi la altceva care să fie distractiv?
— Nu, a spus Lili. Mie îmi place să pictez. De ce nu
vezi ce pune la cale Gub?
Aşa că Sami s-a dus spre casa lui Gub.
Gub îşi scosese lupa şi se uita la ceva în iarbă.
—Hei, Gub, a spus Sami. Ce faci?
— Furnici! a spus Gub. Mă uit la furnici!
Gub l-a tras pe Sami jos lângă el. I-a împins lupa între
lăbuţe.
— Apleacă-te şi vei vedea sute de furnici. Sunt atât de frumoase!
Sami s-a uitat prin lupă.
— Îhh, a spus el. Nu vreau să mă uit la furnici. Sunt înfiorătoare. Nu te
poţi gândi la altceva distractiv pentru mine?

16
 — Nu pot, a spus Gub. Acum
sunt interesat de furnici. De ce
nu vezi ce pune la cale Ţopăilă?
Aşa că Sami s-a dus acasă la
Ţopăilă.
Ţopăilă arunca la coş pe aleea
din faţa casei.
A driblat mingea până la Sami.
— Vrei să te bagi în joc? a întrebat el.
— Nu, a spus Sami. Nu am chef să joc baschet.
Nu te poţi gândi la ceva distractiv pentru mine?
— Uită-te la asta, a spus Ţopăilă. Sunt cel
mai tare iepure! a zis el sărind şi băgând
mingea în coş. Un coş de sus!
Sami a oftat. Nimeni nu părea
să aibă vreo idee distractivă.
Poate că se putea juca cu
Ali Vin-şi-eu. Aşa că
a pornit-o spre casa ei.
 Bunica lui Ali vopsea prispa din faţa casei.
— Bună, Bunico, a spus Sami. Unde e Ali Vin-şi-eu?
— E în pat, o doare în gât, a spus Bunica.
— Ce ghinion, a spus Sami, apoi a făcut o pauză. Mă plictisesc. Vrei să te
joci?
Bunica lui Ali a râs.
— Nu pot, Veveriţule Sami. Sunt ocupată.
— Nimeni nu mă ajută să mă distrez, s-a plâns Sami. Sunt atât de plictisit.
— Păi, asta nu e vina ta? a întrebat Bunica lui Ali. Tu hotărăşti cum te
distrezi, nu altcineva.

— Ce vrei să spui? a întrebat Sami.

— Vreau să spun că îţi poţi face propria distracţie. Nu ai nevoie de
altcineva pentru asta. Doar uită-te în jur şi gândeşte-te bine. Vei găsi tu ceva
distractiv de făcut.
Sami s-a uitat în jur. A văzut nori. A văzut copaci. A văzut trei tomberoane
de gunoi aliniate în dreptul casei. Unul dintre ele avea pe capac un radio
vechi, cu fire ieşind în toate direcţiile.
19
 Deodată, creierul lui Sami s-a aprins ca o lanternă.

— Mai vrei radioul acela vechi? a întrebat-o el pe Bunica lui Ali.

— Nu, a spus ea. E stricat. De aceea l-am aruncat.
— Pot să îl iau eu? a întrebat Sami. Ador radiourile!
— Desigur, a spus Bunica lui Ali.
Sami a ridicat radioul, l-a dus acasă şi l-a aşezat pe podeaua din
camera sa. Apoi s-a pus pe treabă. I-a luat câteva ore să facă radioul să
meargă din nou, dar până la ora prânzului era reparat. A legat câteva
funde în jurul lui şi a lipit stele peste tot. Apoi a dus radioul înapoi la
casa lui Ali Vin-şi-eu.

20
 — Ce-avem noi aici? a întrebat Bunica lui Ali.
— Un cadou de însănătoşire grabnică pentru Ali! a spus Sami. L-am
reparat ca să poată asculta radioul până se face bine. Nu mai sunt plictisit.
Mi-am dat seama în sfârşit cum să îmi fac propria distracţie.
— Grozav! a spus Bunica lui Ali. Haide să intrăm şi să îi arătăm lui Ali
radioul.
Când Ali a văzut radioul, un zâmbet mare cât o felie de pepene i-a luminat
faţa.
— Şee funtiţe fumoaase! a exclamat ea.
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 1 – Fii proactiv · Tu deţii controlul
De nenumărate ori, copiii mei s-au plâns: „Tati, suntem atât de plictisiţi. Nu e nimic
de făcut”, de parcă plictiseala lor era cumva din vina mea. Răspundeam ceva de genul:
„Păi, şi ce veţi face în privinţa asta?” Asta îi împiedică de obicei să îmi stea pe cap – cel
puţin pentru un timp. Ce vreau să spun este: E vital să-i învăţaţi pe copii să îşi asume
responsabilitatea pentru propriile lor vieţi, pentru propria lor distracţie sau plictiseală,
pentru propria lor fericire sau nefericire. Aceasta este Obişnuinţa 1 – Fii proactiv. Cu
alte cuvinte, preia controlul asupra propriei vieţi şi nu mai face pe victima.
În această poveste, aţi putea să le evidenţiaţi celor mici cum Sami încearcă să
îi învinuiască pe toţi ceilalţi – pe mama sa, pe prietenii săi, viaţa în general – pentru
plictiseala sa. Vrea ca cineva să îi rezolve problema şi să îl ajute să se distreze. După ce
vorbeşte cu Bunica lui Ali, îşi dă seama în sfârşit că el este cel care deţine controlul
asupra propriei distracţii şi el trebuie să treacă la fapte.

De discutat
1. De ce se plictisea Sami?
2. Cine era de vină că Sami se plictisea? Sofia? Ghimpi? Lili? Gub? Ţopăilă? Bunica? Sau
altcineva?
3. Ce l-a învăţat Bunica lui Ali pe Sami despre distracţie?
4. Te simţi vreodată plictisit? Dacă da, ce poţi face în această privinţă?
5. Cine deţine controlul asupra alegerilor pe care le faci: tu sau altcineva?

Paşi mărunţi
1. Data viitoare când te simţi plictisit, fă ceva drăguţ pentru altcineva, aşa cum a făcut
Sami pentru Ali.
2. Încearcă astăzi să faci ceva de care ţi-a fost mereu frică. Fă-ţi un nou prieten, ridică
mâna în clasă sau curăţă toaleta.
3. Data viitoare când te enervezi şi vrei să spui ceva răutăcios sau nepoliticos, muşcă-ţi
limba în schimb şi nu o spune.
4. Dacă faci ceva greşit, spune că îţi pare rău înainte ca altcineva să te roage să îţi ceri scuze.

23
 Gub şi trusa
de colecţionat insecte

ub trecea pe lângă Magazinul de jucării al lui Tumtum

când a văzut, în vitrină, o trusă de colecţionat insecte. Era la reducere,
la patru dolari.
— Uau, a spus Gub. De muuuultă vreme voiam o trusă ca asta. Dar nu am
patru dolari. Trebuie să îi câştig. Trebuie să fac un plan.
Gub s-a dus acasă şi a scris o listă.

25
 Chiar atunci, Ţopăilă se opri lângă el.
— Ce e aia, Gub?
— Scriu o listă cu lucrurile pe care vreau să le fac, a spus Gub.
— Uau. Pot să intru şi eu în joc? a întrebat Ţopăilă.
— Sigur, a spus Gub. Am o idee grozavă – haide să vindem limonadă.
E foarte cald afară şi oamenii vor dori o băutură rece.
În acea după-amiază, Gub şi Ţopăilă şi-au instalat standul de limonadă.

26
Sami şi Sofia au fost primii care au trecut pe acolo.
— Limonadă! a spus Sami. Cumpăr şi eu un pahar.
— Şi eu, a spus Sofia. Căldura aceasta este opresivă.
Gub şi Ţopăilă s-au uitat unul la altul.
— N-am înţeles nimic din ce-ai zis, a spus Ţopăilă.
— Cald, a spus Sofia. E foarte cald!

27
 Apoi, pe acolo au trecut Sconcsiţa Lili şi Ali Vin-şi-eu.
— O să cumpăr un pahar pentru Ali Vin-şi-eu şi două pahare pentru mine,
a spus Lili. Apoi, eu şi Ali mergem la mine, ca să colorăm – nu-i aşa, Ali?
— Assa e, a spus Ali.
După câteva ore, Gub şi Ţopăilă îşi vânduseră toată limonada. Făcuseră
douăzeci de dolari.
— Uau, suntem bogaţi, a spus Gub. Haide să-i împărţim. Uite zece dolari
pentru tine şi zece dolari pentru mine.

28
 — Şut şi gol! a spus Ţopăilă. Ştiu exact pe ce o să-mi cheltuiesc banii. Şi
a dat fuga către Magazinul de jucării al lui Tumtum.

Ţopăilă a cumpărat două acadele,

nişte gumă de mestecat şi o pungă
de popcorn, pe care le-a mâncat
imediat.

Şi-a luat apoi un yo-yo ieftin, care s-a

stricat după câteva încercări,

şi un pistol mic cu apă pe care l-a

pierdut în drum spre casă.

Între timp, Gub s-a dus acasă şi şi-a citit lista. A pus un dolar în borcanul
pentru economii.

29
Apoi, s-a dus la Tumtum şi
a cumpărat trusa de colecţionat
insecte cu patru dolari.

A cheltuit doi dolari pe o oglinjoară,

cadou pentru ziua de naştere
a lui Ali Vin-şi-eu.

În drum spre casă, s-a oprit la

Restaurantul lui Penny şi, cu un dolar,
şi-a cumpărat o felie de pizza cu miere.

Încă avea doi dolari rămaşi pentru a merge la un film.

În timp ce Gub mergea, Ţopăilă l-a prins din urmă.
 — Unde te duci, Gub? a întrebat.
— La film, a spus Gub.
— Aş vrea să merg şi eu, a spus Ţopăilă, cu un oftat. Dar mi-am cheltuit
toţi banii.
— Pe ce? a întrebat Gub.
— Pe mai multe lucruri, a spus Ţopăilă. Banii mei s-au cam dus pe apa
sâmbetei.
— Ar fi trebuit să faci un plan înainte, a spus Gub. Eu am putut să îmi
iau tot ce aveam pe listă.
Urechile şi mustăţile lui Ţopăilă s-au pleoştit.
— Se pare că am dat-o în bară, a spus el.

31
 — N-ai de ce să fii supărat, a spus Gub. Acum ştii ce să faci
data viitoare.
— Ooo, eşti isteţ, a spus Ţopăilă. Distracţie plăcută la film!
— Şi tu te poţi distra. Mi-au rămas doi dolari – destul ca să mergem
amândoi la Cinematograful „Un dolar filmul”. Rulează filmul Păianjenul
uriaş îl mănâncă pe grăsan. Haide, să mergem!
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 2 – Începe cu finalul în minte · Fă-ţi un plan
Când eram mic, mama ne spunea mereu, mie şi fraţilor mei, poveşti despre doi băieţei, pe
nume Charles şi Remus, care se gândeau în permanenţă la diferite modalităţi de a face
bani. După ce câştigau bani, Charles trăia clipa şi îi spărgea pe toţi, în timp ce Remus
plănuia întotdeauna în avans şi îşi cheltuia banii cu înţelepciune. (Mulţumesc pentru
ideea acestei poveşti, mamă!). Bănuiesc că mama încerca să ne înveţe pe noi, copiii, despre
Obişnuinţa 2 – Începe cu finalul în minte. Este obişnuinţa viziunii sau obişnuinţa de a-ţi
face un plan.
Există câteva lucruri distractive pe care le puteţi face cu „Gub şi trusa de
colecţionat insecte”. De exemplu, ar fi indicat să accentuaţi de ce scrierea scopurilor este
atât de importantă. Există o vorbă: „Un scop nescris este doar o dorinţă.” Sau vă puteţi
lăsa copiii să îşi exerseze abilităţile matematice, adunând şi scăzând cum Gub şi Ţopăilă
şi-au cheltuit banii. Din nou, aţi putea discuta cum plănuirea în avans – fie ea în privinţa
banilor, la şcoală sau în viaţă – întotdeauna duce la lucruri bune, inclusiv să fii mai bine
pregătit să-i ajuţi pe alţii, ca atunci când Gub a putut să îl invite pe Ţopăilă la film pentru
că avea un dolar în plus la îndemână.

De discutat
1. Care era planul lui Gub?
2. Cât de mulţi bani au făcut Gub şi Ţopăilă? Cum i-au împărţit?
3. Cum şi-a cheltuit Ţopăilă banii? Cum şi-a cheltuit Gub banii? Cine şi-a cheltuit banii
mai bine?
4. Cum a putut Gub să îl ajute pe Ţopăilă la sfârşit?
5. De ce este important să plănuieşti în avans?

Paşi mărunţi
1. Înainte să te bagi în pat diseară, pregăteşte-ţi hainele pentru mâine.
2. Scoate un creion şi o bucată de hârtie şi scrie trei scopuri pe care vrei să le realizezi.
Pune hârtia într-un loc sigur, de unde s-o poţi vedea.
3. Spune-i mamei sau tatălui tău ce vrei să fii când vei fi mare.
4. Cu toţii avem ceva la care trebuie să devenim mai buni, cum ar fi să ne facem temele, să
ne spălăm pe dinţi seara sau să ne ascultăm părinţii. Alege un lucru pe care trebuie să
îl faci mai bine. Începe să-l faci.

33
 Ghimpi şi testul
de ortografie

ntr-o luni, Ghimpi stătea în clasă şi se uita

cum Doamna Buhuhu scria şase cuvinte pe tablă:
cântă distracţie plăcută pentru tine tobă
— Aceste cuvinte vor fi în testul de ortografie de vineri, a spus
Doamna Buhuhu. Asiguraţi-vă că învăţaţi în fiecare seară şi atunci
veţi ortografia aceste cuvinte exact cum trebuie!
După şcoală, Ghimpi s-a dus acasă şi a tras un
pui de somn.
Ţrrr–ţrrr! Cineva era la uşă. Sami.
— Hei, Ghimpi, a spus Sami,
vrei să mergem la groapa de gunoi
şi să căutăm după nişte dispozitive?
 Ghimpi ştia că ar trebui să înveţe, dar să meargă la groapa de gunoi suna
mult mai distractiv.
— Sigur, a spus Ghimpi.

Când au ajuns acolo, Ghimpi a văzut o tobă veche. A bătut uşor în ea.
Dum-dum-duuuuuum-dum.
— Super! a spus Ghimpi. A dus toba acasă. A cântat la ea pentru tot restul
după-amiezii.

36
 Marţi, Sconcsiţa Lili şi
Ali Vin-şi-eu au trecut
pe la casa lui Ghimpi.
— Eu şi Ali tocmai am făcut
nişte fursecuri cu chipsuri
de ciocolată. Sunt atââât de
bune, a spus Lili.
— Vlei să le gusti? a spus Ali.
— Ce? a spus Ghimpi.
— Vrei să guşti câteva? a spus Lili.
— Trebuie să învăţ pentru testul de ortografie, a spus Ghimpi. Dar…
cred că pot să fac asta şi mai târziu.
Aşa că, s-a dus acasă la Lili.

Când s-a întors, Ghimpi a cântat la tobă. Apoi a cântat la muzicuţă. Apoi
a adormit.

37
 Miercuri după-amiază, Ghimpi s-a dus la vânatoare de fluturi cu Gub.
Iar joi după-amiază,
a făcut o plimbare cu bicicleta
cu Ţopăilă. Când a ajuns acasă,
şi-a amintit că testul de
ortografie era a doua zi şi
el nu învăţase nici măcar
un singur cuvânt.
Şi-a scos fişele de ortografie.
Le-a lipit pe perete.

cântă distracţie plăcută pentru tine tobă

38
 Ghimpi a încercat să le scrie, dar literele înotau în faţa sa precum peştii.

Erau prea multe cuvinte de învăţat într-o singură noapte. Cu cât Ghimpi
încerca mai mult să le ţină minte, cu atât mai derutat devenea. Într-un final,
s-a dat bătut şi s-a culcat.
A doua zi, Ghimpi a picat testul. A scris greşit fiecare cuvânt, în afară
de tobă.
— Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Buhuhu. Nu ai învăţat? Ştiu că
te-ai fi putut descurca mai bine.
 — Am tot găsit alte lucruri de făcut, a spus Ghimpi.
Sofia stătea aproape.
— Nu ar trebui să tergiversezi, a spus ea.
— Cee? a făcut Ghimpi.
— Adică ar fi trebuit să dai prioritate priorităţilor, a spus Sofia. Mai
întâi să îţi fi făcut tema, şi abia după aceea să te fi distrat.
Doamna Buhuhu a fost de acord. I-a spus lui Ghimpi că poate da testul
din nou vinerea următoare.
— Şi de data aceasta să vii pregătit! a spus ea.

Ghimpi s-a dus acasă.

S-a uitat la noua sa tobă.
Dum-dum-duuuuuum-dum
a auzit în mintea sa.
S-a uitat la cuvintele pe care le avea de ortografiat.

40
 Ţrrr-ţrrr. Cineva era la uşă. Sofia.
— Am venit să te ajut să înveţi, a spus ea.
Au lucrat o oră întreagă fără să se oprească măcar o dată.

Ţrrr-ţrrr. La uşă era altcineva. Ţopăilă.

— Vrei să te joci baseball? a spus el.
— Nu pot, Ţopăilă, a spus Ghimpi. Învăţ.
— Ce faci?
— Învăţ, a spus Ghimpi.
— E în regulă, a spus Ţopăilă.
Ne vedem altă dată.
Şi a uşchit-o.
 Ghimpi a învăţat câte puţin
în fiecare zi.
Vineri, a dat testul din nou.
— Măi să fie! a spus
doamna Buhuhu.
Ai obţinut punctajul maxim!

Ţepii lui Ghimpi s-au ridicat în toate părţile! Voia să îi

mulţumească Sofiei. S-a dus acasă şi şi-a luat toba. A dus-o la casa ei
şi a lăsat-o, cu un bilet.

42
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 3 – Dă prioritate priorităţilor ·
Întâi lucrează, apoi joacă-te
Este amuzant cum copiii vor petrece treizeci de minute plângându-se de sarcinile lor, fără
să-şi dea seama că ar fi putut să le termine în aceeaşi perioadă de timp pe care au petrecut-o
plângându-se. Ca să vezi. Într-adevăr, este greu să dai prioritate priorităţilor. De fapt,
dintre toate obişnuinţele, acesta este cel mai greu de respectat. De ce? Pentru că suntem
cu toţii cumva dependenţi de a face mai întâi ce este urgent sau ce este uşor. Totuşi, dacă
nu ne învăţăm de mici copiii să amâne satisfacţia şi să facă mai întâi sarcina dificilă (sau
prioritară), se poate să înveţe prea târziu sau deloc. În această poveste, asiguraţi-vă că
evidenţiaţi cât de groaznic poate fi atunci când tergiversăm şi amânăm, ca atunci când
Ghimpi a învăţat pe ultima sută de metri, în noaptea de dinainte de test. Pune în contrast
acel lucru cu cât de bine te simţi când eşti pregătit. Aşa cum a spus odată o persoană
înţeleaptă: „Fă ceea ce trebuie să faci astfel încât să poţi face ceea ce vrei să faci.”

De discutat
1. De ce a amânat Ghimpi să înveţe pentru testul său de ortografie? Ce a făcut în schimb?
2. Cum s-a simţit Ghimpi în noaptea de dinaintea primului test?
3. Ce înseamnă tergiversare? Ce l-a învăţat Sofia pe Ghimpi despre tergiversare?
4. Cum s-a simţit Ghimpi după ce a învăţat toată săptămâna şi şi-a luat cu brio testul de
ortografie?
5. De ce este atât de important să dai prioritate priorităţilor?

Paşi mărunţi
1. Care sunt unele dintre cele mai importante sarcini sau responsabilităţi ale tale? Să
exersezi la pian? Să-ţi faci patul? Să-ţi faci temele? Să duci gunoiul? Vorbeşte despre
acestea cu mama sau tatăl tău.
2. Mâine, surprinde-ţi părinţii şi fă-ţi sarcinile casnice înainte ca ei să îţi ceară măcar.
3. Data viitoare când ai multe teme de făcut, fă mai întâi partea cea mai grea.
4. Gândeşte-te la ceva ce ai amânat de multă vreme, cum ar fi să îţi faci curăţenie în cameră,
să umfli acea roată de la bicicletă sau să repari sertarul acela stricat al dulapului. Pune-te
pe treabă chiar acum!

43
 Lili plantează
o grădină

ând Sconcsiţa Lili era doar un mic sconcs, îi plăcea

nespus să viziteze grădina Doamnei Buhuhu. Erau atât de multe legume
minunate la care să se uite – castraveţi, ridichi, morcovi, ardei, fasole şi
salată verde.
Într-o după-amiază, Lili i-a spus mamei sale:
— Ce-aş vrea să avem şi noi o grădină de legume ca a Doamnei Buhuhu!
— Şi eu, a spus mama, dar ca să plantezi
o grădină e nevoie de mult
timp şi efort.
— Ştiu, dar voi
face eu toată munca,
a spus Lili. Promit.
 — Îmi pare rău, a spus
mama. Pur şi simplu cred
că nu-ţi dai seama de câtă
muncă e nevoie. Trebuie
să pregăteşti pământul,
apoi să plantezi seminţele,
apoi să scoţi buruienile
şi să uzi plantele aproape
în fiecare zi. Pun pariu
că eu voi ajuge să fac aproape toată munca şi chiar
sunt prea ocupată acum.
— Dar chiar vreau vreau vreau o grădină,
a spus Lili. Arătând de parcă urma să
izbucnească în lacrimi.
— Ei bine, a spus mama uitându-se la
faţa lui Lili, poate că într-o zi ne-am putea
interesa cum se plantează ceva mai uşor… ceva
precum… o parcelă de căpşune. La o parcelă de
căpşune nu
ar fi atât de multă muncă, cum e la o
grădină de legume… şi căpşunele sunt atât de
delicioase!

Dar Lili nu voia să aştepte până

„într-o zi”. Ea voia o grădină de legume
chiar acum.
46
 În toiul nopţii, Lili s-a trezit cu o idee grozavă. A dat fuga
la biroul ei şi a scos o foaie de hârtie. Şi-a luat stiloul preferat
şi a scris un bilet pentru mama sa:

47
 A doua zi dimineaţa, Lili a fugit la parter şi i-a dat biletul
mamei sale.
— O, Lili, a spus mama în timp ce îl citea. Înţeleg că tare mult îţi doreşti
această grădină. A făcut o pauză. Apoi a spus: Ei bine, dacă promiţi să faci
cea mai mare parte din muncă, iar eu o să mănânc căpşune, aş spune că, din
planul tău, toată lumea are de câştigat. Când vrei să începi?
— Chiar acum, a spus Lili.

48
 În acea după-amiază, Mama şi Lili au greblat pământul şi au plantat
seminţele. Tata a pus o sperietoare. După aceea, Mama şi Tata au fost ocupaţi
cu alte lucruri, dar Lili a continuat să lucreze în grădină.

49
 Toată vara, Lili a udat plantele şi a scos buruienile, a scos buruienile şi
a udat plantele, exact aşa cum promisese. Era muncă grea. Puturici a ajutat şi
el – cel puţin a încercat, însă de obicei doar încurca. Se tot uda pe el în loc să
ude legumele.
 Şi Lili trebuia să îi amintească să nu scoată morcovii ca să vadă ce mai
fac.
În curând, mici răsaduri au ieşit la iveală din pământ.
După alte câteva săptămâni, Lili a început să vadă nişte legume – şi, de
asemenea, căpşuni.
 Când totul a fost gata pentru a începe recolta, Lili şi Puturici
au cules o grămadă întreagă de legume şi căpşune şi le-au adus în
casă.
— Uau! a spus Mama. Legume şi căpşune proaspete! Asta
e grozav! Acum nu trebuie să mai cumpăr legume şi căpşune de
la magazin. Şi este atât de sănătos să le mănânci din propria ta
grădină. Ce deliciu!

52
 În acea seară, la cină, Lili, Puturici, Mama şi Tata au mâncat supă de
legume şi tort cu căpşune.
— Căpşunele acestea sunt atâââât de zemoase, a spus Mama. Sunt delicioase
şi nutritive. Chiar că sunt mândră de tine, Lili! Ai muncit din greu toată
vara, iar eu abia dacă am făcut ceva, exact cum ai spus. Şi îţi mulţumesc şi
ţie, Puturici!
— Mă bucur că eşti fericită, a spus Lili.
— Hei, poate ar trebui să plantez o grădină cu flori, a spus Mama.
— Eşti sigură că vrei să faci asta, Mamă? a întrebat Lili. Ca să plantezi o
grădină e nevoie de mult timp şi efort. Pur şi simplu nu-ţi dai seama de câtă
muncă e nevoie!
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 4 – Gândeşte-te cum să fie bine pentru toţi ·
Toată lumea poate câştiga
Ţin minte când fetiţa mea, Rachel, voia un câine. Soţia mea, în schimb, a jurat: „Eu sau câinele!
Alege!” S-au certat luni de zile. Într-un final, Rachel i-a scris soţiei mele o scrisoare enumerând
modurile în care ar deveni mai bună dacă i-ar fi permis să aibă un câine. (Pariez că puteţi ghici de unde
mi-a venit ideea pentru „Lili plantează o grădină”). Spre marea mea mirare, soţia mea a cedat. Atât de
convingătoare a fost scrisoarea lui Rachel.
Într-adevăr, să te gândeşti cum să fie bine pentru toţi, sau să te gândeşti mereu la altul,
precum şi la tine, este una dintre cele mai grozave obişnuinţe mentale pe care le putem preda
copiilor noştri. La urma urmelor, viaţa nu este doar despre mine şi nu este doar despre tine –
este despre amândoi. În această poveste, scoateţi în evidenţă că, la început, când mamei lui Lili nu
i-a plăcut ideea cu grădina, Lili a avut o alegere de făcut. Ar fi putut să se bosumfle şi să spună:
„Nu mă laşi niciodată să fac nimic!” Prin această atitudine, tu pierzi şi celălalt câştigă. Sau ar fi
putut să se certe: „Pot planta o grădină dacă vreau. Aşa că na!” Prin această atitudine, tu câştigi
şi celălalt pierde. Dar, în schimb, ea a găsit o cale să o facă fericită atât pe mama ei, cât şi pe ea înseşi,
adică să fie bine pentru toată lumea.
De discutat
1. De ce era Lili atât de încântată? Ai fost vreodată super încântat să faci ceva? Despre ce era vorba?
2. De ce era mama lui Lili îngrijorată?
3. Cum a convins-o Lili pe mama ei să-i urmeze planul?
4. În cele din urmă, de ce au fost atât Lili, cât şi mama ei fericite? Cum au câştigat amândouă?
5. De ce este important să te gândeşti cum să-i faci fericiţi pe alţii, dar şi pe tine?
Paşi mărunţi
1. Întreabă astăzi o persoană mai în vârstă care este regula de aur. După ce o afli, încearc-o
cu altcineva.
2. Încearcă să treci printr-o zi întreagă fără să te îmbufnezi, bosumfli sau fără să îţi pară
rău pentru tine însuţi.
3. Data viitoare când vrei să te cerţi sau să te lupţi cu cineva pentru cea mai bună jucărie,
întreabă: „Cum te pot face şi pe tine fericit?”
4. Fă un „afiş cu dorinţe”. Începe prin a trasa o linie pe mijloc. Pe o parte, decupează şi lipeşte
fotografii din reviste cu lucruri pe care le vrei (cum ar fi o fermă de furnici). Pe cealaltă
parte, decupează şi lipeşte fotografii cu lucruri pe care mama sau tatăl tău le vor (cum ar fi o
camera curată). Împreună, uitaţi-vă la „afişul tău cu dorinţe”. Vedeţi cum puteţi lucra
împreună pentru a îndeplini atât dorinţele tale, cât şi pe alte părinţilor tăi.

55
 Ţopăilă şi plasa de fluturi
pierdută

ntr-o zi, Ţopăilă a trecut pe la Gub.

— Vrei să ne jucăm cu discul? a întrebat el.
— Nu, mulţumesc, a spus Gub. Sunt prea trist, pentru că mi-am pierdut
plasa de fluturi.
— Dar este o zi însorită, a spus Ţopăilă. Am putea merge să ne jucăm la
Lacul Ochi-de-Peşte.
— Nu am chef, a spus Gub.
— Te rog? a spus Ţopăilă. Ar fi atât de
distractiv. Vino, hai să mergem.
A început să sară în cercuri
în jurul lui Gub.
57
 — Nu, a spus Gub. Vorbeşti prea mult şi te mişti prea mult şi nu asculţi
niciodată! Du-te tu şi distrează-te fără mine.
— Bine, a spus Ţopăilă. Ne vedem mai târziu.

Ţopăilă a luat-o la goană. A alergat până la casa lui Ali Vin-şi-eu. Ea stătea
în cutia sa cu nisip.
— Oaa! Oaa! plângea Ali.
— Ce ai păţit?a strigat Ţopăilă.
— Pudovelul meu pădos.
— Ce? a spus Ţopăilă. Vrei un pudel? Bine, hai să mergem să căutăm.
 Ali a dat din cap că nu.
— Oaa! Oaa! plângea ea. PUDOVELUL MEU PĂDOS!
— O, m-am prins, a spus Ţopăilă. Pădure. Vrei să mergi să ne jucăm în
pădure.
OAAAAA! OAAAAAA! PUDOVELUL MEU PĂDOS! făcea Ali, lovind cu
picioarele în nisip.

— Mă dau bătut, a spus Ţopăilă.

Hai să vedem dacă Sconcsiţa Lili poate
să-şi dea seama ce e în neregulă.
Ţopăilă a ridicat-o pe Ali şi a dus-o
până la casa lui Lili.

59
A sunat la sonerie.
Lili a venit la uşă.
— Bună, Ţopăilă. Bună, Ali. Ce faceţi?
— OAA! OAA! a plâns Ali.
Lili s-a uitat la ea.
— Ce s-a întâmplat? a întrebat ea.
— PUDOVELUL MEU PĂDOS!
— Vai, dragă, a spus Lili, puloverul tău e pe dos! Sărmana de tine!
Lili i-a scos puloverul lui Ali, l-a întors şi l-a pus înapoi pe ea.
 — Cum ţi-ai dat seama de asta? a spus Ţopăilă.
— Trebuie să asculţi cu inima şi cu ochii, nu doar cu urechile, a spus Lili.
Nu ai văzut că puloverul ei era pus pe dos?
— Nu, a spus Ţopăilă. Pur şi simplu mi-a scăpat.
A fost tăcut pentru un moment.
— Trebuie să mă duc să-l văd pe Gub.
Ţopăilă o luă la goană.
— Asteaptă si pe mineee! a ţipat Ali.
 L-au găsit pe Gub ghemuit peste un buştean, în faţa casei sale.

—Bag seama acum că eşti foarte trist, a spus Ţopăilă. Ce s-a întâmplat?
— Ţi-am zis deja, a spus Gub. Mi-am pierdut plasa de fluturi. Care se
întâmplă să fie obiectul meu favorit din toată lumea asta.
— Ei bine, vino. Hai să ne uităm după ea! a spus Ţopăilă.
— M-am uitat după ea, a spus Gub.
Este dusă. Pierdută.
Pentru totdeauna.
Ali a tras de pantalonii
scurţi ai lui Ţopăilă.
— Pacu’ lu Uiui,
a spus ea.
— Ce? a spus Ţopăilă.
Mai zi o dată.
S-a aplecat şi a privit-o pe Ali drept în ochi.
— Plasă flutuli la pacu’ lu Uiui, a repetat Ali.
62
 — Pacu’ lu Uiui? a spus
Ţopăilă. O, m-am prins.
Copacul lui Lili! Plasa de fluturi
a lui Gub este la Marele Stejar
de lângă casa lui Lili! Asta e?
— Dap! a spus Ali.
— Bravo fată! a spus
Ţopăilă. Haide să mergem
să o găsim!
Au fugit cu toţii înapoi la casa
lui Lili. Plasa de fluturi era sprijinită
de Marele Stejar din faţa casei sale.

— Plasa mea de fluturi! a strigat Gub.

A fugit şi a apucat-o.
— Acum îmi amintesc. Ieri urmăream fluturi pe aici. Cum ţi-ai dat seama
ce spunea Ali, Ţopăilă?
63
 — Trebuie să asculţi şi cu ochii şi inima, nu doar cu urechile, a spus
Ţopăilă.
— Hmmm, a spus Gub.
— Vlei să ne ucă-n tia mea cu nizip? a întrebat Ali.
— Ce spui? a întrebat Gub.
— Vlei să ne ucă-n tia mea cu nizip? a spus Ali.
— Cred că înţeleg ce spui acum, a spus Gub. Vrei să ne jucăm în cutia ta
cu nisip. Aşa-i?
Ali a afişat un zâmbit mare şi larg.
— Vino, Ţopăilă, a spus Gub. Hai să mergem cu toţii!

64
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 5 – Caută mai întâi să înţelegi, apoi să fii înţeles ·
Ascultă înainte să vorbeşti

Eu şi soţia mea avem porecle pentru copiii noştri. Am numit-o pe Allie, în vârstă de trei
ani, „Urlet”, pentru că asta face ea. Când nu îi ies lucrurile cum vrea ea sau nu se simte
auzită, urlă, tare! Este felul ei de a atrage atenţia. Ca adulţi, poate că nu urlăm, dar ne
comportăm în alte feluri când simţim că nu ne ascultă nimeni. Desigur, cea mai profundă
nevoie a inimii umane este să fie înţeleasă.
La şcoală suntem învăţaţi cum să citim, scriem şi vorbim. Dar nu suntem învăţaţi
cum să ascultăm, care este cea mai importantă abilitate de comunicare dintre toate. Să
ascultăm cu urechile nu este suficient, pentru că mai puţin de 10 la sută din comunicare
este conţinută în cuvintele pe care le folosim. Restul vine din limbajul corpului şi tonul
sau sentimentul reflectat în vocea noastră. Ce mare binecuvântare ar fi dacă ne-am putea
învăţa copiii cum să asculte când sunt mici. Folosiţi această poveste pentru a evidenţia
cum a învăţat Ţopăilă să asculte, nu numai cu urechile, dar şi cu ochii şi inima sa – şi, ca
rezultat, toată lumea a fost mai fericită.

De discutat
1. Ce a făcut Ţopăilă când Gub i-a spus că este trist şi că nu vrea să se joace?
2. Cum s-a simţit Ali când Ţopăilă n-a putut s-o înţeleagă? Cum te simţi tu când nimeni
nu te înţelege?
3. Cine a ajutat-o pe Ali să-şi rezolve problema? Ce i-a spus Sconcsiţa Lili lui Ţopăilă
despre ascultat?
4. Cine a fost fericit la finalul poveştii? De ce este ascultatul atât de important?

Paşi mărunţi
1. Încearcă să stai o oră întreagă fără să vorbeşti nici măcar o singură dată. În schimb,
doar urmăreşte-i pe oamenii din jurul tău şi ascultă ce spun. Succes!
2. Gândeşte-te la cineva din viaţa ta despre care crezi că este un bun ascultător. Bunica ta?
Tatăl tău? Prietenul tău cel mai bun? Ce fac ei de sunt buni ascultători?
3. Data viitoare când unul dintre prietenii tăi este trist, observă-i ochii sau felul în care
îşi ţine corpul. Spune-i că ştii că e trist şi că vrei să-l ajuţi.
 Bursucii cei mari şi răi

n zilele de sâmbătă, prietenii se întâlneau adesea pentru

a juca fotbal în Parcul Unchiului Bud. Uneori se jucau meciuri
spontane cu oricine apărea.
Într-o zi, Bursucii cei mari şi răi au venit în parc.
— Vreţi să jucaţi fotbal? a întrebat cel mai mare Bursuc. Oricum o să vă
batem, dar jucăm cu voi, fiindcă nu mai e nimeni prin preajmă.
 Prietenii s-au adunat grămadă.
—Ne vor strivi ca pe insecte, a spus Gub.
— Da, eu plec de-aici, a spus Ghimpi.
— Eu mă duc acasă să pictez, a spus Lili.
— Staţi, a spus Sofia. Poate că par ei mari şi înfiorători, dar noi avem
experienţă. Îi putem bate. Şi Ţopăilă va marca multe goluri.
— O să le arătăm noi cine-i şeful, a spus Ţopăilă.
N-a mers uşor, dar Sofia şi Ţopăilă i-au convins într-un final pe ceilalţi
să joace.

Dar înainte ca echipa să-şi dea

seama măcar ce s-a întâmplat,
Bursucii marcaseră trei puncte.
68
 Ţopăilă a încercat din greu să marcheze, dar
nimeni din gaşcă nu îi pasa mingea.

Sofia şi Sami se tot împiedicau

de cozile lor.

Lili se oprea să culeagă flori.

Ghimpi s-a culcat pe jos şi

a tras un pui de somn.

Gub şi-a scos lupa să caute

furnici.

Ali a marcat într-un final un gol,

dar era pentru cealaltă echipă.
Bursucii aveau acum patru puncte!
69
 — Asta e o pierdere de vreme, a spus unul dintre Bursuci. Noi mergem
acasă.

— Staţi puţin, a spus Ţopăilă. Trebuie să vorbesc cu echipa mea.

Şi-a chemat echipa pe margine.
— Încă putem câştiga jocul ăsta, a spus el.
— Las-o baltă, a spus Ghimpi. Ne vor face praf.
 — Nu, a spus Sofia. Poate că sunt ei mai mari
şi mai puternici decât noi, dar îi putem bate dacă
jucăm ca o echipă. Haideţi să ne folosim avantajele.
— Avan… ce? a întrebat Lili.
— Punctele noastre forte, a spus Sofia. Ghimpi, tu fii portartul şi scoate-
ţi ţepii ca să îi sperii pe Bursucii ăia obraznici. Ţopăilă, tu tot şutează, din
moment ce la asta eşti bun. Sami, foloseşte-ţi coada mare şi pufoasă pentru
a pasa mingea. Lili, când nu culegi flori, eşti grozavă la pasele cu capul, să
ştii. Gub, eşti uriaş, deci bagă-te pur şi simplu în calea lor. Ali, tu ai făcut o
treabă grozavă, acum trebuie doar să te îndrepţi către poarta bună. Veniţi,
băieţi! Haideţi să fim o echipă!

Toată lumea a fost de acord cu ideea Sofiei.

— Mai staţi, le-a spus Ţopăilă Bursucilor.
Suntem iar în joc.
— Nu o să se schimbe nimic,
a spus cel mai rău Bursuc.
O să vedeţi.
 Cele două echipe s-au înfruntat.
Ţopăilă i-a pasat mingea Sofiei.

Sofia i-a pasat-o lui Lili.

Lili i-a pasat-o cu capul lui Sami.

Sami şi-a folosit coada ca să o

împingă spre Ţopăilă.

Ţopăilă a lovit mingea

în poartă.

— Goool! a strigat Gub.

72
 Acum echipa era foarte încântată.
Lili i-a pasat mingea cu capul lui Sami,
care a mai marcat un punct. Ghimpi
îşi scotea ţepii de fiecare dată când
Bursucii se apropiau. Gub s-a folosit
de corpul lui mare ca să stea în calea
atacanţilor. Ţopăilă şi Sofia au marcat
încă două puncte. Jocul era egal, 4-4, şi ambele echipe dădeau
semne de oboseală.
— Haideţi să continuăm până când cineva marchează punctul câştigător!
a strigat Ţopăilă.
— Tocmai m-am gândit la o schemă foarte originală, a spus Sofia.
— Mai zi o dată? a spus Gub.
— O schemă care nu a mai fost încercată niciodată, a spus Sofia. S-a strâns
laolaltă cu echipa şi şi-a explicat ideea.
— Haideţi să o facem! a spus Ţopăilă.

73
 Imediat ce au avut mingea, au încercat ideea Sofiei. Gub i-a pasat mingea
lui Lili. Lili i-a pasat-o cu capul lui Sami. Sami s-a uitat după Ţopăilă, însă
acesta era păzit de câţiva Bursuci.

Cu coada ochiului, Sami a văzut

că Ali era liberă.
— Eu, eu, eeeeeu! a strigat Ali.
Sami a trimis mingea spre ea.
Exact când un Bursuc a atacat-o
pe Ali, ea a plonjat printre
picioarele sale şi a preluat mingea.

74
 Dar în timp ce fugea spre poartă, s-a împiedicat.
— Ups, a spus Ali în timp ce cădea în nas. Totuşi, cumva, mingea s-a lovit
de capul ei. BANG! Mingea a zburat în poartă pentru punctul câştigător.
 — Am câştigat! a strigat gaşca. Ura pentru Ali!
Gub a ridicat-o pe Ali pe umeri.
— Bun joc, a spus căpitanul Bursucilor. Aţi fost mai buni decât
credeam!
— Mersi, a spus Ţopăilă. Haideţi să mai jucăm şi altă dată.
— Sigur, a spus căpitanul, cât timp Ali joacă în echipa noastră.
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 6 – Cooperează prin sinergie ·
Împreună e mai bine

Adesea în casa mea, după o masă în familie, avem ceea ce numim un „program de cincisprezece
minute”. Timp de cincisprezece minute, toată lumea lasă ceea ce face şi spălăm vasele
împreună. Sunt întotdeauna uimit de cât de repede putem spăla toate vasele şi putem pune
totul la locul lui când lucrăm ca o echipă. Aceasta este sinergia: preţuirea diferenţelor şi
apoi lucrul împreună pentru a crea o soluţie mai bună decât ar putea obţine oricare dintre
noi pe cont propriu. E atunci când 1 + 1 = 3 sau mai mult.
În timp ce citiţi această poveste cu copiii voştri, asiguraţi-vă că evidenţiaţi cum gaşca din
7 Stejari a folosit sinergia pentru a câştiga jocul. Lucrând fiecare pe cont propriu, nu au
putut marca nici măcar un singur gol împotriva Bursucilor. Dar odată ce au început să se
concentreze pe puterile unice ale fiecărui copil şi au început să joace ca o echipă, au fost
de neoprit. Este exact cum a spus Helen Keller odată: „Singuri putem face atât de puţin;
împreună putem face atât de multe.”

De discutat
1. De ce nu a vrut la început gaşca din 7 Stejari să joace fotbal cu Bursucii?
2. De ce a rămas gaşca atât de mult în urmă până la pauză? Şi de ce au vrut să renunţe?
3. Ce puncte forte le-a spus Sofia lui Ali, Gub, Ţopăilă, Sami, Lili şi Ghimpi că au fiecare
dintre ei? Tu la ce eşti bun?
4. Cum a câştigat gaşca jocul? Ce a făcut diferenţa? Cine a marcat golul câştigător?
5. Ce simţi când câştigi în echipă?

Paşi mărunţi
1. Scrie trei lucruri la care eşti foarte bun. Apoi scrie trei lucruri la care altă persoană pe
care o cunoşti este bună, cum ar fi fratele tău sau sora sau un prieten.
2. Uită-te la un meci al echipei tale preferate. Acordă o atenţie deosebită modului în care
toţi jucătorii lucrează împreună ca echipă.
3. Vorbeşte despre ce înseamnă un coechipier rău şi ce înseamnă un coechipier bun.
4. Vara aceasta, sună doi prieteni şi creaţi un stand de limonadă, exact cum au făcut Gub şi
Ţopăilă în povestea „Gub şi trusa de colecţionat insecte”. O persoană poate crea afişul,
una poate face limonada şi una poate aranja masa şi aduce paharele şi gheaţa. Distracţie
plăcută!
 Somnoroasa Sofia

ntr-o zi însorită la Şcoala Primară din Oraşul de

Munte, în timp ce Doamna Buhuhu preda litera Z, Sofia a adormit dusă.
Doamna Buhuhu s-a dus la ea şi a gâdilat-o uşor cu o pană.
— Trezeşte-te, Sofia, a spus ea.
Sofia a deschis ochii. A clipit, încercând să îşi amintească unde era.
— Nu ai dormit destul azi-noapte?
a întrebat Doamna Buhuhu.
— Bănuiesc că nu, a spus Sofia.
A căscat. O să mă culc devreme
diseară.
 Venind de la şcoală, în drum spre casă, Sami a spus:
— Uau, surioară, nu pot să cred că ai adormit azi la ore. A fost atâââât de
jenant.
— Ştiu, a spus Sofia, dar mă simt atât de extenuată.
— Extenuată? a întrebat Sami.
— Obosită, a spus Sofia. M-am simţit foarte obosită în ultima vreme.
— Normal! Asta pentru că stai trează toată noaptea citind sub
aşternuturi. Mama ar trebui să îţi ia lanterna.

— Dar cititul este condimentul vieţii, a spus Sofia.

— Nu ştiam că şi cărţile sunt condimentate, a spus Sami. Mă gândeam că
doar mâncarea mexicană este.
— Las-o baltă, a spus Sofia, dându-şi ochii peste cap. Hai doar să ne grăbim
acasă, să pot trage un pui de somn.
80
 Când au ajuns la copacul lor, Sofia s-a întins pe canapea. Apoi a văzut o
carte. Trebuia pur şi simplu să o ridice.

Cioc. Cioc. La uşă era Lili.

— Vrei să colorăm? a întrebat ea. Am nişte cărţi noi de colorat.

— Nu, mulţumesc, a spus Sofia. Sunt epuizată. Poate mâine am putea

colora.
— Bine, a spus Lili. Mă duc la Ali.
După ce a plecat Lili, Sofia şi-a ridicat din nou cartea.

81
 Cioc. Cioc.
Sofia a oftat. La uşă era Ţopăilă.

— Vrei să ne plimbăm cu bicicletele? a întrebat el.

— Nu, mulţumesc, a spus Sofia. Nu am deloc energie.
— Asta e teribil, a spus Ţopăilă. Ai nevoie de vitamine.
— Am nevoie de un pui de somn, a spus Sofia.
— Am înţeles, a spus Ţopăilă. O să trec pe la tine mâine să văd dacă ţi-ai
revenit.

82
 Ţopăilă a dispărut şi Sofia şi-a ridicat cartea DIN NOU.
Cioc. Cioc.
La uşă era Ghimpi.
— Am învăţat să cânt o melodie nouă, a spus el. Haide să mergem la Lacul
Ochi-de-Peşte unde poţi să te întinzi şi să uiţi la cer în timp ce ţi-o cânt.
— Nu am timp pentru asta, a spus Sofia. Sunt ocupată cu cititul.
— Nu poţi citi TOT timpul, a spus Ghimpi. Uneori trebuie doar să asculţi
muzică şi să te uiţi la nori.
— Poate altă dată, a spus Sofia.
— Bine, a spus Ghimpi. Ne mai vedem.
Ghimpi a plecat şi Sofia a ridicat iar cartea. Dar până să-şi dea seama,
dormea buştean.
 Când a venit vremea cinei,
mama Sofiei i-a dat un ghiont
să se trezească.
— Dormi de mult timp,
a spus Mama.
I-a atins fruntea Sofiei.
— Te simţi bine?
— Sunt cam extenuată, a spus Sofia.
— Hmm, a spus Mama, cred că petreci prea mult timp citind. Cititul este
un grozav, dar ai nevoie de echilibru în viaţă. Trebuie să găseşti lucruri care
nu îţi solicită doar mintea.
—Dar ce să îmi solicite? a întrebat Sofia.
— Mai sunt inima, corpul şi sufletul, a spus Mama.
 — Zi-mi mai multe, a spus Sofia.
— Ei bine, îţi foloseşti inima când te joci cu prietenii tăi, a spus Mama.
— Şi corpul? a întrebat Sofia.
— Îţi foloseşti corpul când faci sport.
— Şi sufletul? a întrebat Sofia.
— Îţi foloseşti sufletul când găseşti ceva liniştit de făcut, care te face
să te simţi revigorată în interior, a spus Mama. Trebuie să faci toate aceste
lucruri pentru a găsi echilibru în viaţa ta.
— Hmmm, a spus Sofia. Lasă-mă să mă gândesc la asta.
A doua zi, Sofia a decis să o sune pe Lili.
— Mai vrei să colorăm? a întrebat.
— Sigur, a spus Lili. Vino la mine şi putem să şi bem lapte şi să mâncăm
prăjituri în curtea din spate.
Sofia şi-a petrecut toată dimineaţa la Lili. Când s-a făcut timpul de plecare,
a spus:
— A fost foarte distractiv să stau cu tine, Lili. Eşti o prietenă bună şi mi-ai
făcut şi inima să se simtă bine.

85
 Mai târziu în acea zi, Sofia s-a dus acasă la Ţopăilă.
— Corpul meu are nevoie de sport, a spus ea. Vrei să mergem cu bicicleta acum?
— O, da! O, da! a spus Ţopăilă. Hai să mergem!

După ce Sofia şi Ţopăilă au mers cu bicicletele în jurul Oraşului 7 Stejari,

Sofia a spus:
— Mersi, Ţopăilă, chiar m-am bucurat de antrenament. Corpul meu se
simte mai bine şi simt cum echilibrul se stabileşte în viaţa mea. Haide să facem
asta şi altă dată!
— Grozav, a spus Ţopăilă.
 Acum trebuie să mă gândesc la ceva bun pentru sufletul meu, s-a gândit
Sofia. Vreau să ascult muzică şi să mă uit la nori. Unde e Ghimpi?
Sofia l-a găsit pe Ghimpi stând întins în hamacul său.

— Acum sunt gata să merg la lac şi să îţi ascult noua melodie, a spus Sofia.
Când au ajuns la Lacul Ochi-de-Peşte, Ghimpi a cântat la muzicuţa sa.
Sofia a stat întinsă pe iarbă şi s-a uitat la nori. Şi-a lăsat mintea să zboare.
S-a gândit la fluturi. S-a gândit la flori. S-a gândit să meargă acasă.
 — Mersi, Ghimpi, a spus ea.
Muzica ta a fost pe sufletul meu.
Dar acum trebuie să plec.
După ce Sofia a ajuns acasă, mama ei a întrebat-o:
— Cum ţi-a fost ziua?
— Echilibrată, a spus Sofia. Mi-am folosit inima când am colorat cu Lili,
mi-am folosit corpul când am mers cu bicicleta cu Ţopăilă şi am ascultat
muzica lui Ghimpi cu sufletul. Mă simt mult mai bine. Dar acum am nevoie
să mă relaxez.
— Cum să te relaxezi? a întrebat Mama.
— E timpul să-mi folosesc mintea din nou, a spus Sofia. Cred că mă voi
duce să citesc o carte!
 COLŢUL PĂRINŢILOR
Obişnuinţa 7 – Ascute fierăstrăul ·
Cel mai bine te simţi când eşti în echilibru
Uneori, copiii mei devin morocănoşi sau hiperactivi sau literalmente încep să se
piardă cu firea. Adesea, reacţionez exagerat la comportamentul lor spunându-le să
„înceteze să se poarte ca nişte copii mici”, uitând că exact asta sunt. Dar soţia mea
ştie mai bine. Ea îşi dă seama că este de obicei o situaţie în care copiii sunt dezechilibraţi. Sunt
obosiţi, înfometaţi sau suprastimulaţi. Aşa că le dă un măr, le face o baie sau le citeşte o carte
până se reîntorc la „normal”. Acelaşi principiu ni se aplică şi nouă, adulţilor, nu credeţi? Cu
toţii ne simţim mai bine când suntem echilibraţi, când ne rezervăm timpul necesar pentru
a ne reînnoi cele patru părţi care ne fac să fim ceea ce suntem: corp, inimă, minte şi suflet.
În această poveste, asiguraţi-vă că le arătaţi copiilor că, aşa cum o maşină are patru cauciucuri,
noi, ca oameni, avem de asemenea patru părţi. Şi pentru a fi sănătoşi şi fericiţi, toate cele patru părţi
au nevoie de timp şi atenţie. Sofia s-a concentrat atât de mult pe o singură parte, exersarea propriei
minţi prin lectură, încât şi-a neglijat celelalte părţi – corpul, inima şi sufletul. De aceea se simţea
atât de letargică. Obişnuinţa 7 – Ascute fierăstrăul este despre găsirea acelui echilibru. Haideţi să
nu fim niciodată prea ocupaţi să tăiem cu fierăstrăul ca să putem avea timp să îl mai şi ascuţim.

De discutat
1. De ce a adormit Sofia în timpul orei? Care credea Sami că e problema?
2. Când Sofia a ajuns acasă de la şcoală, ce a făcut? Cine a venit să se joace cu ea? De ce nu
voia ea să se joace?
3. Ce i-a spus Sofiei mama ei că avea nevoie să facă pentru a se simţi mai bine?
5. De ce este echilibrul important?

Paşi mărunţi
1. Pentru două nopţi la rând, culcă-te devreme şi vezi cât de grozav te simţi când te trezeşti!
2. Pentru o săptămână întreagă, citeşte câte douăzeci de minute în fiecare zi.
3. Du-te astăzi să te joci cu cineva cu care nu te-ai mai jucat de multă vreme.
4. Du-te într-unul dintre locurile tale preferate din natură, cum ar fi un munte, un parc sau
un pârâu. Când ajungi acolo, gândeşte-te la toate lucrurile din viaţa ta care te fac fericit,
cum ar fi bunica ta, câinele tău, o jucărie distractivă sau să te joci cu prietenii tăi.
 O notă
de la Stephen R. Covey
Fiul nostru, Sean, autorul acestei cărţi pentru copii, a fost un copil atât de încântător,
încât atunci când s-a dus în prima zi la grădiniţă în Hawaii (eram în anul sabatic
atunci), soţia mea a strigat: „Nu vreau să plece. E o companie atât de plăcută!” Nici Sean
nu era prea fericit să meargă la şcoala elementară din Laie. Ne-am chinuit şi să-l băgăm
în maşină. Era în întregime dependent de plajele hawaiiene din apropiere şi de stilul său
de viaţă în picioarele goale, iar şcoala era cel mai îndepărtat lucru de mintea sa.
A ajuns departe de atunci.
Ca tată, bunic şi acum străbunic, am văzut influenţa profundă pe care învăţarea
principiilor atemporale o poate avea asupra oamenilor, în special asupra copiilor mici.
De aceea vă recomand această carte, Cele 7 obişnuinţe ale copiilor fericiţi. Aceasta predă
principiile sau legile naturale întruchipate în cele 7 obişnuinţe într-un mod distractiv,
care le vorbeşte direct copiilor.
În lumea de astăzi, auzim multe despre furtul de identitate, unde un hoţ obţine acces
la conturile tale financiare şi altele asemenea. Ce ghinion. Dar există un tip mai serios
de furt de identitate care are loc, şi de care suntem, în mare, inconştienţi. Se întâmplă
când copiii uită cine sunt cu adevărat şi sunt deposedaţi de valoarea şi potenţialul lor
intrinseci. Acesta este cel mai rău tip de furt de identitate.
Când copiii sunt cufundaţi în principii atemporale, universale – cum ar fi
responsabilitatea, ajutorul acordat celorlalţi şi onestitatea –, atât acasă, cât şi la şcoală,
valoarea şi potenţialul lor imense sunt afirmate şi întărite. Ei dezvoltă încredere,
integritate şi curajul de a face ce este corect. Îşi construiesc caracterul. Şi intră în
contact cu ADN-ul lor real.

92
 Pe de altă parte, în cazul în care copiii nu sunt învăţaţi adevăratele principii şi nu
le văd întruchipate, ei vor creşte cu identităţi bazate pe comparaţie. Cu alte cuvinte, îşi
obţin simţul propriei valori sau lipsa acestuia din cât de bine se prezintă în comparaţie cu
alţii. Ca rezultat, presiunea grupului devine ADN-ul lor (un ADN cultural-versus-real,
dacă vreţi) şi îşi pierd încrederea în sine, integritatea şi curajul. Devin mai preocupaţi de
imaginea lor decât de ei înşişi şi sunt astfel jefuiţi de identitatea lor reală.
De aici decurge importanţa de a preda şi întruchipa constant principiile corecte!
Sunt încântat că aventurile lui Gub, Lili, Ţopăilă şi restul găştii din 7 Stejari vor
ajunge la micuţii noştri. Şi sunt uimit de cât de uşor este să înveţi principiile celor 7
obişnuinţe mai degrabă în primii opt ani de viaţă, decât mai târziu, când copiii dezvoltă
identităţi bazate pe comparaţie care depind de semeni mai degrabă decât de principii.
Haideţi să nu uităm niciodată că măreţia principală este caracterul; măreţia
secundară este popularitatea, prestigiul şi „succesul”. Relativ puţini oameni le au pe
ambele. Ştiu că îţi doreşti pentru copiii pe care îi creşti sau înveţi să le aibă pe ambele,
dar, desigur, măreţia principală este şi ar trebui să fie prima şi cea mai importantă. La
urma urmelor, caracterul este destin. În cuvintele lui Daniel Webster:
„Dacă lucrăm marmura, va pieri. Dacă lucrăm alama, timpul o va şterge. Dacă
construim temple, se vor fărâmiţa în praf. Dar dacă lucrăm asupra minţilor
nemuritoare şi întipărim în ele principii drepte, atunci gravăm pe acea
tabletă pe care niciun timp nu o va şterge, ci o va lumina din ce în ce mai
mult, pentru întreaga eternitate.”
– Stephen R. Covey

93